Capitolul i - CONDIŢII ŞI PROCEDURI DE AUTORIZARE - Directiva 2004/39/CE/21-apr-2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE şi 93/6/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 15 Noiembrie 2017
CAPITOLUL I:CONDIŢII ŞI PROCEDURI DE AUTORIZARE
Art. 5: Condiţii de autorizare
1.Fiecare stat membru solicită ca furnizarea de servicii de investiţii sau exercitarea activităţilor de investiţii ca ocupaţie sau activitate obişnuită cu titlu profesional să facă obiectul unei autorizări prealabile în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol. O astfel de autorizaţie este acordată de autoritatea competentă a statului membru de origine desemnată în conformitate cu articolul 48.
2.Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (1), statele membre permit tuturor operatorilor să exploateze un MTF, cu condiţia să se fi verificat în prealabil că aceşti operatori respectă dispoziţiile prezentului capitol, cu excepţia articolelor 11 şi 15.
3.Statele membre înregistrează toate societăţile de investiţii. Registrul este accesibil publicului şi conţine informaţii privind serviciile sau activităţile pentru care societatea de investiţii este autorizată. Acest registru se actualizează în mod regulat. Fiecare autorizaţie se notifică Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea pentru valori mobiliare şi pieţe) (denumită în continuare «AEVMP»), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (*).
(*)JO L 331, 15.12.2010, p. 84.
AEVMP întocmeşte o listă a tuturor societăţilor de investiţii din Uniune. Lista conţine informaţii privind serviciile şi activităţile pentru care societatea de investiţii este autorizată şi este actualizată în mod regulat. AEVMP publică lista respectivă şi asigură actualizarea acesteia pe site-ul său internet.
În cazul în care o autoritate competentă retrage o autorizaţie în conformitate cu articolul 8 literele (b)-(d), respectiva retragere se publică pe listă timp de cinci ani.

4.Fiecare stat membru solicită ca:
- orice întreprindere de investiţii care este persoană juridică să aibă administraţia centrală în acelaşi stat membru în care are sediul social,
- orice întreprindere de investiţii care nu este persoană juridică sau orice întreprindere de investiţii care este persoană juridică, dar care, în conformitate cu dreptul său intern, nu are sediu social să aibă administraţia centrală în statul membru în care îşi exercită efectiv activitatea.
5.În cazul întreprinderilor de investiţii exclusiv prestatoare de servicii de consiliere în investiţii sau a unui serviciu de recepţie şi transmitere a ordinelor în condiţiile stabilite la articolul 3, statele membre pot autoriza autoritatea competentă să delege sarcinile administrative, pregătitoare şi auxiliare privind eliberarea autorizaţiei, în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 48 alineatul (2).
Art. 6: Sferă de aplicare a autorizaţiei
1.Statul membru de origine veghează ca autorizaţia să precizeze serviciile sau activităţile de investiţii pe care întreprinderea de investiţii respectivă este autorizată să le furnizeze. Autorizaţia poate acoperi unul sau mai multe dintre serviciile prevăzute la anexa I secţiunea B. Cu toate acestea, în nici un caz, ea nu poate fi eliberată doar pentru prestarea exclusivă a serviciilor auxiliare.
2.Orice întreprindere de investiţii care intenţionează să îşi extindă activitatea la alte servicii sau activităţi de investiţii sau la alte servicii auxiliare neincluse în momentul autorizării iniţiale înaintează o cerere de extindere a acestei autorizaţii.
3.Autorizaţia este valabilă pe întreg teritoriul Comunităţii şi permite unei întreprinderi de investiţii să furnizeze serviciile sau să exercite activităţile pentru care a fost autorizată în întreaga Comunitate, fie prin stabilirea unei sucursale, fie prin prestarea liberă a serviciilor.
Art. 7: Proceduri de eliberare şi de respingere a cererilor de autorizare
1.Autorităţile competente nu eliberează nici o autorizaţie înainte de a se asigura pe deplin că solicitantul îndeplineşte toate cerinţele prevăzute de dispoziţiile adoptate în temeiul prezentei directive.
2.Întreprinderile de investiţii furnizează toate informaţiile -inclusiv un program de activitate care prezintă în special tipul de operaţiuni avute în vedere şi structura organizatorică reţinută - de care au nevoie autorităţile competente pentru a se asigura că aceste întreprinderi au luat toate măsurile necesare, în momentul autorizării iniţiale, pentru respectarea obligaţiilor prevăzute de dispoziţiile prezentului capitol.
3.Orice solicitant este informat, în termen de 6 luni de la prezentarea unei cereri complete, în cazul în care autorizaţia solicitată îi este acordată sau nu.
4.În vederea asigurării armonizării consecvente a prezentului articol şi a articolului 9 alineatele (2)-(4), a articolului 10 alineatele (1) şi (2), AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
a)informaţiile ce urmează a fi furnizate autorităţilor competente, în temeiul articolului 7 alineatul (2), inclusiv programul operaţiunilor;
b)cerinţele aplicabile gestionării societăţilor de investiţii în temeiul articolului 9 alineatul (4) şi informaţiile pentru notificarea în temeiul articolului 9 alineatul (2);
c)cerinţele aplicabile acţionarilor şi membrilor care deţin participaţii calificate, precum şi obstacolele care ar putea împiedica exercitarea efectivă a funcţiilor de supraveghere ale autorităţii competente, în temeiul articolului 10 alineatele (1) şi (2).
Se delegă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
În vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a articolului 7 alineatul (2) şi a articolului 9 alineatul (2), AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formularele, modelele şi procedurile standard pentru notificarea sau furnizarea de informaţii prevăzută în articolele respective.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la al treilea paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Art. 8: Retragerea autorizaţiei
Autorităţile competente pot retrage autorizaţia oricărei întreprinderi de investiţii care:
(a)nu o utilizează în termen de 12 luni, renunţă la ea în mod expres, nu a furnizat nici un serviciu de investiţii sau nu a exercitat nici o activitate de investiţii în ultimele 6 luni, în afara cazurilor în care statul membru respectiv prevede caducitatea autorizaţiei în asemenea situaţii;
(b)a obţinut-o prin declaraţii false sau prin orice altă modalitate incorectă;
(c)nu mai îndeplineşte condiţiile în care a fost acordată autorizaţia, precum respectarea condiţiilor prevăzute de Directiva 93/6/CEE;
(d)a încălcat grav şi sistematic dispoziţiile adoptate în temeiul prezentei directive în ceea ce priveşte condiţiile de funcţionare aplicabile întreprinderilor de investiţii;
(e)se încadrează în oricare dintre cazurile în care dreptul intern prevede retragerea autorizaţiei, pentru aspecte care ies din sfera de aplicare a prezentei directive.
Orice retragere a unei autorizaţii se notifică AEVMP.

Art. 9: Persoane care conduc efectiv activitatea
1.Statele membre solicită ca persoanele care conduc efectiv activitatea unei întreprinderi de investiţii să aibă o bună reputaţie şi o experienţă suficiente pentru a garanta gestionarea corectă şi prudentă a acestei întreprinderi.
În cazul în care operatorul care solicită o autorizaţie privind exploatarea unui MTF şi persoanele care conduc efectiv activitatea MTF sunt aceleaşi cu cele care conduc efectiv activitatea pieţei reglementate, se consideră că aceste persoane respectă cerinţele prevăzute la primul paragraf.
2.Statele membre solicită tuturor întreprinderilor de investiţii să semnaleze autorităţii competente orice schimbare în conducerea sa şi să îi comunice, de asemenea, toate informaţiile necesare pentru a aprecia dacă noua echipă de conducere are o bună reputaţie şi o experienţă suficiente.
3.Autoritatea competentă refuză autorizarea în cazul în care nu este convinsă că persoanele care vor conduce efectiv activitatea întreprinderii de investiţii au o bună reputaţie şi o experienţă suficiente sau în care există motive obiective şi demonstrabile de a crede că propunerile de schimbare a conducerii ar risca să compromită gestionarea corectă şi prudentă a întreprinderii de investiţii.
4.Statele membre solicită ca gestionarea întreprinderilor de investiţii să fie asigurată de cel puţin două persoane care îndeplinesc cerinţele prevăzute la alineatul (1).
Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot autoriza întreprinderi de investiţii care sunt persoane fizice sau juridice, conduse de o singură persoană fizică, în conformitate cu statutul lor şi cu dreptul intern aplicabil. Cu toate acestea, statele membre solicită luarea de alte măsuri care să garanteze gestionarea corectă şi prudentă a acestor întreprinderi de investiţii.
Art. 10: Acţionari şi asociaţi care deţin participări calificate
1.Autorităţile competente nu acordă autorizaţia care să îi permită unei întreprinderi de investiţii să furnizeze servicii de investiţii sau să exercite activităţi de investiţii înainte de a li se comunica identitatea acţionarilor şi a asociaţilor, direcţi sau indirecţi, persoane fizice sau juridice, care deţin o participare calificată, şi valoarea acestei participări.
Autorităţile competente refuză autorizarea în cazul în care, ţinând seama de necesitatea de a garanta gestionarea corectă şi prudentă a unei întreprinderi de investiţii, nu sunt convinse că acţionarii sau asociaţii care deţin o participare calificată au calităţile necesare.
În cazul în care există legături strânse între întreprinderea de investiţii şi alte persoane fizice sau juridice, autoritatea competentă nu eliberează autorizaţia decât în cazul în care aceste legături nu o împiedică să îşi exercite efectiv funcţiile prudenţiale.
2.Autoritatea competentă refuză autorizarea în cazul în care actele cu putere de lege şi actele administrative ale unei ţări terţe aplicabile uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice cu care întreprinderea de investiţii are legături strânse, sau anumite dificultăţi legate de aplicarea actelor menţionate anterior o împiedică să îşi exercite efectiv funcţiile prudenţiale.
3.Statele membre impun oricărei persoane fizice sau juridice sau unor astfel de persoane care acţionează concertat (denumite în continuare «potenţialul achizitor»), care a decis să achiziţioneze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o societate de investiţii, sau să majoreze, direct sau indirect, o astfel de participaţie calificată într-o societate de investiţii astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să fie egală sau mai mare decât 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât întreprinderea de asigurare să devină filiala lor (denumită în continuare «proiect de achiziţie»), să notifice mai întâi în scris autorităţile competente ale societăţii de investiţii în cadrul căreia intenţionează să achiziţioneze ori să majoreze o participaţie calificată, indicând valoarea participaţiei vizate şi informaţiile relevante, astfel cum se prevede la articolul 10 b alineatul (4).
Statele membre impun oricărei persoane fizice sau juridice care a decis să cedeze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o societate de investiţii, să notifice mai întâi în scris autorităţile competente, indicând mărimea participaţiei vizate. O astfel de persoană trebuie, de asemenea, să notifice autorităţile competente în cazul în care a decis să îşi reducă participaţia calificată, astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să scadă sub 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât societatea de investiţii să înceteze să mai fie filiala acesteia.
Nu este necesar ca statele membre să aplice pragul de 30 % în cazurile în care, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/109/CE, aplică un prag de o treime.
Pentru a stabili dacă au fost respectate criteriile privind participaţia calificată prevăzute de prezentul articol, statele membre nu ţin seama de drepturile de vot sau de acţiunile deţinute de societăţi de investiţii sau de instituţii de credit ca urmare a subscrierii de instrumente financiare şi/sau a plasării instrumentelor financiare în baza unui angajament ferm prevăzute în anexa I secţiunea A punctul 6, cu condiţia ca drepturile respective să nu fie exercitate sau utilizate în vreun alt mod pentru a interveni în administrarea activităţii emitentului, pe de o parte, şi cedate în termen de un an de la data achiziţiei, pe de altă parte.

4.Autorităţile competente implicate acţionează consultându-se reciproc pe deplin atunci când efectuează evaluarea prevăzută la articolul 10 b alineatul (1) (denumită în continuare «evaluarea»), în cazul în care potenţialul achizitor este:
a)o instituţie de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o societate de investiţii sau o societate de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziţie;
b)întreprinderea-mamă a unei instituţii de credit, a unei întreprinderi de asigurare, a unei întreprinderi de reasigurare, a unei societăţi de investiţii sau a unei societăţi de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziţie; sau
c)o persoană fizică sau juridică ce controlează o instituţie de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o societate de investiţii sau o societate de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziţie.
Autorităţile competente îşi furnizează reciproc informaţii esenţiale sau relevante pentru evaluare, fără întârzieri nejustificate. Astfel, acestea îşi comunică, la cerere, orice informaţie relevantă şi, din oficiu, orice informaţie esenţială. Orice decizie a autorităţii competente care a autorizat societatea de investiţii vizată de proiectul de achiziţie indică eventualele opinii sau rezerve formulate de autoritatea competentă responsabilă pentru potenţialul achizitor.

5.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii care sunt informate cu privire la orice achiziţie sau cedare de participări deţinute în capitalul lor care ar face ca participările respective să depăşească sau să scadă sub unul dintre pragurile prevăzute la alineatul (3) primul paragraf să anunţe de îndată autorităţile competente.
Cel puţin o dată pe an, întreprinderile de investiţii transmit autorităţilor competente, de asemenea, numele acţionarilor şi ale asociaţilor care deţin participări calificate şi valoarea acestor participări, aşa cum rezultă, de exemplu, din informaţiile comunicate adunării generale anuale a acţionarilor şi asociaţilor sau în conformitate cu actele cu putere de lege aplicabile întreprinderilor ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată.
6.Statele membre solicită ca, în cazul în care influenţa exercitată de persoanele menţionate la alineatul (1) primul paragraf poate dăuna gestionării corecte şi prudente a unei întreprinderi de investiţii, autorităţile competente să ia măsurile care se impun pentru a stopa această situaţie.
Aceste măsuri pot consta în cereri de hotărâri judecătoreşti şi sancţiuni împotriva administratorilor şi a persoanelor responsabile cu gestionarea sau, de asemenea, în suspendarea drepturilor de vot aferente acţiunilor deţinute de acţionarii sau asociaţii respectivi.
Măsuri similare se aplică persoanelor care nu respectă obligaţia de a furniza informaţiile solicitate în prealabil cu privire la achiziţionarea sau creşterea unei participări calificate. În cazul în care o astfel de participare este achiziţionată în ciuda opoziţiei autorităţilor competente, statele membre prevăd, în mod independent de orice altă sancţiune care poate fi aplicată, fie suspendarea drepturilor de vot corespunzătoare, fie nulitatea voturilor exprimate sau posibilitatea anulării lor.
Art. 10a: Termenul de evaluare
(1)Autorităţile competente transmit potenţialului achizitor, imediat şi, în orice caz, în termen de două zile lucrătoare de la primirea notificării prevăzute la articolul 10 alineatul (3) primul paragraf, precum şi la eventuala primire ulterioară a informaţiilor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, confirmarea de primire în scris.
Autorităţile competente au la dispoziţie un termen de cel mult şaizeci de zile lucrătoare de la data confirmării scrise de primire a notificării şi a tuturor documentelor pe care statele membre solicită să fie anexate notificării în baza listei menţionate la articolul 10 b alineatul (4) (denumit în continuare «termen de evaluare»), pentru a realiza evaluarea.
În momentul transmiterii confirmării de primire, autorităţile competente comunică potenţialului achizitor data de expirare a termenului de evaluare.
(2)În cursul termenului de evaluare, dar nu mai târziu de cea de-a cincizecea zi lucrătoare a termenului respectiv, autorităţile competente pot, dacă este necesar, să solicite informaţiile suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării. O astfel de solicitare se face în scris, precizându-se informaţiile suplimentare necesare.
Termenul de evaluare se întrerupe între data solicitării de informaţii de către autorităţile competente şi data primirii răspunsului potenţialului achizitor la această solicitare. Întreruperea nu poate depăşi douăzeci de zile lucrătoare. Orice solicitări suplimentare formulate de autorităţile competente în vederea completării sau clarificării informaţiilor sunt la discreţia autorităţilor competente, dar nu pot conduce la întreruperea termenului de evaluare.
(3)Autorităţile competente pot prelungi perioada de întrerupere menţionată la alineatul (2) paragraful al doilea cu până la treizeci de zile lucrătoare în cazul în care potenţialul achizitor este:
a)stabilit şi face obiectul unor reglementări din afara Comunităţii; sau
b)o persoană fizică sau juridică care nu face obiectul supravegherii în temeiul prezentei directive sau al Directivelor 85/611/CEE, 92/49/CEE (*) 2002/83/CE, 2005/68/CE (**) sau 2006/48/CE (***).
(*)Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege şi actelor administrative privind asigurarea generală directă (a treia directivă privind «asigurarea generală») (JO L 228, 11.8.1992, p. 1). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 247, 21.9.2007, p. 1).
(**)Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 noiembrie 2005 privind reasigurarea (JO L 323, 9.12.2005, p. 1). Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44/CE.
(***)Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit (reformare) (JO L 177, 30.6.2006, p. 1). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2007/44/CE.
(4)În cazul în care autorităţile competente, la finalizarea evaluării, decid să se opună proiectului de achiziţie, acestea informează în scris potenţialul achizitor în termen de două zile lucrătoare şi fără a depăşi termenul de evaluare, indicând motivele care au stat la baza acestei decizii. În conformitate cu legislaţia internă, la cererea potenţialului achizitor, se poate pune la dispoziţia publicului o motivare corespunzătoare a deciziei. Aceasta nu împiedică un stat membru să permită autorităţii competente să facă publică motivarea respectivă, fără a fi necesară cererea potenţialului achizitor.
(5)În cazul în care autorităţile competente nu se opun proiectului de achiziţie, în cursul termenului de evaluare, aceasta se consideră aprobată.
(6)Autorităţile competente pot stabili un termen maxim pentru finalizarea proiectului de achiziţie şi îl pot prelungi, atunci când este necesar.
(7)Statele membre nu pot impune cerinţe mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă pentru notificarea autorităţilor competente şi pentru aprobarea de către acestea a unor achiziţii directe sau indirecte de capital sau de drepturi de vot.
(8)În vederea asigurării unei armonizări consecvente a prezentului articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare, pentru a stabili o listă exhaustivă a informaţiilor, menţionate la articolul 10b alineatul (4), care urmează să fie incluse de potenţialii achizitori în notificarea lor, fără a aduce atingere alineatului (2).
AEVMP înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei până la data de 1 ianuarie 2014.
Se delegă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
În vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a articolelor 10, 10a şi 10b, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare, în scopul stabilirii unor formulare, modele comune şi proceduri, pentru procesele de consultare între autorităţile competente relevante, aşa cum se menţionează la articolul 10 alineatul (4).
AEVMP înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei până la data de 1 ianuarie 2014.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la al patrulea paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Art. 10b: Evaluarea
(1)La examinarea notificării prevăzute la articolul 10 alineatul (3) şi a informaţiilor menţionate la articolul 10 a alineatul (2), autorităţile competente evaluează, pentru a asigura administrarea sănătoasă şi prudentă a societăţii de investiţii vizată de achiziţie şi ţinând seama de posibila influenţă a potenţialului achizitor asupra societăţii de investiţii, caracterul adecvat al potenţialului achizitor, precum şi soliditatea financiară a proiectului de achiziţie, pe baza tuturor criteriilor următoare:
a)reputaţia potenţialului achizitor;
b)reputaţia şi experienţa oricărei persoane care va conduce activitatea societăţii de investiţii în urma proiectului de achiziţie;
c)soliditatea financiară a potenţialului achizitor, în special în ceea ce priveşte tipul de activitate desfăşurată şi prevăzută a se desfăşura în cadrul societăţii de investiţii vizate de proiectul de achiziţie;
d)capacitatea societăţii de investiţii de a respecta şi de a continua să respecte cerinţele prudenţiale care îi revin în temeiul prezentei directive şi, după caz, în temeiul altor directive, şi anume Directivele 2002/87/CE (4)* şi 2006/49/CE (5)*, în special condiţia ca grupul din care va face parte să aibă o structură care să permită exercitarea unei supravegheri efective, schimbul real de informaţii între autorităţile competente şi împărţirea responsabilităţilor între autorităţile competente;
(4)*Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare şi a întreprinderilor de investiţii care aparţin unui conglomerat financiar (JO L 35, 11.2.2003, p. 1). Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/1/CE (JO L 79, 24.3.2005, p. 9).
(5)*Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiţii şi al instituţiilor de credit (reformare) (JO L 177, 30.6.2006, p. 201).
e)existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că o operaţiune sau o tentativă de spălare de bani sau de finanţare a unor acte de terorism în înţelesul articolului 1 din Directiva 2005/60/CE (6)* a fost sau este săvârşită în legătură cu proiectul de achiziţie sau că proiectul de achiziţie ar putea creşte un astfel de risc.
(6)*Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului (JO L 309, 25.11.2005, p. 15).
Pentru a lua în considerare evoluţiile viitoare şi pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentei directive, Comisia, acţionând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 64 alineatul (2), poate adopta măsuri de punere în aplicare care să adapteze criteriile prudenţiale stabilite la primul paragraf din prezentul alineat.
(2)Autorităţile competente se pot opune proiectului de achiziţie numai în cazul în care există motive rezonabile în acest sens, în conformitate cu criteriile stabilite la alineatul (1), sau în cazul în care informaţiile furnizate de potenţialul achizitor sunt incomplete.
(3)Statele membre nu impun condiţii prealabile în ceea ce priveşte cota de participaţie care trebuie să fie achiziţionată şi nici nu permit autorităţilor lor competente să examineze proiectul de achiziţie în termenii nevoilor economice ale pieţei.
(4)Statele membre fac publică o listă cu informaţiile necesare pentru a efectua evaluarea şi care trebuie furnizată autorităţilor competente în momentul notificării menţionate la articolul 10 alineatul (3). Informaţiile solicitate sunt proporţionale cu şi adaptate naturii potenţialului achizitor şi proiectului de achiziţie. Statele membre nu solicită informaţii care nu prezintă relevanţă pentru o evaluare prudenţială.
(5)Fără a aduce atingere articolului 10 a alineatele (1), (2) şi (3), în cazul în care autoritatea competentă este notificată în legătură cu două sau mai multe proiecte de achiziţie sau de majorare de participaţii calificate pentru aceeaşi societate de investiţii, aceasta din urmă tratează potenţialii achizitori în mod nediscriminatoriu.

Art. 11: Aderarea la un sistem acreditat de compensare pentru investitori
Autorităţile competente veghează ca orice entitate care solicită autorizarea ca întreprindere de investiţii să respecte, în momentul eliberării autorizaţiei respective, obligaţiile prevăzute de Directiva 97/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 martie 1997 privind sistemele de compensare pentru investitori (1).
(1)JOL 84, 26.3.1997, p. 22.
Art. 12: Dotarea iniţială de capital
Statele membre veghează ca autorităţile competente să elibereze autorizaţia doar în cazul în care întreprinderea de investiţii în cauză justifică o dotare iniţială de capital conformă cu cerinţele Directivei 93/6/CEE, ţinând seama de natura serviciului sau a activităţii de investiţii.
În aşteptarea revizuirii Directivei 93/6/CEE, întreprinderile de investiţii menţionate la articolul 67 se supun cerinţelor în materie de capital stabilite la articolul menţionat anterior.
Art. 13: Cerinţe organizatorice
1.Statul membru de origine impune întreprinderilor de investiţii să îndeplinească cerinţele organizatorice prevăzute la alineatele (2)-(8).
2.Orice întreprindere de investiţii instituie politici şi proceduri care să permită garantarea că întreprinderea însăşi, precum şi directorii, salariaţii şi agenţii săi afiliaţi respectă obligaţiile stabilite de dispoziţiile prezentei directive, precum şi normele adecvate aplicabile tranzacţiilor personale efectuate de aceste persoane.
3.Orice întreprindere de investiţii menţine şi aplică dispoziţii organizatorice şi administrative eficiente, în vederea adoptării tuturor măsurilor rezonabile destinate să evite ca interesele clienţilor săi să fie afectate de conflictele de interese menţionate la articolul 18.
4.Orice întreprindere de investiţii adoptă măsurile rezonabile pentru a garanta continuitatea şi regularitatea furnizării serviciilor sale de investiţii şi a exercitării activităţilor sale de investiţii. În acest scop, ea utilizează sisteme, resurse şi proceduri adecvate şi proporţionale.
5.Orice întreprindere de investiţii adoptă, în cazul în care încredinţează unei terţe părţi executarea sarcinilor operaţionale esenţiale pentru furnizarea unui serviciu continuu şi satisfăcător pentru clienţi şi pentru exercitarea de activităţi de investiţii în mod continuu şi satisfăcător, măsurile rezonabile pentru a evita o agravare nejustificată a riscului operaţional. Externalizarea funcţiilor operaţionale importante nu trebuie realizată într-un mod care să dăuneze semnificativ calităţii controlului intern al întreprinderii de investiţii şi care să împiedice autoritatea de supraveghere să controleze respectarea corespunzătoare a tuturor obligaţiilor sale.
Orice întreprindere de investiţii dispune de proceduri contabile şi administrative sigure, de mecanisme de control intern, de tehnici eficiente de evaluare a riscurilor şi de dispozitive eficiente de control şi de salvgardare a sistemelor sale informatice.
6.Orice întreprindere de investiţii veghează să menţină o înregistrare a tuturor serviciilor furnizate şi a tuturor tranzacţiilor pe care le-a efectuat, care să permită autorităţii competente să controleze respectarea obligaţiilor prevăzute de prezenta directivă, în special a tuturor obligaţiilor întreprinderii respective în ceea ce priveşte clienţii sau clienţii potenţiali.
7.Orice întreprindere de investiţii adoptă, în cazul în care deţine instrumente financiare aparţinând clienţilor, dispoziţii adecvate pentru a salvgarda drepturile de proprietate ale clienţilor respectivi, în special în caz de insolvabilitate a acestei întreprinderi, şi pentru a împiedica utilizarea instrumentelor financiare în cauză în cont propriu, exceptând cazurile în care există un consimţământ expres al clienţilor.
8.Orice întreprindere de investiţii adoptă, în cazul în care deţine fonduri aparţinând clienţilor, dispoziţii adecvate pentru a salvgarda drepturile clienţilor respectivi şi, cu excepţia instituţiilor de credit, pentru a împiedica utilizarea fondurilor în cauză în cont propriu.
9.Pentru orice sucursală a unei întreprinderi de investiţii, autoritatea competentă a statului membru în care este stabilită această sucursală aplică obligaţia prevăzută la alineatul (6) în ceea ce priveşte tranzacţiile efectuate de sucursală, fără a aduce atingere posibilităţii de acces direct al autorităţii competente a statului membru de origine a întreprinderii de investiţii la înregistrările în cauză.
10.Pentru a ţine seama de evoluţia pieţelor financiare pe plan tehnic şi pentru a asigura aplicarea uniformă a alineatelor (2)-(9), Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare care precizează cerinţele organizatorice concrete ce trebuie impuse întreprinderilor de investiţii care furnizează diferite servicii de investiţii şi servicii auxiliare şi exercită diferite activităţi de investiţii sau oferă o combinaţie a acestor activităţi.
Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 64 alineatul (2).

Art. 14: Procesul de tranzacţionare şi finalizarea tranzacţiilor în MTF
1.Pe lângă obligaţiile prevăzute la articolul 13, statele membre solicită întreprinderilor de investiţii sau operatorilor care exploatează un MTF să stabilească norme şi proceduri transparente şi nediscreţionare pentru a garanta un proces de tranzacţionare echitabil şi ordonat şi să stabilească criterii obiective pentru o executare eficientă a ordinelor.
2.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii sau operatorilor care gestionează un MTF să stabilească norme transparente privind criteriile care permit stabilirea instrumentelor financiare ce pot fi tranzacţionate în cadrul sistemelor lor.
Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii sau operatorilor care gestionează un MTF să furnizeze, după caz, informaţii suficiente publicului sau să se asigure că există un acces la astfel de informaţii pentru a permite utilizatorilor să îşi formeze o opinie în ceea ce priveşte investiţiile, ţinând seama în acelaşi timp de natura utilizatorilor şi de tipurile de instrumente tranzacţionate.
3.Statele membre se asigură că articolele 19, 21 şi 22 nu se aplică tranzacţiilor încheiate în temeiul normelor care reglementează un MTF între membrii sau participanţii săi sau între MTF şi membrii sau participanţii săi cu privire la utilizarea MTF. Cu toate acestea, membrii sau participanţii la MTF respectă obligaţiile prevăzute la articolele 19, 21 şi 22 în ceea ce priveşte clienţii lor în cazul în care, acţionând în contul clienţilor lor, execută ordinele lor prin intermediul sistemelor unui MTF.
4.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii sau operatorilor care exploatează un MTF să stabilească şi să menţină norme transparente, pe baza unor criterii obiective, care să reglementeze accesul la sistemul lor. Aceste norme sunt conforme cu condiţiile prevăzute la articolul 42 alineatul (3).
5.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii sau operatorilor care exploatează un MTF să informeze în mod clar utilizatorii în legătură cu responsabilităţile lor respective referitoare la regularizarea tranzacţiilor executate pe acest MTF. Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii sau operatorilor care exploatează un MTF să fi adoptat dispoziţiile necesare pentru a favoriza regularizarea eficientă a tranzacţiilor efectuate prin intermediul sistemelor din cadrul MTF.
6.În cazul în care o valoare mobiliară admisă la tranzacţionare pe o piaţă reglementată este tranzacţionată în acelaşi timp pe un MTF fără consimţământul emitentului, acesta nu trebuie supus nici unei obligaţii de informare financiară iniţială, periodică sau specifică în privinţa acestui MTF.
7.Statele membre solicită tuturor întreprinderilor de investiţii sau tuturor operatorilor care gestionează un MTF să se conformeze imediat oricărei instrucţiuni date de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 50 alineatul (1), în vederea suspendării sau retragerii unui instrument financiar de la tranzacţionare.
Art. 15: Relaţii cu ţările terţe
1.Statele membre informează Comisia şi AEVMP despre dificultăţile de ordin general cu care se confruntă societăţile lor de investiţii în a se stabili sau în a furniza servicii de investiţii şi a exercita activităţi de investiţii într-o ţară terţă.

2.În cazul în care Comisia constată, pe baza informaţiilor care îi sunt comunicate în conformitate cu alineatul (1), că o ţară terţă nu acordă societăţilor de investiţii din Uniune un acces efectiv la piaţă comparabil cu cel oferit de Uniune întreprinderilor de investiţii din ţara terţă respectivă, Comisia, ţinând seama de orientările elaborate de AEVMP prezintă Consiliului propuneri pentru a-i fi încredinţat un mandat de negociere adecvat în vederea obţinerii unor posibilităţi de concurenţă comparabile pentru întreprinderile de investiţii din Uniune. Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.
Parlamentul European este informat imediat şi pe deplin la toate stadiile procedurii, în conformitate cu articolul 217 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).
AEVMP sprijină Comisia în sensul prezentului articol.

3.În cazul în care Comisia constată, pe baza informaţiilor care îi sunt comunicate în conformitate cu alineatul (1), că întreprinderile de investiţii din Comunitate nu beneficiază, într-o ţară terţă, de un tratament naţional care acordă aceleaşi posibilităţi de concurenţă cu cele oferite întreprinderilor de investiţii din această ţară terţă şi că nu sunt îndeplinite condiţiile de acces efectiv la piaţă, Comisia poate angaja tranzacţionări în vederea remedierii situaţiei.
În condiţiile menţionate la primul paragraf, Comisia poate decide, în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 64 alineatul (3), în orice moment şi în paralel cu angajarea de tranzacţionări, că autorităţile competente ale statelor membre trebuie să îşi limiteze sau să îşi suspende deciziile privind cererile de autorizare nesoluţionate sau viitoare şi achiziţia de participări la întreprinderile mamă, directe sau indirecte, care sunt reglementate de dreptul ţării terţe respective. Aceste limitări sau suspendări nu pot fi aplicate creării de filiale de către întreprinderile de investiţii autorizate corespunzător în Comunitate sau de către filialele acestora, nici achiziţionării de participări de către aceste întreprinderi de investiţii sau filiale într-o întreprindere de investiţii din Comunitate. Durata măsurilor menţionate nu poate depăşi 3 luni.

Înainte de expirarea termenului de 3 luni menţionat la al doilea paragraf şi în lumina rezultatului tranzacţionărilor, Comisia poate decide, în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 64 alineatul (3), să extindă aceste măsuri.

4.În cazul în care Comisia constată una dintre situaţiile menţionate la alineatele (2) şi (3), statele membre o informează la cererea acesteia cu privire la:
(a)orice cerere de autorizare a unei filiale directe sau indirecte a unei întreprinderi mamă care este reglementată de dreptul ţării terţe în cauză;
(b)orice proiect, în legătură cu care acestea sunt informate în temeiul articolului 10 alineatul (3), de achiziţionare de participări de către o astfel de întreprindere mamă într-o întreprindere de investiţii comunitară care ar transforma-o pe aceasta în filiala sa.
Această obligaţie de informare încetează de îndată ce se încheie un acord cu ţara terţă în cauză sau în cazul în care măsurile prevăzute la alineatul (3) al doilea şi al treilea paragraf încetează să se aplice.
5.Măsurile adoptate în conformitate cu prezentul articol sunt conforme cu obligaţiile care revin Comunităţii în temeiul unor acorduri internaţionale, bilaterale şi multilaterale, care reglementează accesul la activitatea întreprinderilor de investiţii sau exercitarea acesteia.