Capitolul i - DESEMNARE, COMPETENŢE ŞI PROCEDURI PRIVIND CĂILE DE ATAC - Directiva 2004/39/CE/21-apr-2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE şi 93/6/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 15 Noiembrie 2017
CAPITOLUL I:DESEMNARE, COMPETENŢE ŞI PROCEDURI PRIVIND CĂILE DE ATAC
Art. 48: Desemnarea autorităţilor competente
1.Fiecare stat membru desemnează autorităţile competente care trebuie să îndeplinească fiecare dintre atribuţiile prevăzute de prezenta directivă. Statele membre comunică identitatea autorităţilor competente responsabile cu îndeplinirea atribuţiilor respective Comisiei, AEVMP şi autorităţilor competente ale celorlalte state membre şi le informează, de asemenea, în legătură cu orice repartizare a atribuţiilor menţionate anterior.

2.Autorităţile competente menţionate la alineatul (1) sunt autorităţi publice, fără a se aduce atingere unei eventuale delegări a sarcinilor lor către alte entităţi, în cazurile în care această posibilitate este prevăzută în mod expres la articolul 5 alineatul (5), articolul 16 alineatul (3), articolul 17 alineatul (2) şi articolul 23 alineatul (4) din prezenta directivă.
Nici o delegare de sarcini către alte entităţi decât cele menţionate la alineatul (1) nu se poate referi la exercitarea autorităţii publice şi nici la utilizarea de competenţe discreţionare de decizie. Statele membre solicită autorităţilor competente ca, înainte de a proceda la delegare, să ia toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că delegatarii potenţiali au capacităţile şi resursele necesare pentru executarea efectivă a tuturor misiunilor lor şi că delegarea se înscrie în mod imperativ într-un cadru clar definit şi documentat, care reglementează exercitarea sarcinilor delegate şi care enunţă misiunile ce trebuie întreprinse şi condiţiile în care acestea trebuie executate. Aceste condiţii presupun o clauză care constrânge entitatea respectivă să acţioneze şi să se organizeze astfel încât să evite orice conflict de interese şi să se asigure că informaţiile obţinute în exercitarea sarcinilor delegate nu sunt utilizate în mod neloial sau într-un mod care poate afecta concurenţa. În toate cazurile, autorităţilor competente desemnate în conformitate cu alineatul (1) le revine, în ultimă instanţă, sarcina de a se asigura de respectarea prezentei directive şi a măsurilor sale de aplicare.
Statele membre informează Comisia, AEVMP şi autorităţile competente ale celorlalte state membre în legătură cu orice acord încheiat în privinţa delegării de sarcini, inclusiv în legătură cu condiţiile exacte care reglementează această delegare.

3.AEVMP publică o listă a autorităţilor competente menţionate la alineatele (1) şi (2) pe site-ul său internet şi asigură actualizarea acesteia.

Art. 49: Cooperare între autorităţile din acelaşi stat membru
În cazul în care un stat membru desemnează mai multe autorităţi competente pentru a aplica o dispoziţie a prezentei directive, rolurile acestora sunt clar definite şi acestea cooperează strâns.
Fiecare stat membru solicită ca aceeaşi cooperare să aibă loc între autorităţile competente în sensul prezentei directive şi autorităţile competente însărcinate, în acest stat membru, cu supravegherea instituţiilor de credit şi a altor instituţii financiare, a fondurilor de pensii, a OPCVM, a intermediarilor de asigurări şi reasigurări şi a întreprinderilor de asigurări.
Statele membre solicită autorităţilor competente să facă schimb de orice informaţii esenţiale sau utile pentru exercitarea funcţiilor şi sarcinilor lor.
Art. 50: Competenţe pe care trebuie să le aibă autorităţile competente
1.Autorităţile competente sunt investite cu toate competenţele de supraveghere şi de investigare necesare pentru exercitarea funcţiilor lor. În limitele prevăzute de cadrul legislativ intern, acestea exercită aceste competenţe:
(a)direct; sau
(b)în colaborare cu alte autorităţi; sau
(c)sub responsabilitatea lor prin delegare către entităţi cărora sarcinile le-au fost delegate în conformitate cu articolul 48 alineatul (2) sau
(d)prin sesizarea autorităţilor judiciare competente.
2.Competenţele menţionate la alineatul (1) sunt exercitate în conformitate cu dreptul intern şi cuprind cel puţin următoarele drepturi:
(a)de a avea acces la orice document, oricare ar fi forma lui, şi de a primi o copie;
(b)de a solicita informaţii de la orice persoană şi, în cazul în care este necesar, de a convoca şi audia orice persoană pentru a obţine informaţii;
(c)de a proceda la inspecţii la faţa locului;
(d)de a solicita înregistrările telefonice şi ale schimburilor informatice existente;
(e)de a solicita stoparea oricărei practici contrare dispoziţiilor adoptate în temeiul prezentei directive;
(f)de a solicita îngheţarea şi/sau punerea sub sechestru a activelor;
(g)de a solicita interzicerea temporară a exercitării activităţii profesionale;
(h)de a cere auditorilor autorizaţi ai întreprinderilor de investiţii şi ai pieţelor reglementate să furnizeze informaţii;
(i)de a adopta toate măsurile necesare pentru a asigura că întreprinderile de investiţii şi pieţele reglementate continuă să respecte cerinţele legale;
(j)de a solicita suspendarea unui instrument financiar de la tranzacţionare;
(k)de a solicita retragerea unui instrument financiar de la tranzacţionare, pe o piaţă reglementată sau pe orice altă infrastructură de tranzacţionare;
(l)de a transmite un caz în vederea urmăririi penale;
(m)de a autoriza auditorii sau experţii să efectueze verificări sau investigaţii.
Art. 51: Sancţiuni administrative
1.Fără a aduce atingere procedurilor privind retragerea unei autorizaţii şi dreptului lor de a aplica sancţiuni penale, statele membre se asigură, în conformitate cu dreptul lor intern, că pot fi adoptate măsurile adecvate sau că pot fi aplicate sancţiuni administrative adecvate împotriva persoanelor responsabile de o încălcare a dispoziţiilor adoptate în temeiul prezentei directive. Acestea acţionează astfel încât aceste măsuri să fie eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare.
2.Statele membre stabilesc sancţiunile aplicabile în caz de eşecuri de cooperare în cadrul unei investigaţii reglementate de articolul 50.
3.Statele membre abilitează autorităţile competente să facă publică orice măsură sau sancţiune aplicată în caz de încălcare a dispoziţiilor adoptate în temeiul prezentei directive, în afara cazurilor în care această publicare riscă să perturbe în mod grav pieţele financiare sau să aducă un prejudiciu disproporţionat părţilor în cauză.
4.Statele membre furnizează anual AEVMP informaţii agregate cu privire la toate măsurile administrative şi sancţiunile aplicate în conformitate cu alineatele (1) şi (2).
5.În cazul în care a făcut publică o măsură administrativă sau o sancţiune, autoritatea competentă raportează în acelaşi moment acest lucru AEVMP.
6.Dacă sancţiunea publicată are în vedere o societate de investiţii autorizată în conformitate cu prezenta directivă, AEVMP adaugă o referinţă la sancţiunea publicată în registrul cu firmele de investiţii, înfiinţat în baza articolului 5 alineatul (3).

Art. 52: Dreptul la o cale de atac
1.Statele membre se asigură că orice decizie luată în temeiul actelor cu putere de lege şi a actelor administrative adoptate în conformitate cu prezenta directivă este justificată în mod corespunzător şi poate face obiectul unui drept la o cale de atac jurisdicţională. Dreptul la o cale de atac jurisdicţională se aplică şi în cazul în care nu s-a luat nici o hotărâre, în termen de 6 luni de la depunerea sa, în privinţa unei cereri de autorizare care cuprinde toate informaţiile necesare.
2.Statele membre prevăd ca unul sau mai multe din organismele următoare, în conformitate cu dreptul intern, să poată intenta, în interesul consumatorilor şi în conformitate cu dreptul intern, o acţiune în faţa tribunalelor sau a autorităţilor administrative competente pentru a aplica dispoziţiile interne referitoare la punerea în aplicare a prezentei directive:
(a)organismele publice sau reprezentanţii lor;
(b)organizaţiile de consumatori care au un interes legitim în protejarea consumatorilor;
(c)organizaţiile profesionale care au un interes legitim să acţioneze pentru protejarea membrilor lor.
Art. 53: Mecanismul extrajudiciar de soluţionare a reclamaţiilor investitorilor
1.Statele membre încurajează instituirea de proceduri eficiente privind reclamaţia şi căile de atac care să permită soluţionarea extrajudiciară a litigiilor în materie de consum referitoare la serviciile de investiţii şi la serviciile auxiliare furnizate de întreprinderile de investiţii, apelând, după caz, la organisme existente.
2.Statele membre se asigură că nici un act cu putere de lege nu împiedică aceste organisme să coopereze efectiv la soluţionarea litigiilor transfrontaliere.
3.Autoritatea competentă informează AEVMP în legătură cu procedurile de reclamaţii şi recurs menţionate la alineatul (1), care există în cadrul jurisdicţiei sale.
AEVMP publică o listă a tuturor mecanismelor extrajudiciare pe site-ul său internet şi asigură actualizarea acesteia.

Art. 54: Secretul profesional
1.Statele membre se asigură că autorităţile competente, orice persoană care lucrează sau a lucrat pentru autorităţile competente sau pentru entităţile delegatare ale sarcinilor acestora în conformitate cu articolul 48 alineatul (2), precum şi auditorii sau experţii mandataţi de autorităţile competente respectă secretul profesional. Nici o informaţie confidenţială pe care au primit-o de la aceste persoane în exercitarea funcţiilor lor nu poate fi divulgată nici unei persoane sau autorităţi, decât într-o formă rezumată sau agregată care împiedică identificarea întreprinderilor de investiţii, a operatorilor, a pieţelor reglementate sau a oricărei persoane în cauză, fără a se aduce atingere cazurilor reglementate de dreptul penal sau de alte dispoziţii ale prezentei directive.
2.În cazul în care o întreprindere de investiţii, un operator sau o piaţă reglementată a fost declarată în stare de faliment sau este lichidată forţat, informaţiile confidenţiale care nu privesc terţe părţi pot fi divulgate în cadrul unor proceduri civile sau comerciale, cu condiţia să fie necesare în derularea procedurii.
3.Fără a aduce atingere cazurilor reglementate de dreptul penal, autorităţile competente, organismele sau persoanele fizice sau juridice altele decât autorităţile competente, care primesc informaţii confidenţiale în temeiul prezentei directive, le pot utiliza doar în executarea sarcinilor lor şi pentru exercitarea funcţiilor lor în cazul autorităţilor competente în cadrul sferei de aplicare a prezentei directive sau, în cazul celorlalte autorităţi, organisme sau persoane fizice sau juridice, în scopurile pentru care aceste informaţii le-au fost comunicate şi în cadrul procedurilor administrative şi judiciare specific legate de exercitarea funcţiilor lor. Cu toate acestea, în cazul în care autoritatea competentă sau orice altă autoritate, organism sau persoană care comunică informaţia îşi exprimă consimţământul în acest sens, autoritatea care a primit informaţia o poate utiliza în alte scopuri.
4.Orice informaţie confidenţială primită, schimbată sau transmisă în temeiul prezentei directive este supusă cerinţelor secretului profesional prevăzute de prezentul articol. Cu toate acestea, prezentul articol nu împiedică autorităţile competente să transmită sau să facă schimb de informaţii confidenţiale în conformitate cu prezenta directivă sau cu alte directive aplicabile în special întreprinderilor de investiţii, instituţiilor de credit, fondurilor de pensii, OPCVM, intermediarilor de asigurări şi reasigurări, pieţelor reglementate sau operatorilor, cu acordul autorităţii competente, al unei alte autorităţi, al unui alt organism sau al unei alte persoane fizice sau juridice care a comunicat aceste informaţii.
5.Prezentul articol nu împiedică autorităţile competente să transmită sau să facă schimb, în conformitate cu dreptul intern, de informaţii confidenţiale pe care nu le-au primit de la o autoritate competentă a altui stat membru.
Art. 55: Relaţiile cu auditorii
1.Statele membre prevăd cel puţin că orice persoană autorizată în temeiul celei de-a opta Directive 84/253/CEE a Consiliului din 10 aprilie 1984 privind autorizarea persoanelor responsabile de controlul legal al documentelor contabile (1), care se achită într-o întreprindere de investiţii de misiunile prevăzute la articolul 51 din a patra Directivă 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 privind conturile anuale ale anumitor tipuri de întreprinderi (2), la articolul 37 din Directiva 83/349/CEE sau la articolul 31 din Directiva 85/611/CEE sau de orice altă misiune legală, este obligată să semnaleze fără întârziere autorităţii competente orice fapt sau orice decizie privind întreprinderea de investiţii respectivă, de care a luat cunoştinţă în exercitarea misiunilor respective şi care ar putea:
(1)JOL 126, 12.5.1984, p. 20.
(2)JO L 222, 14.8.1978, p. 11, directivă modificată ultima dată de Directiva 2003/51/CE.
(a)constitui o încălcare gravă a actelor cu putere de lege sau a actelor administrative care stabilesc condiţiile autorizării sau care reglementează în mod expres exercitarea activităţii întreprinderilor de investiţii;
(b)compromite continuitatea întreprinderii de investiţii respective;
(c)motiva un refuz de certificare a conturilor sau formularea de rezerve.
Persoana menţionată anterior este obligată, de asemenea, să semnaleze orice fapt sau decizie de care a luat cunoştinţă în îndeplinirea uneia dintre misiunile menţionate la primul paragraf în orice întreprindere care are o legătură strânsă cu întreprinderea de investiţii în care se achită de această misiune.
2.Divulgarea cu bună credinţă autorităţilor competente, de către persoanele autorizate în sensul Directivei 84/253/CEE, a faptelor sau deciziilor menţionate la alineatul (1) nu constituie o încălcare a clauzelor contractuale sau a dispoziţiilor legale care restricţionează comunicarea de informaţii şi nu antrenează în nici un fel răspunderea lor.