Titlul iv - AUTORITĂŢI COMPETENTE - Directiva 2004/39/CE/21-apr-2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE şi 93/6/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 15 Noiembrie 2017
TITLUL IV:AUTORITĂŢI COMPETENTE
Art. 48: Desemnarea autorităţilor competente
1.Fiecare stat membru desemnează autorităţile competente care trebuie să îndeplinească fiecare dintre atribuţiile prevăzute de prezenta directivă. Statele membre comunică identitatea autorităţilor competente responsabile cu îndeplinirea atribuţiilor respective Comisiei, AEVMP şi autorităţilor competente ale celorlalte state membre şi le informează, de asemenea, în legătură cu orice repartizare a atribuţiilor menţionate anterior.
2.Autorităţile competente menţionate la alineatul (1) sunt autorităţi publice, fără a se aduce atingere unei eventuale delegări a sarcinilor lor către alte entităţi, în cazurile în care această posibilitate este prevăzută în mod expres la articolul 5 alineatul (5), articolul 16 alineatul (3), articolul 17 alineatul (2) şi articolul 23 alineatul (4) din prezenta directivă.
Nici o delegare de sarcini către alte entităţi decât cele menţionate la alineatul (1) nu se poate referi la exercitarea autorităţii publice şi nici la utilizarea de competenţe discreţionare de decizie. Statele membre solicită autorităţilor competente ca, înainte de a proceda la delegare, să ia toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că delegatarii potenţiali au capacităţile şi resursele necesare pentru executarea efectivă a tuturor misiunilor lor şi că delegarea se înscrie în mod imperativ într-un cadru clar definit şi documentat, care reglementează exercitarea sarcinilor delegate şi care enunţă misiunile ce trebuie întreprinse şi condiţiile în care acestea trebuie executate. Aceste condiţii presupun o clauză care constrânge entitatea respectivă să acţioneze şi să se organizeze astfel încât să evite orice conflict de interese şi să se asigure că informaţiile obţinute în exercitarea sarcinilor delegate nu sunt utilizate în mod neloial sau într-un mod care poate afecta concurenţa. În toate cazurile, autorităţilor competente desemnate în conformitate cu alineatul (1) le revine, în ultimă instanţă, sarcina de a se asigura de respectarea prezentei directive şi a măsurilor sale de aplicare.
Statele membre informează Comisia, AEVMP şi autorităţile competente ale celorlalte state membre în legătură cu orice acord încheiat în privinţa delegării de sarcini, inclusiv în legătură cu condiţiile exacte care reglementează această delegare.
3.AEVMP publică o listă a autorităţilor competente menţionate la alineatele (1) şi (2) pe site-ul său internet şi asigură actualizarea acesteia.
Art. 49: Cooperare între autorităţile din acelaşi stat membru
În cazul în care un stat membru desemnează mai multe autorităţi competente pentru a aplica o dispoziţie a prezentei directive, rolurile acestora sunt clar definite şi acestea cooperează strâns.
Fiecare stat membru solicită ca aceeaşi cooperare să aibă loc între autorităţile competente în sensul prezentei directive şi autorităţile competente însărcinate, în acest stat membru, cu supravegherea instituţiilor de credit şi a altor instituţii financiare, a fondurilor de pensii, a OPCVM, a intermediarilor de asigurări şi reasigurări şi a întreprinderilor de asigurări.
Statele membre solicită autorităţilor competente să facă schimb de orice informaţii esenţiale sau utile pentru exercitarea funcţiilor şi sarcinilor lor.
Art. 50: Competenţe pe care trebuie să le aibă autorităţile competente
1.Autorităţile competente sunt investite cu toate competenţele de supraveghere şi de investigare necesare pentru exercitarea funcţiilor lor. În limitele prevăzute de cadrul legislativ intern, acestea exercită aceste competenţe:
(a)direct; sau
(b)în colaborare cu alte autorităţi; sau
(c)sub responsabilitatea lor prin delegare către entităţi cărora sarcinile le-au fost delegate în conformitate cu articolul 48 alineatul (2) sau
(d)prin sesizarea autorităţilor judiciare competente.
2.Competenţele menţionate la alineatul (1) sunt exercitate în conformitate cu dreptul intern şi cuprind cel puţin următoarele drepturi:
(a)de a avea acces la orice document, oricare ar fi forma lui, şi de a primi o copie;
(b)de a solicita informaţii de la orice persoană şi, în cazul în care este necesar, de a convoca şi audia orice persoană pentru a obţine informaţii;
(c)de a proceda la inspecţii la faţa locului;
(d)de a solicita înregistrările telefonice şi ale schimburilor informatice existente;
(e)de a solicita stoparea oricărei practici contrare dispoziţiilor adoptate în temeiul prezentei directive;
(f)de a solicita îngheţarea şi/sau punerea sub sechestru a activelor;
(g)de a solicita interzicerea temporară a exercitării activităţii profesionale;
(h)de a cere auditorilor autorizaţi ai întreprinderilor de investiţii şi ai pieţelor reglementate să furnizeze informaţii;
(i)de a adopta toate măsurile necesare pentru a asigura că întreprinderile de investiţii şi pieţele reglementate continuă să respecte cerinţele legale;
(j)de a solicita suspendarea unui instrument financiar de la tranzacţionare;
(k)de a solicita retragerea unui instrument financiar de la tranzacţionare, pe o piaţă reglementată sau pe orice altă infrastructură de tranzacţionare;
(l)de a transmite un caz în vederea urmăririi penale;
(m)de a autoriza auditorii sau experţii să efectueze verificări sau investigaţii.
Art. 51: Sancţiuni administrative
1.Fără a aduce atingere procedurilor privind retragerea unei autorizaţii şi dreptului lor de a aplica sancţiuni penale, statele membre se asigură, în conformitate cu dreptul lor intern, că pot fi adoptate măsurile adecvate sau că pot fi aplicate sancţiuni administrative adecvate împotriva persoanelor responsabile de o încălcare a dispoziţiilor adoptate în temeiul prezentei directive. Acestea acţionează astfel încât aceste măsuri să fie eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare.
2.Statele membre stabilesc sancţiunile aplicabile în caz de eşecuri de cooperare în cadrul unei investigaţii reglementate de articolul 50.
3.Statele membre abilitează autorităţile competente să facă publică orice măsură sau sancţiune aplicată în caz de încălcare a dispoziţiilor adoptate în temeiul prezentei directive, în afara cazurilor în care această publicare riscă să perturbe în mod grav pieţele financiare sau să aducă un prejudiciu disproporţionat părţilor în cauză.
4.Statele membre furnizează anual AEVMP informaţii agregate cu privire la toate măsurile administrative şi sancţiunile aplicate în conformitate cu alineatele (1) şi (2).
5.În cazul în care a făcut publică o măsură administrativă sau o sancţiune, autoritatea competentă raportează în acelaşi moment acest lucru AEVMP.
6.Dacă sancţiunea publicată are în vedere o societate de investiţii autorizată în conformitate cu prezenta directivă, AEVMP adaugă o referinţă la sancţiunea publicată în registrul cu firmele de investiţii, înfiinţat în baza articolului 5 alineatul (3).
Art. 52: Dreptul la o cale de atac
1.Statele membre se asigură că orice decizie luată în temeiul actelor cu putere de lege şi a actelor administrative adoptate în conformitate cu prezenta directivă este justificată în mod corespunzător şi poate face obiectul unui drept la o cale de atac jurisdicţională. Dreptul la o cale de atac jurisdicţională se aplică şi în cazul în care nu s-a luat nici o hotărâre, în termen de 6 luni de la depunerea sa, în privinţa unei cereri de autorizare care cuprinde toate informaţiile necesare.
2.Statele membre prevăd ca unul sau mai multe din organismele următoare, în conformitate cu dreptul intern, să poată intenta, în interesul consumatorilor şi în conformitate cu dreptul intern, o acţiune în faţa tribunalelor sau a autorităţilor administrative competente pentru a aplica dispoziţiile interne referitoare la punerea în aplicare a prezentei directive:
(a)organismele publice sau reprezentanţii lor;
(b)organizaţiile de consumatori care au un interes legitim în protejarea consumatorilor;
(c)organizaţiile profesionale care au un interes legitim să acţioneze pentru protejarea membrilor lor.
Art. 53: Mecanismul extrajudiciar de soluţionare a reclamaţiilor investitorilor
1.Statele membre încurajează instituirea de proceduri eficiente privind reclamaţia şi căile de atac care să permită soluţionarea extrajudiciară a litigiilor în materie de consum referitoare la serviciile de investiţii şi la serviciile auxiliare furnizate de întreprinderile de investiţii, apelând, după caz, la organisme existente.
2.Statele membre se asigură că nici un act cu putere de lege nu împiedică aceste organisme să coopereze efectiv la soluţionarea litigiilor transfrontaliere.
3.Autoritatea competentă informează AEVMP în legătură cu procedurile de reclamaţii şi recurs menţionate la alineatul (1), care există în cadrul jurisdicţiei sale.
AEVMP publică o listă a tuturor mecanismelor extrajudiciare pe site-ul său internet şi asigură actualizarea acesteia.
Art. 54: Secretul profesional
1.Statele membre se asigură că autorităţile competente, orice persoană care lucrează sau a lucrat pentru autorităţile competente sau pentru entităţile delegatare ale sarcinilor acestora în conformitate cu articolul 48 alineatul (2), precum şi auditorii sau experţii mandataţi de autorităţile competente respectă secretul profesional. Nici o informaţie confidenţială pe care au primit-o de la aceste persoane în exercitarea funcţiilor lor nu poate fi divulgată nici unei persoane sau autorităţi, decât într-o formă rezumată sau agregată care împiedică identificarea întreprinderilor de investiţii, a operatorilor, a pieţelor reglementate sau a oricărei persoane în cauză, fără a se aduce atingere cazurilor reglementate de dreptul penal sau de alte dispoziţii ale prezentei directive.
2.În cazul în care o întreprindere de investiţii, un operator sau o piaţă reglementată a fost declarată în stare de faliment sau este lichidată forţat, informaţiile confidenţiale care nu privesc terţe părţi pot fi divulgate în cadrul unor proceduri civile sau comerciale, cu condiţia să fie necesare în derularea procedurii.
3.Fără a aduce atingere cazurilor reglementate de dreptul penal, autorităţile competente, organismele sau persoanele fizice sau juridice altele decât autorităţile competente, care primesc informaţii confidenţiale în temeiul prezentei directive, le pot utiliza doar în executarea sarcinilor lor şi pentru exercitarea funcţiilor lor în cazul autorităţilor competente în cadrul sferei de aplicare a prezentei directive sau, în cazul celorlalte autorităţi, organisme sau persoane fizice sau juridice, în scopurile pentru care aceste informaţii le-au fost comunicate şi în cadrul procedurilor administrative şi judiciare specific legate de exercitarea funcţiilor lor. Cu toate acestea, în cazul în care autoritatea competentă sau orice altă autoritate, organism sau persoană care comunică informaţia îşi exprimă consimţământul în acest sens, autoritatea care a primit informaţia o poate utiliza în alte scopuri.
4.Orice informaţie confidenţială primită, schimbată sau transmisă în temeiul prezentei directive este supusă cerinţelor secretului profesional prevăzute de prezentul articol. Cu toate acestea, prezentul articol nu împiedică autorităţile competente să transmită sau să facă schimb de informaţii confidenţiale în conformitate cu prezenta directivă sau cu alte directive aplicabile în special întreprinderilor de investiţii, instituţiilor de credit, fondurilor de pensii, OPCVM, intermediarilor de asigurări şi reasigurări, pieţelor reglementate sau operatorilor, cu acordul autorităţii competente, al unei alte autorităţi, al unui alt organism sau al unei alte persoane fizice sau juridice care a comunicat aceste informaţii.
5.Prezentul articol nu împiedică autorităţile competente să transmită sau să facă schimb, în conformitate cu dreptul intern, de informaţii confidenţiale pe care nu le-au primit de la o autoritate competentă a altui stat membru.
Art. 55: Relaţiile cu auditorii
1.Statele membre prevăd cel puţin că orice persoană autorizată în temeiul celei de-a opta Directive 84/253/CEE a Consiliului din 10 aprilie 1984 privind autorizarea persoanelor responsabile de controlul legal al documentelor contabile (1), care se achită într-o întreprindere de investiţii de misiunile prevăzute la articolul 51 din a patra Directivă 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 privind conturile anuale ale anumitor tipuri de întreprinderi (2), la articolul 37 din Directiva 83/349/CEE sau la articolul 31 din Directiva 85/611/CEE sau de orice altă misiune legală, este obligată să semnaleze fără întârziere autorităţii competente orice fapt sau orice decizie privind întreprinderea de investiţii respectivă, de care a luat cunoştinţă în exercitarea misiunilor respective şi care ar putea:
(1)JOL 126, 12.5.1984, p. 20.
(2)JO L 222, 14.8.1978, p. 11, directivă modificată ultima dată de Directiva 2003/51/CE.
(a)constitui o încălcare gravă a actelor cu putere de lege sau a actelor administrative care stabilesc condiţiile autorizării sau care reglementează în mod expres exercitarea activităţii întreprinderilor de investiţii;
(b)compromite continuitatea întreprinderii de investiţii respective;
(c)motiva un refuz de certificare a conturilor sau formularea de rezerve.
Persoana menţionată anterior este obligată, de asemenea, să semnaleze orice fapt sau decizie de care a luat cunoştinţă în îndeplinirea uneia dintre misiunile menţionate la primul paragraf în orice întreprindere care are o legătură strânsă cu întreprinderea de investiţii în care se achită de această misiune.
2.Divulgarea cu bună credinţă autorităţilor competente, de către persoanele autorizate în sensul Directivei 84/253/CEE, a faptelor sau deciziilor menţionate la alineatul (1) nu constituie o încălcare a clauzelor contractuale sau a dispoziţiilor legale care restricţionează comunicarea de informaţii şi nu antrenează în nici un fel răspunderea lor.
Art. 56: Obligaţia de cooperare
1.Autorităţile competente din mai multe state membre cooperează între ele de fiecare dată când acest lucru este necesar pentru realizarea misiunilor prevăzute de prezenta directivă, utilizând competenţele care le sunt conferite fie de prezenta directivă, fie de dreptul intern.
Orice autoritate competentă acordă asistenţă autorităţilor competente ale celorlalte state membre. În special, autorităţile competente fac schimb de informaţii şi cooperează în cadrul investigaţiilor sau activităţilor de supraveghere.
Pentru a facilita şi a accelera cooperarea şi, în special, schimbul de informaţii, statele membre desemnează o autoritate competentă unică, pentru a servi ca punct de contact în sensul prezentei directive. Statele membre comunică Comisiei, AEVMP şi celorlalte state membre numele autorităţilor însărcinate să primească cererile de schimb de informaţii sau de cooperare în temeiul prezentului alineat. AEVMP publică o listă a acestor autorităţi pe site-ul său internet şi asigură actualizarea acesteia.
2.În cazul în care, ţinând seama de situaţia pieţelor valorilor mobiliare în statul membru gazdă, activităţile unei pieţe reglementate care a instituit facilităţi într-un stat membru gazdă au dobândit o importanţă considerabilă pentru funcţionarea pieţelor valorilor mobiliare şi protecţia investitorilor, autorităţile statelor membre de origine şi gazdă competente în privinţa acestei pieţe reglementate adoptă măsuri de cooperare proporţionale.
3.Statele membre adoptă măsurile administrative şi organizatorice necesare pentru a facilita asistenţa prevăzută la alineatul (1).
Autorităţile competente îşi pot exercita competenţele în scopul cooperării, inclusiv în cazul în care practicile care fac obiectul unei investigaţii nu reprezintă o încălcare a unei norme în vigoare în statul lor membru.
4.În cazul în care autoritatea competentă are motive întemeiate să bănuiască faptul că anumite acte care încalcă dispoziţiile prezentei directive sunt comise sau au fost comise pe teritoriul unui alt stat membru de către entităţi care nu sunt supuse supravegherii sale, ea informează autoritatea competentă a celuilalt stat membru şi AEVMP într-un mod cât mai detaliat posibil. Autoritatea competentă notificată adoptă măsurile necesare. Ea comunică rezultatele intervenţiei sale autorităţii competente care a informat-o şi AEVMP şi, în măsura posibilului, le comunică elementele importante apărute între timp. Prezentul alineat nu aduce atingere competenţei autorităţii competente notificatoare.
5.Pentru a garanta o aplicare uniformă a alineatului (2), Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare pentru a stabili criteriile în funcţie de care funcţionarea unei pieţe reglementate într-un stat membru gazdă ar putea fi considerată ca având o importanţă considerabilă pentru funcţionarea pieţelor valorilor mobiliare şi pentru protecţia investitorilor în statul membru gazdă respectiv.
Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 64 alineatul (2).
6.În vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol, AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a elabora formulare standard, modele şi proceduri pentru modalităţile de cooperare menţionate la alineatul (2).
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 57: Cooperarea în cadrul activităţilor de supraveghere, de verificare la faţa locului şi al investigaţiilor
(1)Autoritatea competentă a unui stat membru poate solicita cooperarea autorităţii competente a unui alt stat membru în cadrul unei activităţi de supraveghere sau în scopul unei verificări la faţa locului sau în cadrul unei investigaţii. În cazul întreprinderilor de investiţii care sunt membre la distanţă ale unei pieţe reglementate, autoritatea competentă a acestei pieţe reglementate poate alege să se adreseze direct lor, caz în care informează autoritatea competentă a statului membru de origine a membrului la distanţă respectiv în legătură cu aceasta.
În cazul în care o autoritate competentă primeşte o cerere de verificare la faţa locului sau de investigaţie, o onorează în cadrul competenţelor sale:
a)efectuând ea însăşi verificarea sau investigaţia;
b)permiţând autorităţii solicitante să efectueze direct verificarea sau investigaţia;
c)permiţând auditorilor sau experţilor să efectueze verificarea sau investigaţia.
(2)În scopul realizării convergenţei practicilor de supraveghere, AEVMP are posibilitatea de a participa la activităţile colegiilor de supraveghetori, inclusiv la verificări sau investigaţii la faţa locului, efectuate în comun de două sau mai multe autorităţi competente, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(3)În vederea asigurării unei armonizări consecvente a alineatului (1), AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare, pentru a preciza informaţiile care trebuie furnizate autorităţilor competente atunci când cooperează în cadrul activităţilor de supraveghere, al activităţilor de verificare la faţa locului şi al investigaţiilor.
Se delegă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
În vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a alineatului (1), AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formulare standard, modele şi proceduri destinate autorităţilor competente pentru cooperarea dintre autorităţile competente în cadrul activităţilor de supraveghere, al activităţilor de verificare la faţa locului şi de investigaţii.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la al treilea paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 58: Schimb de informaţii
1.Autorităţile competente ale statelor membre care au fost desemnate ca puncte de contact în sensul prezentei directive, în conformitate cu articolul 56 alineatul (1), îşi comunică reciproc fără întârziere informaţiile necesare în scopul îndeplinirii misiunilor atribuite autorităţilor competente desemnate în conformitate cu articolul 48 alineatul (1) şi prevăzute de dispoziţiile adoptate în temeiul prezentei directive.
Autorităţile competente care fac schimb de informaţii cu alte autorităţi competente în temeiul prezentei directive pot preciza, în momentul comunicării, că informaţiile respective nu pot fi divulgate fără acordul lor expres, caz în care aceste informaţii pot fi schimbate doar în scopurile pentru care autorităţile respective şi-au dat acordul.
2.Autoritatea competentă desemnată ca punct de contact poate transmite informaţiile primite în temeiul alineatului (1) şi al articolelor 55 şi 63 către autorităţile prevăzute la articolul 49. Acestea transmit informaţiile altor organisme sau persoane fizice sau juridice numai cu consimţământul expres al autorităţilor competente care le-au comunicat şi doar în scopurile pentru care autorităţile competente şi-au dat consimţământul, excepţie făcând cazurile justificate. În aceste din urmă cazuri, punctul de contact informează de îndată omologul său care a trimis informaţiile.
3.Autorităţile menţionate la articolul 49 şi celelalte organisme sau persoane fizice sau juridice care primesc informaţii confidenţiale în temeiul alineatului (1) sau al articolelor 55 şi 6 3 le pot utiliza numai în exercitarea funcţiilor lor, în special:
(a)pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile de acces la activitatea întreprinderilor de investiţii şi pentru a facilita controlul, individual sau consolidat, al condiţiilor de exercitare a acestei activităţi, în special în ceea ce priveşte cerinţele de adecvare a capitalului propriu prevăzute de Directiva 93/6/CEE, organizarea administrativă şi contabilă şi mecanismele de control intern;
(b)pentru a se asigura de funcţionarea corespunzătoare a sistemelor de tranzacţionare;
(c)pentru a aplica sancţiuni;
(d)în cadrul unei căi de atac administrative împotriva unei decizii a autorităţilor competente;
(e)în procesele intentate în conformitate cu articolul 52; sau
(f)în cadrul mecanismului extrajudiciar de soluţionare a reclamaţiilor investitorilor prevăzut la articolul 53.
4.În vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a alineatelor (1) şi (2), AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în vederea stabilirii de formulare standard, modele şi proceduri pentru schimbul de informaţii.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
5.Dispoziţiile prezentului articol şi dispoziţiile articolelor 54 şi 63 nu împiedică autoritatea competentă să transmită AEVMP, Comitetului european pentru risc sistemic (denumit în continuare «CERS»), băncilor centrale, Sistemului European al Băncilor Centrale şi Băncii Centrale Europene care acţionează în calitate de autorităţi monetare şi, după caz, altor autorităţi publice însărcinate cu supervizarea sistemelor de plăţi şi de decontare informaţii confidenţiale destinate îndeplinirii atribuţiilor acestora; de asemenea, nu li se interzice acestor autorităţi sau organisme să comunice autorităţilor competente orice informaţie de care acestea ar putea avea nevoie în scopul exercitării funcţiilor prevăzute în prezenta directivă.
Art. 58a: Medierea cu caracter obligatoriu
Autorităţile competente pot sesiza AEVMP cu privire la situaţiile în care a fost respinsă sau nu a primit răspuns într-un termen rezonabil o solicitare:
(a)de efectuare a unei activităţi de supraveghere, a unei verificări la faţa locului sau a unei investigaţii, astfel cum se prevede la articolul 57; sau
(b)de schimb de informaţii conform prevederilor de la articolul 58.
În situaţiile menţionate la primul paragraf, AEVMP poate acţiona în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 fără a aduce atingere posibilităţilor privind refuzul de a răspunde unei cereri de informaţii, prevăzute la articolul 59a şi posibilităţii AEVMP de a acţiona în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 59: Refuzul de a coopera
O autoritate competentă invitată să coopereze la o investigaţie, la o verificare la faţa locului sau la o activitate de supraveghere în conformitate cu articolul 57 sau la un schimb de informaţii în conformitate cu articolul 58 nu poate refuza să dea curs acestei solicitări decât în cazul în care:
(a)această investigaţie, verificare la faţa locului, activitate de supraveghere sau schimb de informaţii riscă să afecteze suveranitatea, securitatea sau ordinea publică a statului membru respectiv;
(b)a fost deja angajată o procedură judiciară pentru aceleaşi fapte sau împotriva aceloraşi persoane la autorităţile statului membru respectiv;
(c)a fost deja adoptată o hotărâre definitivă pentru aceleaşi fapte sau împotriva aceloraşi persoane în statul membru respectiv.
În caz de refuz întemeiat pe aceste motive, autoritatea competentă căreia i-a fost adresată invitaţia de cooperare informează autoritatea competentă care a adresat invitaţia şi AEVMP într-un mod cât mai detaliat.
Art. 60: Consultarea între autorităţile competente înainte de acordarea unei autorizări
1.Autoritatea competentă a unui stat membru este consultată înainte de acordarea unei autorizări unei întreprinderi de investiţii care este:
(a)o filială a unei întreprinderi de investiţii sau a unei instituţii de credit autorizate în statul membru respectiv; sau
(b)o filială a întreprinderii mamă a unei întreprinderi de investiţii sau a unei instituţii de credit autorizate în statul membru respectiv; sau
(c)controlată de aceleaşi persoane fizice sau juridice care controlează o întreprindere de investiţii sau o instituţie de credit autorizată în statul membru respectiv.
2.Autoritatea competentă a unui stat membru însărcinată cu supravegherea instituţiilor de credit sau a întreprinderilor de asigurări este consultată înainte de a acorda o autorizare unei întreprinderi de investiţii care este:
(a)o filială a unei instituţii de credit sau a unei întreprinderi de asigurări autorizate în Comunitate; sau
(b)o filială a întreprinderii mamă a unei instituţii de credit sau a unei întreprinderi de asigurări autorizate în Comunitate; sau
(c)controlată de aceeaşi persoană fizică sau juridică ce controlează o instituţie de credit sau o întreprindere de asigurări autorizată în Comunitate.
3.Autorităţile competente menţionate la alineatele (1) şi (2) se consultă în special în scopul evaluării calităţii acţionarilor sau asociaţilor şi onorabilităţii şi experienţei persoanelor care conduc efectiv activitatea şi care sunt asociate în gestionarea unei alte entităţi din acelaşi grup. Acestea îşi comunică reciproc orice informaţii care privesc calitatea acţionarilor sau membrilor şi buna reputaţie şi experienţa persoanelor care conduc efectiv activitatea şi care pot interesa celelalte autorităţi competente, în scopul eliberării unei autorizaţii sau al controlului permanent al respectării condiţiilor de exercitare.
4.În vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a alineatelor (1) şi (2), AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în vederea elaborării de formulare standard, modele şi proceduri pentru consultarea altor autorităţi competente înainte de acordarea unei autorizaţii.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 61: Competenţele statelor membre gazdă
1.Statele membre gazdă pot solicita, în scopuri statistice, ca fiecare întreprindere de investiţii care are o sucursală pe teritoriul lor să le transmită rapoarte periodice privind activitatea acestei sucursale.
2.În exercitarea responsabilităţilor conferite de prezenta directivă, orice stat membru gazdă poate solicita sucursalelor întreprinderilor de investiţii să furnizeze informaţiile necesare pentru a verifica dacă respectă normele care le sunt aplicabile pe teritoriul său, pentru cazurile prevăzute la articolul 32 alineatul (7). Obligaţiile astfel impuse acestor sucursale nu pot fi, cu toate acestea, mai stricte decât cele pe care acest stat membru le impune întreprinderilor stabilite pe teritoriul său pentru monitorizarea conformării acestora la aceleaşi standarde.
Art. 62: Măsuri conservatoare care trebuie adoptate de statele membre gazdă
1.În cazul în care autoritatea competentă a statului membru gazdă are motive clare şi demonstrabile să estimeze că o întreprindere de investiţii care operează în cadrul regimului libertăţii de a presta servicii pe teritoriul său sau care deţine o sucursală pe teritoriul său încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul dispoziţiilor adoptate în conformitate cu prezenta directivă, care nu conferă prerogative autorităţii competente a statului membru gazdă, ea comunică aceste aspecte autorităţii competente a statului membru de origine.
În cazul în care, în pofida măsurilor adoptate de autoritatea competentă a statului membru de origine sau din cauza faptului că aceste măsuri se dovedesc a fi inadecvate, societatea de investiţii respectivă continuă să acţioneze aducând prejudicii în mod clar intereselor investitorilor statului membru gazdă sau funcţionării ordonate a pieţelor, se aplică următoarele:
(a)după ce a informat autoritatea competentă a statului membru de origine, autoritatea competentă a statului membru gazdă ia toate măsurile adecvate necesare pentru a proteja investitorii sau pentru a menţine buna funcţionare a pieţelor, ceea ce include posibilitatea de a împiedica societăţile de investiţii care încalcă normele să efectueze alte operaţiuni pe teritoriul său. Comisia şi AEVMP sunt informate fără întârziere cu privire la aceste măsuri;
(b)în plus, autoritatea competentă a statului membru gazdă poate sesiza AEVMP cu privire la chestiune, care poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt atribuite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
2.În cazul în care autorităţile competente ale statului membru gazdă constată că o întreprindere de investiţii având o sucursală pe teritoriul său nu respectă actele cu putere de lege adoptate în acest stat în temeiul dispoziţiilor prezentei directive care conferă prerogative autorităţilor competente ale statului membru gazdă, acestea solicită acestei întreprinderi să pună capăt acestei situaţii necorespunzătoare.
În cazul în care întreprinderea de investiţii în cauză nu adoptă dispoziţiile necesare, autorităţile competente ale statului membru gazdă iau toate măsurile adecvate pentru ca aceasta să pună capăt acestei situaţii necorespunzătoare. Natura acestor măsuri este comunicată autorităţilor competente ale statului membru de origine.
În cazul în care, în ciuda măsurilor luate de statul membru gazdă, societatea de investiţii continuă să încalce actele cu putere de lege sau actele administrative menţionate la primul paragraf care sunt în vigoare în statul membru gazdă, se aplică următoarele:
(a)după ce a informat autoritatea competentă a statului membru de origine, autoritatea competentă a statului membru gazdă ia toate măsurile adecvate necesare pentru a proteja investitorii sau pentru a menţine buna funcţionare a pieţelor. Comisia şi AEVMP sunt informate fără întârziere cu privire la aceste măsuri;
(b)în plus, autoritatea competentă a statului membru gazdă poate sesiza AEVMP cu privire la chestiune, care poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt atribuite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
3.În cazul în care autoritatea competentă a statului membru gazdă a unei pieţe reglementate sau a unui MTF are motive clare şi demonstrabile să estimeze că această piaţă reglementată sau acest MTF încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul dispoziţiilor adoptate în conformitate cu prezenta directivă, comunică acest lucru autorităţii competente a statului membru de origine a pieţei reglementate respective sau a MTF respectiv.
În cazul în care, în pofida măsurilor adoptate de autoritatea competentă a statului membru de origine sau din cauza faptului că aceste măsuri se dovedesc a fi inadecvate, piaţa reglementată menţionată sau MTF continuă să acţioneze aducând prejudicii în mod clar intereselor investitorilor statului membru gazdă sau funcţionării ordonate a pieţelor, se aplică următoarele:
a)după ce a informat autoritatea competentă a statului membru de origine, autoritatea competentă a statului membru gazdă ia toate măsurile adecvate necesare pentru a proteja investitorii sau pentru a menţine buna funcţionare a pieţelor, ceea ce include posibilitatea de a împiedica piaţa reglementată menţionată sau MTF să îşi pună facilităţile la dispoziţia membrilor la distanţă sau a participanţilor stabiliţi în statul membru gazdă. Comisia şi AEVMP sunt informate fără întârziere cu privire la aceste măsuri;
b)În plus, autoritatea competentă a statului membru gazdă poate sesiza AEVMP cu privire la chestiune, care poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt atribuite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
4.Orice măsură luată în temeiul alineatelor (1), (2) sau (3) şi care presupune sancţiuni sau restricţii pentru activităţile unei întreprinderi de investiţii sau ale unei pieţe reglementate trebuie să fie perfect justificată şi comunicată întreprinderii de investiţii sau pieţei reglementate respective.
Art. 62a: Cooperarea şi schimbul de informaţii cu AEVMP
(1)Autorităţile competente cooperează cu AEVMP în sensul prezentei directive, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(2)Autorităţile competente furnizează fără întârziere AEVMP toate informaţiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentei directive şi în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 63: Schimb de informaţii cu ţările terţe
1.Statele membre şi, în conformitate cu articolul 33 din Regulamentul(UE) nr. 1095/2010, AEVMP pot încheia acorduri de cooperare care prevăd schimbul de informaţii cu autorităţile competente din ţări terţe, cu condiţia ca informaţiile comunicate să beneficieze de garanţii ale secretului profesional cel puţin echivalente cu cele solicitate în temeiul articolului 54. Acest schimb de informaţii trebuie să fie destinat îndeplinirii sarcinilor autorităţilor competente respective.
Statele membre şi AEVMP pot transfera date cu caracter personal unei ţări terţe în conformitate cu capitolul IV din Directiva 95/46/CE.
De asemenea, statele membre şi AEVMP pot încheia acorduri de cooperare care prevăd schimbul de informaţii cu autorităţi, organisme şi persoane fizice sau juridice din ţări terţe, însărcinate cu una sau mai multe din atribuţiile următoare:
(a)supravegherea instituţiilor de credit, a altor instituţii financiare şi a întreprinderilor de asigurări şi cu supravegherea pieţelor financiare;
(b)procedurile de lichidare sau de faliment al societăţilor de investiţii şi cu orice alte proceduri similare;
(c)efectuarea auditului legal al societăţilor de investiţii şi al altor instituţii financiare, al instituţiilor de credit şi al întreprinderilor de asigurări, în cadrul exercitării funcţiilor lor de supraveghere sau al exercitării funcţiilor lor în cazul gestionarilor sistemelor de compensare;
(d)supravegherea organismelor care intervin în procedurile de lichidare sau de faliment ale societăţilor de investiţii sau în orice alte proceduri similare;
(e)supravegherea persoanelor însărcinate cu auditul legal al conturilor întreprinderilor de asigurări, al instituţiilor de credit, al societăţilor de investiţii şi al altor instituţii financiare.
Acordurile de cooperare menţionate la al treilea paragraf pot fi încheiate numai dacă informaţiile comunicate beneficiază de garanţii ale secretului profesional cel puţin echivalente cu cele solicitate în temeiul articolului 54. Acest schimb de informaţii este destinat îndeplinirii sarcinilor autorităţilor, organismelor sau persoanelor fizice sau juridice respective.
2.În cazul în care provin de la alt stat membru, informaţiile pot fi divulgate doar cu acordul expres al autorităţii competente care le-a comunicat şi, după caz, doar în scopurile pentru care aceasta şi-a dat acordul. Aceeaşi dispoziţie se aplică informaţiilor comunicate de autorităţile competente ale ţărilor terţe.