Titlul ii - TRANSFORMĂRILE, FUZIUNILE ŞI DIVIZĂRILE SOCIETĂŢILOR - Directiva 1132/14-iun-2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăţilor comerciale (codificare)
Acte UE
Jurnalul Oficial 169L
În vigoare Versiune de la: 12 August 2022
TITLUL II:TRANSFORMĂRILE, FUZIUNILE ŞI DIVIZĂRILE SOCIETĂŢILOR
Art. 86a: Domeniul de aplicare
(1)Prezentul capitol se aplică transformărilor societăţilor care sunt constituite în conformitate cu dreptul unui stat membru şi care îşi au sediul social, administraţia centrală sau locul principal de desfăşurare a activităţii în Uniune, în societăţi care intră sub incidenţa dreptului unui alt stat membru.
(2)Prezentul capitol nu se aplică transformărilor transfrontaliere la care participă o societate al cărei obiect de activitate este plasamentul colectiv de capitaluri furnizate de către public, care funcţionează pe principiul repartizării riscurilor şi ale cărei acţiuni sunt răscumpărate sau rambursate, în mod direct sau indirect, din activele respectivei societăţi, la cererea acţionarilor. Măsurile luate de o astfel de societate pentru a se asigura că valoarea bursieră a acţiunilor sale nu variază semnificativ faţă de valoarea netă a activelor sunt considerate ca fiind echivalente cu o răscumpărare sau rambursare.
(3)Statele membre se asigură că prezentul capitol nu se aplică societăţilor în niciuna dintre următoarele situaţii:
a)societatea se află în curs de lichidare şi a început să distribuie activele asociaţilor săi;
b)societatea face obiectul instrumentelor, competenţelor şi mecanismelor de rezoluţie prevăzute în titlul IV din Directiva 2014/59/UE sau în titlul V din Regulamentul (UE) 2021/23.
(4)Statele membre pot decide să nu aplice prezentul capitol societăţilor care fac obiectul:
a)procedurilor de insolvenţă sau cadrelor de restructurare preventivă;
b)procedurilor de lichidare, altele decât cele menţionate la alineatul (3) litera (a); sau
c)măsurilor de prevenire a crizelor astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 101 din Directiva 2014/59/UE sau în articolul 2 punctul 48 din Regulamentul (UE) 2021/23.
Art. 86b: Definiţii
În sensul prezentului capitol:
1.«societate » înseamnă o societate comercială cu răspundere până la concurenţa capitalului social subscris, de tipul celor enumerate în anexa II, care efectuează o transformare transfrontalieră;
2.«transformare transfrontalieră» înseamnă o operaţiune prin care o societate, fără a fi dizolvată, restructurată sau a intra în lichidare, îşi transformă forma juridică sub care este înregistrată în statul membru de plecare într-o formă juridică a unei societăţi dintr-un stat membru de destinaţie enumerate în anexa II şi îşi transferă cel puţin sediul social în statul membru de destinaţie, păstrându-şi în acelaşi timp personalitatea juridică;
3.«stat membru de plecare» înseamnă statul membru în care o societate este înregistrată în forma sa juridică înainte de o transformare transfrontalieră;
4.«stat membru de destinaţie» înseamnă statul membru în care o societate transformată este înregistrată ca urmare a unei transformări transfrontaliere;
5.«societate transformată» înseamnă o societate formată în statul membru de destinaţie, ca rezultat al transformării transfrontaliere.
Art. 86c: Proceduri şi formalităţi
În conformitate cu dreptul Uniunii, dreptul statului membru de plecare reglementează acele părţi ale procedurilor şi formalităţilor care trebuie îndeplinite în legătură cu transformarea transfrontalieră în vederea obţinerii certificatului prealabil transformării, iar dreptul statului membru de destinaţie reglementează acele părţi ale procedurilor şi formalităţilor care trebuie îndeplinite după primirea certificatului prealabil transformării.
Art. 86d: Proiectele de transformare transfrontalieră
Organul administrativ sau organul de conducere al societăţii întocmeşte proiectul de transformare transfrontalieră. Proiectul de transformare transfrontalieră trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:
(a)forma juridică şi denumirea societăţii în statul membru de plecare precum şi adresa sediului social în acel stat membru;
(b)forma juridică şi denumirea propuse pentru societatea transformată în statul membru de destinaţie precum şi adresa propusă a sediului social în acel stat membru;
(c)actul constitutiv al societăţii în statul membru de destinaţie, după caz, precum şi statutul, atunci când acesta este cuprins într-un act separat;
(d)calendarul indicativ propus pentru transformarea transfrontalieră;
(e)drepturile conferite de societatea transformată asociaţilor care se bucură de drepturi speciale sau deţinătorilor de titluri de valoare, altele decât acţiunile reprezentând capitalul societăţii, sau măsurile propuse cu privire la aceştia;
(f)orice garanţii oferite creditorilor, precum garanţiile reale;
(g)orice avantaje speciale acordate asociaţilor organelor administrativ, de conducere, de supraveghere sau de control al societăţii;
(h)dacă societatea a primit stimulente sau subvenţii în statul membru de plecare în precedenţii cinci ani;
(i)detalii privind oferta de compensaţie bănească pentru asociaţi în conformitate cu articolul 86i;
(j)posibilele repercusiuni ale transformării transfrontaliere asupra forţei de muncă;
(k)după caz, informaţii cu privire la procedurile de stabilire, în conformitate cu articolul 86l, a aranjamentelor referitoare la implicarea angajaţilor în definirea propriilor drepturi de participare la societatea transformată.
Art. 86e: Raportul organului administrativ sau al organului de conducere adresat asociaţilor şi angajaţilor
(1)Organul administrativ sau organul de conducere al societăţii întocmeşte un raport pentru asociaţi şi angajaţi în care explică şi justifică aspectele juridice şi economice ale transformării transfrontaliere, explicând şi implicaţiile transformării transfrontaliere pentru angajaţi.
Raportul trebuie, în special, să precizeze implicaţiile transformării transfrontaliere asupra activităţii economice viitoare a societăţii.
(2)Raportul cuprinde, de asemenea, o secţiune destinată asociaţilor şi o secţiune destinată angajaţilor.
Societatea poate hotărî fie să întocmească un singur raport care să conţină cele două secţiuni, fie să întocmească rapoarte separate pentru asociaţi şi, respectiv, pentru angajaţi, care să conţină secţiunea relevantă.
(3)Secţiunea din raport destinată asociaţilor precizează în special următoarele:
a)compensaţia bănească şi metoda de calcul folosită pentru a stabili compensaţia bănească;
b)implicaţiile transformării transfrontaliere pentru asociaţi;
c)drepturile şi măsurile reparatorii aflate la dispoziţia asociaţilor în conformitate cu articolul 86i.
(4)Secţiunea din raport destinată asociaţilor nu este obligatorie în cazul în care toţi asociaţii societăţii au convenit să renunţe la această cerinţă. Statele membre pot să excepteze societăţile cu asociat unic de la dispoziţiile prezentului articol.
(5)Secţiunea din raport destinată angajaţilor trebuie, în special, să precizeze următoarele:
a)implicaţiile transformării transfrontaliere pentru raporturile de muncă, precum şi, după caz, orice măsuri necesare pentru a păstra respectivele raporturi;
b)orice modificare substanţială a condiţiilor de angajare aplicabile sau a adreselor sediilor comerciale ale societăţii;
c)cum anume afectează factorii menţionaţi la literele (a) şi (b) filialele societăţii.
(6)Raportul sau rapoartele se pun la dispoziţie în orice caz în format electronic, împreună cu proiectul de transformare transfrontalieră, dacă este disponibil, asociaţilor şi reprezentanţilor angajaţilor sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanţi, angajaţilor înşişi, cu cel puţin şase săptămâni înainte de data adunării generale menţionate la articolul 86h.
(7)În cazul în care organul administrativ sau organul de conducere al societăţii primeşte, în timp util, o opinie privind informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (5) din partea reprezentanţilor angajaţilor sau, dacă nu există astfel de reprezentanţi, din partea angajaţilor înşişi, potrivit dreptului intern, asociaţii sunt informaţi în acest sens, iar opinia respectivă se anexează la raport.
(8)Secţiunea din raport destinată angajaţilor nu este obligatorie în cazul în care o societate şi filialele sale, dacă există, nu au alţi angajaţi în afara celor care fac parte din organul administrativ sau organul de conducere.
(9)În cazul în care, în conformitate cu alineatul (4), se renunţă la secţiunea din raport destinată asociaţilor menţionată la alineatul (3), iar secţiunea destinată angajaţilor menţionată la alineatul (5) nu este obligatorie în temeiul alineatului (8), raportul nu este necesar.
(10)Alineatele (1)-(9) din prezentul articol nu aduc atingere drepturilor şi procedurilor de informare şi consultare aplicabile, prevăzute la nivel naţional în urma transpunerii Directivelor 2002/14/CE şi 2009/38/CE.
Art. 86f: Raportul întocmit de expertul independent
(1)Statele membre se asigură că un expert independent examinează proiectul de transformare transfrontalieră şi întocmeşte un raport destinat asociaţilor. Respectivul raport este pus la dispoziţia asociaţilor cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale menţionate la articolul 86h. În funcţie de dreptul statului membru, expertul poate fi o persoană fizică sau juridică.
(2)Raportul menţionat la alineatul (1) cuprinde cel puţin opinia experţilor cu privire la caracterul adecvat al nivelului compensaţiei băneşti. Atunci când evaluează compensaţia bănească, expertul ia în calcul orice preţ de piaţă al acţiunilor societăţii, înainte de anunţarea propunerii de transformare, sau valoarea societăţii, excluzând efectul transformării propuse, care se determină în conformitate cu metodele de evaluare general acceptate. Ca o cerinţă minimă, raportul trebuie:
a)să indice metoda sau metodele utilizate pentru a stabili compensaţia bănească propusă;
b)să indice dacă metoda sau metodele respective sunt adecvate pentru evaluarea compensaţiei băneşti, să indice valoarea la care s-a ajuns prin utilizarea metodelor respective şi să emită o opinie privind importanţa relativă atribuită metodelor în cauză pentru obţinerea valorii decise; şi
c)să descrie orice dificultăţi mai deosebite întâmpinate în cursul evaluării.
Expertul are dreptul de a obţine din partea societăţii toate informaţiile necesare pentru a-şi îndeplini sarcinile.
(3)Nu este necesar să se efectueze o analiză a proiectului de transformare transfrontalieră de către un expert independent, sau un raport al unui expert independent în cazul în care toţi asociaţii societăţii convin astfel.
Statele membre pot să excepteze societăţile cu asociat unic de la aplicarea prezentului articol.
Art. 86g: Publicitatea
(1)Statele membre se asigură că următoarele documente sunt comunicate de societate şi puse la dispoziţia publicului în registrul statului membru de plecare, cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale menţionate la articolul 86h:
a)proiectul de transformare transfrontalieră; şi
b)o notificare prin care se informează asociaţii, creditorii şi reprezentanţii angajaţilor societăţii sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanţi, angajaţii înşişi că pot prezenta societăţii, cu cel mult cinci zile lucrătoare înainte de data adunării generale, observaţii cu privire la proiectul de transformare transfrontalieră.
Statele membre pot cere ca raportul expertului independent să fie comunicat şi pus la dispoziţia publicului în registru.
Statele membre se asigură că societatea poate elimina informaţiile confidenţiale din raportul expertului independent dat publicităţii.
Documentele comunicate în conformitate cu prezentul alineat sunt, de asemenea, accesibile prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.
(2)Statele membre pot excepta o societate de la cerinţa de comunicare menţionată la alineatul (1) din prezentul articol dacă, pentru o perioadă continuă care începe cu cel puţin o lună înainte de data fixată pentru adunarea generală menţionată la articolul 86h şi se încheie cel mai devreme la sfârşitul acestei reuniuni, respectiva societate pune la dispoziţia publicului documentele menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, pe site-ul său web, în mod gratuit.
Cu toate acestea, statele membre nu condiţionează această exceptare de alte cerinţe sau restricţii în afara celor necesare pentru a asigura securitatea site-ului web şi autenticitatea documentelor care sunt proporţionale în vederea realizării acestor obiective.
(3)În cazul în care societatea pune proiectul de transformare transfrontalieră la dispoziţie în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, aceasta depune la registrul din statul membru de plecare, cel puţin cu o lună înainte de data adunării generale menţionate la articolul 86h, următoarele informaţii:
a)forma juridică şi denumirea societăţii şi adresa sediului social în statul membru de plecare, precum şi forma juridică şi denumirea propuse pentru societatea transformată în statul membru de destinaţie şi adresa sediului social preconizat în acel stat membru;
b)registrul la care au fost depuse documentele menţionate la articolul 14 în ceea ce priveşte societatea, precum şi numărul de înregistrare în respectivul registru;
c)indicarea aranjamentelor făcute pentru exercitarea drepturilor creditorilor, ale angajaţilor şi ale asociaţilor; şi
d)detalii privind site-ul web de pe care pot fi obţinute online, în mod gratuit, proiectul de transformare transfrontalieră, notificarea menţionată la alineatul (1) şi raportul expertului independent, precum şi informaţii complete cu privire la aranjamentele menţionate la litera (c) de la prezentul alineat.
Registrul din statul membru de plecare pun la dispoziţia publicului informaţiile menţionate la primul paragraf literele (a)-(d).
(4)Statele membre se asigură că cerinţele menţionate la alineatele (1) şi (3) pot fi îndeplinite integral online, fără a fi necesară prezenţa fizică în faţa unei autorităţi competente din statul membru de plecare, în conformitate cu dispoziţiile relevante de la titlul I capitolul III.
(5)Statele membre pot prevedea obligaţia ca, în plus faţă de comunicarea menţionată la alineatele (1), (2) şi (3) din prezentul articol, proiectul de transformare transfrontalieră sau informaţiile menţionate la alineatul (3) din prezentul articol să fie publicate în buletinul naţional sau prin intermediul unei platforme electronice centrale în conformitate cu articolul 16 alineatul (3). În acest caz, statele membre se asigură că registrul transmite informaţiile relevante buletinului naţional sau unei platforme electronice centrale.
(6)Statele membre se asigură că documentaţia menţionată la alineatul (1) sau informaţiile menţionate la alineatul (3) sunt puse la dispoziţia publicului în mod gratuit prin sistemul de interconectare a registrelor.
Statele membre se mai asigură, de asemenea, că toate taxele pe care registrele le percep de la societate pentru comunicarea menţionată la alineatele (1) şi (3) şi, după caz, pentru publicarea menţionată la alineatul (5) nu depăşesc recuperarea costului asociat prestării unor astfel de servicii.
Art. 86h: Aprobarea de către adunarea generală
(1)După ce ia la cunoştinţă rapoartele menţionate la articolele 86e şi 86f, după caz, opiniile angajaţilor transmise în conformitate cu articolul 86e şi observaţiile depuse în conformitate cu articolul 86g, adunarea generală a societăţii decide, printr-o hotărâre, dacă aprobă proiectul de transformare transfrontalieră şi dacă modifică actul constitutiv şi statutul, atunci când acesta este cuprins într-un act separat.
(2)Adunarea generală a societăţii îşi poate rezerva dreptul de a condiţiona implementarea transformării transfrontaliere de ratificarea expresă de către adunarea generală a aranjamentelor menţionate la articolul 86l.
(3)Statele membre se asigură că aprobarea proiectului de transformare transfrontalieră şi a oricăror modificări ale acestuia necesită o majoritate de cel puţin două treimi dar de cel mult 90 % din voturile aferente acţiunilor sau capitalului subscris reprezentate la adunarea generală. În orice caz, pragul de vot nu trebuie să fie mai mare decât cel prevăzut în dreptul intern pentru aprobarea fuziunilor transfrontaliere.
(4)În cazul în care o clauză din proiectul de transformare transfrontalieră sau orice modificare a actului constitutiv al societăţii care face obiectul transformării duce la o majorare a obligaţiilor economice ale unui asociat faţă de societate sau faţă de terţi, statele membre pot prevedea într-o asemenea situaţie specială ca respectiva clauză sau modificare a actului constitutiv să fie aprobată de asociatul vizat, cu condiţia ca respectivul asociat să se afle în imposibilitatea de a-şi exercita drepturile prevăzute la articolul 86i.
(5)Statele membre se asigură că aprobarea transformării transfrontaliere de către adunarea generală nu poate fi contestată invocându-se exclusiv motivele următoare:
a)compensaţia bănească menţionată la articolul 86d litera (i) a fost stabilită în mod necorespunzător; sau
b)informaţiile furnizate în legătură cu compensaţia bănească menţionată la litera (a) nu au respectat cerinţele legale.
Art. 86i: Protecţia asociaţilor
(1)Statele membre se asigură că cel puţin asociaţii societăţii care au votat împotriva aprobării proiectului de transformare transfrontalieră au dreptul să îşi înstrăineze acţiunile în schimbul unei compensaţii băneşti adecvate în condiţiile stabilite la alineatele (2)-(5).
Statele membre pot acorda dreptul prevăzut în primul paragraf şi altor asociaţi ai societăţii.
Statele membre pot cere ca opoziţia expresă faţă de proiectul de transformare transfrontalieră, intenţia asociaţilor de aşi exercita dreptul de a-şi înstrăina acţiunile sau ambele să fie atestate corespunzător cu documente, cel mai târziu cu prilejul adunării generale menţionate la articolul 86h. Statele membre pot permite ca înregistrarea opoziţiei faţă de proiectul de transformare transfrontalieră să fie considerată drept dovadă suficientă a unui vot negativ.
(2)Statele membre stabilesc termenul în care asociaţii menţionaţi la alineatul (1) trebuie să declare societăţii decizia de a-şi exercita dreptul de a-şi înstrăina acţiunile. Termenul respectiv nu trebuie să depăşească o lună de la adunarea generală menţionată la articolul 86h. Statele membre se asigură că societatea pune la dispoziţie o adresă electronică unde se poate trimite declaraţia respectivă în format electronic.
(3)Statele membre stabilesc, de asemenea, termenul în care trebuie plătită compensaţia bănească specificată în proiectul de transformare transfrontalieră. Acest termen nu trebuie să depăşească două luni de la data la care transformarea transfrontalieră produce efecte conform articolului 86q.
(4)Statele membre se asigură că orice asociat care şi-a declarat decizia de a-şi exercita dreptul de a înstrăina acţiunile, dar care consideră că compensaţia bănească oferită de societate nu a fost stabilită în mod corespunzător, are dreptul de a solicita o compensaţie bănească suplimentară în faţa autorităţii competente sau a organului abilitat prin dreptul intern. Statele membre stabilesc un termen pentru depunerea cererii de compensaţie bănească suplimentară.
Statele membre pot stabili că decizia finală de a oferi o compensaţie bănească suplimentară este valabilă pentru toţi asociaţii care şi-au declarat decizia de a-şi exercita dreptul de înstrăinare a acţiunilor în conformitate cu alineatul (2).
(5)Statele membre se asigură că dreptul statului membru de plecare reglementează drepturile menţionate la alineatele (1)-(4) şi că statul membru de plecare deţine competenţa exclusivă de a soluţiona orice litigiu legat de aceste drepturi.
Art. 86j: Protecţia creditorilor
(1)Statele membre prevăd un sistem adecvat de protecţie a intereselor creditorilor, ale căror drepturi de creanţă sunt anterioare comunicării proiectului de transformare transfrontalieră şi nu sunt scadente la data comunicării respective.
Statele membre se asigură că acei creditori care nu sunt mulţumiţi de garanţiile oferite în proiectul de transformare transfrontalieră, astfel cum se prevede la articolul 86d litera (f), pot depune la autoritatea administrativă sau judiciară corespunzătoare, în termen de trei luni de la comunicarea proiectului de transformare transfrontalieră menţionat la articolul 86g, o cerere pentru a obţine garanţiile adecvate, cu condiţia ca respectivii creditori să poată aduce dovezi credibile că, datorită transformării transfrontaliere, achitarea creanţelor pe care le deţin este în pericol şi nu au obţinut garanţii satisfăcătoare din partea societăţii. Statele membre se asigură că garanţiile sunt condiţionate de producerea efectelor transformării transfrontaliere în conformitate cu articolul 86q.
(2)Statele membre pot prevedea obligaţia organului administrativ sau a organului de conducere al societăţii de a furniza o declaraţie care să reflecte în mod fidel situaţia financiară actuală a acesteia la o dată care nu poate fi nu mai devreme de o lună înainte de comunicarea declaraţiei respective. Declaraţia trebuie să precizeze că, pe baza informaţiilor aflate la dispoziţia organului administrativ sau a organului de conducere al societăţii la data declaraţiei respective şi, după efectuarea unor investigaţii rezonabile, respectivul organ administrativ sau de conducere nu a luat la cunoştinţă niciun motiv pentru care societatea nu ar fi în măsură, după ce transformarea produce efecte, să îşi execute obligaţiile la scadenţa acestora. Declaraţia se comunică împreună cu proiectul de transformare transfrontalieră în conformitate cu articolul 86g.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu aduc atingere punerii în aplicare a dreptului statului membru de plecare în ceea ce priveşte efectuarea sau garantarea obligaţiilor pecuniare sau nepecuniare în favoarea entităţilor publice.
(4)Statele membre se asigură că acei creditori ale căror drepturi de creanţă sunt anterioare comunicării proiectului de transformare transfrontalieră pot iniţia proceduri împotriva societăţii şi în statul membru de plecare, în termen de doi ani de la data la care transformarea produce efecte, fără a aduce atingere normelor în materie de competenţă care derivă din dreptul Uniunii sau cel intern sau dintr-o înţelegere contractuală. Posibilitatea de a iniţia astfel de proceduri se adaugă la alte norme privind alegerea competenţei care se aplică în temeiul dreptului Uniunii.
Art. 86k: Informarea şi consultarea angajaţilor
(1)Statele membre garantează că drepturile angajaţilor de a fi informaţi şi consultaţi în legătură cu transformarea transfrontalieră sunt respectate şi exercitate în conformitate cu cadrul juridic prevăzut de Directiva 2002/14/CE şi, dacă este aplicabil pentru întreprinderile sau grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară, în conformitate cu Directiva 2009/38/CE. Statele membre pot decide ca drepturile angajaţilor de a fi informaţi şi consultaţi să se aplice şi angajaţilor altor societăţi decât cele menţionate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2002/14/CE.
(2)În pofida articolului 86e alineatul (7) şi articolului 86g alineatul (1) litera (b), statele membre asigură faptul că drepturile angajaţilor de a fi informaţi şi consultaţi sunt respectate, cel puţin înainte de adoptarea proiectului de transformare transfrontalieră sau a raportului menţionat la articolul 86e, în funcţie de care dintre acestea survine prima, astfel încât angajaţilor să li se dea un răspuns motivat înainte de adunarea generală menţionată la articolul 86h.
(3)Fără a aduce atingere dispoziţiilor sau practicilor în vigoare mai favorabile angajaţilor, statele membre determină aranjamentele practice de exercitare a dreptului la informare şi consultare în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2002/14/CE.
Art. 86l: Participarea angajaţilor
(1)Fără a aduce atingere alineatului (2), societatea transformată intră sub incidenţa normelor în vigoare privind participarea angajaţilor din statul membru de destinaţie, în cazul în care acestea există.
(2)Cu toate acestea, normele în vigoare privind participarea angajaţilor din statul membru de destinaţie, în cazul în care acestea există, nu se aplică în cazul în care societatea are, în cele şase luni care precedă comunicarea proiectului de transformare transfrontalieră, un număr mediu de angajaţi echivalent cu patru cincimi din pragul aplicabil, astfel cum se stabileşte în dreptul statului membru de plecare, pentru declanşarea participării angajaţilor în înţelesul articolului 2 litera (k) din Directiva 2001/86/CE sau în cazul în care dreptul statului membru de destinaţie:
a)nu prevede cel puţin acelaşi nivel de participare a angajaţilor precum cel practicat de societate înainte de transformarea transfrontalieră, măsurat în funcţie de proporţia reprezentanţilor angajaţilor faţă de numărul membrilor organului administrativ sau de supraveghere ori ai comitetelor acestora sau ai grupului de conducere care gestionează unităţile de profit ale societăţii, sub rezerva existenţei unei reprezentări a angajaţilor; sau
b)nu prevede, pentru angajaţii sediilor societăţii transformate, situate în alte state membre, aceeaşi posibilitate de a-şi exercita drepturile de participare ca şi angajaţii din statul membru de destinaţie.
(3)În cazurile menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol, participarea angajaţilor la societatea transformată şi implicarea lor în definirea acestor drepturi se reglementează de către statele membre, mutatis mutandis şi sub rezerva alineatelor (4)-(7) de la prezentul articol, în conformitate cu principiile şi procedurile prevăzute la articolul 12 alineatele (2) şi (4) din Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 şi cu următoarele dispoziţii ale Directivei 2001/86/CE:
a)articolul 3 alineatul (1), articolul 3 alineatul (2) litera (a) punctul (i), articolul 3 alineatul (2) litera (b), articolul 3 alineatul (3), articolul 3 alineatul (4) primele două teze, şi articolul 3 alineatele (5) şi (7);
b)articolul 4 alineatul (1), articolul 4 alineatul (2) literele (a), (g) şi (h) şi articolul 4 alineatele (3) şi (4);
c)articolul 5;
d)articolul 6;
e)articolul 7 alineatul (1), cu excepţia literei (b) a doua liniuţă;
f)articolele 8, 10, 11 şi 12; şi
g)partea 3 litera (a) din anexă.
(4)Atunci când reglementează principiile şi procedurile menţionate la alineatul (3), statele membre:
a)acordă organului special de negociere dreptul de a decide, cu o majoritate de două treimi a asociaţilor săi care reprezintă cel puţin două treimi dintre angajaţi, să nu iniţieze negocieri sau să pună capăt negocierilor deja iniţiate şi să se bazeze pe normele de participare în vigoare în statul membru de destinaţie;
b)pot, în cazul în care, după negocieri prealabile, se aplică normele standard de participare şi în pofida unor astfel de norme, să stabilească limitarea proporţiei de reprezentanţi ai angajaţilor în cadrul organului administrativ al societăţii transformate. Cu toate acestea, în cazul în care, în societate, reprezentanţii angajaţilor au constituit cel puţin o treime din organul administrativ sau de supraveghere, este posibil ca limitarea să nu aibă niciodată drept rezultat o proporţie a reprezentanţilor angajaţilor în organul administrativ mai mică de o treime;
c)se asigură că normele privind participarea angajaţilor care se aplicau înainte de transformarea transfrontalieră continuă să se aplice până la data aplicării oricăror norme convenite ulterior sau, în absenţa unor norme convenite, până la aplicarea normelor standard, în conformitate cu partea 3 litera (a) din anexa la Directiva 2001/86/CE.
(5)Extinderea drepturilor de participare la angajaţii societăţii transformate care lucrează în alte state membre, astfel cum se menţionează la alineatul (2) litera (b), nu implică nicio obligaţie pentru statele membre care optează să procedeze astfel de a lua în considerare angajaţii respectivi la calcularea pragurilor de angajaţi care conferă drepturi de participare în temeiul dreptului intern.
(6)În cazul în care urmează să aibă la bază un sistem de participare a angajaţilor, în conformitate cu normele menţionate la alineatul (2), societatea transformată este obligată să adopte o formă juridică care permite exercitarea drepturilor de participare.
(7)În cazul în care funcţionează pe baza unui sistem de participare a angajaţilor, societatea transformată este obligată să ia măsuri prin care să se asigure că drepturile de participare ale angajaţilor sunt protejate în cazul oricărei viitoare transformări, fuziuni sau divizări, indiferent dacă este transfrontalieră sau internă, pentru o perioadă de patru ani după ce transformarea transfrontalieră produce efecte, prin aplicarea mutatis mutandis a normelor prevăzute la alineatele (1)-(6).
(8)O societate comunică angajaţilor săi sau reprezentanţilor acestora rezultatul negocierilor referitoare la participarea angajaţilor, fără întârzieri nejustificate.
Art. 86m: Certificatul prealabil transformării
(1)Statele membre desemnează instanţa judecătorească, notarul sau altă autoritate sau autorităţi competente să controleze legalitatea transformării transfrontaliere în ceea ce priveşte acele părţi de procedură care sunt reglementate de dreptul statului membru de plecare şi să elibereze un certificat prealabil transformării care atestă conformitatea cu toate condiţiile relevante şi îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor şi formalităţilor în statul membru de plecare (denumită în continuare “autoritate competentă”).
Îndeplinirea procedurilor şi formalităţilor poate include efectuarea sau garantarea obligaţiilor pecuniare sau nepecuniare faţă de organismele publice sau respectarea cerinţelor sectoriale specifice, inclusiv garantarea obligaţiilor care decurg din procedurile în curs.
(2)Statele membre se asigură că cererea de obţinere a unui certificat prealabil transformării de către societate este însoţită de următoarele:
a)proiectul de transformare transfrontalieră;
b)raportul şi opinia anexată, dacă există, menţionate la articolul 86e, precum şi raportul menţionat la articolul 86f, dacă sunt disponibile;
c)toate observaţiile transmise în conformitate cu articolul 86g alineatul (1); şi
d)informaţii privind aprobarea din partea adunării generale menţionată la articolul 86h.
(3)Statele membre pot impune ca cererea societăţii de a obţine un certificat prealabil transformării să fie însoţită de informaţii suplimentare, cum ar fi, în special:
a)numărul angajaţilor la momentul întocmirii proiectului de transformare transfrontalieră;
b)existenţa unor filiale şi repartizarea geografică a acestora;
c)informaţii privind îndeplinirea obligaţiilor de către societate faţă de organismele publice.
În sensul prezentului alineat, autorităţile competente pot solicita astfel de informaţii, dacă nu sunt furnizate de societate, de la alte autorităţi relevante.
(4)Statele membre se asigură că cererea menţionată la alineatele (2) şi (3), inclusiv prezentarea oricăror informaţii şi documente, poate fi realizată integral online, fără a fi necesară prezenţa fizică a solicitanţilor în faţa autorităţii competente, în conformitate cu dispoziţiile relevante de la titlul I capitolul III.
(5)În ceea ce priveşte conformitatea cu normele privind participarea angajaţilor, astfel cum sunt prevăzute la articolul 86l, autoritatea competentă din statul membru de plecare verifică dacă proiectul de transformare transfrontalieră include informaţii cu privire la procedurile prin care sunt stabilite aranjamentele relevante şi cu privire la opţiunile posibile privind aceste aranjamente.
(6)Ca parte a controlului menţionat la alineatul (1), autoritatea competentă analizează următoarele:
a)toate documentele şi informaţiile transmise autorităţii competente în conformitate cu alineatele (2) şi (3);
b)indicarea, de către societate, a faptului că procedura menţionată la articolul 86l alineatele (3) şi (4) a început, după caz.
(7)Statele membre se asigură că controlul menţionat la alineatul (1) se desfăşoară în termen de trei luni de la data primirii documentelor şi informaţiilor privind aprobarea transformării transfrontaliere de către adunarea generală a societăţii. Controlul respectiv trebuie să aibă unul dintre următoarele rezultate:
a)în cazul în care se stabileşte că transformarea transfrontalieră îndeplineşte toate condiţiile relevante şi că toate procedurile şi formalităţile necesare au fost finalizate, autoritatea competentă eliberează certificatul prealabil transformării;
b)în cazul în care se stabileşte că transformarea transfrontalieră nu îndeplineşte toate condiţiile relevante sau că nu au fost finalizate toate procedurile şi formalităţile necesare, autoritatea competentă nu eliberează certificatul prealabil transformării şi informează societatea cu privire la motivele deciziei sale; în acest caz, autoritatea competentă îi poate da societăţii posibilitatea de a îndeplini condiţiile relevante sau de a finaliza procedurile şi formalităţile într- un termen adecvat.
(8)Statele membre se asigură că autoritatea competentă să nu elibereze certificatul prealabil transformării atunci când se stabileşte potrivit dreptului intern că transformarea transfrontalieră se efectuează în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau îşi propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului Uniunii sau a celui intern, sau în scopuri criminale.
(9)În cazul în care autoritatea competentă, în timpul controlului menţionat la alineatul (1) are îndoieli serioase care indică faptul că transformarea transfrontalieră se efectuează în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau îşi propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului Uniunii sau a celui intern, sau în scopuri criminale, autoritatea în cauză ia în considerare fapte şi împrejurări relevante, precum, dacă sunt relevante şi nu sunt judecate izolat, indicii care au ajuns la cunoştinţa autorităţii competente în timpul controlului menţionat la alineatul (1), inclusiv prin consultarea autorităţilor relevante. Evaluarea în sensul prezentului alineat se face de la caz la caz, printr-o procedură reglementată de dreptul intern.
(10)Dacă este necesar în scopul evaluării în temeiul alineatelor (8) şi (9) să se ia în considerare informaţii suplimentare sau să se desfăşoare activităţi de investigaţie suplimentare, perioada de trei luni prevăzută la alineatul (7) poate fi prelungită cu cel mult trei luni.
(11)Dacă din cauza complexităţii procedurii transfrontaliere evaluarea nu se poate face în termenele prevăzute la alineatele (7) şi (10), statele membre se asigură ca solicitantului să i se comunice motivele eventualelor întârzieri înainte să expire termenele respective.
(12)Statele membre se asigură că autoritatea competentă se poate consulta cu alte autorităţi relevante care sunt competente în diferitele domenii vizate de transformarea transfrontalieră, inclusiv cele din statul membru de destinaţie şi pot obţine de la aceste autorităţi şi de la societate informaţiile şi documentele necesare pentru a efectua controlul legalităţii transformării transfrontaliere, în limitele cadrului procedural prevăzut în dreptul intern. În scopul evaluării, autoritatea competentă poate recurge la un expert independent.
Art. 86n: Transmiterea certificatului prealabil transformării
(1)Statele membre se asigură că certificatul prealabil transformării este pus la dispoziţia autorităţilor menţionate la articolul 86o alineatul (1) prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.
În plus, statele membre se asigură că certificatul prealabil transformării este disponibil prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.
(2)Accesul la certificatul prealabil transformării se acordă gratuit autorităţilor menţionate la articolul 86o alineatul (1) şi registrelor.
Art. 86o: Controlul legalităţii transformării transfrontaliere exercitat de statul membru de destinaţie
(1)Statele membre desemnează instanţa judecătorească, notarul sau altă autoritate competentă care să controleze legalitatea transformării transfrontaliere în ceea ce priveşte partea de procedură care este reglementată de dreptul statului membru de destinaţie şi să aprobe transformarea transfrontalieră.
Autoritatea respectivă se asigură, în special, că societatea care face obiectul transformării respectă dispoziţiile de drept intern privind constituirea şi înregistrarea societăţilor şi, după caz, că au fost stabilite aranjamentele referitoare la participarea angajaţilor, în conformitate cu articolul 86l.
(2)În sensul alineatului (1) din prezentul articol, societatea prezintă autorităţii menţionate la alineatul (1) din prezentul articol proiectul de transformare transfrontalieră aprobat de adunarea generală menţionată la articolul 86h.
(3)Fiecare stat membru se asigură că orice cerere în sensul alineatului (1) depusă de societate, inclusiv orice informaţii şi documente, poate fi realizată integral online, fără a fi necesară prezenţa fizică a solicitanţilor în faţa autorităţii menţionate la alineatul (1), în conformitate cu dispoziţiile relevante de la titlul I capitolul III.
(4)Autoritatea menţionată la alineatul (1) aprobă transformarea transfrontalieră de îndată ce stabileşte că toate condiţiile relevante au fost îndeplinite în mod corespunzător, iar formalităţile au fost desfăşurate în mod corespunzător în statul membru de destinaţie.
(5)Certificatul prealabil transformării este acceptat de autoritatea menţionată la alineatul (1) ca atestând în mod concludent îndeplinirea corespunzătoare a procedurilor prealabile aplicabile şi formalităţilor din statul membru de plecare, fără de care transformarea transfrontalieră nu poate fi aprobată.
Art. 86p: Înregistrarea
(1)Dreptul din statul membru de plecare şi cel din statul membru de destinaţie stabilesc, în ceea ce priveşte teritoriile lor respective, aranjamentele, în conformitate cu articolul 16, de comunicare a înscrierii finalizării transformării transfrontaliere în registrele lor.
(2)Statele membre se asigură că cel puţin următoarele informaţii sunt înscrise în registrele lor:
a)în registrul statului membru de destinaţie, faptul că înregistrarea societăţii transformate este rezultatul unei transformări transfrontaliere;
b)în registrul statului membru de destinaţie, data de înregistrare a societăţii transformate;
c)în registrul statului membru de plecare, faptul că radierea sau eliminarea din registru a societăţii este rezultatul unei transformări transfrontaliere;
d)în registrul statului membru de plecare, data radierii sau a eliminării din registru a societăţii;
e)în registrele statului membru de plecare, respectiv al statului membru de destinaţie, numărul de înregistrare, denumirea şi forma juridică ale societăţii şi numărul de înregistrare, denumirea şi forma juridică ale societăţii transformate.
Registrele fac disponibile public informaţiile menţionate la primul paragraf şi acestea pot fi accesate prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.
(3)Statele membre se asigură că registrul din statul membru de destinaţie îi notifică registrului din statul membru de plecare, prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor, că transformarea transfrontalieră produce efecte. De asemenea, statele membre se asigură că înregistrarea societăţii este radiată sau eliminată imediat după primirea notificării respective.
Art. 86q: Data de la care transformarea transfrontalieră produce efecte
Dreptul statului membru de destinaţie stabileşte data de la care transformarea transfrontalieră produce efecte. Data respectivă trebuie să fie ulterioară efectuării controlului menţionat la articolele 86m şi 86o.
Art. 86r: Efectele unei transformări transfrontaliere
O transformare transfrontalieră are, începând cu data menţionată la articolul 86q, următoarele efecte:
(a)toate activele şi datoriile societăţii, inclusiv toate contractele, creditele, drepturile şi obligaţiile, sunt ale societăţii transformate;
(b)asociaţii societăţii sunt în continuare asociaţi ai societăţii transformate, cu excepţia cazului în care îşi înstrăinează acţiunile astfel cum se menţionează la articolul 86i alineatul (1);
(c)drepturile şi obligaţiile societăţii care decurg din contractele de muncă sau din raporturile de muncă şi care există la data la care transformarea transfrontalieră produce efecte sunt ale societăţii transformate.
Art. 86s: Experţi independenţi
1.Statele membre stabilesc norme care reglementează cel puţin răspunderea civilă a expertului independent responsabil cu întocmirea raportului menţionat la articolul 86f.
2.Statele membre introduc norme pentru a garanta că:
(a)expertul, sau persoana juridică în numele căreia operează acesta, este independent faţă de societatea care solicită certificatul prealabil transformării şi nu are niciun conflict de interese cu aceasta; şi
(b)opinia expertului este imparţială şi obiectivă şi este oferită cu intenţia de a acorda asistenţă autorităţii competente în conformitate cu cerinţele de independenţă şi imparţialitate prevăzute de legislaţia şi de standardele profesionale pe care expertul trebuie să le respecte.
Art. 86t: Validitate
O transformare transfrontalieră care produce efecte în conformitate cu procedurile de transpunere a prezentei directive nu poate fi declarată nulă şi neavenită.
Primul paragraf nu aduce atingere prerogativelor statelor membre, printre altele în legătură cu dreptul penal, prevenirea şi combaterea finanţării terorismului, dreptul social, fiscalitatea şi asigurarea respectării legii, de a impune măsuri şi sancţiuni, în temeiul dreptului intern, după data la care transformarea transfrontalieră a început să producă efecte.
Art. 87: Dispoziţii generale
(1)Măsurile de coordonare prevăzute în prezentul capitol se aplică actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre privind formele de societate comercială enumerate în anexa I.
(2)Statele membre pot să nu aplice prezentul capitol cooperativelor înregistrate sub una dintre formele de societate comercială enumerate în anexa I. În măsura în care fac uz de această opţiune, legislaţiile statelor membre impun unor astfel de societăţi comerciale să includă cuvântul "cooperativă" în toate documentele menţionate la articolul 26.
(3)Statele membre pot să nu aplice prezentul capitol în cazurile în care societatea comercială sau societăţile comerciale care sunt achiziţionate sau care încetează să existe fac obiectul procedurilor de faliment, al procedurilor referitoare la dizolvare, concordat sau al altor proceduri similare.
(4)Statele membre se asigură că prezentul capitol nu se aplică societăţilor comerciale care fac obiectul aplicării instrumentelor, competenţelor şi mecanismelor de rezoluţie prevăzute în titlul IV din Directiva 2014/59/UE sau în titlul V din Regulamentul (UE) 2021/23.
Art. 88: Norme de reglementare a fuziunii prin absorbţia uneia sau mai multor societăţi comerciale de către o altă societate comercială şi a fuziunii prin constituirea unei noi societăţi comerciale
În ceea ce priveşte societăţile comerciale aflate sub incidenţa legislaţiilor interne, statele membre prevăd norme de reglementare a fuziunii prin absorbţia uneia sau mai multor societăţi comerciale de către o altă societate comercială şi a fuziunii prin constituirea unei noi societăţi comerciale.
Art. 89: Definiţia "fuziunii prin absorbţie"
(1)În înţelesul prezentului capitol, "fuziune prin absorbţie" înseamnă operaţiunea prin care una sau mai multe societăţi comerciale sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă toate activele şi pasivele lor unei alte societăţi comerciale, în schimbul emiterii către acţionarii societăţii sau societăţilor comerciale absorbite de acţiuni la societatea comercială absorbantă şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10 % din valoarea nominală sau, în absenţa acesteia, din echivalentul contabil al acţiunilor astfel emise.
(2)Legislaţia unui stat membru poate să prevadă că fuziunea prin absorbţie poate fi, de asemenea, realizată dacă una sau mai multe dintre societăţile comerciale absorbite sunt în lichidare, cu condiţia ca această opţiune să fie limitată la societăţile comerciale care nu au început încă repartizarea activelor între acţionari.
Art. 90: Definiţia "fuziunii prin constituirea unei noi societăţi comerciale"
(1)În înţelesul prezentului capitol, "fuziune prin constituirea unei noi societăţi comerciale" înseamnă operaţiunea prin care mai multe societăţi comerciale sunt dizolvate fără a fi lichidate şi transferă toate activele şi pasivele lor unei societăţi comerciale pe care o constituie, în schimbul emiterii către acţionarii lor de acţiuni la societatea comercială nou constituită şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10 % din valoarea nominală sau, în absenţa acesteia, din echivalentul contabil al acţiunilor astfel emise.
(2)Legislaţia unui stat membru poate să prevadă că fuziunea prin constituirea unei noi societăţi comerciale poate fi, de asemenea, realizată dacă una sau mai multe dintre societăţile comerciale care încetează să mai existe sunt în lichidare, cu condiţia ca această opţiune să fie limitată la societăţile comerciale care nu au început încă repartizarea activelor între acţionari.
Art. 91: Proiectul de fuziune
(1)Organele administrative sau de conducere ale societăţilor comerciale care fuzionează întocmesc în scris un proiect de fuziune.
(2)Proiectul de fuziune menţionează cel puţin următoarele:
a)forma juridică, denumirea şi sediul social al societăţilor comerciale care fuzionează;
b)rata de schimb a acţiunilor şi valoarea eventualelor plăţi în numerar;
c)condiţiile de alocare a acţiunilor la societatea comercială absorbantă;
d)data de la care deţinerea acestor acţiuni conferă acţionarilor dreptul de a participa la beneficii, precum şi orice condiţii speciale care afectează acest drept;
e)data de la care tranzacţiile societăţii comerciale absorbite sunt considerate din punct de vedere contabil ca aparţinând societăţii comerciale absorbante;
f)drepturile acordate de societatea comercială absorbantă deţinătorilor de acţiuni care conferă drepturi speciale şi deţinătorilor de titluri, altele decât acţiuni, sau măsurile propuse în privinţa acestora;
g)orice avantaj special acordat experţilor menţionaţi la articolul 96 alineatul (1) şi membrilor organelor administrative, de conducere, de supraveghere şi control ale societăţilor comerciale care fuzionează.
Art. 92: Publicarea proiectului de fuziune
Proiectul de fuziune trebuie publicat sub forma prevăzută de legislaţia statelor membre, în conformitate cu articolul 16, pentru fiecare dintre societăţile comerciale care fuzionează, cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale care urmează să se pronunţe asupra proiectului de fuziune.
Oricare dintre societăţile comerciale care fuzionează este exonerată de obligaţia de publicare prevăzută la articolul 16 dacă, pentru o perioadă continuă începând cu cel puţin o lună înainte de data fixată pentru adunarea generală care urmează să decidă cu privire la proiectul de fuziune şi încheindu-se nu mai devreme de finalul adunării respective, pune în mod gratuit la dispoziţia publicului proiectul fuziunii respective pe propria sa pagină de internet. Statele membre nu condiţionează această exonerare de alte obligaţii sau restricţii decât cele necesare pentru a asigura securitatea paginii de internet şi a autenticităţii documentelor şi pot impune astfel de obligaţii sau restricţii numai în măsura în care acestea sunt proporţionale cu realizarea obiectivelor respective.
Prin derogare de la al doilea paragraf al acestui articol, statele membre pot solicita ca publicarea să fie efectuată prin intermediul platformei electronice centrale menţionate la articolul 16 alineatul (5). Alternativ, statele membre pot solicita ca respectiva publicare să fie efectuată pe orice altă pagină de internet desemnată în acest scop de acestea. În cazul în care recurg la una dintre aceste posibilităţi, statele membre se asigură că nu se impune societăţilor comerciale o taxă specială pentru o astfel de publicare.
În cazul în care se utilizează o altă pagină de internet decât platforma electronică centrală, o referinţă care oferă acces la pagina respectivă de internet se publică pe platforma electronică centrală cu cel puţin o lună înaintea datei la care este programată adunarea generală. Respectiva referinţă conţine data publicării pe pagina de internet a proiectului de fuziune şi este accesibilă în mod gratuit publicului. Nu se impune societăţilor comerciale o taxă specială pentru această publicare.
Interdicţia de a impune societăţilor comerciale o taxă specială pentru publicare, prevăzută la al treilea şi al patrulea paragraf, nu aduce atingere capacităţii statelor membre de a transfera societăţilor comerciale costurile aferente platformei electronice centrale.
Statele membre pot impune societăţilor comerciale să menţină informaţiile pe paginile acestora de internet pe o perioadă determinată ulterior adunării generale sau, după caz, pe platforma electronică centrală sau pe orice altă pagină de internet desemnată de statul membru respectiv. Statele membre pot stabili consecinţele unei întreruperi temporare a accesului la pagina de internet respectivă sau la platforma electronică centrală, cauzată de factori tehnici sau de altă natură.
Art. 93: Aprobarea adunării generale a fiecăreia dintre societăţile comerciale care fuzionează
(1)Pentru o fuziune este necesară cel puţin aprobarea din partea adunării generale a fiecăreia dintre societăţile comerciale care fuzionează. Legislaţiile statelor membre prevăd că pentru hotărârea de aprobare în cauză este nevoie de o majoritate de cel puţin două treimi din voturile aferente acţiunilor sau capitalului subscris reprezentate.
Cu toate acestea, legislaţiile statelor membre pot să prevadă că este suficientă o majoritate simplă a voturilor indicate în primul paragraf, dacă este reprezentat cel puţin jumătate din capitalul social. În plus, dacă este cazul, se aplică normele privind modificarea statutului.
(2)Dacă există mai multe categorii de acţiuni, decizia privind fuziunea face obiectul unui vot separat cel puţin pentru fiecare categorie de acţionari ale căror drepturi sunt afectate de operaţiune.
(3)Decizia priveşte atât aprobarea proiectului de fuziune, cât şi orice modificare a statutului, necesară pentru realizarea fuziunii.
Art. 94: Excepţii de la cerinţa aprobării fuziunii de către adunarea generală a societăţii comerciale absorbante
Legislaţia unui stat membru poate să nu impună aprobarea fuziunii de către adunarea generală a societăţii comerciale absorbante, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(a)publicitatea prevăzută la articolul 92 are loc, pentru societatea comercială absorbantă, cu cel puţin o lună înainte de data stabilită pentru adunarea generală a societăţii sau societăţilor comerciale absorbite care trebuie să se pronunţe asupra proiectului de fuziune;
(b)cu cel puţin o lună înainte de data menţionată la litera (a), toţi acţionarii societăţii comerciale absorbante au dreptul de a consulta documentele menţionate la articolul 97 alineatul (1) la sediul social al societăţii comerciale absorbante;
(c)unul sau mai mulţi acţionari ai societăţii comerciale absorbante care deţin acţiuni pentru un procent minim din capitalul subscris au dreptul de a solicita convocarea unei adunări generale a societăţii comerciale absorbante pentru a se pronunţa asupra aprobării fuziunii; procentul minim nu poate fi stabilit la mai mult de 5 %. Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă excluderea acţiunilor fără drept de vot din acest calcul.
În sensul primului paragraf litera (b), se aplică articolul 97 alineatele (2), (3) şi (4).
Art. 95: Raportul scris detaliat şi informaţiile privind fuziunea
(1)Organele de administrare sau de conducere ale fiecăreia dintre societăţile comerciale care fuzionează întocmesc un raport scris detaliat explicând proiectul de fuziune şi precizând fundamentul juridic şi economic al proiectului, în special cu privire la rata de schimb a acţiunilor.
Raportul respectiv descrie, de asemenea, orice dificultăţi speciale de evaluare survenite.
(2)Organele de administrare sau de conducere ale fiecărei societăţi comerciale implicate informează adunarea generală a societăţii lor, precum şi organele de administrare sau de conducere ale celorlalte societăţi comerciale implicate, pentru ca acestea să poată informa adunările generale ale societăţilor comerciale respective referitor la orice modificare substanţială a activelor şi pasivelor intervenită între data întocmirii proiectului de fuziune şi data adunărilor generale care urmează să decidă asupra proiectului de fuziune.
(3)Statele membre pot decide că, în cazul în care toţi acţionarii şi deţinătorii de alte titluri care conferă drept de vot ai fiecăreia dintre societăţile comerciale implicate în fuziune au convenit în acest sens, raportul menţionat la alineatul (1) şi/sau informaţiile menţionate la alineatul (2) nu sunt necesare.
Art. 96: Examinarea propunerii de fuziune de către experţi
(1)Pentru fiecare dintre societăţile comerciale care fuzionează, unul sau mai mulţi experţi, acţionând în numele societăţilor comerciale care fuzionează, dar independent de acestea, desemnaţi sau agreaţi de către o autoritate administrativă sau judecătorească, analizează propunerea de fuziune şi întocmesc un raport scris către acţionari. Cu toate acestea, legislaţia statelor membre poate să prevadă desemnarea unuia sau mai multor experţi independenţi pentru toate societăţile comerciale care fuzionează, dacă desemnarea se face de către o autoritate judecătorească sau administrativă, la solicitarea comună a societăţilor comerciale respective. Experţii în cauză pot să fie, în funcţie de legislaţia fiecărui stat membru, persoane fizice sau juridice sau societăţi comerciale.
(2)În raportul menţionat la alineatul (1), experţii trebuie să menţioneze în fiecare caz dacă, în opinia lor, rata de schimb a acţiunilor este corectă şi rezonabilă. Declaraţia lor trebuie cel puţin:
a)să indice metoda sau metodele utilizate pentru obţinerea ratei propuse pentru schimbul de acţiuni;
b)să indice dacă metoda sau metodele respective sunt adecvate pentru cazul în speţă, să menţioneze valorile obţinute prin utilizarea fiecăreia dintre aceste metode şi să emită o opinie privind importanţa relativă atribuită metodelor în cauză pentru obţinerea valorii decise.
Raportul descrie, de asemenea, orice dificultăţi speciale de evaluare survenite.
(3)Fiecare expert are dreptul de a obţine de la societăţile comerciale care fuzionează toate informaţiile şi documentele relevante şi să facă toate investigaţiile necesare.
(4)În cazul în care toţi acţionarii şi deţinătorii de alte titluri care conferă drept de vot ai fiecăreia dintre societăţile comerciale implicate în fuziune au convenit în acest sens, nu este necesară nici examinarea proiectului de fuziune şi niciun raport de expertiză.
Art. 97: Disponibilitatea documentelor pentru consultare de către acţionari
(1)Toţi acţionarii au dreptul de a consulta cel puţin următoarele documente la sediul social cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale care urmează să se pronunţe asupra proiectului de fuziune:
a)proiectul de fuziune;
b)conturile şi rapoartele anuale ale societăţilor comerciale care fuzionează pentru cele trei exerciţii financiare anterioare;
c)după caz, o situaţie contabilă întocmită nu mai devreme de prima zi a celei de a treia luni anterioare datei proiectului de fuziune, dacă cele mai recente conturi anuale au fost întocmite pentru un exerciţiu financiar încheiat cu mai mult de şase luni înainte de această dată;
d)după caz, rapoartele organelor de administrare sau de conducere ale societăţilor comerciale care fuzionează, prevăzute la articolul 95;
e)după caz, raportul menţionat la articolul 96 alineatul (1).
În sensul primului paragraf litera (c), nu este necesară o situaţie contabilă dacă societatea comercială publică un raport financiar semestrial în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2004/109/CE şi îl pune la dispoziţia acţionarilor, în conformitate cu prezentul alineat. În plus, statele membre pot decide că nu este necesară o situaţie contabilă în cazul în care toţi acţionarii şi deţinătorii de alte titluri care conferă drept de vot ai fiecăreia dintre societăţile comerciale implicate în fuziune au convenit în acest sens.
(2)Declaraţia contabilă prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera (c) se întocmeşte în conformitate cu metodele şi structura utilizate pentru ultimul bilanţ anual.
Cu toate acestea, legislaţia unui stat membru poate să prevadă că:
a)nu este necesar să se efectueze un nou inventar fizic;
b)evaluările înregistrate în ultimul bilanţ sunt modificate doar pentru a reflecta intrările din registrele contabile; cu toate acestea, se ţine cont de următoarele:
- amortizări şi provizioane interimare;
- modificări semnificative ale valorii reale neînregistrate în registre.
(3)Fiecare acţionar are dreptul să obţină, la cerere şi gratuit, copii integrale sau, dacă doreşte, parţiale, ale documentelor prevăzute la alineatul (1).
În cazul în care un acţionar a fost de acord ca pentru comunicarea de informaţii societatea comercială să utilizeze mijloace electronice, se pot trimite astfel de copii prin poşta electronică.
(4)O societate comercială este exonerată de obligaţia de a pune la dispoziţie la sediul său social documentele menţionate la alineatul (1) dacă, pentru o perioadă continuă începând cu cel puţin o lună înainte de data fixată pentru adunarea generală care urmează să decidă cu privire la proiectul de fuziune şi încheindu-se nu mai devreme de finalul adunării respective, le pune la dispoziţie, pe pagina sa de internet. Statele membre nu condiţionează această exonerare de alte obligaţii sau restricţii decât cele necesare pentru a asigura securitatea paginii de internet şi autenticitatea documentelor şi pot impune astfel de obligaţii sau restricţii numai în măsura în care acestea sunt proporţionale cu realizarea obiectivelor respective.
Alineatul (3) nu se aplică dacă pagina de internet oferă acţionarilor posibilitatea de a descărca şi de a imprima documentele menţionate la alineatul (1), pe durata întregii perioade menţionate la primul paragraf din prezentul alineat. Totuşi, în acest caz, statele membre pot solicita societăţii comerciale să pună aceste documente la dispoziţia acţionarilor spre consultare la sediul său social.
Statele membre pot impune societăţilor comerciale să menţină informaţiile pe propriile pagini de internet pe o perioadă determinată ulterior adunării generale. Statele membre pot stabili consecinţele unei întreruperi temporare a accesului la pagina de internet, cauzate de factori tehnici sau de altă natură.
Art. 98: Protecţia drepturilor salariaţilor
Protecţia drepturilor salariaţilor fiecăreia dintre societăţile comerciale care fuzionează este reglementată în conformitate cu Directiva 2001/23/CE.
Art. 99: Protecţia intereselor creditorilor societăţilor comerciale care fuzionează
(1)Legislaţiile statelor membre trebuie să prevadă un sistem adecvat de protecţie a intereselor creditorilor societăţilor comerciale care fuzionează, ale căror creanţe sunt anterioare datei publicării proiectului de fuziune şi nu sunt scadente la data publicării.
(2)În sensul alineatului (1), legislaţiile statelor membre prevăd cel puţin dreptul creditorilor în cauză de a obţine garanţii adecvate, dacă această protecţie este impusă de situaţia financiară a societăţilor comerciale care fuzionează şi dacă respectivii creditori nu dispun deja de astfel de garanţii.
Statele membre stabilesc condiţiile pentru protecţia prevăzută la alineatul (1) şi la primul paragraf din prezentul alineat. În orice caz, statele membre se asigură că creditorii au posibilitatea să sesizeze autoritatea administrativă sau judiciară competentă pentru a obţine garanţiile adecvate, cu condiţia ca aceştia să poată dovedi, în mod credibil, că fuziunea pune în pericol satisfacerea creanţelor lor şi că nu au obţinut garanţii adecvate din partea societăţii comerciale.
(3)Protecţia în cauză poate fi diferită pentru creditorii societăţii comerciale absorbante şi pentru cei ai societăţii comerciale absorbite.
Art. 100: Protecţia deţinătorilor de obligaţiuni ale societăţilor comerciale care fuzionează
Fără a aduce atingere normelor privind exercitarea colectivă a drepturilor lor, articolul 99 se aplică deţinătorilor de obligaţiuni ale societăţilor comerciale care fuzionează, cu excepţia cazului în care fuziunea a fost aprobată de o adunare a deţinătorilor de obligaţiuni, dacă legislaţia internă prevede o astfel de adunare, sau individual de către deţinătorii de obligaţiuni.
Art. 101: Protecţia deţinătorilor de titluri, altele decât acţiuni, care conferă drepturi speciale
Deţinătorilor de titluri, altele decât acţiuni, care conferă drepturi speciale trebuie să li se acorde în cadrul societăţii comerciale absorbante drepturi cel puţin echivalente cu cele pe care le deţineau la societatea comercială absorbită, cu excepţia cazului în care modificarea drepturilor în cauză este aprobată de o adunare a deţinătorilor de astfel de titluri, dacă legislaţia internă prevede o astfel de adunare, sau individual de către deţinătorii de astfel de titluri sau a cazului în care deţinătorii au dreptul de a obţine răscumpărarea titlurilor lor de către societatea comercială absorbantă.
Art. 102: Întocmirea şi certificarea documentelor în formă autentică
(1)Dacă legislaţia unui stat membru nu prevede controlul preventiv judecătoresc sau administrativ al legalităţii fuziunilor sau dacă acest control nu se referă la toate actele juridice necesare pentru fuziune, procesele-verbale ale adunărilor generale care decid asupra fuziunii şi, dacă este cazul, contractul de fuziune încheiat ca urmare a acestor adunări generale se întocmesc şi se certifică în forma legală adecvată. În cazurile în care fuziunea nu trebuie aprobată de adunările generale ale tuturor societăţilor comerciale care fuzionează, proiectul de fuziune este întocmit şi certificat în forma legală adecvată.
(2)Notarul sau autoritatea competentă să întocmească şi să certifice documentul în forma legală adecvată trebuie să verifice şi să ateste existenţa şi legalitatea actelor şi a formalităţilor impuse societăţii comerciale pentru care acţionează notarul sau autoritatea competentă respectivă şi ale proiectului de fuziune.
Art. 103: Data de la care fuziunea produce efecte
Legislaţiile statelor membre determină data de la care fuziunea produce efecte.
Art. 104: Formalităţile de publicitate
(1)O fuziune trebuie făcută publică în modul prevăzut de legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16, pentru fiecare dintre societăţile comerciale care fuzionează.
(2)Societatea comercială absorbantă poate să îndeplinească ea însăşi formalităţile de publicitate pentru societatea sau societăţile comerciale absorbite.
Art. 105: Efectele fuziunii
(1)O fuziune are următoarele efecte ipso jure şi simultan:
a)transferul, atât între societatea comercială absorbită şi societatea comercială absorbantă, cât şi în ceea ce priveşte terţii, a tuturor activelor şi pasivelor societăţii comerciale absorbite către societatea comercială absorbantă;
b)acţionarii societăţii comerciale absorbite devin acţionari ai societăţii comerciale absorbante; şi
c)societatea comercială absorbită încetează să mai existe.
(2)Nicio acţiune la societatea comercială absorbantă nu este schimbată pentru o acţiune la societatea comercială absorbită deţinută:
a)de către societatea comercială absorbantă, direct sau prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii comerciale; sau
b)de către societatea comercială absorbită, direct sau prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii comerciale.
(3)Prevederea anterioară nu aduce atingere legislaţiilor statelor membre care impun îndeplinirea de formalităţi speciale pentru ca transferul anumitor active, drepturi şi obligaţii ale societăţii comerciale absorbite să fie opozabil terţilor. Societatea comercială absorbantă poate îndeplini astfel de formalităţi ea însăşi; totuşi, legislaţia statelor membre poate permite societăţii comerciale absorbite să continue îndeplinirea unor astfel de formalităţi pentru o perioadă limitată care, cu excepţia unor cazuri excepţionale, nu poate fi stabilită la mai mult de şase luni de la data la care fuziunea produce efecte.
Art. 106: Răspunderea civilă faţă de acţionarii societăţii comerciale absorbite a membrilor organelor administrative sau de conducere ale societăţii comerciale în cauză
Legislaţiile statelor membre prevăd cel puţin norme care reglementează răspunderea civilă faţă de acţionarii societăţii comerciale absorbite a membrilor organelor administrative sau de conducere ale societăţii comerciale în cauză pentru greşeli comise de membrii organismelor respective în pregătirea şi realizarea fuziunii.
Art. 107: Răspunderea civilă a experţilor însărcinaţi cu întocmirea raportului în numele societăţii comerciale absorbite
Legislaţiile statelor membre prevăd cel puţin norme care reglementează răspunderea civilă faţă de acţionarii societăţii comerciale absorbite a experţilor însărcinaţi cu întocmirea, în contul societăţii comerciale în cauză, a raportului prevăzut la articolul 96 alineatul (1) pentru greşeli comise de experţii respectivi în îndeplinirea misiunii lor.
Art. 108: Condiţii privind nulitatea fuziunilor
(1)Legislaţiile statelor membre pot adopta dispoziţii privind nulitatea fuziunilor doar în conformitate cu următoarele condiţii:
a)nulitatea este pronunţată prin hotărâre judecătorească;
b)fuziunile care produc efecte în temeiul articolului 103 pot fi declarate nule doar dacă legalitatea lor nu a făcut obiectul controlului preventiv judecătoresc sau administrativ, dacă nu au fost întocmite sau certificate în forma legală adecvată sau dacă se arată că decizia adunării generale este nulă sau poate fi anulată în conformitate cu dreptul intern;
c)procedurile de anulare nu pot fi iniţiate după expirarea unui termen de şase luni de la data la care fuziunea este opozabilă persoanei care invocă nulitatea sau dacă situaţia a fost rectificată;
d)dacă neregula care poate conduce la anularea unei fuziuni poate fi remediată, instanţa competentă acordă societăţilor comerciale implicate un termen pentru rectificarea situaţiei;
e)hotărârea de pronunţare a nulităţii fuziunii se publică în modul prevăzut de legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16;
f)opoziţia terţilor, dacă legislaţia unui stat membru prevede acest lucru, poate fi exprimată doar în termen de şase luni de la publicarea hotărârii în modul prevăzut în titlul I capitolul III secţiunea 1;
g)hotărârea care pronunţă nulitatea fuziunii nu aduce atingere prin ea însăşi valabilităţii obligaţiilor în sarcina sau în beneficiul societăţii comerciale absorbante, angajate înainte de publicarea hotărârii şi după data de la care fuziunea produce efecte; şi
h)societăţile comerciale care au participat la fuziune poartă răspunderea comună şi indivizibilă pentru obligaţiile societăţii comerciale absorbante prevăzute la litera (g).
(2)Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), legislaţia unui stat membru poate să prevadă pronunţarea nulităţii unei fuziuni de către o autoritate administrativă, dacă o astfel de decizie poate fi contestată în instanţă. Litera (b) şi literele (d)-(h) de la alineatul (1) se aplică prin analogie autorităţii administrative. Aceste proceduri de anulare nu pot fi iniţiate după expirarea unui termen de şase luni de la data de la care fuziunea produce efecte.
(3)Nu se aduce atingere legislaţiilor statelor membre privind nulitatea unei fuziuni pronunţată ca urmare a unei monitorizări, alta decât controlul preventiv judecătoresc sau administrativ al legalităţii.
Art. 109: Fuziunea prin constituirea unei noi societăţi comerciale
(1)Articolele 91, 92, 93 şi articolele 95-108 se aplică, fără a aduce atingere articolelor 11 şi 12, pentru fuziunea prin constituirea unei noi societăţi comerciale. În acest scop, "societăţile comerciale care fuzionează" şi "societatea comercială absorbită" înseamnă societăţile comerciale care încetează să mai existe, iar "societatea comercială absorbantă" înseamnă noua societate comercială.
- Articolul 91 alineatul (2) litera (a) se aplică, de asemenea, noii societăţi comerciale.
(2)Proiectul de fuziune şi, dacă sunt conţinute într-un document separat, actul constitutiv sau proiectul de act constitutiv şi statutul sau proiectul de statut al noii societăţi comerciale trebuie să fie aprobate de adunarea generală a fiecăreia dintre societăţile comerciale care încetează să mai existe.
SECŢIUNEA 4:Absorbţia unei societăţi comerciale de către o altă societate comercială care deţine cel puţin 90 % din acţiunile sale
Art. 110: Transferul tuturor activelor şi pasivelor de către una sau mai multe societăţi comerciale unei alte societăţi comerciale care deţine toate acţiunile lor
În ceea ce priveşte societăţile comerciale aflate sub incidenţa legislaţiilor interne, statele membre adoptă dispoziţii privind operaţiunea prin care una sau mai multe societăţi comerciale sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă toate activele şi pasivele lor unei alte societăţi comerciale care deţine toate acţiunile lor sau alte titluri conferind drepturi de vot în adunarea generală. Aceste operaţiuni sunt reglementate de dispoziţiile din prezentul capitol secţiunea 2. Cu toate acestea, statele membre nu impun cerinţele stabilite la articolul 91 alineatul (2) literele (b), (c) şi (d), articolele 95, 96, articolul 97 alineatul (1) literele (d) şi (e), articolul 105 alineatul (1) litera (b) şi articolele 106 şi 107.
Art. 111: Excepţii de la cerinţa aprobării fuziunii de către adunarea generală
Statele membre nu aplică articolul 93 pentru operaţiunile menţionate la articolul 110, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(a)trebuie îndeplinite formalităţile de publicitate prevăzute la articolul 92 pentru fiecare societate comercială implicată în operaţiune cu cel puţin o lună înainte ca operaţiunea să producă efecte;
(b)cu cel puţin o lună înainte ca operaţiunea să producă efecte, toţi acţionarii societăţii comerciale absorbante trebuie să aibă dreptul de a lua cunoştinţă de documentele prevăzute la articolul 97 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) la sediul societăţii comerciale;
(c)se aplică articolul 94 primul paragraf litera (c).
În sensul prezentului articol primul paragraf litera (b), se aplică articolul 97 alineatele (2), (3) şi (4).
Art. 112: Acţiuni deţinute în contul societăţii comerciale absorbante
Statele membre pot să aplice articolele 110 şi 111 pentru operaţiunile prin care una sau mai multe societăţi comerciale sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă toate activele şi pasivele lor unei alte societăţi comerciale, dacă toate acţiunile şi alte titluri menţionate la articolul 110 ale societăţii sau societăţilor comerciale absorbite aparţin societăţii comerciale absorbante şi/sau persoanelor care deţin acţiunile şi titlurile respective în nume propriu, dar în contul societăţii comerciale absorbante.
Art. 113: Fuziunea prin absorbţie de către o societate comercială care deţine 90 % sau mai mult din acţiunile unei societăţi comerciale absorbite
În cazul în care fuziunea prin absorbţie este realizată de o societate comercială care deţine 90 % sau mai mult, dar nu totalitatea acţiunilor sau a altor titluri care conferă drept de vot în adunările generale ale societăţii sau ale societăţilor comerciale absorbite, statele membre nu impun aprobarea fuziunii de către adunarea generală a societăţii comerciale absorbante, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(a)trebuie îndeplinite formalităţile de publicitate prevăzute la articolul 92 pentru societatea comercială absorbantă cu cel puţin o lună înainte de data stabilită pentru adunarea generală a societăţii sau a societăţilor comerciale absorbite care urmează să se pronunţe asupra proiectului de fuziune;
(b)cu cel puţin o lună înainte de data menţionată la litera (a), toţi acţionarii societăţii comerciale absorbante au dreptul să consulte, la sediul societăţii comerciale, documentele specificate la articolul 97 alineatul (1) literele (a), (b) şi, după caz, (c), (d) şi (e);
(c)se aplică articolul 94 primul paragraf litera (c).
În sensul primului paragraf litera (b), se aplică articolul 97 alineatele (2), (3) şi (4).
Art. 114: Excepţii de la cerinţele aplicabile fuziunii prin absorbţie
Statele membre nu impun cerinţele stabilite la articolele 95, 96 şi 97 în cazul unei fuziuni în sensul articolului 113, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(a)acţionarii minoritari ai societăţii comerciale absorbite îşi pot exercita dreptul ca acţiunile lor să fie achiziţionate de societatea comercială absorbantă;
(b)dacă îşi exercită acest drept, ei au dreptul de a obţine în schimb contravaloarea acţiunilor lor;
(c)în cazul unui dezacord asupra contravalorii acţiunilor, este posibilă stabilirea acesteia de către instanţă sau de o autoritate administrativă desemnată în acest scop de statul membru.
Un stat membru poate să nu aplice primul paragraf, în cazul în care legislaţia respectivului stat membru permite societăţii comerciale absorbante să ceară tuturor deţinătorilor de titluri rămase ale societăţii sau societăţilor comerciale absorbite să îi vândă aceste titluri la un preţ echitabil înainte de fuziune, fără vreo ofertă publică prealabilă.
Art. 115: Transferul tuturor activelor şi pasivelor de către una sau mai multe societăţi comerciale unei alte societăţi comerciale care deţine cel puţin 90 % sau mai mult din acţiuni
Statele membre pot să aplice articolele 113 şi 114 pentru operaţiunile prin care una sau mai multe societăţi comerciale sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă toate activele şi pasivele lor unei alte societăţi comerciale, dacă cel puţin 90 %, dar nu 100 %, din acţiunile şi celelalte titluri prevăzute la articolul 113 ale societăţii sau societăţilor comerciale absorbite aparţin societăţii comerciale absorbante în cauză şi/sau persoanelor care deţin acţiunile şi titlurile respective în nume propriu, dar în contul societăţii comerciale absorbante.
Art. 116: Fuziuni care permit o plată în numerar de peste 10 %
Dacă, în cazul uneia dintre operaţiunile prevăzute la articolul 88, legislaţiile statelor membre permit o plată în numerar de peste 10 %, au aplicare dispoziţiile prezentului capitol secţiunile 2 şi 3, precum şi articolele 113, 114 şi 115.
Art. 117: Fuziuni fără ca societăţile comerciale care îşi transferă patrimoniul să înceteze să existe
Dacă legislaţia unui stat membru permite realizarea uneia dintre operaţiunile prevăzute la articolele 88, 110 şi 116 fără ca toate societăţile comerciale care îşi transferă patrimoniul să înceteze să existe, au aplicare, după caz, secţiunea 2, cu excepţia articolului 105 alineatul (1) litera (c) şi secţiunea 3 sau 4 a prezentului capitol.
Art. 118: Dispoziţii generale
Prezentul capitol se aplică fuziunilor de societăţi comerciale pe acţiuni constituite în conformitate cu dreptul unui stat membru şi care îşi au sediul social, administraţia centrală sau sediul principal în interiorul Uniunii, cu condiţia ca cel puţin două dintre ele să fie reglementate de dreptul unor state membre diferite (denumite în continuare "fuziuni transfrontaliere").
Art. 119: Definiţii
În sensul prezentului capitol:
1."societate comercială pe acţiuni", denumită în continuare "societate comercială", înseamnă:
(a)o societate comerciale precum cea menţionată în anexa II; sau
(b)o societate comerciale cu capital social şi personalitate juridică, care posedă active separate numai pentru plata datoriilor şi căreia, prin dreptul intern, i se aplică condiţiile referitoare la garanţii prevăzute de titlul I capitolul II secţiunea 2, şi de titlul I capitolul III secţiunea 1 în scopul protecţiei intereselor asociaţilor şi ale terţilor;
2."fuziune" înseamnă o operaţiune prin care:
(a)una sau multe societăţi comerciale care, ca urmare a dizolvării fără lichidare, îşi transferă toate activele şi pasivele unei alte societăţi comerciale existente, societatea comercială absorbantă, în schimbul emiterii către asociaţi a unor titluri de valoare sau acţiuni reprezentând capitalul celeilalte societăţi comerciale şi, după caz, prin efectuarea unei plăţi în numerar care nu depăşeşte 10 % din valoarea nominală sau, în absenţa unei valori nominale, din valoarea contabilă nominală a titlurilor de valoare sau acţiunilor respective; sau
(b)două sau multe societăţi comerciale care, ca urmare a dizolvării fără lichidare, îşi transferă toate activele şi pasivele unei societăţi comerciale pe care o constituie, noua societate comercială, în schimbul emiterii către asociaţi a unor titluri de valoare sau acţiuni reprezentând capitalul acestei noi societăţi comerciale şi, după caz, prin efectuarea unei plăţi în numerar care nu depăşeşte 10 % din valoarea nominală sau, în absenţa unei valori nominale, din valoarea contabilă nominală a titlurilor de valoare sau acţiunilor respective; sau
(c)o societate comercială care, ca urmare a dizolvării fără lichidare, îşi transferă toate activele şi pasivele către societatea comercială care deţine toate titlurile de valoare sau acţiunile reprezentând capitalul său.
sau
(d)una sau mai multe societăţi îşi transferă, ca urmare a dizolvării fără lichidare, toate activele şi datoriile unei alte societăţi existente, societatea absorbantă, fără emiterea de noi acţiuni de către societatea absorbantă, cu condiţia ca o persoană să deţină direct sau indirect totalitatea acţiunilor societăţilor care fuzionează sau cu condiţia ca asociaţii societăţilor care fuzionează să deţină acţiunile în aceeaşi proporţie în toate societăţile care fuzionează.
Art. 120: Alte dispoziţii privind domeniul de aplicare
(1)În pofida articolului 119 punctul 2, prezentul capitol se aplică, de asemenea, fuziunilor transfrontaliere, în cazul în care dreptul cel puţin unuia dintre statele membre implicate permite ca plata în numerar menţionată la articolul 119 punctul 2 literele (a) şi (b) să depăşească 10 % din valoarea nominală sau, în absenţa unei valori nominale, din valoarea contabilă nominală a titlurilor de valoare sau acţiunilor reprezentând capitalul societăţii comerciale care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere.
(2)Statele membre pot decide să nu aplice prezentul capitol fuziunilor transfrontaliere la care participă o societate cooperativă, chiar şi în cazurile în care aceasta din urmă corespunde definiţiei de "societate comercială pe acţiuni" prevăzute la articolul 119 punctul 1.
(3)Prezentul capitol nu se aplică fuziunilor transfrontaliere la care participă o societate comercială al cărui obiect de activitate este plasamentul colectiv de capitaluri furnizate de către public, care funcţionează pe principiul repartizării riscurilor şi ale cărei acţiuni sunt răscumpărate sau rambursate, în mod direct sau indirect, din activele respectivei societăţi comerciale, la cererea acţionarilor. Măsurile luate de o astfel de societate comercială pentru a se asigura că valoarea bursieră a acţiunilor sale nu variază semnificativ faţă de valoarea netă a activelor sunt considerate ca fiind echivalente cu o răscumpărare sau rambursare.
(4)Statele membre se asigură că prezentul capitol nu se aplică societăţilor în niciuna dintre următoarele situaţii:
a)societatea se află în curs de lichidare şi au început să distribuie activele către asociaţii săi;
b)societatea face obiectul instrumentelor, competenţelor şi mecanismelor de rezoluţie prevăzute în titlul IV din Directiva 2014/59/UE sau în titlul V din Regulamentul (UE) 2021/23.
(5)Statele membre pot decide să nu aplice prezentul capitol societăţilor care fac obiectul:
a)procedurilor de insolvenţă sau al cadrelor de restructurare preventivă;
b)procedurilor de lichidare, altele decât cele menţionate la alineatul (4) litera (a); sau
c)măsurilor de prevenire a crizelor astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 101 din Directiva 2014/59/UE sau în articolul 2 punctul 48 din Regulamentul (UE) 2021/23.
Art. 121: Condiţii privind fuziunile transfrontaliere
(1)Cu excepţia unor dispoziţii contrare ale prezentului capitol,
a)[textul din Art. 121, alin. (1), litera A. din titlul II, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2020 de Art. 1, punctul 8. din Directiva 2121/27-nov-2019]
b)o societate comercială care participă la o fuziune transfrontalieră trebuie să respecte dispoziţiile şi formalităţile dreptului intern care i se aplică. În cazul în care dreptul unui stat membru permite autorităţilor sale naţionale să se opună unei anumite fuziuni interne, din motive de interes public, dreptul respectivă se aplică, de asemenea, unei fuziuni transfrontaliere, în cazul în care cel puţin una dintre societăţile comerciale care fuzionează face obiectul dreptului statului membru respectiv. Această dispoziţie nu se aplică, în măsura în care este aplicabil articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004.
(2)Dispoziţiile şi formalităţile menţionate la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol le includ în special pe cele referitoare la procesul decizional referitor la fuziune şi la protecţia angajaţilor în ceea ce priveşte alte drepturi decât cele reglementate de articolul 133.
Art. 122: Proiect comun de fuziune transfrontalieră
Organul de conducere sau administrativ al fiecăreia dintre societăţile comerciale care fuzionează elaborează un proiect comun de fuziune transfrontalieră. Acest proiect trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente:
(a)pentru fiecare dintre societăţile care fuzionează, forma juridică şi denumirea sa şi adresa sediilor lor sociale, şi forma juridică şi denumirea propuse pentru societatea care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere şi adresa propusă a sediului său social;
(b)rata aplicabilă schimbului titlurilor de valoare sau acţiunilor care reprezintă capitalul societăţii şi valoarea oricărei plăţi în numerar, după caz;
(c)modalităţile de distribuire a titlurilor de valoare sau acţiunilor reprezentând capitalul societăţii comerciale care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere;
(d)posibilele repercusiuni ale fuziunii transfrontaliere asupra forţei de muncă;
(e)data începând cu care deţinerea titlurilor de valoare sau a acţiunilor care reprezintă capitalul societăţii comerciale dau dreptul deţinătorilor să participe la profit, precum şi toate condiţiile speciale care afectează acest drept;
(f)data începând cu care tranzacţiile societăţilor comerciale care fuzionează sunt tratate din punct de vedere contabil ca aparţinând societăţii comerciale care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere;
(g)drepturile acordate de societatea comercială care rezultă în urma tranzacţiei transfrontaliere membrilor care se bucură de drepturi speciale sau deţinătorilor de titluri de valoare, altele decât acţiuni reprezentând capitalul societăţii comerciale sau măsurile propuse cu privire la aceştia;
(h)orice avantaje speciale acordate membrilor organelor administrativ, de conducere, de supraveghere sau de control ale societăţilor care fuzionează;
(i)actul constitutiv al societăţii care rezultă din fuziunea transfrontalieră, după caz, şi statutul, atunci când acesta este cuprins într-un act separat;
(j)după caz, informaţii privind procedurile de stabilire, în temeiul articolului 133, a modalităţilor de participare a salariaţilor la definirea drepturilor de participare ale acestora la societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere;
(k)informaţii privind evaluarea activelor şi pasivelor care sunt transferate societăţii comerciale care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere;
(l)datele din contabilitatea societăţilor comerciale care fuzionează, utilizate pentru stabilirea condiţiilor fuziunii transfrontaliere.
(m)detalii privind oferta de compensaţie bănească pentru asociaţi în conformitate cu articolul 126a;
(n)orice garanţii oferite creditorilor, precum garanţii sau angajamente.
Art. 123: Publicitate
(1)Statele membre se asigură că următoarele documente sunt comunicate de societate şi puse la dispoziţia publicului în registrul statului membru al fiecăreia dintre societăţile care fuzionează, cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale menţionate la articolul 126:
a)proiectul comun de fuziune transfrontalieră; şi
b)o notificare prin care se informează asociaţii, creditorii şi reprezentanţii angajaţilor societăţii care fuzionează sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanţi, angajaţii înşişi, că pot prezenta societăţii respective, cu cel mult cinci zile lucrătoare înainte de data adunării generale, observaţii cu privire la proiectul de fuziune transfrontalieră.
Statele membre pot cere ca raportul expertului independent să fie comunicat şi pus la dispoziţia publicului în registru.
Statele membre se asigură că societatea este în măsură să excludă informaţiile confidenţiale din raportul expertului independent dat publicităţii.
Documentele comunicate în conformitate cu prezentul alineat sunt, de asemenea, accesibile prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.
(2)Statele membre pot excepta societăţile care fuzionează de la cerinţa privind comunicarea menţionată la alineatul (1) din prezentul articol dacă, pentru o perioadă continuă care începe cu cel puţin o lună înainte de data fixată pentru reuniunea adunării generale menţionată la articolul 126 şi se încheie cel mai devreme la sfârşitul acestei reuniuni, respectivele societăţi pun la dispoziţia publicului, pe site-ul lor web, în mod gratuit, documentele menţionate la alineatul (1) din prezentul articol.
Cu toate acestea, statele membre nu condiţionează această exceptare de alte cerinţe sau restricţii în afara celor necesare pentru a asigura securitatea site-ului web şi autenticitatea documentelor, şi care sunt proporţionale în vederea realizării acestor obiective.
(3)În cazul în care societăţile care fuzionează pun la dispoziţie proiectul comun de fuziune transfrontalieră în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, acestea fac publice în registrele corespunzătoare, cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale menţionată la articolul 126, şi următoarele informaţii:
a)pentru fiecare dintre societăţile care fuzionează, forma juridică şi denumirea sa şi adresa sediului lor social precum şi forma juridică şi denumirea propuse pentru fiecare societate nou-creată şi adresa propusă a sediului său social;
b)registrul la care au fost depuse documentele menţionate la articolul 14 în ceea ce priveşte fiecare dintre societăţile care fuzionează, precum şi numărul de înregistrare al respectivei societăţi în respectivul registru;
c)indicarea, pentru fiecare dintre societăţile care fuzionează, a aranjamentelor făcute pentru exercitarea drepturilor creditorilor, angajaţilor şi asociaţilor; şi
d)detalii privind site-ul web de pe care pot fi consultate online, în mod gratuit, proiectul de transformare transfrontalieră, notificarea menţionată la alineatul (1), raportul expertului independent precum şi informaţii complete cu privire la aranjamentele menţionate la litera (c) de la prezentul alineat.
Registrul statului membru a fiecăreia dintre societăţile care fuzionează pune la dispoziţia publicului informaţiile menţionate la primul paragraf literele (a)-(d).
(4)Statele membre se asigură că cerinţele menţionate la alineatele (1) şi (3) pot fi îndeplinite integral online, fără a fi necesară prezenţa fizică a solicitanţilor în faţa unei autorităţi competente din statele membre ale societăţilor care fuzionează, în conformitate cu dispoziţiile relevante de la titlul I capitolul III.
(5)În cazul în care nu este necesară aprobarea fuziunii de către adunarea generală a societăţii absorbante, în conformitate cu articolul 126 alineatul (3), comunicarea menţionată la alineatele (1), (2) şi (3) de la prezentul articol se realizează cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale a celeilalte sau a celorlalte societăţi care fuzionează.
(6)Statele membre pot prevedea obligaţia ca, în plus faţă de comunicarea menţionată la alineatele (1), (2) şi (3) de la prezentul articol, proiectul comun de fuziune transfrontalieră sau informaţiile menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol să fie publicate în buletinul naţional sau prin intermediul unei platforme electronice centrale în conformitate cu articolul 16 alineatul (3). În acest caz, statele membre se asigură că registrul transmite informaţiile relevante buletinului naţional sau unei platforme electronice centrale.
(7)Statele membre se asigură că documentaţia menţionată la alineatul (1) sau informaţiile menţionate la alineatul (3) sunt accesibile în mod gratuit publicului prin sistemul de interconectare a registrelor.
Statele membre se mai asigură, de asemenea, că toate taxele pe care registrele le percep de la societate pentru comunicarea menţionată la alineatele (1) şi (3) şi, după caz, pentru publicarea menţionată la alineatul (6) nu depăşesc recuperarea costurilor asociate prestării unor astfel de servicii.
Art. 124: Raportul organului administrativ sau al organului de conducere adresat asociaţilor şi angajaţilor
(1)Organul administrativ sau organul de conducere al fiecăreia dintre societăţile care fuzionează întocmeşte un raport adresat asociaţilor şi angajaţilor în care explică şi justifică aspectele juridice şi economice ale fuziunii, precum şi implicaţiile fuziunii transfrontaliere pentru angajaţi.
În special, raportul precizează implicaţiile fuziunii transfrontaliere asupra activităţii economice viitoare a societăţii.
(2)Raportul cuprinde, de asemenea, o secţiune destinată asociaţilor şi o secţiune destinată angajaţilor.
Societatea poate hotărî fie să întocmească un singur raport care să conţină cele două secţiuni, fie să întocmească rapoarte separate pentru asociaţi şi, respectiv, pentru angajaţi, care să conţină secţiunea relevantă.
(3)Secţiunea din raport destinată asociaţilor trebuie, în special, să precizeze următoarele:
a)compensaţiile băneşti şi metoda de calcul folosită pentru stabilirea compensaţiei băneşti;
b)rata de schimb a acţiunilor şi metoda sau metodele de calcul folosite pentru determinarea ratei de schimb, după caz;
c)implicaţiile fuziunii transfrontaliere pentru asociaţi;
d)drepturile şi măsurile reparatorii aflate la dispoziţia asociaţilor în conformitate cu articolul 126a.
(4)Secţiunea din raport destinată asociaţilor nu este obligatorie în cazul în care toţi asociaţii societăţii au convenit să renunţe la această cerinţă. Statele membre pot să excepteze societăţile cu asociat unic de la dispoziţiile prezentului articol.
(5)Secţiunea din raport destinată angajaţilor trebuie, în special, să precizeze următoarele:
a)implicaţiile fuziunii transfrontaliere pentru raporturile de muncă, precum şi, după caz, orice măsuri necesare pentru a păstra respectivele raporturi;
b)orice modificare substanţială a condiţiilor de angajare aplicabile sau a adreselor sediilor comerciale ale societăţii;
c)cum anume afectează factorii menţionaţi la literele (a) şi (b) filialele societăţii.
(6)Raportul sau rapoartele se pun la dispoziţie în orice caz în format electronic, împreună cu proiectul acordului de fuziune transfrontalieră, dacă este disponibil, la dispoziţia asociaţilor fiecăreia dintre societăţile care fuzionează şi a reprezentanţilor angajaţilor fiecăreia dintre societăţile care fuzionează sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanţi, angajaţilor înşişi, cu cel puţin şase săptămâni înainte de data adunării generale menţionate la articolul 126.
Cu toate acestea, în cazul în care nu este necesară aprobarea fuziunii de către adunarea generală a societăţii absorbante, în conformitate cu articolul 126 alineatul (3), raportul se pune la dispoziţie cu cel puţin şase săptămâni înainte de data adunării generale a celeilalte sau a celorlalte societăţi care fuzionează.
(7)În cazul în care organul administrativ sau organul de conducere al societăţii care fuzionează primeşte, în timp util, o opinie privind informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (5) din partea reprezentanţilor angajaţilor sau, dacă nu există astfel de reprezentanţi, din partea angajaţilor înşişi, potrivit dreptului intern, asociaţii sunt informaţi în acest sens, iar opinia respectivă se anexează la raport.
(8)Secţiunea din raport destinată angajaţilor nu este obligatorie în cazul în care o societate care fuzionează şi filialele sale, dacă există, nu au alţi angajaţi în afara celor care fac parte din organul administrativ sau organul de conducere.
(9)În cazul în care, în conformitate cu alineatul (4), se renunţă la secţiunea din raport destinată asociaţilor menţionată la alineatul (3), iar secţiunea destinată angajaţilor menţionată la alineatul (5) nu este obligatorie în temeiul alineatului (8), raportul nu este necesar.
(10)Alineatele (1)-(9) de la prezentul articol nu aduc atingere drepturilor şi procedurilor de informare şi consultare aplicabile, prevăzute la nivel naţional în urma transpunerii Directivelor 2002/14/CE şi 2009/38/CE.”
Art. 125: Raportul expertului independent
(1)Pentru fiecare societate comercială care fuzionează se elaborează un raport de către un expert independent, destinat asociaţilor, care este pus la dispoziţie cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale menţionate la articolul 126. În funcţie de dreptul fiecărui stat membru, aceşti experţi pot fi persoane fizice sau juridice.
Cu toate acestea, în cazul în care nu este necesară aprobarea fuziunii de către adunarea generală a societăţii absorbante, în conformitate cu articolul 126 alineatul (3), raportul se pune la dispoziţie cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale a celeilalte sau a celorlalte societăţi care fuzionează.
(2)Ca o alternativă la experţii care activează în numele fiecăreia dintre societăţile comerciale care fuzionează, unul sau mai mulţi experţi independenţi, desemnaţi în acest scop, la cererea comună a societăţilor comerciale, de către o autoritate judiciară sau administrativă din statul membru al uneia din societăţile comerciale care fuzionează sau al societăţii comerciale care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere sau care sunt autorizaţi de această autoritate, pot examina proiectul comun de fuziune transfrontalieră şi elabora un raport unic, în scris, destinat tuturor membrilor.
(3)Raportul menţionat la alineatul (1) trebuie să cuprindă în orice caz, opinia expertului cu privire la caracterul adecvat al nivelului compensaţiei băneşti şi al ratei de schimb a acţiunilor. Atunci când evaluează compensaţia bănească, expertul ia în calcul preţul de piaţă al acţiunilor societăţilor care fuzionează înainte de anunţarea propunerii de fuziune sau valoarea societăţii, excluzând efectul fuziunii propuse, care se stabileşte în conformitate cu metodele de evaluare general acceptate. Ca o cerinţă minimă, raportul trebuie:
a)să indice metoda sau metodele utilizate pentru a determina compensaţia bănească propusă;
b)să indice metoda sau metodele utilizate pentru a calcula rata propusă pentru schimbul de acţiuni;
c)să indice dacă metoda sau metodele utilizate sunt adecvate pentru evaluarea cuantumului compensaţiei băneşti şi rata de schimb a acţiunilor, să indice valorile calculate prin utilizarea metodelor respective şi să emită o opinie privind importanţa relativă alocată metodelor în cauză pentru calcularea valorii decise, şi în cazul în care au fost folosite metode diferite în societăţile care fuzionează, să indice, de asemenea, dacă se justifică folosirea de metode diferite; şi
d)să descrie orice dificultăţi mai deosebite întâmpinate în cursul evaluării.
Expertul are dreptul de a obţine din partea societăţilor care fuzionează toate informaţiile necesare pentru a-şi îndeplini sarcinile.
(4)În cazul în care toţi membrii fiecăreia dintre societăţile comerciale participante la fuziune decid astfel, nu se va solicita nicio examinare de către experţi independenţi a proiectului comun de fuziune transfrontalieră şi niciun raport al experţilor.
Statele membre pot să excepteze societăţile cu asociat unic de la aplicarea prezentului articol.
Art. 126: Aprobarea de către adunarea generală
(1)După ce ia la cunoştinţă rapoartele menţionate la articolele 124 şi 125, după caz, opiniile angajaţilor transmise în conformitate cu articolul 124 şi observaţiile depuse în conformitate cu articolul 123, adunarea generală a fiecăreia dintre societăţile care fuzionează decide, printr-o hotărâre, dacă aprobă proiectul comun de fuziune transfrontalieră şi dacă modifică actul constitutiv şi statutul, atunci când acesta este cuprins într-un act separat.
(2)Adunarea generală a fiecăreia dintre societăţile comerciale care fuzionează îşi poate rezerva dreptul de a condiţiona realizarea fuziunii transfrontaliere de ratificarea expresă a modalităţilor decise cu privire la participarea salariaţilor la societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere.
(3)Legislaţia unui stat membru poate să nu impună aprobarea fuziunii de către adunarea generală a societăţii comerciale absorbante, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 94.
(4)Statele membre se asigură că aprobarea fuziunii transfrontaliere de către adunarea generală nu poate fi contestată invocându-se exclusiv unul sau mai multe dintre motivele următoare:
a)rata de schimb a acţiunilor menţionată la articolul 122 litera (b) a fost stabilită în mod necorespunzător;
b)compensaţia bănească menţionată la articolul 122 litera (m) a fost stabilită în mod necorespunzător; sau
c)informaţiile furnizate în legătură cu rata de schimb a acţiunilor menţionată la litera (a) sau compensaţia bănească menţionată la litera (b) nu au respectat cerinţele legale.
Art. 126a: Protecţia asociaţilor
(1)Statele membre se asigură că cel puţin asociaţii societăţilor care fuzionează care au votat împotriva aprobării proiectului de fuziune transfrontalieră au dreptul să îşi înstrăineze acţiunile în schimbul unei compensaţii băneşti corespunzătoare în condiţiile stabilite la alineatele (2)-(6) în cazul în care, în urma fuziunii, ar urma să primească acţiuni la societatea care rezultă din fuziune care ar fi reglementată de dreptul altui stat membru decât statul membru al societăţii care fuzionează.
Statele membre pot acorda dreptul menţionat la primul paragraf şi altor asociaţi ai societăţilor care fuzionează.
Statele membre pot cere ca opoziţia expresă faţă de proiectul comun de fuziune transfrontalieră, intenţia asociaţilor de a-şi exercita dreptul de a-şi înstrăina acţiunile sau ambele să fie atestate corespunzător cu documente, cel mai târziu cu prilejul adunării generale menţionate la articolul 126. Statele membre pot permite ca înregistrarea opoziţiei faţă de proiectul comun de fuziune transfrontalieră să fie considerată drept dovadă suficientă a unui vot negativ.
(2)Statele membre stabilesc termenul în care asociaţii menţionaţi la alineatul (1) trebuie să declare societăţii care fuzionează decizia de a-şi exercita dreptul de înstrăinare a acţiunilor. Termenul respectiv nu trebuie să depăşească o lună de la adunarea generală menţionată la articolul 126. Statele membre se asigură că societăţile care fuzionează pun la dispoziţie o adresă electronică unde se poate trimite declaraţia respectivă în format electronic.
(3)Statele membre stabilesc, de asemenea, termenul în care trebuie plătită compensaţia bănească specificată în proiectul comun de fuziune transfrontalieră. Acest termen nu poate depăşi două luni de la data la care fuziunea transfrontalieră produce efecte în conformitate cu articolul 129.
(4)Statele membre se asigură că orice asociat care şi-a declarat intenţia de a-şi exercita dreptul de înstrăinare a acţiunilor, dar consideră că compensaţia bănească oferită de societatea care fuzionează nu a fost stabilită adecvat, are dreptul să solicite, în faţa autorităţii competente sau a organului abilitat prin dreptul intern, o compensaţie bănească suplimentară. Statele membre stabilesc un termen pentru depunerea cererii de compensaţie bănească suplimentară.
Statele membre pot stabili că decizia finală de a oferi compensaţie bănească suplimentară se aplică pentru toţi asociaţii societăţii care fuzionează care şi-au declarat intenţia de a-şi exercita dreptul de înstrăinare a acţiunilor în conformitate cu alineatul (2).
(5)Statele membre se asigură că dreptul statului membru sub incidenţa căruia intră societatea care fuzionează reglementează drepturile menţionate la alineatele (1)-(4) şi că statul membru respectiv are competenţa exclusivă de a soluţiona orice litigiu legat de aceste drepturi.
(6)Statele membre se asigură că asociaţii societăţilor care fuzionează ce nu au dreptul sau nu şi-au exercitat dreptul de a-şi înstrăina acţiunile, dar consideră că rata de schimb a acţiunilor stabilită în proiectul comun de fuziune transfrontalieră este inadecvată, pot contesta respectiva rată de schimb a acţiunilor şi pretinde plăţi în numerar. Procedurile corespunzătoare se iniţiază pe lângă autoritatea competentă sau organul abilitat în temeiul dreptului statului membru care este aplicabil societăţii relevante care fuzionează, în termenul stabilit în dreptul intern respectiv şi astfel de proceduri nu împiedică înregistrarea fuziunii transfrontaliere. Decizia instanţei are caracter obligatoriu pentru societatea care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere.
Statele membre pot stabili că rata de schimb a acţiunilor, astfel cum este stabilită în decizia respectivă, se aplică pentru orice asociaţi ai societăţii care fuzionează care nu au avut dreptul sau nu şi-au exercitat dreptul de înstrăinare a acţiunilor.
(7)Statele membre pot să prevadă că societatea care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere poate să ofere acţiuni sau alt tip de compensaţie în locul plăţii în numerar.
Art. 126b: Protecţia creditorilor
(1)Statele membre prevăd un sistem adecvat de protecţie a intereselor creditorilor, ale căror drepturi de creanţă sunt anterioare comunicării proiectului comun de fuziune transfrontalieră şi nu sunt încă scadente la data comunicării respective.
Statele membre au grijă ca creditorii care nu sunt mulţumiţi cu garanţiile oferite în proiectul comun de fuziune transfrontalieră, prevăzute la articolul 122 litera (n) să aibă posibilitatea, în termen de trei luni de la comunicarea proiectului comun de fuziune transfrontalieră menţionat la articolul 123, să solicite în faţa autorităţii administrative sau judiciare corespunzătoare garanţii adecvate, cu condiţia ca respectivii creditori să poată aduce dovezi credibile că fuziunea transfrontalieră pune în pericol achitarea creanţelor pe care le deţin şi că nu au obţinut garanţii satisfăcătoare de la societăţile care fuzionează.
Statele membre se asigură că garanţiile sunt condiţionate de producerea efectelor fuziunii transfrontaliere în conformitate cu articolul 129.
(2)Statele membre pot prevedea obligaţia organului administrativ sau a organului de conducere al fiecărei societăţi care fuzionează de a da o declaraţie care să reflecte în mod fidel situaţia financiară actuală la o dată, care nu poate fi mai devreme de o lună înainte de comunicarea declaraţiei respective. Declaraţia precizează că, pe baza informaţiilor aflate la dispoziţia organului administrativ sau a organului de conducere al societăţilor care fuzionează la data declaraţiei respective şi, după efectuarea unor investigaţii rezonabile, organul administrativ sau organul de conducere nu a luat la cunoştinţă niciun motiv pentru care societatea rezultată în urma fuziunii nu ar fi în măsură să îşi onoreze obligaţiile la scadenţa acestora. Declaraţia se comunică împreună cu proiectul comun de fuziune transfrontalieră în conformitate cu articolul 123.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu aduc atingere aplicării dreptului statelor membre ale societăţilor care fuzionează în ce priveşte achitarea sau garantarea obligaţiilor pecuniare sau nepecuniare în favoarea entităţilor publice.
Art. 126c: Informarea şi consultarea angajatului
(1)Statele membre garantează că drepturile angajaţilor de a fi informaţi şi consultaţi în legătură cu fuziunea transfrontalieră sunt respectate şi exercitate în conformitate cu cadrul juridic stabilit în Directivele 2002/14/CE şi 2001/23/CE, în cazul în care fuziunea transfrontalieră este considerată a fi transfer de întreprindere în înţelesul Directivei 2001/23/CE şi, dacă este aplicabil pentru întreprinderile sau grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară, în conformitate cu Directiva 2009/38/CE. Statele membre pot decide ca drepturile de consultare şi informare ale angajaţilor să se aplice şi angajaţilor altor societăţi decât cele menţionate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2002/14/CE.
(2)În pofida articolului 123 alineatul (1) litera (b) şi articolului 124 alineatul (7), statele membre se asigură că drepturile angajaţilor de a fi informaţi şi consultaţi sunt respectate, cel puţin înainte de adoptarea proiectului comun de fuziune transfrontalieră sau a raportului menţionat la articolul 124, în funcţie de care dintre acestea survine prima, astfel încât angajaţilor să li se ofere un răspuns motivat înainte de adunarea generală menţionată la articolul 126.
(3)Fără a aduce atingere dispoziţiilor sau practicilor în vigoare care sunt mai favorabile angajaţilor, statele membre determină aranjamentele practice de exercitare a dreptului la informare şi consultare în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2002/14/CE.
Art. 127: Certificatul prealabil fuziunii
(1)Statele membre desemnează instanţa judecătorească, notariatul sau altă autoritate sau autorităţi competente să controleze legalitatea fuziunilor transfrontaliere în ceea ce priveşte acele părţi de procedură care sunt guvernate de dreptul statului membru de origine ale societăţii care fuzionează şi să elibereze un certificat prealabil fuziunii care atestă conformitatea cu toate condiţiile relevante şi îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor şi formalităţilor în statul membru al societăţii care fuzionează (denumită în continuare “autoritatea competentă”).
Îndeplinirea procedurilor şi formalităţilor poate include efectuarea sau garantarea obligaţiilor pecuniare sau nepecuniare faţă de organismele publice sau respectarea cerinţelor sectoriale specifice, inclusiv garantarea obligaţiilor care decurg din procedurile în curs.
(2)Statele membre se asigură că cererea de obţinere a unui certificat prealabil fuziunii de către societatea care fuzionează este însoţită de următoarele:
a)proiectul comun de fuziune transfrontalieră;
b)raportul şi opinia anexată, dacă există, menţionate la articolul 124, precum şi raportul menţionat la articolul 125, dacă sunt disponibile;
c)toate observaţiile transmise în conformitate cu articolul 123 alineatul (1); şi
d)informaţii privind aprobarea din partea adunării generale menţionată la articolul 126.
(3)Statele membre pot impune ca cererea societăţii care fuzionează de a obţine un certificat prealabil fuziunii să fie însoţită de informaţii suplimentare, precum, în special:
a)numărul angajaţilor la momentul întocmirii proiectului comun de fuziune transfrontalieră;
b)existenţa filialelor şi amplasarea geografică a acestora;
c)informaţii privind îndeplinirea obligaţiilor de către societatea care fuzionează faţă de organismele publice.
În sensul prezentului alineat, autorităţile competente pot solicita aceste informaţii, dacă acestea nu sunt furnizate de societatea care fuzionează, de la alte autorităţi relevante.
(4)Statele membre se asigură că cererea menţionată la alineatele (2) şi (3), inclusiv prezentarea oricăror informaţii şi documente, poate fi realizată integral online, fără a fi necesară prezenţa fizică a solicitanţilor în faţa autorităţii competente, în conformitate cu dispoziţiile relevante de la titlul I capitolul III.
(5)În ceea ce priveşte conformitatea cu normele privind participarea angajaţilor, astfel cum sunt prevăzute la articolul 133, autoritatea competentă din statul membru al societăţii care fuzionează verifică dacă proiectul comun de fuziune transfrontalieră include informaţii cu privire la procedurile prin care sunt stabilite aranjamentele relevante şi cu privire la opţiunile posibile privind aceste aranjamente.
(6)Ca parte a controlului menţionat la alineatul (1), autoritatea competentă analizează următoarele:
a)toate documentele şi informaţiile transmise autorităţii competente în conformitate cu alineatele (2) şi (3);
b)indicarea, de către societăţile care fuzionează, a faptului că procedura menţionată la articolul 133 alineatele (3) şi (4) a început, după caz.
(7)Statele membre se asigură că controlul menţionat la alineatul (1) se desfăşoară în termen de trei luni de la primirea documentelor şi informaţiilor privind aprobarea fuziunii transfrontaliere de către adunarea generală a societăţii care fuzionează. Controlul respectiv trebuie să aibă unul dintre următoarele rezultate:
a)în cazul în care se stabileşte că fuziunea transfrontalieră îndeplineşte toate condiţiile relevante şi că toate procedurile şi formalităţile necesare au fost finalizate, autoritatea competentă eliberează certificatul prealabil fuziunii;
b)în cazul în care se stabileşte că fuziunea transfrontalieră nu îndeplineşte toate condiţiile relevante sau că nu au fost finalizate toate procedurile şi formalităţile necesare, autoritatea competentă nu eliberează certificatul prealabil fuziunii şi informează societatea cu privire la motivele deciziei sale; în acest caz, autoritatea competentă îi poate da societăţii posibilitatea de a îndeplini condiţiile relevante sau de a finaliza procedurile şi formalităţile într-un termen adecvat.
(8)Statele membre se asigură ca autoritatea competentă să nu elibereze certificatul prealabil fuziunii dacă se stabileşte potrivit dreptului intern, că fuziunea transfrontalieră se efectuează în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau îşi propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului Uniunii sau al celui intern, sau în scopuri criminale.
(9)În cazul în care autoritatea competentă, în timpul controlului menţionat la alineatul (1) are îndoieli serioase care indică faptul că fuziunea transfrontalieră se efectuează în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau îşi propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului Uniunii sau a celui intern, sau în scopuri criminale, autoritatea în cauză ia în considerare faptele şi împrejurările relevante, precum, dacă sunt relevante şi nu sunt judecate izolat, indicii care i-au fost aduse la cunoştinţă în timpul controlului menţionat la alineatul (1), inclusiv prin consultarea autorităţilor relevante. Evaluarea în sensul prezentului alineat se face de la caz la caz, printr-o procedură reglementată de dreptul intern.
(10)Dacă este necesar în scopul evaluării în temeiul alineatelor (8) şi (9) să se ia în considerare informaţii suplimentare sau să se desfăşoare activităţi de investigaţie suplimentare, perioada de trei luni prevăzută la alineatul (7) poate fi prelungită cu cel mult trei luni.
(11)Dacă din cauza complexităţii procedurii transfrontaliere evaluarea nu se poate face în termenele prevăzute la alineatele (7) şi (10), statele membre se asigură că solicitantului i se comunică motivele eventualelor întârzieri înainte să expire termenele respective.
(12)Statele membre se asigură că autoritatea competentă se poate consulta cu alte autorităţi relevante care sunt competente în diferitele domenii vizate de fuziunea transfrontalieră, inclusiv din partea statului membru al societăţii care rezultă în urma fuziunii, şi pot obţine de la aceste autorităţi, precum şi de la societatea care fuzionează, informaţiile şi documentele necesare pentru a verifica legalitatea fuziunii transfrontaliere, în limitele cadrului procedural prevăzut în dreptul intern. În scopul evaluării, autoritatea competentă poate recurge la un expert independent.
Art. 127a: Transmiterea certificatului prealabil fuziunii
(1)Statele membre se asigură că certificatul prealabil fuziunii este transmis autorităţilor menţionate la articolul 128 alineatul (1) prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.
În plus, statele membre se asigură că certificatul prealabil fuziunii este disponibil prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.
(2)Accesul la certificatul prealabil fuziunii se acordă gratuit autorităţilor menţionate la articolul 128 alineatul (1) şi registrelor.
Art. 128: Controlul legalităţii fuziunii transfrontaliere
(1)Fiecare stat membru desemnează instanţa judecătorească, notarul sau o altă autoritate competentă să controleze legalitatea fuziunii transfrontaliere în ceea ce priveşte partea de procedură referitoare la realizarea fuziunii transfrontaliere şi, după caz, formarea unei societăţi comerciale noi în urma fuziunii transfrontaliere, în cazul în care societăţii comerciale create prin fuziunea transfrontalieră i se aplică dreptul său intern. Autoritatea menţionată se asigură, în special, că societăţile comerciale care fuzionează au aprobat proiectul comun de fuziune transfrontalieră în aceleaşi condiţii şi, după caz, că modalităţile referitoare la participarea salariaţilor au fost stabilite în conformitate cu articolul 133.
(2)În sensul alineatului (1) din prezentul articol, fiecare societate care fuzionează prezintă autorităţii menţionate la alineatul (1) din prezentul articol proiectul comun de fuziune transfrontalieră aprobat de adunarea generală menţionată la articolul 126 sau, în cazul în care aprobarea adunării generale nu este necesară în conformitate cu articolul 132 alineatul (3), proiectul comun de fuziune transfrontalieră aprobat de fiecare dintre societăţile care fuzionează, în conformitate cu dreptul intern.
(3)Fiecare stat membru se asigură că orice cerere în sensul alineatului (1), de către oricare dintre societăţile care fuzionează, inclusiv prezentarea oricăror informaţii şi documente, poate fi realizată integral online, fără a fi necesară prezenţa fizică a solicitanţilor în faţa unei autorităţi menţionate la alineatul (1), în conformitate cu dispoziţiile relevante de la titlul I capitolul III.
(4)Autoritatea menţionată la alineatul (1) aprobă fuziunea transfrontalieră de îndată ce a stabilit îndeplinirea tuturor condiţiilor relevante.
(5)Autoritatea menţionată la alineatul (1) acceptă certificatul prealabil fuziunii ca probă concludentă a îndeplinirii corecte a procedurilor şi formalităţilor prealabile aplicabile fuziunii în statul membru respectiv, în absenţa cărora fuziunea transfrontalieră nu poate fi aprobată.
Art. 129: Data începând cu care fuziunea transfrontalieră produce efecte
Dreptul statului membru sub incidenţa căruia se află societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere stabileşte data începând cu care fuziunea transfrontalieră produce efecte. Data respectivă trebuie să fie ulterioară efectuării controlului menţionat la articolul 128.
Art. 130: Înregistrarea
(1)Legislaţiile statelor membre sub jurisdicţia căruia se află societăţile care fuzionează şi societatea care rezultă în urma fuziunii stabilesc, cu privire la teritoriile lor respective, aranjamentele, în conformitate cu articolul 16, prin care se face publică finalizarea fuziunii transfrontaliere în registrele lor.
(2)Statele membre se asigură că cel puţin următoarele informaţii sunt înscrise în registrele lor:
a)în registrul statului membru al societăţii care rezultă în urma fuziunii, faptul că înregistrarea societăţii rezultate în urma fuziunii este rezultatul unei fuziuni transfrontaliere;
b)în registrul statului membru al societăţii care rezultă în urma fuziunii, data înregistrării societăţii rezultate în urma fuziunii;
c)în registrul statului membru al fiecăreia dintre societăţile care fuzionează, faptul că radierea sau eliminarea din registru a societăţii care fuzionează este rezultatul unei fuziuni transfrontaliere;
d)în registrul statului membru al fiecăreia dintre societăţile care fuzionează, data radierii sau a eliminării din registru a societăţii care fuzionează;
e)în registrele statelor membre ale fiecăreia dintre societăţile care fuzionează şi al statului membru al societăţii rezultate în urma fuziunii, numărul de înregistrare, denumirea şi forma juridică ale fiecăreia dintre societăţile care fuzionează şi a societăţii care rezultă în urma fuziunii.
Registrele fac disponibile publicului informaţiile menţionate la primul paragraf iar acestea sunt accesibile prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.
(3)Statele membre asigură faptul că registrul din statul membru al societăţii rezultate în urma fuziunii transfrontaliere notifică registrului din statul membru al fiecărei societăţi care fuzionează, prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor faptul că fuziunea transfrontalieră s-a produs. Statele membre asigură, de asemenea, faptul că înregistrarea societăţii care fuzionează este radiată sau ştearsă din registru imediat la primirea notificării respective.
Art. 131: Efectele fuziunii transfrontaliere
(1)Fuziunea transfrontalieră realizată în conformitate cu articolul 119 punctul 2 literele (a), (c) şi (d) produce următoarele efecte începând cu data menţionată la articolul 129:
a)toate activele şi datoriile societăţii absorbite, inclusiv toate contractele, creditele, drepturile şi obligaţiile, sunt transferate către societatea absorbantă;
b)asociaţii societăţii absorbite devin asociaţii societăţii absorbante, cu excepţia cazului în care şi-au înstrăinat acţiunile astfel cum se prevede la articolul 126a alineatul (1);
c)societatea absorbită îşi încetează existenţa.
(2)Fuziunea transfrontalieră realizată în conformitate cu articolul 119 punctul 2 litera (b) produce următoarele efecte începând cu data menţionată la articolul 129:
a)toate activele şi datoriile societăţilor care fuzionează, inclusiv toate contractele, creditele, drepturile şi obligaţiile, sunt transferate către noua societate;
b)asociaţii societăţilor care fuzionează devin asociaţii noii societăţi, cu excepţia cazului în care îşi înstrăinează acţiunile astfel cum se prevede la articolul 126a alineatul (1);
c)societăţile comerciale care fuzionează îşi încetează existenţa.
(3)În cazul în care dreptul statelor membre impune, în ce priveşte fuziunea transfrontalieră a societăţilor comerciale reglementate de prezentul capitol, îndeplinirea unor formalităţi speciale, pentru opozabilitatea faţă de terţi, înainte de transferul anumitor active, drepturi şi obligaţii de către societăţile comerciale care fuzionează, formalităţile respective sunt îndeplinite de societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere.
(4)Drepturile şi obligaţiile societăţilor comerciale care fuzionează, care decurg din contractele de muncă sau din relaţiile de muncă şi care există la data intrării în vigoare a fuziunii transfrontaliere, se transferă, datorită intrării în vigoare a acestei fuziuni transfrontaliere, societăţii comerciale care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere la data intrării în vigoare a acesteia.
(5)Niciuna dintre acţiunile societăţii comerciale absorbante nu poate fi schimbată cu acţiuni la societatea comercială absorbită deţinute:
a)fie de către societatea comercială absorbantă sau de către o persoană care acţionează în nume propriu, dar pentru societatea comercială respectivă;
b)fie de către societatea comercială absorbită sau de către o persoană care acţionează în nume propriu, dar pentru societatea comercială respectivă.
Art. 132: Formalităţi simplificate
(1)În cazul în care fuziunea transfrontalieră prin absorbţie este realizată fie de o societate care deţine toate acţiunile şi alte titluri de valoare care conferă drept de vot în adunările generale ale societăţii sau ale societăţilor absorbite, fie de o persoană care deţine direct sau indirect totalitatea acţiunilor în societatea absorbantă şi în societatea sau societăţile absorbite, iar societatea absorbantă nu alocă nicio acţiune în cadrul fuziunii:
- articolul 122 literele (b), (c), (e) şi (m), articolul 125 şi articolul 131 alineatul (1) litera (b) nu se aplică;
- articolul 124 şi articolul 126 alineatul (1) nu se aplică societăţii sau societăţilor absorbite.
(2)În cazul în care fuziunea transfrontalieră prin absorbţie este realizată de o societate care deţine 90 % sau mai mult, dar nu în totalitate, dintre acţiunile şi alte titluri care conferă drept de vot în adunările generale ale societăţii sau ale societăţilor comerciale absorbite, rapoartele expertului sau experţilor independenţi şi documentele necesare controlului sunt obligatorii numai în măsura în care legislaţia naţională care reglementează fie societatea comercială absorbantă, fie societatea sau societăţile comerciale absorbite prevede astfel, în conformitate cu titlul II capitolul I.
(3)În cazul în care legislaţiile statelor membre ale tuturor societăţilor care fuzionează prevăd exceptarea de la aprobarea de către adunarea generală în conformitate cu articolul 126 alineatul (3) şi cu alineatul (1) de la prezentul articol, proiectul comun de fuziune transfrontalieră sau informaţiile menţionate la articolul 123 alineatele (1)-(3) şi rapoartele menţionate la articolele 124 şi 125 se pun la dispoziţie cu cel puţin o lună înainte de adoptarea deciziei privind fuziunea de către societate în conformitate cu dreptul intern.
Art. 133: Participarea salariaţilor
(1)Fără a aduce atingere alineatului (2), societatea comercială care rezultă din fuziunea transfrontalieră respectă normele în vigoare privind participarea salariaţilor, în cazul în care acestea există, ale statului membru în care îşi are sediul social.
(2)Cu toate acestea, normele în vigoare privind participarea angajaţilor din statul membru în care societatea rezultată în urma fuziunii transfrontaliere îşi are sediul social, în cazul în care acestea există, nu se aplică în cazul în care cel puţin una dintre societăţile care fuzionează are, în cele şase luni care precedă comunicarea proiectului comun de fuziune transfrontalieră, un număr mediu de angajaţi echivalent cu patru cincimi din pragul aplicabil,
astfel cum este stabilit în dreptul statului membru sub jurisdicţia căruia se află societatea care fuzionează, pentru declanşarea participării angajaţilor în înţelesul articolului 2 litera (k) din Directiva 2001/86/CE sau în cazul în care dreptul intern aplicabil societăţii rezultate în urma fuziunii transfrontaliere:
b)nu prevede, pentru salariaţii unităţilor societăţii comerciale care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere, situate în alte state membre, acelaşi drept de a-şi exercita drepturile de participare precum salariaţii din statul membru în care societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere îşi are sediul social.
(3)În cazurile menţionate la alineatul (2), participarea salariaţilor la societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere şi implicarea lor în stabilirea acestor drepturi se reglementează de către statele membre, mutatis mutandis şi sub rezerva alineatelor (4)-(7), în conformitate cu principiile şi procedurile prevăzute la articolul 12 alineatele (2), (3) şi (4) din Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 şi cu următoarele dispoziţii ale Directivei 2001/86/CE:
a)articolul 3 alineatele (1), (2) şi (3), alineatul (4) primul paragraf prima liniuţă şi al doilea paragraf, alineatele (5) şi (7);
b)articolul 4 alineatul (1), alineatul (2) literele (a), (g) şi (h) şi alineatul (3);
c)articolul 5;
d)articolul 6;
e)articolul 7 alineatul (1), alineatul (2) primul paragraf litera (b) şi al doilea paragraf şi alineatul (3). Cu toate acestea, în sensul prezentei directive, procentele prevăzute la articolul 7 alineatul (2) primul paragraf litera (b) din Directiva 2001/86/CE pentru aplicarea normelor standard cuprinse în partea 3 a anexei la directiva respectivă se măresc de la 25 % la 33 1/3 %;
f)articolele 8, 10 şi 12;
g)articolul 13 alineatul (4);
h)anexă partea 3 litera (b).
(4)Atunci când reglementează principiile şi procedurile menţionate la alineatul (3), statele membre:
a)acordă organelor competente ale societăţilor care fuzionează, în cazul în care cel puţin una dintre acestea funcţionează în temeiul unui sistem de participare a angajaţilor în înţelesul articolului 2 litera (k) din Directiva 2001/86/CE, dreptul de a alege, fără o negociere prealabilă, între a aplica în mod direct normele standard de participare menţionate în partea 3 litera (b) din anexa la directiva respectivă, în conformitate cu legislaţia statului membru în care societatea care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere îşi are sediul social, sau a respecta normele respective începând cu data înregistrării;
b)acordă organului special de negociere dreptul de a decide, cu o majoritate de două treimi a membrilor săi care reprezintă cel puţin două treimi dintre salariaţi, inclusiv voturile membrilor care reprezintă salariaţii din cel puţin două state membre diferite, de a nu iniţia negocieri sau de a încheia negocieri deja iniţiate şi de a se baza pe normele de participare în vigoare în statul membru în care societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere urmează să-şi stabilească sediul social;
c)pot, în cazul în care, după negocieri prealabile, se aplică normele standard de participare şi în pofida unor astfel de norme, să stabilească limitarea proporţiei de reprezentanţi ai salariaţilor în cadrul organului administrativ al societăţii comerciale care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere. Cu toate acestea, în cazul în care într-una dintre societăţile comerciale care fuzionează reprezentanţii salariaţilor au constituit cel puţin o treime din consiliul de administraţie sau de supraveghere, este posibil ca limitarea să nu aibă niciodată drept rezultat o proporţie a reprezentanţilor salariaţilor în organul administrativ mai mică de o treime.
(5)Extinderea drepturilor de participare la salariaţii societăţii comerciale care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere şi care lucrează în alte state membre, prevăzută la alineatul (2) litera (b), nu implică nici o obligaţie pentru statele membre care optează să procedeze astfel de a lua în considerare salariaţii respectivi la calculul mărimii pragurilor forţei de muncă care conferă drepturi de participare în temeiul dreptului intern.
(6)Atunci când cel puţin una dintre societăţile comerciale care fuzionează funcţionează pe baza sistemului de participare a salariaţilor şi societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere urmează să fie reglementată de un asemenea sistem, în conformitate cu normele menţionate la alineatul (2), societatea comercială respectivă este obligată să adopte o formă juridică care să permită exercitarea drepturilor de participare.
(7)În cazul în care funcţionează pe baza unui sistem de participare a angajaţilor, societatea care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere este obligată să ia măsuri prin care să se asigure că drepturile de participare ale angajaţilor sunt protejate în cazul oricăror viitoare fuziuni, divizări sau transformări, transfrontaliere sau interne, pentru o perioadă de patru ani după ce fuziunea transfrontalieră a produs efecte, prin aplicarea mutatis mutandis a normelor prevăzute la alineatele (1)-(6).
(8)O societate comunică angajaţilor săi sau reprezentanţilor acestora dacă optează să aplice normele standard de participare menţionate la alineatul (3) litera (h) sau dacă intră în negocieri în cadrul organului special de negociere. În al doilea caz, societatea comunică angajaţilor săi sau reprezentanţilor acestora rezultatul negocierilor fără întârzieri nejustificate.
Art. 133a: Experţi independenţi
(1)Statele membre stabilesc norme care reglementează cel puţin răspunderea civilă a expertului independent responsabil cu întocmirea raportului menţionat la articolul 125.
(2)Statele membre introduc dispoziţii pentru a garanta că:
a)expertul, sau persoana juridică în numele căreia operează acesta, este independent faţă de societatea care solicită certificatul prealabil fuziunii şi nu are niciun conflict de interese cu aceasta; şi
b)opinia expertului este imparţială şi obiectivă şi este oferită cu intenţia de a acorda asistenţă autorităţii competente în conformitate cu cerinţele de independenţă şi imparţialitate prevăzute de dreptul şi de standardele profesionale pe care expertul trebuie să le respecte.
Art. 134: Validitate
Fuziunea transfrontalieră care intră în vigoare în conformitate cu articolul 129 nu poate fi declarată nulă.
Primul paragraf nu afectează prerogativele statelor membre în privinţa dreptului penal, prevenirii şi combaterii finanţării terorismului, dreptului social, fiscalităţii şi asigurării respectării legii, de a impune măsuri şi sancţiuni, în temeiul dreptului intern, după data la care fuziunea transfrontalieră a produs efecte.
Art. 135: Dispoziţii generale privind operaţiunile de divizare
(1)Dacă statele membre permit formelor de societăţi comerciale aflate sub incidenţa legislaţiilor lor şi enumerate în anexa I să efectueze operaţiunea de divizare prin absorbţie conform definiţiei de la articolul 136, acestea aplică secţiunea 2 din prezentul capitol operaţiunilor în cauză.
(2)Dacă statele membre permit formelor de societăţi comerciale menţionate la alineatul (1) să efectueze operaţiuni de divizare prin constituirea unei noi societăţi comerciale în înţelesul articolului 155, acestea aplică secţiunea 3 din prezentul capitol operaţiunilor în cauză.
(3)Dacă statele membre permit formelor de societăţi comerciale menţionate la alineatul (1) să efectueze operaţiuni prin care o divizare prin absorbţie în înţelesul articolului 136 alineatul (1) este combinată cu o divizare prin constituirea uneia sau mai multor noi societăţi comerciale în înţelesul articolului 155 alineatul (1), acestea aplică secţiunea 2 din prezentul capitol şi articolul 156 operaţiunilor în cauză.
(4)Se aplică articolul 87 alineatele (2), (3) şi (4).
Art. 136: Definiţia "divizării prin absorbţie"
(1)În înţelesul prezentului capitol, "divizare prin absorbţie" înseamnă operaţiunea prin care, după dizolvarea fără intrare în lichidare, o societate comercială transferă mai multor societăţi comerciale toate activele şi pasivele sale în schimbul alocării către acţionarii societăţii comerciale divizate de acţiuni la societăţile comerciale care primesc contribuţii ca urmare a divizării (denumite în continuare "societăţi comerciale beneficiare") şi, eventual, a unei plăţi în numerar care nu poate depăşi 10 % din valoarea nominală a acţiunilor alocate sau, în absenţa acesteia, din echivalentul lor contabil.
(2)Se aplică articolul 89 alineatul (2).
(3)În cazul în care prezentul capitol face trimitere la prevederile titlului II capitolului I, expresia "societăţi comerciale care fuzionează" înseamnă "societăţile comerciale implicate într-o divizare", expresia "societate comercială absorbită" înseamnă "societatea comercială divizată", expresia "societatea comercială absorbantă" înseamnă "fiecare dintre societăţile comerciale beneficiare", iar expresia "proiect de fuziune" înseamnă "proiect de divizare".
Art. 137: Proiectul de divizare
(1)Organismele administrative sau de conducere ale societăţilor comerciale implicate într-o divizare întocmesc în scris un proiect de divizare.
(2)Proiectul de divizare menţionează cel puţin următoarele:
a)forma juridică, denumirea şi sediul social al fiecărei societăţi comerciale implicate în divizare;
b)rata de schimb a acţiunilor şi, dacă este cazul, valoarea eventualelor plăţi în numerar;
c)condiţiile de alocare a acţiunilor la societăţile comerciale beneficiare;
d)data de la care deţinerea acestor acţiuni dă deţinătorilor dreptul de a participa la beneficii şi orice condiţii speciale care afectează acest drept;
e)data de la care tranzacţiile societăţii comerciale divizate sunt considerate din punct de vedere contabil ca aparţinând uneia sau alteia dintre societăţile comerciale beneficiare;
f)drepturile acordate de societăţile comerciale beneficiare deţinătorilor de acţiuni care conferă drepturi speciale şi deţinătorilor de titluri, altele decât acţiuni, sau măsurile propuse în privinţa acestora;
g)orice avantaj special acordat experţilor menţionaţi la articolul 142 alineatul (1) şi membrilor organismelor administrative, de conducere, de supraveghere şi control ale societăţilor comerciale implicate în divizare;
h)descrierea şi repartizarea cu precizie a activelor şi pasivelor care urmează a fi transferate fiecăreia dintre societăţile comerciale beneficiare;
i)repartizarea către acţionarii societăţii comerciale divizate de acţiuni la societăţile comerciale beneficiare şi criteriul pe baza căruia se face repartizarea.
(3)Dacă un element de activ nu este alocat în proiectul de divizare şi dacă interpretarea proiectului nu permite luarea unei decizii privind repartizarea sa, elementul de activ în cauză sau contravaloarea acestuia se repartizează între toate societăţile comerciale beneficiare proporţional cu cota din activul net alocat societăţilor comerciale în cauză în conformitate cu proiectul de divizare.
Dacă un element de pasiv nu este alocat în proiectul de divizare şi dacă interpretarea proiectului nu permite luarea unei decizii privind repartizarea sa, fiecare dintre societăţile comerciale beneficiare are o răspundere solidară pentru elementul de pasiv în cauză. Statele membre pot prevedea ca această răspundere solidară să fie limitată la activul net alocat fiecărei societăţi comerciale.
Art. 138: Publicarea proiectului de divizare
Proiectul de divizare trebuie publicat în forma prevăzută de legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16 pentru fiecare dintre societăţile comerciale implicate într-o divizare, cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale care urmează să se pronunţe asupra proiectului.
Orice societate comercială implicată în divizare este exonerată de obligaţia de publicare prevăzută la articolul 16 dacă, pentru o perioadă continuă începând cel puţin cu o lună înainte de data fixată pentru adunarea generală care urmează să decidă cu privire la proiectul de divizare şi încheindu-se nu mai devreme de finalul adunării respective, pune la dispoziţia publicului, în mod gratuit, proiectul divizării respective pe pagina sa de internet. Statele membre nu condiţionează această exonerare de alte obligaţii şi restricţii decât cele necesare pentru a asigura securitatea paginii de internet şi autenticitatea documentelor şi pot impune astfel de obligaţii sau restricţii numai în măsura în care acestea sunt proporţionale cu realizarea obiectivelor respective.
Prin derogare de la al doilea paragraf, statele membre pot solicita ca publicarea să fie efectuată prin intermediul platformei electronice centrale menţionate la articolul 16 alineatul (5). Alternativ, statele membre pot solicita ca respectiva publicare să se efectueze pe orice altă pagină de internet desemnată în acest scop de acestea. În cazul în care recurg la una dintre aceste posibilităţi, statele membre se asigură că societăţilor comerciale nu li se impune o taxă specială pentru o astfel de publicare.
În cazul în care se utilizează o altă pagină de internet decât platforma electronică centrală, o referinţă care oferă acces la respectiva pagină de internet se publică pe platforma electronică centrală cu cel puţin o lună înaintea datei în care este programată adunarea generală. Respectiva referinţă conţine data publicării pe pagina de internet a proiectului de divizare şi este accesibilă în mod gratuit publicului. Societăţilor comerciale nu li se impune o taxă specială pentru această publicare.
Interdicţia de a impune societăţilor comerciale o taxă specială pentru publicare, prevăzută la al treilea şi al patrulea paragraf, nu aduce atingere capacităţii statelor membre de a transfera societăţilor comerciale costurile aferente platformei electronice centrale.
Statele membre pot cere societăţilor comerciale să menţină informaţiile pe paginile lor de internet pe o perioadă determinată ulterior adunării generale sau, după caz, pe platforma electronică centrală sau pe orice altă pagină de internet desemnată de statul membru respectiv. Statele membre pot stabili consecinţele unei întreruperi temporare a accesului la respectiva pagină de internet sau la platforma electronică centrală, cauzate de factori tehnici sau de altă natură.
Art. 139: Aprobarea adunării generale a fiecăreia dintre societăţile comerciale implicate în divizare
(1)Pentru o divizare este necesară cel puţin aprobarea adunării generale a fiecăreia dintre societăţile comerciale implicate în divizare. În ceea ce priveşte majoritatea necesară pentru astfel de decizii, domeniul lor de acoperire şi necesitatea unui vot separat, se aplică articolul 93.
(2)Dacă acţiunile la societăţile comerciale beneficiare sunt alocate acţionarilor societăţii comerciale divizate altfel decât proporţional cu drepturile pe care le deţin la societatea comercială în cauză, statele membre pot prevedea că acţionarii minoritari ai societăţii comerciale divizate îşi pot exercita dreptul ca acţiunile lor să fie achiziţionate. În acest caz, ei au dreptul de a primi contravaloarea acţiunilor deţinute. În cazul unui dezacord privind contravaloarea acţiunilor, trebuie să fie posibil ca aceasta să fie stabilită de către instanţă.
Art. 140: Derogare de la aprobarea unei divizări de către adunarea generală a unei societăţi comerciale beneficiare
Legislaţia unui stat membru poate să nu impună aprobarea unei divizări de către adunarea generală a unei societăţi comerciale beneficiare, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(a)publicitatea prevăzută la articolul 138 are loc, pentru societatea comercială beneficiară, cu cel puţin o lună înainte de data stabilită pentru adunarea generală a societăţii comerciale divizate care trebuie să se pronunţe asupra proiectului de divizare;
(b)cu cel puţin o lună înainte de data menţionată la litera (a), toţi acţionarii ai fiecăreia dintre societăţile comerciale beneficiare au dreptul de a consulta documentele prevăzute la articolul 143 alineatul (1) la sediul societăţii comerciale în cauză;
(c)unul sau mai mulţi acţionari ai oricăreia dintre societăţile comerciale beneficiare care deţin acţiuni pentru un procent minim din capitalul subscris au dreptul de a solicita convocarea unei adunări generale a societăţii comerciale beneficiare în cauză pentru a se pronunţa asupra aprobării divizării. Procentul minim nu poate fi stabilit la mai mult de 5 %. Cu toate acestea, statele membre pot prevedea excluderea acţiunilor fără drept de vot din acest calcul.
În sensul primului paragraf litera (b) se aplică articolul 143 alineatele (2), (3) şi (4).
Art. 141: Raportul scris detaliat şi informaţii privind divizarea
(1)Organismele administrative sau de conducere ale fiecăreia dintre societăţile comerciale implicate în divizare întocmesc un raport scris, detaliat, explicând proiectul de divizare şi precizând temeiul juridic şi economic al propunerii, în special al ratei de schimb a acţiunilor şi al criteriului de alocare a acţiunilor.
(2)Raportul descrie, de asemenea, dificultăţile speciale de evaluare survenite.
Când este cazul, raportul menţionează întocmirea, pentru societăţile comerciale beneficiare, a raportului privind alte aporturi decât cele în numerar prevăzut la articolul 70 alineatul (2) şi registrul la care trebuie depus raportul.
(3)Organele administrative sau de conducere ale societăţii comerciale divizate au obligaţia de a informa adunarea generală a societăţii comerciale divizate, precum şi organele administrative sau de conducere ale societăţilor comerciale beneficiare pentru ca acestea să poate informa adunările generale ale societăţilor comerciale respective asupra fiecărei modificări substanţiale a activelor şi pasivelor între data întocmirii proiectului de divizare şi data adunării generale a societăţii comerciale divizate care urmează să se pronunţe asupra proiectului de divizare.
Art. 142: Examinarea proiectelor de divizare de către experţi
(1)Pentru fiecare din societăţile comerciale implicate în divizare, unul sau mai mulţi experţi, acţionând independent de acestea, desemnaţi sau agreaţi de către o autoritate administrativă sau judiciară, analizează proiectul de divizare şi întocmesc un raport scris către acţionari. Cu toate acestea, legislaţia unui stat membru poate să prevadă desemnarea unuia sau mai multor experţi independenţi pentru toate societăţile comerciale implicate în divizare, dacă desemnarea se face de către o autoritate judiciară sau administrativă la solicitarea comună a societăţilor comerciale respective. Experţii în cauză pot să fie, în funcţie de legislaţia fiecărui stat membru, persoane fizice sau juridice sau societăţi comerciale.
(2)Se aplică articolul 96 alineatele (2) şi (3).
Art. 143: Disponibilitatea documentelor pentru consultarea de către acţionari
(1)Toţi acţionarii au dreptul de a consulta cel puţin următoarele documente la sediul social cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale care urmează să decidă asupra propunerii de divizare:
a)proiectul de divizare;
b)conturile anuale şi rapoartele societăţilor comerciale implicate în divizare pentru cele trei exerciţii financiare anterioare;
c)dacă este cazul, o situaţie contabilă întocmită nu mai devreme de prima zi a celei de a treia luni anterioare datei proiectului de divizare, dacă cele mai recente conturi anuale au fost întocmite pentru un exerciţiu financiar încheiat cu mai mult de şase luni înainte de această dată;
d)dacă este cazul, rapoartele organelor de administrare sau de conducere ale societăţilor comerciale implicate în divizare, prevăzute la articolul 141 alineatul (1);
e)atunci când este cazul, rapoartele prevăzute la articolul 142.
În sensul primului paragraf litera (c), nu este necesară o situaţie contabilă dacă societatea comercială publică un raport financiar semestrial în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2004/109/CE şi îl pune la dispoziţia acţionarilor, în conformitate cu prezentul alineat.
(2)Declaraţia contabilă prevăzută la alineatul (1) litera (c) se întocmeşte în conformitate cu metodele şi structura utilizate pentru ultimul bilanţ anual.
Cu toate acestea, legislaţia unui stat membru poate să prevadă că:
a)nu este necesar să se efectueze un nou inventar fizic;
b)evaluările înregistrate în ultimul bilanţ sunt modificate doar pentru a reflecta intrările din registrele contabile; cu toate acestea, se ţine cont de următoarele:
(i)amortizări şi provizioane interimare;
(ii)modificări semnificative ale valorii reale neînregistrate în registre.
(3)Fiecare acţionar are dreptul de a obţine, la cerere şi gratuit, copii integrale, sau, dacă doreşte, parţiale ale documentelor prevăzute la alineatul (1).
În cazul în care un acţionar a fost de acord ca pentru comunicarea de informaţii societatea comercială să utilizeze mijloace electronice, se pot trimite astfel de copii prin poşta electronică.
(4)O societate comercială este exonerată de cerinţa de a pune la dispoziţie la sediul său social documentele menţionate la alineatul (1) dacă pentru o perioadă continuă începând cel puţin cu o lună înainte de data fixată pentru adunarea generală care urmează să decidă cu privire la proiectul de divizare şi încheindu-se nu mai devreme de finalul adunării respective, le pune, la dispoziţia publicului pe pagina sa de internet. Statele membre nu condiţionează această exonerare de alte obligaţii şi restricţii decât cele necesare pentru a asigura securitatea paginii de internet şi autenticitatea documentelor şi pot impune astfel de obligaţii sau restricţii numai în măsura în care acestea sunt proporţionale cu realizarea obiectivelor respective.
Alineatul (3) nu se aplică dacă pagina de internet oferă acţionarilor posibilitatea de a descărca şi imprima documentele menţionate la alineatul (1), pe durata întregii perioade menţionate la primul paragraf din prezentul alineat. În acest caz, statele membre pot însă să prevadă ca societatea comercială să pună documentele la dispoziţia acţionarilor, spre consultare la sediul social.
Statele membre pot cere societăţilor comerciale să menţină informaţiile pe paginile lor de internet pe o perioadă determinată, ulterior adunării generale. Statele membre pot stabili consecinţele unei întreruperi temporare a accesului la pagina de internet, cauzate de factori tehnici sau de altă natură.
Art. 144: Formalităţi simplificate
(1)În cazul în care toţi acţionarii şi deţinătorii de alte titluri care conferă drept de vot ai fiecăreia dintre societăţile comerciale implicate în divizare au convenit în acest sens, nu este necesară nici examinarea proiectului de divizare şi nici un raport de expertiză, astfel cum sunt prevăzute la articolul 142 alineatul (1).
(2)Statele membre pot permite neaplicarea articolului 141 şi a articolului 143 alineatul (1) literele (c) şi (d) în cazul în care toţi acţionarii şi deţinătorii de alte titluri care conferă drept de vot ai fiecăreia dintre societăţile comerciale implicate în divizare au convenit în acest sens.
Art. 145: Protecţia drepturilor salariaţilor
Protecţia salariaţilor fiecăreia dintre societăţile comerciale implicate în divizare este reglementată în conformitate cu Directiva 2001/23/CE.
Art. 146: Protecţia intereselor creditorilor societăţilor comerciale implicate în divizare; răspunderea solidară a societăţilor comerciale beneficiare
(1)Legislaţiile statelor membre trebuie să prevadă un sistem adecvat de protecţie a intereselor creditorilor societăţilor comerciale implicate în divizare ale căror creanţe sunt anterioare datei publicării proiectului de divizare şi nu sunt scadente la data publicării.
(2)În sensul alineatului (1), legislaţiile statelor membre prevăd cel puţin dreptul creditorilor în cauză de a obţine garanţii adecvate dacă această protecţie este impusă de situaţia financiară a societăţii comerciale divizate şi de cea a societăţii comerciale căreia îi va fi transferată obligaţia în conformitate cu proiectul de divizare şi dacă creditorii în cauză nu dispun deja de astfel de garanţii.
Statele membre stabilesc condiţiile pentru protecţia prevăzută la alineatul (1) şi la primul paragraf din prezentul alineat. În orice caz, statele membre se asigură că creditorii au posibilitatea să sesizeze autoritatea administrativă sau judiciară competentă pentru a obţine garanţiile adecvate, cu condiţia ca aceştia să poată dovedi, în mod credibil, că divizarea pune în pericol satisfacerea creanţelor lor şi că nu au obţinut garanţii adecvate din partea societăţii comerciale.
(3)Dacă un creditor al societăţii comerciale căreia îi este transferată obligaţia în conformitate cu proiectul de divizare nu a obţinut satisfacţie, societăţile comerciale beneficiare sunt solidar răspunzătoare pentru obligaţia în cauză. Statele membre pot limita această răspundere la activul net alocat fiecăreia dintre societăţile comerciale în cauză, cu excepţia celei căreia i-a fost transferată obligaţia. Cu toate acestea, statele membre pot să nu aplice prezentul alineat dacă operaţiunea de divizare face obiectul monitorizării unei autorităţi judecătoreşti în conformitate cu articolul 157 şi o majoritate din numărul creditorilor reprezentând trei sferturi din valoarea creanţelor sau o majoritate din orice clasă de creditori ai societăţii comerciale divizate sunt de acord să renunţe la răspunderea solidară la o adunare convocată în temeiul articolului 157 alineatul (1) litera (c).
(4)Se aplică articolul 99 alineatul (3).
(5)Fără a aduce atingere normelor privind exercitarea colectivă a drepturilor lor, alineatele (1)-(4) se aplică deţinătorilor de obligaţiuni la societăţile comerciale implicate în divizare, cu excepţia cazului în care divizarea a fost aprobată de o adunare a deţinătorilor de obligaţiuni, dacă legislaţia internă prevede o astfel de adunare, sau individual de către deţinătorii de obligaţiuni.
(6)Statele membre pot să prevadă că societăţile comerciale beneficiare poartă răspunderea solidară şi indivizibilă pentru obligaţiile societăţii comerciale divizate. În acest caz, statele membre pot să nu aplice alineatele (1)-(5).
(7)Dacă un stat membru combină sistemul de protecţie a creditorilor prevăzut la alineatele (1)-(5) cu răspunderea solidară a societăţilor comerciale beneficiare prevăzută la alineatul (6), statul membru poate limita această răspundere solidară la activul net alocat fiecăreia dintre societăţile comerciale în cauză.
Art. 147: Protecţia deţinătorilor de titluri, altele decât acţiuni, care conferă drepturi speciale
Deţinătorilor de titluri, altele decât acţiuni, care conferă drepturi speciale trebuie să li se acorde, în cadrul societăţilor comerciale beneficiare împotriva cărora pot fi invocate titlurile în cauză, în conformitate cu proiectul de divizare, de drepturi cel puţin echivalente cu drepturile de care beneficiau în societatea comercială divizată, cu excepţia cazului în care modificarea drepturilor în cauză este aprobată de o adunare a deţinătorilor de astfel de titluri, dacă legislaţia internă prevede o astfel de adunare, sau individual de către deţinătorii de astfel de titluri sau a cazului în care deţinătorii au dreptul de a obţine răscumpărarea titlurilor lor.
Art. 148: Întocmirea şi certificarea documentelor în formă autentică
Dacă legislaţia unui stat membru nu prevede controlul preventiv judecătoresc sau administrativ al legalităţii divizărilor sau dacă acest control nu se referă la toate actele juridice necesare pentru divizare, se aplică articolul 102.
Art. 149: Data de la care divizarea produce efecte
Legislaţiile statelor membre determină data de la care divizarea produce efecte.
Art. 150: Formalităţile de publicitate
(1)O divizare trebuie făcută publică în modul prevăzut de legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16, pentru fiecare dintre societăţile comerciale implicate în divizare.
(2)Oricare dintre societăţile comerciale beneficiare poate îndeplini formalităţile de publicitate pentru societatea comercială divizată.
Art. 151: Efectele divizării
(1)O divizare are următoarele efecte ipso jure şi simultan:
a)transferul, atât între societatea comercială divizată şi societăţile comerciale beneficiare, cât şi în ceea ce priveşte terţii, a tuturor activelor şi pasivelor societăţii comerciale divizate către societăţile comerciale beneficiare; la efectuarea acestui transfer, activele şi pasivele sunt divizate conform alocării prevăzute în proiectul de divizare sau la articolul 137 alineatul (3);
b)acţionarii societăţii comerciale divizate devin acţionari ai uneia sau mai multora dintre societăţile comerciale beneficiare în conformitate cu alocarea prevăzută în proiectul de divizare;
c)societatea comercială divizată încetează să mai existe.
(2)Nici o acţiune la una dintre societăţile comerciale beneficiare nu este schimbată pentru acţiuni la societatea comercială divizată deţinute:
a)de către societatea comercială beneficiară în cauză, direct sau prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii comerciale; sau
b)de către societatea comercială divizată în sine, direct sau prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii comerciale.
(3)Dispoziţiile menţionate anterior nu aduc atingere legislaţiilor statelor membre care impun îndeplinirea unor formalităţi speciale pentru ca transferul anumitor active, drepturi şi obligaţii ale societăţii comerciale absorbite să fie opozabil terţilor. Societatea sau societăţile comerciale beneficiare cărora le sunt transferate astfel de active, drepturi şi obligaţii în conformitate cu proiectul de divizare sau cu articolul 137 alineatul (3) pot îndeplini aceste formalităţi ele însele; cu toate acestea, legislaţiile statelor membre pot permite unei societăţi comerciale divizate să continue îndeplinirea acestor formalităţi pentru o perioadă limitată care, cu excepţia unor cazuri excepţionale, nu poate fi stabilită la mai mult de şase luni de la data la care divizarea produce efecte.
Art. 152: Răspunderea civilă a membrilor organelor administrative sau de conducere ale societăţii comerciale divizate
Legislaţiile statelor membre prevăd cel puţin dispoziţii care reglementează răspunderea civilă faţă de acţionarii unei societăţi comerciale divizate a membrilor organelor administrative sau de conducere ale societăţii comerciale în cauză pentru greşeli comise de membrii organelor respective în pregătirea şi realizarea divizării şi răspunderea civilă a experţilor răspunzători de întocmirea în contul societăţii comerciale în cauză a raportului prevăzut la articolul 142 pentru greşeli comise de experţii respectivi în îndeplinirea misiunii lor.
Art. 153: Condiţii privind nulitatea divizării
(1)Legislaţiile statelor membre pot adopta dispoziţii privind nulitatea divizărilor doar în conformitate cu următoarele condiţii:
a)nulitatea trebuie pronunţată prin hotărâre judecătorească;
b)divizările care produc efecte în temeiul articolului 149 sunt declarate nule doar dacă legalitatea lor nu a făcut obiectul controlului preventiv judecătoresc sau administrativ, dacă nu au fost întocmite sau certificate în forma juridică adecvată sau dacă se arată că decizia adunării generale este nulă sau poate fi anulată în conformitate cu dreptul intern;
c)procedurile de anulare nu sunt iniţiate după expirarea unui termen de şase luni de la data la care divizarea este opozabilă persoanei care invocă nulitatea sau dacă situaţia a fost rectificată;
d)dacă un defect care poate conduce la anularea unei divizări poate fi remediat, instanţa competentă acordă societăţilor comerciale implicate un termen pentru rectificarea situaţiei;
e)hotărârea de anulare a unei divizări se publică în modul prevăzut de legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16;
f)dacă legislaţia unui stat membru permite contestarea unei astfel de hotărâri de către terţi, contestaţia poate fi făcută doar în termen de şase luni de la publicarea hotărârii în modul prevăzut de titlul I capitolul III;
g)hotărârea de anulare a unei divizări nu afectează prin ea însăşi valabilitatea obligaţiilor în sarcina sau în beneficiul societăţilor comerciale beneficiare angajate înainte de publicarea hotărârii şi după data prevăzută la articolul 149;
h)fiecare dintre societăţile comerciale beneficiare este răspunzătoare pentru obligaţiile născute după data de la care divizarea produce efecte şi înainte de data publicării hotărârii de anulare a divizării. Societatea comercială divizată este, de asemenea, răspunzătoare pentru aceste obligaţii; statele membre pot prevedea limitarea acestei răspunderi la cota din activul net transferată către societatea comercială beneficiară în sarcina căreia cad obligaţiile în cauză.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, legislaţia unui stat membru poate să prevadă, de asemenea, pronunţarea nulităţii unei divizări de către o autoritate administrativă, dacă o astfel de decizie poate fi contestată în instanţă. Alineatul (1) literele (b), (d), (e), (f), (g) şi (h) de la prezentul articol se aplică prin analogie autorităţii administrative. Această procedură de anulare nu poate fi iniţiată după expirarea unui termen de şase luni de la data prevăzută la articolul 149.
(3)Dispoziţiile menţionate anterior nu aduc atingere legislaţiilor statelor membre privind nulitatea unei divizări pronunţată ca urmare a unui alt tip de control decât cel preventiv judecătoresc sau administrativ al legalităţii.
Art. 154: Excepţii de la aprobarea divizării de către adunarea generală a societăţii comerciale divizate
Fără a aduce atingere articolului 140, statele membre nu impun aprobarea divizării de către adunarea generală a societăţii comerciale divizate, dacă societăţile comerciale beneficiare deţin împreună toate acţiunile societăţii comerciale divizate şi toate celelalte valori mobiliare care conferă drept de vot în cadrul adunării generale a societăţii comerciale divizate şi dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(a)fiecare dintre societăţile comerciale implicate în operaţiune îndeplineşte formalităţile de publicitate prevăzute la articolul 138 cu cel puţin o lună înainte de data la care operaţiunea produce efecte;
(b)cu cel puţin o lună înainte de data la care operaţiunea produce efecte, toţi acţionarii societăţilor comerciale implicate în operaţiune au dreptul de consulta documentele menţionate la articolul 143 alineatul (1) la sediul societăţii lor;
(c)dacă nu este convocată o adunare generală a societăţii comerciale divizate, care urmează să se pronunţe asupra aprobării divizării, informaţiile prevăzute la articolul 141 alineatul (3) privesc orice modificare semnificativă a activelor şi pasivelor după data întocmirii proiectului de divizare.
În sensul primului paragraf litera (b) se aplică articolul 143 alineatele (2), (3) şi (4) şi articolul 144.
Art. 155: Definiţia "divizării prin formarea de noi societăţi comerciale"
(1)În înţelesul prezentului capitol, "divizare prin formarea de noi societăţi comerciale" înseamnă operaţiunea prin care, după ce este dizolvată fără a intra în lichidare, o societate comercială transferă către mai multe societăţi comerciale nou constituite toate activele şi pasivele sale în schimbul alocării către acţionarii societăţii comerciale divizate de acţiuni la societăţile comerciale beneficiare şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10 % din valoarea nominală a acţiunilor alocate sau, în absenţa acesteia, din echivalentul lor contabil.
(2)Se aplică articolul 90 alineatul (2).
Art. 156: Aplicarea normelor privind divizarea prin absorbţie
(1)Articolele 137, 138, 139 şi 141, articolul 142 alineatele (1) şi (2) şi articolele 143-153 se aplică, fără a aduce atingere articolelor 11 şi 12, în cazul divizării prin constituirea de noi societăţi comerciale. În acest scop, "societăţi comerciale implicate într-o divizare" înseamnă societatea comercială divizată, iar expresia "societate comercială beneficiară" înseamnă fiecare dintre noile societăţi comerciale.
(2)În plus faţă de informaţiile prevăzute la articolul 137 alineatul (2), proiectul de divizare menţionează forma, denumirea şi sediul social al fiecăreia dintre noile societăţi comerciale.
(3)Proiectul de divizare şi, dacă sunt conţinute într-un document separat, actul constitutiv sau proiectul de act constitutiv şi statutul sau proiectul de statut al fiecăreia dintre noile societăţi comerciale trebuie să fie aprobate de adunarea generală a societăţii comerciale divizate.
(4)Statele membre nu impun cerinţele stabilite la articolele 141 şi 142 şi la articolul 143 alineatul (1) literele (c), (d) şi (e) dacă acţiunile fiecăreia dintre societăţile comerciale nou constituite sunt repartizate acţionarilor societăţii comerciale divizate proporţional cu drepturile acestora la capitalul societăţii comerciale divizate.
Art. 157: Divizarea sub controlul unei autorităţi judecătoreşti
(1)Statele membre pot aplica alineatul (2), dacă operaţiunile de divizare fac obiectul controlului unei autorităţi judecătoreşti competente:
a)de a convoca o adunare generală a acţionarilor societăţii comerciale divizate pentru a se pronunţa asupra divizării;
b)de a se asigura că acţionarii fiecăreia dintre societăţile comerciale implicate în divizare au primit sau pot obţine cel puţin documentele menţionate la articolul 143 într-un termen care să permită examinarea lor în timp util, înainte de data adunării generale a societăţii lor, care urmează să se pronunţe asupra divizării. Dacă un stat membru utilizează opţiunea prevăzută la articolul 140, termenul trebuie să fie suficient pentru a permite acţionarilor societăţilor comerciale beneficiare să îşi exercite drepturile conferite lor de articolul în cauză;
c)de a convoca o adunare a creditorilor fiecăreia dintre societăţile comerciale implicate în divizare pentru a se pronunţa asupra divizării;
d)de a se asigura că creditorii fiecăreia dintre societăţile comerciale implicate în divizare au primit sau pot obţine cel puţin proiectul de divizare într-un termen care să le permită examinarea în timp util înainte de data prevăzută la litera (b);
e)de a aproba proiectul de divizare.
(2)În cazul în care constată că sunt îndeplinite condiţiile menţionate la alineatul (1) literele (b) şi (d) şi că nu s-ar cauza nici un prejudiciu acţionarilor şi creditorilor, autoritatea judecătorească poate scuti societăţile comerciale implicate în divizare de aplicarea:
a)articolul 138, cu condiţia ca sistemul adecvat de protecţie a intereselor creditorilor menţionat la articolul 146 alineatul (1) să includă toate creanţele, indiferent de data acestora;
b)condiţiilor menţionate la articolul 140 literele (a) şi (b), dacă un stat membru utilizează opţiunea prevăzută la articolul 140;
c)articolul 143, în ceea ce priveşte termenul şi metoda prevăzută pentru consultarea documentelor menţionate în articolul în cauză.
Art. 158: Divizarea care permite o plată în numerar de peste 10 %
Dacă, în cazul uneia dintre operaţiunile menţionate la articolul 135, legislaţia unui stat membru permite o plată în numerar de peste 10 %, se aplică prezentul capitol secţiunile 2, 3 şi 4.
Art. 159: Divizarea fără ca societatea comercială divizată să înceteze să existe
Dacă legislaţia unui stat membru permite una dintre operaţiunile menţionate la articolul 135, fără ca societatea comercială divizată să înceteze să existe, se aplică prezentul capitol secţiunile 2, 3 şi 4, cu excepţia articolului 151 alineatul (1) litera (c).
Art. 160: Dispoziţii tranzitorii
Statele membre pot să nu aplice articolele 146 şi 147 în ceea ce priveşte deţinătorii de titluri convertibile şi alte titluri convertibile în acţiuni dacă, la intrarea în vigoare a dispoziţiilor menţionate la articolul 26 alineatul (1) sau (2) din Directiva 82/891/CEE şi, poziţia respectivilor deţinători în cazul unei divizări a fost determinată anterior de condiţiile de emisiune.
CAPITOLUL IV:Divizări transfrontaliere ale societăţilor comerciale cu răspundere până la concurenţa capitalului social subscris
Art. 160a: Domeniul de aplicare
(1)Prezentul capitol se aplică divizărilor transfrontaliere ale societăţilor comerciale cu răspundere până la concurenţa capitalului social subscris care este constituită în conformitate cu dreptul unui stat membru şi care îşi au sediul social, administraţia centrală sau locul principal de desfăşurare a activităţii în Uniune, cu condiţia ca cel puţin două dintre societăţile comerciale cu răspundere până la concurenţa capitalului social subscris implicate în divizare să intre sub incidenţa legislaţiilor unor state membre diferite.
(2)În pofida articolului 160b punctul 4, prezentul capitol se aplică, de asemenea, divizărilor transfrontaliere în cazul cărora dreptul a cel puţin unuia dintre statele membre vizate permite ca plata în numerar menţionată la articolul 160b punctul 4 literele (a) şi (b) să depăşească 10 % din valoarea nominală sau, în absenţa unei valori nominale, 10 % din valoarea contabilă nominală a titlurilor de valoare sau acţiunilor reprezentând capitalul societăţilor beneficiare.
(3)Prezentul capitol nu se aplică divizărilor transfrontaliere la care participă o societate al cărei obiect de activitate este plasamentul colectiv de capitaluri furnizate de către public, care funcţionează pe principiul repartizării riscurilor şi ale cărei acţiuni sunt răscumpărate sau rambursate, în mod direct sau indirect, din activele respectivei societăţi, la cererea acţionarilor. Măsurile luate de o astfel de societate pentru a se asigura că valoarea bursieră a acţiunilor sale nu variază semnificativ faţă de valoarea netă a activelor sunt considerate ca fiind echivalente cu o răscumpărare sau rambursare.
(4)Statele membre se asigură că prezentul capitol nu se aplică societăţilor în niciuna dintre următoarele situaţii:
a)societatea se află în curs de lichidare şi a început să distribuie activele către asociaţii săi;
b)societatea face obiectul instrumentelor, competenţelor şi mecanismelor de rezoluţie prevăzute în titlul IV din Directiva 2014/59/UE sau în titlul V din Regulamentul (UE) 2021/23.
(5)Statele membre pot decide să nu aplice prezentul capitol societăţilor care fac obiectul:
a)procedurilor de insolvenţă sau al cadrelor de restructurare preventivă;
b)procedurilor de lichidare, altele decât cele menţionate la alineatul (4) litera (a); sau
c)măsurilor de prevenire a crizelor astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 101 din Directiva 2014/59/UE sau în articolul 2 punctul 48 din Regulamentul (UE) 2021/23.
Art. 160b: Definiţii
În sensul prezentului capitol:
1.«societate », înseamnă o societate comercială cu răspundere până la concurenţa capitalului social subscris de tipul celor enumerate în anexa II;
2.«societate care face obiectul divizării» înseamnă o societate care, în procesul de divizare transfrontalieră îşi transferă toate activele şi datoriile către două sau mai multe societăţi în cazul unei divizări complete, sau care îşi transferă o parte din activele şi datoriile sale către una sau mai multe societăţi, în cazul unei divizări parţiale sau al unei divizări prin separare;
3.«societate beneficiară» înseamnă o societate nou constituită în cursul divizării transfrontaliere;
4.«divizare » înseamnă o operaţiune prin care:
(a)o societate care face obiectul divizării, care este dizolvată fără a intra în lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi datoriilor către două sau mai multe societăţi beneficiare, în schimbul emiterii, către asociaţii societăţii care face obiectul divizării, de titluri de valoare sau acţiuni la societăţile beneficiare şi, după caz, în schimbul unei plăţi în numerar de maximum 10 % din valoarea nominală sau, în absenţa unei valori nominale, al unei plăţi în numerar de maximum 10 % din valoarea contabilă a respectivelor titluri de valoare sau acţiuni (denumită în continuare «divizare completă»);
(b)o societate care face obiectul divizării îşi transferă o parte dintre active şi datorii către una sau mai multe societăţi beneficiare, în schimbul emiterii, către asociaţii societăţii care face obiectul divizării, de titluri de valoare sau acţiuni la societăţile beneficiare sau la societatea care face obiectul divizării sau la ambele şi, după caz, în schimbul unei plăţi în numerar de maximum 10 % din valoarea nominală sau, în absenţa unei valori nominale, al unei plăţi în numerar de maximum 10 % din valoarea contabilă a respectivelor titluri de valoare sau acţiuni (denumită în continuare «divizare parţială»);
(c)o societate care face obiectul divizării îşi transferă o parte din active şi datorii către una sau mai multe societăţi beneficiare, în schimbul emiterii de titluri de valoare sau acţiuni la societăţile care fac obiectul divizării (denumită în continuare «divizare prin separare»).
Art. 160c: Proceduri şi formalităţi
În conformitate cu dreptul Uniunii, dreptul statului membru al societăţii care face obiectul divizării reglementează acele părţi ale procedurilor şi formalităţilor care trebuie îndeplinite în legătură cu divizarea transfrontalieră în vederea
obţinerii certificatului prealabil divizării, iar dreptul statelor membre ale societăţilor beneficiare reglementează acele părţi ale procedurilor şi formalităţilor care trebuie îndeplinite după primirea certificatului prealabil divizării.
Art. 160d: Proiectul de divizare transfrontalieră
Organul administrativ sau de conducere al societăţii care face obiectul divizării întocmeşte proiectul de divizare transfrontalieră. Proiectul de divizare transfrontalieră trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente:
(a)forma juridică şi denumirea societăţii care face obiectul divizării şi adresa sediului social, precum şi forma juridică şi denumirea propuse pentru societatea sau societăţile noi care rezultă în urma divizării transfrontaliere şi adresa sediilor sociale ale acestora;
(b)rata aplicabilă schimbului titlurilor de valoare sau acţiunilor care reprezintă capitalul societăţilor şi valoarea oricărei plăţi în numerar, dacă este cazul;
(c)modalităţile de distribuire a titlurilor de valoare sau acţiunilor care reprezintă capitalul societăţilor beneficiare sau al societăţii care face obiectul divizării;
(d)calendarul indicativ propus pentru divizarea transfrontalieră;
(e)posibilele repercusiuni ale divizării transfrontaliere asupra forţei de muncă;
(f)data începând cu care deţinerea titlurilor de valoare sau a acţiunilor care reprezintă capitalul societăţilor dau dreptul deţinătorilor să participe la profit, precum şi toate condiţiile speciale care afectează acest drept;
(g)data sau datele de la care tranzacţiile societăţii care face obiectul divizării vor fi considerate din punct de vedere contabil ca aparţinând societăţilor beneficiare;
(h)orice avantaje speciale acordate membrilor organelor administrativ, de conducere, de supraveghere sau de control ale societăţii care face obiectul divizării;
(i)drepturile conferite de societăţile beneficiare acelor asociaţi ai societăţii care face obiectul divizării care se bucură de drepturi speciale sau deţinătorilor de titluri de valoare, altele decât acţiunile care reprezintă capitalul societăţii divizate, sau măsurile propuse cu privire la aceştia;
(j)a ctele constitutive ale societăţilor beneficiare, după caz, şi statutul, atunci când acesta este cuprins într-un act separat şi orice modificare a actului constitutiv al societăţii care face obiectul divizării, în caz de divizare parţială sau divizare prin separare;
(k)dacă este cazul, informaţii cu privire la procedurile de stabilire, în conformitate cu articolul 160l, a aranjamentelor referitoare la implicarea angajaţilor în definirea drepturi de participare ale acestora la societăţile beneficiare;
(l)descrierea exactă a activelor şi a datoriilor societăţii care face obiectul divizării şi o declaraţie privind modul în care aceste active şi datorii urmează să fie repartizate între societăţile beneficiare sau păstrate de către societatea care face obiectul divizării în cazul unei divizări parţiale sau unei divizări prin separare, inclusiv dispoziţii privind tratarea activelor sau a datoriilor care nu sunt alocate în mod explicit în proiectul de divizare transfrontalieră, cum ar fi activele sau datoriile care sunt necunoscute la data întocmirii proiectului de divizare transfrontalieră;
(m)informaţii privind evaluarea activelor şi a datoriilor care urmează să fie alocate fiecărei societăţi implicate într-o divizare transfrontalieră;
(n)data conturilor societăţii care face obiectul divizării, care este utilizată pentru a stabili condiţiile divizării transfrontaliere;
(o)dacă este cazul, alocarea adecvată către asociaţii societăţii care face obiectul divizării a acţiunilor şi a titlurilor de valoare la societăţile beneficiare sau la societatea care face obiectul divizării sau la ambele, precum şi criteriul pe care se bazează această alocare;
(p)detalii privind oferta de compensaţie bănească pentru asociaţi, în conformitate cu articolul 160i;
(q)orice garanţii oferite creditorilor, precum garanţiile reale sau angajamentele.
Art. 160e: Raportul organului administrativ sau al organului de conducere adresat asociaţilor şi angajaţilor
(1)Organul administrativ sau organul de conducere al societăţii care face obiectul divizării întocmeşte un raport pentru asociaţi şi angajaţi în care explică şi justifică aspectele juridice şi economice ale divizării transfrontaliere, precum şi implicaţiile divizării transfrontaliere pentru angajaţi.
Raportul trebuie, în special, să precizeze implicaţiile transformării transfrontaliere asupra activităţii economice viitoare a societăţii.
(2)Raportul cuprinde, de asemenea, o secţiune destinată asociaţilor şi o secţiune destinată angajaţilor.
Societatea poate hotărî fie să întocmească un singur raport care să conţină cele două secţiuni, fie să întocmească rapoarte separate pentru asociaţi şi, respectiv, pentru angajaţi, care să conţină secţiunea relevantă.
(3)Secţiunea din raport destinată asociaţilor trebuie, în special, să precizeze următoarele:
a)compensaţia bănească şi metoda de calcul folosită pentru determinarea compensaţiei băneşti;
b)rata de schimb a acţiunilor şi metoda sau metodele de calcul folosite pentru calcularea ratei de schimb, după caz;
c)implicaţiile divizării transfrontaliere pentru asociaţi;
d)drepturile şi măsurile reparatorii aflate la dispoziţia asociaţilor, în conformitate cu articolul 160i.
(4)Secţiunea din raport destinată asociaţilor nu este obligatorie în cazul în care toţi asociaţii societăţii au convenit să renunţe la această cerinţă. Statele membre pot să excepteze societăţile cu asociat unic de la dispoziţiile prezentului articol.
(5)Secţiunea din raport destinată angajaţilor trebuie, în special, să precizeze următoarele:
a)implicaţiile divizării transfrontaliere pentru raporturile de muncă, precum şi, dacă este cazul, orice măsuri necesare pentru a păstra raporturile respective;
b)orice modificare substanţială a condiţiilor de angajare aplicabile sau a adreselor sediilor comerciale ale societăţii;
c)cum anume afectează factorii menţionaţi la literele (a) şi (b) filialele societăţii.
(6)Raportul sau rapoartele se pun la dispoziţie în orice caz în format electronic, împreună cu proiectul de divizare transfrontalieră, dacă este disponibil, asociaţilor societăţii care face obiectul divizării şi a reprezentanţilor angajaţilor societăţii care este divizată sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanţi, angajaţilor înşişi, cu cel puţin şase săptămâni înainte de data adunării generale menţionate la articolul 160h.
(7)În cazul în care organul administrativ sau organul de conducere al societăţii care face obiectul divizării primeşte, în timp util, o opinie privind informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (5) din partea reprezentanţilor angajaţilor sau, dacă nu există astfel de reprezentanţi, din partea angajaţilor înşişi, potrivit dreptului intern, asociaţii sunt informaţi în acest sens, iar opinia respectivă se anexează la raport.
(8)Secţiunea din raport destinată angajaţilor nu este obligatorie în cazul în care o societate care face obiectul divizării şi filialele sale, dacă există, nu au alţi angajaţi în afara celor care fac parte din organul administrativ sau de conducere.
(9)În cazul în care, în conformitate cu alineatul (4), se renunţă la secţiunea din raport destinată asociaţilor menţionată la alineatul (3) iar secţiunea destinată angajaţilor menţionată la alineatul (5) nu este obligatorie în temeiul alineatului (8), raportul nu este necesar.
(10)Alineatele (1)-(9) de la prezentul articol nu aduc atingere drepturilor şi procedurilor de informare şi consultare aplicabile, prevăzute la nivel naţional în urma transpunerii Directivelor 2002/14/CE şi 2009/38/CE.
Art. 160f: Raportul expertului independent
(1)Statele membre se asigură că un expert independent examinează proiectul de divizare transfrontalieră şi întocmeşte un raport destinat asociaţilor. Raportul respectiv este pus la dispoziţia asociaţilor cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale menţionate la articolul 160h. În funcţie de dreptul statului membru, expertul poate fi o persoană fizică sau juridică.
(2)Raportul menţionat la alineatul (1) cuprinde cel puţin opinia expertului cu privire la caracterul adecvat al nivelului compensaţiei băneşti şi al ratei de schimb a acţiunilor. Atunci când evaluează compensaţiile băneşti, expertul ia în calcul preţul de piaţă al acţiunilor societăţii care face obiectul divizării, înainte de anunţarea propunerii de divizare, sau valoarea societăţii, excluzând efectul divizării propuse, care se determină în conformitate cu metodele de evaluare general acceptate. Ca o cerinţă minimă, raportul trebuie:
a)să indice metoda sau metodele utilizate pentru a determina compensaţia bănească propusă;
b)să indice metoda sau metodele utilizate pentru a calcula rata de schimb a acţiunilor propusă;
c)să indice dacă metodele respective sunt adecvate pentru a calcula cuantumul compensaţiilor băneşti şi rata de schimb a acţiunilor, să menţioneze valorile obţinute prin utilizarea metodelor respective şi să emită o opinie privind importanţa relativă alocată metodelor respective pentru obţinerea valorii decise; şi
d)să descrie orice dificultăţi mai deosebite întâmpinate în cursul evaluării.
Expertul are dreptul de a obţine din partea societăţii care face obiectul divizării toate informaţiile necesare pentru a-şi îndeplini sarcinile.
(3)Asociaţii societăţii care face obiectul divizării pot conveni în unanimitate să nu ceară nici examinarea acordului de divizare transfrontalieră de un expert independent, nici raportul expertului independent.
Statele membre pot să excepteze societăţile cu asociat unic de la aplicarea prezentului articol.
Art. 160g: Publicitate
(1)Statele membre se asigură că următoarele documente sunt comunicate de societate şi puse la dispoziţia publicului în registrul statului membru în care este înscrisă societatea care face obiectul divizării, cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale menţionate la articolul 160h.
a)proiectul de divizare transfrontalieră; şi
b)o notificare prin care se informează asociaţii, creditorii şi reprezentanţii angajaţilor societăţii care face obiectul divizării sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanţi, angajaţii înşişi că pot prezenta societăţii, cu cel mult cinci zile lucrătoare înainte de data adunării generale, observaţii cu privire la proiectul de divizare transfrontalieră.
Statele membre pot cere ca proiectul de expertiză independentă să fie comunicat şi pus la dispoziţia publicului în registru.
Statele membre se asigură că societatea poate exclude informaţiile confidenţiale din raportul expertului independent dat publicităţii.
Documentele comunicate în conformitate cu prezentul alineat sunt, de asemenea, accesibile prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.
(2)Statele membre pot excepta o societate care face obiectul divizării de la cerinţa de comunicare menţionată la alineatul (1) din prezentul articol dacă, pentru o perioadă continuă care începe cu cel puţin o lună înainte de data fixată pentru reuniunea adunării generale menţionate la articolul 160h şi se încheie cel mai devreme la sfârşitul acestei reuniuni, respectiva societate pune la dispoziţia publicului documentele menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, pe site-ul său web, în mod gratuit.
Cu toate acestea, statele membre nu condiţionează această exceptare de alte cerinţe sau restricţii în afara celor necesare pentru a asigura securitatea site-ului web şi autenticitatea documentelor respective, şi care sunt proporţionale în vederea realizării acestor obiective.
(3)În cazul în care societatea care face obiectul divizării pune la dispoziţie proiectul de divizare transfrontalieră în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, aceasta depune la registru, cel puţin cu o lună înainte de data adunării generale menţionate la articolul 160h, următoarele informaţii:
a)forma juridică şi denumirea societăţii care face obiectul divizării şi adresa sediului social precum şi forma juridică şi denumirea propuse pentru fiecare societate sau societăţi nou-create în urma divizării transfrontaliere şi adresa propusă a sediului social al acestora;
b)registrul la care au fost depuse documentele menţionate la articolul 14 în ceea ce priveşte societatea care face obiectul divizării, precum şi numărul său de înregistrare în respectivul registru;
c)indicarea aranjamentelor făcute pentru exercitarea drepturilor creditorilor, angajaţilor şi asociaţilor; şi
d)detalii privind site-ul web de pe care pot fi consultate online, în mod gratuit, proiectul de divizare transfrontalieră, notificarea menţionată la alineatul (1) şi raportul expertului independent, precum şi informaţii complete cu privire la aranjamentele menţionate la litera (c) de la prezentul alineat.
Registrul pune la dispoziţia publicului informaţiile menţionate la literele (a)-(d) de la primul paragraf.
(4)Statele membre se asigură că cerinţele menţionate la alineatele (1) şi (3) pot fi îndeplinite integral online, fără a fi necesară prezenţa fizică a solicitanţilor în faţa unei autorităţi competente din statul membru vizat, în conformitate cu dispoziţiile relevante de la titlul I capitolul III.
(5)Statele membre pot prevedea obligaţia ca, în plus faţă de comunicarea menţionată la alineatele (1), (2) şi (3) din prezentul articol, proiectul de divizare transfrontalieră sau informaţiile menţionate la alineatul (3) din prezentul articol să fie publicate în buletinul naţional sau prin intermediul unei platforme electronice centrale în conformitate cu articolul 16 alineatul (3). În acest caz, statele membre se asigură că registrul transmite informaţiile relevante buletinului naţional sau unei platforme electronice centrale.
(6)Statele membre se asigură că documentaţia menţionată la alineatul (1) sau informaţiile menţionate la alineatul (3) sunt puse la dispoziţia publicului gratuit prin sistemul de interconectare a registrelor.
Statele membre se mai asigură şi că toate taxele pe care registrele le percep de la societate pentru comunicarea menţionată la alineatele (1) şi (3) şi, după caz, pentru publicarea menţionată la alineatul (5) nu depăşesc recuperarea costurilor asociate prestării serviciului.
Art. 160h: Aprobarea de către adunarea generală
(1)După ce ia la cunoştinţă rapoartele menţionate la articolele 160e şi 160f, după caz, opiniile angajaţilor transmise în conformitate cu articolul 160e şi observaţiile depuse în conformitate cu articolul 160g, adunarea generală a societăţii care face obiectul divizării decide, printr-o hotărâre, dacă aprobă proiectul de divizare transfrontalieră şi dacă modifică actul constitutiv şi statutul, atunci când acesta este cuprins într-un act separat.
(2)Adunarea generală a societăţii care face obiectul divizării îşi poate rezerva dreptul de a condiţiona implementarea divizării transfrontaliere de ratificarea expresă de către adunarea generală a aranjamentelor menţionate la articolul 160l.
(3)Statele membre se asigură că aprobarea proiectului de divizare transfrontalieră şi orice modificare a proiectului respectiv necesită o majoritate de cel puţin două treimi dar nu mai mult de 90 % din voturile aferente acţiunilor sau capitalului subscris reprezentate la adunarea generală. În orice caz, pragul de vot nu trebuie să fie mai mare decât cel prevăzut în dreptul intern pentru aprobarea fuziunilor transfrontaliere.
(4)În cazul în care o clauză din proiectul de divizare transfrontalieră sau orice modificare a actului constitutiv al societăţii care face obiectul divizării duce la o majorare a obligaţiilor economice ale unui asociat faţă de societate sau faţă de terţi, statele membre pot prevedea într-o asemenea situaţie specială că respectiva clauză sau modificare a actului constitutiv al societăţii care face obiectul divizării trebuie aprobată de asociatul vizat, cu condiţia ca acesta să se afle în imposibilitatea de a-şi exercita drepturilor prevăzute la articolul 160i.
(5)Statele membre se asigură că aprobarea divizării transfrontaliere de către adunarea generală nu poate fi contestată invocându-se exclusiv motivele următoare:
a)rata de schimb a acţiunilor menţionată la articolul 160d litera (b) fost stabilită în mod necorespunzător;
b)compensaţia bănească menţionată la articolul 160d litera (p) a fost stabilită în mod necorespunzător;
c)informaţiile furnizate în legătură cu rata de schimb a acţiunilor menţionată la litera (a) sau cu compensaţia bănească menţionată la litera (b) nu au respectat cerinţele legale.
Art. 160i: Protecţia asociaţilor
(1)Statele membre se asigură că cel puţin asociaţii unei societăţi care face obiectul divizării care au votat împotriva aprobării proiectului de divizare transfrontalieră a societăţii au dreptul să îşi înstrăineze acţiunile în schimbul unei compensaţii băneşti corespunzătoare în condiţiile stabilite la alineatele (2)-(6) cu condiţia ca, în urma divizării transfrontaliere, ar urma să primească acţiuni la societăţile beneficiare care ar fi sub jurisdicţia altui stat membru decât statul membru al societăţii care face obiectul divizării.
Statele membre pot acorda dreptul menţionat la primul paragraf şi altor asociaţi ai societăţii care face obiectul divizării.
Statele membre pot cere ca opoziţia expresă faţă de proiectul de divizare transfrontalieră, intenţia asociaţilor de a-şi exercita dreptul de a-şi înstrăina acţiunile, sau ambele, să fie atestate corespunzător cu documente, cel mai târziu cu prilejul adunării generale menţionate la articolul 160h. Statele membre pot permite ca opoziţia faţă de proiectul de divizare transfrontalieră să fie considerată drept dovadă suficientă a unui vot negativ.
(2)Statele membre stabilesc termenul în care asociaţii menţionaţi la alineatul (1) trebuie să declare societăţii care face obiectul divizării decizia de a-şi exercita dreptul de înstrăinare a acţiunilor. Termenul respectiv nu trebuie să depăşească o lună de la adunarea generală menţionată la articolul 160h. Statele membre se asigură că societatea care face obiectul divizării pune la dispoziţie o adresă electronică unde se poate trimite declaraţia respectivă în format electronic.
(3)Statele membre stabilesc de asemenea termenul în care trebuie plătită compensaţia bănească specificată în proiectul de divizare transfrontalieră. Acest termen nu poate depăşi două luni de la data la care divizarea transfrontalieră produce efecte potrivit articolului 160q.
(4)Statele membre se asigură că orice asociat care şi-a declarat decizia de a-şi exercita dreptul de înstrăinare a acţiunilor sale dar consideră că compensaţia bănească oferită de societatea care face obiectul divizării nu a fost stabilită în mod corespunzător, are dreptul să solicite, în faţa autorităţii competente sau a organului abilitat prin dreptul intern, o compensaţie bănească suplimentară. Statele membre stabilesc un termen pentru depunerea cererii de compensaţie bănească suplimentară.
Statele membre pot stabili că decizia finală de a oferi o compensaţie bănească suplimentară este valabilă pentru toţi asociaţii societăţii care face obiectul divizării care şi-au declarat intenţia de a-şi exercita dreptul de înstrăinare a acţiunilor în conformitate cu alineatul (2).
(5)Statele membre se asigură că dreptul statului membru al societăţii care face obiectul divizării reglementează drepturile menţionate la alineatele (1)-(4) şi că respectivul stat membru deţine competenţa exclusivă de a soluţiona orice litigiu legat de aceste drepturi.
(6)Statele membre se asigură că asociaţii societăţii care face obiectul divizării ce nu au dreptul sau nu şi-au exercitat dreptul de a-şi înstrăina acţiunile, dar consideră că rata de schimb a acţiunilor stabilită în proiectul de divizare transfrontalieră este inadecvată, pot contesta respectiva rată de schimb a acţiunilor şi pretinde plata în numerar. Procedurile în această privinţă se iniţiază în faţa autorităţii competente sau a organului abilitat în temeiul dreptului statului membru al societăţii care face obiectul divizării, în termenul stabilit în dreptul intern respectiv şi nu împiedică înregistrarea divizării transfrontaliere. Decizia are caracter obligatoriu pentru societăţile beneficiare şi, în cazul unei divizări parţiale, şi pentru societatea care face obiectul divizării.
(7)Statele membre pot de asemenea să prevadă că societatea beneficiară vizată şi, în cazul unei divizări parţiale, societatea care face obiectul divizării, pot să ofere acţiuni sau alt tip de compensaţie în locul plăţii în numerar.
Art. 160j: Protecţia creditorilor
(1)Statele membre prevăd un sistem adecvat de protecţie a intereselor creditorilor, ale căror drepturi de creanţă sunt anterioare comunicării proiectului de divizare transfrontalieră şi nu sunt scadente la data comunicării respective. Statele membre se asigură că creditorii care nu sunt mulţumiţi cu garanţiile oferite în proiectul de divizare transfrontalieră, astfel cum sunt prevăzute la articolul 160d litera (q) să aibă posibilitatea, în termen de trei luni de la comunicarea proiectului de divizare transfrontalieră menţionată la articolul 160g, să solicite în faţa autorităţii administrative sau judiciare corespunzătoare garanţii adecvate cu condiţia ca creditorii respectivi să poată aduce dovezi credibile că divizarea transfrontalieră pune în pericol achitarea creanţelor pe care le deţin şi că nu au obţinut garanţii satisfăcătoare din partea societăţii.
Statele membre se asigură că garanţiile sunt condiţionate de producerea efectelor divizării transfrontaliere în conformitate cu articolul 160q.
(2)În cazul în care o creanţă a unui creditor al societăţii care face obiectul divizării nu este satisfăcută de societatea căreia îi este alocată datoria, celelalte societăţi beneficiare şi, în cazul unei divizări parţiale sau al unei divizări prin separare, şi societatea care face obiectul divizării răspund în solidar cu societatea căreia i este alocată datoria pentru această obligaţie. Cu toate acestea, suma maximă aferentă răspunderii în solidar a oricărei societăţi implicate în divizare este limitată la valoarea, la data începând cu care divizarea produce efecte, a activului net alocat respectivei societăţi.
(3)Statele membre pot să îi impună organului administrativ sau a organului de conducere al societăţii care face obiectul divizării obligaţia de a furniza o declaraţie care să reflecte în mod fidel situaţia financiară la o dată, care nu poate fi mai devreme de o lună înainte de comunicarea declaraţiei respective. Declaraţia precizează că, pe baza informaţiilor aflate la dispoziţia organului administrativ sau a organului de conducere al societăţii divizate, la data declaraţiei şi după efectuarea unor investigaţii rezonabile, organul de conducere sau organul administrativ respectiv nu are cunoştinţă de niciun motiv pentru care societatea beneficiară şi, în cazul unei divizări parţiale, societatea care face obiectul divizării nu ar fi în măsură, după ce divizarea produce efecte, să îşi onoreze obligaţiile care îi revin în concordanţă cu proiectul de divizare transfrontalieră la scadenţa acestora. Declaraţia se comunică împreună cu proiectul de divizare transfrontalieră în conformitate cu articolul 160g.
(4)Alineatele (1), (2) şi (3) nu aduc atingere aplicării dreptului statului membru al societăţii care face obiectul divizării în ce priveşte achitarea sau garantarea obligaţiilor pecuniare sau nepecuniare în favoarea entităţilor publice.
Art. 160k: Informarea şi consultarea angajaţilor
(1)Statele membre garantează că drepturile angajaţilor de a fi informaţi şi consultaţi în legătură cu divizarea transfrontalieră sunt respectate şi exercitate în conformitate cu cadrul juridic prevăzut de Directiva 2002/14/CE şi de Directiva 2001/23/CE în cazul în care divizarea transfrontalieră este considerată transfer de întreprindere în înţelesul Directivei 2001/23/CE şi, dacă este aplicabil pentru întreprinderile sau grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară, în conformitate cu Directiva 2009/38/CE. Statele membre pot decide ca drepturile angajaţilor de a fi informaţi şi consultaţi să se aplice şi angajaţilor altor societăţi decât cele menţionate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2002/14/CE.
(2)În pofida articolului 160e alineatul (7) şi articolului 160g alineatul (1) litera (b), statele membre asigură faptul că drepturile angajaţilor de a fi informaţi şi consultaţi sunt respectate, cel puţin înainte de adoptarea proiectului de divizare transfrontalieră sau a raportului menţionat la articolul 160e, în funcţie de care dintre acestea survine prima, astfel încât angajaţilor să li se dea un răspuns rezonabil înainte de adunarea generală menţionată la articolul 160h.
(3)Fără a aduce atingere dispoziţiilor sau practicilor în vigoare care sunt mai favorabile angajaţilor, statele membre determină aranjamentele practice de exercitare a dreptului la informare şi consultare în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2002/14/CE.
Art. 160l: Participarea angajaţilor
(1)Fără a aduce atingere alineatului (2), fiecare dintre societăţile beneficiare face obiectul normelor în vigoare privind participarea salariaţilor, în cazul în care acestea există, ale statului membru în care îşi are sediul social.
(2)Cu toate acestea, normele în vigoare privind participarea angajaţilor din statul membru în care societatea care rezultă în urma divizării transfrontaliere îşi are sediul social, în cazul în care acestea există, nu se aplică în cazul în care societatea care face obiectul divizării are, în cele şase luni care precedă comunicarea proiectului de divizare transfrontalieră, un număr mediu de angajaţi echivalent cu patru cincimi din pragul aplicabil, astfel cum se stabileşte în dreptul statului membru al societăţii care face obiectul divizării, care declanşează participarea angajaţilor în înţelesul articolului 2 litera (k) din Directiva 2001/86/CE sau în cazul în care dreptul intern aplicabil fiecăreia dintre societăţile beneficiare:
a)nu prevede cel puţin acelaşi nivel de participare a angajaţilor precum cel practicat înainte de divizare de societatea care face obiectul divizării înainte de divizarea transfrontalieră, măsurat în funcţie de proporţia reprezentanţilor angajaţilor faţă de numărul membrilor organului administrativ sau de supraveghere ori ai comitetelor acestora sau ai grupului de conducere care gestionează unităţile de profit ale societăţii, sub rezerva existenţei unei reprezentări a angajaţilor; sau
b)nu prevede, pentru angajaţii sediilor societăţilor beneficiare situate în alte state membre, aceeaşi posibilitate de a-şi exercita drepturile de participare ca şi angajaţii din statul membru în care societatea beneficiară îşi are sediul social.
(3)În cazurile menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, participarea angajaţilor la societăţile care rezultă în urma divizării transfrontaliere şi implicarea lor în definirea unor asemenea drepturi se reglementează de către statele membre, mutatis mutandis şi sub rezerva alineatelor (4)-(7) de la prezentul articol, în conformitate cu principiile şi procedurile prevăzute la articolul 12 alineatele (2) şi (4) din Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 şi cu următoarele dispoziţii ale Directivei 2001/86/CE:
a)articolul 3 alineatul (1), articolul 3 alineatul (2) litera (a) punctul (i) şi litera (b), articolul 3 alineatul (3), articolul 3 alineatul (4) primele două teze, şi articolul 3 alineatele (5) şi (7);
b)articolul 4 alineatul (1), articolul 4 alineatul (2) literele (a), (g) şi (h) şi articolul 4 alineatele (3) şi (4);
c)articolul 5;
d)articolul 6;
e)articolul 7 alineatul (1), cu excepţia literei (b) a doua liniuţă;
f)articolele 8, 10, 11 şi 12; şi
g)partea 3 litera (a) din anexă.
(4)Atunci când reglementează principiile şi procedurile menţionate la alineatul (3), statele membre:
a)acordă organului special de negociere dreptul de a decide, cu o majoritate de două treimi a asociaţilor săi care reprezintă cel puţin două treimi dintre angajaţi, să nu iniţieze negocieri sau să pună capăt negocierilor deja iniţiate şi să se bazeze pe normele de participare în vigoare în statul membru al fiecăreia dintre societăţile beneficiare;
b)pot, în cazul în care, după negocieri prealabile, se aplică normele standard de participare şi în pofida unor astfel de norme, să stabilească limitarea proporţiei de reprezentanţi ai angajaţilor în cadrul organului administrativ al societăţilor beneficiare. Cu toate acestea, în cazul în care, în societatea care face obiectul divizării, reprezentanţii angajaţilor au constituit cel puţin o treime din organul administrativ sau de supraveghere, este posibil ca limitarea să nu aibă niciodată drept rezultat o proporţie a reprezentanţilor angajaţilor în organul administrativ mai mică de o treime;
c)se asigură că normele privind participarea angajaţilor care se aplicau înainte de divizarea transfrontalieră continuă să se aplice până la data aplicării oricăror norme convenite ulterior sau, în absenţa unor norme convenite, până la aplicarea normelor standard, în conformitate cu partea 3 litera (a) din anexa la Directiva 2001/86/CE.
(5)Extinderea drepturilor de participare la angajaţii societăţilor beneficiare care lucrează în alte state membre, prevăzută la alineatul (2) litera (b), nu implică nicio obligaţie pentru statele membre care optează să procedeze astfel de a lua în considerare angajaţii respectivi la calcularea pragurilor de angajaţi care conferă drepturi de participare în temeiul dreptului intern.
(6)În cazul în care oricare dintre societăţile beneficiare urmează să funcţioneze pe baza unui sistem de participare a angajaţilor, în conformitate cu normele menţionate la alineatul (2), respectiva societate este obligată să adopte o formă juridică care permite exercitarea drepturilor de participare.
(7)În cazul în care funcţionează pe baza unui sistem de participare a angajaţilor, societatea respectivă este obligată să ia măsuri prin care să se asigure că drepturile de participare ale angajaţilor sunt protejate în cazul oricărei viitoare transformări, fuziuni sau divizări, fie transfrontalieră sau internă, pentru o perioadă de patru ani după ce divizarea transfrontalieră a produs efecte, prin aplicarea mutatis mutandis a normelor prevăzute la alineatele (1)-(6).
(8)O societate comunică angajaţilor săi sau reprezentanţilor acestora rezultatul negocierilor referitoare la participarea angajaţilor, fără întârzieri nejustificate.
Art. 160m: Certificatul prealabil divizării
(1)Statele membre desemnează instanţa judecătorească, notarul sau altă autoritate competentă sau autorităţi competente să controleze legalitatea divizărilor transfrontaliere în ceea ce priveşte părţile de procedură care sunt reglementate de dreptul statului membru al societăţii care face obiectul divizării şi să elibereze un certificat prealabil divizării care atestă conformitatea cu toate condiţiile relevante şi îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor şi formalităţilor în statul membru respectiv (denumită în continuare “autoritatea competentă”).
Îndeplinirea procedurilor şi formalităţilor poate include achitarea sau garantarea obligaţiilor pecuniare sau nepecuniare faţă de organismele publice sau respectarea cerinţelor sectoriale specifice, inclusiv garantarea obligaţiilor care decurg din procedurile în curs.
(2)Statele membre se asigură că cererea de obţinere a certificatului prealabil divizării de către societatea care face obiectul divizării este însoţită de următoarele:
a)proiectul de divizare transfrontalieră;
b)raportul şi opinia anexată, dacă există, menţionate la articolul 160e, precum şi raportul menţionat la articolul 160f, dacă acestea sunt disponibile;
c)toate observaţiile transmise în conformitate cu articolul 160g alineatul (1); şi
d)informaţii privind aprobarea din partea adunării generale menţionată la articolul 160h.
(3)Statele membre pot impune ca cererea societăţii care face obiectul divizării de a obţine un certificat prealabil divizării să fie însoţită de informaţii suplimentare, precum, în special:
a)numărul angajaţilor la momentul întocmirii proiectului de divizare transfrontalieră;
b)existenţa de filiale şi amplasarea geografică a acestora;
c)informaţii privind îndeplinirea obligaţiilor de către societatea care face obiectul divizării faţă de organismele publice.
În sensul prezentului alineat, autorităţile competente pot solicita astfel de informaţii, dacă acestea nu sunt furnizate de societatea care face obiectul divizării, de la alte autorităţi relevante.
(4)Statele membre se asigură că cererea menţionată la alineatele (2) şi (3), inclusiv prezentarea oricăror informaţii şi documente, poate fi realizată integral online, fără a fi necesară prezenţa fizică a solicitanţilor în faţa autorităţii competente, în conformitate cu dispoziţiile relevante de la titlul I capitolul III.
(5)În ceea ce priveşte conformitatea cu normele privind participarea angajaţilor, astfel cum sunt prevăzute la articolul 160l, autoritatea competentă din statul membru al societăţii care face obiectul divizării verifică dacă proiectul de divizare transfrontalieră include informaţii cu privire la procedurile prin care sunt stabilite aranjamentele relevante şi cu privire la opţiunile posibile privind aceste aranjamente.
(6)Ca parte a controlului menţionat la alineatul (1), autoritatea competentă analizează următoarele:
a)toate documentele şi informaţiile transmise autorităţii competente în conformitate cu alineatele (2) şi (3);
b)după caz, o înştiinţare din partea societăţii care face obiectul divizării că a început procedura menţionată la articolul 160l alineatele (3) şi (4).
(7)Statele membre se asigură că controlul menţionat la alineatul (1) se face în termen de trei luni de la data la care adunarea generală a societăţii care face obiectul divizării a primit documentele şi informaţiile privind aprobarea divizării transfrontaliere. Controlul respectiv trebuie să aibă unul dintre următoarele rezultate:
a)în cazul în care se stabileşte că divizarea transfrontalieră îndeplineşte toate condiţiile relevante şi că toate procedurile şi formalităţile necesare au fost finalizate, autoritatea competentă eliberează certificatul prealabil divizării;
b)în cazul în care se stabileşte că divizarea transfrontalieră nu îndeplineşte toate condiţiile relevante sau că nu au fost finalizate toate procedurile şi formalităţile necesare, autoritatea competentă nu eliberează certificatul prealabil divizării şi îi comunică societăţii motivele pe care şi-a întemeiat decizia; în acest caz, autoritatea competentă îi poate da societăţii posibilitatea de a îndeplini condiţiile necesare sau de a finaliza procedurile şi formalităţile într-un termen adecvat.
(8)Statele membre se asigură că autoritatea competentă nu eliberează certificatul prealabil divizării atunci când se stabileşte potrivit dreptului intern că divizarea transfrontalieră este efectuată în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau îşi propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului Uniunii sau a celui intern, sau în scopuri criminale.
(9)În cazul în care autoritatea competentă, în timpul controlului menţionat la alineatul (1) are îndoieli serioase care indică faptul că divizarea transfrontalieră este efectuată în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau îşi propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului Uniunii sau a celui intern, sau în scopuri criminale, autoritatea în cauză ia în considerare fapte şi împrejurări relevante, precum, dacă sunt relevante şi nu sunt judecate izolat, indicii care au ajuns la cunoştinţa autorităţii competente în timpul controlului menţionat la alineatul (1), inclusiv prin consultarea autorităţilor relevante. Evaluarea în sensul prezentului alineat se face de la caz la caz, printr-o procedură reglementată de dreptul intern.
(10)Dacă este necesar în scopul evaluării în temeiul alineatelor (8) şi (9) să se ia în considerare informaţii suplimentare sau să se desfăşoare activităţi de investigaţie suplimentare, perioada de trei luni prevăzută la alineatul (7) poate fi prelungită cu cel mult trei luni.
(11)Atunci când, din cauza complexităţii procedurii transfrontaliere, evaluarea nu se poate face în termenele prevăzute la alineatele (7) şi (10), statele membre se asigură ca solicitantului să i se comunice motivele eventualelor întârzieri, înainte să expire termenele respective.
(12)Statele membre se asigură că autoritatea competentă se poate consulta cu alte autorităţi relevante care sunt competente în diferitele domenii vizate de divizarea transfrontalieră, inclusiv din statul membru al societăţilor beneficiare, şi pot obţine de la aceste autorităţi, precum şi de la societatea care face obiectul divizării, informaţiile şi documentele necesare pentru a efectua controlul legalităţii divizării transfrontaliere, în limitele cadrului procedural prevăzut în dreptul intern. În scopul evaluării, autoritatea competentă poate recurge la un expert independent.
Art. 160n: Transmiterea certificatului prealabil divizării
(1)Statele membre se asigură că certificatul prealabil divizării este transmis autorităţilor menţionate la articolul 160o alineatul (1) prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.
În plus, statele membre se asigură că certificatul prealabil divizării este disponibil prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.
(2)Accesul la certificatul prealabil divizării se acordă gratuit autorităţilor menţionate la articolul 160o alineatul (1) şi registrelor.
Art. 160o: Controlul legalităţii unei divizări transfrontaliere
(1)Statele membre desemnează instanţa judecătorească, notariatul sau altă autoritate competentă să controleze legalitatea divizării transfrontaliere în ceea ce priveşte partea de procedură care se referă la finalizarea divizării transfrontaliere reglementată de dreptul statelor membre ale societăţilor beneficiare şi să aprobe divizarea transfrontalieră.
Autoritatea respectivă se asigură, în special, că societăţile beneficiare respectă dispoziţiile de drept intern privind constituirea şi înregistrarea societăţilor şi, după caz, că au fost stabilite aranjamentele referitoare la participarea angajaţilor, în conformitate cu articolul 160l.
(2)În sensul alineatului (1) din prezentul articol, societatea care face obiectul divizării prezintă fiecărei autorităţi menţionate la alineatul (1) din prezentul articol proiectul de divizare transfrontalieră aprobat de adunarea generală menţionată la articolul 160h.
(3)Fiecare stat membru se asigură că orice cerere în sensul alineatului (1) depusă de societatea care face obiectul divizării, inclusiv prezentarea oricăror informaţii şi documente, poate fi realizată integral online, fără a fi necesară prezenţa fizică a solicitanţilor în faţa autorităţii menţionate la alineatul (1), în conformitate cu dispoziţiile relevante de la titlul I capitolul III.
(4)Autoritatea menţionată la alineatul (1) aprobă divizarea transfrontalieră de îndată ce a stabilit că toate condiţiile şi formalităţile relevante au fost îndeplinite în mod corespunzător în statul membru al societăţilor beneficiare.
(5)Certificatul prealabil divizării este acceptat de autoritatea menţionată la alineatul (1) ca probă concludentă a îndeplinirii corespunzătoare a procedurilor şi formalităţilor prealabile divizării aplicabile în statul membru al societăţii care face obiectul divizării, fără de care divizarea transfrontalieră nu poate fi aprobată.
Art. 160p: Înregistrare
(1)Legislaţiile statelor membre ale societăţii care face obiectul divizării şi ale societăţilor beneficiare stabilesc, cu privire la teritoriile respective, aranjamentele, în conformitate cu articolul 16, de a publica finalizarea divizării transfrontaliere în registrele acestora.
(2)Statele membre se asigură că cel puţin următoarele informaţii sunt înscrise în registrele acestora:
a)în registrul statelor membre ale societăţilor beneficiare, faptul că înregistrarea societăţii beneficiare este rezultatul unei divizări transfrontaliere;
b)în registrul statelor membre ale societăţilor beneficiare, datele de înregistrare a societăţilor beneficiare;
c)în registrul statului membru al societăţii care face obiectul divizării, în cazul unei divizări complete, faptul că radierea sau eliminarea din registru a societăţii care a fost divizată este rezultatul unei divizări transfrontaliere;
d)în registrul statului membru al societăţii care face obiectul divizării, în cazul unei divizări complete, data de radiere sau de eliminare din registru a societăţii care a fost divizată;
e)în registrele statului membru al societăţii care face obiectul divizării şi ale statelor membre ale societăţilor beneficiare, numărul de înregistrare, denumirea şi forma juridică a societăţii divizate şi a societăţilor beneficiare.
Registrele fac disponibile public informaţiile menţionate la primul paragraf şi acestea pot fi accesate prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.
(3)Statele membre se asigură că registrele din statele membre ale societăţilor beneficiare îi notifică registrului din statul membru al societăţii care face obiectul divizării, prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor, că societăţile beneficiare au fost înregistrate. Statele membre se asigură, de asemenea, că în cazul unei divizări complete, societatea care face obiectul divizării este radiată sau eliminată din registru imediat după primirea tuturor notificărilor.
(4)Statele membre se asigură că registrul din statul membru al societăţii care face obiectul divizării notifică registrele din statele membre ale societăţilor beneficiare, prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor, că divizarea transfrontalieră s-a produs.
Art. 160q: Data de la care divizarea transfrontalieră produce efecte
Dreptul statului membru al societăţii care face obiectul divizării stabileşte data de la care divizarea transfrontalieră produce efecte. Data respectivă este ulterioară efectuării controlului menţionat la articolele 160m şi 160o şi primirii de către registre a tuturor notificărilor menţionate la articolul 160p alineatul (3).
Art. 160r: Efectele unei divizări transfrontaliere
(1)O divizare transfrontalieră integrală are, începând cu data menţionată la articolul 160q următoarele efecte:
a)toate activele şi datoriile societăţii care face obiectul divizării, inclusiv toate contractele, creditele, drepturile şi obligaţiile, sunt transferate către societăţile beneficiare în conformitate cu alocarea prevăzută în proiectul de divizare transfrontalieră;
b)asociaţii societăţii care face obiectul divizării devin asociaţi ai societăţilor beneficiare în conformitate cu alocarea acţiunilor specificată în proiectul de divizare transfrontalieră, cu excepţia cazului în care aceştia şi-au înstrăinat acţiunile astfel cum se menţionează la articolul 160i alineatul (1);
c)drepturile şi obligaţiile societăţii care face obiectul divizării care decurg din contractele de muncă sau din raporturile de muncă şi care există la data de la care divizarea transfrontalieră produce efecte se transferă societăţilor beneficiare;
d)societatea care face obiectul divizării îşi încetează existenţa.
(2)O divizare transfrontalieră parţială are, de la data menţionată la articolul 160q, următoarele efecte:
a)o parte din activele şi datoriile societăţii care face obiectul divizării, inclusiv contractele, creditele, drepturile şi obligaţiile, sunt transferate către societatea sau societăţile beneficiare în timp ce partea restantă rămâne în continuare la societatea care face obiectul divizării în conformitate cu alocarea prevăzută în proiectul de divizare transfrontalieră;
b)cel puţin unii dintre asociaţii societăţii care face obiectul divizării devin asociaţi ai societăţilor beneficiare şi cel puţin o parte dintre asociaţi rămân în societatea care face obiectul divizării sau devin şi asociaţi ai ambelor în conformitate cu alocarea acţiunilor specificată în proiectul de divizare transfrontalieră, mai puţin dacă membrii respectivi şi-au înstrăinat acţiunile astfel cum se menţionează la articolul 160i alineatul (1);
c)drepturile şi obligaţiile societăţii care face obiectul divizării care decurg din contractele de muncă sau din raporturile de muncă şi care există la data de la care divizarea transfrontalieră produce efecte se transferă societăţii sau societăţilor beneficiare, fiind alocate acestora în conformitate cu proiectul de divizare transfrontalieră.
(3)O divizare transfrontalieră efectuată prin separare are, de la data menţionată la articolul 160q, următoarele efecte:
a)partea din activele şi datoriile societăţii care face obiectul divizării, inclusiv contractele, creditele, drepturile şi obligaţiile, este transferată către societatea sau societăţile beneficiare în timp ce partea restantă rămâne în continuare la societatea care face obiectul divizării, în conformitate cu alocarea prevăzută în proiectul de divizare transfrontalieră;
b)acţiunile societăţii sau societăţilor beneficiare se alocă societăţii care face obiectul divizării;
c)drepturile şi obligaţiile societăţii care face obiectul divizării care decurg din contractele de muncă sau din raporturile de muncă, care există la data de la care divizarea transfrontalieră produce efecte se transferă societăţii sau societăţilor beneficiare, fiind alocate acestora în conformitate cu proiectul de divizare transfrontalieră.
(4)Fără a aduce atingere articolului 160j alineatul (2), statele membre se asigură că, în cazul în care un activ sau o datorie ale societăţii care face obiectul divizării nu sunt alocate în mod expres în proiectul de divizare transfrontalieră, astfel cum se prevede la articolul 160d litera (l), şi dacă interpretarea termenilor respectivi nu permite luarea unei decizii privind alocarea acestora, activul, aportul aferent sau datoria sunt alocate tuturor societăţilor beneficiare sau, în cazul unei divizări parţiale sau al unei divizări prin separare, tuturor societăţilor beneficiare şi societăţii care face obiectul divizării, proporţional cu cota din activul net alocată fiecăreia dintre societăţile în cauză în conformitate cu proiectul de divizare transfrontalieră.
(5)În cazul în care, în contextul unei divizări transfrontaliere, legislaţiile statelor membre prevăd obligaţia de a îndeplini anumite formalităţi speciale înainte ca transferul anumitor active, drepturi şi obligaţii de către societatea care face obiectul divizării să devină opozabil terţilor, aceste formalităţi se efectuează de către societatea care face obiectul divizării sau de către societăţile beneficiare, după caz.
(6)Statele membre se asigură că acţiunile la una dintre societăţile beneficiare nu pot fi schimbate cu acţiuni la societatea care face obiectul divizării, atunci când acţiunile sunt deţinute fie de către societatea însăşi, fie prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii.
Art. 160s: Formalităţi simplificate
În cazul în care o divizare transfrontalieră are loc ca o divizare prin separare, articolul 160d literele (b), (c), (f), (i), (o) şi (p) şi articolele 160e, 160f şi 160i nu se aplică.
Art. 160t: Experţi independenţi
(1)Statele membre stabilesc norme care reglementează cel puţin răspunderea civilă a expertului independent însărcinat cu întocmirea raportului menţionat la articolul 160f.
(2)Statele membre introduc norme pentru a se asigura că:
a)expertul, sau persoana juridică în numele căreia operează acesta, este independent faţă de societatea care solicită certificatul prealabil divizării şi nu are nici un conflict de interese cu aceasta; şi
b)opinia expertului este imparţială şi obiectivă şi este oferită cu intenţia de a acorda asistenţă autorităţii competente în conformitate cu cerinţele de independenţă şi imparţialitate în temeiul dreptului şi al standardelor profesionale pe care expertul este ţinut să le respecte.
Art. 160u: Validitate
O divizare transfrontalieră care produce efecte în conformitate cu procedurile de transpunere a prezentei directive nu poate fi declarată nulă şi neavenită.
Primul paragraf nu aduce atingere prerogativelor statelor membre în privinţa dreptului penal, prevenirii şi combaterii finanţării terorismului, dreptului social, fiscalităţii şi asigurării respectării legii, de a impune măsuri şi sancţiuni, în conformitate cu dreptul intern, după data la care divizarea transfrontalieră a produs efecte.