Art. 153. - Art. 153: Condiţii privind nulitatea divizării - Directiva 1132/14-iun-2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăţilor comerciale (codificare)
Acte UE
Jurnalul Oficial 169L
În vigoare Versiune de la: 12 August 2022
Art. 153: Condiţii privind nulitatea divizării
(1)Legislaţiile statelor membre pot adopta dispoziţii privind nulitatea divizărilor doar în conformitate cu următoarele condiţii:
a)nulitatea trebuie pronunţată prin hotărâre judecătorească;
b)divizările care produc efecte în temeiul articolului 149 sunt declarate nule doar dacă legalitatea lor nu a făcut obiectul controlului preventiv judecătoresc sau administrativ, dacă nu au fost întocmite sau certificate în forma juridică adecvată sau dacă se arată că decizia adunării generale este nulă sau poate fi anulată în conformitate cu dreptul intern;
c)procedurile de anulare nu sunt iniţiate după expirarea unui termen de şase luni de la data la care divizarea este opozabilă persoanei care invocă nulitatea sau dacă situaţia a fost rectificată;
d)dacă un defect care poate conduce la anularea unei divizări poate fi remediat, instanţa competentă acordă societăţilor comerciale implicate un termen pentru rectificarea situaţiei;
e)hotărârea de anulare a unei divizări se publică în modul prevăzut de legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16;
f)dacă legislaţia unui stat membru permite contestarea unei astfel de hotărâri de către terţi, contestaţia poate fi făcută doar în termen de şase luni de la publicarea hotărârii în modul prevăzut de titlul I capitolul III;
g)hotărârea de anulare a unei divizări nu afectează prin ea însăşi valabilitatea obligaţiilor în sarcina sau în beneficiul societăţilor comerciale beneficiare angajate înainte de publicarea hotărârii şi după data prevăzută la articolul 149;
h)fiecare dintre societăţile comerciale beneficiare este răspunzătoare pentru obligaţiile născute după data de la care divizarea produce efecte şi înainte de data publicării hotărârii de anulare a divizării. Societatea comercială divizată este, de asemenea, răspunzătoare pentru aceste obligaţii; statele membre pot prevedea limitarea acestei răspunderi la cota din activul net transferată către societatea comercială beneficiară în sarcina căreia cad obligaţiile în cauză.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, legislaţia unui stat membru poate să prevadă, de asemenea, pronunţarea nulităţii unei divizări de către o autoritate administrativă, dacă o astfel de decizie poate fi contestată în instanţă. Alineatul (1) literele (b), (d), (e), (f), (g) şi (h) de la prezentul articol se aplică prin analogie autorităţii administrative. Această procedură de anulare nu poate fi iniţiată după expirarea unui termen de şase luni de la data prevăzută la articolul 149.
(3)Dispoziţiile menţionate anterior nu aduc atingere legislaţiilor statelor membre privind nulitatea unei divizări pronunţată ca urmare a unui alt tip de control decât cel preventiv judecătoresc sau administrativ al legalităţii.