Regulamentul 2643/16-dec-2025 de stabilire a Programului privind industria europeană de apărare şi a unui cadru de măsuri care să asigure disponibilitatea şi aprovizionarea în timp util cu produse din domeniul apărării (''Regulamentul EDIP'') (*)

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare

Versiune de la: 29 Decembrie 2025

Dată act: 16-dec-2025

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Revenirea ostilităţilor de mare intensitate cauzate de războiul de agresiune neprovocat şi nejustificat al Rusiei împotriva Ucrainei are un impact negativ asupra securităţii Uniunii şi a statelor membre şi necesită o sporire semnificativă a capacităţii statelor membre de a-şi consolida capabilităţile de apărare. Deteriorarea pe termen lung a securităţii regionale şi mondiale impune o schimbare radicală a amplorii şi vitezei cu care baza industrială şi tehnologică de apărare europeană (EDTIB) poate dezvolta şi produce întregul spectru de capabilităţi militare.

(4)În concluziile sale din 14 şi 15 decembrie 2023, Consiliul European, după ce a luat în considerare activitatea desfăşurată pentru punerea în aplicare a Declaraţiei de la Versailles din 11 martie 2022 şi a Busolei strategice pentru securitate şi apărare aprobată de Consiliu la 21 martie 2022, a accentuat necesitatea de a depune mai multe eforturi pentru a îndeplini obiectivele Uniunii de creştere a gradului de pregătire în materie de apărare. O condiţie prealabilă pentru a obţine o astfel de pregătire şi pentru a apăra Uniunea este o industrie europeană de apărare puternică, rezilientă, inovativă şi competitivă.

(5)La 20 iulie 2023, Parlamentul European şi Consiliul au adoptat Regulamentul (UE) 2023/1525 (⁵), menit să sprijine urgent accelerarea capacităţilor de producţie ale industriei europene de apărare, să securizeze lanţurile de aprovizionare, să faciliteze proceduri eficiente de achiziţii publice, să remedieze deficienţele de la nivelul capacităţilor de producţie şi să promoveze investiţiile. La 18 octombrie 2023, Parlamentul European şi Consiliul au adoptat Regulamentul (UE) 2023/2418 (⁶), menit să sprijine colaborarea dintre statele membre în faza de achiziţii publice pentru a remedia, în colaborare, deficitele cele mai urgente şi critice, în special deficitele generate de răspunsul la războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei.

(7)Prezentul regulament ar trebui să se bazeze pe Regulamentele (UE) 2023/1525 şi (UE) 2023/2418 şi să extindă logica acestora într-o perspectivă mai structurată şi pe termen mai lung, oferind într-un mod previzibil, continuu şi în timp util sprijin financiar pentru perioada 2025-2027 pentru consolidarea competitivităţii, a capacităţii de reacţie şi a capacităţii EDTIB de a asigura disponibilitatea şi aprovizionarea cu produse din domeniul apărării. Având în vedere situaţia actuală în materie de securitate, este necesar ca sprijinul Uniunii să se extindă pentru a stimula colaborarea dintre statele membre în ceea ce priveşte achiziţiile publice pentru o gamă mai largă de echipamente de apărare.

(8)La 23 iunie 2022, Consiliul European a decis să acorde Ucrainei statutul de ţară candidată, aceasta exprimându-şi voinţa fermă de a corela reconstrucţia cu reformele pe calea sa europeană. La 15 decembrie 2023, Consiliul European a decis să înceapă negocierile de aderare cu Ucraina şi a declarat că Uniunea şi statele sale membre îşi menţin angajamentul de a contribui, pe termen lung şi împreună cu partenerii, la angajamentele în materie de securitate faţă de Ucraina, fapt ce va ajuta această ţară să se apere, să reziste eforturilor de destabilizare şi să descurajeze actele de agresiune în viitor. Sprijinul ferm acordat Ucrainei constituie o prioritate-cheie pentru Uniune şi un răspuns adecvat la angajamentul politic ferm al Uniunii de a sprijini Ucraina atât timp cât este necesar.

(9)Daunele provocate de războiul de agresiune al Rusiei economiei, societăţii şi infrastructurii ucrainene şi, în special, daunele cauzate bazei industriale şi tehnologice de apărare ucrainene (denumită în continuare "DTIB ucraineană") fac necesar un sprijin cuprinzător pentru reconstrucţia DTIB ucrainene. Acest sprijin este esenţial pentru a oferi Ucrainei capacitatea de a-şi menţine funcţii de stat esenţiale, contribuind la redresarea, reconstrucţia şi modernizarea rapidă a ţării, la integrarea DTIB ucrainene în EDTIB şi la adaptarea DTIB ucrainene la respectarea standardelor Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) şi a altor standarde relevante. O DTIB ucraineană puternică este vitală pentru securitatea pe termen lung a Ucrainei, precum şi pentru reconstrucţia acesteia.

(10)Acţiunile de sprijinire a consolidării DTIB ucrainene ar trebui să fie sprijinite financiar de Uniune. În special, Instrumentul de sprijin pentru Ucraina prevăzut în prezentul regulament ar trebui să stimuleze statele membre să coopereze cu Ucraina şi cu DTIB ucraineană în vederea intensificării capacităţilor ucrainene de producţie în domeniul apărării şi a promovării achiziţiilor publice în comun de produse din domeniul apărării de la DTIB ucraineană. Sprijinul respectiv este complementar sprijinului acordat în cadrul Mecanismului pentru Ucraina instituit prin Regulamentul (UE) 2024/792 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁷), şi sprijinului militar acordat Ucrainei în cadrul Instrumentului european pentru pace instituit prin Decizia (PESC) 2021/509 a Consiliului (⁸) şi prin intermediul asistenţei bilaterale din partea statelor membre. El este, de asemenea, în concordanţă cu sprijinul continuu şi de neclintit al Uniunii pentru independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei în cadrul frontierelor sale recunoscute la nivel internaţional.

(11)Rusia trebuie să fie trasă la răspundere pe deplin şi să plătească pentru daunele masive cauzate de războiul său de agresiune împotriva Ucrainei, care constituie o încălcare flagrantă a Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite. Uniunea şi statele sale membre ar trebui, în strânsă cooperare cu alţi parteneri internaţionali, să continue să depună eforturi în vederea realizării obiectivului respectiv, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul internaţional, având în vedere încălcarea gravă de către Rusia a interdicţiei de utilizare a forţei consacrate la articolul 2 alineatul (4) din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi principiul răspunderii statelor pentru fapte internaţional ilicite, inclusiv obligaţia de a compensa daunele cauzate care pot fi evaluate din punct de vedere financiar. În coordonare cu partenerii internaţionali, s-au înregistrat progrese în ceea ce priveşte modalitatea prin care veniturile extraordinare deţinute de entităţi private care provin direct din blocarea activelor suverane ale Rusiei ar putea fi direcţionate pentru a sprijini Ucraina, inclusiv DTIB ucraineană, într-un mod care să fie în concordanţă cu obligaţiile contractuale aplicabile şi în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul internaţional. S-ar putea obţine un sprijin suplimentar din transferul către Uniune al soldurilor extraordinare de numerar ale depozitarilor centrali de titluri de valoare generate de veniturile neprevăzute şi extraordinare provenite din blocarea activelor suverane ale Rusiei sau din orice alte măsuri restrictive relevante ale Uniunii.

(12)În urma angajamentului ferm al liderilor G7 de a ajuta Ucraina să îşi satisfacă nevoile urgente de finanţare pe termen scurt şi de a-i sprijini priorităţile pe termen lung în materie de redresare şi reconstrucţie, la 28 octombrie 2024 Parlamentul European şi Consiliul au adoptat Regulamentul (UE) 2024/2773 (⁹) de instituire a Mecanismului de cooperare în materie de împrumuturi pentru Ucraina şi de acordare de asistenţă macrofinanciară excepţională Ucrainei. Regulamentul (UE) 2024/2773 prevede că memorandumul de înţelegere privind condiţiile de politică pentru asistenţa macrofinanciară include un angajament de a promova cooperarea cu Uniunea în ceea ce priveşte redresarea, reconstrucţia şi modernizarea industriei de apărare ucrainene, în conformitate cu obiectivele programelor Uniunii care vizează redresarea, reconstrucţia şi modernizarea DTIB ucrainene şi ale altor programe relevante ale Uniunii.

(13)Pentru implementarea acţiunilor prevăzute în prezentul regulament care vizează Ucraina sau entităţile juridice stabilite în Ucraina care primesc finanţare din partea Uniunii, ar trebui să se încheie cu Ucraina un acord de finanţare în înţelesul articolului 114 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) 2024/2509 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁰) (denumit în continuare "Regulamentul financiar"). Acordul de finanţare cu Ucraina, împreună cu contractele şi acordurile semnate cu entităţi juridice stabilite în Ucraina care primesc fonduri din partea Uniunii, ar trebui să asigure îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la articolul 129 din Regulamentul financiar.

(14)Pentru a finanţa acţiunile care vizează consolidarea competitivităţii şi a gradului de pregătire al EDTIB în temeiul articolului 173 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) şi acţiunile care urmăresc să contribuie la redresarea, reconstrucţia şi modernizarea DTIB ucrainene, ţinând seama de posibila sa integrare viitoare în EDTIB, în temeiul articolului 212 din TFUE, prezentul regulament ar trebui să instituie un program privind industria europeană de apărare (denumit în continuare "programul") care să stabilească condiţiile pentru acordarea sprijinului financiar din partea Uniunii în temeiul articolului 173 din TFUE şi un Instrument de sprijin pentru Ucraina care să stabilească condiţiile specifice pentru sprijinul financiar din partea Uniunii în temeiul articolului 212 din TFUE.

(15)Programul ar trebui să fie în concordanţă cu priorităţile în materie de capabilităţi de apărare stabilite de comun acord de către statele membre în cadrul politicii externe şi de securitate comune (PESC), cu cooperarea statelor membre în cadrul cooperării structurate permanente (PESCO) stabilite prin Decizia (PESC) 2017/2315 a Consiliului (¹¹), cu iniţiativele şi proiectele Agenţiei Europene de Apărare (AEA) şi cu asistenţa civilă şi militară acordată Ucrainei de către Uniune. Programul ar trebui să ţină seama în mod corespunzător de activităţile relevante desfăşurate de NATO, precum şi de alţi parteneri, în cazul în care activităţile respective servesc intereselor de securitate şi apărare ale Uniunii.

(16)Prezentul regulament ar trebui să stabilească un pachet financiar pentru perioada 2025-2027, care urmează să constituie principala valoare de referinţă, în înţelesul punctului 18 din Acordul interinstituţional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare şi buna gestiune financiară, precum şi privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii (¹²), pentru Parlamentul European şi Consiliu în cursul procedurii bugetare anuale. Este oportun să se permită punerea la dispoziţie de resurse financiare suplimentare pentru program şi pentru Instrumentul de sprijin pentru Ucraina, inclusiv prin contribuţii suplimentare furnizate de statele membre.

(18)Posibilităţile prevăzute la articolul 73 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹³) ar putea fi aplicate cu condiţia ca proiectul să respecte normele prevăzute în regulamentul respectiv şi domeniul de aplicare a Fondului european de dezvoltare regională şi al Fondului social european Plus, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentele (UE) 2021/1058 (¹⁴) şi (UE) 2021/1057 (¹⁵) ale Parlamentului European şi ale Consiliului. Acest lucru ar putea fi valabil mai ales atunci când producţia de produse relevante din domeniul apărării se confruntă cu disfuncţionalităţi specifice ale pieţei sau cu situaţii de investiţii sub nivelul optim pe teritoriile statelor membre, în special în zone vulnerabile şi îndepărtate, iar aceste resurse contribuie la realizarea obiectivelor programului din care sunt transferate. În conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (UE) 2021/1060, Comisia evaluează programele modificate transmise de statul membru şi poate formula observaţii în termen de două luni de la prezentarea programului modificat.

(¹³)Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispoziţiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziţie justă şi Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit şi acvacultură şi de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum şi Fondului pentru azil, migraţie şi integrare, Fondului pentru securitate internă şi Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor şi politica de vize (JO L 231, 30.6.2021, p. 159, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/1060/oj).

(19)Având în vedere necesitatea de a investi mai bine şi împreună în competitivitatea şi în capacitatea de reacţie a EDTIB, precum şi în capacitatea acesteia de a asigura disponibilitatea şi aprovizionarea în timp util cu produse din domeniul apărării, precum şi în redresarea, reconstrucţia şi modernizarea DTIB ucrainene, ar trebui să fie posibil ca statele membre, instituţiile, organele şi agenţiile Uniunii, ţările terţe, organizaţiile internaţionale, instituţiile financiare internaţionale şi alte părţi terţe să contribuie la implementarea programului şi a Instrumentului de sprijin pentru Ucraina. Aceste contribuţii ar trebui să fie executate în conformitate cu aceleaşi norme şi condiţii şi ar trebui să constituie venituri alocate externe în înţelesul articolului 21 alineatul (2) litera (a), (d) sau (e) din Regulamentul financiar şi să fie indicate în procedura bugetară anuală în conformitate cu Regulamentul financiar. Statele membre ar trebui să aibă flexibilitatea de a decide modul de alocare a cuantumurilor cu care contribuie la program sau la Instrumentul de sprijin pentru Ucraina. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să aleagă dacă pun fondurile respective la dispoziţia tuturor entităţilor eligibile pentru finanţare în temeiul prezentului regulament, dacă le pun la dispoziţie numai în beneficiul statelor membre în cauză sau dacă le pun la dispoziţie în beneficiul suplimentar al altor state membre sau, după caz, al Ucrainei. Flexibilitatea respectivă este esenţială pentru a asigura cea mai eficientă utilizare a resurselor, permiţând alocarea fondurilor acolo unde este cea mai mare nevoie de ele.

(20)În plus, statele membre ar trebui să poată utiliza flexibilitatea în execuţia alocărilor lor care fac obiectul gestiunii partajate oferită de Regulamentul (UE) 2021/1060. Prin urmare, ar trebui să fie posibil să se transfere anumite niveluri de finanţare între alocările care fac obiectul gestiunii partajate şi program sau Instrumentul de sprijin pentru Ucraina, sub rezerva condiţiilor prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1060. Ar trebui să fie posibil ca resursele care rămân neangajate până la sfârşitul anului 2028 să fie transferate înapoi către unul sau mai multe dintre programele-sursă respective, la cererea statului membru în cauză, în conformitate cu condiţiile prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1060.

(21)Obiectivele urmărite în cadrul programului, vizând creşterea competitivităţii şi a gradului de pregătire al EDTIB prin iniţierea şi accelerarea adaptării industriei la schimbările structurale impuse de evoluţia mediului de securitate, inclusiv în vederea asigurării securităţii aprovizionării cu produse din domeniul apărării în întreaga Uniune, pot contribui la promovarea coeziunii economice, sociale şi teritoriale a Uniunii, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁶). Prin urmare, ar trebui să se prevadă posibilitatea ca contribuţiile statelor membre sprijinite prin Mecanismul de redresare şi rezilienţă să fie utilizate în scopul sprijinirii acţiunilor de consolidare a industriei în temeiul prezentului regulament. Posibilitatea respectivă ar trebui utilizată în măsura în care contribuie la realizarea obiectivelor stabilite la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2021/241. Aplicarea principiului de "a nu prejudicia în mod semnificativ" în înţelesul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁷) este esenţială pentru a se asigura că reformele şi investiţiile întreprinse în cadrul Mecanismului de redresare şi rezilienţă sunt implementate în mod sustenabil. Toate măsurile sprijinite de Mecanismul de redresare şi rezilienţă trebuie să fie întreprinse în conformitate cu acquis-ul Uniunii şi cu dreptul intern aplicabile în domeniul mediului, în special în ceea ce priveşte evaluarea impactului asupra mediului şi protecţia naturii. În acelaşi timp, unele produse finite din domeniul apărării sunt, prin însăşi natura lor, susceptibile să dăuneze direct sau indirect mediului. Prin urmare, este posibil ca aplicarea principiului de "a nu prejudicia în mod semnificativ" în cazul contribuţiilor statelor membre la sprijinirea acţiunilor de consolidare a industriei care vizează produsele respective să nu fie fezabilă. În plus, ar putea fi oportun ca principiul "a nu prejudicia în mod semnificativ" să nu se aplice în cazul în care acţiunea de consolidare industrială care beneficiază de sprijin vizează produse din domeniul apărării sau componente sau materii prime destinate fabricării de produse din domeniul apărării sau utilizate în întregime pentru aceasta. Într-adevăr, Uniunea se confruntă cu o deteriorare acută a contextului său de securitate, care a crescut nivelul de ameninţare la adresa Uniunii. Această situaţie face necesare investiţii imediate şi masive şi sprijin pentru rezilienţa şi extinderea EDTIB pentru a-şi consolida capacitatea de pregătire pentru viitoare crize ale aprovizionării şi pentru a asigura disponibilitatea produselor din domeniul apărării şi aprovizionarea în timp util cu acestea în întreaga Uniune. Acesta este, în situaţia de faţă, un obiectiv imperativ de siguranţă publică, care primează asupra altor considerente. În acest context, este necesar să se prevină orice perturbare de-a lungul lanţurilor de aprovizionare din domeniul apărării, în special permiţând ca acţiunile de consolidare industrială privind produsele, componentele şi materiile prime din domeniul apărării să fie sprijinite, după caz, fără restricţii legate de aplicarea principiului "a nu prejudicia în mod semnificativ". Prin urmare, în cazul în care statele membre îşi utilizează contribuţia voluntară sprijinită de Mecanismul de redresare şi rezilienţă în favoarea acţiunilor de consolidare a industriei în temeiul prezentului regulament, acţiunile respective nu ar trebui să facă obiectul aplicării principiului "a nu prejudicia în mod semnificativ", cu condiţia ca statul membru în cauză să justifice în acordul de contribuţie încheiat cu Comisia că nu este fezabil şi nici oportun să se asigure că tipul de activităţi care urmează să fie sprijinite în temeiul prezentului regulament respectă principiul "a nu prejudicia în mod semnificativ".

(23)Având în vedere obiectivul prezentului regulament de a spori competitivitatea şi eficienţa industriilor de apărare a Uniunii şi a Ucrainei şi pentru a se asigura protecţia intereselor esenţiale de securitate şi apărare ale Uniunii şi ale statelor sale membre, ar trebui ca, pentru a beneficia de sprijin financiar din partea Uniunii în cadrul programului şi al Instrumentului de sprijin pentru Ucraina, destinatarii acestui sprijin financiar să fie entităţi juridice care sunt stabilite în Uniune, în ţările asociate sau în Ucraina, ale căror structuri de conducere executivă sunt situate în Uniune, în ţările asociate sau în Ucraina şi care utilizează, în scopul acţiunii, infrastructură, instalaţii, active şi resurse situate pe teritoriul unui stat membru, al unei ţări asociate sau al Ucrainei. În plus, destinatarii sprijinului financiar nu ar trebui să fie supuşi controlului de către o ţară terţă neasociată alta decât Ucraina sau de către o entitate dintr-o altă ţară terţă. În acest context, controlul ar trebui să fie interpretat ca fiind capacitatea de a exercita o influenţă decisivă asupra unei entităţi juridice în mod direct sau indirect, prin intermediul uneia sau mai multor entităţi juridice intermediare. În cazul în care statele membre, ţările asociate sau Ucraina sunt destinatarii unui astfel de sprijin financiar, în scopul achiziţiilor publice în comun, contractanţilor şi subcontractanţilor ar trebui să li se aplice criterii echivalente pentru a se asigura că li se aplică aceleaşi condiţii, reflectând în acelaşi timp faptul că respectivii contractanţi şi subcontractanţi nu sunt beneficiari ai finanţării din partea Uniunii.

(24)Criteriile de eligibilitate ar trebui să ţină seama de lanţurile de aprovizionare existente şi de cooperarea industrială cu ţări terţe neasociate, altele decât Ucraina, precum şi să permită respectarea cerinţelor privind capabilităţile. Prin urmare, achiziţiile publice în comun care implică un subcontractant căruia i se alocă între 15 % şi 35 % din valoarea contractului şi care nu este stabilit sau nu îşi are structurile de conducere executivă în Uniune, într-o ţară asociată sau, după caz, în Ucraina, ar trebui să fie, în anumite condiţii, eligibile pentru finanţare în cadrul programului şi al Instrumentului de sprijin pentru Ucraina.

(25)În anumite împrejurări, ar trebui să se poată deroga de la principiul conform căruia entităţile juridice implicate într-o acţiune sprijinită de program utilizează infrastructură, instalaţii, active sau resurse situate pe teritoriul unui stat membru sau al unei ţări asociate şi nu fac obiectul controlului de către o ţară terţă neasociată sau de către o entitate dintr-o ţară terţă neasociată. În acest context, o entitate juridică stabilită în Uniune sau într-o ţară asociată care utilizează infrastructură, instalaţii, active sau resurse situate în afara teritoriului unui stat membru sau al unei ţări asociate sau care este controlată de o ţară terţă neasociată sau de o entitate dintr-o ţară terţă neasociată ar trebui să poată participa în calitate de destinatar dacă sunt îndeplinite condiţii stricte referitoare la interesele de securitate şi apărare ale Uniunii şi ale statelor sale membre, inclusiv principiul relaţiilor de bună vecinătate, astfel cum sunt stabilite în cadrul PESC în temeiul titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), inclusiv în ceea ce priveşte consolidarea EDTIB. Ar trebui să fie prevăzute derogări similare pentru acţiunile sprijinite în cadrul Instrumentului de sprijin pentru Ucraina, pentru a permite utilizarea infrastructurii, a instalaţiilor, a activelor sau a resurselor situate în afara teritoriului unui stat membru sau al Ucrainei, precum şi participarea entităţilor juridice stabilite în Uniune şi controlate de o altă ţară terţă decât Ucraina sau de o entitate dintr-o altă ţară terţă.

(26)Entităţile juridice stabilite în Uniune sau într-o ţară asociată şi controlate de o ţară terţă neasociată sau de o entitate dintr-o ţară terţă neasociată ar trebui să fie eligibile pentru a fi destinatari dacă se pun la dispoziţia Comisiei garanţii aprobate în conformitate cu procedurile naţionale ale statului membru sau ale ţării asociate în care sunt stabilite entităţile în cauză şi dacă garanţiile respective sunt evaluate înainte de luarea unei decizii de acordare a finanţării din partea Uniunii. Astfel de garanţii ar trebui să fie emise numai dacă sunt îndeplinite şi respectate pe toată durata acţiunii condiţii stricte referitoare la interesele de securitate şi apărare ale Uniunii şi ale statelor sale membre, astfel cum sunt stabilite în cadrul PESC în temeiul titlului V din TUE. Comisia ar trebui să informeze statele membre reunite în cadrul comitetului cu privire la entităţile juridice care sunt considerate eligibile în urma unei astfel de evaluări. Informaţiile referitoare la evaluarea ulterioară a eligibilităţii, ca urmare, printre altele, a raportării unei modificări intervenite în dreptul de proprietate în cursul implementării, vor fi, de asemenea, raportate statelor membre reunite în cadrul comitetului, pentru a asigura transparenţa în procesul de monitorizare a respectării continue a condiţiilor de eligibilitate. Participarea unor entităţi controlate de ţări neasociate sau de entităţi din ţări terţe neasociate nu ar trebui să contravină obiectivelor prezentului regulament. În scopul Instrumentului de sprijin pentru Ucraina, aceleaşi norme privind eligibilitatea ar trebui să se aplice în cazul entităţilor juridice stabilite în Uniune şi controlate de o ţară terţă neasociată alta decât Ucraina sau de o entitate dintr-o altă ţară terţă.

(27)Pentru a creşte competitivitatea EDTIB, pentru a promova redresarea, reconstrucţia şi modernizarea DTIB ucrainene şi pentru a asigura disponibilitatea şi aprovizionarea în timp util cu produse din domeniul apărării din aceste baze industriale şi tehnologice de apărare, este important să se stabilească cerinţe minime privind valoarea generată în Uniune şi în ţările asociate sau, după caz, în Ucraina. Acest lucru va spori eficienţa sprijinului acordat de Uniune în cadrul programului şi al Instrumentului de sprijin pentru Ucraina. Prin urmare, pentru acţiunile sprijinite prin finanţare din partea Uniunii în cadrul programului sau al Instrumentului de sprijin pentru Ucraina, costul componentelor originare din afara Uniunii şi a ţărilor asociate sau, după caz, din afara Ucrainei nu ar trebui să depăşească 35 % din costul estimat al componentelor produsului final sau ale produsului a cărui creştere a capacităţii de producţie este sprijinită prin finanţare din partea Uniunii. Obiectivele urmărite în temeiul prezentului regulament vor fi atinse cu mai multă eficacitate dacă costul acestor componente este inferior pragului respectiv de 35 %. Destinatarii finanţării din partea Uniunii sunt invitaţi să urmărească reducerea treptată a acestui procent pentru produsele noi. Materiile prime nu sunt considerate componente.

(28)Având în vedere necesitatea de a proteja capacitatea operaţională a forţelor armate ale statelor membre şi de a asigura capacitatea acestora de a utiliza produsele din domeniul apărării care fac obiectul unei acţiuni desfăşurate în cadrul programului fără limitări impuse de ţări terţe, este necesar să se stabilească cerinţe suplimentare referitoare la capacitatea de a decide cu privire la definirea, adaptarea şi evoluţia proiectării unor astfel de produse din domeniul apărării. Prin urmare, destinatarii finanţării din partea Uniunii sau, după caz, contractantul sau consorţiul de contractanţi nu ar trebui să fie supuşi unor limitări juridice sau contractuale impuse de ţări terţe neasociate sau de entităţi din ţări terţe neasociate care le afectează capacitatea de a decide cu privire la definirea, adaptarea şi evoluţia proiectării produselor din domeniul apărării, inclusiv în ceea ce priveşte înlocuirea sau eliminarea unor componente care fac obiectul restricţiilor impuse de ţări terţe neasociate sau de entităţi din ţări terţe neasociate. Având în vedere situaţia geopolitică actuală, ar trebui să se prevadă, în mod excepţional şi temporar, o derogare specifică şi ţintită de la cerinţa respectivă în vederea intensificării capacităţilor industriale pentru producţia de muniţie şi rachete. O astfel de derogare ar trebui să constea în a le permite destinatarilor finanţării din partea Uniunii sau autorităţilor guvernamentale relevante din statele membre în cauză să furnizeze Comisiei un angajament obligatoriu din punct de vedere juridic din partea ţării terţe neasociate sau a entităţii din ţara terţă neasociată în cauză care să ateste că destinatarii vor obţine capacitatea de decizie respectivă. Destinatarii ar trebui să ia toate măsurile pentru a se asigura că acest angajament este pus în aplicare. În cazul în care destinatarii, în pofida eforturilor lor, nu pot obţine o astfel de capacitate de decizie, ar trebui să fie luate măsuri corective în conformitate cu Regulamentul financiar, în special cu articolul 132.

(30)Programul şi Instrumentul de sprijin pentru Ucraina ar trebui să ofere sprijin financiar în conformitate cu Regulamentul financiar acţiunilor care contribuie la consolidarea competitivităţii şi a capacităţii de reacţie a EDTIB, precum şi a capacităţii acesteia sau la redresarea, reconstrucţia şi modernizarea DTIB ucrainene pentru a asigura disponibilitatea şi aprovizionarea în timp util cu produse din domeniul apărării, cum ar fi cooperarea entităţilor juridice în cadrul achiziţiilor publice în comun de produse din domeniul apărării şi acţiunile menite să accelereze adaptarea la schimbările structurale a capacităţii de producţie a produselor, componentelor şi materiilor prime aferente din domeniul apărării. Aceste acţiuni ar putea include coordonarea industrială în ceea ce priveşte rezervarea de produse din domeniul apărării, accesul la finanţare pentru întreprinderile implicate în fabricarea de produse din domeniul apărării, rezervarea capacităţilor de producţie ("ever warm facilities" - "instalaţii mereu disponibile") sau procesele industriale de recondiţionare a produselor expirate, extinderea, optimizarea, modernizarea, îmbunătăţirea sau reorientarea capacităţilor de producţie existente sau crearea de noi capacităţi de producţie în domeniul respectiv. De asemenea, ar putea fi incluse o serie de acţiuni de sprijin suplimentare, în conformitate cu obiectivele Regulamentului financiar, cum ar fi formarea, recalificarea sau perfecţionarea profesională a personalului.

(31)Având în vedere contextul geopolitic actual, în special războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, protecţia intereselor esenţiale de securitate ale Uniunii necesită adoptarea unor măsuri specifice privind achiziţiile publice de produse din domeniul apărării, menite să promoveze competitivitatea EDTIB şi să asigure disponibilitatea şi aprovizionarea în timp util cu produse din domeniul apărării achiziţionate de la EDTIB, în întreaga Uniune. Protecţia intereselor esenţiale de securitate ale Uniunii necesită, de asemenea, implicarea Ucrainei şi a ţărilor care sunt membre ale Spaţiului Economic European în aceste măsuri, având în vedere nu numai poziţia lor geografică şi faptul că Ucraina se confruntă în mod direct cu războiul de agresiune în curs al Rusiei, ci şi parteneriatul lor strâns cu Uniunea în materie de achiziţii publice, astfel cum se reflectă în special în Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Ucraina, pe de altă parte (¹⁹), şi în Acordul privind Spaţiul Economic European.

(32)Întrucât este important să se atenueze orice denaturare a pieţei, Comisia ar trebui să recupereze profitul generat de acţiunile de consolidare a industriei încununate de succes care beneficiază de sprijin din bugetul Uniunii în conformitate cu principiul proporţionalităţii. Prin derogare de la articolul 195 alineatul (2) din Regulamentul financiar, o astfel de recuperare a profitului ar trebui să ţină seama pe deplin de toate veniturile generate, inclusiv de veniturile generate de sprijinul acordat acţiunii de statele membre, de Ucraina şi de terţi, în plus faţă de sprijinul din partea Uniunii în sine. Profitul recuperat ar trebui să fie reutilizat pentru realizarea obiectivelor prezentului regulament.

(33)Modul de funcţionare a sectorului industriei de apărare nu urmează normele şi modelele de afaceri convenţionale care reglementează pieţele mai tradiţionale. Cererea este generată aproape exclusiv de state, care controlează în acelaşi timp toate achiziţiile de produse şi tehnologii din domeniul apărării, inclusiv exporturile. Prin urmare, industria apărării nu se angajează în investiţii industriale substanţiale autofinanţate, iar atunci când face acest lucru este doar consecinţa unor comenzi ferme. În plus, EDTIB se confruntă cu obstacole persistente în ceea ce priveşte accesul la finanţare, inclusiv la cofinanţare, în special la finanţare privată pentru investiţii, din cauza riscurilor pe care actorii de pe piaţă le asociază cu astfel de investiţii. Mobilizarea investiţiilor publice pentru sectorul apărării din Uniune este vitală, având în vedere necesitatea imperioasă de a stimula investiţiile în acest sector. Acest lucru este valabil în special pentru acţiunile de sprijin, care aduc beneficii EDTIB într-un sens mai larg, de exemplu prin faptul că fac posibile şi facilitează alte acţiuni prevăzute în prezentul regulament, acţionând astfel ca multiplicatori cu efect de levier potenţial ridicat. Având în vedere că acţiunile de sprijin nu ar fi întreprinse în alte condiţii, pare justificat ca, în cazul acestor acţiuni, prin derogare de la articolul 193 alineatul (1) din Regulamentul financiar, sprijinul financiar acordat de Uniune în cadrul programului să acopere până la 100 % din costurile eligibile.

(34)Întrucât diferitele tipuri de acţiuni sunt complementare şi necesare pentru a compensa complexitatea cooperării şi pentru a reduce riscurile asociate investiţiilor industriale prin intermediul sprijinului financiar din partea Uniunii, permiţând o adaptare mai rapidă a industriei de apărare la schimbările structurale în curs de derulare pe piaţă, pare justificat ca un cuantum substanţial reprezentând cel puţin 15 % din pachetul financiar alocat programului să fie rezervat pentru acţiuni legate de achiziţii publice în comun şi ca cel puţin 30 % din pachetul financiar respectiv să fie rezervat pentru acţiuni de consolidare a industriei. Sprijinul din partea Uniunii pentru acţiunile de consolidare a industriei ar trebui să acopere până la 35 % din costurile eligibile, pentru a le permite destinatarilor să implementeze acţiunile cât mai curând posibil, pentru a reduce riscurile asociate investiţiilor acestora şi, prin urmare, pentru a accelera disponibilitatea produselor relevante din domeniul apărării.

(35)În ceea ce priveşte acţiunile din cadrul Instrumentului de sprijin pentru Ucraina, sprijinul din partea Uniunii pentru activităţile de consolidare şi sprijinire a industriei care implică entităţi juridice stabilite în Ucraina ar trebui să poată acoperi până la 100 % din costurile eligibile pentru a ţine seama de complexitatea sporită şi de contextul specific ale industriei de apărare a Ucrainei, inclusiv de necesitatea de a îndeplini standardele NATO şi alte standarde relevante, precum şi pentru a lua în considerare riscurile sporite asociate războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, având în vedere necesitatea de a reconstrui şi moderniza capacităţile industriale într-un mod rezilient.

(37)Contribuţia financiară a Uniunii în cadrul programului la acţiunile de achiziţii publice în comun, menită să stimuleze cooperarea, nu ar trebui să depăşească 15 % din valoarea estimată a contractului de achiziţii publice în comun. Având în vedere complexitatea sporită a achiziţiilor publice în comun cu Ucraina, contribuţia financiară a Uniunii în cadrul Instrumentului de sprijin pentru Ucraina nu ar trebui să depăşească 25 % din valoarea estimată a contractului de achiziţii publice în comun.

(38)După îndeplinirea condiţiilor specifice legate de obiectivele programului, ar trebui ca plafonul pentru contribuţia financiară a Uniunii la acţiunile de achiziţii publice în comun să fie majorat la 25 % din valoarea estimată a contractului de achiziţii publice în comun pentru a compensa situaţiile cu o complexitate deosebită legate de cooperarea transfrontalieră consolidată în cadrul Uniunii şi de cooperarea în contextul unei structuri pentru un program european de armament (SEAP). Necesitatea de a reduce treptat dependenţele strategice ar trebui, de asemenea, să fie luată în considerare, justificând o rată de finanţare majorată în cazul în care acţiunea sprijină achiziţii publice în comun de produse finale fără restricţii. În plus, dată fiind situaţia specială în materie de securitate a Ucrainei şi a Republicii Moldova, având în vedere războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, este, de asemenea, oportun să se prevadă o astfel de rată de finanţare majorată în cazurile în care acţiunea sprijinită are ca rezultat achiziţia publică în comun de cantităţi suplimentare de produse din domeniul apărării pentru aceste două ţări. De asemenea, contextul geopolitic, inclusiv războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, a expus Uniunea şi statele sale membre unui risc ridicat de materializare a unor ameninţări militare convenţionale, creând astfel necesitatea unor investiţii sporite în domeniul apărării. Astfel, este de asemenea justificat să se prevadă o rată de finanţare majorată, de până la 25 %, pentru acţiunile de achiziţii publice în comun în cazurile în care cheltuielile de investiţii în domeniul apărării ale majorităţii statelor membre care participă la acţiunea în cauză depăşesc 30 % din cheltuielile pentru apărare ale fiecărui stat în parte. Pentru acţiunile de consolidare a industriei, ar trebui să fie posibilă majorarea plafonului până la 50 % din costurile eligibile în cazul în care majoritatea beneficiarilor sunt întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri) sau întreprinderi cu capitalizare medie stabilite în statele membre sau în ţări asociate sau în cazul în care acţiunea este efectuată de o SEAP şi atunci când acţiunea demonstrează o contribuţie la crearea unei noi cooperări transfrontaliere, cum ar fi extinderea zonei geografice acoperite de lanţurile de aprovizionare existente sau creşterea semnificativă a comerţului, a colaborării sau a proiectelor comune între entităţi din diferite state membre sau extinderea reţelelor transfrontaliere existente în moduri care sporesc rezilienţa şi capacitatea generală a EDTIB, atunci când acţiunea implică construcţia de noi infrastructuri, instalaţii sau linii de producţie sau atunci când contribuie la crearea de noi capacităţi de producţie de produse necesare în situaţii de criză ori la intensificarea capacităţilor de producţie existente pentru produsele respective. În plus, atunci când statele membre decid în mod specific să aloce fonduri pentru program numai în beneficiul statelor membre în cauză sau în beneficiul suplimentar al altor state membre, ar trebui să fie posibil, prin derogare de la articolul 193 alineatul (1) din Regulamentul financiar, să se acorde mai multă flexibilitate şi să se permită o contribuţie financiară a Uniunii la acţiunile de consolidare a industriei care să acopere până la 100 % din costurile eligibile. Această posibilitate ar trebui să se aplice şi în cazurile în care, pentru finanţarea unor astfel de acţiuni, sunt utilizate contribuţii ale statelor membre sprijinite prin Mecanismul de redresare şi rezilienţă. Acest lucru va maximiza impactul şi eficacitatea acţiunii.

(39)În conformitate cu articolul 196 alineatul (2) din Regulamentul financiar, se poate acorda un grant pentru o acţiune deja începută, cu condiţia ca solicitantul să poată demonstra necesitatea demarării acţiunii înainte de semnarea acordului de grant. Cu toate acestea, costurile suportate înainte de data depunerii cererii de grant nu sunt eligibile, cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 196 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul financiar. Pentru a asigura continuitatea perspectivei de finanţare pentru acţiunile care ar fi putut fi sprijinite prin finanţare în 2024 în temeiul Regulamentelor (UE) 2023/1525 sau (UE) 2023/2418, ar trebui să fie posibil ca, prin derogare de la articolul 196 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul financiar, în decizia de finanţare să se prevadă contribuţii financiare în cadrul programului în legătură cu acţiuni care acoperă o perioadă începând cu 5 martie 2024 şi care nu au fost încheiate înainte de semnarea acordului de grant. Având în vedere legăturile dintre program şi Instrumentul de sprijin pentru Ucraina, precum şi necesitatea de a sprijini urgent reconstrucţia, redresarea şi modernizarea DTIB ucrainene, ţinând seama de posibila sa integrare viitoare în EDTIB, aceeaşi derogare ar trebui să se aplice contribuţiilor financiare din cadrul Instrumentului de sprijin pentru Ucraina. Aceleaşi costuri nu ar trebui să fie finanţate în niciun caz de două ori din bugetul Uniunii.

(40)Atunci când evaluează propunerile transmise de solicitanţi, Comisia ar trebui să acorde o atenţie deosebită contribuţiei acestor propuneri la obiectivele prezentului regulament. Propunerile ar trebui să fie evaluate, în special, în raport cu contribuţia lor la creşterea gradului de pregătire şi rezilienţă a industriei de apărare, precum şi în raport cu contribuţia lor la cooperarea industrială transfrontalieră în domeniul apărării între statele membre, ţările asociate şi Ucraina.

(41)Dezvoltarea capacităţilor de producţie în domeniul apărării în întreaga Uniune, ţinând seama de riscurile asociate deteriorării sporite a contextului de securitate al Uniunii, este esenţială pentru a se garanta că toate statele membre contribuie la o EDTIB solidă şi beneficiază de pe urma acesteia. În ceea ce priveşte acţiunile de consolidare a industriei, ar trebui să se acorde o atenţie deosebită contribuţiei acţiunii în cauză la rezilienţa industrială, în special la asigurarea disponibilităţii şi a securităţii aprovizionării cu produse din domeniul apărării în întreaga Uniune ca răspuns la riscurile identificate, cum ar fi expunerea ridicată la riscul de materializare a ameninţărilor militare convenţionale.

(42)În conformitate cu Regulamentul financiar, cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁰) şi cu Regulamentele (CE, Euratom) nr. 2988/95 (²¹), (Euratom, CE) nr. 2185/96 (²²) şi (UE) 2017/1939 (²³) ale Consiliului, interesele financiare ale Uniunii trebuie să fie protejate prin măsuri proporţionale, inclusiv prin măsuri referitoare la prevenirea, depistarea, corectarea şi investigarea neregulilor, inclusiv a fraudei, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate şi, dacă este cazul, prin impunerea de sancţiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentele (Euratom, CE) nr. 2185/96 şi (UE, Euratom) nr. 883/2013, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are competenţa de a desfăşura investigaţii administrative, inclusiv verificări şi inspecţii la faţa locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupţie sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, Parchetul European (EPPO) este împuternicit să investigheze şi să urmărească penal infracţiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁴). În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primeşte fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, să acorde drepturile necesare şi să permită accesul reprezentanţilor Comisiei, ai OLAF, ai Curţii de Conturi Europene şi, în ceea ce priveşte statele membre care participă la forma de cooperare consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, ai EPPO şi să se asigure că orice terţi implicaţi în execuţia fondurilor din partea Uniunii acordă drepturi echivalente.

(44)În temeiul articolului 85 din Decizia (UE) 2021/1764 a Consiliului (²⁵), persoanele fizice şi organismele şi instituţiile stabilite în ţări şi teritorii de peste mări (TTPM) sunt eligibile pentru a beneficia de finanţare sub rezerva normelor şi a obiectivelor programului şi sub rezerva unor eventuale regimuri aplicabile statului membru cu care are legături TTPM în cauză.

(45)Uniunea ar trebui să identifice proiectele europene de interes comun în domeniul apărării (EDPCI) asupra cărora să îşi concentreze eforturile şi resursele, care ar trebui să constea în proiecte industriale de colaborare menite să consolideze competitivitatea EDTIB pe tot cuprinsul Uniunii, contribuind în acelaşi timp la dezvoltarea capabilităţilor militare ale statelor membre care sunt esenţiale pentru interesele de securitate şi apărare ale Uniunii, inclusiv a celor care asigură accesul la toate domeniile operaţionale. Având în vedere caracterul sensibil al deciziei de a identifica un EDPCI din perspectiva impactului său potenţial asupra intereselor în materie de securitate naţională, precum şi importanţa asigurării contribuţiei unor astfel de proiecte la pregătirea pentru apărare a tuturor statelor membre, competenţa de a adopta acte de punere în aplicare pentru identificarea EDPCI ar trebui să fie conferită Consiliului, pe baza unei propuneri din partea Comisiei. Înainte de a propune astfel de acte de punere în aplicare, Comisia ar trebui să ţină seama de opiniile tuturor statelor membre şi de propunerile de proiecte pe care le au cu privire la posibile EDPCI. Atunci când pregătesc astfel de propuneri de proiecte, statele membre ar trebui să se coordoneze într-un mod incluziv, utilizând în acest scop sprijinul AEA atunci când este necesar. În acest context, statele membre pot identifica capabilităţi cu dublă utilizare de interes comun. În măsura în care aceste propuneri de proiecte se transformă în EDPCI, capabilităţile cu dublă utilizare identificate de statele membre ar putea fi dezvoltate pentru Uniune, pentru instituţiile, organele şi agenţiile sale în contextul EDPCI în cauză. Pe lângă faptul că sunt coerente cu priorităţile în materie de capabilităţi identificate în contextul PESC, inclusiv planul de dezvoltare a capabilităţilor (PDC), obiectivele Busolei strategice pentru securitate şi apărare şi oportunităţile de colaborare identificate în contextul procesului anual coordonat de revizuire privind apărarea (CARD), EDPCI ar trebui să ţină seama de proiectele convenite în contextul PESCO, al iniţiativelor AEA şi al activităţilor relevante desfăşurate de NATO, cum ar fi Procesul NATO de planificare a apărării. Înainte de a prezenta o propunere de act de punere în aplicare, Comisia ar trebui să invite Înaltul Reprezentant şi AEA, după caz, să furnizeze contribuţii în vederea asigurării coerenţei cu aceste priorităţi şi obiective. Aceste contribuţii vor completa informaţiile furnizate de statele membre cu privire la propunerile de proiecte. Consiliul ar trebui să fie în măsură să adauge sau să elimine proiecte sau să aducă alte modificări propunerii Comisiei de act de punere în aplicare. La evaluarea unei propuneri de act de punere în aplicare, Consiliul ar trebui să ţină seama de maturitatea unui proiect, de contribuţia sa prevăzută la pregătirea pentru apărare şi de numărul de state membre participante.

(46)În contextul războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, Ucraina şi DTIB ucraineană au dezvoltat o competenţă specializată în ceea ce priveşte proiectele industriale de apărare, inclusiv în cooperare cu statele membre şi cu EDTIB. Această competenţă poate fi esenţială şi poate facilita dezvoltarea EDPCI, contribuind astfel la consolidarea competitivităţii EDTIB şi totodată la dezvoltarea capabilităţilor militare ale statelor membre esenţiale pentru interesele de securitate şi apărare ale Uniunii. Prin urmare, este oportun să se permită, în astfel de cazuri, participarea Ucrainei la EDPCI. Comisia ar trebui să verifice dacă toate statele membre, ţările asociate şi Ucraina au fost informate cu privire la apariţia unui proiect şi dacă li s-a oferit posibilitatea de a participa. Întrucât Comisia poate avea cunoştinţele de specialitate adecvate pentru a sprijini implementarea EDPCI în beneficiul competitivităţii EDTIB în întreaga Uniune, este oportun să se permită participarea acesteia la EDPCI pentru a împărtăşi astfel de cunoştinţe de specialitate, dacă statele membre participante solicită acest lucru.

(47)Având în vedere impactul potenţial semnificativ al EDPCI asupra competitivităţii şi a gradului de pregătire industrială ale EDTIB, programul ar trebui să sprijine consorţiile de state membre participante şi de ţări asociate în implementarea lor. Astfel de sprijin financiar din partea programului ar trebui să se limiteze la activităţile pe care consorţiile respective le întreprind în legătură cu achiziţiile publice în comun de produse din domeniul apărării, accelerarea adaptării la schimbările structurale a capacităţii de producţie a produselor din domeniul apărării, precum şi activităţile de sprijin conexe, dezvoltarea industrială a unor noi produse din domeniul apărării sau modernizarea celor existente, precum şi dezvoltarea şi obţinerea prin achiziţii publice a infrastructurii necesare. Având în vedere amploarea deosebită a acestor proiecte, care necesită un nivel fără precedent de cooperare şi coordonare între statele membre şi industrie, şi ţinând seama de riscurile financiare pentru statele membre participante şi pentru ţările asociate, finanţarea din partea Uniunii ar trebui să poată acoperi, prin derogare de la articolul 193 alineatul (1) din Regulamentul financiar, până la 100 % din costurile eligibile. Acest lucru nu aduce atingere posibilităţii ca anumite activităţi EDPCI să fie sprijinite financiar în cadrul altor acţiuni, cu condiţia ca acestea să îndeplinească condiţiile stabilite pentru acţiunile respective şi să nu fi primit finanţare în cadrul altor programe ale Uniunii, în conformitate cu Regulamentul financiar. Statele membre participante ar trebui să se asigure că activităţile EDPCI respectă obiectivele programului, inclusiv atunci când nu există sprijin financiar din partea Uniunii. Pentru a facilita monitorizarea respectării acestor obiective, statele membre care participă la un EDPCI ar trebui să transmită anual Comisiei un raport comun privind executarea activităţilor EDPCI. Consiliul, la propunerea Comisiei, ar trebui să poată modifica actele de punere în aplicare de identificare a EDPCI, inclusiv prin eliminarea unor EDPCI de pe listă. Statele membre care participă la un EDPCI vor putea, pentru desfăşurarea activităţilor necesare pentru implementarea acestuia, să se bazeze pe cunoştinţele de specialitate şi pe capacitatea administrativă a AEA sau a organizaţiilor internaţionale, cum ar fi Organizaţia Comună de Cooperare în materie de Armament (OCCAR) şi Agenţia NATO pentru sprijin şi achiziţii (NSPA).

(48)Capacitatea EDTIB de a asigura disponibilitatea din punctul de vedere al timpului şi al volumului a produselor din domeniul apărării este esenţială pentru competitivitatea sa, în special în perioadele de tensiuni sporite în materie de securitate. În astfel de perioade, este posibil ca EDTIB să nu dispună de capacitatea de producţie necesară pentru a răspunde nevoilor urgente ale statelor membre şi ca produsele sale să fie mai puţin vizibile pentru statele membre în comparaţie cu produsele oferite de ţări terţe sau de entităţi din ţări terţe. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă un mecanism european de vânzări militare, inclusiv măsuri de creştere a vitezei de introducere pe piaţă a produselor din domeniul apărării din EDTIB prin facilitarea procedurilor de achiziţii publice în comun de produse din domeniul apărării şi prin valorificarea utilizării contractelor atribuite de un guvern unui alt guvern.

(49)Statele membre, ţările asociate şi Ucraina sau o SEAP ar trebui să poată constitui, gestiona şi menţine rezerve de pregătire industrială în domeniul apărării alcătuite din produse din domeniul apărării pe care statele membre, ţările asociate şi Ucraina le-ar putea achiziţiona sau utiliza cu uşurinţă, în scopul consolidării competitivităţii EDTIB şi al reconstrucţiei, redresării şi modernizării DTIB ucrainene. Astfel de rezerve, care constau în stocuri de produse din domeniul apărării achiziţionate de la EDTIB sau de la DTIB ucraineană, ar atrage cererea şi ar spori previzibilitatea în ceea ce priveşte sectorul apărării. Acestea ar transmite semnale pozitive Uniunii şi industriei ucrainene, stimulându-le să producă produse din domeniul apărării şi să investească în scopul consolidării capacităţilor industriale în acest sector. În plus, rezervele de pregătire industrială în domeniul apărării ar îmbunătăţi securitatea aprovizionării cu produse din domeniul apărării pentru statele membre prin îmbunătăţirea disponibilităţii produselor şi prin reducerea termenului de execuţie pentru livrare, inclusiv în situaţii de criză a aprovizionării. În cazul în care astfel de rezerve sunt constituite în contextul unei SEAP, programul şi Instrumentul de sprijin pentru Ucraina ar trebui să poată sprijini achiziţiile publice în comun de cantităţi suplimentare de produse din domeniul apărării prin acţiuni de achiziţii publice în comun desfăşurate de SEAP, precum şi înfiinţarea şi funcţionarea SEAP în scopul gestionării şi menţinerii acestor rezerve.

(50)Pentru a spori conştientizarea de către statele membre a disponibilităţii produselor EDTIB şi DTIB ucrainene, programul ar trebui să poată susţine crearea de către Comisie a unui catalog unic, centralizat şi actualizat al produselor din domeniul apărării elaborat de EDTIB şi de DTIB ucraineană, pe baza contribuţiilor voluntare ale statelor membre, Ucrainei şi ale operatorilor economici (denumit în continuare "catalogul european pentru vânzări militare"). În acest scop, produsele prezente în catalog ar trebui să fie fabricate de operatori economici care sunt stabiliţi şi îşi au structurile de conducere executivă în Uniune, într-o ţară asociată sau în Ucraina, iar infrastructura, instalaţiile, activele şi resursele utilizate în scopul fabricării acestor produse ar trebui să fie situate în Uniune, într-o ţară asociată sau în Ucraina. La crearea acestui catalog, Comisia ar trebui să consulte AEA şi să ţină seama de cunoştinţele de specialitate ale acesteia.

(51)Bazându-se, printre altele, pe experienţa Mecanismului de capitaluri proprii în domeniul apărării, instituit în contextul Fondului european de apărare ca operaţiune de finanţare mixtă InvestEU, Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a înfiinţa un mecanism specific ca parte a programului, care să fie denumit "Fondul pentru accelerarea transformării lanţurilor de aprovizionare în domeniul apărării (FAST)". FAST ar trebui să fie implementat prin gestiune indirectă. FAST va proceda la mobilizarea, reducerea riscurilor şi accelerarea în ceea ce priveşte investiţiile necesare pentru a spori capacităţile de producţie în domeniul apărării pe teritoriul Uniunii ale IMM-urilor şi ale întreprinderilor mici cu capitalizare medie cu sediul în Uniune, sub forma unei operaţiuni de finanţare mixtă care oferă sprijin sub formă de creanţe sau de capitaluri proprii. Întrucât cererea de sprijin sub formă de creanţe în cadrul FAST poate include informaţii referitoare la infrastructurile, instalaţiile, activele sau resursele utilizate de IMM sau de întreprinderea mică cu capitalizare medie în scopul industrializării sau al fabricării de produse din domeniul apărării, este oportun ca acest sprijin să fie supus unor norme care să impună ca astfel de infrastructuri, instalaţii, active şi resurse să fie situate pe teritoriul unui stat membru sau al unei ţări asociate, cu unele excepţii specifice. FAST ar trebui să fie înfiinţat ca operaţiune de finanţare mixtă, inclusiv în cadrul Programului InvestEU instituit prin Regulamentul (UE) 2021/523 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁶), în strânsă cooperare cu partenerii săi de implementare.

(52)FAST ar trebui să obţină un efect multiplicator satisfăcător, în conformitate cu mixul de creanţe şi capitaluri proprii şi să contribuie la atragerea de finanţare atât din sectorul public, cât şi din cel privat. Pentru a contribui la obiectivul general de consolidare a competitivităţii EDTIB, FAST ar trebui, de asemenea, să ofere sprijin IMM-urilor, inclusiv întreprinderilor nou-înfiinţate şi celor în fază de extindere, şi întreprinderilor mici cu capitalizare medie din întreaga Uniune care fac parte din lanţurile de aprovizionare din domeniul apărării ale Uniunii sau care au planuri iminente de a deveni parte a acestora, în industrializarea sau fabricarea produselor din domeniul apărării sau care au planuri iminente în acest sens, care se confruntă cu dificultăţi în ceea ce priveşte accesul la finanţare. De asemenea, FAST ar trebui să accelereze investiţiile în domeniul producţiei de tehnologii şi produse de apărare şi, prin urmare, să consolideze securitatea aprovizionării lanţurilor valorice ale industriei de apărare a Uniunii.

(53)Creşterea numărului şi a amplorii achiziţiilor publice în comun de produse din domeniul apărării de la EDTIB şi DTIB ucraineană este necesară pentru realizarea obiectivelor programului şi ale Instrumentului de sprijin pentru Ucraina. În conformitate cu articolul 168 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul financiar, statele membre pot solicita Comisiei să se angajeze în achiziţii publice comune împreună cu acestea, inclusiv prin acorduri de achiziţie anticipată, sau în calitate de organism central de achiziţie. Ţările asociate ar trebui să poată solicita Comisiei să se angajeze în achiziţii publice comune, prin derogare de la articolul 168 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul financiar, deoarece o astfel de posibilitate nu este prevăzută într-un tratat bilateral sau multilateral cu ţările respective. Împreună cu cel puţin un stat membru, ţările asociate ar trebui, de asemenea, să poată solicita Comisiei să acţioneze în calitate de organism central de achiziţie, prin derogare de la articolul 168 alineatul (3) din Regulamentul financiar, deoarece Regulamentul financiar nu prevede participarea ţărilor terţe la astfel de acţiuni.

În mod similar, în scopul Instrumentului de sprijin pentru Ucraina, Ucraina ar trebui să poată participa la astfel de acţiuni. Împreună cu cel puţin un stat membru, Ucraina ar trebui să poată solicita Comisiei să se angajeze în achiziţii publice comune, prin derogare de la articolul 168 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul financiar, deoarece o astfel de posibilitate nu este prevăzută într-un tratat bilateral sau multilateral cu Ucraina. Din acelaşi motiv, Ucraina, împreună cu cel puţin un stat membru, ar trebui, de asemenea, să poată solicita Comisiei să acţioneze în calitate de organism central de achiziţie, prin derogare de la articolul 168 alineatul (3) din Regulamentul financiar. Pentru a încuraja agregarea cererii în cazul achiziţiilor publice comune, Comisia ar trebui să se asigure că o astfel de procedură de achiziţii este deschisă tuturor statelor membre şi, după caz, ţărilor asociate. În vederea încurajării intensificării industriale a capacităţilor de producţie ale EDTIB şi DTIB ucrainene, Comisia ar trebui, de asemenea, să faciliteze încheierea de acorduri de achiziţionare a producţiei în conformitate cu normele Uniunii în materie de concurenţă şi achiziţii publice. În scopul achiziţiilor publice comune cu sprijinul Comisiei, utilizarea bugetului Uniunii va fi în conformitate cu obiectivele şi criteriile de eligibilitate aplicabile ale programului sau ale Instrumentului de sprijin pentru Ucraina şi va viza sprijinirea adaptării capacităţii de producţie a lanţurilor de aprovizionare industriale în domeniul apărării. Sprijinul din partea bugetului Uniunii ar putea, în special, să servească la reducerea riscurilor pentru investiţiile industriale, cum ar fi creşterea capacităţilor de producţie sau achiziţionarea maşinilor-unelte necesare pentru a asigura executarea unui contract şi ar trebui, în orice caz, să fie strict limitată la acoperirea costurilor nerecurente suportate în contextul achiziţionării sau al întreţinerii produselor din domeniul apărării. Alocarea bugetară ar trebui să fie inclusă în programele de lucru aferente programului şi Instrumentului de sprijin pentru Ucraina.

(54)În cazurile reglementate de prezentul regulament, atribuirea şi executarea imediată a unui contract înainte de semnarea acestuia, care rezultă din proceduri de achiziţii publice desfăşurate cu sprijinul Comisiei în sensul prezentului regulament, ar putea fi justificate având în vedere situaţia geopolitică existentă, în special atunci când gravitatea circumstanţelor şi a implicaţiilor acestora pentru securitatea cetăţenilor Uniunii impune ca livrările produsului din domeniul apărării în cauză să fie efectuate efectiv fără întârziere. În acest scop specific şi prin derogare de la articolul 175 alineatul (1) din Regulamentul financiar, ar trebui să fie posibil să se permită începerea executării contractului înainte de semnarea acestuia în cazul în care necesitatea unei astfel de măsuri este documentată în mod corespunzător de către autoritatea contractantă.

(55)Programele de cooperare în domeniul armamentului din Uniune se confruntă cu provocări semnificative, fiind înfiinţate în cea mai mare parte ad-hoc şi fiind afectate de complexitate, întârzieri şi depăşiri de costuri. Pentru a remedia situaţia respectivă şi pentru a asigura angajamentul continuu al statelor membre până la sfârşitul ciclului de viaţă al produselor din domeniul apărării, este necesară o abordare mai structurată la nivelul Uniunii. Pentru a realiza o astfel de abordare, eforturile statelor membre ar trebui să fie sprijinite prin punerea la dispoziţie a unui nou cadru juridic, şi anume SEAP, pentru a susţine şi a consolida cooperarea acestora. Pentru a-şi atinge obiectivul de promovare a competitivităţii EDTIB şi, după caz, a DTIB ucrainene, o SEAP ar trebui să fie în măsură să desfăşoare dezvoltarea comună, achiziţiile publice în comun, gestionarea în comun a ciclului de viaţă sau gestionare dinamică în comun a disponibilităţii produselor din domeniul apărării. SEAP ar trebui să poată desfăşura activităţi suplimentare necesare pentru îndeplinirea obiectivelor lor, cum ar fi activităţi aferente infrastructurilor legate în mod direct de produsele din domeniul apărării. Acţiunile întreprinse în cadrul unei SEAP ar trebui să se consolideze reciproc cu cele desfăşurate în temeiul PESC, în special în contextul PDC. De asemenea, astfel de acţiuni nu ar trebui să contravină intereselor de securitate şi apărare ale Uniunii şi ale statelor sale membre, inclusiv în ceea ce priveşte respectarea principiului relaţiilor de bună vecinătate.

(56)În cadrul SEAP, statele membre ar trebui să beneficieze de proceduri standardizate care ar putea fi furnizate de Comisie pentru iniţierea şi gestionarea programelor de cooperare în materie de armament, inclusiv orientări privind gestionarea proiectelor, achiziţiile publice, gestiunea financiară şi raportarea. Cooperarea în temeiul cadrului SEAP ar trebui să permită, de asemenea, în condiţiile prevăzute în Directivele 2006/112/CE (²⁷) şi (UE) 2020/262 (²⁸) ale Consiliului, o scutire de TVA sau de accize în cazul în care SEAP deţine echipamentele obţinute prin achiziţii publice. Pe lângă contribuţiile din partea programului şi a Instrumentului de sprijin pentru Ucraina, SEAP ar trebui să poată primi şi contribuţii din partea altor programe ale Uniunii, cu condiţia ca contribuţiile respective să nu acopere aceleaşi costuri. Pentru fiecare contribuţie la o acţiune ar trebui să se aplice normele programului relevant al Uniunii.

(57)În cazul în care membrii lor doresc în unanimitate să facă acest lucru, SEAP ar trebui să poată emite titluri de valoare în conformitate cu dreptul statului membru în care îşi are sediul statutar pentru a asigura planul de finanţare pe termen lung al programelor de armament şi respectarea cadrului de guvernanţă economică. Uniunea nu ar trebui să fie răspunzătoare pentru titlurile de valoare emise de SEAP. Contribuţiile financiare ale Uniunii ar putea îmbunătăţi condiţiile de finanţare de către statele membre a programelor de armament.

(58)Pentru a-şi atinge obiectivele, o SEAP ar trebui să poată încredinţa una sau mai multe dintre sarcinile sale, prin intermediul unui acord de delegare, uneia sau mai multor entităţi eligibile pentru finanţare în temeiul acţiunilor de achiziţii publice în comun din cadrul programului. În special, organizaţiile internaţionale, cum ar fi OCCAR şi NSPA, precum şi AEA dispun de resurse, competenţe şi aptitudini în gestionarea cooperării în domeniul apărării care ar putea conferi valoare adăugată SEAP. În cazul în care o SEAP încredinţează unei alte entităţi îndeplinirea sarcinilor sale, ea ar trebui să rămână responsabilă de respectarea obligaţiilor care îi revin în temeiul dreptului Uniunii, în special al prezentului regulament. Prin urmare, ar trebui să se asigure că acordul de delegare include astfel de obligaţii şi să dispună orice măsură adecvată pentru a asigura îndeplinirea acestora.

(59)Pentru a permite o procedură eficientă de înfiinţare a unei SEAP, este necesar ca statele membre, ţările asociate sau Ucraina, în cazul în care doresc să înfiinţeze o SEAP, să depună o cerere la Comisie, care ar trebui să evalueze dacă statutul propus pentru SEAP este în conformitate cu prezentul regulament. O astfel de cerere ar trebui să conţină o declaraţie a statului membru în care se preconizează că SEAP îşi va avea sediul statutar, recunoscând SEAP ca organism sau organizaţie internaţională în scopul aplicării Directivelor 2006/112/CE şi (UE) 2020/262 de la înfiinţarea sa. Comisia ar trebui să evalueze cererea fără întârzieri nejustificate, în mod ideal în termen de două luni de la primirea cererii complete. În acest scop, Comisia ar putea invita AEA să îşi furnizeze cunoştinţele de specialitate.

(61)Pentru a-şi îndeplini sarcinile în modul cel mai eficient, o SEAP ar trebui să aibă personalitate juridică de la data la care intră în vigoare actul de punere în aplicare de înfiinţare a SEAP şi ar trebui să beneficieze, în fiecare stat membru, de cea mai extinsă capacitate juridică. O SEAP ar trebui de asemenea să beneficieze de cea mai extinsă capacitate juridică în ţările asociate şi în Ucraina în cazurile în care acestea sunt membre ale SEAP în cauză. Aceasta ar trebui să aibă un sediu statutar pe teritoriul unui stat membru.

(63)În scopul implementării SEAP, statutul său ar trebui să prevadă dispoziţii mai detaliate pe baza cărora Comisia ar trebui să examineze dacă cererea respectă normele prezentului regulament. Este important ca statutul să clarifice care sunt capacităţile administrative prevăzute pentru a asigura respectarea normelor Uniunii şi a normelor naţionale aplicabile gestionării produselor din domeniul apărării. Fără a aduce atingere normelor existente la nivelul Uniunii şi la nivel naţional privind exportul de produse din domeniul apărării, membrii SEAP ar trebui să poată conveni în unanimitate asupra unei abordări referitoare la astfel de exporturi.

(64)Este necesar să se asigure, pe de o parte, că o SEAP dispune de flexibilitatea necesară pentru a-şi modifica statutul şi, pe de altă parte, că anumite elemente esenţiale, în special cele care au fost necesare pentru acordarea statutului de SEAP, sunt menţinute printr-un control necesar la nivelul Uniunii. În cazul în care o modificare vizează un element esenţial din statut, respectiva modificare ar trebui să fie aprobată de Comisie, înainte de a intra în vigoare. Orice altă modificare ar trebui să fie notificată Comisiei. Cu excepţia modificărilor referitoare la o posibilă abordare a exportului de produse din domeniul apărării, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a formula obiecţii referitoare la astfel de modificări în cazul în care le consideră ca fiind contrare prezentului regulament.

(65)O SEAP ar trebui să fie în măsură să obţină prin achiziţii publice produse din domeniul apărării pe cont propriu sau în numele ori în contul membrilor săi. În aceste scopuri, SEAP ar trebui să fie considerate organizaţii internaţionale în înţelesul articolului 12 litera (c) din Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁹). Prin urmare, Directiva 2009/81/CE nu ar trebui să se aplice unor astfel de achiziţii publice. În cazul în care o SEAP derulează achiziţii publice în numele membrilor săi care sunt state membre sau, după caz, ţări asociate, Directiva 2009/81/CE nu ar trebui să se aplice atunci când procedura de achiziţii publice se încadrează în obiectivele SEAP de a promova competitivitatea EDTIB şi, după caz, a DTIB ucrainene. De asemenea, Directiva 2009/81/CE nu ar trebui să se aplice nici în cazul procedurilor de achiziţii publice desfăşurate de statele membre în numele sau în contul unei SEAP, deoarece contractele aferente acestora ar trebui să fie atribuite în conformitate cu normele privind achiziţiile publice ale respectivei SEAP. În cazul în care statele membre sau, după caz, ţările asociate efectuează achiziţii publice de produse din domeniul apărării dintr-o SEAP, achiziţiile publice ar trebui să fie considerate contracte atribuite de un guvern unui alt guvern, astfel cum se menţionează la articolul 13 litera (f) din Directiva 2009/81/CE. SEAP ar trebui să îşi definească propriile norme în materie de achiziţii publice, în conformitate cu principiile dreptului primar al Uniunii aplicabile achiziţiilor publice, în special cu cele privind egalitatea de tratament, transparenţa, nediscriminarea şi proporţionalitatea, precum şi cu normele prevăzute în prezentul regulament. În cazul în care încredinţează sarcini de achiziţii publice uneia sau mai multor entităţi, o SEAP ar trebui să se asigure că normele privind achiziţiile publice care urmează să fie aplicate sunt conforme cu principiile menţionate.

(68)Pentru a asigura controlul suficient al respectării prezentului regulament, o SEAP ar trebui să transmită Comisiei raportul său anual, precum şi orice informaţii cu privire la împrejurări care pun în pericol îndeplinirea sarcinilor care îi revin. În cazul în care obţine informaţii, prin intermediul raportului anual sau în alt mod, care indică încălcarea gravă de către SEAP a prezentului regulament sau a oricăror dispoziţii de drept aplicabile, Comisia ar trebui să solicite din partea SEAP sau a membrilor acesteia explicaţii sau adoptarea unor măsuri. În cazuri extreme în care nu este luată nicio măsură corectivă, Comisia ar trebui să poată abroga actul de punere în aplicare de înfiinţare a SEAP, acest lucru atrăgând după sine lichidarea SEAP în cauză. Comisia ar trebui să furnizeze Parlamentului European şi Consiliului un raport anual agregat cu privire la activităţile tuturor SEAP active.

(69)În urma războiului de agresiune neprovocat şi nejustificat al Rusiei împotriva Ucrainei, securitatea aprovizionării a devenit un factor din ce în ce mai important în deciziile de achiziţii publice privind produsele din domeniul apărării ale statelor membre. În consecinţă, capacitatea lanţurilor de aprovizionare transfrontaliere ale Uniunii de a asigura o aprovizionare neîntreruptă cu produse din domeniul apărării a devenit un factor determinant pentru competitivitatea acestora. Introducerea unui regim de securitate a aprovizionării la nivelul Uniunii ar putea avea, prin urmare, efecte pozitive asupra competitivităţii EDTIB.

(70)La adoptarea Regulamentului (UE) 2023/1525, Parlamentul European şi Consiliul au invitat Comisia să ia în considerare propunerea unui cadru juridic menit să asigure securitatea aprovizionării, în Declaraţia lor comună din 11 iulie 2023. Acea declaraţie comună a reiterat concluziile Consiliului European din decembrie 2013 prin care se solicită un regim cuprinzător de securitate a aprovizionării la nivelul Uniunii şi recomandarea Parlamentului European din 8 iunie 2022 prin care Comisia este invitată să prezinte, fără întârziere, un astfel de regim.

(71)Crizele recente, cum ar fi pandemia de COVID-19 şi creşterea bruscă a cererii de anumite produse din domeniul apărării, în special de muniţie, au scos la iveală vulnerabilităţile lanţurilor de aprovizionare ale Uniunii. Aceste crize au evidenţiat, de asemenea, modul în care perturbările în aprovizionarea cu aceste produse, sau cu componente sau materii prime esenţiale pentru producţia lor, pot împiedica funcţionarea pieţei interne. Aceste crize au evidenţiat riscul probabil de apariţie a unor măsuri divergente la nivel naţional, inclusiv pentru conservarea stocurilor din considerente de securitate naţională şi certificarea produselor din domeniul apărării, precum şi lipsa de coordonare la nivelul Uniunii în abordarea deficitelor de produse de importanţă critică pentru a răspunde crizelor emergente, precum şi de componente şi materii prime indispensabile pentru producţia lor, ceea ce a dus la dificultăţi în ceea ce priveşte accesul la produsele, componentele şi materiile prime necesare pentru fabricarea produselor relevante sau achiziţionarea acestora, cu riscul concret de a împiedica astfel lanţuri de producţie întregi. Este esenţial să se prevină apariţia unor obstacole în calea comerţului transfrontalier între statele membre din cauza unor divergenţe în dreptul intern, întrucât divergenţele ar restricţiona libera circulaţie a produselor critice şi a componentelor şi materiilor prime conexe pe piaţa internă şi ar perturba funcţionarea lanţurilor de aprovizionare. Aceste dificultăţi de-a lungul lanţurilor de aprovizionare au evidenţiat, de asemenea, o lipsă a instrumentelor de gestionare a crizelor şi a mecanismelor de coordonare, schimbul insuficient de informaţii şi o imagine de ansamblu insuficientă a capacităţilor de producţie în întreaga Uniune, în special în ceea ce priveşte produsele din domeniul apărării.

(72)Este probabil ca degradarea constantă a contextului de securitate, caracterizată de creşterea ameninţărilor pe termen lung, accelerarea dezvoltării tehnologiei de apărare şi a inovării, precum şi creşterea probabilă a cheltuielilor pentru apărare, să declanşeze creşteri bruşte ale cererii de produse din domeniul apărării şi să agraveze viitoarele crize ale aprovizionării în legătură cu astfel de produse. Este probabil că o astfel de creştere a cererii va intensifica presiunea asupra lanţurilor de aprovizionare ale Uniunii pentru produsele din domeniul apărării şi, în cazul în care nu se adoptă niciun cadru la nivelul Uniunii, va avea ca rezultat apariţia sau reapariţia unor măsuri naţionale divergente de combatere a deficitelor, conducând astfel la apariţia unor obstacole în calea bunei funcţionări a pieţei interne, subminând, prin urmare, interesele în materie de apărare şi securitate ale Uniunii şi ale statelor sale membre.

(73)În plus, mediul de securitate care evoluează rapid ar putea contribui la alte crize care iau diverse forme, cum ar fi atacurile cibernetice asupra industriilor de apărare sau perturbările la scară largă ale infrastructurii critice, care ar necesita răspunsuri coordonate rapide şi decisive pentru a preveni perturbările grave ale lanţurilor de aprovizionare conexe din domeniul apărării. Anticipând creşterea cererii de produse din domeniul apărării şi presiunea intensificată asupra lanţurilor de aprovizionare conexe, funcţionarea fiabilă a acestor lanţuri de aprovizionare este, prin urmare, esenţială pentru a asigura buna funcţionare a pieţei interne a produselor din domeniul apărării.

(74)Astfel cum reiese din lecţiile învăţate din activitatea Grupului operativ pentru achiziţii publice comune în domeniul apărării în ceea ce priveşte coordonarea nevoilor de achiziţii publice pe termen foarte scurt în domeniul apărării şi din punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2023/1525, lanţurile de aprovizionare în domeniul apărării ale Uniunii au adesea o dimensiune transfrontalieră, în special la nivelurile inferioare. Este esenţial să se evite complexitatea tot mai mare a lanţurilor de aprovizionare cu produse din domeniul apărării de la nivelul Uniunii care conduce la lipsa de vizibilitate a capacităţilor globale de producţie şi a lanţurilor de aprovizionare ale EDTIB şi la incapacitatea statelor membre de a lua decizii în cunoştinţă de cauză, în special pentru a aborda deficitele sau pentru a atenua riscul apariţiei acestora.

(75)Există un risc concret ca măsurile privind securitatea aprovizionării adoptate la nivel naţional să nu fie suficiente pentru a aborda în mod efectiv provocările în viitor şi ca efectele transfrontaliere asupra lanţurilor de aprovizionare din domeniul apărării de la nivelul Uniunii să nu poată fi luate în considerare în mod suficient şi nici să nu poată fi abordate în mod corespunzător de statele membre individuale. În plus, abordările necoordonate la nivel naţional, în special în ceea ce priveşte certificarea şi transferul în interiorul UE al produselor din domeniul apărării şi prioritizarea comenzilor cu scop militar, pot avea un impact negativ grav asupra funcţionării pieţei interne a produselor din domeniul apărării, în special prin crearea de obstacole în calea comerţului transfrontalier, şi pot exacerba deficitele şi perturbările generale ale lanţurilor de aprovizionare.

(76)Având în vedere provocările respective, pare necesar şi oportun să se instituie un regim de securitate a aprovizionării la nivelul Uniunii menit să sporească securitatea aprovizionării cu produse din domeniul apărării pentru a asigura buna funcţionare a pieţei interne şi pentru a o face rezilientă la orice şoc. În acest context, este esenţial să se prevadă măsuri de coordonare şi să se facă pregătiri pentru impactul viitoarelor crize ale aprovizionării pe piaţa internă a produselor din domeniul apărării şi să se răspundă la acesta; să se asigure securitatea aprovizionării cu produse din domeniul apărării, cu componente şi materii prime ale acestora, precum şi cu orice produse şi servicii esenţiale pentru producţia lor, a căror disponibilitate este indispensabilă pentru a asigura buna funcţionare a pieţei interne şi a lanţurilor sale de aprovizionare şi care trebuie să fie garantată pentru a răspunde unei crize a aprovizionării (denumite în continuare "produse necesare în situaţii de criză") şi să se asigure buna funcţionare a pieţei interne a produselor din domeniul apărării, inclusiv prin prevenirea apariţiei unor obstacole în calea acesteia. Măsurile respective ar trebui să se bazeze pe articolul 114 din TFUE.

(77)Directiva 2009/81/CE se referă, printre altele, la instituirea unui cadru legislativ adecvat, care reprezintă o condiţie prealabilă pentru crearea unei pieţe europene a echipamentelor de apărare, privind coordonarea procedurilor de achiziţii publice pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice în vederea îndeplinirii cerinţelor de securitate ale statelor membre şi a obligaţiilor care decurg din TFUE. În vederea realizării acestui scop, Directiva 2009/81/CE vizează cu precădere abordarea situaţiilor de criză, în special prin prevederea unor dispoziţii specifice aplicabile în cazurile de urgenţă generate de o criză, cum ar fi reducerea termenelor de primire a ofertelor şi posibilitatea de a recurge la procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare. Cu toate acestea, în anumite cazuri de urgenţă, acele norme ar putea fi insuficiente, în special atunci când urgenţa generată de criză poate fi abordată numai prin implicarea a două sau mai multe state membre într-o procedură de achiziţii publice în comun. În cazurile respective, singura soluţie care asigură respectarea intereselor de securitate ale respectivelor state membre este adesea să se permită participarea la un acord-cadru existent a autorităţilor contractante ale statelor membre care nu erau iniţial părţi la acesta, chiar dacă această posibilitate nu fusese prevăzută în acordul-cadru iniţial. Întrucât aceste posibilităţi nu sunt prevăzute în Directiva 2009/81/CE la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament, prezentul regulament prevede posibilitatea unei completări a dispoziţiilor directivei respective sau a unei derogări de la acestea în cazurile de urgenţă generată de o criză, cu condiţia să se obţină acordul întreprinderii care a încheiat acordul-cadru.

(78)În conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, modificările aduse unui contract de achiziţii publice trebuie să se limiteze strict la ceea ce este absolut necesar în circumstanţele relevante, respectând în cea mai mare măsură posibilă principiile nediscriminării, transparenţei şi proporţionalităţii. În acest sens, ar trebui să se poată deroga de la Directiva 2009/81/CE prin creşterea cantităţilor prevăzute într-un acord-cadru cu până la 100 % din valoarea acordului-cadru respectiv atunci când acesta este deschis participării autorităţilor contractante din alte state membre, în măsura în care o astfel de creştere este strict necesară pentru deschiderea acordului-cadru în vederea participării respectivelor autorităţi contractante. În ceea ce priveşte respectivele cantităţi suplimentare, autorităţile contractante în cauză ar trebui să beneficieze de aceleaşi condiţii ca şi autoritatea contractantă iniţială care a încheiat acordul-cadru iniţial. În plus, ar trebui să fie luate măsuri adecvate privind transparenţa pentru a se asigura informarea tuturor părţilor potenţial interesate.

(79)În ultimii ani, statele membre s-au implicat din ce în ce mai mult în cooperarea în domeniul apărării, în special pentru a asigura convergenţa capabilităţilor lor militare. Procese ale Uniunii, cum ar fi CARD şi PESCO au, în special, scopul de a sprijini punerea în aplicare a priorităţilor relevante prin identificarea şi valorificarea oportunităţilor pentru cooperarea consolidată în domeniul apărării în vederea îndeplinirii nivelului de ambiţie al Uniunii în materie de securitate şi apărare. Deteriorarea constantă a mediului geopolitic şi volatilitatea extremă a mediului internaţional fac şi mai necesară dezvoltarea cooperării operaţionale. Pentru a fi eficace, ar putea fi necesară o cooperare în domeniul apărării care să necesite ca forţele armate ale statelor membre cooperante să utilizeze exact acelaşi produs din domeniul apărării sau, cel puţin, produse atât de apropiate încât să fie interschimbabile. În astfel de cazuri, unui stat membru care participă la înfiinţarea sau care aderă la o astfel de iniţiativă de cooperare, care depăşeşte simpla achiziţie în comun de produse din domeniul apărării, ar trebui să i se permită să deroge de la principiile transparenţei şi concurenţei şi să atribuie în mod direct un contract, fără o procedură concurenţială prealabilă sau fără publicarea unui anunţ de participare întreprinderii din cadrul EDTIB care produce produsul respectiv, cu condiţia ca acest lucru să fie necesar pentru punerea în aplicare a cooperării în domeniul apărării în cauză.

(80)Având în vedere contextul de securitate şi tensiunile şi blocajele existente şi previzibile de pe piaţa internă a produselor din domeniul apărării şi din lanţurile sale de aprovizionare, care rezultă în special din neconcordanţa dintre capacităţile de producţie limitate din Uniune şi creşterea bruscă a cererii de la începutul războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, este necesar să se prevadă un set de măsuri care să permită Uniunii să anticipeze, să se pregătească pentru riscurile de perturbări grave ale aprovizionării cu produse din domeniul apărării şi să atenueze aceste riscuri, care ar conduce sau ar putea conduce la adoptarea unor măsuri naţionale divergente, ceea ce ar avea un impact negativ grav asupra bunei funcţionări a pieţei interne.

(81)Capacitatea Uniunii de a anticipa şi de a aborda crizele în aprovizionarea cu produse din domeniul apărării care afectează buna funcţionare a pieţei interne depinde de cunoaşterea şi supravegherea, la nivelul Uniunii, a structurii, punctelor forte şi punctelor slabe ale lanţurilor de aprovizionare ale Uniunii cu astfel de produse. Având în vedere complexitatea lanţurilor de aprovizionare din domeniul apărării şi a tensiunilor existente şi riscul de deficite de-a lungul acestor lanţuri de aprovizionare, este necesar să se prevadă instrumente pentru o abordare coordonată continuă a cartografierii şi monitorizării lanţurilor de aprovizionare ale Uniunii cu produsele necesare în situaţii de criză. Rezultatele unei astfel de cartografieri va oferi, de asemenea, informaţii relevante pentru elaborarea măsurilor Uniunii menite să consolideze competitivitatea EDTIB şi pentru evaluarea poziţiei Uniunii în cadrul lanţurilor de aprovizionare globale în domeniul apărării. Din această perspectivă, cartografierea şi monitorizarea ar trebui să se concentreze asupra produselor în legătură cu care perturbări grave sau riscuri iminente de astfel de perturbări ar conduce sau sunt susceptibile să conducă la măsuri naţionale divergente, ceea ce ar crea un impact negativ grav asupra bunei funcţionări a pieţei interne, în special obstacole în calea comerţului transfrontalier.

(82)În scopul cartografierii, Comisia ar trebui să identifice şi să actualizeze periodic o listă a produselor necesare în situaţii de criză, punând accentul pe posibilele perturbări sau blocaje care afectează securitatea aprovizionării cu astfel de produse. Identificarea acestor produse de către Comisie ar trebui să se bazeze pe datele furnizate de statele membre şi care decurg din identificarea capacităţilor de producţie şi a lanţurilor de aprovizionare relevante. Pentru a asigura exhaustivitatea datelor agregate, Comisia ar trebui să verifice încrucişat datele respective, utilizând, în acest scop, datele disponibile, precum şi, dacă este necesar, datele obţinute în urma unor solicitări de informaţii voluntare adresate întreprinderilor.

(83)Comisia ar trebui să prevadă un cadru şi o metodologie pentru identificarea produselor necesare în situaţii de criză. Pentru a asigura eficienţa cartografierii, cadrul respectiv şi metodologia respectivă ar trebui să fie definite astfel încât să se evite o sarcină administrativă inutilă pentru statele membre. Prin urmare, acestea ar trebui să se bazeze pe cadrele şi metodologiile naţionale existente pe care statele membre ar urma să le pună la dispoziţia Comisiei. Cadrul respectiv şi metodologia respectivă ar trebui, în primul rând, să se concentreze pe blocajele existente de-a lungul lanţurilor de aprovizionare din domeniul apărării şi să conducă la identificarea capacităţilor de producţie şi a lanţurilor de aprovizionare ale acestora.

(84)Ca parte a cartografierii, Comisia ar trebui, de asemenea, să identifice şi să elaboreze o listă de indicatori de avertizare timpurie care să vizeze identificarea factorilor care ar putea perturba, compromite sau afecta negativ aprovizionarea cu astfel de produse. Astfel de indicatori ar putea include: prelungiri atipice ale termenului de execuţie; disponibilitatea materiilor prime, a produselor intermediare şi a capitalului uman necesare pentru fabricarea produselor necesare în situaţii de criză sau a echipamentelor de producţie adecvate; cererea preconizată; creşterile de preţuri care depăşesc fluctuaţia normală a preţurilor; accidentele, atacurile, dezastrele naturale sau alte evenimente grave; efectul politicilor comerciale, al tarifelor, al restricţiilor la export, al barierelor comerciale şi al altor măsuri legate de comerţ; precum şi efectul închiderii întreprinderilor, al delocalizării sau al achiziţionării principalilor furnizori de produse necesare în situaţii de criză. Activităţile de monitorizare ale Comisiei ar trebui să se axeze pe acei indicatori de avertizare timpurie, ceea ce poate implica, dacă este necesar, solicitări de informaţii voluntare adresate actorilor relevanţi.

(85)Pentru a reduce la minimum sarcina asupra întreprinderilor care participă la monitorizare şi pentru a se asigura că informaţiile obţinute pot fi compilate în mod pertinent, Comisia ar trebui să prevadă mijloace standardizate şi securizate pentru orice activitate de colectare de informaţii. Acele mijloace ar trebui să asigure faptul că toate informaţiile colectate sunt tratate în mod confidenţial, asigurându-se secretul de afaceri şi securitatea cibernetică. În mod similar, pentru a limita sarcina administrativă pentru administraţiile naţionale, statelor membre ar trebui să li se permită să solicite Comisiei să îndeplinească sarcinile care le-au fost încredinţate în scopul cartografierii lanţurilor de aprovizionare cu produse din domeniul apărării.

(86)Pe baza listei produselor necesare în situaţii de criză identificate de Comisie, statele membre ar trebui să identifice pe teritoriul lor principalii furnizori ai acestor produse. Lista acestor furnizori ar trebui să fie transmisă Comisiei pentru a se asigura o abordare coordonată eficientă la nivelul Uniunii. Pentru a putea identifica orice eveniment care ar putea avea consecinţe negative şi de durată asupra disponibilităţii şi aprovizionării în timp util cu acele produse şi pentru a putea raporta evenimentul respectiv, statele membre ar trebui să monitorizeze capacitatea furnizorilor respectivi de a-şi desfăşura activităţile, în lumina indicatorilor de avertizare timpurie identificaţi de Comisie. În acelaşi scop, principalii furnizori de produse necesare în situaţii de criză ar trebui, de asemenea, să informeze statul membru pe teritoriul căruia sunt stabiliţi dacă detectează perturbări în aprovizionare care le-ar putea afecta în mod semnificativ activităţile legate de producţia de produse necesare în situaţii de criză.

(87)Ca parte a cadrului de pregătire pentru situaţii de criză, Comisia ar trebui să efectueze şi să coordoneze teste de rezistenţă şi simulări, bazându-se în special pe avizul Consiliului pentru securitatea aprovizionării în domeniul apărării (denumit în continuare "consiliul") în ceea ce priveşte subiecte de importanţă critică pentru lanţurile de aprovizionare din domeniul apărării. În acest context, Comisia ar putea să elaboreze scenarii şi parametri care să ţină seama de riscurile specifice asociate unei crize în aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză. Pentru a asigura pregătirea pentru situaţii de criză a tuturor actorilor relevanţi, este necesar să fie invitate să participe, în mod voluntar, la acele teste de rezistenţă toate statele membre şi, după caz, Înaltul Reprezentant, AEA şi alţi actori relevanţi. În acest context, Comisia ar putea să faciliteze şi să încurajeze elaborarea de strategii de pregătire pentru situaţii de urgenţă, inclusiv strategii pentru comunicarea în situaţii de criză şi schimbul de informaţii cu privire la restricţiile aplicabile în circumstanţe dificile. Având în vedere caracterul sensibil al informaţiilor legate de blocajele din lanţurile de aprovizionare în raport cu interesele de apărare şi securitate ale Uniunii şi ale statelor sale membre, rezultatele acelor teste de rezistenţă ar trebui să constituie informaţii clasificate.

(88)Lipsa de transparenţă în ceea ce priveşte identitatea autorităţilor de certificare şi procedurile de certificare a produselor din domeniul apărării în cadrul Uniunii duce la o certificare încrucişată limitată a produselor din domeniul apărării, ceea ce are ca rezultat fragmentarea şi mai mare a pieţei interne a produselor din domeniul apărării, în special în perioade de criză a aprovizionării, astfel cum o ilustrează criza aprovizionării cu muniţii din 2023. Prin urmare, ca parte a cadrului de pregătire, este necesar să se sporească transparenţa proceselor naţionale de certificare şi să se faciliteze schimbul de informaţii între autorităţile de certificare, în vederea facilitării certificării încrucişate a produselor din domeniul apărării şi a promovării circulaţiei unor astfel de produse pe piaţa internă. În acest scop, Comisia ar trebui să întocmească şi să actualizeze o listă a autorităţilor naţionale de certificare.

(89)Pentru a reduce riscul de deficite în aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză, este necesar să se accelereze extinderea instalaţiilor de producţie legate de fabricarea produselor respective, în special prin asigurarea unei tratări administrative eficiente şi în timp util a oricărei cereri legate de planificarea, construcţia şi exploatarea unor astfel de instalaţii. Din acest motiv, autorităţile statelor membre ar trebui să se asigure că astfel de cereri sunt tratate cât mai rapid posibil din punct de vedere juridic.

(90)Pentru a permite Uniunii să atenueze riscul unei crize a aprovizionării, autorităţile competente ale statelor membre ar trebui să alerteze consiliul în cazul în care iau cunoştinţă de existenţa unui risc de perturbare gravă în aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză sau în cazul în care dispun de informaţii concrete şi fiabile cu privire la materializarea oricărui alt eveniment sau factor de risc relevant. Pentru a asigura o abordare coordonată în scopul atenuării unui astfel de risc, Comisia ar trebui, atunci când ia cunoştinţă de existenţa unui astfel de risc, să întreprindă acţiuni preventive, cum ar fi convocarea unei reuniuni extraordinare a consiliului pentru a discuta despre gravitatea posibilelor perturbări, precum şi despre posibilele răspunsuri şi, după caz, consultarea ţărilor terţe şi a organizaţiilor internaţionale relevante în vederea găsirii unor soluţii de cooperare pentru a evita sau a aborda perturbările din lanţurile de aprovizionare, în conformitate cu obligaţiile internaţionale.

(91)Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să prevadă instrumente pentru a aborda, în mod eficient şi coordonat, o criză a aprovizionării iminentă sau care a survenit. Având în vedere necesitatea de a prevedea măsuri specifice în funcţie de existenţa unui impact negativ grav asupra funcţionării pieţei interne sau a unui risc iminent în acest sens în ceea ce priveşte produsele necesare în situaţii de criză care nu sunt produse din domeniul apărării sau produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză, prezentul regulament ar trebui prin urmare să prevadă în consecinţă două situaţii de criză a aprovizionării diferite.

(92)Starea de criză a aprovizionării ar trebui să fie activată pe baza unor dovezi concrete şi fiabile în cazul unor perturbări grave sau al unui risc iminent de astfel de perturbări în furnizarea de produse necesare în situaţii de criză şi în cazul în care astfel de perturbări grave sau riscul iminent de astfel de perturbări conduc sau este probabil să conducă la adoptarea unor măsuri naţionale divergente legate de produse necesare în situaţii de criză care nu sunt produse din domeniul apărării, ceea ce ar antrena un impact negativ grav asupra bunei funcţionări a pieţei interne în special obstacole în calea comerţului transfrontalier cu astfel de produse necesare în situaţii de criză.

(93)Starea de criză a aprovizionării legată de securitate ar trebui să fie activată în cazul unor perturbări grave sau al unui risc iminent de astfel de perturbări în furnizarea de produse din domeniul apărării şi în cazul în care astfel de perturbări grave sau riscul iminent de astfel de perturbări conduc sau este probabil să conducă la adoptarea unor măsuri naţionale divergente legate de produsele din domeniul apărării necesare în situaţii de criză, ceea ce ar antrena un impact negativ grav asupra bunei funcţionări a pieţei interne, în special obstacole în calea comerţului transfrontalier cu astfel de produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză. Atunci când evaluează dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru activarea stării de criză a aprovizionării legată de securitate, Comisia ar trebui să aibă în vedere dacă în domeniul PESC a fost identificată o criză care afectează interesele de securitate şi apărare ale Uniunii şi ale statelor sale membre, de exemplu dacă un stat membru a activat clauza de asistenţă reciprocă în temeiul articolului 42 alineatul (7) din TUE. În acest context, Comisia ar putea lua în considerare dacă o astfel de criză a fost identificată şi în cadrul NATO.

(94)Având în vedere caracterul sensibil al deciziei de a activa starea de criză a aprovizionării sau starea de criză a aprovizionării legată de securitate care rezultă în special din consecinţele potenţiale ale măsurilor care ar putea fi luate ca răspuns la aceasta, inclusiv impactul semnificativ pe care astfel de măsuri l-ar putea avea asupra întreprinderilor private din Uniune, ar trebui să i se confere Consiliului competenţa de a adopta un act de punere în aplicare în ceea ce priveşte activarea, prelungirea şi încheierea stărilor de criză a aprovizionării. Pentru a se asigura că răspunsul la nivelul Uniunii este adaptat la natura crizei aprovizionării, Consiliul ar trebui, de asemenea, să stabilească care dintre măsurile prevăzute de prezentul regulament ar trebui să fie activate în scopul abordării crizei aprovizionării în curs şi ar trebui să fie în măsură să identifice produsele necesare în situaţii de criză pentru care ar trebui să fie activate aceste măsuri.

(95)Pentru a permite evaluări precise şi aproape în timp real ale naturii şi gravităţii crizei aprovizionării şi ale necesităţii aplicării unor măsuri de prioritizare, Comisia ar trebui să fie în măsură, în cazul în care actul de punere în aplicare al Consiliului prevede o astfel de măsură în baza stării de criză a aprovizionării sau a stării de criză a aprovizionării legată de securitate, să adreseze solicitări de informaţii operatorilor economici care contribuie la producţia produselor necesare în situaţii de criză în cauză. Astfel de solicitări de informaţii ar trebui să fie adresate numai în cazul în care informaţiile disponibile nu sunt suficiente şi ar trebui să se limiteze la informaţii cu privire la capabilităţile şi capacităţile lor de producţie sau la eventuale perturbări primare. Având în vedere caracterul sensibil al informaţiilor care ar putea fi solicitate, Comisia ar trebui să primească acordul prealabil al statului membru în care se află locul de producţie al operatorului economic relevant, iar informaţiile solicitate ar trebui să fie transmise prin intermediul statului membru respectiv. În cazul în care statul membru în cauză este de acord cu lansarea unei astfel de solicitări de informaţii, acesta ar trebui să poată decide să adreseze solicitarea respectivă direct operatorului economic relevant şi să informeze Comisia în acest sens. De asemenea, este important ca Comisia să aibă cunoştinţă de solicitările de informaţii din partea ţărilor terţe legate de activităţile operatorilor economici stabiliţi în Uniune cu privire la aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză, întrucât astfel de cereri de informaţii ar putea duce la măsuri de prioritizare din partea ţărilor terţe respective care ar putea avea un impact semnificativ asupra aprovizionării cu astfel de produse în Uniune şi asupra bunei funcţionări a pieţei interne. Prin urmare, operatorul economic în cauză ar trebui să informeze la timp statul membru pe teritoriul căruia este situat locul său de producţie, care, la rândul său, ar trebui să informeze Comisia, astfel încât să permită statului membru în cauză şi Comisiei să solicite operatorului economic în cauză să furnizeze informaţii similare cu cele solicitate de către ţara terţă.

(96)În cazul unor deficite grave şi persistente sau al unei cereri excepţional de mari de produse necesare în situaţii de criză care prezintă un risc iminent de apariţie a unui impact negativ grav asupra bunei funcţionări a pieţei interne sau care se materializează într-un astfel de impact, s-ar putea dovedi indispensabile măsuri de prioritizare la nivelul Uniunii menite să asigure disponibilitatea produselor necesare în situaţii de criză pentru a asigura buna funcţionare a pieţei interne a produselor din domeniul apărării şi a lanţurilor sale de aprovizionare. Comisia ar trebui să poată utiliza în acest sens, la cererea unui stat membru, cererile prioritare pentru a facilita aprovizionarea atât cu produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză, cât şi cu produse din afara domeniului apărării necesare în situaţii de criză, precum şi comenzile prioritare pentru a asigura aprovizionarea cu produse din afara domeniului apărării necesare în situaţii de criză. Respectivele măsuri de prioritizare ar trebui să fie activate de Consiliu.

(97)Cererile prioritare ar trebui să constea în solicitări din partea Comisiei, la iniţiativa unui stat membru, adresate operatorilor economici relevanţi stabiliţi în Uniune de a accepta sau de a acorda prioritate comenzilor de produse necesare în situaţii de criză. Ca instrument de ultimă instanţă pentru a se asigura că lanţurile de aprovizionare din domeniul apărării pot continua să funcţioneze într-o perioadă de criză a aprovizionării, şi numai atunci când este utilizat ca fiind necesar şi proporţional în acest scop, respectivele cereri prioritare ar trebui să vizeze sprijinirea unui stat membru care se confruntă cu dificultăţi grave fie în ceea ce priveşte plasarea unei comenzi, fie în ceea ce priveşte executarea unui contract de furnizare de produse necesare în situaţii de criză. Operatorii economici ar trebui să aibă posibilitatea de a refuza să facă obiectul unei cereri prioritare. Atunci când emite o cerere prioritară, Comisia ar trebui să ţină seama de posibilul impact negativ asupra concurenţei pe piaţa internă şi de riscul de exacerbare a denaturărilor pieţei. În plus, alegerea destinatarilor şi a beneficiarilor cererilor prioritare nu ar trebui să fie discriminatorie.

(98)Având în vedere deteriorarea tot mai accentuată a contextului de securitate al Uniunii, legată de ameninţarea persistentă şi intensificată a Rusiei în contextul războiului său de agresiune împotriva Ucrainei, este esenţial să se abordeze dificultăţile cu care s-ar putea confrunta statele membre în ceea ce priveşte plasarea unei comenzi sau executarea unui contract legat de aprovizionarea cu produse din domeniul apărării, în special în cazul în care astfel de dificultăţi rezultă din perturbări în furnizarea de produse necesare în situaţii de criză care nu sunt produse din domeniul apărării. Într-adevăr, în cazul în care produsele necesare în situaţii de criză sunt produse civile sau cu dublă utilizare, lanţurile de aprovizionare din domeniul apărării se pot confrunta cu concurenţă din partea lanţurilor de aprovizionare din afara domeniului apărării cu o putere de cumpărare semnificativ mai mare atunci când încearcă să aibă acces la aceste produse necesare în situaţii de criză. Prin urmare, este necesar să se prevadă un instrument suplimentar de ultimă instanţă, în cazurile în care producţia sau furnizarea unor astfel de produse necesare în situaţii de criză din afara domeniului apărării nu poate fi realizată prin nicio altă măsură, inclusiv printr-o cerere prioritară. Prin urmare, comenzile prioritare ar trebui să permită Comisiei să oblige operatorii economici stabiliţi în Uniune să producă sau să furnizeze anumite produse necesare în situaţii de criză din afara domeniului apărării după primirea acordului prealabil al statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al operatorului economic în cauză şi al statului membru pe teritoriul căruia se află structura de conducere executivă a operatorului economic. Comisia nu ar trebui să emită comenzi prioritare în cazul în care operatorul economic nu este în măsură să onoreze comanda chiar dacă este prioritară, fie din cauza capabilităţii de producţie sau a capacităţii de producţie insuficiente, fie din motive tehnice, sau pentru că acest lucru ar crea o sarcină economică nerezonabilă şi ar genera dificultăţi deosebite pentru operatorul economic, inclusiv un risc substanţial legat de continuitatea activităţii. În cazul în care astfel de motive apar după ce Comisia a adoptat un act de punere în aplicare prin care un operator economic face obiectul unei comenzi prioritare sau al unei cereri prioritare, operatorul economic respectiv ar trebui să poată solicita Comisiei să modifice actul de punere în aplicare în cauză.

(99)Recurgerea la o comandă prioritară sau la o cerere prioritară ar trebui să se facă pe baza unor date obiective, faptice, măsurabile şi justificate. O astfel de comandă sau cerere ar trebui să ţină seama de interesele legitime ale întreprinderilor, precum şi de costurile şi eforturile necesare pentru orice modificare a secvenţei de producţie. Atunci când este acceptată sau impusă, obligaţia de a da curs cererii prioritare sau comenzii prioritare ar trebui să prevaleze asupra obligaţiilor de executare în temeiul dreptului privat sau public. În cazul în care obiectul unei cereri prioritare se referă la un produs din domeniul apărării, cererea ar trebui să specifice domeniul de aplicare a obligaţiilor contractuale asupra cărora ar trebui să aibă prioritate. Fiecare cerere prioritară sau comandă prioritară ar trebui să fie efectuată la un preţ echitabil şi rezonabil. Calculul unui astfel de preţ ar trebui să fie posibil pe baza preţurilor aplicabile din ultimii ani, sub rezerva motivării oricărei creşteri sau scăderi, de exemplu prin luarea în considerare a inflaţiei sau a costurilor de producţie. Având în vedere importanţa asigurării de bunuri necesare în situaţii de criză, care sunt indispensabile pentru funcţionarea corectă a pieţei interne şi a lanţurilor sale de aprovizionare, respectarea obligaţiei de a da curs unei cereri prioritare sau unei comenzi prioritare nu ar trebui să implice răspunderea faţă de terţi pentru daunele care ar putea rezulta din orice încălcare a obligaţiilor contractuale reglementate de legislaţia unui stat membru, în măsura în care încălcarea obligaţiilor contractuale a fost necesară pentru respectarea priorităţii mandatate. Operatorilor economici care ar putea intra în domeniul de aplicare al unei cereri prioritare ar trebui să li se permită să prevadă în condiţiile contractelor lor comerciale posibilele consecinţe ale unei cereri prioritare.

(100)În cazul în care operatorul economic a acceptat în mod expres o cerere prioritară, iar Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în urma unei astfel de acceptări sau în cazul în care operatorului economic i s-a impus o comandă prioritară printr-un act de punere în aplicare adoptat de Comisie, operatorul economic ar trebui să respecte toate condiţiile respectivului act de punere în aplicare. Nerespectarea de către operatorul economic a condiţiilor prevăzute în actul de punere în aplicare ar trebui să conducă la pierderea beneficiului unei exonerări de răspundere contractuală. În cazul în care nerespectarea este intenţionată sau imputabilă unei neglijenţe grave, Comisia ar trebui să poată impune operatorului economic o amendă sau o penalitate cu titlu cominatoriu, sub rezerva principiului proporţionalităţii. Pentru a stabili dacă amenzile sau penalităţile cu titlu cominatoriu sunt considerate necesare şi proporţionale, Comisia ar trebui să ia în considerare orice justificare motivată în mod corespunzător prezentată de operatorul economic.

(101)În situaţia excepţională în care un operator economic stabilit în Uniune face obiectul unei măsuri care implică o comandă prioritară sau o cerere prioritară dintr-o ţară terţă pentru un produs necesar în situaţii de criză, acesta ar trebui să informeze Comisia, pentru ca aceasta să poată evalua dacă o astfel de măsură va avea un impact semnificativ asupra securităţii aprovizionării cu produse necesare în situaţii de criză şi a bunei funcţionări a pieţei interne, precum şi orice măsură adecvată care ar putea fi necesară ca răspuns la măsura respectivă.

(102)Solicitarea sau obligaţia de a acorda prioritate producţiei sau furnizării anumitor produse nu afectează în mod disproporţionat libertatea de a desfăşura o activitate comercială şi libertatea contractuală, care sunt protejate prin articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "Carta"), şi nici dreptul de proprietate prevăzut la articolul 17 din Cartă. În conformitate cu articolul 52 alineatul (1) din Cartă, orice restrângere a exerciţiului acestor drepturi şi libertăţi trebuie să fie prevăzută de lege şi să respecte substanţa acestor drepturi şi libertăţi şi să fie supusă principiului proporţionalităţii.

(104)Transferurile în interiorul UE de produse din domeniul apărării sunt reglementate de Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³⁰), care vizează simplificarea acestor transferuri pentru a asigura buna funcţionare a pieţei interne a produselor din domeniul apărării. Astfel cum s-a demonstrat în evaluările anterioare ale directivei respective, acordarea a priori de licenţe globale şi individuale de transfer rămâne în mare măsură norma pentru circulaţia produselor din domeniul apărării în cadrul pieţei interne, iar timpul mediu de prelucrare a cererilor variază uneori în mod semnificativ de la un stat membru la altul. În timpul unei crize a aprovizionării legată de securitate şi în cazul în care Consiliul consideră că este necesar, ar trebui să fie posibil pentru Consiliu să adopte un act de punere în aplicare care activează starea de criză a aprovizionării legată de securitate şi să poată stabili un interval de timp, care nu ar trebui să depăşească două săptămâni, în care autorităţile naţionale în cauză ar trebui să trateze cererile odată primite integral, pentru a facilita suplimentar circulaţia acestor produse pe piaţa internă. În plus, prezentul regulament urmăreşte să faciliteze transferurile în interiorul UE de produse necesare în situaţii de criză în contextul unei crize a aprovizionării. Prin urmare, ar trebui să se clarifice faptul că un stat membru care impune limitări la export pentru componentele care sunt produse necesare în situaţii de criză şi pe care le consideră sensibile în sensul Directivei 2009/43/CE nu ar trebui să solicite autorizaţii suplimentare pentru transferul în interiorul UE al componentelor în cauză în cazul în care destinatarul prezintă o declaraţie de utilizare în care declară că componentele care fac obiectul licenţei de transfer respective sunt integrate sau urmează să fie integrate într-un produs din domeniul apărării şi nu pot fi transferate sau exportate ca atare. O astfel de măsură nu ar trebui să aducă atingere normelor existente la nivelul Uniunii şi la nivel naţional care reglementează transferul şi exportul produselor din domeniul apărării.

(106)Pe lângă alte măsuri prevăzute în prezentul regulament în scopul abordării unei stări de criză a aprovizionării legate de securitate, statele membre ar trebui, în cazul în care Consiliul activează măsurile respective, să ia în considerare utilizarea exonerărilor sau derogărilor aferente domeniului apărării în temeiul dreptului intern şi al dreptului aplicabil al Uniunii, de la caz la caz, în scopul acordării de autorizaţii referitoare la planificarea, construcţia şi exploatarea instalaţiilor de producţie a produselor din domeniul apărării necesare în situaţii de criză sau în scopul asigurării continuităţii producţiei acestor produse, în situaţia în care consideră că utilizarea unor astfel de exonerări sau derogări ar facilita securitatea aprovizionării cu produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză. Acest lucru s-ar putea aplica, în special, în ceea ce priveşte dreptul Uniunii privind aspectele de mediu, de sănătate şi de siguranţă, care este indispensabil pentru îmbunătăţirea protecţiei sănătăţii umane şi a mediului, precum şi pentru realizarea unei dezvoltări durabile şi sigure. Întrucât o criză a aprovizionării legată de securitate este caracterizată de obstacole în calea circulaţiei pe piaţa internă a produselor din domeniul apărării necesare în situaţii de criză, este oportun să se permită în astfel de împrejurări acordarea de sprijin financiar pentru acţiuni de inovare în cadrul programului, permiţând astfel o disponibilitate pe piaţă deosebit de rapidă a produselor din domeniul apărării. Sprijinul pentru astfel de acţiuni ar contribui, într-adevăr, la abordarea obstacolelor în cauză, în special prin faptul că permite o reducere semnificativă a termenului de execuţie pentru livrare a produselor din domeniul apărării sau producerea în masă a acestor produse. Prin urmare, atunci când activează starea de criză a aprovizionării legată de securitate, Consiliul ar trebui să aibă posibilitatea de a face astfel de acţiuni de inovare eligibile în cadrul programului.

(107)Respectarea obligaţiilor impuse în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie asigurată prin amenzi şi penalităţi cu titlu cominatoriu. În acest scop, ar trebui să fie stabilite niveluri adecvate ale amenzilor pentru nerespectarea solicitărilor de informaţii, a obligaţiilor care decurg dintr-o cerere prioritară şi a obligaţiei de notificare care se aplică în cazul în care un operator economic stabilit în Uniune face obiectul unei măsuri de prioritizare dintr-o ţară terţă, ţinând seama de diferenţele în ce priveşte nivelul de gravitate a nerespectării care există între cele două tipuri de obligaţii şi aplicând plafoane diferite pentru IMM-uri. În plus, ar trebui să fie stabilite penalităţi cu titlu cominatoriu pentru nerespectarea obligaţiei de a accepta şi de a executa comenzi prioritare, care ar trebui să fie proporţionale, aplicând plafoane diferite pentru IMM-uri. Ar trebui să se aplice termene de prescripţie pentru impunerea amenzilor şi a penalităţilor cu titlu cominatoriu, în plus faţă de termenele de prescripţie pentru executarea sancţiunilor. În plus, Comisia ar trebui să acorde operatorilor economici în cauză dreptul de a fi audiaţi.

(108)Una dintre provocările identificate în timpul crizei COVID-19 a fost lipsa unei reţele care să asigure pregătirea, precum şi insuficienţa schimbului de informaţii şi a coordonării în vederea măsurilor de răspuns între statele membre, pe de o parte, şi între statele membre şi Comisie, pe de altă parte. Prin urmare, ar trebui ca realizarea obiectivului urmărit de prezentul regulament de a se pregăti pentru impactul crizelor viitoare ale aprovizionării asupra pieţei interne a produselor din domeniul apărării şi de a răspunde la acest impact să fie sprijinită de un mecanism de guvernanţă. Prezentul regulament ar trebui să instituie un consiliu, pentru a facilita cooperarea, schimbul de informaţii şi punerea în aplicare fără obstacole, efectivă şi armonizată a măsurilor prevăzute în prezentul regulament cu scopul de a asigura securitatea aprovizionării cu produse din domeniul apărării. Consiliul ar trebui să fie compus din reprezentanţi ai statelor membre şi ai Comisiei. Întrucât asigurarea bunei funcţionări a pieţei interne a produselor din domeniul apărării în perioade de criză a aprovizionării sau pregătirea pentru astfel de crize a aprovizionării necesită luarea în considerare a capacităţii statelor membre de a-şi dezvolta, dobândi şi gestiona capabilităţile de apărare şi de a-şi spori gradul de pregătire pentru apărare, este oportun ca Comisia şi statul membru care deţine preşedinţia prin rotaţie a Consiliului să coprezideze consiliul. În plus, având în vedere contribuţia regimului de securitate a aprovizionării la capacitatea Uniunii de a-şi apăra interesele în materie de securitate şi apărare, Înaltul Reprezentant şi AEA ar trebui, de asemenea, să fie membri ai consiliului. În special, direcţiile de lucru în curs ale AEA privind securitatea aprovizionării cu produse din domeniul apărării ar putea fi utile pentru punerea în aplicare a prezentului regulament. AEA facilitează schimbul de bune practici şi consolidează cooperarea dintre statele membre în ceea ce priveşte securitatea aprovizionării în domeniul apărării. De asemenea, furnizează informaţii cu privire la blocajele care afectează lanţurile de aprovizionare cu produse din domeniul apărării. Prin urmare, AEA ar trebui să îşi poată exprima opiniile şi cunoştinţele de specialitate, printre altele, în cadrul consiliului, astfel încât să contribuie la pregătirea pentru impactul crizelor aprovizionării asupra pieţei interne a produselor din domeniul apărării şi la răspunsul la acest impact. Ţările asociate ar trebui să aibă dreptul de a deveni membri, fără drept de vot, ai consiliului în conformitate cu condiţiile stabilite în Acordul privind Spaţiul Economic European. Reprezentanţi ai Parlamentului European ar trebui să fie invitaţi, în calitate de observatori, la reuniunile consiliului. Consiliul ar trebui să faciliteze coordonarea între statele membre şi să ofere recomandări Comisiei şi să o asiste în implementarea mecanismelor instituite prin prezentul regulament menite să asigure securitatea aprovizionării, în special prin anticiparea, pregătirea, prevenirea şi abordarea crizelor în aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză.

(109)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competenţe de executare în ceea ce priveşte adoptarea programelor de lucru pentru a stabili priorităţile de finanţare şi condiţiile de finanţare aplicabile, acordarea de finanţare pentru acţiuni specifice, înfiinţarea SEAP, identificarea şi actualizarea produselor necesare în situaţii de criză, întocmirea şi menţinerea unei liste a autorităţilor naţionale de certificare, măsurile de prioritizare şi impunerea de sancţiuni. Ar trebui să fie luate în considerare particularităţile sectorului apărării, în special responsabilitatea statelor membre, a ţărilor asociate sau a Ucrainei pentru procesul de planificare şi achiziţie. Respectivele competenţe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (³¹).

(110)Ar trebui să fie posibil ca reprezentanţii Ucrainei să fie invitaţi la reuniunile comitetului în cazul în care contribuţia lor este necesară în legătură cu măsurile de punere în aplicare care privesc Ucraina, cum ar fi actele de punere în aplicare referitoare la Instrumentul de sprijin pentru Ucraina. Acest lucru ar permite unor astfel de reprezentanţi să îşi facă cunoscute opiniile şi să răspundă la întrebările adresate de statele membre. Acestora nu ar trebui însă să li se permită să fie prezenţi la deliberări şi nici să participe la voturile comitetului.

(112)Finanţarea din partea Uniunii în temeiul prezentului regulament ar trebui să acopere numai costurile necesare pentru urmărirea obiectivelor programului şi ale Instrumentului de sprijin pentru Ucraina şi nu poate acoperi costurile aferente PESC. În consecinţă, finanţarea din partea Uniunii în cadrul programului şi al Instrumentului de sprijin pentru Ucraina nu ar trebui să acopere costurile achiziţionării şi întreţinerii produselor din domeniul apărării în scopuri militare sau de apărare, inclusiv în contextul instituirii, gestionării şi menţinerii unei rezerve de pregătire industrială în domeniul apărării. Cu toate acestea, ar trebui să fie posibil ca finanţarea din partea Uniunii în cadrul programului şi al Instrumentului de sprijin pentru Ucraina să acopere costurile suportate în contextul achiziţionării sau întreţinerii unor astfel de produse în cazul în care costurile respective sunt necesare pentru consolidarea competitivităţii EDTIB sau pentru redresarea, reconstrucţia şi modernizarea DTIB ucrainene, în special costurile nerecurente.

(116)Întrucât obiectivele prezentului regulament, şi anume îmbunătăţirea poziţiei de lider tehnologic, a gradului de inovare şi a celui de pregătire, a competitivităţii pe termen lung, a rezilienţei, a integrării şi a pregătirii EDTIB, asigurând disponibilitatea şi aprovizionarea în timp util cu produse din domeniul apărării şi contribuind la redresarea, reconstrucţia şi modernizarea DTIB ucrainene nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea şi efectele acţiunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

CAPITOLUL I:DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1: Obiective generale şi obiect

(1)Prezentul regulament urmăreşte să îmbunătăţească poziţia de lider tehnologic, gradul de inovare şi cel de pregătire, competitivitatea pe termen lung, rezilienţa, integrarea şi pregătirea bazei industriale şi tehnologice de apărare europene (EDTIB), asigurând disponibilitatea şi aprovizionarea în timp util cu produse din domeniul apărării şi contribuind la redresarea, reconstrucţia şi modernizarea bazei industriale şi tehnologice de apărare ucrainene (denumită în continuare "DTIB ucraineană").

(2)Prezentul regulament stabileşte un buget pentru perioada 2025-2027, precum şi următoarele:

Art. 2: Definiţii

1."acord de achiziţie anticipată" înseamnă un contract de achiziţii publice încheiat cu unul sau mai mulţi operatori economici, care vizează sprijinirea dezvoltării sau a producţiei rapide a unui produs şi în temeiul căruia dreptul de a achiziţiona un anumit număr de produse într-un anumit interval de timp şi la un anumit preţ este condiţionat de prefinanţarea unei părţi din costurile iniţiale suportate de operatorii economici în cauză. Deşi un acord de achiziţie anticipată este obligatoriu din punct de vedere juridic pentru autorităţile contractante participante şi pentru contractant, acesta trebuie pus în aplicare în continuare prin încheierea de contracte cu contractanţii în cauză;

5."operaţiune de finanţare mixtă" înseamnă o acţiune sprijinită din bugetul Uniunii, inclusiv în cadrul unui mecanism sau al unei platforme de finanţare mixte în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 6 din Regulamentul financiar, care combină forme de sprijin nerambursabil sau instrumente financiare de la bugetul Uniunii cu forme de sprijin rambursabil din partea unor instituţii de dezvoltare sau a altor instituţii de finanţare publice sau din partea unor instituţii de finanţare comerciale şi a unor investitori comerciali;

6."informaţii clasificate" înseamnă informaţii sau materiale, sub orice formă, a căror divulgare neautorizată ar putea cauza prejudicii de diferite grade intereselor Uniunii sau ale unuia sau mai multor state membre şi care poartă un marcaj de clasificare UE sau un marcaj de clasificare corespunzător, astfel cum se prevede în acordul încheiat între statele membre ale Uniunii Europene, reunite în cadrul Consiliului, privind protecţia informaţiilor clasificate schimbate în interesul Uniunii Europene (³²);

7."autorităţi contractante" înseamnă autorităţi contractante în sensul definiţiei de la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (³³) şi de la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (³⁴);

12."gestionarea dinamică a disponibilităţii" înseamnă furnizarea de produse din domeniul apărării la timp, la locul convenit şi la nivelurile convenite de disponibilitate, precum şi gestionarea riscurilor de disponibilitate care s-ar putea materializa sub forma unor deficite ale produsului din domeniul apărării în cauză; în acest context, "disponibilitate" înseamnă capacitatea produsului din domeniul apărării de a funcţiona fără defecţiuni în condiţii definite şi de a fi gata de utilizare atunci când este necesar;

18."întreţinere" înseamnă toate acţiunile întreprinse pentru a asigura gradul de pregătire şi capabilitatea operaţională a unui produs din domeniul apărării, în special pentru a păstra echipamentul în condiţii specificate sau pentru a-l readuce la condiţiile specificate până la sfârşitul utilizării sale, inclusiv pregătirea pentru misiuni, longevitatea şi modernizarea, personalizarea şi specializarea, inspecţia, revizia generală, testarea, întreţinerea, modificările, clasificarea în ceea ce priveşte exploatabilitatea, repararea, recuperarea, reconstrucţia, regenerarea, salvarea şi canibalizarea;

22."acord de achiziţionare a producţiei" înseamnă orice acord contractual între, pe de o parte, cel puţin trei state membre şi, dacă este cazul, ţări asociate sau Ucraina şi, pe de altă parte, cel puţin un producător de produse din domeniul apărării, care conţine fie un angajament al statelor membre şi, după caz, al ţărilor asociate sau al Ucrainei, de a obţine prin achiziţii publice o anumită cantitate de produse din domeniul apărării pentru o anumită perioadă de timp, fie un angajament al producătorului de produse din domeniul apărării de a oferi statelor membre şi, după caz, ţărilor asociate sau Ucrainei, opţiunea de a face o astfel de achiziţie publică;

25."materie primă" înseamnă o materie primă în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2024/1252 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁶);

27."marcă de excelenţă" înseamnă o etichetă de calitate care atestă că o propunere prezentată ca urmare a unei cereri de propuneri din cadrul programului sau al Instrumentului de sprijin pentru Ucraina a depăşit toate pragurile de evaluare stabilite în programul de lucru, dar nu a putut fi finanţată din cauza lipsei resurselor bugetare disponibile pentru cererea de propuneri respectivă în cadrul programului de lucru, şi care ar putea primi sprijin din alte surse de finanţare ale Uniunii sau naţionale;

31."subcontractant" înseamnă un operator economic care este propus de un candidat, ofertant sau contractant pentru a îndeplini sarcini sau servicii specifice sub supravegherea contractantului principal, care contribuie la proiectarea sau fabricarea unui produs din domeniul apărării, altul decât cel furnizat de furnizori pentru executarea contractului, pentru care i se alocă cel puţin 15 % din valoarea contractului şi care are nevoie de acces la informaţii clasificate pentru executarea contractului respectiv; în sensul prezentei definiţii, prin "furnizor" se înţelege un operator economic care livrează contractantului componente de proiectare sau producţie proprie.

Art. 3: Buget

(3)Finanţarea din partea Uniunii în temeiul prezentului regulament acoperă numai costurile necesare pentru urmărirea obiectivelor programului şi ale Instrumentului de sprijin pentru Ucraina. Prin urmare, finanţarea din partea Uniunii în cadrul programului şi al Instrumentului de sprijin pentru Ucraina nu acoperă costurile achiziţionării şi întreţinerii produselor din domeniul apărării în scopuri militare sau de apărare, inclusiv în contextul constituirii, gestionării şi menţinerii unor rezerve de pregătire industrială în domeniul apărării astfel cum se menţionează la articolul 38 (denumite în continuare "rezerve de pregătire industrială în domeniul apărării"). Finanţarea din partea Uniunii în temeiul prezentului regulament poate acoperi costurile suportate în contextul achiziţionării sau al întreţinerii unor astfel de produse atunci când respectivele costuri sunt necesare pentru consolidarea competitivităţii EDTIB sau pentru redresarea, reconstrucţia şi modernizarea DTIB ucrainene, în special costurile nerecurente.

(6)Până la 3,5 % din cuantumul menţionat la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol poate fi utilizat pentru asistenţă tehnică şi administrativă pentru implementarea programului şi a Instrumentului de sprijin pentru Ucraina, cum ar fi activităţi de pregătire, monitorizare, control, audit şi evaluare, inclusiv investigaţii privind preţurile şi sisteme şi platforme corporative de tehnologie a informaţiei, precum şi toate celelalte cheltuieli de asistenţă tehnică şi administrativă sau cheltuieli cu personalul suportate de Comisie pentru gestionarea programului şi a Instrumentului de sprijin pentru Ucraina.

(8)În cazul în care acest lucru este necesar pentru a permite gestionarea acţiunilor nefinalizate până la 31 decembrie 2027, în bugetul Uniunii pot fi înregistrate credite până în 2033 pentru a acoperi cheltuielile necesare îndeplinirii obiectivelor stabilite la articolul 4 pentru program sau, după caz, la articolul 22 pentru Instrumentul de sprijin pentru Ucraina, astfel încât să se permită gestionarea acţiunilor nefinalizate până la finalizarea programului sau a Instrumentului de sprijin pentru Ucraina şi pentru a acoperi cheltuielile legate de activităţile şi serviciile operaţionale esenţiale.

CAPITOLUL II:PROGRAMUL

SECŢIUNEA 1:DISPOZIŢII GENERALE APLICABILE PROGRAMULUI

Art. 4: Obiective

(1)Programul urmăreşte să sporească competitivitatea, rezilienţa şi gradul de pregătire al EDTIB prin iniţierea şi accelerarea adaptării industriei la schimbările structurale impuse de evoluţia mediului de securitate. În special, programul urmăreşte:

a)consolidarea cooperării în ceea ce priveşte achiziţiile publice din domeniul apărării prin acordarea de stimulente statelor membre cu scopul de a agrega cererea de produse din domeniul apărării, de a armoniza cerinţele în materie de capabilităţi de apărare şi de a consolida solidaritatea între acestea, conducând în cele din urmă la o mai mare interoperabilitate şi interschimbabilitate, precum şi prin îmbunătăţirea previzibilităţii cererii pentru EDTIB, în funcţie de nevoile statelor membre în materie de produse din domeniul apărării;

b)îmbunătăţirea şi accelerarea capacităţii de adaptare a lanţurilor de aprovizionare industriale din domeniul apărării, deschiderea lanţurilor de aprovizionare pentru cooperarea transfrontalieră, în special pentru IMM-uri şi întreprinderile cu capitalizare medie, creşterea capacităţilor de producţie, reducerea termenului de execuţie pentru produsele din domeniul apărării şi sprijinirea industrializării şi a comercializării produselor din domeniul apărării prin acţiuni finanţate de Uniune sau prin alte activităţi de cooperare ale Uniunii desfăşurate cu susţinerea statelor membre în vederea asigurării disponibilităţii produselor din domeniul apărării şi a aprovizionării cu acestea, în întreaga Uniune, ţinând seama, de asemenea, de nevoile specifice ale statelor membre în cazul materializării ameninţărilor militare convenţionale;

(2)Programul trebuie să fie implementat ţinându-se seama de obiectivele Busolei strategice pentru securitate şi apărare şi să fie în concordanţă cu priorităţile în materie de capabilităţi de apărare convenite de comun acord de statele membre în cadrul politicii externe şi de securitate comune (PESC), în special în contextul planului de dezvoltare a capabilităţilor (PDC), şi cu oportunităţile de colaborare identificate în procesul anual coordonat de revizuire privind apărarea (CARD).

(3)Programul trebuie să fie în concordanţă cu cooperarea statelor membre în cadrul cooperării structurate permanente (PESCO), cu iniţiativele şi proiectele AEA, precum şi cu asistenţa civilă şi militară acordată Ucrainei de către Uniune. Programul trebuie să ţină seama în mod corespunzător de activităţile relevante desfăşurate de Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), precum şi de alţi parteneri, în cazul în care activităţile respective servesc intereselor de securitate şi apărare ale Uniunii.

Art. 5: Resurse financiare suplimentare

(1)Statele membre, instituţiile, organele şi agenţiile Uniunii, ţările terţe, organizaţiile internaţionale, instituţiile financiare internaţionale sau alţi terţi pot furniza contribuţii financiare suplimentare la program, inclusiv la Fondul pentru accelerarea transformării lanţurilor de aprovizionare în domeniul apărării (FAST) menţionat la articolul 14 din prezentul regulament, în conformitate cu articolul 211 alineatul (2) din Regulamentul financiar. Astfel de contribuţii financiare constituie venituri alocate externe în înţelesul articolului 21 alineatul (2) litera (a), (d) sau (e) sau al articolului 21 alineatul (5) din Regulamentul financiar.

(2)Contribuţiile statelor membre sprijinite prin Mecanismul de redresare şi rezilienţă se utilizează în beneficiul statului membru în cauză, cu condiţia să contribuie la îndeplinirea unuia sau mai multora dintre obiectivele stabilite la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2021/241, şi, prin derogare de la articolul 20 alineatul (6) din prezentul regulament şi de la articolul 193 alineatul (1) din Regulamentul financiar, pot fi utilizate în scopul de a contribui la finanţarea acţiunilor eligibile în temeiul articolului 12 din prezentul regulament, până la 100 % din costurile eligibile.

Prin derogare de la articolul 5 alineatul (2), de la articolul 18 alineatul (4) litera (d) şi de la articolul 19 alineatul (3) litera (d) şi de la criteriul 2.4 din anexa V la Regulamentul (UE) 2021/241, principiul de "a nu prejudicia în mod semnificativ" nu se aplică contribuţiilor statelor membre sprijinite prin Mecanismul de redresare şi rezilienţă, cu condiţia ca statul membru în cauză să justifice în acordul de contribuţie relevant încheiat cu Comisia că nu este fezabil şi nici adecvat să se asigure că tipul de activităţi care urmează să fie sprijinite în temeiul prezentului regulament respectă principiul de "a nu prejudicia în mod semnificativ".

(3)Orice cuantumuri suplimentare primite în temeiul acordurilor bilaterale sau multilaterale încheiate în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2025/1106 al Consiliului (³⁸) constituie venituri alocate externe în înţelesul articolului 21 alineatul (5) din Regulamentul financiar şi se utilizează pentru program în conformitate cu prezentul regulament.

(4)Resursele alocate statelor membre în cadrul gestiunii partajate pot fi transferate, la cererea statului membru în cauză, către program sub rezerva îndeplinirii condiţiilor prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1060. Comisia execută respectivele resurse direct, în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul financiar, sau indirect, în conformitate cu litera (c) de la paragraful menţionat. Resursele respective se utilizează în beneficiul statului membru în cauză.

(5)În ceea ce priveşte cuantumurile contribuţiilor efectuate în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, statul membru în cauză poate decide ca proporţia din cuantumurile respective să fie pusă la dispoziţia tuturor entităţilor eligibile pentru finanţare în temeiul prezentului regulament, să fie pusă la dispoziţie numai în beneficiul statului membru în cauză sau să fie pusă la dispoziţie în beneficiul suplimentar al altor state membre. În cazul în care cuantumurile sunt puse la dispoziţie în beneficiul statului membru în cauză sau în beneficiul suplimentar al altor state membre, prin derogare de la articolul 20 alineatul (6) din prezentul regulament şi de la articolul 193 alineatul (1) din Regulamentul financiar, astfel de cuantumuri pot fi utilizate în scopul de a contribui la finanţarea acţiunilor eligibile în temeiul articolului 12 din prezentul regulament, până la 100 % din costurile eligibile.

Art. 6: Finanţare alternativă, combinată şi cumulativă

(1)Programul se implementează în sinergie cu alte programe ale Uniunii. O acţiune care a beneficiat de o contribuţie din partea altui program al Uniunii poate primi o contribuţie şi în cadrul programului, cu condiţia ca respectivele contribuţii să nu acopere aceleaşi costuri. Pentru fiecare contribuţie se aplică normele programului relevant al Uniunii sau se poate aplica, pentru toate contribuţiile, un set unic de norme ale oricăruia dintre programele Uniunii care contribuie şi se poate încheia un angajament juridic unic. Sprijinul cumulat din bugetul Uniunii nu poate depăşi costurile eligibile totale ale acţiunii şi poate fi calculat pe o bază proporţională, în conformitate cu documentele care stabilesc condiţiile de acordare a sprijinului.

Art. 7: Implementare şi forme de finanţare din partea Uniunii

(3)În ceea ce priveşte acţiunile menţionate la articolul 12 alineatul (1) din prezentul regulament, pentru care se acordă finanţare din partea Uniunii sub forma unui grant şi se realizează profit, Comisia are dreptul să recupereze procentul din profit care corespunde contribuţiei Uniunii la costurile eligibile suportate efectiv de beneficiarul care desfăşoară acţiunea, până la concurenţa cuantumului final al contribuţiei Uniunii. Prin derogare de la articolul 195 alineatul (2) din Regulamentul financiar, profitul se calculează ca fiind un excedent de venituri raportat la costurile eligibile ale acţiunii, în cazul în care veniturile se limitează la finanţarea din partea Uniunii, la finanţarea din partea statelor membre, inclusiv achiziţiile publice, la alte venituri generate în timpul acţiunii şi la orice venituri rezultate din acţiune. Programele de lucru menţionate la articolul 21 din prezentul regulament pot stabili detalii suplimentare.

Art. 9: Entităţi juridice eligibile

(4)Prin derogare de la alineatul (3) de la prezentul articol, în cazul în care destinatarii finanţării din partea Uniunii implicaţi într-o acţiune nu au la dispoziţie alternative sau infrastructură, instalaţii, active şi resurse relevante, uşor accesibile în Uniune sau într-o ţară asociată, aceştia îşi pot utiliza infrastructura, instalaţiile, activele sau resursele care sunt situate sau deţinute în afara teritoriului statelor membre sau al ţărilor asociate, cu condiţia ca această utilizare să nu contravină intereselor de securitate şi apărare ale Uniunii şi ale statelor sale membre, inclusiv respectării principiului relaţiilor de bună vecinătate, şi să fie în concordanţă cu obiectivele stabilite la articolul 4. Costurile legate de activităţile care utilizează infrastructura, instalaţiile, activele sau resursele respective nu sunt eligibile pentru sprijin din partea programului.

(6)Prin derogare de la alineatul (5) de la prezentul articol, o entitate juridică stabilită în Uniune sau într-o ţară asociată şi controlată de o ţară terţă neasociată sau de o entitate dintr-o ţară terţă neasociată este eligibilă pentru a fi destinatar al finanţării din partea Uniunii dacă sunt puse la dispoziţia Comisiei garanţii aprobate în conformitate cu procedurile naţionale ale unui stat membru sau ale unei ţări asociate în care este stabilită, cum ar fi măsuri adecvate în temeiul examinării, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2019/452 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁹).

Garanţiile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat oferă asigurări că implicarea într-o acţiune a unei entităţi juridice astfel cum se menţionează la paragraful respectiv nu ar contraveni intereselor în materie de securitate şi apărare ale Uniunii şi ale statelor sale membre, astfel cum sunt stabilite în cadrul PESC în temeiul titlului V din TUE, inclusiv respectării principiului relaţiilor de bună vecinătate, sau obiectivelor stabilite la articolul 4 din prezentul regulament. Garanţiile respective atestă în special faptul că, pentru scopurile urmărite de o acţiune, sunt în vigoare măsuri care să asigure că:

c)deţinerea dreptului de proprietate intelectuală care decurge din acţiunile menţionate la articolul 12 alineatul (1) litera (d) nu face obiectul unor restricţii din partea unei ţări terţe neasociate sau a unei entităţi dintr-o ţară terţă neasociată şi nici nu este transferată către entităţi stabilite în afara teritoriului statelor membre sau al ţărilor asociate fără aprobarea statului membru sau a ţării asociate în care este stabilită entitatea juridică. O astfel de aprobare nu poate contraveni obiectivelor stabilite la articolul 4.

(8)Atunci când desfăşoară o acţiune eligibilă, destinatarii pot, de asemenea, să coopereze cu entităţi juridice stabilite în afara teritoriului statelor membre sau al ţărilor asociate sau care sunt controlate de o ţară terţă neasociată sau de o entitate dintr-o ţară terţă neasociată, inclusiv prin utilizarea activelor, infrastructurii, instalaţiilor şi resurselor respectivelor entităţi juridice, cu condiţia ca o astfel de utilizare să nu contravină intereselor în materie de securitate şi apărare ale Uniunii şi ale statelor sale membre, inclusiv respectării principiului relaţiilor de bună vecinătate, sau obiectivelor stabilite la articolul 4.

SECŢIUNEA 2:ACŢIUNI ELIGIBILE

Art. 10: Acţiuni eligibile

(1)Acţiunile eligibile pentru finanţare în cadrul programului pun în aplicare obiectivele stabilite la articolul 4 şi se pot prezenta în una dintre următoarele forme sau într-o combinaţie a acestora:

(2)Următoarele acţiuni nu sunt eligibile pentru finanţare în cadrul programului:

(4)Pentru acţiunile desfăşurate în temeiul articolului 12 şi pentru activităţile desfăşurate în temeiul articolului 35, altele decât activităţile de achiziţii publice, costul componentelor originare din afara Uniunii şi a ţărilor asociate nu poate depăşi 35 % din costul estimat al componentelor produsului pentru care creşterea capacităţii de producţie este sprijinită prin finanţare din partea Uniunii. Nicio componentă a produsului pentru care creşterea capacităţii de producţie este sprijinită prin finanţare din partea Uniunii nu poate proveni din ţări terţe care contravin intereselor de securitate şi apărare ale Uniunii şi ale statelor sale membre.

Art. 11: Acţiuni de achiziţii publice în comun

(4)Statele membre şi ţările asociate care desfăşoară o acţiune de achiziţie publică în comun desemnează, prin unanimitate, un agent de achiziţii publice care să acţioneze în numele lor în scopul respectivei achiziţii publice în comun. Agentul de achiziţii publice desfăşoară procedurile de achiziţii şi încheie contractele rezultate cu contractanţii în numele ţărilor participante. Agentul de achiziţii publice poate să participe la acţiune în calitate de beneficiar şi să acţioneze în calitate de coordonator al consorţiului de entităţi juridice, fiind, prin urmare, abilitat să gestioneze şi să combine fonduri din cadrul programului şi fonduri din partea statelor membre participante şi a ţărilor asociate participante.

(7)Prin derogare de la alineatul (6), pentru a ţine seama de cooperarea industrială cu ţări terţe neasociate, achiziţia publică în comun care implică un subcontractant căruia i se alocă între 15 % şi 35 % din valoarea contractului şi care nu este stabilit sau nu îşi are structurile de conducere executivă în Uniune sau într-o ţară asociată, este eligibilă pentru sprijin în cadrul programului cu condiţia ca între contractant şi subcontractantul respectiv să se fi stabilit o relaţie contractuală directă legată de produsul din domeniul apărării înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(9)Înainte de a lansa o procedură de achiziţii publice pentru o acţiune de achiziţii publice în comun în temeiul prezentului regulament, agentul de achiziţii publice informează statele membre care nu participă la procedura planificată şi le oferă posibilitatea de a depune, într-un interval de timp rezonabil, o cerere motivată prin care să solicite agentului de achiziţii publice să achiziţioneze pentru acestea cantităţi suplimentare de produse din domeniul apărării. În cazul în care se depune o astfel de cerere, prin contractul de achiziţii publice în comun se rezervă dreptul autorităţilor contractante participante de a achiziţiona cantităţi suplimentare de produse din domeniul apărării pentru astfel de state membre, fără a aduce atingere normelor aplicabile ale Uniunii şi normelor naţionale referitoare la exportul de produse din domeniul apărării.

(10)Înainte de a lansa o procedură de achiziţii publice pentru o acţiune de achiziţii publice în comun în temeiul prezentului regulament, agentul de achiziţii publice informează, de asemenea, atunci când acest lucru este posibil, ţările asociate şi Ucraina cu privire la procedura planificată şi le oferă posibilitatea de a depune o cerere motivată prin care să solicite agentului de achiziţii publice să achiziţioneze pentru acestea cantităţi suplimentare de produse din domeniul apărării. În cazul în care se depune o astfel de cerere, prin contractul de achiziţii publice în comun se rezervă dreptul autorităţilor contractante participante de a achiziţiona cantităţi suplimentare de produse din domeniul apărării pentru ţările asociate şi Ucraina.

Art. 12: Acţiuni de consolidare a industriei

(1)Acţiunile de consolidare a industriei constau în activităţi legate de accelerarea adaptării la schimbările structurale ale capacităţii de producţie a produselor din domeniul apărării, inclusiv a componentelor acestora şi a materiilor prime aferente, în măsura în care acestea sunt destinate sau utilizate integral pentru producerea de produse din domeniul apărării, în special:

b)stabilirea de parteneriate industriale transfrontaliere, inclusiv prin parteneriate public-private sau alte forme de cooperare industrială care includ IMM-uri şi întreprinderi mici cu capitalizare medie, în cadrul unui efort industrial comun, inclusiv activităţi care vizează coordonarea aprovizionării sau rezervării şi constituirii de stocuri de produse, componente şi materii prime aferente din domeniul apărării, precum şi coordonarea capacităţilor de producţie şi a planurilor de producţie;

(2)Pentru activităţile menţionate la alineatul (1) litera (d), acţiunea se efectuează de către entităţi juridice care cooperează în cadrul unui consorţiu format din cel puţin trei entităţi juridice eligibile, dintre care cel puţin două sunt stabilite în state membre diferite. Cel puţin trei dintre respectivele entităţi juridice eligibile stabilite în cel puţin două state membre diferite nu pot fi controlate, direct sau indirect, pe întreaga durată a desfăşurării acţiunii, de către aceeaşi entitate juridică şi nu se controlează reciproc.

(4)Pentru producţia de muniţie şi rachete, destinatarii finanţării din partea Uniunii sau autorităţile guvernamentale relevante ale statelor membre în cauză au capacitatea de a decide, fără restricţii impuse de ţări terţe neasociate sau de entităţi din ţări terţe neasociate, cu privire la definirea, adaptarea şi evoluţia proiectării produsului din domeniul apărării în cauză, inclusiv autoritatea legală de a înlocui sau elimina componente care fac obiectul restricţiilor impuse de ţări terţe neasociate sau de entităţi din ţări terţe neasociate sau, alternativ, prin derogare de la articolul 10 alineatul (5), au obţinut un angajament obligatoriu din punct de vedere juridic din partea ţării terţe neasociate sau a entităţii din ţara terţă neasociată în cauză că li se va acorda o astfel de capacitate de a decide într-un interval de timp rezonabil, proporţional cu complexitatea acţiunii în cauză, şi, în orice caz, nu mai târziu de 31 decembrie 2033.

Art. 13: Acţiuni de sprijin

(1)Acţiunile de sprijin constau în:

(2)Pentru activităţile menţionate la alineatul (1) litera (a), acţiunea se efectuează de către entităţi juridice care cooperează în cadrul unui consorţiu format din cel puţin trei entităţi juridice eligibile, dintre care cel puţin două sunt stabilite în cel puţin două state membre diferite. Cel puţin trei dintre respectivele entităţi juridice eligibile nu sunt controlate, direct sau indirect, pe întreaga durată a desfăşurării acţiunii, de către aceeaşi entitate juridică şi nu se controlează reciproc.

SECŢIUNEA 3:FONDUL PENTRU ACCELERAREA TRANSFORMĂRII LANŢURILOR DE APROVIZIONARE ÎN DOMENIUL APĂRĂRII (FAST)

Art. 14: Fondul pentru accelerarea transformării lanţurilor de aprovizionare în domeniul apărării (FAST)

(1)Pentru a mobiliza şi a accelera investiţiile necesare pentru creşterea capacităţilor de producţie în domeniul apărării ale IMM-urilor şi ale întreprinderilor cu capitalizare medie care respectă criterii echivalente cu cele stabilite la articolul 9 alineatul (1) şi, după caz, la articolul 9 alineatele (3) şi (4), precum şi pentru a reduce riscurile legate de respectivele investiţii, se poate crea o operaţiune de finanţare mixtă care să ofere sprijin sub formă de creanţe, sprijin sub formă de capital propriu ori ambele, denumită "Fondul pentru accelerarea transformării lanţurilor de aprovizionare în domeniul apărării" (FAST). FAST este implementat în conformitate cu titlul X din Regulamentul financiar şi cu Regulamentul (UE) 2021/523.

(2)Obiectivele specifice urmărite de FAST sunt următoarele:

b)oferirea de sprijin IMM-urilor, inclusiv întreprinderilor nou înfiinţate şi întreprinderilor în curs de extindere, şi întreprinderilor cu capitalizare medie din întreaga Uniune care se confruntă cu dificultăţi în ceea ce priveşte accesul la finanţare şi care:

SECŢIUNEA 4:ACHIZIŢII PUBLICE

Art. 15: Achiziţii publice cu sprijinul Comisiei

(1)În conformitate cu articolul 168 din Regulamentul financiar, statele membre pot solicita Comisiei:

(4)Prin derogare de la articolul 168 alineatul (3) din Regulamentul financiar, o ţară asociată poate solicita Comisiei, împreună cu cel puţin un stat membru, să acţioneze în calitate de organism central de achiziţie, astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol. Atunci când Comisia acţionează în calitate de organism central de achiziţie, se aplică condiţii echivalente cu cele prevăzute la articolul 168 alineatul (3) din Regulamentul financiar.

(5)Pe lângă condiţiile prevăzute în Regulamentul financiar, procedura de achiziţii publice menţionată la alineatele (1), (3) şi (4) de la prezentul articol trebuie să respecte, de asemenea, următoarele condiţii:

Art. 16: Achiziţionarea preliminară de produse din domeniul apărării

(1)Achiziţiile publice în comun astfel cum sunt menţionate la articolul 15 alineatul (1) litera (a) pot lua forma unor acorduri de achiziţie anticipată de produse din domeniul apărării, negociate şi încheiate în numele sau pe seama ţărilor participante. Astfel de acorduri pot include un mecanism de plată anticipată pentru producerea unor astfel de produse în schimbul dreptului la rezultat, care nu poate depăşi părţile contractului privind costurile nerecurente, inclusiv rezervarea capacităţilor de producţie.

Art. 17: Facilitarea acordurilor de achiziţionare a producţiei

(1)Comisia stabileşte un sistem pentru a facilita încheierea de acorduri de achiziţionare a producţiei legate de intensificarea industrială a capacităţilor de producţie ale EDTIB, între statele membre şi, după caz, ţările asociate, pe de o parte, şi operatorii economici din cadrul EDTIB, pe de altă parte, cu respectarea normelor Uniunii în materie de concurenţă şi achiziţii publice. Comisia se asigură că este împiedicat accesul unei ţări terţe neasociate sau al unei entităţi dintr-o ţară terţă neasociată la informaţii clasificate sau sensibile referitoare la acţiune, iar angajaţii sau alte persoane implicate în acţiune deţin autorizare de securitate naţională emisă de un stat membru sau de o ţară asociată.

(3)Sistemul menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol le permite producătorilor de produse din domeniul apărării care îndeplinesc criterii echivalente cu cele prevăzute la articolul 9 alineatele (1), (3) şi (4) să prezinte oferte care indică:

SECŢIUNEA 5:CRITERII DE ATRIBUIRE ŞI PROGRAME DE LUCRU

Art. 18: Criterii de atribuire

(1)Propunerile de acţiuni sunt evaluate în funcţie de obiectivele stabilite pentru acţiunea relevantă, de rezultatele preconizate ale acţiunii relevante, precum şi de calitatea şi eficienţa implementării sale. În special, evaluarea respectivă include unul sau mai multe dintre următoarele criterii:

(3)În plus faţă de criteriile stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, propunerile vizând acţiuni de consolidare a industriei astfel cum sunt menţionate la articolul 12 sunt evaluate pe baza următoarelor criterii:

Art. 20: Contribuţia financiară a Uniunii

(2)În cazul în care grantul din partea Uniunii ia forma unei finanţări nelegate de costuri, în temeiul articolului 183 alineatul (3) din Regulamentul financiar, nivelul contribuţiei Uniunii atribuite fiecărei acţiuni poate fi bazat pe factori precum:

(5)Prin derogare de la alineatul (4) de la prezentul articol, contribuţia financiară a Uniunii la fiecare acţiune menţionată la articolul 11 poate fi de până la 25 % din valoarea estimată a contractului de achiziţii publice în comun în cauză, cu condiţia îndeplinirii cel puţin a uneia dintre următoarele condiţii:

(7)Prin derogare de la alineatul (6) de la prezentul articol, contribuţia financiară a Uniunii la fiecare acţiune menţionată la articolul 12 poate fi de până la 50 % din costurile eligibile în cazul în care majoritatea beneficiarilor sunt IMM-uri sau întreprinderi cu capitalizare medie stabilite în statele membre sau în ţările asociate sau în cazul în care acţiunea este efectuată de o SEAP şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:

Art. 21: Programe de lucru

(3)Programele de lucru includ în special:

CAPITOLUL III:INSTRUMENTUL DE SPRIJIN PENTRU UCRAINA

SECŢIUNEA 1:DISPOZIŢII GENERALE APLICABILE INSTRUMENTULUI DE SPRIJIN PENTRU UCRAINA

Art. 22: Obiective

(2)Obiectivul stabilit la alineatul (1) este urmărit cu accent pe consolidarea cooperării transfrontaliere dintre EDTIB şi DTIB ucraineană, ţinând seama de nevoile Ucrainei în materie de consolidare a industriei în domeniul apărării şi de achiziţii publice în domeniul apărării, prin crearea de capacităţi de producţie sau intensificarea acestora în concordanţă cu standardele NATO şi cu alte standarde relevante, protecţia activelor, asistenţă tehnică şi schimb de personal, o cooperare sporită privind achiziţiile publice în comun de produse din domeniul apărării care implică Ucraina şi DTIB ucraineană, inclusiv întreţinerea acestora, şi cooperarea în materie de acordare de licenţe pentru producţie prin intermediul parteneriatelor public-private sau al altor forme de cooperare, precum întreprinderile comune. Se acordă o atenţie deosebită obiectivului de a sprijini Ucraina să se alinieze treptat la normele, standardele, politicile şi practicile Uniunii în vederea viitoarei aderări la Uniune.

Art. 23: Resurse financiare suplimentare

(1)Statele membre, instituţiile, organele şi agenţiile Uniunii, ţările terţe, organizaţiile internaţionale, instituţiile financiare internaţionale sau alţi terţi pot furniza contribuţii financiare suplimentare la Instrumentul de sprijin pentru Ucraina, în conformitate cu articolul 208 alineatul (2) din Regulamentul financiar. Astfel de contribuţii financiare constituie venituri alocate externe în înţelesul articolului 21 alineatul (2) litera (a), (d) sau (e) sau al articolului 21 alineatul (5) din Regulamentul financiar.

(4)Resursele alocate statelor membre în cadrul gestiunii partajate pot fi transferate, la cererea statelor membre în cauză, către Instrumentul de sprijin pentru Ucraina, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1060. Comisia execută respectivele resurse direct, în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul financiar, sau indirect, în conformitate cu litera (c) de la paragraful menţionat. Resursele respective se utilizează în beneficiul statului membru în cauză.

Art. 24: Finanţare alternativă, combinată şi cumulativă

(1)Instrumentul de sprijin pentru Ucraina se implementează în sinergie cu alte programe ale Uniunii. O acţiune care a beneficiat de o contribuţie din partea altui program al Uniunii poate primi o contribuţie şi în cadrul Instrumentului de sprijin pentru Ucraina, cu condiţia ca respectivele contribuţii să nu acopere aceleaşi costuri. Pentru fiecare contribuţie se aplică normele programului relevant al Uniunii sau se poate aplica, pentru toate contribuţiile, un set unic de norme ale oricăruia dintre programele Uniunii care contribuie şi se poate încheia un angajament juridic unic. Sprijinul cumulat din bugetul Uniunii nu poate depăşi costurile eligibile totale ale acţiunii şi poate fi calculat pe o bază proporţională, în conformitate cu documentele care stabilesc condiţiile de acordare a sprijinului.

Art. 25: Implementare şi forme de finanţare din partea Uniunii

(3)În ceea ce priveşte activităţile menţionate la articolul 12 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament pentru care se acordă finanţare din partea Uniunii sub forma unui grant în cadrul Instrumentului de sprijin pentru Ucraina şi se realizează profit, Comisia are dreptul să recupereze procentul din profit care corespunde contribuţiei Uniunii la costurile eligibile suportate efectiv de beneficiarul care desfăşoară acţiunea, până la concurenţa cuantumului final al contribuţiei Uniunii. Prin derogare de la articolul 195 alineatul (2) din Regulamentul financiar, profitul se calculează ca fiind un excedent de venituri raportat la costurile eligibile ale acţiunii, în cazul în care veniturile se limitează la finanţarea din partea Uniunii, la finanţarea din partea statelor membre, inclusiv achiziţiile publice, la alte venituri generate în timpul acţiunii şi la orice venituri rezultate din acţiune. Programele de lucru menţionate la articolul 34 din prezentul regulament pot stabili detalii suplimentare.

Art. 26: Entităţi juridice eligibile

(4)Prin derogare de la alineatul (3) de la prezentul articol, în cazul în care destinatarii finanţării din partea Uniunii implicaţi într-o acţiune nu au la dispoziţie alternative sau infrastructură, instalaţii, active şi resurse relevante, uşor accesibile în Uniune sau în Ucraina, aceştia îşi pot utiliza infrastructura, instalaţiile, activele sau resursele care sunt situate sau deţinute în afara teritoriului statelor membre sau într-o altă ţară terţă decât Ucraina, cu condiţia ca această utilizare să nu contravină intereselor în materie de securitate şi apărare ale Uniunii sau ale statelor sale membre, inclusiv respectării principiului relaţiilor de bună vecinătate, şi să se realizeze în concordanţă cu obiectivele stabilite la articolul 22. Costurile legate de activităţile care utilizează infrastructura, instalaţiile, activele sau resursele respective nu sunt eligibile pentru sprijin din partea Instrumentului de sprijin pentru Ucraina.

(6)Prin derogare de la alineatul (5) de la prezentul articol, o entitate juridică stabilită în Uniune şi controlată de o ţară terţă neasociată alta decât Ucraina sau de o entitate dintr-o altă ţară terţă este eligibilă pentru a fi destinatar al finanţării din partea Uniunii dacă sunt puse la dispoziţia Comisiei garanţii aprobate în conformitate cu procedurile naţionale ale unui stat membru în care este stabilită, cum ar fi măsuri adecvate în temeiul examinării, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2019/452.

Garanţiile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat oferă asigurări că implicarea într-o acţiune a unei entităţi juridice astfel cum se menţionează la paragraful respectiv nu ar contraveni intereselor în materie de securitate şi apărare ale Uniunii şi ale statelor sale membre, astfel cum sunt stabilite în cadrul PESC în temeiul titlului V din TUE, inclusiv respectării principiului relaţiilor de bună vecinătate, sau obiectivelor stabilite la articolul 22 din prezentul regulament. Garanţiile respective atestă în special faptul că, pentru scopurile urmărite de o acţiune, sunt în vigoare măsuri care să asigure că:

c)deţinerea dreptului de proprietate intelectuală care decurge din acţiunile menţionate la articolul 27 alineatul (1) litera (b) în legătură cu acţiunile de consolidare a industriei care promovează industrializarea şi comercializarea produselor din domeniul apărării dezvoltate în cadrul acţiunilor finanţate de Uniune sau al altor activităţi de cooperare desfăşurate cu sprijinul statelor membre nu face obiectul unor restricţii din partea unei ţări terţe neasociate alta decât Ucraina sau a unei entităţi dintr-o altă ţară terţă şi nici nu este transferată către entităţi stabilite în afara teritoriului statelor membre, al ţărilor asociate sau al Ucrainei, fără aprobarea statului membru sau a ţării asociate în care este stabilită entitatea juridică sau, în cazul în care entitatea juridică este stabilită în Ucraina, fără aprobarea Ucrainei. O astfel de aprobare nu poate contraveni obiectivelor stabilite la articolul 22.

(8)Atunci când desfăşoară o acţiune eligibilă, destinatarii pot, de asemenea, să coopereze cu entităţi juridice stabilite în afara teritoriului statelor membre sau al Ucrainei sau care sunt controlate de o ţară terţă neasociată alta decât Ucraina sau de o entitate dintr-o altă ţară terţă, inclusiv prin utilizarea activelor, infrastructurii, instalaţiilor şi resurselor respectivelor entităţi juridice, cu condiţia ca aceasta să nu contravină intereselor de securitate şi apărare ale Uniunii sau ale statelor sale membre, inclusiv respectării principiului relaţiilor de bună vecinătate, sau obiectivelor prevăzute la articolul 22.

SECŢIUNEA 2:ACŢIUNI ELIGIBILE

Art. 27: Acţiuni eligibile

(1)Acţiunile eligibile pentru finanţare în cadrul Instrumentului de sprijin pentru Ucraina pun în aplicare obiectivele prevăzute la articolul 22 şi se pot prezenta în una dintre următoarele forme sau într-o combinaţie a acestora:

(2)Următoarele acţiuni nu sunt eligibile pentru finanţare în cadrul Instrumentului de sprijin pentru Ucraina:

(4)Pentru acţiunile desfăşurate în temeiul alineatului (1) litera (b), costul componentelor originare din afara Uniunii şi a Ucrainei nu poate depăşi 35 % din costul estimat al componentelor produsului pentru care creşterea capacităţii de producţie este sprijinită prin finanţare din partea Uniunii. Nicio componentă a produsului pentru care creşterea capacităţii de producţie este sprijinită prin finanţare din partea Uniunii nu poate proveni din ţări terţe care contravin intereselor de securitate şi apărare ale Uniunii şi ale statelor sale membre.

(5)Destinatarii finanţării din partea Uniunii sau, după caz, contractanţii au capacitatea de a decide, fără restricţii impuse de ţări terţe neasociate altele decât Ucraina sau de entităţi din alte ţari terţe, cu privire la definirea, adaptarea şi evoluţia proiectării produselor din domeniul apărării în cauză, inclusiv autoritatea legală de a înlocui sau elimina componente care fac obiectul restricţiilor impuse de ţări terţe neasociate altele decât Ucraina sau de entităţi din alte ţări terţe.

(8)În sensul prezentului capitol, trimiterile la statele membre de la articolele 11, 12, 13 şi 38 se interpretează ca incluzând Ucraina. Trimiterile la ţările asociate de la articolele 11, 12, 13 şi 38 nu se aplică prezentului capitol. În sensul prezentului capitol, trimiterile la articolul 9 cuprinse în articolul 11 se interpretează ca trimiteri la articolul 26, iar trimiterile la articolul 10 alineatul (5) cuprinse în articolul 12 se interpretează ca trimiteri la alineatul (5) de la prezentul articol.

SECŢIUNEA 3:ACHIZIŢII PUBLICE

Art. 28: Achiziţii publice cu sprijinul Comisiei

(1)Prin derogare de la articolul 168 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul financiar, Ucraina poate, împreună cu cel puţin un stat membru, să solicite Comisiei să se angajeze în achiziţii publice în comun, astfel cum se menţionează la articolul 168 alineatul (2) din Regulamentul financiar, prin care statele membre şi Ucraina pot achiziţiona, închiria sau achiziţiona în sistem de leasing produsele din domeniul apărării achiziţionate în comun. Respectivelor achiziţii publice în comun li se aplică celelalte condiţii prevăzute la articolul 168 alineatul (2) din Regulamentul financiar.

(2)Prin derogare de la articolul 168 alineatul (3) din Regulamentul financiar, Ucraina poate, împreună cu cel puţin un stat membru, să solicite Comisiei să acţioneze în calitate de organism central de achiziţie, astfel cum se menţionează la articolul 168 alineatul (3) din Regulamentul financiar pentru a efectua achiziţii în numele sau pe seama lor. Atunci când Comisia acţionează în calitate de organism central de achiziţie, se aplică condiţii echivalente cu cele prevăzute la articolul 168 alineatul (3) din Regulamentul financiar.

(4)Pe lângă condiţiile prevăzute în Regulamentul financiar, procedura de achiziţii publice menţionată la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol respectă, de asemenea, şi următoarele condiţii:

Art. 29: Achiziţionarea preliminară de produse din domeniul apărării

(1)Achiziţiile publice în comun astfel cum sunt menţionate la articolul 28 pot lua forma unor acorduri de achiziţie anticipată de produse din domeniul apărării, negociate şi încheiate în numele sau pe seama ţărilor participante. Astfel de acorduri pot include un mecanism de plată anticipată pentru producerea unor astfel de produse în schimbul dreptului la rezultat, care nu poate depăşi părţile contractului privind costurile nerecurente, inclusiv rezervarea capacităţilor de producţie.

Art. 30: Facilitarea acordurilor de achiziţionare a producţiei

(1)Comisia stabileşte un sistem pentru a facilita încheierea de acorduri de achiziţionare a producţiei legate de intensificarea industrială a capacităţilor de producţie ale DTIB ucrainene, între statele membre şi Ucraina, pe de o parte, şi operatorii economici din cadrul DTIB ucrainene, pe de altă parte, cu respectarea normelor Uniunii în materie de concurenţă şi achiziţii publice. Comisia se asigură că este împiedicat accesul unei ţări terţe neasociate alta decât Ucraina sau al unei entităţi dintr-o altă ţară terţă la informaţii clasificate sau sensibile referitoare la acţiune, iar angajaţii sau alte persoane implicate în acţiune deţin autorizare de securitate naţională emisă de un stat membru, de o ţară asociată sau de Ucraina.

(3)Sistemul menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol le permite producătorilor de produse din domeniul apărării care îndeplinesc criterii echivalente cu cele prevăzute la articolul 26 alineatele (1), (3) şi (4) să prezinte oferte care indică:

SECŢIUNEA 4:CRITERII DE ATRIBUIRE ŞI PROGRAME DE LUCRU

Art. 31: Criterii de atribuire

(2)În plus faţă de criteriile stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, propunerile vizând acţiuni de achiziţii publice în comun astfel cum sunt menţionate la articolul 11 pot fi evaluate pe baza unuia sau mai multora dintre următoarele criterii:

Art. 33: Contribuţia financiară a Uniunii

(2)În cazul în care grantul din partea Uniunii ia forma unei finanţări nelegate de costuri, nivelul contribuţiei Uniunii pentru fiecare acţiune poate fi bazat pe factori precum:

Art. 34: Programe de lucru

(3)Programele de lucru includ în special:

CAPITOLUL IV:PROIECTE EUROPENE DE INTERES COMUN ÎN DOMENIUL APĂRĂRII

Art. 35: Proiecte europene de interes comun în domeniul apărării

(1)Proiectele europene de interes comun în domeniul apărării (EDPCI) constau în proiecte industriale de colaborare menite să consolideze competitivitatea EDTIB pe tot cuprinsul Uniunii, contribuind în acelaşi timp la dezvoltarea capabilităţilor militare ale statelor membre care sunt esenţiale pentru interesele de securitate şi apărare ale Uniunii, inclusiv a acelor capabilităţi care asigură accesul la toate domeniile operaţionale, şi anume terestru, maritim, aerian, spaţial şi cibernetic.

(2)EDPCI îndeplinesc următoarele criterii în mod cumulativ:

a)consolidează în mod semnificativ competitivitatea, eficienţa şi capacitatea de inovare a EDTIB, în special prin:

(5)Înainte de a propune actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (3), Comisia verifică conformitatea propunerilor de proiecte menţionate la alineatul (4) cu toate criteriile enumerate la alineatul (2) şi:

b)invită Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate (denumit în continuare "Înaltul Reprezentant") şi AEA să furnizeze cunoştinţe de specialitate în vederea asigurării corelării cu priorităţile şi obiectivele menţionate la alineatul (2) literele (b), (c) şi (d), mai ales cu priorităţile în materie de capabilităţi de apărare stabilite de comun acord de către statele membre în cadrul PESC, în special astfel cum sunt formulate în comun în contextul PDC, pentru a completa informaţiile furnizate de statele membre cu privire la propunerile de proiecte; şi

(8)Implementarea unui EDPCI care este eligibil pentru finanţare din partea Uniunii astfel cum se menţionează la articolul 10 alineatul (1) litera (d) constă numai în una sau mai multe activităţi legate de:

(16)Planificarea, construcţia şi exploatarea instalaţiilor de producţie legate de un EDPCI pot fi considerate un motiv crucial de interes public major în înţelesul articolului 6 alineatul (4) şi al articolului 16 alineatul (1) litera (c) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului (⁴⁰) şi al articolului 4 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴¹), în interesul apărării în înţelesul articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴²) şi în interesul siguranţei şi sănătăţii publice în înţelesul articolului 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴³), cu condiţia să fie îndeplinite celelalte condiţii prevăzute în dispoziţiile respective.

(⁴²)Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum şi a Directivei 76/769/CEE a Consiliului şi a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE şi 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2006/1907/oj).

CAPITOLUL V:MECANISMUL EUROPEAN DE VÂNZĂRI MILITARE

Art. 36: Mecanismul european de vânzări militare

Art. 37: Catalogul european pentru vânzări militare

(1)În urma consultării AEA, Comisia creează şi ţine la zi un catalog unic şi centralizat al produselor din domeniul apărării dezvoltate de EDTIB şi de DTIB ucraineană (denumit în continuare "catalogul"). Comisia consultă AEA şi ţine seama de opiniile acesteia la elaborarea specificaţiilor tehnice pentru catalog şi, după caz, obţine prin achiziţii publice platforma informatică corporativă necesară pentru crearea acestuia. Statele membre, Ucraina şi operatorii economici sunt invitaţi să alimenteze catalogul în mod voluntar.

(2)Produsele din domeniul apărării prezente în catalog sunt fabricate de operatori economici care respectă criteriile de eligibilitate prevăzute la articolul 9 alineatele (1), (3) şi (4) sau la articolul 26 alineatele (1), (3) şi (4). În plus, catalogul indică dacă operatorul economic are capacitatea de a decide, fără restricţii impuse de ţări terţe neasociate sau de entităţi din ţări terţe neasociate, cu privire la definirea, adaptarea şi evoluţia proiectării produsului din domeniul apărării, inclusiv autoritatea legală de a înlocui sau elimina componente care fac obiectul restricţiilor impuse de ţări terţe neasociate sau de entităţi din ţări terţe neasociate. Sprijinul primit în cadrul programului, al Instrumentului de sprijin pentru Ucraina sau al Regulamentului (UE) 2018/1092 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴⁴), al Regulamentului (UE) 2021/697 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴⁵) sau al Regulamentului (UE) 2023/1525 sau (UE) 2023/2418 şi poate fi indicat, de asemenea, în catalog.

Art. 38: Rezerve de pregătire industrială în domeniul apărării

(4)În cazul în care o rezervă de pregătire industrială în domeniul apărării este constituită în contextul unei SEAP, programul sau Instrumentul de sprijin pentru Ucraina poate sprijini financiar următoarele:

CAPITOLUL VI:STRUCTURI PENTRU PROGRAME EUROPENE DE ARMAMENT

Art. 40: Obiectivul şi activităţile specifice ale unei structuri pentru programe europene de armament

(2)Pentru a atinge obiectivul menţionat la alineatul (1), principalele sarcini ale SEAP constă în cel puţin una dintre următoarele:

a)dezvoltarea în comun de produse şi tehnologii din domeniul apărării, inclusiv cercetarea şi dezvoltarea, testarea şi certificarea în domeniul apărării; consolidarea capacităţilor industriale, inclusiv prin industrializare şi comercializare; precum şi acordarea de sprijin pentru investiţii nerecurente legate de producţia iniţială sau de sprijinul pe durata serviciului, în special în cazul în care produsele din domeniul apărării sunt sau au fost dezvoltate în cadrul acţiunilor finanţate de Uniune în temeiul programului corespunzător al Uniunii;

Art. 41: Cerinţe privind înfiinţarea unei SEAP

(1)În vederea consolidării competitivităţii EDTIB sau a DTIB ucrainene, o SEAP trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe în mod cumulativ:

Art. 42: Cererile privind înfiinţarea unei SEAP

(1)Cererile privind înfiinţarea unei SEAP se transmit Comisiei. Cererea conţine următoarele elemente:

e)în cazul în care o ţară asociată sau Ucraina urmează să fie membră a SEAP, o declaraţie de recunoaştere a celei mai extinse capacităţi juridice a SEAP în conformitate cu articolul 44 alineatul (2).

(3)Ţinând seama de rezultatele evaluării menţionate la alineatul (2), Comisia, prin intermediul unui act de punere în aplicare:

Art. 43: Statutul şi sediul unei SEAP

(2)O SEAP are, în fiecare stat membru, cea mai extinsă capacitate juridică acordată entităţilor juridice în temeiul dreptului statului membru respectiv, în special capacitatea de a achiziţiona, deţine sau înstrăina bunuri mobile, bunuri imobile şi drepturi de proprietate intelectuală, de a încheia contracte şi de a se constitui parte în procedurile judiciare. Toate agenţiile naţionale de finanţare din statele membre consideră că o SEAP reprezintă un destinatar eligibil al contribuţiilor financiare naţionale.

Art. 44: Cerinţe privind calitatea de membru al unei SEAP

Art. 45: Statutul unei SEAP

(1)Statutul unei SEAP include cel puţin următoarele informaţii:

o)identificarea normelor Uniunii şi a normelor naţionale aplicabile gestionării produselor din domeniul apărării care urmează să fie dezvoltate, obţinute prin achiziţii publice sau gestionate de SEAP, precum şi a capacităţilor administrative prevăzute pentru a asigura respectarea acestora.

Art. 46: Modificarea statutului unei SEAP

Art. 47: Condiţii specifice privind achiziţiile publice

Art. 48: Răspundere şi asigurare

Art. 49: Dreptul aplicabil şi competenţa

(1)Înfiinţarea şi funcţionarea internă a unei SEAP sunt reglementate:

Art. 50: Lichidare şi insolvenţă

Art. 51: Raportare şi control

CAPITOLUL VII:SECURITATEA APROVIZIONĂRII

SECŢIUNEA 1:ACHIZIŢII PUBLICE ÎN DOMENIUL APĂRĂRII BAZATE PE COOPERARE

Art. 52: Modificarea acordurilor-cadru în contextul unei crize în temeiul Directivei 2009/81/CE

(1)În cazul în care cel puţin două state membre încheie un acord privind efectuarea de achiziţii publice în comun de produse din domeniul apărării pentru ele însele sau pentru Ucraina şi atunci când acest lucru este justificat de o urgenţă generată de o criză în sensul definiţiei de la articolul 1 punctul 10 din Directiva 2009/81/CE, normele prevăzute la alineatele (2)-(6) de la prezentul articol pot fi aplicate acordurilor-cadru care nu includ norme care reglementează posibilitatea de a modifica în mod substanţial acordul. Atunci când aplică normele de la alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol, autoritatea contractantă care a încheiat acordul-cadru trebuie să obţină acordul întreprinderii cu care a încheiat acordul-cadru.

(2)O autoritate contractantă a unui stat membru poate modifica un acord-cadru existent privind produse din domeniul apărării, în cazul în care respectivul acord-cadru a fost încheiat cu o întreprindere care respectă criterii echivalente cu cele prevăzute la articolul 9 alineatele (1), (3) şi (4) din prezentul regulament, în scopul adăugării unor noi autorităţi contractante ca părţi la respectivul acord-cadru, astfel încât dispoziţiile acestuia să li se aplice autorităţilor contractante care nu erau iniţial părţi la acordul-cadru. Articolul 29 alineatul (2) primul paragraf din Directiva 2009/81/CE nu se aplică autorităţilor contractante care nu erau iniţial părţi la acordul-cadru.

(3)Prin derogare de la articolul 29 alineatul (2) al treilea paragraf din Directiva 2009/81/CE, atunci când atribuie contracte în temeiul unui acord-cadru cu o valoare estimată care depăşeşte pragul stabilit la articolul 8 din directiva respectivă, o autoritate contractantă a unui stat membru poate aduce modificări substanţiale cantităţilor prevăzute în respectivul acord-cadru de până la 100 % din valoarea acordului-cadru, în cazul în care respectivul acord-cadru a fost încheiat cu o întreprindere care respectă criterii echivalente cu cele prevăzute la articolul 9 alineatele (1), (3) şi (4) din prezentul regulament şi în măsura în care modificarea este strict necesară pentru aplicarea alineatului (2) de la prezentul articol.

Art. 53: Cazuri care justifică recurgerea la procedura de negociere fără publicarea unui anunţ de participare în contextul unei iniţiative de cooperare în domeniul apărării

Atunci când instituie o nouă iniţiativă de cooperare reală în domeniul apărării sau se alătură unei astfel de iniţiative existente instituite printr-un acord sau printr-o înţelegere internaţională între statele membre şi, după caz, una sau mai multe ţări asociate ori Ucraina, în scopul convergenţei capabilităţilor militare, o autoritate contractantă a unui stat membru poate atribui un contract unei întreprinderi sau poate încheia un acord-cadru privind un produs din domeniul apărării cu o întreprindere, în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2009/81/CE, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii în mod cumulativ:

SECŢIUNEA 2:PREGĂTIRE

Art. 54: Accelerarea procesului de autorizare în vederea asigurării disponibilităţii şi aprovizionării în timp util cu produse necesare în situaţii de criză

Art. 55: Facilitarea procesului de certificare încrucişată

Art. 56: Cartografierea lanţurilor de aprovizionare în domeniul apărării

(2)Cartografierea lanţurilor de aprovizionare în domeniul apărării ale Uniunii constă în următoarele activităţi, care se efectuează periodic:

(4)După consultarea consiliului, Comisia elaborează un cadru şi o metodologie pentru identificarea produselor necesare în situaţii de criză, cu accent pe blocajele existente şi pe capacităţile de producţie aferente acestora din Uniune, precum şi pentru cartografierea lanţurilor de aprovizionare cu produsele respective. Metodologia respectivă se bazează pe orice cadre sau metodologii care există în statele membre. În acest scop, consiliul poate emite recomandări privind tipul de informaţii adecvate pentru cartografierea lanţurilor de aprovizionare cu produse necesare în situaţii de criză, privind specificaţiile tehnice şi formatele pentru comunicarea informaţiilor respective, precum şi privind periodicitatea unei astfel de comunicări.

(7)Pentru a completa datele furnizate de statele membre, Comisia utilizează date disponibile în mod public şi comercial şi informaţii neconfidenţiale relevante de la operatorii economici, precum şi rezultatele analizelor similare efectuate, inclusiv în contextul dreptului Uniunii privind materiile prime, semiconductorii şi energia din surse regenerabile, rezultatele activităţilor relevante ale AEA, rezultatele testelor de rezistenţă efectuate în temeiul articolului 58 şi rezultatele evaluării efectuate în temeiul articolului 85 alineatul (2).

(8)În cazul în care datele menţionate la alineatele (6) şi (7) nu sunt suficiente pentru a-şi îndeplini sarcinile în temeiul alineatului (6), Comisia poate solicita actorilor relevanţi implicaţi în lanţurile de aprovizionare în cauză şi care sunt stabiliţi în Uniune să furnizeze, în mod voluntar, informaţii statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al operatorului economic căruia i se adresează. Solicitarea Comisiei trebuie să indice în mod explicit că operatorul economic este îndreptăţit să refuze o astfel de solicitare. Solicitarea de informaţii include datele de contact ale autorităţilor naţionale competente din statul membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al operatorului economic căruia i se adresează, către care se trimite răspunsul. În cazul în care operatorul economic decide să furnizeze informaţiile solicitate statului membru în cauză, statul membru în cauză pune informaţiile respective la dispoziţia Comisiei.

(11)Pe baza rezultatelor activităţilor efectuate în temeiul alineatelor (4), (6) şi (7) şi după consultarea Consiliului pentru securitatea aprovizionării în domeniul apărării, Comisia elaborează o listă de indicatori de avertizare timpurie pentru a identifica factorii care pot perturba, compromite sau afecta aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză. După consultarea consiliului, Comisia revizuieşte periodic, cel puţin o dată la doi ani, lista indicatorilor de avertizare timpurie.

(12)Statele membre, în cooperare cu Comisia şi cu AEA, după caz, identifică principalii furnizori de produse necesare în situaţii de criză stabiliţi pe teritoriul lor, fără întârzieri nejustificate, după adoptarea actului de punere în aplicare menţionat la alineatul (9) de la prezentul articol. Fiecare stat membru notifică principalilor furnizori de produse necesare în situaţii de criză stabiliţi pe teritoriul său că au fost identificaţi în temeiul prezentului alineat şi îi informează cu privire la obligaţia de a raporta perturbările în aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză, astfel cum se prevede la articolul 57 alineatul (1) litera (c). Notificarea respectivă include, de asemenea, datele de contact relevante ale autorităţilor naţionale competente cărora li se trimite raportul respectiv.

(13)Identificarea principalilor furnizori, astfel cum se menţionează la alineatul (12), poate ţine seama de următoarele elemente:

Art. 57: Monitorizare

(1)Statele membre şi Comisia, în cooperare cu consiliul, efectuează o monitorizare periodică a capacităţilor de producţie ale Uniunii necesare pentru aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză, identificate în conformitate cu articolul 56 alineatul (9), cu scopul de a identifica posibile riscuri pentru aprovizionarea cu produsele respective. În cadrul respectivei monitorizări:

(6)Fără a aduce atingere protejării informaţiilor confidenţiale din punct de vedere comercial, statele membre furnizează consiliului informaţii suplimentare relevante, în special informaţii referitoare la identificarea problemelor legate de aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză în întreaga Uniune şi la măsuri relevante viitoare la nivel naţional pentru achiziţionarea prin achiziţii publice, cumpărarea sau fabricarea de produse necesare în situaţii de criză.

(7)Pe baza informaţiilor colectate prin intermediul activităţilor de monitorizare desfăşurate în temeiul prezentului articol, Comisia prezintă periodic consiliului un raport care cuprinde constatările agregate. Raportul respectiv constituie o informaţie clasificată. Consiliul se reuneşte pentru a evalua rezultatele raportului respectiv şi pentru a identifica, după caz, soluţii potenţiale la problemele de interes comun. Dacă este cazul, după consultarea consiliului, Comisia poate invita la astfel de reuniuni asociaţii naţionale ale industriei apărării, principalii furnizori de produse necesare în situaţii de criză menţionaţi la articolul 56 alineatul (12), precum şi experţi din mediul academic şi din societatea civilă.

Art. 58: Teste de rezistenţă

(2)Ţinând seama de subiectele relevante identificate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, Comisia efectuează şi coordonează teste de rezistenţă, inclusiv simulări care urmăresc anticiparea unei crize a aprovizionării şi pregătirea pentru aceasta, astfel cum se menţionează la articolul 60, şi aceasta poate, în special:

Art. 59: Avertizări şi acţiuni preventive

(2)Pentru a stabili dacă un risc de perturbare gravă a aprovizionării cu un produs necesar în situaţii de criză ar trebui să atragă o avertizare, astfel cum se menţionează la alineatul (1), statele membre iau în considerare următoarele:

(3)În cazul în care consiliul sau Comisia ia cunoştinţă de un risc de perturbare gravă a aprovizionării cu un produs necesar în situaţii de criză sau deţine informaţii concrete şi fiabile cu privire la orice alt eveniment sau factor de risc relevant care afectează în mod semnificativ aprovizionarea cu un produs necesar în situaţii de criză, inclusiv pe baza unor indicatori de avertizare timpurie, în urma unei avertizări în temeiul alineatului (1) sau din partea partenerilor internaţionali, Comisia întreprinde, fără întârzieri nejustificate, următoarele acţiuni preventive:

a)convoacă o reuniune extraordinară a consiliului pentru a coordona următoarele acţiuni:

SECŢIUNEA 3:ATENUAREA UNEI CRIZE A APROVIZIONĂRII

Art. 60: Activarea stării de criză a aprovizionării

(1)Se consideră că survine o criză a aprovizionării atunci când:

b)astfel de perturbări grave sau riscul iminent al producerii acestora are sau este probabil să aibă ca rezultat adoptarea de măsuri naţionale divergente legate de produsele necesare în situaţii de criză care nu sunt produse din domeniul apărării, ceea ce generează un impact negativ grav asupra bunei funcţionări a pieţei interne, în special obstacole în calea comerţului transfrontalier cu astfel de produse necesare în situaţii de criză, precum şi asupra funcţionării lanţurilor de aprovizionare în domeniul apărării ale Uniunii.

(2)În cazul în care, în temeiul articolului 59, Comisia sau consiliul ia cunoştinţă de un risc de perturbare gravă a aprovizionării cu produse necesare în situaţii de criză sau deţine informaţii concrete şi fiabile cu privire la orice alt factor de risc sau eveniment relevant care afectează în mod semnificativ aprovizionarea cu astfel de produse, Comisia, după consultarea consiliului, evaluează dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol. Evaluarea respectivă ţine seama de impactul potenţial şi de potenţialele consecinţe ale stării de criză a aprovizionării asupra lanţurilor de aprovizionare cu produsele necesare în situaţii de criză în cauză din Uniune, de rezultatele testelor de rezistenţă efectuate în temeiul articolului 58, precum şi de evaluările efectuate în alte cadre relevante de gestionare a crizelor ale Uniunii. În cazul în care respectiva evaluare oferă dovezi concrete şi fiabile, Comisia, în urma consultării consiliului, poate propune Consiliului să activeze starea de criză a aprovizionării. În cazul în care Comisia propune Consiliului să activeze starea de criză a aprovizionării, Comisia informează Parlamentul cu privire la aceasta.

(3)Consiliul, prin intermediul unui act de punere în aplicare adoptat cu majoritate calificată pe baza unei propuneri din partea Comisiei, poate activa starea de criză a aprovizionării. Durata stării de criză a aprovizionării se precizează în actul de punere în aplicare şi nu poate depăşi iniţial 12 luni. Respectivul act de punere în aplicare precizează, de asemenea, care dintre măsurile prevăzute la articolele 62 şi 63 sunt activate. În plus, actul de punere în aplicare poate identifica produsele necesare în situaţii de criză care nu sunt produse din domeniul apărării, pentru care se activează măsurile respective.

(10)Pe durata stării de criză a aprovizionării, Comisia convoacă, la cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, reuniuni extraordinare ale consiliului, atunci când este necesar. În conformitate cu articolul 76 alineatul (10), consiliul invită, după caz, reprezentanţi la nivel înalt ai industriei să se reunească în configuraţie specială pentru a discuta aspecte legate de produsele necesare în situaţii de criză. Statele membre colaborează îndeaproape cu Comisia în cadrul consiliului pentru a asigura coordonarea între orice măsuri ale Uniunii şi măsurile naţionale luate cu privire la lanţurile de aprovizionare cu produsele necesare în situaţii de criză în cauză care nu sunt produse din domeniul apărării.

Art. 61: Setul de instrumente în situaţii de criză a aprovizionării

(2)După consultarea consiliului, Comisia limitează aplicarea măsurilor menţionate la alineatul (1) la produsele necesare în situaţii de criză care nu sunt produse din domeniul apărării şi care sunt afectate de perturbări grave sau sunt expuse unui risc iminent de astfel de perturbări în contextul crizei aprovizionării. Aplicarea măsurilor menţionate la alineatul (1) trebuie să fie proporţională şi limitată la ceea ce este necesar pentru abordarea perturbărilor grave sau pentru atenuarea unui risc iminent de astfel de perturbări care afectează lanţurile de aprovizionare cu produsele necesare în situaţii de criză în cauză din Uniune şi să fie în interesul Uniunii. Prin aplicarea măsurilor respective se evită crearea unei sarcini administrative disproporţionate, mai ales pentru IMM-uri.

Art. 62: Solicitări de informaţii

(1)În cazul în care Consiliul activează măsura de la prezentul articol în conformitate cu articolul 60 alineatul (3), Comisia poate, atunci când informaţiile disponibile nu sunt suficiente, să solicite unui operator economic care contribuie la fabricarea de produse necesare în situaţii de criză care nu sunt produse din domeniul apărării, cu acordul prealabil al statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al respectivului operator economic, să furnizeze într-un termen stabilit statului membru respectiv informaţii cu privire la capabilităţile şi capacităţile sale de producţie şi la perturbările primare cu care se confruntă în momentul respectiv. Statul membru în cauză pune la dispoziţia Comisiei informaţiile solicitate. Informaţiile solicitate se limitează la ceea ce este necesar pentru a evalua natura crizei aprovizionării sau pentru a identifica şi a evalua posibile măsuri de atenuare.

(4)Solicitarea de informaţii:

(8)În cazul în care un operator economic stabilit în Uniune primeşte din partea unei ţări terţe o solicitare de informaţii referitoare la activităţile sale de aprovizionare cu produse necesare în situaţii de criză care nu sunt produse din domeniul apărării, acesta informează în timp util statul membru pe teritoriul căruia se află locul său de producţie. La rândul său, respectivul stat membru informează Comisia, în aşa fel încât să se permită statului membru în cauză şi Comisiei să solicite informaţii similare de la operatorul economic. Comisia informează consiliul cu privire la existenţa unei astfel de solicitări din partea unei ţări terţe.

(9)În cazul în care un operator economic furnizează informaţii incorecte, incomplete sau înşelătoare ca răspuns la o solicitare adresată în temeiul prezentului articol sau nu furnizează informaţiile în termenul stabilit, acestuia i se aplică amenzile stabilite în conformitate cu articolul 72, cu excepţia cazului în care operatorul economic are motive suficiente pentru a nu furniza informaţiile solicitate sau pentru a nu le furniza în termenul stabilit, în special atunci când prelucrarea solicitării de informaţii de către un operator economic are potenţialul de a-i perturba în mod semnificativ operaţiunile, când informaţiile sunt clasificate şi marcate a fi doar pentru uz naţional sau când divulgarea respectivelor informaţii ar putea prejudicia semnificativ activitatea comercială a operatorului economic.

Art. 63: Prioritizarea produselor care nu sunt produse din domeniul apărării

(1)În cazul în care Consiliul activează măsura de la prezentul articol în conformitate cu articolul 60 alineatul (3), un stat membru care se confruntă cu dificultăţi grave în ceea ce priveşte fie plasarea unei comenzi, fie executarea unui contract legat de aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză poate transmite o cerere Comisiei pentru ca aceasta să-i solicite unui operator economic să accepte sau să acorde prioritate unei anumite comenzi de produse necesare în situaţii de criză care nu sunt produse din domeniul apărării.

(2)În urma unei cereri astfel cum este menţionată la alineatul (1), Comisia poate, în cazul în care fabricarea sau aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză care nu sunt produse din domeniul apărării nu poate fi realizată prin nici o altă măsură dintre cele prevăzute în prezentul capitol, să adreseze o solicitare operatorului economic în cauză după:

(7)În cazul în care operatorul economic căruia i se adresează solicitarea menţionată la alineatul (2) a acceptat-o în mod expres, Comisia, prin intermediul unui act de punere în aplicare, adoptă o cerere prioritară care prevede:

(9)Ţinând seama în mod corespunzător de justificările oferite de operatorul economic în temeiul alineatului (8) de la prezentul articol şi după consultarea şi primirea acordului prealabil al statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al operatorului economic în cauză şi al statului membru pe teritoriul căruia se află structura de conducere executivă a operatorului economic, Comisia, prin intermediul unui act de punere în aplicare, poate adopta o comandă prioritară prin care să impună operatorului economic în cauză obligaţia de a executa comanda respectivă. Comisia indică motivele pentru care, în conformitate cu principiul proporţionalităţii şi cu drepturile fundamentale ale operatorului economic în temeiul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi având în vedere circumstanţele descrise la alineatul (1), a fost necesar să adopte respectivul act de punere în aplicare. Orice astfel de act de punere în aplicare furnizează informaţiile menţionate la alineatul (7).

(10)Comisia nu emite comanda prioritară în oricare dintre următoarele cazuri:

(11)Cererea prioritară menţionată la alineatul (7) şi comanda prioritară menţionată la alineatul (9):

(12)Operatorul economic căruia i se adresează o cerere prioritară în temeiul alineatului (7) sau o comandă prioritară în temeiul alineatului (9) nu răspunde pentru nicio încălcare a unei obligaţii contractuale care este reglementată de dreptul unui stat membru, cu condiţia ca:

(14)Operatorul economic căruia i se adresează o cerere prioritară în temeiul alineatului (7) sau o comandă prioritară în temeiul alineatului (9) poate solicita Comisiei să modifice actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (7) sau (9) în cazul în care consideră că acest lucru este justificat în mod corespunzător pe baza unuia dintre următoarele motive:

(16)Pe baza examinării motivelor şi a dovezilor furnizate de operatorul economic, Comisia poate, după consultarea statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al operatorului economic în cauză şi a statului membru pe teritoriul căruia se află structura de conducere executivă a respectivului operator economic, să îşi modifice actul de punere în aplicare pentru a exonera, parţial sau total, operatorul economic în cauză de obligaţiile care îi revin în temeiul prezentului articol.

(18)În cazul în care un operator economic căruia i se adresează o cerere prioritară în temeiul alineatului (7) sau o comandă prioritară în temeiul alineatului (9) nu se conformează, în mod intenţionat sau din neglijenţă gravă, cererii sau comenzii respective, acestuia i se aplică amenzile stabilite în conformitate cu articolul 72, cu excepţia cazului în care:

SECŢIUNEA 4:STAREA DE CRIZĂ A APROVIZIONĂRII LEGATĂ DE SECURITATE

Art. 64: Activarea stării de criză a aprovizionării legate de securitate

(1)Se consideră că survine o criză a aprovizionării legată de securitate atunci când:

b)astfel de perturbări grave sau riscul iminent al producerii acestora are sau este probabil să aibă ca rezultat adoptarea de măsuri naţionale divergente legate de produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză, ceea ce generează un impact negativ grav asupra bunei funcţionări a pieţei interne, în special obstacole în calea comerţului transfrontalier cu astfel de produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză în Uniune, care generează deficite semnificative ale produselor din domeniul apărării.

(2)În cazul în care, în temeiul articolului 59, Comisia sau consiliul ia cunoştinţă de un risc de perturbare gravă a aprovizionării cu produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză sau deţine informaţii concrete şi fiabile cu privire la orice alt factor de risc sau eveniment relevant care afectează în mod semnificativ aprovizionarea cu astfel de produse, Comisia, după consultarea consiliului, evaluează dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol. Evaluarea respectivă ia în considerare impactul potenţial şi potenţialele consecinţe ale stării de criză a aprovizionării legate de securitate asupra lanţurilor de aprovizionare din domeniul apărării din Uniune, de rezultatele testelor de rezistenţă efectuate în temeiul articolului 58, precum şi de evaluările efectuate în alte cadre relevante de gestionare a crizelor ale Uniunii. În cazul în care respectiva evaluare oferă dovezi concrete şi fiabile, Comisia, în urma consultării consiliului, poate propune Consiliului să activeze starea de criză a aprovizionării legată de securitate. Atunci când propune Consiliului să activeze starea de criză a aprovizionării legată de securitate, Comisia informează Parlamentul cu privire la aceasta.

(4)Consiliul, prin intermediul unui act de punere în aplicare adoptat cu majoritate calificată pe baza unei propuneri din partea Comisiei, poate activa starea de criză a aprovizionării legată de securitate. Durata stării de criză a aprovizionării legate de securitate se precizează în actul de punere în aplicare şi nu poate depăşi iniţial 12 luni. Respectivul act de punere în aplicare precizează care dintre măsurile prevăzute la articolele 65-71 sunt activate. În plus, actul de punere în aplicare poate identifica produsele din domeniul apărării necesare în situaţii de criză pentru care se activează măsurile respective.

(7)Cel târziu cu trei săptămâni înainte de expirarea duratei stării de criză a aprovizionării legate de securitate, Comisia, luând în considerare recomandarea consiliului, prezintă Consiliului un raport în care evaluează dacă durata respectivă ar trebui să fie prelungită. Raportul analizează în special impactul măsurilor activate anterior în temeiul prezentului capitol. În cazul în care o astfel de evaluare oferă dovezi concrete şi fiabile că sunt îndeplinite în continuare condiţiile pentru activarea stării de criză a aprovizionării legate de securitate, Comisia poate, după consultarea consiliului, să propună Consiliului prelungirea stării de criză a aprovizionării.

(8)Consiliul, prin intermediul unui act de punere în aplicare adoptat cu majoritate calificată pe baza unei propuneri din partea Comisiei, poate prelungi starea de criză a aprovizionării legată de securitate. Durata prelungirii este limitată la maximum şase luni şi este precizată în actul de punere în aplicare. Respectivul act de punere în aplicare precizează, de asemenea, care dintre măsurile prevăzute la articolele 65-71 continuă să se aplice sau, unde este cazul, sunt activate. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate decide în mod repetat să prelungească perioada pentru care este activată starea de criză a aprovizionării legată de securitate, în cazul în care acest lucru este justificat pentru a face faţă crizei aprovizionării legate de securitate.

(12)La expirarea perioadei pentru care este activată sau prelungită starea de criză a aprovizionării legată de securitate sau la încetarea sa anticipată, aplicarea măsurilor luate în conformitate cu articolele 65-71 încetează imediat. Cu toate acestea, actele de punere în aplicare care au fost adoptate în conformitate cu articolul 66 alineatul (6) continuă să se aplice până la finalizarea cererilor prioritare în cauză.

În cursul pregătirii şi punerii în aplicare a măsurilor prevăzute la articolele 65-71, Comisia acţionează, ori de câte ori este posibil, în strânsă coordonare cu consiliul, care oferă consiliere în timp util. Comisia informează consiliul cu privire la acţiunile întreprinse. Pe durata stării de criză a aprovizionării legată de securitate, Comisia convoacă, la cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, reuniuni extraordinare ale consiliului, atunci când este necesar. În conformitate cu articolul 76 alineatul (10), consiliul invită, după caz, reprezentanţi la nivel înalt ai industriei să se reunească în configuraţie specială pentru a discuta aspecte legate de produsele din domeniul apărării în cauză. Statele membre colaborează îndeaproape cu Comisia în cadrul consiliului pentru a asigura coordonarea între orice măsuri ale Uniunii şi măsurile naţionale luate cu privire la lanţurile de aprovizionare legate de produsele din domeniul apărării necesare în situaţii de criză în cauză.

Art. 66: Prioritizarea produselor din domeniul apărării

(1)În cazul în care Consiliul activează măsura de la prezentul articol în conformitate cu articolul 64 alineatul (4), un stat membru poate transmite o cerere Comisiei pentru ca aceasta să-i solicite unui operator economic al cărui loc de producţie se află pe teritoriul său să accepte o anumită comandă de produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză sau să le acorde prioritate pentru a aborda dificultăţile grave cu care se confruntă statul membru respectiv sau un alt stat membru în ceea ce priveşte fie plasarea unei comenzi, fie executarea unui contract de furnizare a unor astfel de produse.

(2)În urma cererii menţionate la alineatul (1), Comisia poate, în cazul în care fabricarea sau aprovizionarea cu astfel de produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză nu a putut fi realizată prin orice altă măsură prevăzută în prezentul capitol, să adreseze o solicitare operatorului economic în cauză după:

(6)În cazul în care operatorul economic căruia i se adresează solicitarea menţionată la alineatul (2) a acceptat-o în mod expres, Comisia, prin intermediul unui act de punere în aplicare şi după consultarea statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al operatorului economic în cauză şi a statului membru pe teritoriul căruia se află structura de conducere executivă a operatorului economic în cauză şi cu acordul prealabil al acestor state membre, adoptă o cerere prioritară care prevede:

(7)Cererile prioritare menţionate la alineatul (6):

(8)Operatorul economic căruia i se adresează o cerere prioritară în temeiul alineatului (6) nu răspunde pentru nicio încălcare a obligaţiei contractuale care este reglementată de dreptul unui stat membru, cu condiţia ca:

(9)Operatorul economic căruia i se adresează o cerere prioritară poate solicita Comisiei să modifice actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (6) în cazul în care consideră că acest lucru este justificat în mod corespunzător pe baza unuia dintre următoarele motive:

(11)Pe baza examinării motivelor şi a dovezilor furnizate de operatorul economic, Comisia poate, după consultarea statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie relevant al operatorului economic în cauză şi a statului membru pe teritoriul căruia se află structura de conducere executivă a operatorului economic în cauză şi cu acordul prealabil al respectivelor state membre, să îşi modifice actul de punere în aplicare pentru a exonera, parţial sau total, operatorul economic în cauză de obligaţiile care îi revin în temeiul prezentului articol.

(12)În cazul în care un operator economic, după ce a acceptat în mod expres să acorde prioritate comenzilor solicitate de Comisie, nu respectă, în mod intenţionat sau din neglijenţă gravă, obligaţia de a acorda prioritate comenzilor respective, acestuia i se aplică amenzile stabilite în conformitate cu articolul 72, cu excepţia următoarelor cazuri:

Art. 67: Transferuri în interiorul UE de produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză

(1)În cazul în care Consiliul activează măsura de la prezentul articol în conformitate cu articolul 64 alineatul (4) din prezentul regulament şi fără a aduce atingere Directivei 2009/43/CE şi prerogativelor statelor membre în temeiul directivei respective, statele membre se asigură că cererile legate de transferurile în interiorul UE ale unor produse sunt prelucrate în mod eficient şi în timp util. În acest scop, toate autorităţile naţionale în cauză asigură faptul că astfel de cereri sunt tratate cât mai rapid posibil din punct de vedere juridic. Actul de punere în aplicare al Consiliului menţionat la articolul 64 alineatul (4) din prezentul regulament precizează intervalul de timp în care autorităţile naţionale în cauză tratează cererile după ce au primit toate informaţiile necesare din partea solicitantului. Respectivul interval nu poate depăşi două săptămâni.

(2)În cazul în care un stat membru impune, în conformitate cu articolul 4 alineatul (8) din Directiva 2009/43/CE, restricţii la exportul de componente care sunt produse necesare în situaţii de criză, statul membru respectiv nu solicită autorizaţii suplimentare pentru transferul în interiorul UE al componentelor în cauză în cazul în care destinatarul prezintă o declaraţie de utilizare în care declară că componentele care fac obiectul licenţei de transfer respective sunt integrate sau urmează să fie integrate într-un produs din domeniul apărării şi nu pot fi transferate sau exportate ca atare. Acest lucru nu aduce atingere obligaţiilor destinatarilor prevăzute la articolul 10 din Directiva 2009/43/CE.

Art. 68: Sprijin pentru acţiunile de inovare în domeniul apărării în situaţii de urgenţă

Art. 69: Certificare

Art. 70: Accelerarea la nivel naţional a procedurilor de autorizare

În cazul în care Consiliul activează măsura de la prezentul articol în conformitate cu articolul 64 alineatul (4) din prezentul regulament, securitatea aprovizionării cu produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză poate fi considerată un motiv crucial de interes public major în înţelesul articolului 6 alineatul (4) şi al articolului 16 alineatul (1) litera (c) din Directiva 92/43/CEE, precum şi în înţelesul articolului 4 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE. Prin urmare, planificarea, construcţia şi exploatarea instalaţiilor de producţie aferente pot fi considerate de interes public major, cu condiţia ca celelalte condiţii prevăzute în respectivele dispoziţii să fie îndeplinite.

Art. 71: Continuitatea producţiei de produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză

(1)În cazul în care Consiliul activează măsura de la prezentul articol în conformitate cu articolul 64 alineatul (4) din prezentul regulament şi în cazul în care Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴⁶) se aplică activităţilor de producţie relevante, statele membre pot decide să utilizeze sau să încurajeze operatorii economici al căror loc de producţie este situat pe teritoriul lor şi care produc produsele din domeniul apărării necesare în situaţii de criză în cauză să utilizeze derogările prevăzute la articolul 17 alineatul (3) din Directiva 2003/88/CE pentru a permite prelungirea schimburilor de lucru, facilitând astfel continuitatea producţiei produselor din domeniul apărării necesare în situaţii de criză în cauză, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament.

SECŢIUNEA 5:SANCŢIUNI

Art. 72: Sancţiuni

(1)În cazul în care consideră că este necesar şi proporţional, Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, poate aplica operatorilor economici cărora li se adresează solicitările de informaţii în temeiul articolului 62 sau care sunt supuşi oricăreia dintre obligaţiile de a informa Comisia cu privire la obligaţia unei ţări terţe în temeiul articolului 63 alineatul (17) şi al articolului 66 alineatul (13) sau de a acorda prioritate producţiei de produse necesare în situaţii de criză în temeiul articolelor 63 şi 66 următoarele amenzi sau sancţiuni:

c)penalităţi cu titlu cominatoriu care nu depăşesc 1,5 % din cifra de afaceri medie zilnică din exerciţiul financiar precedent pentru fiecare zi lucrătoare de neconformitate de la data stabilită în decizia în care a fost emisă comanda prioritară, în cazul în care operatorul economic nu respectă, în mod intenţionat sau din neglijenţă gravă, obligaţia de a acorda prioritate producţiei de produse necesare în situaţii de criză în temeiul articolului 63 alineatul (9), în conformitate cu articolul 63 alineatul (8) şi, în cazul în care operatorul economic căruia i se aplică penalităţile cu titlu cominatoriu în temeiul prezentei litere este un IMM, care nu depăşesc 0,5 % din cifra sa de afaceri medie zilnică din exerciţiul financiar precedent;

d)amenzi care nu depăşesc 300 000 EUR în cazul în care operatorul economic nu respectă, în mod intenţionat sau din neglijenţă gravă, obligaţia de a acorda prioritate producţiei de produse necesare în situaţii de criză în temeiul articolului 63 alineatul (8) şi al articolului 66 alineatul (6), în conformitate cu articolul 63 alineatul (18) şi, respectiv, cu articolul 66 alineatul (12).

(3)La stabilirea cuantumului amenzii sau al penalităţilor cu titlu cominatoriu, Comisia ia în considerare natura, gravitatea şi durata încălcării, inclusiv, în legătură cu cazurile de nerespectare a obligaţiei de a accepta sau de a acorda prioritate unei comenzi prioritare prevăzute la articolul 63 alineatul (9) sau unei cereri prioritare prevăzute la articolul 63 alineatul (7) sau la articolul 66 alineatul (6), măsura în care operatorul economic a respectat parţial comanda prioritară sau cererea prioritară.

Art. 73: Termenul de prescripţie pentru impunerea de sancţiuni

(1)Competenţele conferite Comisiei prin articolul 72 sunt supuse următoarelor termene de prescripţie:

(5)După fiecare întrerupere a termenului de prescripţie, începe să curgă un nou termen de prescripţie. Cu toate acestea, termenul de prescripţie se împlineşte cel târziu în ziua în care s-a scurs o perioadă egală cu dublul termenului de prescripţie fără să se fi aplicat de către Comisie o amendă sau penalităţi cu titlu cominatoriu. Respectiva perioadă se prelungeşte cu durata în care termenul de prescripţie este suspendat deoarece decizia Comisiei face obiectul unor cauze pendinte la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Art. 74: Termenul de prescripţie pentru executarea sancţiunilor

Art. 75: Dreptul de a fi audiat pentru aplicarea de amenzi sau de penalităţi cu titlu cominatoriu

(4)În cazul în care a informat operatorii economici în cauză cu privire la constatările sale preliminare, astfel cum se menţionează la alineatul (1), Comisia acordă acces, dacă i se solicită acest lucru, la dosarul Comisiei în condiţiile unei divulgări negociate, sub rezerva interesului legitim al operatorilor economici de a-şi proteja secretele de afaceri sau de a păstra secretele de afaceri sau alte informaţii confidenţiale ale oricărei persoane. Dreptul de acces la dosar nu include accesul la informaţiile confidenţiale şi la documente interne ale Comisiei sau ale autorităţilor statelor membre, în special la corespondenţa dintre Comisie şi autorităţile statelor membre. Nicio dispoziţie de la prezentul alineat nu împiedică Comisia să divulge şi să utilizeze informaţiile necesare pentru a dovedi o încălcare.

SECŢIUNEA 6:CONSILIUL PENTRU SECURITATEA APROVIZIONĂRII ÎN DOMENIUL APĂRĂRII

Art. 76: Consiliul pentru securitatea aprovizionării în domeniul apărării

(4)În scopul pregătirii pentru starea de criză a aprovizionării menţionată la articolul 60 sau 64 şi a abordării acesteia, consiliul asistă Comisia la:

(8)Consiliul se reuneşte ori de câte ori situaţia impune acest lucru, la cererea Comisiei, a unui stat membru sau a unei ţări asociate care a devenit membră a consiliului. Consiliul îşi adoptă regulamentul de procedură pe baza propunerii Comisiei. Respectivul regulament de procedură prevede mecanisme care să asigure buna funcţionare a consiliului în îndeplinirea sarcinilor sale, inclusiv prin prevederea unor proceduri de soluţionare a litigiilor legate de potenţialele dispute dintre copreşedinţi.

(10)Consiliul invită, cel puţin o dată pe an, reprezentanţi ai asociaţiilor naţionale ale industriei apărării şi reprezentanţi selectaţi ai industriei să participe, în calitate de observatori, la lucrările sale, ţinând seama de necesitatea de a se asigura o reprezentare geografică echilibrată. În cazul în care a fost activată o stare de criză a aprovizionării menţionată la articolul 60 sau 64, consiliul invită, după caz, reprezentanţi la nivel înalt ai industriei să participe, în calitate de observatori, la lucrările sale, într-o configuraţie specială pentru a discuta probleme legate de produsele necesare în situaţii de criză sau, în cazul în care a fost activată o stare de criză a aprovizionării legată de securitate menţionată la articolul 64, legate de produsele din domeniul apărării în cauză.

(15)Comisia înfiinţează un grup de lucru în înţelesul alineatului (14) privind obstacolele juridice, de reglementare şi administrative. Obiectivele respectivului grup de lucru sunt:

CAPITOLUL VIII:GUVERNANŢĂ, EVALUARE ŞI CONTROL

Art. 77: Procedura comitetului

Art. 78: Acordul de finanţare cu Ucraina

(3)Acordul de finanţare stabileşte obligaţiile autorităţilor şi organismelor ucrainene cărora li s-au încredinţat sarcini de execuţie bugetară de a lua toate măsurile necesare, inclusiv măsuri legislative, de reglementare şi administrative pentru a respecta principiile bunei gestiuni financiare, transparenţei şi nediscriminării, pentru a asigura vizibilitatea acţiunii Uniunii în gestionarea fondurilor Uniunii, pentru a îndeplini obligaţiile corespunzătoare de control şi audit şi pentru a-şi asuma responsabilităţile care decurg din acestea, precum şi pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, în special prin dispoziţii detaliate privind:

b)normele privind impozitele, taxele şi alte impuneri, în conformitate cu articolul 27 alineatele (9) şi (10) din Regulamentul (UE) 2021/947 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴⁷);

(⁴⁷)Regulamentul (UE) 2021/947 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iunie 2021 de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare şi cooperare internaţională - "Europa globală", de modificare şi abrogare a Deciziei nr. 466/2014/UE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (UE) 2017/1601 al Parlamentului European şi al Consiliului şi a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 480/2009 al Consiliului (JO L 209, 14.6.2021, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/947/oj).

c)dreptul Comisiei de a monitoriza activităţile în temeiul prezentului regulament desfăşurate de entităţile juridice stabilite în Ucraina de-a lungul întregului ciclu al proiectului, inclusiv pentru cooperarea în vederea acţiunilor de achiziţii publice în comun, de a participa la activităţile respective în calitate de observator, după caz, şi de a formula recomandări pentru îmbunătăţirea acestor activităţi, precum şi angajamentul autorităţilor ucrainene de a depune toate eforturile pentru a pune în aplicare recomandările respective ale Comisiei şi de a prezenta rapoarte referitoare la respectiva punere în aplicare;

Art. 79: Protecţia informaţiilor clasificate

(1)Informaţiile clasificate care sunt create, gestionate, stocate, schimbate sau partajate în temeiul prezentului regulament sunt protejate în conformitate cu normele de securitate stabilite în Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei (⁴⁸) sau, după caz, în Acordul dintre statele membre ale Uniunii Europene, reunite în cadrul Consiliului, privind protecţia informaţiilor clasificate schimbate în interesul Uniunii Europene.

Art. 80: Confidenţialitatea informaţiilor

Art. 81: Protecţia datelor cu caracter personal

Art. 83: Protejarea intereselor financiare ale Uniunii

(1)În cazul în care o ţară asociată participă la program printr-o decizie adoptată în temeiul Acordului privind Spaţiul Economic European sau în temeiul oricărui alt instrument juridic, ţara asociată în cauză acordă accesul şi drepturile necesare pentru ca ordonatorul de credite competent, OLAF şi Curtea de Conturi Europeană să îşi exercite în mod cuprinzător competenţele care le revin. În cazul OLAF, astfel de drepturi includ dreptul de a efectua investigaţii, inclusiv verificări şi inspecţii la faţa locului, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013.

(2)Acordul menţionat la articolul 78 prevede obligaţiile Ucrainei:

Art. 84: Informare, comunicare şi publicitate

Art. 85: Monitorizare, evaluare şi revizuire

(1)Comisia monitorizează periodic implementarea programului şi a Instrumentului de sprijin pentru Ucraina şi raportează anual Parlamentului European şi Consiliului cu privire la progresele înregistrate, inclusiv cu privire la nivelul de implicare a IMM-urilor şi a întreprinderilor mici cu capitalizare medie, precum şi cu privire la cheltuielile totale ale programului şi ale Instrumentului de sprijin pentru Ucraina, defalcate în funcţie de tipul de acţiuni şi de forma contribuţiei Uniunii.

(2)Până la 30 iunie 2027, Comisia întocmeşte un raport, pe baza unor indicatori, după caz, în care evaluează punerea în aplicare a măsurilor prevăzute în prezentul regulament şi rezultatele acestora şi evaluează necesitatea unei posibile revizuiri a prezentului regulament. Raportul de evaluare se bazează pe consultări cu statele membre şi cu principalele părţi interesate şi evaluează contribuţia prezentului regulament la progresele înregistrate în direcţia creşterii valorii echipamentelor de apărare obţinute prin achiziţii publice pe bază de colaborare în Uniune, a valorii comerţului în domeniul apărării în interiorul UE şi a valorii investiţiilor în apărare ale statelor membre ale căror achiziţii publice sunt efectuate în Uniune.