Secţiunea 2 - PREGĂTIRE - Regulamentul 2643/16-dec-2025 de stabilire a Programului privind industria europeană de apărare şi a unui cadru de măsuri care să asigure disponibilitatea şi aprovizionarea în timp util cu produse din domeniul apărării (''Regulamentul EDIP'') (*)

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 29 Decembrie 2025
SECŢIUNEA 2:PREGĂTIRE
Art. 54: Accelerarea procesului de autorizare în vederea asigurării disponibilităţii şi aprovizionării în timp util cu produse necesare în situaţii de criză
(1)Statele membre asigură faptul că cererile administrative legate de planificarea, construcţia şi exploatarea instalaţiilor de producţie, de transferul de factori de producţie în interiorul Uniunii şi de calificarea şi certificarea produselor finale sunt prelucrate în mod eficient şi în timp util. În acest scop, toate autorităţile naţionale în cauză se asigură de faptul că astfel de cereri sunt tratate cât mai rapid posibil din punct de vedere juridic.
(2)Statele membre asigură faptul că, în procesul de planificare şi de autorizare, se acordă prioritate construirii şi exploatării de fabrici şi instalaţii de producţie a produselor relevante din domeniul apărării atunci când se pun în balanţă interesele juridice în fiecare caz în parte.
Art. 55: Facilitarea procesului de certificare încrucişată
(1)Statele membre adoptă o listă a autorităţilor naţionale de certificare în scopuri de apărare şi o notifică Comisiei, care o pune la dispoziţia statelor membre.
(2)Comisia, ţinând seama de opiniile AEA, întocmeşte şi actualizează, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o listă oficială a autorităţilor naţionale de certificare în scopuri de apărare, astfel cum au fost identificate de statele membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 77 alineatul (4).
(3)O autoritate de certificare a unui stat membru poate solicita autorităţii de certificare dintr-un alt stat membru informaţii cu privire la domeniul de aplicare a certificării unui anumit produs din domeniul apărării.
(4)Autorităţile naţionale de certificare menţionate la alineatul (1) cooperează între ele în îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament şi acordă autorităţilor altor state membre tot sprijinul necesar în acest scop. Comisia, invitând, după caz, AEA să furnizeze cunoştinţe de specialitate, sprijină o astfel de cooperare pentru a facilita o circulaţie eficientă şi efectivă a produselor din domeniul apărării pe piaţa internă.
Art. 56: Cartografierea lanţurilor de aprovizionare în domeniul apărării
(1)Cartografierea lanţurilor de aprovizionare în domeniul apărării ale Uniunii are drept obiectiv analizarea punctelor forte şi a punctelor slabe ale unor astfel de lanţuri de aprovizionare, cu accent pe blocaje. Cartografierea stă la baza, după caz, elaborării programelor de lucru ale programului şi ale Instrumentului de sprijin pentru Ucraina, astfel cum se menţionează la articolele 21 şi 34.
(2)Cartografierea lanţurilor de aprovizionare în domeniul apărării ale Uniunii constă în următoarele activităţi, care se efectuează periodic:
a)identificarea capacităţilor de producţie şi a lanţurilor de aprovizionare relevante ale produselor din domeniul apărării, în temeiul alineatului (5);
b)identificarea produselor necesare în situaţii de criză şi a capacităţilor de producţie aferente acestora, în temeiul alineatului (9);
c)agregarea, verificarea încrucişată şi evaluarea datelor colectate în temeiul alineatelor (6), (7) şi (8);
d)identificarea indicatorilor de avertizare timpurie, în temeiul alineatului (11); şi
e)identificarea principalilor furnizori de produse necesare în situaţii de criză şi a capacităţilor lor de producţie, în temeiul alineatelor (12) şi (13).
(3)Comisia, în cooperare cu Consiliul pentru securitatea aprovizionării în domeniul apărării (denumit în continuare "consiliul"), efectuează activităţile menţionate la alineatul (2) literele (b), (c) şi (d). Statele membre desfăşoară activităţile menţionate la alineatul (2) literele (a) şi (e). Fiecare stat membru poate solicita Comisiei să desfăşoare, în numele său, activităţile menţionate la alineatul (2) literele (a) şi (e).
(4)După consultarea consiliului, Comisia elaborează un cadru şi o metodologie pentru identificarea produselor necesare în situaţii de criză, cu accent pe blocajele existente şi pe capacităţile de producţie aferente acestora din Uniune, precum şi pentru cartografierea lanţurilor de aprovizionare cu produsele respective. Metodologia respectivă se bazează pe orice cadre sau metodologii care există în statele membre. În acest scop, consiliul poate emite recomandări privind tipul de informaţii adecvate pentru cartografierea lanţurilor de aprovizionare cu produse necesare în situaţii de criză, privind specificaţiile tehnice şi formatele pentru comunicarea informaţiilor respective, precum şi privind periodicitatea unei astfel de comunicări.
(5)Pe baza cadrului şi a metodologiei elaborate în temeiul alineatului (4), statele membre identifică pe teritoriul lor capacităţile de producţie şi lanţurile de aprovizionare relevante ale produselor din domeniul apărării şi transmit Comisiei rezultatul respectivei identificări.
(6)Comisia realizează agregarea datelor furnizate de statele membre în temeiul alineatului (5) şi efectuează o verificare încrucişată pentru a identifica o listă a produselor necesare în situaţii de criză şi capacităţile de producţie aferente acestora, precum şi pentru a evalua punctele forte şi punctele slabe ale lanţurilor de aprovizionare ale Uniunii cu astfel de produse.
(7)Pentru a completa datele furnizate de statele membre, Comisia utilizează date disponibile în mod public şi comercial şi informaţii neconfidenţiale relevante de la operatorii economici, precum şi rezultatele analizelor similare efectuate, inclusiv în contextul dreptului Uniunii privind materiile prime, semiconductorii şi energia din surse regenerabile, rezultatele activităţilor relevante ale AEA, rezultatele testelor de rezistenţă efectuate în temeiul articolului 58 şi rezultatele evaluării efectuate în temeiul articolului 85 alineatul (2).
(8)În cazul în care datele menţionate la alineatele (6) şi (7) nu sunt suficiente pentru a-şi îndeplini sarcinile în temeiul alineatului (6), Comisia poate solicita actorilor relevanţi implicaţi în lanţurile de aprovizionare în cauză şi care sunt stabiliţi în Uniune să furnizeze, în mod voluntar, informaţii statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al operatorului economic căruia i se adresează. Solicitarea Comisiei trebuie să indice în mod explicit că operatorul economic este îndreptăţit să refuze o astfel de solicitare. Solicitarea de informaţii include datele de contact ale autorităţilor naţionale competente din statul membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al operatorului economic căruia i se adresează, către care se trimite răspunsul. În cazul în care operatorul economic decide să furnizeze informaţiile solicitate statului membru în cauză, statul membru în cauză pune informaţiile respective la dispoziţia Comisiei.
(9)Comisia întocmeşte şi actualizează periodic, prin intermediul unui act de punere în aplicare, lista produselor necesare în situaţii de criză. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 77 alineatul (4).
(10)Comisia informează consiliul cu privire la rezultatele agregate ale cartografierii, anual sau la solicitarea unuia dintre membrii consiliului, astfel cum se menţionează la articolul 76 alineatul (5). Rezultatele respective constituie informaţii clasificate.
(11)Pe baza rezultatelor activităţilor efectuate în temeiul alineatelor (4), (6) şi (7) şi după consultarea Consiliului pentru securitatea aprovizionării în domeniul apărării, Comisia elaborează o listă de indicatori de avertizare timpurie pentru a identifica factorii care pot perturba, compromite sau afecta aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză. După consultarea consiliului, Comisia revizuieşte periodic, cel puţin o dată la doi ani, lista indicatorilor de avertizare timpurie.
(12)Statele membre, în cooperare cu Comisia şi cu AEA, după caz, identifică principalii furnizori de produse necesare în situaţii de criză stabiliţi pe teritoriul lor, fără întârzieri nejustificate, după adoptarea actului de punere în aplicare menţionat la alineatul (9) de la prezentul articol. Fiecare stat membru notifică principalilor furnizori de produse necesare în situaţii de criză stabiliţi pe teritoriul său că au fost identificaţi în temeiul prezentului alineat şi îi informează cu privire la obligaţia de a raporta perturbările în aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză, astfel cum se prevede la articolul 57 alineatul (1) litera (c). Notificarea respectivă include, de asemenea, datele de contact relevante ale autorităţilor naţionale competente cărora li se trimite raportul respectiv.
(13)Identificarea principalilor furnizori, astfel cum se menţionează la alineatul (12), poate ţine seama de următoarele elemente:
a)cota de piaţă a furnizorului pe piaţa respectivului produs necesar în situaţii de criză;
b)importanţa furnizorului în menţinerea unui nivel suficient al aprovizionării cu un produs necesar în situaţii de criză în Uniune, având în vedere disponibilitatea în Uniune a unor mijloace alternative de furnizare a produsului respectiv; sau
c)impactul pe care o perturbare a aprovizionării cu produsul necesar în situaţii de criză furnizat de către furnizor l-ar putea avea asupra funcţionării pieţei interne.
(14)Fără a aduce atingere alineatului (10) de la prezentul articol, orice informaţie obţinută în temeiul prezentului articol se tratează cu respectarea obligaţiilor de confidenţialitate prevăzute la articolul 80.
(15)Prezentul articol nu aduce atingere dreptului fiecărui stat membru de a-şi proteja interesele esenţiale de securitate, în conformitate cu articolul 346 alineatul (1) litera (a) din TFUE.
Art. 57: Monitorizare
(1)Statele membre şi Comisia, în cooperare cu consiliul, efectuează o monitorizare periodică a capacităţilor de producţie ale Uniunii necesare pentru aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză, identificate în conformitate cu articolul 56 alineatul (9), cu scopul de a identifica posibile riscuri pentru aprovizionarea cu produsele respective. În cadrul respectivei monitorizări:
a)Comisia, în cooperare cu consiliul, monitorizează indicatorii de avertizare timpurie identificaţi în temeiul articolului 56 alineatul (11), inclusiv prin agregarea oricăror contribuţii primite de la statele membre pe baza informaţiilor colectate la nivel naţional;
b)pe baza indicatorilor de avertizare timpurie, statele membre monitorizează capacitatea principalilor furnizori de produse necesare în situaţii de criză menţionaţi la articolul 56 alineatul (12) de a-şi desfăşura activităţile şi semnalează consiliului orice eveniment care ar putea avea consecinţe negative şi de durată asupra disponibilităţii produselor respective şi a aprovizionării în timp util cu acestea;
c)în cazul în care principalii furnizori de produse necesare în situaţii de criză identifică perturbări în aprovizionare care le-ar putea afecta semnificativ activităţile legate de producţia produselor respective, aceştia semnalează perturbările respective statului membru pe teritoriul căruia sunt stabiliţi, iar statul membru în cauză comunică respectivele informaţii Comisiei fără întârzieri nejustificate;
d)Comisia, după consultarea consiliului, identifică bunele practici pentru atenuarea preventivă a riscurilor şi creşterea transparenţei capacităţilor de producţie ale Uniunii necesare pentru aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză.
După consultarea consiliului, Comisia stabileşte frecvenţa monitorizării menţionate la primul paragraf.
(2)Comisia şi statele membre acordă o atenţie deosebită IMM-urilor pentru a reduce la minimum sarcina administrativă care rezultă din monitorizarea menţionată la alineatul (1) şi pot, dacă este necesar, să ofere asistenţă specială.
(3)După consultarea consiliului, Comisia poate invita principalii furnizori de produse necesare în situaţii de criză menţionaţi la articolul 56 alineatul (12), statele membre, asociaţiile naţionale ale industriei apărării şi alte părţi interesate relevante să furnizeze informaţii, în mod voluntar, în scopul desfăşurării activităţilor de monitorizare în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf litera (a) de la prezentul articol.
(4)În sensul alineatului (1) primul paragraf litera (b) de la prezentul articol, statele membre pot solicita comunicarea de informaţii, în mod voluntar, de către principalii furnizori de produse necesare în situaţii de criză menţionaţi la articolul 56 alineatul (12), atunci când acest lucru este necesar şi proporţional.
(5)În sensul alineatului (3), autorităţile competente ale statelor membre întocmesc şi menţin o listă de contacte ale principalilor furnizori de produse necesare în situaţii de criză stabiliţi pe teritoriul lor. Lista respectivă se transmite Comisiei. În cadrul consiliului, Comisia pune la dispoziţie un format standardizat pentru respectiva listă de contacte.
(6)Fără a aduce atingere protejării informaţiilor confidenţiale din punct de vedere comercial, statele membre furnizează consiliului informaţii suplimentare relevante, în special informaţii referitoare la identificarea problemelor legate de aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză în întreaga Uniune şi la măsuri relevante viitoare la nivel naţional pentru achiziţionarea prin achiziţii publice, cumpărarea sau fabricarea de produse necesare în situaţii de criză.
(7)Pe baza informaţiilor colectate prin intermediul activităţilor de monitorizare desfăşurate în temeiul prezentului articol, Comisia prezintă periodic consiliului un raport care cuprinde constatările agregate. Raportul respectiv constituie o informaţie clasificată. Consiliul se reuneşte pentru a evalua rezultatele raportului respectiv şi pentru a identifica, după caz, soluţii potenţiale la problemele de interes comun. Dacă este cazul, după consultarea consiliului, Comisia poate invita la astfel de reuniuni asociaţii naţionale ale industriei apărării, principalii furnizori de produse necesare în situaţii de criză menţionaţi la articolul 56 alineatul (12), precum şi experţi din mediul academic şi din societatea civilă.
(8)Prezentul articol nu aduce atingere dreptului fiecărui stat membru de a-şi proteja interesele esenţiale de securitate, în conformitate cu articolul 346 alineatul (1) litera (a) din TFUE.
Art. 58: Teste de rezistenţă
(1)Comisia, după consultarea consiliului, identifică subiectele relevante pentru efectuarea testelor de rezistenţă.
(2)Ţinând seama de subiectele relevante identificate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, Comisia efectuează şi coordonează teste de rezistenţă, inclusiv simulări care urmăresc anticiparea unei crize a aprovizionării şi pregătirea pentru aceasta, astfel cum se menţionează la articolul 60, şi aceasta poate, în special:
a)să elaboreze scenarii şi parametri care surprind riscurile specifice asociate unei crize a aprovizionării, pentru a evalua impactul potenţial asupra furnizării produselor necesare în situaţii de criză şi a bunei funcţionări a pieţei interne;
b)să faciliteze şi să încurajeze elaborarea de strategii care vizează pregătirea pentru situaţii de urgenţă;
c)să identifice, în cooperare cu consiliul, măsurile de atenuare a riscurilor în urma finalizării testelor de rezistenţă.
(3)Comisia poate efectua periodic testele de rezistenţă astfel cum sunt menţionate la alineatul (2). Consiliul face recomandări referitoare la frecvenţa cu care să se efectueze astfel de teste.
(4)Comisia invită reprezentanţi ai tuturor statelor membre să participe la testele de rezistenţă, astfel cum sunt menţionate la alineatul (2). După consultarea consiliului, Comisia poate invita, de asemenea, reprezentanţi ai Înaltului Reprezentant, ai AEA sau alţi actori relevanţi să participe la respectivele teste de rezistenţă.
(5)La cererea a două sau mai multe state membre, Comisia poate desfăşura teste de rezistenţă în anumite zone geografice sau regiuni de frontieră din acele state membre.
(6)La finalizarea testelor de rezistenţă efectuate în temeiul prezentului articol, Comisia comunică rezultatele statelor membre participante. Comisia transmite consiliului, fără întârzieri nejustificate, un raport conţinând recomandări bazate pe rezultatele respectivelor teste de rezistenţă. Rezultatele respective şi raportul respectiv constituie informaţii clasificate.
Art. 59: Avertizări şi acţiuni preventive
(1)În cazul în care o autoritate competentă a unui stat membru ia cunoştinţă de un risc de perturbare gravă a aprovizionării cu un produs necesar în situaţii de criză sau deţine informaţii concrete şi fiabile cu privire la orice alt factor de risc sau eveniment relevant care afectează în mod semnificativ aprovizionarea cu un produs necesar în situaţii de criză, aceasta avertizează fără întârzieri nejustificate consiliul.
(2)Pentru a stabili dacă un risc de perturbare gravă a aprovizionării cu un produs necesar în situaţii de criză ar trebui să atragă o avertizare, astfel cum se menţionează la alineatul (1), statele membre iau în considerare următoarele:
a)poziţia pe piaţă a operatorilor economici care ar putea fi afectaţi de perturbare;
b)durata anticipată a perturbării potenţiale;
c)zona geografică şi proporţia pieţei interne afectate de perturbarea potenţială şi de posibilele efecte transfrontaliere ale acesteia, precum şi posibilul impact al acesteia asupra zonelor geografice deosebit de vulnerabile sau expuse; şi
d)impactul potenţialei perturbări asupra aprovizionării cu produse necesare în situaţii de criză.
(3)În cazul în care consiliul sau Comisia ia cunoştinţă de un risc de perturbare gravă a aprovizionării cu un produs necesar în situaţii de criză sau deţine informaţii concrete şi fiabile cu privire la orice alt eveniment sau factor de risc relevant care afectează în mod semnificativ aprovizionarea cu un produs necesar în situaţii de criză, inclusiv pe baza unor indicatori de avertizare timpurie, în urma unei avertizări în temeiul alineatului (1) sau din partea partenerilor internaţionali, Comisia întreprinde, fără întârzieri nejustificate, următoarele acţiuni preventive:
a)convoacă o reuniune extraordinară a consiliului pentru a coordona următoarele acţiuni:
(i)discutarea gravităţii perturbărilor potenţiale în ceea ce priveşte disponibilitatea produselor necesare în situaţii de criză în cauză şi aprovizionarea cu acestea;
(ii)adresarea unei recomandări Comisiei de a iniţia acţiuni în conformitate cu capitolele II şi III;
(iii)discutarea abordărilor autorităţilor competente ale statelor membre şi desfăşurarea unui schimb de bune practici ale acestora, inclusiv pentru a evalua gradul de pregătire al principalilor furnizori de produse necesare în situaţii de criză;
(iv)invitarea statelor membre să iniţieze un dialog cu părţile interesate din cadrul capacităţilor de producţie ale Uniunii necesare pentru aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză, în vederea identificării, pregătirii şi, eventual, coordonării măsurilor preventive;
(v)desfăşurarea de discuţii pentru a stabili dacă activarea stării de criză a aprovizionării menţionată la articolul 60 ar fi necesară şi proporţională;
b)în numele Uniunii, după consultarea consiliului, iniţiază consultări sau cooperarea cu ţări terţe şi organizaţii internaţionale relevante în vederea găsirii unor soluţii întemeiate pe cooperare pentru a evita sau a aborda perturbările de la nivelul lanţului de aprovizionare, cu respectarea obligaţiilor internaţionale, care pot implica, după caz, realizarea coordonării în cadrul forurilor internaţionale relevante;
c)asigură sinergii cu programele şi actele juridice relevante ale Uniunii.
(4)Prezentul articol nu aduce atingere dreptului fiecărui stat membru de a-şi proteja interesele esenţiale de securitate, în conformitate cu articolul 346 alineatul (1) litera (a) din TFUE.