Capitolul vii - SECURITATEA APROVIZIONĂRII - Regulamentul 2643/16-dec-2025 de stabilire a Programului privind industria europeană de apărare şi a unui cadru de măsuri care să asigure disponibilitatea şi aprovizionarea în timp util cu produse din domeniul apărării (''Regulamentul EDIP'') (*)
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
În vigoare Versiune de la: 29 Decembrie 2025
CAPITOLUL VII:SECURITATEA APROVIZIONĂRII
Art. 52: Modificarea acordurilor-cadru în contextul unei crize în temeiul Directivei 2009/81/CE
(1)În cazul în care cel puţin două state membre încheie un acord privind efectuarea de achiziţii publice în comun de produse din domeniul apărării pentru ele însele sau pentru Ucraina şi atunci când acest lucru este justificat de o urgenţă generată de o criză în sensul definiţiei de la articolul 1 punctul 10 din Directiva 2009/81/CE, normele prevăzute la alineatele (2)-(6) de la prezentul articol pot fi aplicate acordurilor-cadru care nu includ norme care reglementează posibilitatea de a modifica în mod substanţial acordul. Atunci când aplică normele de la alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol, autoritatea contractantă care a încheiat acordul-cadru trebuie să obţină acordul întreprinderii cu care a încheiat acordul-cadru.
(2)O autoritate contractantă a unui stat membru poate modifica un acord-cadru existent privind produse din domeniul apărării, în cazul în care respectivul acord-cadru a fost încheiat cu o întreprindere care respectă criterii echivalente cu cele prevăzute la articolul 9 alineatele (1), (3) şi (4) din prezentul regulament, în scopul adăugării unor noi autorităţi contractante ca părţi la respectivul acord-cadru, astfel încât dispoziţiile acestuia să li se aplice autorităţilor contractante care nu erau iniţial părţi la acordul-cadru. Articolul 29 alineatul (2) primul paragraf din Directiva 2009/81/CE nu se aplică autorităţilor contractante care nu erau iniţial părţi la acordul-cadru.
(3)Prin derogare de la articolul 29 alineatul (2) al treilea paragraf din Directiva 2009/81/CE, atunci când atribuie contracte în temeiul unui acord-cadru cu o valoare estimată care depăşeşte pragul stabilit la articolul 8 din directiva respectivă, o autoritate contractantă a unui stat membru poate aduce modificări substanţiale cantităţilor prevăzute în respectivul acord-cadru de până la 100 % din valoarea acordului-cadru, în cazul în care respectivul acord-cadru a fost încheiat cu o întreprindere care respectă criterii echivalente cu cele prevăzute la articolul 9 alineatele (1), (3) şi (4) din prezentul regulament şi în măsura în care modificarea este strict necesară pentru aplicarea alineatului (2) de la prezentul articol.
(4)În scopul calculării valorii menţionate la alineatul (3), în cazul în care contractul include o clauză de indexare, valoarea actualizată este punctul de referinţă.
(5)În cazurile menţionate la alineatele (2) şi (3), principiul egalităţii de drepturi şi obligaţii se aplică relaţiilor dintre autorităţile contractante care sunt părţi la acordul-cadru, în special în ceea ce priveşte costul cantităţilor suplimentare achiziţionate.
(6)O autoritate contractantă care a modificat un acord-cadru în cazurile menţionate la alineatul (2) sau (3) de la prezentul articol publică un anunţ în acest sens în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Un astfel de anunţ se publică în conformitate cu articolul 32 din Directiva 2009/81/CE.
Art. 53: Cazuri care justifică recurgerea la procedura de negociere fără publicarea unui anunţ de participare în contextul unei iniţiative de cooperare în domeniul apărării
Atunci când instituie o nouă iniţiativă de cooperare reală în domeniul apărării sau se alătură unei astfel de iniţiative existente instituite printr-un acord sau printr-o înţelegere internaţională între statele membre şi, după caz, una sau mai multe ţări asociate ori Ucraina, în scopul convergenţei capabilităţilor militare, o autoritate contractantă a unui stat membru poate atribui un contract unei întreprinderi sau poate încheia un acord-cadru privind un produs din domeniul apărării cu o întreprindere, în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2009/81/CE, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii în mod cumulativ:
(a)întreprinderea în cauză îndeplineşte criterii echivalente cu cele prevăzute la articolul 9 alineatele (1), (3) şi (4);
(b)iniţiativa de cooperare în domeniul apărării menţionată în partea introductivă de la prezentul articol a fost iniţiată înainte de începerea procedurii de achiziţii publice de către autoritatea contractantă a statului membru în cauză;
(c)unul dintre celelalte state membre care participă la iniţiativa de cooperare în domeniul apărării menţionată în partea introductivă de la prezentul articol a atribuit deja un contract respectivei întreprinderi sau a încheiat un acord-cadru privind un produs din domeniul apărării cu respectiva întreprindere;
(d)produsul din domeniul apărării care urmează să fie achiziţionat este identic cu cel menţionat la litera (c) de la prezentul articol sau face doar obiectul unor modificări minore;
(e)atribuirea contractului sau încheierea acordului-cadru este necesară pentru punerea în aplicare a iniţiativei de cooperare în domeniul apărării menţionate la litera (b) de la prezentul articol.
Art. 54: Accelerarea procesului de autorizare în vederea asigurării disponibilităţii şi aprovizionării în timp util cu produse necesare în situaţii de criză
(1)Statele membre asigură faptul că cererile administrative legate de planificarea, construcţia şi exploatarea instalaţiilor de producţie, de transferul de factori de producţie în interiorul Uniunii şi de calificarea şi certificarea produselor finale sunt prelucrate în mod eficient şi în timp util. În acest scop, toate autorităţile naţionale în cauză se asigură de faptul că astfel de cereri sunt tratate cât mai rapid posibil din punct de vedere juridic.
(2)Statele membre asigură faptul că, în procesul de planificare şi de autorizare, se acordă prioritate construirii şi exploatării de fabrici şi instalaţii de producţie a produselor relevante din domeniul apărării atunci când se pun în balanţă interesele juridice în fiecare caz în parte.
Art. 55: Facilitarea procesului de certificare încrucişată
(1)Statele membre adoptă o listă a autorităţilor naţionale de certificare în scopuri de apărare şi o notifică Comisiei, care o pune la dispoziţia statelor membre.
(2)Comisia, ţinând seama de opiniile AEA, întocmeşte şi actualizează, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o listă oficială a autorităţilor naţionale de certificare în scopuri de apărare, astfel cum au fost identificate de statele membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 77 alineatul (4).
(3)O autoritate de certificare a unui stat membru poate solicita autorităţii de certificare dintr-un alt stat membru informaţii cu privire la domeniul de aplicare a certificării unui anumit produs din domeniul apărării.
(4)Autorităţile naţionale de certificare menţionate la alineatul (1) cooperează între ele în îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament şi acordă autorităţilor altor state membre tot sprijinul necesar în acest scop. Comisia, invitând, după caz, AEA să furnizeze cunoştinţe de specialitate, sprijină o astfel de cooperare pentru a facilita o circulaţie eficientă şi efectivă a produselor din domeniul apărării pe piaţa internă.
Art. 56: Cartografierea lanţurilor de aprovizionare în domeniul apărării
(1)Cartografierea lanţurilor de aprovizionare în domeniul apărării ale Uniunii are drept obiectiv analizarea punctelor forte şi a punctelor slabe ale unor astfel de lanţuri de aprovizionare, cu accent pe blocaje. Cartografierea stă la baza, după caz, elaborării programelor de lucru ale programului şi ale Instrumentului de sprijin pentru Ucraina, astfel cum se menţionează la articolele 21 şi 34.
(2)Cartografierea lanţurilor de aprovizionare în domeniul apărării ale Uniunii constă în următoarele activităţi, care se efectuează periodic:
a)identificarea capacităţilor de producţie şi a lanţurilor de aprovizionare relevante ale produselor din domeniul apărării, în temeiul alineatului (5);
b)identificarea produselor necesare în situaţii de criză şi a capacităţilor de producţie aferente acestora, în temeiul alineatului (9);
c)agregarea, verificarea încrucişată şi evaluarea datelor colectate în temeiul alineatelor (6), (7) şi (8);
d)identificarea indicatorilor de avertizare timpurie, în temeiul alineatului (11); şi
e)identificarea principalilor furnizori de produse necesare în situaţii de criză şi a capacităţilor lor de producţie, în temeiul alineatelor (12) şi (13).
(3)Comisia, în cooperare cu Consiliul pentru securitatea aprovizionării în domeniul apărării (denumit în continuare "consiliul"), efectuează activităţile menţionate la alineatul (2) literele (b), (c) şi (d). Statele membre desfăşoară activităţile menţionate la alineatul (2) literele (a) şi (e). Fiecare stat membru poate solicita Comisiei să desfăşoare, în numele său, activităţile menţionate la alineatul (2) literele (a) şi (e).
(4)După consultarea consiliului, Comisia elaborează un cadru şi o metodologie pentru identificarea produselor necesare în situaţii de criză, cu accent pe blocajele existente şi pe capacităţile de producţie aferente acestora din Uniune, precum şi pentru cartografierea lanţurilor de aprovizionare cu produsele respective. Metodologia respectivă se bazează pe orice cadre sau metodologii care există în statele membre. În acest scop, consiliul poate emite recomandări privind tipul de informaţii adecvate pentru cartografierea lanţurilor de aprovizionare cu produse necesare în situaţii de criză, privind specificaţiile tehnice şi formatele pentru comunicarea informaţiilor respective, precum şi privind periodicitatea unei astfel de comunicări.
(5)Pe baza cadrului şi a metodologiei elaborate în temeiul alineatului (4), statele membre identifică pe teritoriul lor capacităţile de producţie şi lanţurile de aprovizionare relevante ale produselor din domeniul apărării şi transmit Comisiei rezultatul respectivei identificări.
(6)Comisia realizează agregarea datelor furnizate de statele membre în temeiul alineatului (5) şi efectuează o verificare încrucişată pentru a identifica o listă a produselor necesare în situaţii de criză şi capacităţile de producţie aferente acestora, precum şi pentru a evalua punctele forte şi punctele slabe ale lanţurilor de aprovizionare ale Uniunii cu astfel de produse.
(7)Pentru a completa datele furnizate de statele membre, Comisia utilizează date disponibile în mod public şi comercial şi informaţii neconfidenţiale relevante de la operatorii economici, precum şi rezultatele analizelor similare efectuate, inclusiv în contextul dreptului Uniunii privind materiile prime, semiconductorii şi energia din surse regenerabile, rezultatele activităţilor relevante ale AEA, rezultatele testelor de rezistenţă efectuate în temeiul articolului 58 şi rezultatele evaluării efectuate în temeiul articolului 85 alineatul (2).
(8)În cazul în care datele menţionate la alineatele (6) şi (7) nu sunt suficiente pentru a-şi îndeplini sarcinile în temeiul alineatului (6), Comisia poate solicita actorilor relevanţi implicaţi în lanţurile de aprovizionare în cauză şi care sunt stabiliţi în Uniune să furnizeze, în mod voluntar, informaţii statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al operatorului economic căruia i se adresează. Solicitarea Comisiei trebuie să indice în mod explicit că operatorul economic este îndreptăţit să refuze o astfel de solicitare. Solicitarea de informaţii include datele de contact ale autorităţilor naţionale competente din statul membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al operatorului economic căruia i se adresează, către care se trimite răspunsul. În cazul în care operatorul economic decide să furnizeze informaţiile solicitate statului membru în cauză, statul membru în cauză pune informaţiile respective la dispoziţia Comisiei.
(9)Comisia întocmeşte şi actualizează periodic, prin intermediul unui act de punere în aplicare, lista produselor necesare în situaţii de criză. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 77 alineatul (4).
(10)Comisia informează consiliul cu privire la rezultatele agregate ale cartografierii, anual sau la solicitarea unuia dintre membrii consiliului, astfel cum se menţionează la articolul 76 alineatul (5). Rezultatele respective constituie informaţii clasificate.
(11)Pe baza rezultatelor activităţilor efectuate în temeiul alineatelor (4), (6) şi (7) şi după consultarea Consiliului pentru securitatea aprovizionării în domeniul apărării, Comisia elaborează o listă de indicatori de avertizare timpurie pentru a identifica factorii care pot perturba, compromite sau afecta aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză. După consultarea consiliului, Comisia revizuieşte periodic, cel puţin o dată la doi ani, lista indicatorilor de avertizare timpurie.
(12)Statele membre, în cooperare cu Comisia şi cu AEA, după caz, identifică principalii furnizori de produse necesare în situaţii de criză stabiliţi pe teritoriul lor, fără întârzieri nejustificate, după adoptarea actului de punere în aplicare menţionat la alineatul (9) de la prezentul articol. Fiecare stat membru notifică principalilor furnizori de produse necesare în situaţii de criză stabiliţi pe teritoriul său că au fost identificaţi în temeiul prezentului alineat şi îi informează cu privire la obligaţia de a raporta perturbările în aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză, astfel cum se prevede la articolul 57 alineatul (1) litera (c). Notificarea respectivă include, de asemenea, datele de contact relevante ale autorităţilor naţionale competente cărora li se trimite raportul respectiv.
(13)Identificarea principalilor furnizori, astfel cum se menţionează la alineatul (12), poate ţine seama de următoarele elemente:
a)cota de piaţă a furnizorului pe piaţa respectivului produs necesar în situaţii de criză;
b)importanţa furnizorului în menţinerea unui nivel suficient al aprovizionării cu un produs necesar în situaţii de criză în Uniune, având în vedere disponibilitatea în Uniune a unor mijloace alternative de furnizare a produsului respectiv; sau
c)impactul pe care o perturbare a aprovizionării cu produsul necesar în situaţii de criză furnizat de către furnizor l-ar putea avea asupra funcţionării pieţei interne.
(14)Fără a aduce atingere alineatului (10) de la prezentul articol, orice informaţie obţinută în temeiul prezentului articol se tratează cu respectarea obligaţiilor de confidenţialitate prevăzute la articolul 80.
(15)Prezentul articol nu aduce atingere dreptului fiecărui stat membru de a-şi proteja interesele esenţiale de securitate, în conformitate cu articolul 346 alineatul (1) litera (a) din TFUE.
Art. 57: Monitorizare
(1)Statele membre şi Comisia, în cooperare cu consiliul, efectuează o monitorizare periodică a capacităţilor de producţie ale Uniunii necesare pentru aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză, identificate în conformitate cu articolul 56 alineatul (9), cu scopul de a identifica posibile riscuri pentru aprovizionarea cu produsele respective. În cadrul respectivei monitorizări:
a)Comisia, în cooperare cu consiliul, monitorizează indicatorii de avertizare timpurie identificaţi în temeiul articolului 56 alineatul (11), inclusiv prin agregarea oricăror contribuţii primite de la statele membre pe baza informaţiilor colectate la nivel naţional;
b)pe baza indicatorilor de avertizare timpurie, statele membre monitorizează capacitatea principalilor furnizori de produse necesare în situaţii de criză menţionaţi la articolul 56 alineatul (12) de a-şi desfăşura activităţile şi semnalează consiliului orice eveniment care ar putea avea consecinţe negative şi de durată asupra disponibilităţii produselor respective şi a aprovizionării în timp util cu acestea;
c)în cazul în care principalii furnizori de produse necesare în situaţii de criză identifică perturbări în aprovizionare care le-ar putea afecta semnificativ activităţile legate de producţia produselor respective, aceştia semnalează perturbările respective statului membru pe teritoriul căruia sunt stabiliţi, iar statul membru în cauză comunică respectivele informaţii Comisiei fără întârzieri nejustificate;
d)Comisia, după consultarea consiliului, identifică bunele practici pentru atenuarea preventivă a riscurilor şi creşterea transparenţei capacităţilor de producţie ale Uniunii necesare pentru aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză.
După consultarea consiliului, Comisia stabileşte frecvenţa monitorizării menţionate la primul paragraf.
(2)Comisia şi statele membre acordă o atenţie deosebită IMM-urilor pentru a reduce la minimum sarcina administrativă care rezultă din monitorizarea menţionată la alineatul (1) şi pot, dacă este necesar, să ofere asistenţă specială.
(3)După consultarea consiliului, Comisia poate invita principalii furnizori de produse necesare în situaţii de criză menţionaţi la articolul 56 alineatul (12), statele membre, asociaţiile naţionale ale industriei apărării şi alte părţi interesate relevante să furnizeze informaţii, în mod voluntar, în scopul desfăşurării activităţilor de monitorizare în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf litera (a) de la prezentul articol.
(4)În sensul alineatului (1) primul paragraf litera (b) de la prezentul articol, statele membre pot solicita comunicarea de informaţii, în mod voluntar, de către principalii furnizori de produse necesare în situaţii de criză menţionaţi la articolul 56 alineatul (12), atunci când acest lucru este necesar şi proporţional.
(5)În sensul alineatului (3), autorităţile competente ale statelor membre întocmesc şi menţin o listă de contacte ale principalilor furnizori de produse necesare în situaţii de criză stabiliţi pe teritoriul lor. Lista respectivă se transmite Comisiei. În cadrul consiliului, Comisia pune la dispoziţie un format standardizat pentru respectiva listă de contacte.
(6)Fără a aduce atingere protejării informaţiilor confidenţiale din punct de vedere comercial, statele membre furnizează consiliului informaţii suplimentare relevante, în special informaţii referitoare la identificarea problemelor legate de aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză în întreaga Uniune şi la măsuri relevante viitoare la nivel naţional pentru achiziţionarea prin achiziţii publice, cumpărarea sau fabricarea de produse necesare în situaţii de criză.
(7)Pe baza informaţiilor colectate prin intermediul activităţilor de monitorizare desfăşurate în temeiul prezentului articol, Comisia prezintă periodic consiliului un raport care cuprinde constatările agregate. Raportul respectiv constituie o informaţie clasificată. Consiliul se reuneşte pentru a evalua rezultatele raportului respectiv şi pentru a identifica, după caz, soluţii potenţiale la problemele de interes comun. Dacă este cazul, după consultarea consiliului, Comisia poate invita la astfel de reuniuni asociaţii naţionale ale industriei apărării, principalii furnizori de produse necesare în situaţii de criză menţionaţi la articolul 56 alineatul (12), precum şi experţi din mediul academic şi din societatea civilă.
(8)Prezentul articol nu aduce atingere dreptului fiecărui stat membru de a-şi proteja interesele esenţiale de securitate, în conformitate cu articolul 346 alineatul (1) litera (a) din TFUE.
Art. 58: Teste de rezistenţă
(1)Comisia, după consultarea consiliului, identifică subiectele relevante pentru efectuarea testelor de rezistenţă.
(2)Ţinând seama de subiectele relevante identificate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, Comisia efectuează şi coordonează teste de rezistenţă, inclusiv simulări care urmăresc anticiparea unei crize a aprovizionării şi pregătirea pentru aceasta, astfel cum se menţionează la articolul 60, şi aceasta poate, în special:
a)să elaboreze scenarii şi parametri care surprind riscurile specifice asociate unei crize a aprovizionării, pentru a evalua impactul potenţial asupra furnizării produselor necesare în situaţii de criză şi a bunei funcţionări a pieţei interne;
b)să faciliteze şi să încurajeze elaborarea de strategii care vizează pregătirea pentru situaţii de urgenţă;
c)să identifice, în cooperare cu consiliul, măsurile de atenuare a riscurilor în urma finalizării testelor de rezistenţă.
(3)Comisia poate efectua periodic testele de rezistenţă astfel cum sunt menţionate la alineatul (2). Consiliul face recomandări referitoare la frecvenţa cu care să se efectueze astfel de teste.
(4)Comisia invită reprezentanţi ai tuturor statelor membre să participe la testele de rezistenţă, astfel cum sunt menţionate la alineatul (2). După consultarea consiliului, Comisia poate invita, de asemenea, reprezentanţi ai Înaltului Reprezentant, ai AEA sau alţi actori relevanţi să participe la respectivele teste de rezistenţă.
(5)La cererea a două sau mai multe state membre, Comisia poate desfăşura teste de rezistenţă în anumite zone geografice sau regiuni de frontieră din acele state membre.
(6)La finalizarea testelor de rezistenţă efectuate în temeiul prezentului articol, Comisia comunică rezultatele statelor membre participante. Comisia transmite consiliului, fără întârzieri nejustificate, un raport conţinând recomandări bazate pe rezultatele respectivelor teste de rezistenţă. Rezultatele respective şi raportul respectiv constituie informaţii clasificate.
Art. 59: Avertizări şi acţiuni preventive
(1)În cazul în care o autoritate competentă a unui stat membru ia cunoştinţă de un risc de perturbare gravă a aprovizionării cu un produs necesar în situaţii de criză sau deţine informaţii concrete şi fiabile cu privire la orice alt factor de risc sau eveniment relevant care afectează în mod semnificativ aprovizionarea cu un produs necesar în situaţii de criză, aceasta avertizează fără întârzieri nejustificate consiliul.
(2)Pentru a stabili dacă un risc de perturbare gravă a aprovizionării cu un produs necesar în situaţii de criză ar trebui să atragă o avertizare, astfel cum se menţionează la alineatul (1), statele membre iau în considerare următoarele:
a)poziţia pe piaţă a operatorilor economici care ar putea fi afectaţi de perturbare;
b)durata anticipată a perturbării potenţiale;
c)zona geografică şi proporţia pieţei interne afectate de perturbarea potenţială şi de posibilele efecte transfrontaliere ale acesteia, precum şi posibilul impact al acesteia asupra zonelor geografice deosebit de vulnerabile sau expuse; şi
d)impactul potenţialei perturbări asupra aprovizionării cu produse necesare în situaţii de criză.
(3)În cazul în care consiliul sau Comisia ia cunoştinţă de un risc de perturbare gravă a aprovizionării cu un produs necesar în situaţii de criză sau deţine informaţii concrete şi fiabile cu privire la orice alt eveniment sau factor de risc relevant care afectează în mod semnificativ aprovizionarea cu un produs necesar în situaţii de criză, inclusiv pe baza unor indicatori de avertizare timpurie, în urma unei avertizări în temeiul alineatului (1) sau din partea partenerilor internaţionali, Comisia întreprinde, fără întârzieri nejustificate, următoarele acţiuni preventive:
a)convoacă o reuniune extraordinară a consiliului pentru a coordona următoarele acţiuni:
(i)discutarea gravităţii perturbărilor potenţiale în ceea ce priveşte disponibilitatea produselor necesare în situaţii de criză în cauză şi aprovizionarea cu acestea;
(ii)adresarea unei recomandări Comisiei de a iniţia acţiuni în conformitate cu capitolele II şi III;
(iii)discutarea abordărilor autorităţilor competente ale statelor membre şi desfăşurarea unui schimb de bune practici ale acestora, inclusiv pentru a evalua gradul de pregătire al principalilor furnizori de produse necesare în situaţii de criză;
(iv)invitarea statelor membre să iniţieze un dialog cu părţile interesate din cadrul capacităţilor de producţie ale Uniunii necesare pentru aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză, în vederea identificării, pregătirii şi, eventual, coordonării măsurilor preventive;
(v)desfăşurarea de discuţii pentru a stabili dacă activarea stării de criză a aprovizionării menţionată la articolul 60 ar fi necesară şi proporţională;
b)în numele Uniunii, după consultarea consiliului, iniţiază consultări sau cooperarea cu ţări terţe şi organizaţii internaţionale relevante în vederea găsirii unor soluţii întemeiate pe cooperare pentru a evita sau a aborda perturbările de la nivelul lanţului de aprovizionare, cu respectarea obligaţiilor internaţionale, care pot implica, după caz, realizarea coordonării în cadrul forurilor internaţionale relevante;
c)asigură sinergii cu programele şi actele juridice relevante ale Uniunii.
(4)Prezentul articol nu aduce atingere dreptului fiecărui stat membru de a-şi proteja interesele esenţiale de securitate, în conformitate cu articolul 346 alineatul (1) litera (a) din TFUE.
Art. 60: Activarea stării de criză a aprovizionării
(1)Se consideră că survine o criză a aprovizionării atunci când:
a)există perturbări grave sau un risc iminent de astfel de perturbări în furnizarea de produse necesare în situaţii de criză; şi
b)astfel de perturbări grave sau riscul iminent al producerii acestora are sau este probabil să aibă ca rezultat adoptarea de măsuri naţionale divergente legate de produsele necesare în situaţii de criză care nu sunt produse din domeniul apărării, ceea ce generează un impact negativ grav asupra bunei funcţionări a pieţei interne, în special obstacole în calea comerţului transfrontalier cu astfel de produse necesare în situaţii de criză, precum şi asupra funcţionării lanţurilor de aprovizionare în domeniul apărării ale Uniunii.
(2)În cazul în care, în temeiul articolului 59, Comisia sau consiliul ia cunoştinţă de un risc de perturbare gravă a aprovizionării cu produse necesare în situaţii de criză sau deţine informaţii concrete şi fiabile cu privire la orice alt factor de risc sau eveniment relevant care afectează în mod semnificativ aprovizionarea cu astfel de produse, Comisia, după consultarea consiliului, evaluează dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol. Evaluarea respectivă ţine seama de impactul potenţial şi de potenţialele consecinţe ale stării de criză a aprovizionării asupra lanţurilor de aprovizionare cu produsele necesare în situaţii de criză în cauză din Uniune, de rezultatele testelor de rezistenţă efectuate în temeiul articolului 58, precum şi de evaluările efectuate în alte cadre relevante de gestionare a crizelor ale Uniunii. În cazul în care respectiva evaluare oferă dovezi concrete şi fiabile, Comisia, în urma consultării consiliului, poate propune Consiliului să activeze starea de criză a aprovizionării. În cazul în care Comisia propune Consiliului să activeze starea de criză a aprovizionării, Comisia informează Parlamentul cu privire la aceasta.
(3)Consiliul, prin intermediul unui act de punere în aplicare adoptat cu majoritate calificată pe baza unei propuneri din partea Comisiei, poate activa starea de criză a aprovizionării. Durata stării de criză a aprovizionării se precizează în actul de punere în aplicare şi nu poate depăşi iniţial 12 luni. Respectivul act de punere în aplicare precizează, de asemenea, care dintre măsurile prevăzute la articolele 62 şi 63 sunt activate. În plus, actul de punere în aplicare poate identifica produsele necesare în situaţii de criză care nu sunt produse din domeniul apărării, pentru care se activează măsurile respective.
(4)Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate modifica propunerea menţionată la alineatul (3).
(5)Comisia raportează periodic şi cel puţin o dată la trei luni Consiliului şi Parlamentului European cu privire la starea de criză a aprovizionării.
(6)Înainte de expirarea duratei stării de criză a aprovizionării, Comisia, ţinând seama de recomandarea consiliului, evaluează dacă prelungirea acesteia este justificată. În cazul în care o astfel de evaluare oferă dovezi concrete şi fiabile că sunt îndeplinite în continuare condiţiile pentru activarea stării de criză a aprovizionării, Comisia poate, după consultarea consiliului, să propună Consiliului prelungirea stării de criză a aprovizionării.
(7)Consiliul, prin intermediul unui act de punere în aplicare adoptat cu majoritate calificată pe baza unei propuneri din partea Comisiei, poate prelungi starea de criză a aprovizionării. Durata prelungirii este limitată la maximum 12 luni şi este precizată în actul de punere în aplicare.
(8)Pe durata stării de criză a aprovizionării, Comisia, după consultarea consiliului, evaluează dacă este oportun să se pună capăt anticipat stării de criză a aprovizionării. În cazul în care evaluarea indică acest lucru, Comisia poate propune consiliului să pună capăt stării de criză a aprovizionării.
(9)Consiliul, prin intermediul unui act de punere în aplicare adoptat cu majoritate calificată pe baza unei propuneri din partea Comisiei, poate pune capăt stării de criză a aprovizionării înainte de data expirării specificată în actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (3) sau (7).
(10)Pe durata stării de criză a aprovizionării, Comisia convoacă, la cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, reuniuni extraordinare ale consiliului, atunci când este necesar. În conformitate cu articolul 76 alineatul (10), consiliul invită, după caz, reprezentanţi la nivel înalt ai industriei să se reunească în configuraţie specială pentru a discuta aspecte legate de produsele necesare în situaţii de criză. Statele membre colaborează îndeaproape cu Comisia în cadrul consiliului pentru a asigura coordonarea între orice măsuri ale Uniunii şi măsurile naţionale luate cu privire la lanţurile de aprovizionare cu produsele necesare în situaţii de criză în cauză care nu sunt produse din domeniul apărării.
(11)La expirarea perioadei pentru care este activată sau prelungită starea de criză a aprovizionării, sau la încetarea sa anticipată, aplicarea măsurilor luate în conformitate cu articolele 62 şi 63 încetează imediat. Cu toate acestea, actele de punere în aplicare care au fost adoptate în conformitate cu articolul 63 alineatele (7) şi (9) continuă să se aplice până la finalizarea cererilor prioritare sau a comenzilor prioritare în cauză.
(12)Comisia şi statele membre actualizează cartografierea şi monitorizarea lanţurilor de aprovizionare din domeniul apărării ale Uniunii în temeiul articolelor 56 şi 57, ţinând seama de experienţa dobândită în urma crizei aprovizionării, în termen de cel mult şase luni de la expirarea duratei stării de criză a aprovizionării sau de la încetarea anticipată a acesteia.
Art. 61: Setul de instrumente în situaţii de criză a aprovizionării
(1)În cazul în care este declanşată starea de criză a aprovizionării în temeiul articolului 60 şi dacă este necesar pentru a răspunde crizei aprovizionării din Uniune, Comisia poate lua măsurile prevăzute la articolele 62 şi 63, astfel cum sunt specificate în actul de punere în aplicare adoptat de Consiliu în conformitate cu articolul 60 alineatul (3).
(2)După consultarea consiliului, Comisia limitează aplicarea măsurilor menţionate la alineatul (1) la produsele necesare în situaţii de criză care nu sunt produse din domeniul apărării şi care sunt afectate de perturbări grave sau sunt expuse unui risc iminent de astfel de perturbări în contextul crizei aprovizionării. Aplicarea măsurilor menţionate la alineatul (1) trebuie să fie proporţională şi limitată la ceea ce este necesar pentru abordarea perturbărilor grave sau pentru atenuarea unui risc iminent de astfel de perturbări care afectează lanţurile de aprovizionare cu produsele necesare în situaţii de criză în cauză din Uniune şi să fie în interesul Uniunii. Prin aplicarea măsurilor respective se evită crearea unei sarcini administrative disproporţionate, mai ales pentru IMM-uri.
(3)În cazul în care este activată starea de criză a aprovizionării în temeiul articolului 60 şi, atunci când este oportun, pentru a aborda criza aprovizionării din Uniune, consiliul evaluează măsuri adecvate şi efective şi oferă consiliere cu privire la acestea.
(4)Comisia informează cu regularitate Parlamentul European şi Consiliul cu privire la orice măsuri luate în conformitate cu alineatul (1) şi explică motivele care stau la baza acţiunii sale.
(5)Ţinând seama de recomandarea consiliului, Comisia emite orientări privind punerea în aplicare şi utilizarea măsurilor prevăzute la articolele 62 şi 63.
Art. 62: Solicitări de informaţii
(1)În cazul în care Consiliul activează măsura de la prezentul articol în conformitate cu articolul 60 alineatul (3), Comisia poate, atunci când informaţiile disponibile nu sunt suficiente, să solicite unui operator economic care contribuie la fabricarea de produse necesare în situaţii de criză care nu sunt produse din domeniul apărării, cu acordul prealabil al statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al respectivului operator economic, să furnizeze într-un termen stabilit statului membru respectiv informaţii cu privire la capabilităţile şi capacităţile sale de producţie şi la perturbările primare cu care se confruntă în momentul respectiv. Statul membru în cauză pune la dispoziţia Comisiei informaţiile solicitate. Informaţiile solicitate se limitează la ceea ce este necesar pentru a evalua natura crizei aprovizionării sau pentru a identifica şi a evalua posibile măsuri de atenuare.
(2)Înainte de a lansa o solicitare de informaţii în temeiul alineatului (1), şi cu acordul prealabil al statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al operatorului economic în cauză, Comisia poate efectua o consultare voluntară a unui număr reprezentativ de operatori economici relevanţi în vederea identificării conţinutului adecvat şi proporţional al unei astfel de solicitări. Comisia pregăteşte solicitarea de informaţii în cooperare cu consiliul.
(3)Comisia transmite fără întârzieri nejustificate o copie a solicitării de informaţii autorităţii naţionale competente a statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al operatorului economic în cauză.
(4)Solicitarea de informaţii:
a)precizează care este temeiul său juridic;
b)se limitează la minimul necesar şi este proporţională din punctul de vedere al granularităţii şi volumului datelor solicitate, precum şi al frecvenţei accesului la acestea;
c)ţine seama de interesele legitime ale operatorului economic, precum şi de costurile şi eforturile necesare pentru punerea la dispoziţie a datelor;
d)include datele de contact ale autorităţilor naţionale competente din statul membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al operatorului economic în cauză, către care urmează să fie trimis răspunsul;
e)stabileşte termenul în care informaţiile trebuie furnizate statului membru în cauză; şi
f)precizează sancţiunile prevăzute la articolul 72.
(5)În cazul în care statul membru în cauză este de acord cu lansarea unei solicitări de informaţii în temeiul alineatului (1), acesta poate decide să adreseze solicitarea respectivă, astfel cum a fost pregătită de Comisie în temeiul alineatelor (2) şi (4), direct operatorului economic în cauză.
(6)Fiecare operator economic în cauză sau o persoană autorizată în mod corespunzător să îl reprezinte furnizează în mod individual informaţiile solicitate statului membru în cauză.
(7)Statul membru în cauză se asigură că informaţiile solicitate sunt puse la dispoziţia Comisiei fără întârzieri nejustificate.
(8)În cazul în care un operator economic stabilit în Uniune primeşte din partea unei ţări terţe o solicitare de informaţii referitoare la activităţile sale de aprovizionare cu produse necesare în situaţii de criză care nu sunt produse din domeniul apărării, acesta informează în timp util statul membru pe teritoriul căruia se află locul său de producţie. La rândul său, respectivul stat membru informează Comisia, în aşa fel încât să se permită statului membru în cauză şi Comisiei să solicite informaţii similare de la operatorul economic. Comisia informează consiliul cu privire la existenţa unei astfel de solicitări din partea unei ţări terţe.
(9)În cazul în care un operator economic furnizează informaţii incorecte, incomplete sau înşelătoare ca răspuns la o solicitare adresată în temeiul prezentului articol sau nu furnizează informaţiile în termenul stabilit, acestuia i se aplică amenzile stabilite în conformitate cu articolul 72, cu excepţia cazului în care operatorul economic are motive suficiente pentru a nu furniza informaţiile solicitate sau pentru a nu le furniza în termenul stabilit, în special atunci când prelucrarea solicitării de informaţii de către un operator economic are potenţialul de a-i perturba în mod semnificativ operaţiunile, când informaţiile sunt clasificate şi marcate a fi doar pentru uz naţional sau când divulgarea respectivelor informaţii ar putea prejudicia semnificativ activitatea comercială a operatorului economic.
(10)Comisia şi statul membru în cauză utilizează mijloace securizate pentru a lansa solicitarea de informaţii şi pentru a gestiona orice informaţii obţinute în conformitate cu articolul 80.
(11)Prezentul articol nu aduce atingere dreptului fiecărui stat membru de a-şi proteja interesele esenţiale de securitate, în conformitate cu articolul 346 alineatul (1) litera (a) din TFUE.
Art. 63: Prioritizarea produselor care nu sunt produse din domeniul apărării
(1)În cazul în care Consiliul activează măsura de la prezentul articol în conformitate cu articolul 60 alineatul (3), un stat membru care se confruntă cu dificultăţi grave în ceea ce priveşte fie plasarea unei comenzi, fie executarea unui contract legat de aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză poate transmite o cerere Comisiei pentru ca aceasta să-i solicite unui operator economic să accepte sau să acorde prioritate unei anumite comenzi de produse necesare în situaţii de criză care nu sunt produse din domeniul apărării.
(2)În urma unei cereri astfel cum este menţionată la alineatul (1), Comisia poate, în cazul în care fabricarea sau aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză care nu sunt produse din domeniul apărării nu poate fi realizată prin nici o altă măsură dintre cele prevăzute în prezentul capitol, să adreseze o solicitare operatorului economic în cauză după:
a)consultarea şi primirea acordului prealabil al statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al operatorului economic în cauză; şi
b)consultarea statului membru pe teritoriul căruia se află structura de conducere executivă a operatorului economic în cauză.
(3)Solicitarea menţionată la alineatul (2) include informaţii cu privire la temeiul său juridic, precizează produsele, specificaţiile şi cantităţile lor, precizează calendarul şi termenul pentru execuţia şi finalizarea comenzii, şi indică motivele care justifică utilizarea cererii de comandă prioritară.
(4)Comisia demonstrează că alegerea destinatarilor şi a beneficiarilor solicitării menţionate la alineatul (2) este nediscriminatorie şi respectă normele Uniunii în materie de concurenţă.
(5)Comisia îşi bazează solicitarea menţionată la alineatul (2) pe date obiective, concrete, măsurabile şi justificate, demonstrând că o astfel de prioritizare este indispensabilă pentru a asigura buna funcţionare a pieţei interne, şi ţinând seama de interesele legitime ale operatorului economic în cauză şi de costurile şi eforturile necesare pentru orice modificare a secvenţei de producţie din lanţul de aprovizionare.
(6)Operatorul economic în cauză răspunde Comisiei în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea solicitării menţionate la alineatul (2) şi indică dacă acceptă sau refuză solicitarea. În cazul în care urgenţa situaţiei impune acest lucru, Comisia poate, pe baza unei justificări a urgenţei, să solicite operatorului economic să răspundă într-un termen mai scurt.
(7)În cazul în care operatorul economic căruia i se adresează solicitarea menţionată la alineatul (2) a acceptat-o în mod expres, Comisia, prin intermediul unui act de punere în aplicare, adoptă o cerere prioritară care prevede:
a)temeiul juridic al cererii prioritare căreia operatorul economic trebuie să i se conformeze;
b)lista produselor necesare în situaţii de criză care fac obiectul cererii prioritare, specificaţiile şi preţul acestora şi cantităţile în care urmează să fie furnizate;
c)termenele în care trebuie finalizată cererea prioritară;
d)beneficiarii cererii prioritare;
e)renunţarea la răspunderea contractuală în condiţiile prevăzute la alineatul (12) de la prezentul articol; şi
f)sancţiunile prevăzute la articolul 72 pentru nerespectarea obligaţiilor care decurg din respectivul act de punere în aplicare.
(8)În cazul în care refuză solicitarea menţionată la alineatul (2), operatorul economic furnizează Comisiei o justificare detaliată a refuzului respectiv.
(9)Ţinând seama în mod corespunzător de justificările oferite de operatorul economic în temeiul alineatului (8) de la prezentul articol şi după consultarea şi primirea acordului prealabil al statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al operatorului economic în cauză şi al statului membru pe teritoriul căruia se află structura de conducere executivă a operatorului economic, Comisia, prin intermediul unui act de punere în aplicare, poate adopta o comandă prioritară prin care să impună operatorului economic în cauză obligaţia de a executa comanda respectivă. Comisia indică motivele pentru care, în conformitate cu principiul proporţionalităţii şi cu drepturile fundamentale ale operatorului economic în temeiul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi având în vedere circumstanţele descrise la alineatul (1), a fost necesar să adopte respectivul act de punere în aplicare. Orice astfel de act de punere în aplicare furnizează informaţiile menţionate la alineatul (7).
(10)Comisia nu emite comanda prioritară în oricare dintre următoarele cazuri:
a)operatorul economic nu este în măsură să execute comanda prioritară deoarece capabilitatea de producţie sau capacitatea de producţie este insuficientă, sau din motive tehnice, chiar în condiţiile în care acordă tratament preferenţial comenzii; sau
b)executarea comenzii ar impune o sarcină economică excesivă şi ar crea dificultăţi deosebite pentru operatorul economic, inclusiv riscuri considerabile legate de continuitatea activităţii.
(11)Cererea prioritară menţionată la alineatul (7) şi comanda prioritară menţionată la alineatul (9):
a)se plasează la un preţ echitabil şi rezonabil, ţinând seama în mod corespunzător de costurile de oportunitate ale operatorului economic atunci când execută cererea prioritară sau comanda prioritară în raport cu obligaţiile contractuale existente;
b)prevalează asupra oricărei obligaţii de executare în temeiul dreptului privat sau public legată de produsele necesare în situaţii de criză care fac obiectul cererii prioritare sau al comenzii prioritare, cu excepţia obligaţiilor direct legate de comenzile cu scop militar.
(12)Operatorul economic căruia i se adresează o cerere prioritară în temeiul alineatului (7) sau o comandă prioritară în temeiul alineatului (9) nu răspunde pentru nicio încălcare a unei obligaţii contractuale care este reglementată de dreptul unui stat membru, cu condiţia ca:
a)încălcarea obligaţiei contractuale să fie necesară pentru respectarea ordinii de prioritate impuse;
b)actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (7) sau (9) să fi fost respectat; şi
c)după caz, acceptarea cererii prioritare să nu fi avut scopul unic de a evita în mod nejustificat o obligaţie contractuală prealabilă.
(13)Orice conflict între o cerere prioritară sau o comandă prioritară şi o măsură din cadrul oricărui alt mecanism de prioritizare al Uniunii este discutat în cadrul consiliului şi soluţionat de Comisie, ţinându-se seama de interesul public.
(14)Operatorul economic căruia i se adresează o cerere prioritară în temeiul alineatului (7) sau o comandă prioritară în temeiul alineatului (9) poate solicita Comisiei să modifice actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (7) sau (9) în cazul în care consideră că acest lucru este justificat în mod corespunzător pe baza unuia dintre următoarele motive:
a)operatorul economic nu este în măsură să execute cererea prioritară sau comanda prioritară deoarece capabilitatea de producţie sau capacitatea de producţie este insuficientă, chiar în condiţiile în care acordă tratament preferenţial cererii sau comenzii;
b)finalizarea cererii sau a comenzii ar impune o sarcină economică excesivă şi ar crea dificultăţi deosebite pentru operatorul economic.
(15)Operatorul economic furnizează toate informaţiile relevante şi întemeiate pentru a permite Comisiei să evalueze temeinicia cererii de modificare menţionate la alineatul (14).
(16)Pe baza examinării motivelor şi a dovezilor furnizate de operatorul economic, Comisia poate, după consultarea statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al operatorului economic în cauză şi a statului membru pe teritoriul căruia se află structura de conducere executivă a respectivului operator economic, să îşi modifice actul de punere în aplicare pentru a exonera, parţial sau total, operatorul economic în cauză de obligaţiile care îi revin în temeiul prezentului articol.
(17)În cazul în care un operator economic stabilit în Uniune este supus unei măsuri luate de o ţară terţă care implică o comandă prioritară sau o cerere prioritară pentru un produs necesar în situaţii de criză care nu este un produs din domeniul apărării, acesta informează Comisia în acest sens. Comisia informează apoi consiliul cu privire la existenţa unei astfel de măsuri.
(18)În cazul în care un operator economic căruia i se adresează o cerere prioritară în temeiul alineatului (7) sau o comandă prioritară în temeiul alineatului (9) nu se conformează, în mod intenţionat sau din neglijenţă gravă, cererii sau comenzii respective, acestuia i se aplică amenzile stabilite în conformitate cu articolul 72, cu excepţia cazului în care:
a)operatorul economic nu este în măsură să execute cererea prioritară sau comanda prioritară deoarece capabilitatea de producţie sau capacitatea de producţie este insuficientă, sau din motive tehnice; sau
b)executarea sau finalizarea comenzii ar impune o sarcină economică excesivă şi ar crea dificultăţi deosebite pentru operatorul economic, inclusiv riscuri considerabile legate de continuitatea activităţii.
(19)Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care se stabilesc modalităţile practice şi operaţionale pentru funcţionarea cererilor prioritare şi a comenzilor prioritare, inclusiv o metodologie pentru stabilirea preţului produselor necesare în situaţii de criză care fac obiectul unor comenzi prioritare.
(20)Actele de punere în aplicare menţionate la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 77 alineatul (4).
(21)Prezentul articol nu aduce atingere dreptului fiecărui stat membru de a-şi proteja interesele esenţiale de securitate, în conformitate cu articolul 346 alineatul (1) litera (b) din TFUE.
Art. 64: Activarea stării de criză a aprovizionării legate de securitate
(1)Se consideră că survine o criză a aprovizionării legată de securitate atunci când:
a)există perturbări grave sau un risc iminent de astfel de perturbări în furnizarea de produse din domeniul apărării, cum ar fi perturbările cauzate de impactul evenimentelor legate de securitatea Uniunii; şi
b)astfel de perturbări grave sau riscul iminent al producerii acestora are sau este probabil să aibă ca rezultat adoptarea de măsuri naţionale divergente legate de produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză, ceea ce generează un impact negativ grav asupra bunei funcţionări a pieţei interne, în special obstacole în calea comerţului transfrontalier cu astfel de produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză în Uniune, care generează deficite semnificative ale produselor din domeniul apărării.
(2)În cazul în care, în temeiul articolului 59, Comisia sau consiliul ia cunoştinţă de un risc de perturbare gravă a aprovizionării cu produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză sau deţine informaţii concrete şi fiabile cu privire la orice alt factor de risc sau eveniment relevant care afectează în mod semnificativ aprovizionarea cu astfel de produse, Comisia, după consultarea consiliului, evaluează dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol. Evaluarea respectivă ia în considerare impactul potenţial şi potenţialele consecinţe ale stării de criză a aprovizionării legate de securitate asupra lanţurilor de aprovizionare din domeniul apărării din Uniune, de rezultatele testelor de rezistenţă efectuate în temeiul articolului 58, precum şi de evaluările efectuate în alte cadre relevante de gestionare a crizelor ale Uniunii. În cazul în care respectiva evaluare oferă dovezi concrete şi fiabile, Comisia, în urma consultării consiliului, poate propune Consiliului să activeze starea de criză a aprovizionării legată de securitate. Atunci când propune Consiliului să activeze starea de criză a aprovizionării legată de securitate, Comisia informează Parlamentul cu privire la aceasta.
(3)Atunci când evaluează dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol în temeiul alineatului (2), Comisia are în vedere mai ales dacă în domeniul PESC a fost identificată o criză care afectează interesele de securitate şi apărare ale Uniunii şi ale statelor sale membre, de exemplu dacă criza respectivă a declanşat activarea clauzei de asistenţă reciprocă în temeiul articolului 42 alineatul (7) din TUE.
(4)Consiliul, prin intermediul unui act de punere în aplicare adoptat cu majoritate calificată pe baza unei propuneri din partea Comisiei, poate activa starea de criză a aprovizionării legată de securitate. Durata stării de criză a aprovizionării legate de securitate se precizează în actul de punere în aplicare şi nu poate depăşi iniţial 12 luni. Respectivul act de punere în aplicare precizează care dintre măsurile prevăzute la articolele 65-71 sunt activate. În plus, actul de punere în aplicare poate identifica produsele din domeniul apărării necesare în situaţii de criză pentru care se activează măsurile respective.
(5)Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate modifica propunerea menţionată la alineatul (4).
(6)Comisia raportează periodic şi cel puţin o dată la trei luni Consiliului şi Parlamentului European cu privire la starea de criză a aprovizionării legată de securitate.
(7)Cel târziu cu trei săptămâni înainte de expirarea duratei stării de criză a aprovizionării legate de securitate, Comisia, luând în considerare recomandarea consiliului, prezintă Consiliului un raport în care evaluează dacă durata respectivă ar trebui să fie prelungită. Raportul analizează în special impactul măsurilor activate anterior în temeiul prezentului capitol. În cazul în care o astfel de evaluare oferă dovezi concrete şi fiabile că sunt îndeplinite în continuare condiţiile pentru activarea stării de criză a aprovizionării legate de securitate, Comisia poate, după consultarea consiliului, să propună Consiliului prelungirea stării de criză a aprovizionării.
(8)Consiliul, prin intermediul unui act de punere în aplicare adoptat cu majoritate calificată pe baza unei propuneri din partea Comisiei, poate prelungi starea de criză a aprovizionării legată de securitate. Durata prelungirii este limitată la maximum şase luni şi este precizată în actul de punere în aplicare. Respectivul act de punere în aplicare precizează, de asemenea, care dintre măsurile prevăzute la articolele 65-71 continuă să se aplice sau, unde este cazul, sunt activate. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate decide în mod repetat să prelungească perioada pentru care este activată starea de criză a aprovizionării legată de securitate, în cazul în care acest lucru este justificat pentru a face faţă crizei aprovizionării legate de securitate.
(9)Comisia poate propune Consiliului prelungirea stării de criză a aprovizionării legată de securitate ori de câte ori consideră necesar pentru a face faţă crizei aprovizionării legate de securitate, sub rezerva condiţiilor prevăzute la alineatul (7). În urma unei astfel de propuneri a Comisiei, se aplică alineatul (8).
(10)Pe durata stării de criză a aprovizionării legate de securitate, Comisia, după consultarea consiliului, evaluează dacă este oportun să se pună capăt anticipat stării de criză a aprovizionării legată de securitate. În cazul în care evaluarea indică acest lucru, Comisia propune Consiliului să pună capăt stării de criză a aprovizionării legată de securitate.
(11)Consiliul, prin intermediul unui act de punere în aplicare adoptat cu majoritate calificată pe baza unei propuneri din partea Comisiei, poate pune capăt stării de criză a aprovizionării legate de securitate înainte de data expirării precizată în actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (4) sau (8).
(12)La expirarea perioadei pentru care este activată sau prelungită starea de criză a aprovizionării legată de securitate sau la încetarea sa anticipată, aplicarea măsurilor luate în conformitate cu articolele 65-71 încetează imediat. Cu toate acestea, actele de punere în aplicare care au fost adoptate în conformitate cu articolul 66 alineatul (6) continuă să se aplice până la finalizarea cererilor prioritare în cauză.
În cursul pregătirii şi punerii în aplicare a măsurilor prevăzute la articolele 65-71, Comisia acţionează, ori de câte ori este posibil, în strânsă coordonare cu consiliul, care oferă consiliere în timp util. Comisia informează consiliul cu privire la acţiunile întreprinse. Pe durata stării de criză a aprovizionării legată de securitate, Comisia convoacă, la cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, reuniuni extraordinare ale consiliului, atunci când este necesar. În conformitate cu articolul 76 alineatul (10), consiliul invită, după caz, reprezentanţi la nivel înalt ai industriei să se reunească în configuraţie specială pentru a discuta aspecte legate de produsele din domeniul apărării în cauză. Statele membre colaborează îndeaproape cu Comisia în cadrul consiliului pentru a asigura coordonarea între orice măsuri ale Uniunii şi măsurile naţionale luate cu privire la lanţurile de aprovizionare legate de produsele din domeniul apărării necesare în situaţii de criză în cauză.
(13)În cazul în care se activează starea de criză a aprovizionării legată de securitate, Comisia poate propune Consiliului să activeze măsurile prevăzute la articolele 62 şi 63, în condiţiile prevăzute la articolele respective şi la articolele 60 şi 61.
Art. 65: Cererile de informaţii
În cazul în care Consiliul activează măsura de la prezentul articol în conformitate cu articolul 64 alineatul (4), Comisia poate lua măsurile prevăzute la articolul 62 în ceea ce priveşte produsele din domeniul apărării necesare în situaţii de criză, în conformitate cu condiţiile definite în acesta.
Art. 66: Prioritizarea produselor din domeniul apărării
(1)În cazul în care Consiliul activează măsura de la prezentul articol în conformitate cu articolul 64 alineatul (4), un stat membru poate transmite o cerere Comisiei pentru ca aceasta să-i solicite unui operator economic al cărui loc de producţie se află pe teritoriul său să accepte o anumită comandă de produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză sau să le acorde prioritate pentru a aborda dificultăţile grave cu care se confruntă statul membru respectiv sau un alt stat membru în ceea ce priveşte fie plasarea unei comenzi, fie executarea unui contract de furnizare a unor astfel de produse.
(2)În urma cererii menţionate la alineatul (1), Comisia poate, în cazul în care fabricarea sau aprovizionarea cu astfel de produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză nu a putut fi realizată prin orice altă măsură prevăzută în prezentul capitol, să adreseze o solicitare operatorului economic în cauză după:
a)consultarea statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al operatorului economic în cauză şi primirea acordului prealabil al statului membru respectiv; şi
b)consultarea statului membru pe teritoriul căruia se află structura de conducere executivă a operatorului economic şi primirea acordului prealabil al statului membru respectiv.
Solicitarea Comisiei indică în mod explicit faptul că operatorul economic este îndreptăţit să o refuze.
(3)Solicitarea menţionată la alineatul (2) include informaţii cu privire la temeiul său juridic, precizează produsele, specificaţiile şi cantităţile lor, precizează calendarul şi termenul pentru execuţia şi finalizarea comenzii şi indică motivele care justifică utilizarea cererii de comandă prioritară.
(4)Comisia demonstrează că alegerea destinatarilor şi a beneficiarilor solicitărilor menţionate la alineatul (2) este nediscriminatorie şi respectă normele Uniunii în materie de concurenţă.
(5)Comisia îşi bazează solicitarea menţionată la alineatul (2) pe date obiective, concrete, măsurabile şi justificate, demonstrând că o astfel de prioritizare este indispensabilă pentru a asigura buna funcţionare a pieţei interne şi ţinând seama de interesele legitime ale operatorului economic în cauză şi de costurile şi eforturile necesare pentru orice modificare a secvenţei de producţie din lanţul de aprovizionare.
(6)În cazul în care operatorul economic căruia i se adresează solicitarea menţionată la alineatul (2) a acceptat-o în mod expres, Comisia, prin intermediul unui act de punere în aplicare şi după consultarea statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al operatorului economic în cauză şi a statului membru pe teritoriul căruia se află structura de conducere executivă a operatorului economic în cauză şi cu acordul prealabil al acestor state membre, adoptă o cerere prioritară care prevede:
a)temeiul juridic al cererii prioritare căreia operatorul economic trebuie să i se conformeze;
b)lista produselor necesare în situaţii de criză care fac obiectul cererii prioritare, specificaţiile acestora şi cantităţile în care trebuie să fie furnizate;
c)termenele în care trebuie finalizată cererea prioritară;
d)beneficiarii cererii prioritare;
e)domeniul de aplicare a obligaţiilor contractuale asupra cărora cererea prioritară prevalează;
f)exonerarea de răspundere contractuală în condiţiile prevăzute la alineatul (8) de la prezentul articol; şi
g)sancţiunile prevăzute la articolul 72 pentru nerespectarea obligaţiilor care decurg din respectivul act de punere în aplicare.
Actul de punere în aplicare menţionat la primul paragraf de la prezentul alineat se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 77 alineatul (4).
(7)Cererile prioritare menţionate la alineatul (6):
a)se plasează la un preţ echitabil şi rezonabil, ţinând seama în mod corespunzător de costurile de oportunitate ale operatorului economic atunci când execută cererea prioritară în raport cu obligaţiile contractuale existente; şi
b)prevalează asupra oricăror obligaţii contractuale legate de produsele necesare în situaţii de criză care fac obiectul unei cereri prioritare, în temeiul dreptului privat sau public, în condiţiile prevăzute în actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (6).
(8)Operatorul economic căruia i se adresează o cerere prioritară în temeiul alineatului (6) nu răspunde pentru nicio încălcare a obligaţiei contractuale care este reglementată de dreptul unui stat membru, cu condiţia ca:
a)încălcarea obligaţiei contractuale să fie strict necesară pentru respectarea ordinii de prioritate impuse;
b)actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (6) să fi fost respectat; şi
c)acceptarea cererii prioritare să nu fi avut scopul unic de a evita în mod nejustificat o obligaţie de executare prealabilă.
(9)Operatorul economic căruia i se adresează o cerere prioritară poate solicita Comisiei să modifice actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (6) în cazul în care consideră că acest lucru este justificat în mod corespunzător pe baza unuia dintre următoarele motive:
a)operatorul economic nu este în măsură să execute cererea prioritară deoarece capabilitatea de producţie sau capacitatea de producţie este insuficientă, chiar în condiţiile în care acordă tratament preferenţial cererii;
b)finalizarea cererii ar impune o sarcină economică excesivă şi ar crea dificultăţi deosebite pentru operatorul economic.
(10)Operatorul economic furnizează toate informaţiile relevante şi întemeiate pentru a permite Comisiei să evalueze temeinicia cererii de modificare menţionate la alineatul (9).
(11)Pe baza examinării motivelor şi a dovezilor furnizate de operatorul economic, Comisia poate, după consultarea statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie relevant al operatorului economic în cauză şi a statului membru pe teritoriul căruia se află structura de conducere executivă a operatorului economic în cauză şi cu acordul prealabil al respectivelor state membre, să îşi modifice actul de punere în aplicare pentru a exonera, parţial sau total, operatorul economic în cauză de obligaţiile care îi revin în temeiul prezentului articol.
(12)În cazul în care un operator economic, după ce a acceptat în mod expres să acorde prioritate comenzilor solicitate de Comisie, nu respectă, în mod intenţionat sau din neglijenţă gravă, obligaţia de a acorda prioritate comenzilor respective, acestuia i se aplică amenzile stabilite în conformitate cu articolul 72, cu excepţia următoarelor cazuri:
a)operatorul economic nu este în măsură să execute cererea prioritară deoarece capabilitatea de producţie sau capacitatea de producţie este insuficientă, ori din motive tehnice; sau
b)executarea sau finalizarea cererii ar impune o sarcină economică excesivă şi ar crea dificultăţi deosebite pentru operatorul economic, inclusiv riscuri considerabile legate de continuitatea activităţii.
(13)În cazul în care un operator economic stabilit în Uniune este supus unei măsuri luate de o ţară terţă care implică o cerere prioritară privind un produs din domeniul apărării necesar în situaţii de criză, acesta informează Comisia în acest sens. Comisia informează consiliul cu privire la existenţa unor astfel de măsuri. După caz, Comisia se poate consulta cu consiliul cu privire la orice acţiune adecvată ca răspuns la respectiva măsură.
(14)Prezentul articol nu aduce atingere dreptului fiecărui stat membru de a-şi proteja interesele esenţiale de securitate, în conformitate cu articolul 346 alineatul (1) litera (b) din TFUE.
Art. 67: Transferuri în interiorul UE de produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză
(1)În cazul în care Consiliul activează măsura de la prezentul articol în conformitate cu articolul 64 alineatul (4) din prezentul regulament şi fără a aduce atingere Directivei 2009/43/CE şi prerogativelor statelor membre în temeiul directivei respective, statele membre se asigură că cererile legate de transferurile în interiorul UE ale unor produse sunt prelucrate în mod eficient şi în timp util. În acest scop, toate autorităţile naţionale în cauză asigură faptul că astfel de cereri sunt tratate cât mai rapid posibil din punct de vedere juridic. Actul de punere în aplicare al Consiliului menţionat la articolul 64 alineatul (4) din prezentul regulament precizează intervalul de timp în care autorităţile naţionale în cauză tratează cererile după ce au primit toate informaţiile necesare din partea solicitantului. Respectivul interval nu poate depăşi două săptămâni.
(2)În cazul în care un stat membru impune, în conformitate cu articolul 4 alineatul (8) din Directiva 2009/43/CE, restricţii la exportul de componente care sunt produse necesare în situaţii de criză, statul membru respectiv nu solicită autorizaţii suplimentare pentru transferul în interiorul UE al componentelor în cauză în cazul în care destinatarul prezintă o declaraţie de utilizare în care declară că componentele care fac obiectul licenţei de transfer respective sunt integrate sau urmează să fie integrate într-un produs din domeniul apărării şi nu pot fi transferate sau exportate ca atare. Acest lucru nu aduce atingere obligaţiilor destinatarilor prevăzute la articolul 10 din Directiva 2009/43/CE.
Art. 68: Sprijin pentru acţiunile de inovare în domeniul apărării în situaţii de urgenţă
În cazul în care Consiliul activează măsura de la prezentul articol în conformitate cu articolul 64 alineatul (4), acţiunile de inovare legate de una dintre următoarele activităţi sunt considerate eligibile în cadrul programului:
a)activităţi care vizează reducerea considerabilă a termenului de execuţie pentru livrarea produselor din domeniul apărării;
b)activităţi care vizează simplificarea semnificativă a specificaţiilor tehnice ale produselor din domeniul apărării pentru a permite producţia de masă a acestora;
c)activităţi care vizează simplificarea semnificativă a procesului de fabricare a produselor din domeniul apărării pentru a permite producţia de masă a acestora; sau
d)activităţi care vizează înlocuirea componentelor cu alternative care sunt disponibile în Uniune sau care sunt uşor adaptabile ori care pot fi dezvoltate în timp util de către operatori economici stabiliţi în Uniune.
Art. 69: Certificare
(1)În cazul în care Consiliul activează măsura de la prezentul articol în conformitate cu articolul 64 alineatul (4), statele membre se asigură că procedurile administrative legate de certificarea produselor din domeniul apărării necesare în situaţii de criză şi, dacă este necesar, de adaptările tehnice ale unor astfel de produse se desfăşoară în cel mai rapid mod posibil, în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative naţionale aplicabile.
(2)În cazul în care un astfel de statut există în dreptul intern, certificării produselor din domeniul apărării necesare în situaţii de criză i se acordă statutul cu cea mai mare importanţă posibilă.
(3)În cazul în care prezenta măsură este activată, produsele din domeniul apărării necesare în situaţii de criză certificate într-un stat membru sunt considerate certificate într-un alt stat membru fără a fi supuse unui control suplimentar.
(4)Actul de punere în aplicare menţionat la articolul 64 alineatul (4) poate stabili dispoziţii mai precise privind domeniul de aplicare al acestei măsuri.
(5)Prezentul articol nu aduce atingere dreptului fiecărui stat membru de a-şi proteja interesele esenţiale de securitate, în conformitate cu articolul 346 alineatul (1) litera (b) din TFUE.
Art. 70: Accelerarea la nivel naţional a procedurilor de autorizare
În cazul în care Consiliul activează măsura de la prezentul articol în conformitate cu articolul 64 alineatul (4) din prezentul regulament, securitatea aprovizionării cu produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză poate fi considerată un motiv crucial de interes public major în înţelesul articolului 6 alineatul (4) şi al articolului 16 alineatul (1) litera (c) din Directiva 92/43/CEE, precum şi în înţelesul articolului 4 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE. Prin urmare, planificarea, construcţia şi exploatarea instalaţiilor de producţie aferente pot fi considerate de interes public major, cu condiţia ca celelalte condiţii prevăzute în respectivele dispoziţii să fie îndeplinite.
Art. 71: Continuitatea producţiei de produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză
(1)În cazul în care Consiliul activează măsura de la prezentul articol în conformitate cu articolul 64 alineatul (4) din prezentul regulament şi în cazul în care Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (46) se aplică activităţilor de producţie relevante, statele membre pot decide să utilizeze sau să încurajeze operatorii economici al căror loc de producţie este situat pe teritoriul lor şi care produc produsele din domeniul apărării necesare în situaţii de criză în cauză să utilizeze derogările prevăzute la articolul 17 alineatul (3) din Directiva 2003/88/CE pentru a permite prelungirea schimburilor de lucru, facilitând astfel continuitatea producţiei produselor din domeniul apărării necesare în situaţii de criză în cauză, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament.
(46)Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 299, 18.11.2003, p. 9, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2003/88/oj).
(2)În cazul în care este necesară o autorizare prealabilă, toate autorităţile naţionale în cauză se asigură că cererile operatorilor economici care produc produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză de a utiliza derogările menţionate la alineatul (1) sunt tratate cât mai rapid posibil din punct de vedere juridic.
Art. 72: Sancţiuni
(1)În cazul în care consideră că este necesar şi proporţional, Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, poate aplica operatorilor economici cărora li se adresează solicitările de informaţii în temeiul articolului 62 sau care sunt supuşi oricăreia dintre obligaţiile de a informa Comisia cu privire la obligaţia unei ţări terţe în temeiul articolului 63 alineatul (17) şi al articolului 66 alineatul (13) sau de a acorda prioritate producţiei de produse necesare în situaţii de criză în temeiul articolelor 63 şi 66 următoarele amenzi sau sancţiuni:
a)amenzi care nu depăşesc 300 000 EUR în cazul în care operatorul economic furnizează, în mod intenţionat sau din neglijenţă gravă, informaţii incorecte, incomplete sau înşelătoare atunci când răspunde la o solicitare adresată în temeiul articolului 62 alineatul (1) sau în cazul în care nu furnizează informaţiile în termenul stabilit, în conformitate cu articolul 62 alineatul (9);
b)amenzi care nu depăşesc 150 000 EUR în cazul în care operatorul economic nu respectă, în mod intenţionat sau din neglijenţă gravă, obligaţia de a informa Comisia cu privire la obligaţia impusă de o ţară terţă în temeiul articolului 63 alineatul (17) şi al articolului 66 alineatul (13);
c)penalităţi cu titlu cominatoriu care nu depăşesc 1,5 % din cifra de afaceri medie zilnică din exerciţiul financiar precedent pentru fiecare zi lucrătoare de neconformitate de la data stabilită în decizia în care a fost emisă comanda prioritară, în cazul în care operatorul economic nu respectă, în mod intenţionat sau din neglijenţă gravă, obligaţia de a acorda prioritate producţiei de produse necesare în situaţii de criză în temeiul articolului 63 alineatul (9), în conformitate cu articolul 63 alineatul (8) şi, în cazul în care operatorul economic căruia i se aplică penalităţile cu titlu cominatoriu în temeiul prezentei litere este un IMM, care nu depăşesc 0,5 % din cifra sa de afaceri medie zilnică din exerciţiul financiar precedent;
d)amenzi care nu depăşesc 300 000 EUR în cazul în care operatorul economic nu respectă, în mod intenţionat sau din neglijenţă gravă, obligaţia de a acorda prioritate producţiei de produse necesare în situaţii de criză în temeiul articolului 63 alineatul (8) şi al articolului 66 alineatul (6), în conformitate cu articolul 63 alineatul (18) şi, respectiv, cu articolul 66 alineatul (12).
Actele de punere în aplicare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 77 alineatul (4).
(2)Înainte de a lua o decizie în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, Comisia oferă operatorului economic în cauză posibilitatea de a fi audiat în conformitate cu articolul 75. Pentru a stabili dacă amenzile sau penalităţile cu titlu cominatoriu sunt considerate necesare şi proporţionale, Comisia ia în considerare orice justificare motivată în mod corespunzător prezentată de operatorul economic.
(3)La stabilirea cuantumului amenzii sau al penalităţilor cu titlu cominatoriu, Comisia ia în considerare natura, gravitatea şi durata încălcării, inclusiv, în legătură cu cazurile de nerespectare a obligaţiei de a accepta sau de a acorda prioritate unei comenzi prioritare prevăzute la articolul 63 alineatul (9) sau unei cereri prioritare prevăzute la articolul 63 alineatul (7) sau la articolul 66 alineatul (6), măsura în care operatorul economic a respectat parţial comanda prioritară sau cererea prioritară.
(4)Amenzile constituie venituri alocate externe în înţelesul articolului 21 alineatul (5) din Regulamentul financiar şi sunt direcţionate către Instrumentul de sprijin pentru Ucraina.
Art. 73: Termenul de prescripţie pentru impunerea de sancţiuni
(1)Competenţele conferite Comisiei prin articolul 72 sunt supuse următoarelor termene de prescripţie:
a)doi ani în cazul încălcării dispoziţiilor referitoare la solicitările de informaţii adresate în temeiul articolului 62 alineatul (1);
b)doi ani în cazul încălcării dispoziţiilor referitoare la obligaţiile de informare impuse în temeiul articolului 63 alineatul (17) şi al articolului 66 alineatul (13);
c)trei ani în cazul încălcării dispoziţiilor referitoare la obligaţia legată de prioritizarea producerii de produse necesare în situaţii de criză în temeiul articolelor 63 şi 66.
(2)Termenele de prescripţie menţionate la alineatul (1) încep să curgă din ziua în care se comite încălcarea. În cazul unor încălcări continue sau repetate, termenele de prescripţie încep să curgă din ziua comiterii ultimei încălcări.
(3)Orice acţiune întreprinsă de Comisie sau de autorităţile competente ale statelor membre în scopul asigurării respectării prezentului regulament întrerupe termenul de prescripţie.
(4)Întreruperea termenului de prescripţie se aplică tuturor părţilor care sunt considerate responsabile pentru participarea la încălcare.
(5)După fiecare întrerupere a termenului de prescripţie, începe să curgă un nou termen de prescripţie. Cu toate acestea, termenul de prescripţie se împlineşte cel târziu în ziua în care s-a scurs o perioadă egală cu dublul termenului de prescripţie fără să se fi aplicat de către Comisie o amendă sau penalităţi cu titlu cominatoriu. Respectiva perioadă se prelungeşte cu durata în care termenul de prescripţie este suspendat deoarece decizia Comisiei face obiectul unor cauze pendinte la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
Art. 74: Termenul de prescripţie pentru executarea sancţiunilor
(1)Competenţa Comisiei de a executa hotărârile luate în temeiul articolului 72 este supusă unui termen de prescripţie de trei ani.
(2)Termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care decizia devine definitivă.
(3)Termenul de prescripţie pentru executarea amenzilor şi a penalităţilor cu titlu cominatoriu se întrerupe:
a)printr-o notificare a unei decizii de modificare a cuantumului iniţial al amenzii sau al penalităţilor cu titlu cominatoriu sau de refuzare a unei cereri de modificare;
b)prin orice act al Comisiei sau al unui stat membru care acţionează la cererea Comisiei, care are drept scop executarea amenzii sau a penalităţilor cu titlu cominatoriu.
(4)După fiecare întrerupere menţionată la alineatul (3) începe să curgă un nou termen de prescripţie.
(5)Termenul de prescripţie pentru executarea amenzilor şi a penalităţilor cu titlu cominatoriu se suspendă pe perioada în care:
a)se acordă un termen pentru efectuarea plăţii;
b)se suspendă executarea plăţii în temeiul unei hotărâri a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Art. 75: Dreptul de a fi audiat pentru aplicarea de amenzi sau de penalităţi cu titlu cominatoriu
(1)Înainte de adoptarea unei decizii în temeiul articolului 72, Comisia se asigură că operatorii economici în cauză au avut posibilitatea de a prezenta observaţii cu privire la:
a)constatările preliminare ale Comisiei, inclusiv orice chestiune în legătură cu care Comisia a ridicat obiecţii;
b)măsurile pe care Comisia ar putea intenţiona să le adopte având în vedere constatările preliminare în temeiul literei (a) de la prezentul alineat.
(2)Operatorii economici în cauză îşi pot prezenta Comisiei observaţiile cu privire la constatările preliminare ale Comisiei într-un termen care este stabilit de Comisie în constatările sale preliminare şi care nu poate fi mai mic de 14 zile lucrătoare.
(3)Comisia îşi bazează aplicarea de amenzi sau penalităţi cu titlu cominatoriu numai pe obiecţiile cu privire la care operatorii economici în cauză au fost în măsură să formuleze observaţii.
(4)În cazul în care a informat operatorii economici în cauză cu privire la constatările sale preliminare, astfel cum se menţionează la alineatul (1), Comisia acordă acces, dacă i se solicită acest lucru, la dosarul Comisiei în condiţiile unei divulgări negociate, sub rezerva interesului legitim al operatorilor economici de a-şi proteja secretele de afaceri sau de a păstra secretele de afaceri sau alte informaţii confidenţiale ale oricărei persoane. Dreptul de acces la dosar nu include accesul la informaţiile confidenţiale şi la documente interne ale Comisiei sau ale autorităţilor statelor membre, în special la corespondenţa dintre Comisie şi autorităţile statelor membre. Nicio dispoziţie de la prezentul alineat nu împiedică Comisia să divulge şi să utilizeze informaţiile necesare pentru a dovedi o încălcare.
Art. 76: Consiliul pentru securitatea aprovizionării în domeniul apărării
(1)Se înfiinţează Consiliul pentru securitatea aprovizionării în domeniul apărării (denumit în continuare "consiliul").
(2)Sarcina generală a consiliului este de a oferi asistenţă şi recomandări Comisiei în temeiul prezentului capitol.
(3)Comisia menţine un flux regulat de informaţii către consiliu cu privire la orice măsuri planificate şi la măsuri care au fost luate în urma activării stării de criză a aprovizionării în temeiul articolului 60 sau 64. Comisia furnizează informaţiile necesare prin intermediul unui sistem informatic securizat.
(4)În scopul pregătirii pentru starea de criză a aprovizionării menţionată la articolul 60 sau 64 şi a abordării acesteia, consiliul asistă Comisia la:
a)analizarea informaţiilor necesare în situaţii de criză obţinute de statele membre sau de Comisie;
b)evaluarea posibilelor măsuri de pregătire;
c)evaluarea îndeplinirii criteriilor de activare sau de dezactivare a stării de criză a aprovizionării menţionate la articolul 60 sau 64;
d)facilitarea acţiunilor coordonate cu statele membre;
e)furnizarea de orientări cu privire la punerea în aplicare a măsurilor alese pentru a răspunde la crizele aprovizionării de la nivelul Uniunii menţionate la articolul 60 sau 64, inclusiv cu privire la activarea măsurilor menţionate la articolele 62 şi 63 şi 65-71;
f)identificarea unor măsuri de răspuns specifice pentru statele membre pentru a asigura disponibilitatea produselor necesare în situaţii de criză şi aprovizionarea în timp util cu acestea;
g)facilitarea schimburilor şi a partajării de informaţii, inclusiv cu alte organisme relevante în situaţii de criză de la nivelul Uniunii, precum şi, după caz, cu ţări terţe, organizaţii internaţionale şi reprezentanţi ai industriei, ai societăţii civile şi ai mediului academic;
h)identificarea subiectelor relevante pentru efectuarea testelor de rezistenţă;
i)elaborarea unui cadru şi a unei metodologii pentru identificarea produselor necesare în situaţii de criză şi a listei indicatorilor de avertizare timpurie;
j)realizarea cartografierii în ceea ce priveşte produsele necesare în situaţii de criză şi indicatorii de avertizare timpurie;
k)evaluarea necesităţii şi caracterului proporţional al prelungirii stării de criză a aprovizionării şi a oportunităţii încetării acesteia;
l)evaluarea rezultatelor monitorizării şi identificarea, după caz, a unor soluţii potenţiale la probleme de interes comun; şi
m)identificarea frecvenţei adecvate pentru efectuarea testelor de rezistenţă.
(5)Consiliul este alcătuit din reprezentanţi ai tuturor statelor membre, ai Comisiei, ai Înaltului Reprezentant şi ai AEA. Acesta este coprezidat de un reprezentant al Comisiei şi de un reprezentant al statului membru care deţine preşedinţia prin rotaţie a Consiliului. Secretariatul consiliului este asigurat de Comisie. Numai statele membre au drept de vot.
(6)Copreşedinţii invită reprezentanţi ai Parlamentului European să participe, în calitate de observatori, la reuniunile consiliului.
(7)Ţările asociate au dreptul de a deveni membri ai consiliului, fără drept de vot, în conformitate cu condiţiile stabilite în Acordul privind Spaţiul Economic European.
(8)Consiliul se reuneşte ori de câte ori situaţia impune acest lucru, la cererea Comisiei, a unui stat membru sau a unei ţări asociate care a devenit membră a consiliului. Consiliul îşi adoptă regulamentul de procedură pe baza propunerii Comisiei. Respectivul regulament de procedură prevede mecanisme care să asigure buna funcţionare a consiliului în îndeplinirea sarcinilor sale, inclusiv prin prevederea unor proceduri de soluţionare a litigiilor legate de potenţialele dispute dintre copreşedinţi.
(9)Consiliul poate emite recomandări, la cererea Comisiei sau din proprie iniţiativă. Consiliul depune eforturi pentru a găsi soluţii care să beneficieze de un sprijin cât mai larg posibil.
(10)Consiliul invită, cel puţin o dată pe an, reprezentanţi ai asociaţiilor naţionale ale industriei apărării şi reprezentanţi selectaţi ai industriei să participe, în calitate de observatori, la lucrările sale, ţinând seama de necesitatea de a se asigura o reprezentare geografică echilibrată. În cazul în care a fost activată o stare de criză a aprovizionării menţionată la articolul 60 sau 64, consiliul invită, după caz, reprezentanţi la nivel înalt ai industriei să participe, în calitate de observatori, la lucrările sale, într-o configuraţie specială pentru a discuta probleme legate de produsele necesare în situaţii de criză sau, în cazul în care a fost activată o stare de criză a aprovizionării legată de securitate menţionată la articolul 64, legate de produsele din domeniul apărării în cauză.
(11)Consiliul invită reprezentanţi ai altor organisme relevante în situaţii de criză de la nivelul Uniunii, în calitate de observatori, la reuniunile sale relevante.
(12)Consiliul invită, după caz, în conformitate cu regulamentul său de procedură şi cu respectarea corespunzătoare a intereselor în materie de securitate şi apărare ale Uniunii şi ale statelor sale membre, un reprezentant al Ucrainei să participe la reuniuni în calitate de observator.
(13)Comisia asigură caracterul incluziv şi oferă tuturor membrilor consiliului acces egal la informaţii pentru a se asigura că procesul decizional al consiliului reflectă situaţia şi nevoile tuturor statelor membre. Consiliul ia măsurile necesare pentru a asigura gestionarea şi prelucrarea în condiţii de siguranţă a informaţiilor clasificate şi sensibile în conformitate cu articolele 79 şi 80.
(14)Comisia poate, din proprie iniţiativă sau la propunerea consiliului, să înfiinţeze grupuri de lucru ad-hoc pentru a sprijini consiliul în activitatea sa în scopul examinării unor chestiuni specifice pe baza sarcinilor menţionate la alineatul (1). Statele membre numesc experţi în cadrul respectivelor grupuri de lucru. AEA poate fi invitată la reuniunile unor astfel de grupuri de lucru.
(15)Comisia înfiinţează un grup de lucru în înţelesul alineatului (14) privind obstacolele juridice, de reglementare şi administrative. Obiectivele respectivului grup de lucru sunt:
a)identificarea obstacolelor juridice, de reglementare şi administrative existente sau potenţiale la nivel internaţional, la nivelul Uniunii şi la nivel naţional în calea realizării obiectivelor enumerate la articolul 1 alineatul (2) punctul 6;
b)identificarea soluţiilor potenţiale şi a măsurilor de atenuare a obstacolelor identificate.