Secţiunea 4 - STAREA DE CRIZĂ A APROVIZIONĂRII LEGATĂ DE SECURITATE - Regulamentul 2643/16-dec-2025 de stabilire a Programului privind industria europeană de apărare şi a unui cadru de măsuri care să asigure disponibilitatea şi aprovizionarea în timp util cu produse din domeniul apărării (''Regulamentul EDIP'') (*)

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 29 Decembrie 2025
SECŢIUNEA 4:STAREA DE CRIZĂ A APROVIZIONĂRII LEGATĂ DE SECURITATE
Art. 64: Activarea stării de criză a aprovizionării legate de securitate
(1)Se consideră că survine o criză a aprovizionării legată de securitate atunci când:
a)există perturbări grave sau un risc iminent de astfel de perturbări în furnizarea de produse din domeniul apărării, cum ar fi perturbările cauzate de impactul evenimentelor legate de securitatea Uniunii; şi
b)astfel de perturbări grave sau riscul iminent al producerii acestora are sau este probabil să aibă ca rezultat adoptarea de măsuri naţionale divergente legate de produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză, ceea ce generează un impact negativ grav asupra bunei funcţionări a pieţei interne, în special obstacole în calea comerţului transfrontalier cu astfel de produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză în Uniune, care generează deficite semnificative ale produselor din domeniul apărării.
(2)În cazul în care, în temeiul articolului 59, Comisia sau consiliul ia cunoştinţă de un risc de perturbare gravă a aprovizionării cu produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză sau deţine informaţii concrete şi fiabile cu privire la orice alt factor de risc sau eveniment relevant care afectează în mod semnificativ aprovizionarea cu astfel de produse, Comisia, după consultarea consiliului, evaluează dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol. Evaluarea respectivă ia în considerare impactul potenţial şi potenţialele consecinţe ale stării de criză a aprovizionării legate de securitate asupra lanţurilor de aprovizionare din domeniul apărării din Uniune, de rezultatele testelor de rezistenţă efectuate în temeiul articolului 58, precum şi de evaluările efectuate în alte cadre relevante de gestionare a crizelor ale Uniunii. În cazul în care respectiva evaluare oferă dovezi concrete şi fiabile, Comisia, în urma consultării consiliului, poate propune Consiliului să activeze starea de criză a aprovizionării legată de securitate. Atunci când propune Consiliului să activeze starea de criză a aprovizionării legată de securitate, Comisia informează Parlamentul cu privire la aceasta.
(3)Atunci când evaluează dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol în temeiul alineatului (2), Comisia are în vedere mai ales dacă în domeniul PESC a fost identificată o criză care afectează interesele de securitate şi apărare ale Uniunii şi ale statelor sale membre, de exemplu dacă criza respectivă a declanşat activarea clauzei de asistenţă reciprocă în temeiul articolului 42 alineatul (7) din TUE.
(4)Consiliul, prin intermediul unui act de punere în aplicare adoptat cu majoritate calificată pe baza unei propuneri din partea Comisiei, poate activa starea de criză a aprovizionării legată de securitate. Durata stării de criză a aprovizionării legate de securitate se precizează în actul de punere în aplicare şi nu poate depăşi iniţial 12 luni. Respectivul act de punere în aplicare precizează care dintre măsurile prevăzute la articolele 65-71 sunt activate. În plus, actul de punere în aplicare poate identifica produsele din domeniul apărării necesare în situaţii de criză pentru care se activează măsurile respective.
(5)Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate modifica propunerea menţionată la alineatul (4).
(6)Comisia raportează periodic şi cel puţin o dată la trei luni Consiliului şi Parlamentului European cu privire la starea de criză a aprovizionării legată de securitate.
(7)Cel târziu cu trei săptămâni înainte de expirarea duratei stării de criză a aprovizionării legate de securitate, Comisia, luând în considerare recomandarea consiliului, prezintă Consiliului un raport în care evaluează dacă durata respectivă ar trebui să fie prelungită. Raportul analizează în special impactul măsurilor activate anterior în temeiul prezentului capitol. În cazul în care o astfel de evaluare oferă dovezi concrete şi fiabile că sunt îndeplinite în continuare condiţiile pentru activarea stării de criză a aprovizionării legate de securitate, Comisia poate, după consultarea consiliului, să propună Consiliului prelungirea stării de criză a aprovizionării.
(8)Consiliul, prin intermediul unui act de punere în aplicare adoptat cu majoritate calificată pe baza unei propuneri din partea Comisiei, poate prelungi starea de criză a aprovizionării legată de securitate. Durata prelungirii este limitată la maximum şase luni şi este precizată în actul de punere în aplicare. Respectivul act de punere în aplicare precizează, de asemenea, care dintre măsurile prevăzute la articolele 65-71 continuă să se aplice sau, unde este cazul, sunt activate. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate decide în mod repetat să prelungească perioada pentru care este activată starea de criză a aprovizionării legată de securitate, în cazul în care acest lucru este justificat pentru a face faţă crizei aprovizionării legate de securitate.
(9)Comisia poate propune Consiliului prelungirea stării de criză a aprovizionării legată de securitate ori de câte ori consideră necesar pentru a face faţă crizei aprovizionării legate de securitate, sub rezerva condiţiilor prevăzute la alineatul (7). În urma unei astfel de propuneri a Comisiei, se aplică alineatul (8).
(10)Pe durata stării de criză a aprovizionării legate de securitate, Comisia, după consultarea consiliului, evaluează dacă este oportun să se pună capăt anticipat stării de criză a aprovizionării legată de securitate. În cazul în care evaluarea indică acest lucru, Comisia propune Consiliului să pună capăt stării de criză a aprovizionării legată de securitate.
(11)Consiliul, prin intermediul unui act de punere în aplicare adoptat cu majoritate calificată pe baza unei propuneri din partea Comisiei, poate pune capăt stării de criză a aprovizionării legate de securitate înainte de data expirării precizată în actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (4) sau (8).
(12)La expirarea perioadei pentru care este activată sau prelungită starea de criză a aprovizionării legată de securitate sau la încetarea sa anticipată, aplicarea măsurilor luate în conformitate cu articolele 65-71 încetează imediat. Cu toate acestea, actele de punere în aplicare care au fost adoptate în conformitate cu articolul 66 alineatul (6) continuă să se aplice până la finalizarea cererilor prioritare în cauză.
În cursul pregătirii şi punerii în aplicare a măsurilor prevăzute la articolele 65-71, Comisia acţionează, ori de câte ori este posibil, în strânsă coordonare cu consiliul, care oferă consiliere în timp util. Comisia informează consiliul cu privire la acţiunile întreprinse. Pe durata stării de criză a aprovizionării legată de securitate, Comisia convoacă, la cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, reuniuni extraordinare ale consiliului, atunci când este necesar. În conformitate cu articolul 76 alineatul (10), consiliul invită, după caz, reprezentanţi la nivel înalt ai industriei să se reunească în configuraţie specială pentru a discuta aspecte legate de produsele din domeniul apărării în cauză. Statele membre colaborează îndeaproape cu Comisia în cadrul consiliului pentru a asigura coordonarea între orice măsuri ale Uniunii şi măsurile naţionale luate cu privire la lanţurile de aprovizionare legate de produsele din domeniul apărării necesare în situaţii de criză în cauză.
(13)În cazul în care se activează starea de criză a aprovizionării legată de securitate, Comisia poate propune Consiliului să activeze măsurile prevăzute la articolele 62 şi 63, în condiţiile prevăzute la articolele respective şi la articolele 60 şi 61.
Art. 65: Cererile de informaţii
În cazul în care Consiliul activează măsura de la prezentul articol în conformitate cu articolul 64 alineatul (4), Comisia poate lua măsurile prevăzute la articolul 62 în ceea ce priveşte produsele din domeniul apărării necesare în situaţii de criză, în conformitate cu condiţiile definite în acesta.
Art. 66: Prioritizarea produselor din domeniul apărării
(1)În cazul în care Consiliul activează măsura de la prezentul articol în conformitate cu articolul 64 alineatul (4), un stat membru poate transmite o cerere Comisiei pentru ca aceasta să-i solicite unui operator economic al cărui loc de producţie se află pe teritoriul său să accepte o anumită comandă de produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză sau să le acorde prioritate pentru a aborda dificultăţile grave cu care se confruntă statul membru respectiv sau un alt stat membru în ceea ce priveşte fie plasarea unei comenzi, fie executarea unui contract de furnizare a unor astfel de produse.
(2)În urma cererii menţionate la alineatul (1), Comisia poate, în cazul în care fabricarea sau aprovizionarea cu astfel de produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză nu a putut fi realizată prin orice altă măsură prevăzută în prezentul capitol, să adreseze o solicitare operatorului economic în cauză după:
a)consultarea statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al operatorului economic în cauză şi primirea acordului prealabil al statului membru respectiv; şi
b)consultarea statului membru pe teritoriul căruia se află structura de conducere executivă a operatorului economic şi primirea acordului prealabil al statului membru respectiv.
Solicitarea Comisiei indică în mod explicit faptul că operatorul economic este îndreptăţit să o refuze.
(3)Solicitarea menţionată la alineatul (2) include informaţii cu privire la temeiul său juridic, precizează produsele, specificaţiile şi cantităţile lor, precizează calendarul şi termenul pentru execuţia şi finalizarea comenzii şi indică motivele care justifică utilizarea cererii de comandă prioritară.
(4)Comisia demonstrează că alegerea destinatarilor şi a beneficiarilor solicitărilor menţionate la alineatul (2) este nediscriminatorie şi respectă normele Uniunii în materie de concurenţă.
(5)Comisia îşi bazează solicitarea menţionată la alineatul (2) pe date obiective, concrete, măsurabile şi justificate, demonstrând că o astfel de prioritizare este indispensabilă pentru a asigura buna funcţionare a pieţei interne şi ţinând seama de interesele legitime ale operatorului economic în cauză şi de costurile şi eforturile necesare pentru orice modificare a secvenţei de producţie din lanţul de aprovizionare.
(6)În cazul în care operatorul economic căruia i se adresează solicitarea menţionată la alineatul (2) a acceptat-o în mod expres, Comisia, prin intermediul unui act de punere în aplicare şi după consultarea statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al operatorului economic în cauză şi a statului membru pe teritoriul căruia se află structura de conducere executivă a operatorului economic în cauză şi cu acordul prealabil al acestor state membre, adoptă o cerere prioritară care prevede:
a)temeiul juridic al cererii prioritare căreia operatorul economic trebuie să i se conformeze;
b)lista produselor necesare în situaţii de criză care fac obiectul cererii prioritare, specificaţiile acestora şi cantităţile în care trebuie să fie furnizate;
c)termenele în care trebuie finalizată cererea prioritară;
d)beneficiarii cererii prioritare;
e)domeniul de aplicare a obligaţiilor contractuale asupra cărora cererea prioritară prevalează;
f)exonerarea de răspundere contractuală în condiţiile prevăzute la alineatul (8) de la prezentul articol; şi
g)sancţiunile prevăzute la articolul 72 pentru nerespectarea obligaţiilor care decurg din respectivul act de punere în aplicare.
Actul de punere în aplicare menţionat la primul paragraf de la prezentul alineat se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 77 alineatul (4).
(7)Cererile prioritare menţionate la alineatul (6):
a)se plasează la un preţ echitabil şi rezonabil, ţinând seama în mod corespunzător de costurile de oportunitate ale operatorului economic atunci când execută cererea prioritară în raport cu obligaţiile contractuale existente; şi
b)prevalează asupra oricăror obligaţii contractuale legate de produsele necesare în situaţii de criză care fac obiectul unei cereri prioritare, în temeiul dreptului privat sau public, în condiţiile prevăzute în actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (6).
(8)Operatorul economic căruia i se adresează o cerere prioritară în temeiul alineatului (6) nu răspunde pentru nicio încălcare a obligaţiei contractuale care este reglementată de dreptul unui stat membru, cu condiţia ca:
a)încălcarea obligaţiei contractuale să fie strict necesară pentru respectarea ordinii de prioritate impuse;
b)actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (6) să fi fost respectat; şi
c)acceptarea cererii prioritare să nu fi avut scopul unic de a evita în mod nejustificat o obligaţie de executare prealabilă.
(9)Operatorul economic căruia i se adresează o cerere prioritară poate solicita Comisiei să modifice actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (6) în cazul în care consideră că acest lucru este justificat în mod corespunzător pe baza unuia dintre următoarele motive:
a)operatorul economic nu este în măsură să execute cererea prioritară deoarece capabilitatea de producţie sau capacitatea de producţie este insuficientă, chiar în condiţiile în care acordă tratament preferenţial cererii;
b)finalizarea cererii ar impune o sarcină economică excesivă şi ar crea dificultăţi deosebite pentru operatorul economic.
(10)Operatorul economic furnizează toate informaţiile relevante şi întemeiate pentru a permite Comisiei să evalueze temeinicia cererii de modificare menţionate la alineatul (9).
(11)Pe baza examinării motivelor şi a dovezilor furnizate de operatorul economic, Comisia poate, după consultarea statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie relevant al operatorului economic în cauză şi a statului membru pe teritoriul căruia se află structura de conducere executivă a operatorului economic în cauză şi cu acordul prealabil al respectivelor state membre, să îşi modifice actul de punere în aplicare pentru a exonera, parţial sau total, operatorul economic în cauză de obligaţiile care îi revin în temeiul prezentului articol.
(12)În cazul în care un operator economic, după ce a acceptat în mod expres să acorde prioritate comenzilor solicitate de Comisie, nu respectă, în mod intenţionat sau din neglijenţă gravă, obligaţia de a acorda prioritate comenzilor respective, acestuia i se aplică amenzile stabilite în conformitate cu articolul 72, cu excepţia următoarelor cazuri:
a)operatorul economic nu este în măsură să execute cererea prioritară deoarece capabilitatea de producţie sau capacitatea de producţie este insuficientă, ori din motive tehnice; sau
b)executarea sau finalizarea cererii ar impune o sarcină economică excesivă şi ar crea dificultăţi deosebite pentru operatorul economic, inclusiv riscuri considerabile legate de continuitatea activităţii.
(13)În cazul în care un operator economic stabilit în Uniune este supus unei măsuri luate de o ţară terţă care implică o cerere prioritară privind un produs din domeniul apărării necesar în situaţii de criză, acesta informează Comisia în acest sens. Comisia informează consiliul cu privire la existenţa unor astfel de măsuri. După caz, Comisia se poate consulta cu consiliul cu privire la orice acţiune adecvată ca răspuns la respectiva măsură.
(14)Prezentul articol nu aduce atingere dreptului fiecărui stat membru de a-şi proteja interesele esenţiale de securitate, în conformitate cu articolul 346 alineatul (1) litera (b) din TFUE.
Art. 67: Transferuri în interiorul UE de produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză
(1)În cazul în care Consiliul activează măsura de la prezentul articol în conformitate cu articolul 64 alineatul (4) din prezentul regulament şi fără a aduce atingere Directivei 2009/43/CE şi prerogativelor statelor membre în temeiul directivei respective, statele membre se asigură că cererile legate de transferurile în interiorul UE ale unor produse sunt prelucrate în mod eficient şi în timp util. În acest scop, toate autorităţile naţionale în cauză asigură faptul că astfel de cereri sunt tratate cât mai rapid posibil din punct de vedere juridic. Actul de punere în aplicare al Consiliului menţionat la articolul 64 alineatul (4) din prezentul regulament precizează intervalul de timp în care autorităţile naţionale în cauză tratează cererile după ce au primit toate informaţiile necesare din partea solicitantului. Respectivul interval nu poate depăşi două săptămâni.
(2)În cazul în care un stat membru impune, în conformitate cu articolul 4 alineatul (8) din Directiva 2009/43/CE, restricţii la exportul de componente care sunt produse necesare în situaţii de criză, statul membru respectiv nu solicită autorizaţii suplimentare pentru transferul în interiorul UE al componentelor în cauză în cazul în care destinatarul prezintă o declaraţie de utilizare în care declară că componentele care fac obiectul licenţei de transfer respective sunt integrate sau urmează să fie integrate într-un produs din domeniul apărării şi nu pot fi transferate sau exportate ca atare. Acest lucru nu aduce atingere obligaţiilor destinatarilor prevăzute la articolul 10 din Directiva 2009/43/CE.
Art. 68: Sprijin pentru acţiunile de inovare în domeniul apărării în situaţii de urgenţă
În cazul în care Consiliul activează măsura de la prezentul articol în conformitate cu articolul 64 alineatul (4), acţiunile de inovare legate de una dintre următoarele activităţi sunt considerate eligibile în cadrul programului:
a)activităţi care vizează reducerea considerabilă a termenului de execuţie pentru livrarea produselor din domeniul apărării;
b)activităţi care vizează simplificarea semnificativă a specificaţiilor tehnice ale produselor din domeniul apărării pentru a permite producţia de masă a acestora;
c)activităţi care vizează simplificarea semnificativă a procesului de fabricare a produselor din domeniul apărării pentru a permite producţia de masă a acestora; sau
d)activităţi care vizează înlocuirea componentelor cu alternative care sunt disponibile în Uniune sau care sunt uşor adaptabile ori care pot fi dezvoltate în timp util de către operatori economici stabiliţi în Uniune.
Art. 69: Certificare
(1)În cazul în care Consiliul activează măsura de la prezentul articol în conformitate cu articolul 64 alineatul (4), statele membre se asigură că procedurile administrative legate de certificarea produselor din domeniul apărării necesare în situaţii de criză şi, dacă este necesar, de adaptările tehnice ale unor astfel de produse se desfăşoară în cel mai rapid mod posibil, în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative naţionale aplicabile.
(2)În cazul în care un astfel de statut există în dreptul intern, certificării produselor din domeniul apărării necesare în situaţii de criză i se acordă statutul cu cea mai mare importanţă posibilă.
(3)În cazul în care prezenta măsură este activată, produsele din domeniul apărării necesare în situaţii de criză certificate într-un stat membru sunt considerate certificate într-un alt stat membru fără a fi supuse unui control suplimentar.
(4)Actul de punere în aplicare menţionat la articolul 64 alineatul (4) poate stabili dispoziţii mai precise privind domeniul de aplicare al acestei măsuri.
(5)Prezentul articol nu aduce atingere dreptului fiecărui stat membru de a-şi proteja interesele esenţiale de securitate, în conformitate cu articolul 346 alineatul (1) litera (b) din TFUE.
Art. 70: Accelerarea la nivel naţional a procedurilor de autorizare
În cazul în care Consiliul activează măsura de la prezentul articol în conformitate cu articolul 64 alineatul (4) din prezentul regulament, securitatea aprovizionării cu produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză poate fi considerată un motiv crucial de interes public major în înţelesul articolului 6 alineatul (4) şi al articolului 16 alineatul (1) litera (c) din Directiva 92/43/CEE, precum şi în înţelesul articolului 4 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE. Prin urmare, planificarea, construcţia şi exploatarea instalaţiilor de producţie aferente pot fi considerate de interes public major, cu condiţia ca celelalte condiţii prevăzute în respectivele dispoziţii să fie îndeplinite.
Art. 71: Continuitatea producţiei de produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză
(1)În cazul în care Consiliul activează măsura de la prezentul articol în conformitate cu articolul 64 alineatul (4) din prezentul regulament şi în cazul în care Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (46) se aplică activităţilor de producţie relevante, statele membre pot decide să utilizeze sau să încurajeze operatorii economici al căror loc de producţie este situat pe teritoriul lor şi care produc produsele din domeniul apărării necesare în situaţii de criză în cauză să utilizeze derogările prevăzute la articolul 17 alineatul (3) din Directiva 2003/88/CE pentru a permite prelungirea schimburilor de lucru, facilitând astfel continuitatea producţiei produselor din domeniul apărării necesare în situaţii de criză în cauză, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament.
(46)Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 299, 18.11.2003, p. 9, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2003/88/oj).
(2)În cazul în care este necesară o autorizare prealabilă, toate autorităţile naţionale în cauză se asigură că cererile operatorilor economici care produc produse din domeniul apărării necesare în situaţii de criză de a utiliza derogările menţionate la alineatul (1) sunt tratate cât mai rapid posibil din punct de vedere juridic.