Art. 63. - Art. 63: Prioritizarea produselor care nu sunt produse din domeniul apărării - Regulamentul 2643/16-dec-2025 de stabilire a Programului privind industria europeană de apărare şi a unui cadru de măsuri care să asigure disponibilitatea şi aprovizionarea în timp util cu produse din domeniul apărării (''Regulamentul EDIP'') (*)

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 29 Decembrie 2025
Art. 63: Prioritizarea produselor care nu sunt produse din domeniul apărării
(1)În cazul în care Consiliul activează măsura de la prezentul articol în conformitate cu articolul 60 alineatul (3), un stat membru care se confruntă cu dificultăţi grave în ceea ce priveşte fie plasarea unei comenzi, fie executarea unui contract legat de aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză poate transmite o cerere Comisiei pentru ca aceasta să-i solicite unui operator economic să accepte sau să acorde prioritate unei anumite comenzi de produse necesare în situaţii de criză care nu sunt produse din domeniul apărării.
(2)În urma unei cereri astfel cum este menţionată la alineatul (1), Comisia poate, în cazul în care fabricarea sau aprovizionarea cu produse necesare în situaţii de criză care nu sunt produse din domeniul apărării nu poate fi realizată prin nici o altă măsură dintre cele prevăzute în prezentul capitol, să adreseze o solicitare operatorului economic în cauză după:
a)consultarea şi primirea acordului prealabil al statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al operatorului economic în cauză; şi
b)consultarea statului membru pe teritoriul căruia se află structura de conducere executivă a operatorului economic în cauză.
(3)Solicitarea menţionată la alineatul (2) include informaţii cu privire la temeiul său juridic, precizează produsele, specificaţiile şi cantităţile lor, precizează calendarul şi termenul pentru execuţia şi finalizarea comenzii, şi indică motivele care justifică utilizarea cererii de comandă prioritară.
(4)Comisia demonstrează că alegerea destinatarilor şi a beneficiarilor solicitării menţionate la alineatul (2) este nediscriminatorie şi respectă normele Uniunii în materie de concurenţă.
(5)Comisia îşi bazează solicitarea menţionată la alineatul (2) pe date obiective, concrete, măsurabile şi justificate, demonstrând că o astfel de prioritizare este indispensabilă pentru a asigura buna funcţionare a pieţei interne, şi ţinând seama de interesele legitime ale operatorului economic în cauză şi de costurile şi eforturile necesare pentru orice modificare a secvenţei de producţie din lanţul de aprovizionare.
(6)Operatorul economic în cauză răspunde Comisiei în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea solicitării menţionate la alineatul (2) şi indică dacă acceptă sau refuză solicitarea. În cazul în care urgenţa situaţiei impune acest lucru, Comisia poate, pe baza unei justificări a urgenţei, să solicite operatorului economic să răspundă într-un termen mai scurt.
(7)În cazul în care operatorul economic căruia i se adresează solicitarea menţionată la alineatul (2) a acceptat-o în mod expres, Comisia, prin intermediul unui act de punere în aplicare, adoptă o cerere prioritară care prevede:
a)temeiul juridic al cererii prioritare căreia operatorul economic trebuie să i se conformeze;
b)lista produselor necesare în situaţii de criză care fac obiectul cererii prioritare, specificaţiile şi preţul acestora şi cantităţile în care urmează să fie furnizate;
c)termenele în care trebuie finalizată cererea prioritară;
d)beneficiarii cererii prioritare;
e)renunţarea la răspunderea contractuală în condiţiile prevăzute la alineatul (12) de la prezentul articol; şi
f)sancţiunile prevăzute la articolul 72 pentru nerespectarea obligaţiilor care decurg din respectivul act de punere în aplicare.
(8)În cazul în care refuză solicitarea menţionată la alineatul (2), operatorul economic furnizează Comisiei o justificare detaliată a refuzului respectiv.
(9)Ţinând seama în mod corespunzător de justificările oferite de operatorul economic în temeiul alineatului (8) de la prezentul articol şi după consultarea şi primirea acordului prealabil al statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al operatorului economic în cauză şi al statului membru pe teritoriul căruia se află structura de conducere executivă a operatorului economic, Comisia, prin intermediul unui act de punere în aplicare, poate adopta o comandă prioritară prin care să impună operatorului economic în cauză obligaţia de a executa comanda respectivă. Comisia indică motivele pentru care, în conformitate cu principiul proporţionalităţii şi cu drepturile fundamentale ale operatorului economic în temeiul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi având în vedere circumstanţele descrise la alineatul (1), a fost necesar să adopte respectivul act de punere în aplicare. Orice astfel de act de punere în aplicare furnizează informaţiile menţionate la alineatul (7).
(10)Comisia nu emite comanda prioritară în oricare dintre următoarele cazuri:
a)operatorul economic nu este în măsură să execute comanda prioritară deoarece capabilitatea de producţie sau capacitatea de producţie este insuficientă, sau din motive tehnice, chiar în condiţiile în care acordă tratament preferenţial comenzii; sau
b)executarea comenzii ar impune o sarcină economică excesivă şi ar crea dificultăţi deosebite pentru operatorul economic, inclusiv riscuri considerabile legate de continuitatea activităţii.
(11)Cererea prioritară menţionată la alineatul (7) şi comanda prioritară menţionată la alineatul (9):
a)se plasează la un preţ echitabil şi rezonabil, ţinând seama în mod corespunzător de costurile de oportunitate ale operatorului economic atunci când execută cererea prioritară sau comanda prioritară în raport cu obligaţiile contractuale existente;
b)prevalează asupra oricărei obligaţii de executare în temeiul dreptului privat sau public legată de produsele necesare în situaţii de criză care fac obiectul cererii prioritare sau al comenzii prioritare, cu excepţia obligaţiilor direct legate de comenzile cu scop militar.
(12)Operatorul economic căruia i se adresează o cerere prioritară în temeiul alineatului (7) sau o comandă prioritară în temeiul alineatului (9) nu răspunde pentru nicio încălcare a unei obligaţii contractuale care este reglementată de dreptul unui stat membru, cu condiţia ca:
a)încălcarea obligaţiei contractuale să fie necesară pentru respectarea ordinii de prioritate impuse;
b)actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (7) sau (9) să fi fost respectat; şi
c)după caz, acceptarea cererii prioritare să nu fi avut scopul unic de a evita în mod nejustificat o obligaţie contractuală prealabilă.
(13)Orice conflict între o cerere prioritară sau o comandă prioritară şi o măsură din cadrul oricărui alt mecanism de prioritizare al Uniunii este discutat în cadrul consiliului şi soluţionat de Comisie, ţinându-se seama de interesul public.
(14)Operatorul economic căruia i se adresează o cerere prioritară în temeiul alineatului (7) sau o comandă prioritară în temeiul alineatului (9) poate solicita Comisiei să modifice actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (7) sau (9) în cazul în care consideră că acest lucru este justificat în mod corespunzător pe baza unuia dintre următoarele motive:
a)operatorul economic nu este în măsură să execute cererea prioritară sau comanda prioritară deoarece capabilitatea de producţie sau capacitatea de producţie este insuficientă, chiar în condiţiile în care acordă tratament preferenţial cererii sau comenzii;
b)finalizarea cererii sau a comenzii ar impune o sarcină economică excesivă şi ar crea dificultăţi deosebite pentru operatorul economic.
(15)Operatorul economic furnizează toate informaţiile relevante şi întemeiate pentru a permite Comisiei să evalueze temeinicia cererii de modificare menţionate la alineatul (14).
(16)Pe baza examinării motivelor şi a dovezilor furnizate de operatorul economic, Comisia poate, după consultarea statului membru pe teritoriul căruia se află locul de producţie al operatorului economic în cauză şi a statului membru pe teritoriul căruia se află structura de conducere executivă a respectivului operator economic, să îşi modifice actul de punere în aplicare pentru a exonera, parţial sau total, operatorul economic în cauză de obligaţiile care îi revin în temeiul prezentului articol.
(17)În cazul în care un operator economic stabilit în Uniune este supus unei măsuri luate de o ţară terţă care implică o comandă prioritară sau o cerere prioritară pentru un produs necesar în situaţii de criză care nu este un produs din domeniul apărării, acesta informează Comisia în acest sens. Comisia informează apoi consiliul cu privire la existenţa unei astfel de măsuri.
(18)În cazul în care un operator economic căruia i se adresează o cerere prioritară în temeiul alineatului (7) sau o comandă prioritară în temeiul alineatului (9) nu se conformează, în mod intenţionat sau din neglijenţă gravă, cererii sau comenzii respective, acestuia i se aplică amenzile stabilite în conformitate cu articolul 72, cu excepţia cazului în care:
a)operatorul economic nu este în măsură să execute cererea prioritară sau comanda prioritară deoarece capabilitatea de producţie sau capacitatea de producţie este insuficientă, sau din motive tehnice; sau
b)executarea sau finalizarea comenzii ar impune o sarcină economică excesivă şi ar crea dificultăţi deosebite pentru operatorul economic, inclusiv riscuri considerabile legate de continuitatea activităţii.
(19)Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care se stabilesc modalităţile practice şi operaţionale pentru funcţionarea cererilor prioritare şi a comenzilor prioritare, inclusiv o metodologie pentru stabilirea preţului produselor necesare în situaţii de criză care fac obiectul unor comenzi prioritare.
(20)Actele de punere în aplicare menţionate la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 77 alineatul (4).
(21)Prezentul articol nu aduce atingere dreptului fiecărui stat membru de a-şi proteja interesele esenţiale de securitate, în conformitate cu articolul 346 alineatul (1) litera (b) din TFUE.