Titlul vii - SUPRAVEGHERE PRUDENŢIALĂ - Directiva 2013/36/UE/26-iun-2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare

Versiune de la: 28 August 2025

TITLUL VII:SUPRAVEGHERE PRUDENŢIALĂ

CAPITOLUL 1:Principii de supraveghere prudenţială

Secţiunea I:Competenţele şi sarcinile statului membru de origine şi ale statului membru gazdă

Art. 49: Competenţele autorităţilor competente ale statului membru de origine şi a celui gazdă

Art. 50: Colaborarea privind supravegherea

(1)Autorităţile competente din statele membre în cauză colaborează îndeaproape la supravegherea activităţii instituţiilor de credit care funcţionează, în special printr-o sucursală, în unul sau mai multe state membre, altele decât cele în care îşi au sediul central. Autorităţile competente din statele membre îşi comunică toate informaţiile privind administrarea şi proprietatea asupra acestor instituţii, informaţii care pot facilita supravegherea acestora şi examinarea condiţiilor de autorizare a lor, precum şi toate informaţiile care pot facilita monitorizarea instituţiilor, în special în ceea ce priveşte lichiditatea, solvabilitatea, garantarea depozitelor, limitarea expunerilor mari, alţi factori care pot influenţa riscul sistemic prezentat de instituţie, procedurile administrative şi contabile şi mecanismele de control intern.

(2)Autorităţile competente din statul membru de origine comunică imediat autorităţilor competente din statele membre gazdă orice informaţii şi constatări legate de supravegherea lichidităţilor cu privire la activităţile desfăşurate de instituţie prin sucursalele sale, în conformitate cu partea a şasea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi titlul VII, capitolul 3 din prezenta directivă, în măsura în care aceste informaţii şi constatări sunt relevante pentru protecţia deponenţilor sau a investitorilor din statul membru gazdă.

(4)Autorităţile competente din statul membru de origine comunică şi explică la cerere autorităţilor competente din statul membru gazdă modul în care au fost luate în considerare informaţiile şi constatările furnizate de acestea. În cazul în care, după comunicarea informaţiilor şi a constatărilor, autorităţile competente din statul membru gazdă îşi menţin poziţia că autorităţile competente din statul membru de origine nu au luat măsuri adecvate, autorităţile competente din statul membru gazdă pot, după ce au informat autorităţile competente din statul membru de origine şi ABE, să ia măsurile adecvate pentru a preveni alte încălcări, în vederea protejării intereselor deponenţilor, ale investitorilor şi ale altor persoane cărora li se furnizează servicii sau în vederea protejării stabilităţii sistemului financiar.

(5)Autorităţile competente pot sesiza ABE cu privire la situaţiile în care o cerere de colaborare, în special în vederea schimbului de informaţii, a fost respinsă sau nu a primit un răspuns într-un termen rezonabil. Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 258 din TFUE, ABE poate, în aceste situaţii, să acţioneze în conformitate cu competenţele conferite acesteia în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. ABE poate de asemenea să acorde asistenţă din proprie iniţiativă autorităţilor competente, în vederea ajungerii la un acord privind schimbul de informaţii în temeiul prezentului articol, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul respectiv.

Art. 51: Sucursale semnificative

(1)Autorităţile competente ale unui stat membru gazdă pot solicita supraveghetorului consolidant, în cazul în care se aplică articolul 112 alineatul (1), sau autorităţilor competente ale statului membru de origine să considere o sucursală a unei instituţii de credit ca fiind semnificativă.

c)dimensiunea şi importanţa sucursalei, din punctul de vedere al numărului de clienţi, în contextul sistemului bancar sau financiar al statului membru gazdă.

În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună în termen de două luni de la primirea unei cereri în temeiul primului paragraf, autorităţile competente din statul membru gazdă iau propria decizie în termen de alte două luni cu privire la desemnarea sucursalei ca fiind semnificativă. La luarea deciziei, autorităţile competente din statul membru gazdă iau în considerare orice opinii şi rezerve ale autorităţii responsabile cu supravegherea consolidată sau ale autorităţilor competente din statul membru de origine.

(2)Autorităţile competente din statul membru de origine comunică autorităţilor competente dintr-un stat membru gazdă în care este stabilită o sucursală semnificativă informaţiile menţionate la articolul 117 alineatul (1) literele (c) şi (d) şi îndeplinesc sarcinile menţionate la articolul 112 alineatul (1) litera (c) în cooperare cu autorităţile competente din statul membru gazdă.

Autorităţile competente din statul membru de origine comunică autorităţilor competente din statul membru gazdă în care sunt situate sucursale semnificative rezultatele evaluărilor riscurilor vizând instituţiile cu astfel de sucursale, menţionate la articolul 97, şi, după caz, articolul 113 alineatul (2). Acestea comunică, de asemenea, deciziile adoptate în temeiul articolelor 104 şi 105 în măsura în care aceste evaluări şi decizii sunt relevante pentru sucursalele în cauză.

În cazul în care autorităţile competente din statul membru de origine nu au consultat autorităţile competente din statul membru gazdă sau în cazul în care, în urma unei astfel de consultării, autorităţile competente din statul membru gazdă consideră că etapele operaţionale cerute la articolul 86 alineatul (11) nu sunt adecvate, autorităţile competente din statul membru gazdă pot să sesizeze ABE şi să îi solicite asistenţa în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(3)În cazul în care nu se aplică articolul 116, autorităţile competente care supraveghează o instituţie având sucursale semnificative în alte state membre înfiinţează şi prezidează un colegiu de supraveghetori pentru a facilita cooperarea în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol şi al articolului 50. Înfiinţarea şi funcţionarea colegiului se bazează pe dispoziţii scrise care urmează să fie stabilite de către autoritatea competentă din statul membru de origine în urma consultării cu autorităţile competente în cauză. Autoritatea competentă din statul membru de origine decide care autorităţi competente participă la o reuniune sau la o activitate a colegiului.

În prealabil, autoritatea competentă din statul membru de origine îi informează pe deplin pe toţi membrii colegiului în legătură cu organizarea unor astfel de reuniuni, principalele aspecte care urmează să fie discutate, precum şi în legătură cu activităţile care urmează să fie examinate. Autoritatea competentă din statul membru de origine îi informează, de asemenea, pe deplin şi în timp util, pe toţi membrii colegiului în legătură cu măsurile adoptate în cadrul respectivelor reuniuni şi acţiunile întreprinse.

Art. 52: Verificări la faţa locului şi inspecţii ale sucursalelor înfiinţate în alt stat membru

(1)Statele membre gazdă adoptă dispoziţii care prevăd că, în cazul în care o instituţie autorizată în alt stat membru îşi desfăşoară activitatea prin intermediul unei sucursale, autorităţile competente din statul membru de origine pot desfăşura ele însele sau prin intermediul unor persoane pe care le numesc în acest scop, după ce au informat autorităţile competente din statul membru gazdă, verificări la faţa locului ale informaţiilor prevăzute la articolul 50 şi inspecţii ale unor astfel de sucursale.

(3)Autorităţile competente din statul membru gazdă au competenţa de a efectua, de la caz la caz, verificări la faţa locului şi inspecţii vizând activităţile desfăşurate de sucursalele instituţiilor pe teritoriul lor şi de a solicita unei sucursale informaţii cu privire la activităţile sale, în scopul supravegherii, în cazul în care consideră că acest lucru este relevant din motive de stabilitate a sistemului financiar în statul membru gazdă. Înainte de desfăşurarea unor asemenea verificări şi inspecţii, autorităţile competente ale statului gazdă consultă autorităţile competente ale statului membru de origine. După astfel de verificări şi inspecţii, autorităţile competente din statul membru gazdă comunică autorităţilor competente din statul membru de origine informaţiile obţinute şi constatările care sunt relevante pentru evaluarea riscurilor legate de instituţie sau pentru stabilitatea sistemului financiar din statul membru gazdă. Autorităţile competente ale statului membru de origine iau în considerare în mod corespunzător informaţiile şi constatările respective la stabilirea programului de supraveghere prudenţială menţionat la articolul 99, având în vedere, de asemenea, stabilitatea sistemului financiar din statul membru gazdă.

Secţiunea II:Schimbul de informaţii şi secretul profesional

Art. 53: Secretul profesional

(1)Statele membre adoptă dispoziţii care prevăd că toate persoanele care lucrează sau au lucrat pentru autorităţile competente, precum şi auditorii sau experţii care au acţionat în numele autorităţilor competente, sunt obligate să respecte secretul profesional.

(2)Dispoziţiile de la alineatul (1) nu împiedică autorităţile competente să facă schimb de informaţii sau să transmită informaţii către CERS, ABE şi Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe, ESMA) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*9) în conformitate cu prezenta directivă, cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*10), cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, cu articolele 31, 35 şi 36 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 şi cu articolele 31 şi 36 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, cu Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European şi a Consiliului (^*11) şi cu alte directive aplicabile instituţiilor de credit. Informaţiile respective fac obiectul alineatului (1).

Art. 54: Utilizarea informaţiilor confidenţiale

Art. 55: Acorduri de cooperare

În conformitate cu articolul 33 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, statele membre şi ABE pot încheia acorduri de cooperare care să prevadă schimburi de informaţii cu autorităţile de supraveghere ale ţărilor terţe sau cu autorităţi sau organisme ale ţărilor terţe, în conformitate cu articolul 56 şi articolul 57 alineatul (1) din prezenta directivă, doar cu condiţia ca informaţiile furnizate să facă obiectul unei garanţii de respectare a cerinţelor privind secretul profesional care să fie cel puţin echivalente cu cele prevăzute la articolul 53 alineatul (1) din prezenta directivă. Un astfel de schimb de informaţii are drept scop îndeplinirea sarcinilor de supraveghere ale acestor autorităţi sau organisme.

Art. 56: Schimbul de informaţii între autorităţi

(f)persoanele responsabile cu auditarea legală a conturilor instituţiilor, ale întreprinderilor de asigurare şi ale instituţiilor financiare.

(g)autorităţile responsabile cu supravegherea entităţilor obligate enumerate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 şi 2 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului (*) pentru a asigura respectarea directivei respective, precum şi unităţile de informaţii financiare;

(h)autorităţile competente sau organismele responsabile cu aplicarea normelor privind separarea structurală în cadrul unui grup bancar.

Art. 57: Schimbul de informaţii cu organismele de supraveghere

(1)În pofida articolelor 53, 54 şi 55, statele membre se asigură că poate avea loc un schimb de informaţii între autorităţile competente şi autorităţile responsabile cu supravegherea:

(2)În cazurile menţionate la alineatul (1), statele membre cer îndeplinirea cel puţin a următoarelor condiţii:

(3)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolelor 53, 54 şi 55, statele membre pot autoriza, cu scopul de a consolida stabilitatea şi integritatea sistemului financiar, schimbul de informaţii între autorităţile competente şi autorităţile sau organismele responsabile în temeiul legii cu depistarea şi investigarea încălcării legislaţiei privind societăţile comerciale.

(4)În cazul în care autorităţile sau organismele menţionate la alineatul (1) îşi îndeplinesc sarcina de depistare sau investigare cu ajutorul unor persoane, date fiind competenţele specifice ale acestora, care sunt numite în acest scop şi care nu sunt angajate în sectorul public, un stat membru poate extinde posibilitatea de a efectua schimburile de informaţii prevăzute la alineatul (3) primul paragraf şi asupra unor asemenea persoane, în condiţiile prevăzute la alineatul (3) al doilea paragraf.

Art. 58: Transmiterea de informaţii privind aspectele monetare, protecţia depozitelor, aspectele sistemice şi aspectele legate de plăţi

(1)Nicio dispoziţie din prezentul capitolul nu împiedică, o autoritate competentă să transmită entităţilor de mai jos informaţiile de care acestea au nevoie în îndeplinirea responsabilităţilor lor:

d)CERS, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale) (AEAPO) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹) şi AEVMP, în cazul în care aceste informaţii sunt relevante pentru exercitarea atribuţiilor lor în temeiul Regulamentelor (UE) nr. 1092/2010, (UE) nr. 1094/2010 sau (UE) NR. 1095/2010.

(4)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, într-o situaţie de urgenţă, astfel cum se menţionează la articolul 114 alineatul (1), autorităţile competente comunică fără întârziere informaţii băncilor centrale din cadrul SEBC atunci când aceste informaţii sunt relevante pentru exercitarea sarcinilor statutare care le revin, inclusiv coordonarea politicii monetare şi furnizarea de lichidităţi aferente acestei politici, supravegherea sistemelor de plată, de compensare şi de decontare şi menţinerea stabilităţii sistemului financiar, precum şi Comitetului european pentru risc sistemic (CERS), atunci când aceste informaţii sunt relevante pentru exercitarea sarcinilor statutare care îi revin.

Art. 58^a: Transmiterea informaţiilor către organisme internaţionale

(1)În pofida articolului 53 alineatul (1) şi a articolului 54, autorităţile competente pot, sub rezerva condiţiilor prevăzute la alineatele (2), (3) şi (4) de la prezentul articol, să transmită sau să împărtăşească anumite informaţii următoarelor instituţii:

(2)Autorităţile competente nu pot împărtăşi informaţii confidenţiale decât în urma unei solicitări explicite din partea organismului relevant, în cazul în care sunt îndeplinite cel puţin condiţiile următoare:

(4)În măsura în care publicarea informaţiilor implică prelucrarea de date cu caracter personal, orice prelucrare de date cu caracter personal efectuată de organismul solicitant respectă cerinţele prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (*).

Art. 59: Transmiterea informaţiilor către alte entităţi

(1)Fără a aduce atingere articolului 53 alineatul (1) şi articolului 54, statele membre pot autoriza, în temeiul dispoziţiilor din dreptul intern, comunicarea anumitor informaţii altor departamente ale administraţiilor centrale de stat care răspund de legislaţia privind supravegherea instituţiilor, a instituţiilor financiare şi a întreprinderilor de asigurare, precum şi inspectorilor care acţionează în numele departamentelor respective.

(2)Statele membre pot autoriza divulgarea anumitor informaţii referitoare la supravegherea prudenţială a instituţiilor către comisii parlamentare de anchetă din statul membru respectiv, curţi de conturi din statul membru respectiv şi alte entităţi cu atribuţii de anchetare din statul membru respectiv, în următoarele condiţii:

d)atunci când informaţiile provin de la un alt stat membru, acestea nu se divulgată fără acordul expres al autorităţilor competente care le-au transmis şi exclusiv în scopurile pentru care respectivele autorităţi şi-au dat acordul.

Art. 60: Divulgarea informaţiilor obţinute prin verificări şi inspecţii la faţa locului

Statele membre asigură că informaţiile primite în conformitate cu articolul 52 alineatul (3), articolul 53 alineatul (2) şi articolul 56, precum şi informaţiile obţinute prin intermediul verificărilor la faţa locului sau inspecţii menţionate la articolul 52 alineatele (1) şi (2) nu se divulgă în temeiul articolului 59 decât cu acordul expres al autorităţilor competente care au furnizat informaţiile respective sau al autorităţilor competente din statul membru în care s-a desfăşurat o astfel de verificarea la faţa locului sau inspecţie.

Art. 61: Divulgarea informaţiilor privind serviciile de compensare şi decontare

(1)Nicio prevedere din prezentul capitol nu împiedică autorităţile competente dintr-un stat membru să comunice informaţiile prevăzute la articolele 53-55 unei case de compensare sau unui alt organism similar recunoscut de legislaţia internă pentru asigurarea de servicii de compensare şi decontare pe una dintre pieţele lor naţionale, în cazul în care autorităţile respective consideră necesară comunicarea informaţiilor pentru a asigura funcţionarea adecvată a organismelor respective în caz de neplată sau de neplată potenţială de către participanţii pe piaţă. Informaţiile primite fac obiectul cerinţelor privind secretul profesional cel puţin echivalente cu cele menţionate în articolul 53 alineatul (1).

Secţiunea III:Obligaţiile persoanelor responsabile cu controlul legal al conturilor anuale şi consolidate

Art. 63: Obligaţiile persoanelor responsabile cu controlul legal al conturilor anuale şi consolidate

(1)Statele membre adoptă dispoziţii care prevăd că orice persoană autorizată în conformitate cu Directiva 2006/43/CEE a Parlamentului European a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate (¹) şi care îndeplineşte în cadrul unei instituţii sarcinile prevăzute la articolul 51 din Directiva 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 privind conturile anuale ale anumitor forme de societăţi comerciale (²), la articolul 37 din Directiva 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 privind conturile consolidate (³) sau la articolul 73 din Directiva 2009/65/CE, sau orice altă sarcină statutară, are cel puţin obligaţia de a informa cu promptitudine autorităţile competente în legătură cu orice fapt sau decizie cu privire la o anumită instituţie care ajunge la cunoştinţa sa în exercitarea sarcinilor sale şi care este de natură:

c)să conducă la refuzul certificării conturilor sau la formularea anumitor rezerve.

(2)Comunicarea cu bună credinţă către autorităţile competente, de către persoanele autorizate în sensul Directivei 2006/43/CE, a oricărui fapt sau decizie menţionată la alineatul (1) nu constituie o încălcare a niciunei restricţii privind dezvăluirea informaţiilor, impuse prin contract sau în temeiul unor acte cu putere de lege sau acte administrative, şi nu implică niciun fel de răspundere a persoanelor respective. O astfel de dezvăluire se face simultan şi organului de conducere al instituţiei, cu excepţia cazului în care există motive solide de a nu proceda astfel.

Secţiunea IV:Competenţele de supraveghere, competenţa de sancţionare şi dreptul la o cale de atac

Art. 64: Competenţe de supraveghere şi de sancţionare

(1)Autorităţile competente sunt învestite cu toate competenţele de supraveghere necesare pentru a interveni în activitatea instituţiilor, a societăţilor financiare holding şi a societăţilor financiare holding mixte, în scopul exercitării funcţiei lor, inclusiv, în special, dreptul de a retrage o autorizaţie în conformitate cu articolul 18, competenţele menţionate la articolele 18, 102, 104 şi 105, precum şi competenţele de a lua măsurile menţionate la articolul 21a alineatul (6).

Art. 65: Sancţiuni administrative, penalităţi cu titlu cominatoriu şi alte măsuri administrative

(1)Fără a aduce atingere competenţelor de supraveghere ale autorităţilor competente menţionate la articolul 64 din prezenta directivă, nici dreptului statelor membre de a prevedea şi impune sancţiuni penale, statele membre stabilesc norme privind sancţiunile administrative, penalităţile cu titlu cominatoriu şi alte măsuri administrative cu privire la încălcări ale dispoziţiilor naţionale de transpunere a prezentei directive, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi ale deciziilor adoptate de o autoritate competentă pe baza dispoziţiilor respective sau a regulamentului menţionat şi iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Sancţiunile administrative, penalităţile cu titlu cominatoriu şi alte măsuri administrative sunt efective, proporţionale şi disuasive.

(2)Statele membre se asigură că, în cazul în care obligaţiile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol se aplică instituţiilor, societăţilor financiare holding şi societăţilor financiare holding mixte, autorităţile competente pot aplica, în eventualitatea unei încălcări a dispoziţiilor naţionale de transpunere a prezentei directive, a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 sau a deciziilor emise de o autoritate competentă pe baza dispoziţiilor respective sau a regulamentului menţionat, sancţiuni administrative, penalităţi cu titlu cominatoriu şi alte măsuri administrative, membrilor organului de conducere, conducerii superioare, persoanelor care deţin funcţii-cheie, altor membri ai personalului ale căror activităţi profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al instituţiei, astfel cum se menţionează la articolul 92 alineatul (3) din prezenta directivă, precum şi altor persoane fizice, cu condiţia ca aceste persoane şi aceşti membri să fie responsabile (responsabili) de încălcare în temeiul dreptului intern.

(4)Autorităţile competente au toate competenţele de colectare a informaţiilor şi de investigare necesare pentru exercitarea funcţiilor lor. Respectivele competenţe includ:

a)competenţa de a solicita furnizarea tuturor informaţiilor necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor care le revin autorităţilor competente, inclusiv a informaţiilor care trebuie furnizate la intervale repetate şi în formate specificate în scopuri de supraveghere şi în scopuri statistice aferente, de la următoarele persoane fizice sau juridice:

b)competenţa de a efectua toate investigaţiile necesare în legătură cu orice persoană menţionată la litera (a) punctele (i)-(vi) care e stabilită sau care se află în statul membru în cauză, atunci când acest lucru este necesar pentru îndeplinirea atribuţiilor autorităţilor competente, inclusiv competenţa:

(v)sub rezerva altor condiţii prevăzute de dreptul Uniunii, de a efectua toate inspecţiile necesare la sediile comerciale ale persoanelor juridice menţionate la litera (a) punctele (i)-(vi) şi la sediul oricărei alte întreprinderi incluse în supravegherea consolidată pentru care o autoritate competentă este supraveghetorul consolidant, sub rezerva notificării prealabile a autorităţilor competente în cauză; în cazul în care inspecţia necesită o autorizare din partea unei autorităţi judiciare în conformitate cu dreptul intern, se solicită o astfel autorizare.

(5)Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care sistemul juridic al unui stat membru nu prevede sancţiuni administrative, prezentul articol se poate aplica astfel încât sancţiunea să fie iniţiată de autoritatea competentă şi impusă de o autoritate judiciară, garantându-se, în acelaşi timp, faptul că aceste mijloace juridice sunt eficiente şi au un efect echivalent cu cel al sancţiunilor administrative impuse de autorităţile competente. În orice caz, sancţiunile impuse trebuie să fie efective, proporţionale şi disuasive.

Art. 66: Sancţiuni administrative, penalităţi cu titlu cominatoriu şi alte măsuri administrative pentru încălcarea cerinţelor de autorizare şi a cerinţelor privind achiziţionarea sau cesionarea de deţineri semnificative, transferurile semnificative de active şi pasive, fuziunile sau divizările

(1)Statele membre se asigură că actele cu putere de lege şi actele administrative naţionale prevăd sancţiuni administrative, penalităţi cu titlu cominatoriu şi alte măsuri administrative cel puţin în cazul în care:

d)o deţinere calificată într-o instituţie de credit este achiziţionată, în mod direct sau indirect, sau majorată, în mod direct sau indirect, astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să atingă sau să depăşească pragurile menţionate la articolul 22 alineatul (1) din prezenta directivă sau astfel încât instituţia de credit să devină filiala achizitorului, fără notificarea în scris a autorităţilor competente ale instituţiei de credit în cadrul căreia achizitorul intenţionează să achiziţioneze ori să majoreze deţinerea calificată, în cursul termenului de evaluare sau în pofida opoziţiei autorităţilor competente, cu încălcarea articolului menţionat;

(2)Statele membre se asigură că, în cazurile menţionate la alineatul (1), măsurile care se pot aplica includ cel puţin următoarele:

a)sancţiuni administrative:

b)penalităţi cu titlu cominatoriu:

(i)în cazul unei persoane juridice, penalităţi cu titlu cominatoriu de până la 5 % din valoarea netă zilnică medie a cifrei de afaceri pe care, în cazul unei încălcări continue, persoana juridică este obligată să le plătească pentru fiecare zi de încălcare până la restabilirea situaţiei de respectare a unei obligaţii; penalităţile cu titlu cominatoriu pot fi impuse pe o perioadă de până la şase luni de la data prevăzută în decizia autorităţii competente prin care se solicită încetarea încălcării şi prin care se impun penalităţile cu titlu cominatoriu;

(ii)în cazul unei persoane fizice, penalităţi cu titlu cominatoriu de până la 50 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, valoarea echivalentă în moneda naţională la 9 iulie 2024, pe care, în cazul unei încălcări continue, persoana fizică este obligată să le plătească pentru fiecare zi de încălcare până la restabilirea situaţiei de respectare a unei obligaţii; penalităţile cu titlu cominatoriu pot fi impuse pe o perioadă de până la şase luni de la data prevăzută în decizia autorităţii competente prin care se solicită încetarea încălcării şi prin care se impun penalităţile cu titlu cominatoriu;

c)alte măsuri administrative:

(3)Valoarea totală anuală netă a cifrei de afaceri menţionată la alineatul (2) litera (a) punctul (i) de la prezentul articol este suma următoarelor elemente, determinate în conformitate cu anexele III şi IV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/451 al Comisiei (^*15):

l)alte cheltuieli de exploatare.

În sensul prezentului articol, baza de calcul o reprezintă cele mai recente informaţii financiare anuale în materie de supraveghere care generează un indicator mai mare decât zero. În cazul în care persoana juridică menţionată la alineatul (2) de la prezentul articol nu intră sub incidenţa Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/451, valoarea totală anuală netă relevantă a cifrei de afaceri este valoarea totală anuală netă a cifrei de afaceri sau tipul de venit corespunzător în conformitate cu cadrul contabil aplicabil. În cazul în care întreprinderea în cauză face parte dintr-un grup, valoarea totală anuală netă relevantă a cifrei de afaceri este valoarea totală anuală netă a cifrei de afaceri care rezultă din conturile consolidate ale întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang.

Art. 67: Alte dispoziţii

(1)Prezentul articol se aplică cel puţin în oricare dintre situaţiile următoare:

(2)Statele membre se asigură că, în cazurile menţionate la alineatul (1), măsurile care se pot aplica includ cel puţin următoarele:

a)sancţiuni administrative:

b)penalităţi cu titlu cominatoriu:

c)alte măsuri administrative:

l)alte cheltuieli de exploatare.

Art. 68: Publicarea sancţiunilor administrative

(1)Statele membre asigură faptul că autorităţile competente publică pe site-ul lor internet oficial cel puţin orice sancţiune administrativă împotriva căreia nu există vreo cale de atac şi care este aplicată pentru încălcarea dispoziţiilor naţionale de transpunere a prezentei directive şi a Regulamentului (UE) nr. 575/2013, inclusiv informaţii privind tipul şi natura încălcării şi identitatea persoanei fizice sau juridice sancţionate, fără întârziere după informarea persoanei respective cu privire la sancţiunile respective.

(2)Autorităţile competente publică sancţiunile fără a indica identitatea entităţilor implicate, în conformitate cu dreptul intern, în oricare dintre următoarele situaţii:

Art. 69: Schimbul de informaţii privind sancţiunile şi menţinerea de către ABE a unei baze de date centrale

(1)Sub rezerva respectării cerinţelor de păstrare a secretului profesional menţionate la articolul 53 alineatul (1), autorităţile competente informează ABE cu privire la toate sancţiunile administrative, inclusiv toate interdicţiile permanente, aplicate în temeiul articolelor 65, 66 şi 67, inclusiv orice cale de atac şi rezultatul acesteia. ABE menţine o bază de date centralizată a sancţiunilor administrative care i-au fost aduse la cunoştinţă, exclusiv în scopul schimburilor de informaţii dintre autorităţile competente. Baza de date poate fi accesată numai de autorităţile competente şi este actualizată pe baza informaţiilor furnizate de acestea.

Art. 70: Aplicarea efectivă a sancţiunilor administrative şi a altor măsuri administrative şi exercitarea competenţelor de a impune sancţiuni de către autorităţile competente

(1)Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul şi nivelul sancţiunilor administrative sau al altor măsuri administrative, autorităţile competente iau în considerare toate circumstanţele relevante, inclusiv, după caz:

(2)În exercitarea competenţelor lor de a impune sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative, autorităţile competente cooperează îndeaproape pentru a se asigura că sancţiunile şi măsurile respective produc rezultatele urmărite de prezenta directivă. Autorităţile competente îşi coordonează, de asemenea, acţiunile pentru a preveni acumularea şi suprapunerea sancţiunilor administrative şi ale altor măsuri administrative pe care le aplică în cazuri transfrontaliere.

(5)Până la 18 iulie 2029, ABE înaintează Comisiei un raport privind cooperarea dintre autorităţile competente în contextul aplicării sancţiunilor administrative, a penalităţilor cu titlu cominatoriu şi a altor măsuri administrative. În plus, ABE evaluează eventualele diferenţe în aplicarea sancţiunilor administrative între autorităţile competente în acest sens. În special, ABE evaluează:

Art. 71: Raportarea încălcărilor

(2)Mecanismele menţionate la alineatul (1) cuprind cel puţin:

Art. 72: Dreptul la o cale de atac

Statele membre se asigură că deciziile şi măsurile luate în temeiul actelor cu putere de lege şi actelor administrative adoptate în conformitate cu prezenta directivă sau cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pot face obiectul unei căi de atac. Statele membre se asigură de asemenea că situaţia în care nu se ia nicio decizie în termen de şase luni de la prezentarea cererii de autorizare care conţine toate informaţiile necesare potrivit dispoziţiilor naţionale de transpunere a prezentei directive, face obiectul dreptului la o cale de atac.

CAPITOLUL 2:Procese de control

Secţiunea I:Procesul de evaluare a adecvării capitalului intern

Art. 73: Capital intern

Secţiunea II:Dispoziţiile, procesele şi mecanismele instituţiilor

Subsecţiunea 1:Principii generale

Art. 74: Cadrul de administrare a activităţii şi planuri de redresare şi rezoluţie

(1)Instituţiile dispun de un cadru de administrare a activităţii solid, care include:

b)procese eficace de identificare, gestionare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care sunt sau ar putea fi expuse inclusiv a riscurilor pe termen scurt, mediu şi lung de mediu, sociale şi de guvernanţă, precum şi a riscului de concentrare rezultat din expunerile faţă de contrapărţi centrale, ţinând seama de condiţiile prevăzute la articolul 7a din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*2);

(3)ABE emite orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, referitoare la cadrul de administrare, procesele şi mecanismele menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, ţinând seama de alineatul (2) din prezentul articol.

Art. 75: Supravegherea politicilor de remunerare

(1)Autorităţile competente colectează informaţiile făcute publice în conformitate cu criteriile de publicare stabilite la articolul 450 alineatul (1) literele (g), (h), (i) şi (k) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum şi informaţiile furnizate de instituţii cu privire la diferenţele de remunerare între femei şi bărbaţi şi utilizează informaţiile respective pentru a compara tendinţele şi practicile în materie de remunerare. Autorităţile competente furnizează ABE aceste informaţii.

(2)ABE emite orientări cu privire la politicile de remunerare viabile care sunt conforme cu principiile prevăzute la articolele 92-95. Aceste orientări trebuie să ţină seama de principiile privind politicile de remunerare viabile din Recomandarea 2009/384/CE a Comisiei din 30 aprilie 2009 privind politicile de remunerare în sectorul serviciilor financiare (¹).

(3)Autorităţile competente colectează informaţii privind numărul persoanelor fizice de la nivelul unei instituţii a căror remuneraţie este de 1 milion de euro sau mai mult pentru un exerciţiu financiar, incluzând responsabilităţile de serviciu, sectorul operaţional în cauză, principalele elemente ale salariului, primele, indemnizaţiile pe termen lung şi contribuţia la pensie. Aceste informaţii se transmit la ABE, care le publică la nivel agregat pentru fiecare stat membru de origine, într-un format de raportare comun. ABE poate elabora linii directoare pentru a facilita punerea în aplicare a acestui paragraf şi a asigura consecvenţa informaţiilor colectate.

Subsecţiunea 2:Criterii tehnice privind organizarea şi tratarea riscurilor

Art. 76: Tratarea riscurilor

(1)Statele membre se asigură că organul de conducere aprobă şi, cel puţin o dată la doi ani, examinează strategiile şi politicile de asumare, gestionare, monitorizare şi diminuare a riscurilor la care instituţia este expusă sau ar putea fi expusă, inclusiv a riscurilor determinate de mediul macroeconomic în care instituţia respectivă îşi desfăşoară activitatea, ţinând cont de stadiul ciclului economic, şi a riscurilor care rezultă din impactul actual şi pe termen scurt, mediu şi lung al factorilor de mediu, sociali şi de guvernanţă (ESG).

(2)Statele membre se asigură că organul de conducere dedică suficient timp pentru examinarea problemelor legate de risc. Organul de conducere se implică activ şi asigură alocarea unor resurse adecvate în vederea administrării tuturor riscurilor semnificative abordate în cuprinsul prezentei directive şi în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum şi în vederea evaluării activelor, a utilizării ratingurilor externe şi a modelelor interne referitoare la riscurile respective. Instituţia stabileşte linii de raportare către organul de conducere care să acopere toate riscurile semnificative, politicile de gestionare a riscurilor, precum şi modificările aduse acestora.

Statele membre se asigură că organul de conducere elaborează şi monitorizează implementarea unor planuri specifice, care includ ţinte cuantificabile şi procese pentru a monitoriza şi a aborda riscurile financiare care decurg pe termen scurt, mediu şi lung din factorii ESG, inclusiv cele care decurg din procesul de ajustare şi din tendinţele de tranziţie în contextul obiectivelor de reglementare şi al actelor juridice relevante ale statelor membre şi ale Uniunii în ceea ce priveşte factorii ESG, în special obiectivul de a realiza neutralitatea climatică, precum şi, dacă acest lucru este relevant pentru instituţiile active pe plan internaţional, în contextul obiectivelor juridice şi de reglementare ale ţărilor terţe.

Ţintele cuantificabile şi procesele pentru abordarea riscurilor ESG incluse în planurile menţionate la al doilea paragraf de la prezentul alineat iau în considerare cele mai recente rapoarte şi măsuri prevăzute de Consiliul ştiinţific consultativ european privind schimbările climatice, în special în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivelor climatice ale Uniunii. În cazul în care instituţia publică informaţii privind aspecte ESG în conformitate cu Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*16), planurile menţionate la al doilea paragraf de la prezentul alineat sunt în concordanţă cu planurile menţionate la articolul 19a sau 29a din directiva respectivă şi includ, în special, acţiuni cu privire la modelul de afaceri şi strategia instituţiei care sunt coerente în cadrul ambelor planuri.

(3)Statele membre se asigură că instituţiile semnificative din punctul de vedere al dimensiunii acestora, al organizării interne şi al naturii, amplorii şi complexităţii activităţilor lor înfiinţează un comitet de risc compus din membri ai organului de conducere care nu îndeplinesc nicio funcţie executivă în instituţia respectivă. Membrii comitetului de risc trebuie să dispună de nivelul necesar de cunoştinţe, competenţe şi experienţă pentru a înţelege pe deplin şi a monitoriza strategia de risc şi apetitul pentru risc al instituţiei.

(4)Statele membre se asigură că organul de conducere, în funcţia sa de supraveghere, precum şi comitetul de risc, în cazul în care s-a înfiinţat un astfel de comitet, au accesul corespunzător la informaţii privind profilul de risc al instituţiei şi, dacă este necesar şi adecvat, la funcţia de gestionare a riscurilor şi la consultanţă de specialitate externă.

Organul de conducere în funcţia sa de supraveghere, precum şi comitetul de risc, în cazul în care s-a înfiinţat un astfel de comitet, stabilesc natura, cantitatea, formatul şi frecvenţa informaţiilor privind riscurile pe care urmează să le primească. Pentru a contribui la instituirea unor politici şi practici de remunerare solide, comitetul de risc examinează, fără a aduce atingere sarcinilor comitetului de remunerare, dacă stimulentele oferite de sistemul de remunerare ţin seama de riscuri, inclusiv de cele care rezultă din impactul factorilor ESG, de capital, de lichiditate, precum şi de probabilitatea şi calendarul câştigurilor.

(5)În conformitate cu cerinţa privind proporţionalitatea prevăzută la articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2006/73/CE a Comisiei (^*17), statele membre se asigură că instituţiile au funcţii de control intern independente de funcţiile operaţionale şi cu suficientă autoritate, importanţă, resurse şi acces la organul de conducere.

(6)Statele membre se asigură că funcţiile de control intern au acces direct la organul de conducere în funcţia sa de supraveghere şi îi pot raporta direct acestuia.

În acest scop, funcţiile de control intern sunt independente de membrii organului de conducere în funcţia sa de conducere şi de conducerea superioară şi, în special, pot face sesizări şi pot avertiza organul de conducere în funcţia sa de supraveghere, atunci când este cazul sau dacă au loc evoluţii specifice ale riscurilor care afectează sau pot să afecteze instituţia, fără a aduce atingere responsabilităţilor pe care le are organul de conducere în conformitate cu prezenta directivă şi cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Coordonatorii funcţiilor de control intern sunt cadre de conducere de nivel superior independente, cu responsabilităţi distincte pentru funcţiile de administrare a riscurilor, de conformitate şi de audit intern. În cazul în care natura, amploarea şi complexitatea activităţilor instituţiei nu justifică numirea unei anumite persoane pentru funcţia de administrare a riscurilor sau pentru funcţia de asigurare a conformităţii, o altă persoană de rang superior care îndeplineşte alte sarcini în cadrul instituţiei poate îndeplini responsabilităţile pentru funcţiile de conformitate sau de administrare a riscurilor, cu condiţia să nu existe niciun conflict de interese şi ca persoana responsabilă de funcţia de administrare a riscurilor şi de funcţia de conformitate:

Art. 77: Abordări interne pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii

(1)Autorităţile competente încurajează instituţiile care sunt semnificative ţinând seama de dimensiunea, organizarea internă şi natura, amploarea şi complexitatea activităţilor lor să dezvolte o capacitate internă de evaluare a riscului de credit şi să utilizeze mai frecvent abordarea bazată pe modele interne de rating pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de credit, în cazul în care expunerile lor sunt semnificative în termeni absoluţi şi în cazul în care au, în acelaşi timp, un număr mare de contrapartide semnificative. Prezentul articol nu aduc atingere îndeplinirii criteriilor prevăzute în partea a treia titlul I capitolul 3 secţiunea 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(3)Autorităţile competente încurajează instituţiile, ţinând seama de dimensiunea lor şi de organizarea lor internă, precum şi de natura, amploarea şi complexitatea activităţilor acestora să dezvolte o capacitate internă de evaluare a riscului de piaţă şi să utilizeze mai frecvent modele interne de calculare a cerinţelor de fonduri proprii pentru portofoliile cuprinzând poziţiile din portofoliul de tranzacţionare, împreună cu modele interne de calculare a cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare în cazul în care expunerile acestora faţă de riscul de nerambursare sunt semnificative în termeni absoluţi şi în cazul în care au un număr mare de poziţii semnificative pe instrumente de datorie sau de capital tranzacţionate ale unor emitenţi diferiţi.

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a defini conceptul de «expuneri faţă de riscul de nerambursare care sunt semnificative în termeni absoluţi», menţionat la alineatul (3) primul paragraf, şi pragurile pentru numerele mari de contrapărţi semnificative şi poziţii pe instrumente de datorie sau de capital tranzacţionate ale unor emitenţi diferiţi.

Art. 78: Analiza comparativă în scopuri de supraveghere a abordărilor privind calcularea cerinţelor de fonduri proprii

(1)Autorităţile competente se asigură de toate elementele următoare:

b)că instituţiile care utilizează abordarea standardizată alternativă prevăzută în partea a treia titlul IV capitolul 1a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 transmit rezultatele calculelor pentru expunerile sau poziţiile lor care sunt incluse în portofoliile de referinţă, cu condiţia ca dimensiunea operaţiunilor bilanţiere şi extrabilanţiere care prezintă un risc de piaţă ale instituţiilor să fie mai mare sau egală cu 500 de milioane EUR în conformitate cu articolul 325a alineatul (1) litera (b) din respectivul regulament;

c)că instituţiile cărora li se permite să utilizeze abordări interne în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum şi instituţiile relevante care aplică abordarea standardizată în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2 din regulamentul respectiv transmit rezultatele calculelor abordărilor utilizate în scopul determinării cuantumului pierderilor de credit aşteptate pentru expunerile sau poziţiile lor care sunt incluse în portofoliile de referinţă în cazul în care este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:

Instituţiile transmit rezultatele calculelor lor menţionate la primul paragraf, împreună cu o explicaţie a metodologiilor utilizate pentru a produce aceste rezultate şi orice informaţii calitative, astfel cum sunt solicitate de ABE, care pot explica impactul acestor calcule asupra cerinţelor de fonduri proprii. Respectivele rezultate se transmit autorităţilor competente cel puţin o dată pe an. ABE poate desfăşura un exerciţiu de analiză comparativă în scopuri de supraveghere o dată la doi ani pentru fiecare abordare menţionată la primul paragraf după ce exerciţiul respectiv a fost derulat de cinci ori pentru fiecare abordare în parte.

(2)Autorităţile competente asigură faptul că instituţiile transmit autorităţilor competente şi ABE rezultatele calculelor menţionate la alineatul (1) în conformitate cu modelul dezvoltat de ABE în conformitate cu alineatul (8). În cazul în care autorităţile competente aleg să dezvolte portofolii specifice, acest lucru are loc în consultare cu ABE şi se asigură faptul că instituţiile raportează rezultatele calculelor separat de rezultatele calculelor pentru portofoliile ABE.

(3)Autorităţile competente monitorizează, pe baza informaţiilor transmise de instituţii în conformitate cu alineatul (1), diferitele valori ale expunerilor ponderate la risc sau ale cerinţelor de fonduri proprii, după caz, pentru expunerile sau tranzacţiile din portofoliul de referinţă care rezultă din abordările instituţiilor respective. Autorităţile competente realizează o evaluare a calităţii abordărilor respective, cel puţin cu aceeaşi frecvenţă ca cea a exerciţiului ABE menţionat la alineatul (1) al doilea paragraf, acordând o atenţie deosebită:

(4)În cazul în care anumite instituţii prezintă discrepanţe semnificative faţă de majoritatea instituţiilor omoloage sau în cazul în care există puţine elemente comune în metodele utilizate, ceea ce conduce la rezultate foarte variate, autorităţile competente investighează motivele acestui fapt şi, dacă se poate stabili în mod clar că metoda unei instituţii duce la o subestimare a cerinţelor de fonduri proprii care nu poate fi atribuită diferenţelor în materie de riscuri ale expunerilor sau poziţiilor aferente, adoptă măsurile corective necesare.

(7)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza:

c)lista instituţiilor relevante menţionate la alineatul (1) litera (c).

Art. 79: Riscul de credit şi riscul de contrapartidă

(b)instituţiile au metodologii interne care le permit să evalueze riscul de credit al expunerilor faţă de debitori individuali, titluri de valoare sau poziţiile din securitizare, precum şi riscul de credit la nivelul portofoliului. În special, metodologiile interne nu trebuie să se bazeze exclusiv sau în mod mecanic pe ratinguri de credit externe. În cazul în care cerinţele de fonduri proprii se bazează pe o evaluare a unei instituţii externe de evaluare a creditului (ECAI, External Credit Assessment Institution) sau pe faptul că o expunere este neevaluată, acest lucru nu scuteşte instituţiile de a lua în considerare şi alte informaţii relevante pentru a îşi evalua modul de repartizare a capitalului intern;

Art. 81: Riscul de concentrare

Autorităţile competente se asigură că riscul de concentrare care rezultă din expunerile faţă de fiecare contraparte, inclusiv faţă de contrapărţile centrale, grupurile de contrapărţi aflate în legătură şi contrapărţile din acelaşi sector economic, aceeaşi regiune geografică sau care desfăşoară aceeaşi activitate sau furnizează aceeaşi marfă, ori care rezultă din aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit, inclusiv, în special, riscurile aferente expunerilor indirecte mari din credite, de exemplu, faţă de un singur emitent de garanţii reale, este abordat şi controlat, inclusiv prin intermediul unor politici şi proceduri scrise. În cazul criptoactivelor fără un emitent identificabil, riscul de concentrare este evaluat din perspectiva expunerii la criptoactive cu caracteristici similare.

Autorităţile competente evaluează şi monitorizează evoluţiile practicilor instituţiilor în ceea ce priveşte gestionarea riscului de concentrare rezultat pentru acestea din expunerile faţă de contrapărţi centrale, inclusiv planurile elaborate în conformitate cu articolul 76 alineatul (2) al cincilea paragraf din prezenta directivă, precum şi progresele înregistrate în ceea ce priveşte adaptarea modelelor lor de afaceri la dispoziţiile prevăzute la articolul 7a din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

Art. 82: Riscul din securitizare

Art. 83: Riscul de piaţă

(3)Capitalul intern trebuie să fie adecvat la riscurile de piaţă importante care nu sunt supuse unei cerinţe de fonduri proprii.

Instituţiile care, la calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de poziţie în conformitate cu partea a treia titlul IV capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, şi-au compensat poziţiile pe una sau mai multe dintre acţiunile care compun un indice bursier cu una sau mai multe poziţii pe contractul futures pe indici bursieri sau un alt instrument derivat bazat pe indici bursieri au un capital intern adecvat pentru a acoperi riscul de bază de pierderi cauzate de faptul că valoarea contractului futures sau a unui alt instrument derivat nu evoluează în deplină concordanţă cu valoarea acţiunilor constituente; de asemenea, instituţiile deţin un astfel de capital intern corespunzător atunci când deţin poziţii opuse pe contracte futures privind indici bursieri care nu sunt identice în ceea ce priveşte fie scadenţa ori structura lor, fie ambele.

Art. 84: Riscul de rată a dobânzii rezultat din activităţi din afara portofoliului de tranzacţionare

(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica, în sensul prezentului articol, o metodologie standardizată pe care instituţiile o pot utiliza în vederea evaluării riscurilor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, inclusiv o metodologie standardizată simplificată pentru instituţiile mici şi de complexitate redusă, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 145 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care să fie cel puţin la fel de conservatoare ca metodologia standardizată.

(6)ABE emite orientări pentru a preciza criteriile pentru:

Art. 85: Riscul operaţional

(1)Autorităţile competente se asigură că instituţiile pun în aplicare politici şi proceduri pentru evaluarea şi gestionarea expunerilor la riscul operaţional, inclusiv la riscurile care decurg din acordurile de externalizare şi din expunerile directe şi indirecte la criptoactive şi la prestatorii de servicii de criptoactive, precum şi pentru acoperirea evenimentelor cu frecvenţă redusă, dar extrem de grave. Instituţiile stabilesc ce anume constituie risc operaţional în sensul politicilor şi procedurilor respective.

(2)Autorităţile competente se asigură că instituţiile dispun de politici şi planuri adecvate de intervenţie şi de continuitate a activităţii, inclusiv de politici şi planuri de continuitate a activităţii TIC şi de planuri de răspuns şi de recuperare în domeniul TIC pentru tehnologia pe care o utilizează pentru comunicarea informaţiilor şi că aceste planuri sunt elaborate, gestionate şi testate în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (UE) 2022/2554, pentru a le permite instituţiilor să îşi continue activitatea în caz de întrerupere gravă a activităţii şi să limiteze pierderile suportate ca urmare a unei astfel de întreruperi.

Art. 86: Riscul de lichiditate

(1)Autorităţile competente se asigură că instituţiile au strategii, politici, procese şi sisteme robuste de identificare, măsurare, gestionare şi monitorizare a riscului de lichiditate în cadrul unui număr corespunzător de termene, inclusiv pe parcursul zilei (intra-day), astfel încât să se asigure că instituţiile menţin rate adecvate de amortizoare de lichidităţi. Respectivele strategii, politici, procese şi sisteme sunt ajustate în funcţie de liniile de activitate, monede, sucursale şi entităţi juridice şi includ mecanisme corespunzătoare de alocare pentru costurile de lichiditate, beneficii şi riscuri.

(3)Autorităţile competente se asigură că instituţiile, ţinând seama de natura, amploarea şi complexitatea activităţilor acestora, dispun de profiluri de risc de lichiditate care respectă şi nu depăşesc nivelul stabilit pentru un sistem robust şi care funcţionează adecvat.

(5)Autorităţile competente se asigură că instituţiile fac distincţie între activele gajate şi cele negrevate disponibile în orice moment, în special în situaţii de urgenţă. De asemenea, acestea se asigură că instituţiile iau în considerare entitatea juridică în care se află activele, ţara în care activele sunt înregistrate legal fie într-un registru, fie într-un cont, precum şi eligibilitatea acestora şi monitorizează modul în care activele pot fi mobilizate prompt.

(8)Autorităţile competente se asigură că instituţiile au în vedere scenarii alternative privind poziţiile de lichiditate şi factorii de diminuare a riscurilor şi că reexaminează ipotezele care stau la baza deciziilor privind poziţia de finanţare cel puţin o dată pe an. În acest sens, scenariile alternative trebuie să vizeze în special elementele extrabilanţiere şi alte datorii contingente, inclusiv cele ale entităţilor special constituite în scopul securitizării (SSPE, Securitisation Special Purpose Entities) sau ale altor entităţi speciale, menţionate în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în raport cu care instituţia acţionează ca sponsor sau oferă un sprijin semnificativ sub formă de lichidităţi.

(11)Autorităţile competente se asigură că instituţiile dispun de planuri de redresare privind lichiditatea care stabilesc strategii adecvate şi măsuri de punere în aplicare corespunzătoare pentru a rezolva problema eventualei lipse de lichidităţi, inclusiv în ceea ce priveşte sucursalele stabilite într-un alt stat membru. Autorităţile competente se asigură că planurile respective sunt testate de instituţii cel puţin o dată pe an, actualizate pe baza rezultatelor scenariilor alternative menţionate la alineatul (8), raportate conducerii superioare şi aprobate de aceasta, astfel încât politicile şi procesele interne să poată fi ajustate în consecinţă. Instituţiile iau măsurile operaţionale necesare în avans pentru a se asigura că planurile de redresare privind lichiditatea pot fi puse în aplicare imediat. Printre aceste măsuri operaţionale se numără asigurarea disponibilităţii imediate a garanţiilor pentru finanţare de la banca centrală. Aceasta include asigurarea disponibilităţii garanţiei în moneda unui alt stat membru, dacă este cazul, sau în moneda unei ţări terţe faţă de care instituţia are expuneri şi, dacă este necesar din punct de vedere operaţional, pe teritoriul unui stat membru gazdă sau al unei ţări terţe faţă de moneda căreia are expuneri.

Art. 87: Riscul efectului de levier excesiv

(2)Autorităţile competente se asigură că instituţiile tratează cu precauţie problema riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, ţinând cont de creşterile potenţiale ale riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier cauzate de reducerea fondurilor proprii ale instituţiei prin pierderi anticipate sau realizate, în funcţie de normele contabile aplicabile. În acest scop, instituţiile trebuie să poată face faţă la diferite situaţii de criză din punctul de vedere al riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier.

Art. 87^a: Riscuri de mediu, sociale şi de guvernanţă

(3)Autorităţile competente se asigură că instituţiile îşi testează rezilienţa la efectele negative pe termen lung ale factorilor ESG, atât în cadrul scenariului de referinţă, cât şi al scenariilor nefavorabile într-un interval de timp dat, începând cu factorii legaţi de climă. În ceea ce priveşte o astfel de testare a rezilienţei, autorităţile competente se asigură că instituţiile includ o serie de scenarii ESG care să reflecte impactul potenţial al schimbărilor de mediu şi sociale şi al politicilor publice conexe asupra mediului de afaceri pe termen lung. Autorităţile competente se asigură că, în procesul de testare a rezilienţei, instituţiile utilizează scenarii credibile, bazate pe scenariile elaborate de organizaţiile internaţionale.

(4)Autorităţile competente evaluează şi monitorizează evoluţia practicilor instituţiilor în ceea ce priveşte strategiile lor de ESG şi administrarea riscurilor, inclusiv planurile care cuprind ţinte cuantificabile şi procese pentru monitorizarea şi abordarea riscurilor ESG apărute pe termen scurt, mediu şi lung, planuri care urmează să fie elaborate în conformitate cu articolul 76 alineatul (2). Respectiva evaluare ţine seama de oferta de produse legate de durabilitate a instituţiilor, de politicile lor de finanţare a tranziţiei, de politicile conexe de iniţiere a împrumuturilor şi de ţintele şi limitele legate de ESG. Autorităţile competente evaluează soliditatea planurilor respective în cadrul procesului de supraveghere şi evaluare.

(5)Până la 10 ianuarie 2026, ABE emite ghiduri în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 pentru a preciza:

b)conţinutul planurilor care urmează să fie elaborate în conformitate cu articolul 76 alineatul (2), care include termene specifice şi ţinte şi obiective intermediare cuantificabile pentru a monitoriza şi a aborda riscurile financiare care decurg din factorii ESG, inclusiv cele care decurg din procesul de ajustare şi tendinţele de tranziţie în contextul obiectivelor de reglementare şi al actelor juridice relevante ale Uniunii şi ale statelor membre în ceea ce priveşte factorii ESG, în special obiectivul de a realiza neutralitatea climatică, precum şi, acolo unde este relevant pentru instituţiile active la nivel internaţional, obiectivele juridice şi de reglementare ale ţărilor terţe;

d)criteriile de stabilire a scenariilor menţionate la alineatul (3), inclusiv parametrii şi ipotezele care trebuie utilizate în fiecare dintre scenarii, riscurile specifice şi intervalele de timp.

Dacă este cazul, metodologiile şi ipotezele care stau la baza ţintelor, angajamentelor şi deciziilor strategice comunicate public prin intermediul conţinutului planurilor menţionate la articolul 19a sau 29a din Directiva 2013/34/UE sau al altor cadre relevante de comunicare publică şi de diligenţă necesară sunt în concordanţă cu criteriile, metodologiile şi ţintele menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, precum şi cu ipotezele şi angajamentele incluse în planurile respective.

Subsecţiunea 3:Guvernanţa

Art. 88: Principii de guvernanţă

(1)Statele membre se asigură că organul de conducere defineşte, supraveghează şi este responsabil pentru punerea în aplicare a unor principii de guvernanţă care să asigure administrarea eficientă şi prudentă a instituţiei, inclusiv separarea responsabilităţilor în cadrul organizaţiei şi prevenirea conflictelor de interese.

(2)Statele membre se asigură că instituţiile care sunt semnificative din punctul de vedere al dimensiunii şi al organizării interne, precum şi al naturii, amplorii şi complexităţii activităţilor lor înfiinţează un comitet de numire compus din membri ai organului de conducere care nu îndeplinesc nicio funcţie executivă în instituţia respectivă.

a)identifică şi recomandă candidaţi pentru ocuparea poziţiilor libere în cadrul organului de conducere, spre aprobare de către organul de conducere sau de către adunarea generală, evaluează echilibrul de cunoştinţe, competenţe, diversitate şi experienţă în cadrul organului de conducere şi pregăteşte o descriere a rolurilor şi a capacităţilor în vederea numirii într-o anumită poziţie şi evaluează aşteptările în ceea ce priveşte timpul alocat în acest sens;

d)examinează periodic politica organului de conducere în ceea ce priveşte selecţia şi numirea membrilor conducerii superioare şi face recomandări organului de conducere.

(3)Fără a aduce atingere responsabilităţii colective generale a organului de conducere, statele membre se asigură că instituţiile întocmesc, menţin şi actualizează declaraţii individuale în care sunt prezentate rolurile şi atribuţiile tuturor membrilor organului de conducere în funcţia sa de conducere, ale conducerii superioare şi ale persoanelor care deţin funcţii-cheie, precum şi un document privind atribuţiile conferite, incluzând detalii privind liniile de raportare, privind liniile de responsabilitate, precum şi privind persoanele care fac parte din cadrul de administrare a activităţii menţionat la articolul 74 alineatul (1) şi privind atribuţiile acestora.

Art. 89: Raportarea pentru fiecare ţară în parte

(1)De la 1 ianuarie 2015, statele membre solicită fiecărei instituţii să comunice anual, defalcat pentru fiecare stat membru şi pentru fiecare ţară terţă în care a înfiinţat o sucursală, următoarele informaţii pe bază consolidată pentru exerciţiul financiar:

(3)Până la 1 iulie 2014 toate instituţiile globale de importanţă sistemică autorizate în Uniune, astfel cum au fost identificate la nivel internaţional, transmit Comisiei informaţiile menţionate la alineatul (1) literele (d), (e) şi (f) pe bază de confidenţialitate de către. Comisia, după consultarea ABE, AEAPO şi AEVMP, după caz, desfăşoară o evaluare generală în legătură cu potenţialele consecinţe economice negative ale publicării unor astfel de informaţii, inclusiv impactul asupra competitivităţii, disponibilitatea investiţiilor şi a creditelor şi stabilitatea sistemului financiar. Până la 31 decembrie 2014, Comisia îşi prezintă raportul Parlamentului European şi Consiliului.

(6)Până la 1 ianuarie 2021, Comisia, după ce se consultă cu ABE, EIOPA şi ESMA, analizează dacă informaţiile menţionate la literele (a)-(f) de la alineatul (1) sunt încă adecvate, ţinând seama totodată de evaluările de impact anterioare, de acordurile internaţionale şi de evoluţiile legislative din Uniune, precum şi dacă la alineatul (1) pot fi adăugate alte cereri de informaţii relevante.

Art. 91: Organul de conducere şi evaluarea adecvării

(1)Instituţiile şi societăţile financiare holding şi societăţile financiare holding mixte cărora li s-a acordat aprobarea în conformitate cu articolul 21a alineatul (1), (denumite în continuare «entităţile») au responsabilitatea principală de a se asigura că membrii organului de conducere au în orice moment o reputaţie suficient de bună, acţionează cu onestitate, integritate şi pe baza unei gândiri independente, posedă suficiente cunoştinţe, competenţe şi experienţă pentru a-şi exercita atribuţiile şi îndeplinesc criteriile şi cerinţele prevăzute la alineatele (2)-(6) de la prezentul articol, cu excepţia administratorilor temporari numiţi de autorităţile competente în temeiul articolului 29 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE şi a administratorilor speciali numiţi de autorităţile de rezoluţie în temeiul articolului 35 alineatul (1) din respectiva directivă. Absenţa unei condamnări penale sau a unei urmăriri penale în curs pentru o infracţiune nu este suficientă în sine pentru a îndeplini cerinţa de a avea o bună reputaţie şi de a acţiona cu onestitate şi integritate.

(1¹)Entităţile se asigură că membrii organului de conducere îndeplinesc în orice moment criteriile şi cerinţele prevăzute la alineatele (2)-(6) şi evaluează adecvarea membrilor organului de conducere ţinând seama de aşteptările în materie de supraveghere, înainte ca aceştia să-şi preia funcţiile şi periodic, astfel cum se prevede în actele cu putere de lege şi reglementările aplicabile, în orientările şi politicile interne privind adecvarea.

Cu toate acestea, în cazul în care majoritatea membrilor organului de conducere urmează să fie înlocuiţi în acelaşi timp cu membri nou-numiţi, iar aplicarea primului paragraf ar conduce la o situaţie în care evaluarea adecvării noilor membri ar urma să fie efectuată de membrii aflaţi la sfârşit de mandat, statele membre pot permite ca evaluarea să aibă loc după ce membrii nou-numiţi şi-au preluat funcţiile. Atunci când depune cererea la autoritatea competentă, în conformitate cu alineatul (1f), entitatea confirmă, de asemenea, existenţa condiţiilor respective.

(1²)În cazul în care entităţile conchid, pe baza evaluării interne a adecvării menţionate la alineatul (1a), că membrul sau membrul potenţial în cauză nu îndeplineşte criteriile şi cerinţele prevăzute la alineatul (1), entităţile:

(1⁴)Statele membre se asigură că, cel puţin pentru următoarele entităţi, autoritatea competentă primeşte o cerere privind adecvarea fără întârzieri nejustificate şi de îndată ce există intenţia clară de a numi un membru al organului de conducere în funcţia sa de conducere sau preşedintele organului de conducere în funcţia sa de supraveghere şi, în orice caz, cel târziu cu 30 de zile lucrătoare înainte ca membrii potenţiali să îşi preia funcţia:

(1⁵)Cererea privind adecvarea menţionată la alineatul (1d) este însoţită de:

f)indicarea datei numirii şi a datei la care atribuţiile vor fi preluate efectiv.

(1⁶)Statele membre se asigură că autorităţile competente evaluează dacă membrii organului de conducere îndeplinesc în orice moment criteriile şi cerinţele prevăzute la alineatele (2)-(6). Entităţile furnizează autorităţii competente, prin mijloacele stabilite de această autoritate, cererea privind adecvarea şi orice alte informaţii necesare pentru evaluarea adecvării membrilor organului lor de conducere.

(1⁸)În cazul în care membrii organului de conducere nu îndeplinesc în orice moment criteriile şi cerinţele prevăzute la alineatele (2)-(6), statele membre se asigură că autorităţile competente dispun de competenţele necesare:

c)pentru a le impune entităţilor în cauză să ia măsurile suplimentare necesare pentru a se asigura că membrii respectivi sunt sau devin adecvaţi pentru funcţia în cauză.

(1⁹)Autorităţile competente pot solicita autorităţii responsabile cu supravegherea combaterii spălării banilor sau a finanţării terorismului în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849 să consulte, în contextul verificărilor lor şi în funcţie de riscuri, informaţiile relevante referitoare la membrii organului de conducere. Autorităţile competente pot solicita, de asemenea, accesul la baza de date centrală CSB/CFT menţionată în Regulamentul (UE) 2024/1620 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*19). Autoritatea pentru Combaterea Spălării Banilor şi a Finanţării Terorismului instituită prin respectivul regulament (denumită în continuare «Autoritatea pentru Combaterea Spălării Banilor şi a Finanţării Terorismului») decide dacă acordă sau nu un astfel de acces.

(2¹)Fiecare membru al organului de conducere are o bună reputaţie şi acţionează cu onestitate, integritate şi pe baza unei gândiri independente pentru a evalua şi contesta în mod eficace deciziile organului de conducere atunci când este necesar şi pentru a supraveghea şi monitoriza în mod eficace procesul decizional în materie de conducere. Calitatea de membru al organului de conducere al unei instituţii de credit afiliate în mod permanent unui organism central nu constituie în sine un obstacol în calea acţionării pe baza unei gândiri independente.

(3)Numărul de funcţii de conducere pe care le poate deţine simultan un membru al organului de conducere se stabileşte în funcţie de circumstanţele specifice şi de natura, amploarea şi complexitatea activităţilor entităţii. Cu excepţia cazului în care membrii organului de conducere reprezintă interesele unui stat membru, membrii organului de conducere al unei entităţi care este semnificativă din punctul de vedere al dimensiunii şi al organizării sale interne, precum şi al naturii, obiectului şi complexităţii activităţilor sale deţin simultan, începând cu 1 iulie 2014, cel mult una dintre următoarele combinaţii de funcţii de conducere:

(4)În sensul alineatului (3), următoarele sunt considerate ca fiind o singură funcţie de conducere:

b)funcţiile de conducere executive sau neexecutive deţinute în oricare dintre următoarele:

(10)În sensul prezentului articol şi al articolului 91a, ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru entităţile enumerate la alineatul (1d) de la prezentul articol pentru a detalia conţinutul minim al chestionarului privind adecvarea, al curricula vitae şi al evaluării interne a adecvării care trebuie transmise autorităţilor competente în vederea efectuării evaluării adecvării menţionate la alineatul (1f) de la prezentul articol şi la articolul 91a alineatul (5).

(11)Până la 10 iulie 2026, ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, în legătură cu următoarele:

(12)Până la 31 decembrie 2029, ABE, în strânsă cooperare cu BCE, examinează aplicarea alineatelor (1d)-(1j) şi eficacitatea acestora în asigurarea faptului că respectivul cadru în materie de evaluare a adecvării este adecvat scopului şi raportează cu privire la aceste aspecte, ţinând seama de principiul proporţionalităţii. ABE transmite raportul respectiv Parlamentului European şi Consiliului. Pe baza raportului respectiv, Comisia prezintă o propunere legislativă, dacă este cazul.

Art. 91^a: Persoane care deţin funcţii-cheie şi evaluarea adecvării

(1)Entităţile menţionate la articolul 91 alineatul (1) au responsabilitatea principală de a se asigura că persoanele care deţin funcţii-cheie au în orice moment o reputaţie suficient de bună, acţionează cu onestitate şi integritate şi au suficiente cunoştinţe, competenţe şi experienţă pentru îndeplinirea sarcinilor lor. Absenţa unei condamnări penale sau a unei urmăriri penale în curs pentru o infracţiune nu este suficientă în sine pentru a îndeplini cerinţa de a avea o bună reputaţie şi de a acţiona cu onestitate şi integritate.

(3)În cazul în care entităţile conchid, pe baza evaluării interne a adecvării menţionate la alineatul (2), că o persoană nu îndeplineşte criteriile şi cerinţele prevăzute la alineatul (1), entităţile:

(5)Statele membre se asigură că autorităţile competente evaluează îndeplinirea în orice moment de către coordonatorii funcţiilor de control intern şi directorul financiar a criteriilor şi cerinţelor prevăzute la alineatul (1) în cazul în care respectivii coordonatori ai funcţiilor de control intern sau respectivul director financiar sunt numiţi în funcţii cel puţin în următoarele entităţi:

(6)În cazul în care coordonatorii funcţiilor de control intern şi directorul financiar nu îndeplinesc în orice moment criteriile şi cerinţele prevăzute la alineatul (1), statele membre se asigură că autorităţile competente dispun de competenţele necesare:

c)pentru a le impune entităţilor în cauză să ia măsurile suplimentare necesare pentru a se asigura că coordonatorii funcţiilor de control intern sau directorul financiar respectivi sunt sau devin adecvaţi pentru funcţia în cauză.

(7)Autorităţile competente pot solicita autorităţii responsabile cu supravegherea combaterii spălării banilor sau a finanţării terorismului în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849 să consulte, în contextul verificărilor lor şi în funcţie de riscuri, informaţiile relevante referitoare la coordonatorii funcţiilor de control intern şi la directorul financiar. Autorităţile competente pot solicita, de asemenea, accesul la baza de date centrală CSB/CFT menţionată în Regulamentul (UE) 2024/1620. Autoritatea pentru Combaterea Spălării Banilor şi a Finanţării Terorismului decide dacă acordă sau nu un astfel de acces.

(8)Până la 10 iulie 2026, ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, în legătură cu următoarele:

Art. 92: Politici de remunerare

(2)Statele membre se asigură că, la stabilirea şi aplicarea politicilor privind remuneraţia totală, inclusiv salariile şi beneficiile discreţionare de tipul pensiilor, pentru categoriile de personal ale căror activităţi profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al instituţiei, instituţiile respectă următoarele cerinţe într-un mod adecvat în raport cu dimensiunea şi organizarea lor internă, precum şi cu natura, amploarea şi complexitatea activităţilor lor:

g)politica de remunerare, care ţine cont de criteriile naţionale de stabilire a salariilor, face o distincţie clară între criteriile de stabilire:

(3)În sensul alineatului (2), categoriile de personal ale căror activităţi profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al instituţiei includ cel puţin:

c)membrii personalului îndreptăţiţi la remuneraţii semnificative în exerciţiul financiar precedent, cu condiţia ca următoarele condiţii să fie îndeplinite:

Art. 93: Instituţiile care beneficiază de o intervenţie guvernamentală

Art. 94: Elementele variabile ale remuneraţiei

(1)Pentru elementele variabile ale remuneraţiei, pe lângă principiile prevăzute la articolul 92 alineatul (2) şi în aceleaşi condiţii, se aplică următoarele:

g)instituţiile stabilesc raporturile adecvate dintre componenta fixă şi componenta variabilă ale remuneraţiei totale, pentru care se aplică următoarele principii:

- instituţia informează fără întârziere autoritatea competentă în legătură cu recomandarea adresată acţionarilor, proprietarilor sau asociaţilor săi, inclusiv în legătură cu rata maximă majorată propusă şi motivele care au stat la baza acesteia şi are capacitatea de a demonstra autorităţii competente că rata majorată propusă nu intră în conflict cu obligaţiile instituţiei în temeiul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 575/2013, luând în considerare în special obligaţiile privind fondurile proprii ale instituţiei.

- instituţia informează fără întârziere autoritatea competentă în legătură cu deciziile luate de acţionarii, proprietarii sau asociaţii săi, inclusiv în legătură cu eventuala rată maximă majorată aprobată în conformitate cu primul paragraful de la prezentul punct, iar autorităţile competente utilizează informaţia primită pentru a compara practicile instituţiilor în această privinţă. Autorităţile competente transmit ABE informaţiile respective, iar ABE le publică la nivel agregat pentru fiecare stat membru de origine, într-un format de raportare comun. ABE poate elabora linii directoare pentru a facilita punerea în aplicare a prezentei liniuţe şi pentru a asigura coerenţa informaţiilor colectate.

l)o parte substanţială, dar în orice caz cel puţin 50 % din orice remuneraţie variabilă trebuie să fie reprezentată de o combinaţie echilibrată între următoarele elemente:

Instrumentele menţionate la prezentul punct fac obiectul unei politici de conservare adecvate proiectate să alinieze stimulentele cu interesele pe termen lung ale instituţiei. Statele membre sau autorităţile competente ale acestora pot impune restricţii cu privire la tipul acestor instrumente şi la caracteristicile lor sau pot interzice utilizarea anumitor instrumente, după caz. Acest principiu se aplică atât părţii componentei de remuneraţie variabilă care este reportată în conformitate cu litera (m), cât şi părţii componentei de remuneraţie variabilă care nu este reportată;

m)o parte substanţială, şi în orice caz de cel puţin 40 %, din componenta de remuneraţie variabilă este reportată pentru o perioadă de cel puţin patru până la cinci ani şi este în concordanţă cu natura activităţii, riscurile aferente acesteia şi activităţile membrului personalului în cauză. Pentru membrii organului de conducere şi ai conducerii superioare a instituţiilor care sunt semnificative din punctul de vedere al dimensiunii, al organizării interne şi al naturii, amplorii şi complexităţii activităţilor lor, perioada de amânare nu ar trebui să fie mai mică de cinci ani.

n)remuneraţia variabilă, inclusiv partea reportată, este plătită sau se dobândeşte numai dacă poate fi susţinută în conformitate cu situaţia financiară a instituţiei în ansamblu şi dacă se justifică pe baza performanţei instituţiei, a unităţii de afaceri în care se desfăşoară activitatea şi a angajatului în cauză.

o)politica de pensii este aliniată la strategia de afaceri, obiectivele, valorile şi interesele pe termen lung ale instituţiei.

În cazul în care angajatul încetează, din proprie voinţă, raporturile contractuale cu instituţia înainte de a se pensiona, beneficiile discreţionare de tipul pensiilor se reţin de instituţie timp de cinci ani sub forma instrumentelor menţionate la litera (l). În cazul în care un angajat ajunge la vârsta de pensionare, beneficiile discreţionare de tipul pensiilor sunt plătite angajatului în cauză sub forma instrumentelor menţionate la litera (l), care sunt supuse unei perioade de reţinere de cinci ani;

(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru specificarea claselor de instrumente care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul (1) litera (l) punctul (ii).

c)alte categorii de personal, care nu sunt menţionate în mod expres la articolul 92 alineatul (3), ale căror activităţi profesionale exercită asupra profilului de risc al instituţiei un impact la fel de semnificativ ca cel al categoriilor de personal menţionate la articolul 92 alineatul (3).

Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. În ceea ce priveşte standardele tehnice de reglementare aplicabile firmelor de investiţii, împuternicirea prevăzută la articolul 94 alineatul (2) din prezenta directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European şi a Consiliului (^*3), se aplică în continuare până la 26 iunie 2021.

(3)Prin derogare de la alineatul (1), cerinţele enunţate la alineatul (1) literele (l) şi (m) şi la alineatul (1) litera (o) al doilea paragraf din respectivul alineat nu se aplică:

(4)Prin derogare de la alineatul (3) litera (a), un stat membru poate reduce sau majora pragul indicat la litera respectivă, cu condiţia ca:

Art. 95: Comitetul de remunerare

(1)Autorităţile competente se asigură că instituţiile semnificative din punctul de vedere al dimensiunii, al organizării interne şi al naturii, amplorii şi complexităţii activităţilor lor înfiinţează un comitet de remunerare. Comitetul de remunerare se constituie într-un mod care să îi permită să exercite o judecată competentă şi independentă cu privire la politicile şi practicile de remunerare şi la stimulentele create în vederea gestionării riscurilor, a administrării capitalului şi a lichidităţilor.

(2)Autorităţile competente se asigură că comitetul de remunerare răspunde de elaborarea deciziilor privind remunerarea, inclusiv a celor care au implicaţii asupra riscurilor şi asupra gestionării riscurilor instituţiei respective şi care trebuie luate de organul de conducere. Preşedintele şi membrii comitetului de remunerare sunt membri ai organului de conducere care nu deţin funcţii executive în cadrul instituţiei respective. Dacă legislaţia naţională prevede reprezentarea personalului în organul de conducere, comitetul de remunerare include unul sau mai mulţi reprezentanţi ai personalului. La elaborarea acestor decizii, comitetul de remunerare ţine seama de interesele pe termen lung ale acţionarilor, investitorilor şi altor părţi interesate în instituţie, precum şi de interesul public.

Secţiunea III:Procesul de supraveghere şi evaluare

Art. 97: Procesul de supraveghere şi evaluare

(1)Ţinând seama de criteriile tehnice stabilite la articolul 98, autorităţile competente analizează dispoziţiile, strategiile, procedurile şi mecanismele puse în aplicare de instituţii pentru a se conforma prevederilor prezentei directive şi Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi evaluează:

(4)Autorităţile competente stabilesc frecvenţa şi intensitatea analizei şi evaluării menţionate la alineatul (1), ţinând seama de mărimea, importanţa sistemică, natura, amploarea şi complexitatea activităţilor desfăşurate de instituţia în cauză, precum şi de principiul proporţionalităţii. Actualizarea analizei şi evaluării se face cel puţin o dată pe an în cazul instituţiilor care fac obiectul programului de supraveghere prudenţială menţionat la articolul 99 alineatul (2).

d)instituţiile-filiale menţionate la litera (c) de la prezentul paragraf îndeplinesc toate condiţiile următoare:

(4¹)Autorităţile competente pot ajusta metodologiile de aplicare a analizei şi a evaluării menţionate la alineatul (1) din prezentul articol pentru a lua în considerare instituţii cu profiluri de risc similare, cum ar fi modele de afaceri similare sau o situare geografică similară a expunerilor. Astfel de metodologii ajustate pot include valori de referinţă axate pe risc şi indicatori cantitativi, permit luarea în considerare în mod corespunzător a riscurilor specifice la care poate fi expusă fiecare instituţie în parte şi nu aduc atingere caracterului specific instituţiei al măsurilor impuse în conformitate cu articolul 104.

În cazul în care folosesc metodologii ajustate în temeiul prezentului alineat, autorităţile competente notifică ABE. ABE monitorizează practicile de supraveghere şi emite orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, care să specifice modul în care sunt evaluate profilurile de risc similare în sensul prezentului alineat şi să asigure aplicarea coerentă şi proporţională a metodologiilor în Uniune care sunt adaptate pentru instituţii similare.

(6)În cazul în care o analiză, în special evaluarea cadrului de administrare, a modelului de afaceri sau a activităţilor unei instituţii, oferă autorităţilor competente motive întemeiate pentru a suspecta că, în legătură cu instituţia respectivă, are loc sau a avut loc o tentativă sau o activitate de spălare de bani sau de finanţare a terorismului sau că există un risc crescut în acest sens, autoritatea competentă informează imediat atât ABE, cât şi autoritatea sau organismul care supraveghează instituţia în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849 şi care are competenţa de a asigura respectarea acestei directive. În situaţia unui eventual risc crescut de spălare a banilor sau finanţare a terorismului, autoritatea competentă şi autoritatea sau organismul care supraveghează instituţia în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849 şi care are competenţa de a asigura respectarea acestei directive cooperează şi transmit imediat ABE evaluarea lor comună. Autoritatea competentă ia, după caz, măsuri în conformitate cu prezenta directivă.

Art. 98: Criterii tehnice pentru procesul de supraveghere şi evaluare

(1)Pe lângă riscurile de credit, de piaţă şi operaţionale, analiza şi evaluarea efectuate de autorităţile competente în sensul articolului 97 includ cel puţin:

(2)În sensul alineatului (1) litera (e), autorităţile competente efectuează cu regularitate o evaluare detaliată a gestionării generale a riscurilor de lichiditate de către instituţii şi promovează elaborarea de metodologii interne solide. La realizarea analizelor respective, autorităţile competente au în vedere rolul jucat de instituţii pe pieţele financiare. Autorităţile competente dintr-un stat membru iau în considerare în mod corespunzător efectul potenţial al deciziilor lor asupra stabilităţii sistemului financiar din toate celelalte state membre în cauză.

(5)Analiza şi evaluarea efectuate de autorităţile competente includ expunerea instituţiilor la riscul de rată a dobânzii care decurge din activităţile lor din afara portofoliului de tranzacţionare.

b)dacă veniturile nete din dobânzi ale unei instituţii, astfel cum sunt menţionate la articolul 84 alineatul (1), suferă o scădere semnificativă ca urmare a unei variaţii bruşte şi neaşteptate a ratelor dobânzii, astfel cum este prevăzută în oricare dintre cele două scenarii de şoc în materie de supraveghere aplicate ratelor dobânzii.

În pofida celui de al doilea paragraf, autorităţile competente nu sunt obligate să exercite competenţe de supraveghere în cazul în care consideră, pe baza analizei şi a evaluării menţionate la prezentul alineat, că gestionarea de către instituţie a riscului de rată a dobânzii care rezultă din activităţi din afara portofoliului de tranzacţionare este adecvată şi că instituţia nu este expusă în mod excesiv la riscul de rată a dobânzii care rezultă din activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare.

(5¹)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza, în sensul alineatului (5):

b)din perspectiva standardelor prudenţiale convenite la nivel internaţional, ipotezele comune în materie de modelare şi de parametri, cu excepţia ipotezelor comportamentale, de care instituţiile ţin seama în calculul valorii economice a capitalului propriu, astfel cum se menţionează la alineatul (5) al doilea paragraf litera (a), care se limitează la:

c)din perspectiva standardelor convenite la nivel internaţional, ipotezele comune în materie de modelare şi de parametri, cu excepţia ipotezelor comportamentale, de care instituţiile ţin seama în calculul veniturilor nete din dobânzi, astfel cum se menţionează la alineatul (5) al doilea paragraf litera (b), care se limitează la:

(6)Analiza şi evaluarea efectuate de autorităţile competente includ expunerea instituţiilor la riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, astfel cum este reflectat de indicatorii folosirii excesive a efectului de levier, inclusiv rata efectului de levier stabilită în conformitate cu articolul 429 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Pentru a stabili caracterul adecvat al ratei efectului de levier a instituţiilor şi al dispoziţiilor, strategiilor, procedurilor şi mecanismelor puse în aplicare de instituţii pentru administrarea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, autorităţile competente ţin seama de modelul de afaceri al instituţiilor respective.

(7)Analiza şi evaluarea efectuate de autorităţile competente includ acordurile de guvernanţă ale instituţiilor, cultura şi valorile lor corporative, precum şi capacitatea membrilor organului de conducere de a-şi exercita atribuţiile. La efectuarea analizei şi a evaluării respective, autorităţile competente au acces cel puţin la ordinile de zi şi documentele justificative ale reuniunilor organului de conducere şi ale comitetelor acestuia, precum şi la rezultatele evaluării interne sau externe a performanţelor organului de conducere.

(8)ABE evaluează eventuala includere a riscurilor de mediu, sociale şi de guvernanţă (riscuri ESG) în analiza şi evaluarea efectuate de autorităţile competente.

d)metodele şi instrumentele de analiză destinate evaluării impactului riscurilor ESG asupra creditării şi a activităţilor de intermediere financiară ale instituţiilor.

(9)Analiza şi evaluarea efectuate de autorităţile competente includ evaluarea proceselor instituţiilor de guvernanţă şi de administrare a riscurilor pentru abordarea riscurilor ESG, precum şi a expunerilor instituţiilor la riscurile ESG. Atunci când determină adecvarea proceselor şi expunerilor instituţiilor, autorităţile competente ţin seama de modelele de afaceri ale instituţiilor respective.

Art. 99: Programul de supraveghere prudenţială

(1)Autorităţile competente, cel puţin o dată pe an, adoptă un program de supraveghere prudenţială pentru instituţiile pe care le supraveghează. Programul ţine seama de procesul de supraveghere şi evaluare prevăzut la articolul 97. Acesta cuprinde următoarele:

(2)Programele de supraveghere prudenţială includ următoarele instituţii:

(3)Atunci când se consideră necesar, în conformitate cu articolul 97, se iau, în special, următoarele măsuri:

Art. 100: Testele de stres prudenţiale

(3)Instituţiile şi părţile terţe care acţionează în calitate de consultant faţă de instituţii în contextul exerciţiilor de simulare de criză se abţin de la desfăşurarea de activităţi care pot afecta simulările de criză, cum ar fi evaluarea comparativă, schimbul de informaţii între ele, înţelegeri privind comportamente comune sau optimizarea elementelor pe care le prezintă pentru simulările de criză. Fără a aduce atingere altor dispoziţii relevante prevăzute în prezenta directivă şi în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, autorităţile competente deţin toate competenţele de colectare a informaţiilor şi de investigare care sunt necesare pentru detectarea activităţilor respective.

(4)ABE, EIOPA şi ESMA, prin intermediul Comitetului comun menţionat la articolul 54 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 şi (UE) nr. 1095/2010, elaborează ghiduri pentru a se asigura că în simulările de criză în cazul riscurilor ESG sunt integrate aspectele legate de consecvenţă, consideraţii pe termen lung şi standarde comune pentru metodologiile de evaluare. Comitetul comun publică respectivele ghiduri până la 10 ianuarie 2026. ABE, EIOPA şi ESMA analizează, prin intermediul Comitetului comun respectiv, modalităţile în care riscurile legate de aspectele sociale şi de guvernanţă pot fi integrate în simulările de criză.

Art. 101: Analiza continuă a permisiunii de a utiliza abordări interne

(1)Autorităţile competente analizează periodic, cel puţin o dată la trei ani, respectarea de către instituţii a cerinţelor referitoare la abordările care necesită permisiunea din partea autorităţilor competente înainte de utilizarea unor astfel de abordări pentru efectuarea calculului cerinţelor de fonduri proprii în conformitate cu partea a treia a Regulamentului (UE) nr. 575/2013. Acestea au în vedere în special modificările în activitatea unei instituţiei şi punerea în aplicare a acestor abordări în cazul produselor noi. În cazul în care sunt identificate deficienţe semnificative cu privire la acoperirea riscurilor de către o abordare internă a unei instituţii, autorităţile competente asigură că acestea sunt corectate sau să ia măsurile necesare pentru atenuarea consecinţelor acestora, inclusiv prin impunerea unor factori de multiplicare mai ridicaţi sau prin impunerea de majorări de capital sau prin luarea altor măsuri adecvate şi eficace.

(4)Dacă o instituţie a primit permisiunea de a aplica o abordare care necesită permisiunea din partea autorităţilor competente înainte de utilizarea unei astfel de abordări pentru calculul cerinţelor de fonduri proprii în conformitate cu partea a treia din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, însă nu mai îndeplineşte cerinţele referitoare la aplicarea respectivei abordări, autorităţile competente solicită instituţiei în cauză fie să demonstreze într-un mod pe care autoritatea competentă îl consideră satisfăcător că efectul neconformităţii este nesemnificativ atunci când abordarea se aplică în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013, fie să prezinte un plan de restabilire rapidă a conformităţii cu cerinţele şi să stabilească un termen limită pentru punerea în aplicare a acestuia. Autorităţile competente cer să se aducă îmbunătăţiri planului în cazul în care este puţin probabil ca acesta să aibă drept rezultat conformitatea deplină sau în cazul în care termenul este inadecvat. Dacă este puţin probabil ca instituţia să poată restabili conformitatea într-un termen adecvat, şi - după caz - nu a demonstrat în mod satisfăcător că efectul neconformităţii este nesemnificativ, permisiunea de a utiliza abordarea este anulată sau limitată la domeniile conforme sau la acele domenii pentru care conformitatea poate fi obţinută într-un termen adecvat.

(5)Pentru a promova consecvenţa şi robusteţea abordărilor interne în cadrul Uniunii, ABE analizează abordările interne din cadrul instituţiilor, inclusiv consecvenţa punerii în aplicare a definiţiei noţiunii de incapacitate de plată şi a modului în care instituţiile abordează riscuri sau expuneri similare.

Secţiunea IV:Măsuri şi competenţe de supraveghere

Art. 102: Măsuri de supraveghere

Art. 104: Competenţe de supraveghere

(1)În sensul articolului 97, al articolului 98 alineatele (1), (4), (5), (9) şi (10), al articolului 101 alineatul (4) şi al articolului 102 din prezenta directivă şi al aplicării Regulamentului (UE) nr. 575/2013, autorităţile competente au cel puţin următoarele competenţe:

m)de a le impune instituţiilor obligaţia să reducă riscurile care decurg, pe termen scurt, mediu şi lung, din factorii ESG, inclusiv pe cele care decurg din procesul de ajustare şi din tendinţele de tranziţie în contextul obiectivelor juridice şi de reglementare relevante ale Uniunii, ale statelor membre sau ale ţărilor terţe, prin ajustări ale strategiilor lor de afaceri, ale guvernanţei şi ale administrării riscurilor pentru care ar putea fi solicitată o consolidare a obiectivelor, a măsurilor şi a acţiunilor incluse în planurile lor care urmează să fie elaborate în conformitate cu articolul 76 alineatul (2);

(2)În sensul alineatului (1) litera (j), autorităţile competente pot impune instituţiilor cerinţe de raportare suplimentare sau o frecvenţă mai mare a raportării numai dacă cerinţa în cauză este adecvată şi proporţională în raport cu scopul în care sunt solicitate informaţiile, iar informaţiile solicitate nu sunt redundante.

Art. 104^a: Cerinţa de fonduri proprii suplimentare

(1)Autorităţile competente impun cerinţa de fonduri proprii suplimentare menţionată la articolul 104 alineatul (1) litera (a) în cazul în care, pe baza analizelor efectuate în conformitate cu articolele 97 şi 101, acestea stabilesc că instituţia respectivă se află în una dintre următoarele situaţii:

a)instituţia este expusă la riscuri sau la elemente de risc care fie nu sunt acoperite, fie nu sunt acoperite în mod suficient, astfel cum se specifică la alineatul (2) din prezentul articol, de cerinţele de fonduri proprii prevăzute în părţile a treia, a patra şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European şi al Consiliului (*);

f)alte situaţii specifice instituţiei, despre care autoritatea competentă consideră că ridică probleme semnificative în materie de supraveghere.

(2)În sensul prezentului articol alineatul (1) litera (a), riscurile sau elementele de risc sunt considerate a nu fi acoperite deloc sau a nu fi acoperite suficient de cerinţele de fonduri proprii prevăzute în părţile a treia, a patra şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402 numai atunci când cuantumurile, tipurile şi distribuirea capitalului considerate adecvate de către autoritatea competentă, luând în considerare procesul de supraveghere a evaluării efectuate de instituţii în conformitate cu articolul 73 primul paragraf din prezenta directivă, sunt mai mari decât cerinţele de fonduri proprii prevăzute în părţile a treia, a patra şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402.

b)riscurile specifice instituţiei sau elementele unor astfel de riscuri care ar putea să fie subestimate în pofida respectării cerinţelor aplicabile prevăzute în părţile a treia, a patra şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402.

În măsura în care fac obiectul unor dispoziţii tranzitorii sau al unor clauze de păstrare a drepturilor obţinute prevăzute în prezenta directivă sau în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, riscurile sau elementele de risc nu sunt considerate riscuri sau elemente de risc care ar putea să fie subestimate în pofida respectării cerinţelor aplicabile prevăzute în părţile a treia, a patra şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402.

Riscul de rată a dobânzii care decurge din poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare poate fi considerat a fi semnificativ cel puţin în cazurile prevăzute la articolul 98 alineatul (5), cu excepţia cazului în care autorităţile competente ajung, efectuând analiza şi evaluarea, la concluzia că gestionarea de către instituţie a riscului de rată a dobânzii la care este expusă ca urmare a unor activităţi din afara portofoliului de tranzacţionare este adecvată şi că instituţia nu este expusă în mod excesiv la riscul de rată a dobânzii ca urmare a unor activităţi din afara portofoliului de tranzacţionare.

(3)În cazul în care sunt necesare fonduri proprii suplimentare pentru abordarea altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, care nu sunt acoperite suficient de articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, autorităţile competente stabilesc nivelul fondurilor proprii suplimentare necesare în temeiul prezentului articol alineatul (1) litera (a) ca diferenţă între capitalul considerat adecvat în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol şi cerinţele de fonduri proprii relevante prevăzute în părţile a treia şi a patra din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402.

În cazul în care sunt necesare fonduri proprii suplimentare pentru abordarea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier care nu este acoperit suficient de articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, autorităţile competente stabilesc nivelul fondurilor proprii suplimentare necesare în conformitate cu alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol ca diferenţa dintre capitalul considerat adecvat în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol, cu excepţia celui de al cincilea paragraf de la alineatul respectiv, şi cerinţele de fonduri proprii relevante prevăzute în părţile a treia şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(4)Instituţia îndeplineşte cerinţa de fonduri proprii suplimentare impusă de autoritatea competentă în temeiul articolului 104 alineatul (1) litera (a) pentru abordarea altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier cu fonduri proprii care îndeplinesc următoarele condiţii:

b)cel puţin trei sferturi din fondurile proprii de nivel 1 menţionate la litera (a) sunt constituite din fonduri proprii de nivel 1 de bază.

(5)Autoritatea competentă justifică în scris în mod corespunzător fiecărei instituţii decizia de a impune o cerinţă de fonduri proprii suplimentare în temeiul articolului 104 alineatul (1) litera (a), cel puţin prin descrierea clară a evaluării complete a elementelor menţionate la alineatele (1)-(4) de la prezentul articol. Respectiva justificare include, în cazul prevăzut la prezentul articol alineatul (1) litera (e), o expunere explicită a motivelor pentru care impunerea de orientări privind fondurile proprii suplimentare nu mai este considerată suficientă.

(6)În cazul în care o instituţie intră sub incidenţa pragului privind cerinţele de capital prevăzut la articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se aplică următoarele:

b)autoritatea competentă a instituţiei examinează, fără întârziere şi în orice caz cel târziu la data încheierii următorului proces de supraveghere şi evaluare, fondurile proprii suplimentare pe care le-a solicitat instituţiei în conformitate cu articolul 104 alineatul (1) litera (a) şi elimină orice parte a acestora care ar duce la dubla contabilizare a riscurilor care sunt deja acoperite integral prin faptul că instituţia intră sub incidenţa pragului privind cerinţele de capital;

c)de îndată ce autoritatea competentă a finalizat examinarea menţionată la litera (b) de la prezentul paragraf, litera (a) de la prezentul paragraf nu se mai aplică.

În sensul prezentului articol şi al articolelor 131 şi 133 din prezenta directivă, se consideră că o instituţie intră sub incidenţa pragului privind cerinţele de capital atunci când cuantumul total al expunerii la risc al instituţiei, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, depăşeşte cuantumul total al expunerii la risc fără aplicarea pragului calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (4) din regulamentul respectiv.

(7)Până la 10 aprilie 2025, ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru a preciza mai detaliat modul în care se operaţionalizează cerinţele menţionate la alineatul (6) de la prezentul articol şi în special:

Art. 104^b: Orientări privind fondurile proprii suplimentare

(1)În temeiul strategiilor şi procedurilor menţionate la articolul 73, instituţiile îşi stabilesc, în cadrul capitalului lor intern, un nivel adecvat al fondurilor proprii care este suficient pentru a acoperi toate riscurile la care este expusă o instituţie şi pentru a asigura faptul că fondurile proprii ale instituţiei pot absorbi pierderile potenţiale care decurg din scenariile de criză, inclusiv pierderile identificate în cadrul testelor de stres prudenţiale menţionate la articolul 100.

(3)Autorităţile competente comunică instituţiilor orientările lor privind fondurile proprii suplimentare.

Orientările privind fondurile proprii suplimentare indică excedentul de fonduri proprii în raport cu cuantumul relevant al fondurilor proprii solicitat în temeiul părţilor a treia, a patra şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, al capitolului 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402, al articolului 104 alineatul (1) litera (a) şi al articolului 128 punctul 6 din prezenta directivă sau în temeiul articolului 92 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, după caz, care este necesar pentru a se ajunge la nivelul global al fondurilor proprii considerat adecvat de către autorităţile competente în temeiul alineatului (2) din prezentul articol.

(5)Fondurile proprii care sunt utilizate pentru a respecta orientările privind fondurile proprii suplimentare, comunicate în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol în scopul abordării altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, nu sunt utilizate în vederea îndeplinirii niciuneia dintre cerinţele următoare:

b)cerinţa prevăzută la articolul 104a din prezenta directivă, impusă de autorităţile competente în scopul abordării altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, şi cerinţa amortizorului combinat.

Fondurile proprii care sunt utilizate pentru a respecta orientările privind fondurile proprii suplimentare, comunicate în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol în scopul abordării riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, nu sunt utilizate în vederea îndeplinirii cerinţei de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în vederea îndeplinirii cerinţei prevăzute la articolul 104a din prezenta directivă, impusă de autorităţile competente în scopul abordării riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, şi nici în vederea îndeplinirii cerinţei amortizorului pentru indicatorul efectului de levier menţionate la articolul 92 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(6)Neconformitatea cu orientările menţionate la alineatul (3) din prezentul articol nu declanşează restricţiile menţionate la articolul 141 sau 141b din prezenta directivă în cazul în care o instituţie îndeplineşte cerinţele de fonduri proprii relevante prevăzute în părţile a treia, a patra şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402, cerinţa de fonduri proprii suplimentare relevantă menţionată la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă şi, după caz, cerinţa amortizorului combinat sau cerinţa amortizorului pentru indicatorul efectului de levier menţionată la articolul 92 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Art. 105: Cerinţe specifice privind lichidităţile

Art. 106: Cerinţe specifice de publicare

(1)Statele membre abilitează autorităţile competente:

Art. 107: Consecvenţa analizelor prudenţiale, a evaluărilor şi a măsurilor de supraveghere

(1)Autorităţile competente informează ABE în legătură cu:

b)metodologia utilizată pentru luarea deciziilor menţionate la articolele 98, 100, 101, 102, 104 şi 105 privind procesul menţionat la litera (a).

(3)ABE emite orientări adresate autorităţilor competente în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 pentru a detaliam într-un mod adecvat mărimii, structurii şi organizării interne a instituţiilor, precum şi naturii, obiectului şi complexităţii activităţilor lor, procedura şi metodologia comune pentru procesul de analiză prudenţială şi evaluare menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol şi la articolul 97 şi pentru evaluarea organizării şi tratării riscurilor menţionate la articolele 76-87, în special în ceea ce priveşte riscul de concentrare, în conformitate cu articolul 81.

Secţiunea V:Nivelul de aplicare

Art. 108: Procesul de evaluare a adecvării capitalului intern

(1)Autorităţile competente cer fiecărei instituţii care nu este nici filială în statul membru în care este autorizată şi supravegheată, nici întreprindere-mamă, şi oricărei instituţii neincluse în consolidare conform articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 să îndeplinească în mod individual obligaţiile prevăzute la articolul 73 din prezenta directivă.

(4)Autorităţile competente cer instituţiilor-filială să aplice cerinţele stabilite la articolul 73 pe o bază subconsolidată în cazul în care respectivele instituţii sau întreprinderea-mamă, dacă este vorba de o societate financiară holding sau de o societate financiară holding mixtă, are ca filială într-o ţară terţă o instituţie sau o instituţie financiară ori o societate de administrare a activelor, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (5) din Directiva 2002/87/CE, sau deţine o participaţie la o astfel de întreprindere.

Art. 109: Dispozitivele, procedurile şi mecanismele instituţiilor

(2)Autorităţile competente impun întreprinderilor-mamă şi filialelor care fac obiectul prezentei directive să îndeplinească obligaţiile prevăzute în secţiunea II din prezentul capitol pe bază consolidată sau subconsolidată, pentru a putea asigura că procesele, mecanismele şi cadrul de administrare prevăzute în secţiunea II din prezentul capitol sunt coerente şi bine integrate şi pentru a putea produce datele şi informaţiile relevante în scopul supravegherii. În special, acestea se asigură că întreprinderile-mamă şi filialele care fac obiectul prezentei directive pun în aplicare cadrul de administrare, procesele şi mecanismele respective în cadrul filialelor lor care nu fac obiectul prezentei directive, inclusiv în cadrul celor stabilite în centre financiare offshore. Cadrul de administrare, procesele şi mecanismele respective sunt coerente şi bine integrate şi filialele respective sunt, de asemenea, în măsură să producă datele şi informaţiile relevante în scopul supravegherii. Filialele care nu fac ca atare obiectul prezentei directive respectă cerinţele specifice sectorului lor pe bază individuală.

(4)Cerinţele privind remunerarea prevăzute la articolele 92, 94 şi 95 nu se aplică pe bază consolidată niciuneia dintre următoarele categorii:

(5)Prin derogare de la alineatul (4) din prezentul articol şi pentru a se evita eludarea normelor prevăzute la articolele 92, 94 şi 95, statele membre se asigură că cerinţele prevăzute la articolele 92, 94 şi 95 se aplică membrilor personalului filialelor care nu fac obiectul prezentei directive pe bază individuală în cazul în care:

Art. 110: Analiza şi evaluarea şi măsurile de supraveghere

CAPITOLUL 3:Supravegherea pe bază consolidată

Secţiunea I:Principii pentru efectuarea supravegherii pe bază consolidată

Art. 111: Stabilirea supraveghetorului consolidant

(1)În cazul în care o întreprindere-mamă este o instituţie de credit-mamă dintr-un stat membru sau o instituţie de credit-mamă din UE, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către autoritatea competentă care supraveghează instituţia de credit-mamă respectivă în statul membru sau instituţia de credit-mamă respectivă din UE pe bază individuală.

(3)Dacă două sau mai multe instituţii de credit sau firme de investiţii autorizate în Uniune au ca instituţie-mamă aceeaşi societate financiară holding-mamă dintr-un stat membru, aceeaşi societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru, aceeaşi societate financiară holding-mamă din UE sau aceeaşi societate financiară holding mixtă-mamă din UE, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către:

(5)Prin derogare de la alineatul (1) al treilea paragraf, alineatul (3) litera (b) şi alineatul (4), în cazul în care o autoritate competentă supraveghează pe bază individuală mai multe instituţii de credit din cadrul unui grup, supraveghetorul consolidant este autoritatea competentă care supraveghează pe bază individuală una sau mai multe instituţii de credit din cadrul grupului, în cazul în care suma totalurilor bilanţurilor instituţiilor de credit supravegheate respective este mai mare decât cea corespunzătoare instituţiilor de credit supravegheate pe bază individuală de orice altă autoritate competentă.

(6)În cazuri speciale, autorităţile competente pot, de comun acord, să renunţe la aplicarea criteriilor menţionate la alineatele (1), (3) şi (4) şi să desemneze o altă autoritate competentă pentru a exercita supravegherea pe bază consolidată în cazul în care aplicarea acestora ar fi inadecvată, având în vedere instituţiile de credit sau firmele de investiţii vizate şi importanţa relativă a activităţilor lor din statele membre relevante sau necesitatea de a asigura continuitatea supravegherii pe bază consolidată de către aceeaşi autoritate competentă. În astfel de cazuri, instituţiei-mamă din UE, societăţii financiare holding-mamă din UE, societăţii financiare holding mixte-mamă din UE sau instituţiei de credit sau firmei de investiţii cu cel mai mare total al bilanţului, după caz, i se va acorda ocazia de a-şi exprima opinia înainte de luarea deciziei de către autorităţile competente.

Art. 112: Coordonarea activităţilor de supraveghere de către autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată

(1)Pe lângă obligaţiile care îi revin în conformitate cu prezenta directive şi cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată îndeplineşte următoarele atribuţii:

(2)În cazul în care autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată nu îndeplineşte atribuţiile menţionate la alineatul (1) sau în cazul în care autorităţile competente nu cooperează cu autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată într-o măsură corespunzătoare în realizarea sarcinilor menţionate la alineatul (1), oricare dintre autorităţile competente în cauză poate sesiza ABE şi să îi solicite asistenţa, în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Art. 113: Decizii comune cu privire la cerinţele prudenţiale specifice unei instituţii

(1)Supraveghetorul consolidant şi autorităţile competente responsabile cu supravegherea filialelor unei instituţii-mamă din UE sau a unei societăţi financiare holding-mamă din UE ori a unei societăţi financiare holding mixte-mamă din UE depun toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună:

(2)Deciziile comune menţionate la alineatul (1) se iau:

c)în sensul prezentului articol alineatul (1) litera (c), în termen de patru luni de la data la care supraveghetorul consolidant transmite un raport ce conţine evaluarea riscurilor aferente grupului de instituţii efectuată în conformitate cu articolul 104b.

(3)În cazul în care autorităţile competente nu ajung la o decizie comună în termenele menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, supraveghetorul consolidant ia o decizie pe bază consolidată cu privire la aplicarea articolelor 73, 86 şi 97, a articolului 104 alineatul (1) litera (a) şi a articolelor 104b şi 105 din prezenta directivă, după luarea în considerare în mod corespunzător a evaluării riscurilor aferente filialelor efectuate de autorităţile competente relevante. În cazul în care, la încheierea termenelor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, oricare dintre autorităţile competente în cauză a sesizat ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, supraveghetorul consolidant îşi amână decizia şi aşteaptă decizia pe care o poate lua ABE în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat anterior, adoptându-şi apoi decizia, în conformitate cu decizia ABE. Termenele menţionate la alineatul (2) din prezentul articol se consideră termene de conciliere în sensul Regulamentului (UE) nr. 1093/2010. ABE îşi ia decizia în termen de o lună de la primirea sesizării de către ABE. ABE nu poate fi sesizată după expirarea termenul de patru luni sau după ce s-a luat o decizie comună.

Decizia privind aplicarea articolelor 73, 86 şi 97, a articolului 104 alineatul (1) litera (a) şi a articolelor 104b şi 105 din prezenta directivă se ia de respectivele autorităţi competente responsabile cu supravegherea filialelor unei instituţii de credit-mamă din UE sau ale unei societăţi financiare holding-mamă din UE ori ale unei societăţi financiare holding mixte-mamă din UE pe bază individuală sau subconsolidată, după luarea în considerare în mod corespunzător a opiniilor şi rezervelor exprimate de supraveghetorul consolidant. În cazul în care, la încheierea oricăreia dintre termenele menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, oricare dintre autorităţile competente în cauză a sesizat ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autorităţile competente îşi amână decizia şi aşteaptă luarea unei decizii de către ABE în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat anterior, adoptându-şi apoi decizia, în conformitate cu decizia ABE. Termenele menţionate la alineatul (2) din prezentul articol se consideră termene de conciliere în sensul regulamentului respectiv. ABE îşi ia decizia în termen de o lună de la primirea sesizării de către ABE. ABE nu poate fi sesizată după expirarea termenului de patru luni sau după ce s-a luat o decizie comună.

(4)Deciziile comune menţionate la alineatul (1) şi deciziile luate de autorităţile competente în absenţa unei decizii comune menţionate la alineatul (3) sunt recunoscute ca fiind determinante şi sunt aplicate de către autorităţile competente în statele membre în cauză.

excepţionale, atunci când o autoritate competentă responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituţii-mamă din UE sau ale unei societăţi financiare holding-mamă din UE ori ale unei societăţi financiare holding mixte-mamă din UE transmite o cerere scrisă şi complet motivată supraveghetorului consolidant, în vederea actualizării deciziei privind aplicarea articolului 104 alineatul (1) litera (a) şi a articolelor 104b şi 105. În aceste circumstanţe excepţionale actualizarea poate fi tratată pe bază bilaterală, între supraveghetorul consolidant şi autoritatea competentă care formulează cererea.

(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a procesului decizional comun menţionat în prezentul articol în ceea ce priveşte aplicarea articolelor 73, 86 şi 97, a articolului 104 alineatul (1) litera (a) şi a articolelor 104b şi 105, pentru a facilita luarea deciziilor comune.

Art. 114: Cerinţe de informare în situaţii de urgenţă

(1)În cazul în care survine o situaţie de urgenţă, inclusiv o situaţie prezentată la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 sau o situaţie în care se manifestă evoluţii negative ale pieţelor, care ar putea pune în pericol lichiditatea pieţei şi stabilitatea sistemului financiar din oricare dintre statele membre în care au fost autorizate entităţi ale unui grup sau în care s-au înfiinţat sucursale semnificative în conformitate cu articolul 51, supraveghetorul consolidant avertizează cât mai curând posibil, cu respectarea titlul VII capitolul 1 secţiunea 2 din prezenta directivă şi, după caz, a titlului IV capitolul 1 secţiunea 2 din Directiva (UE) 2019/2034, ABE şi autorităţile menţionate la articolul 58 alineatul (4) şi articolul 59 şi comunică toate informaţiile esenţiale pentru îndeplinirea atribuţiilor acestora. Obligaţiile respective se aplică tuturor autorităţilor competente.

Art. 115: Coordonarea şi acordurile de cooperare

(2)Autorităţile competente responsabile cu autorizarea filialei unei întreprinderi-mamă care este o instituţie îşi pot delega responsabilitatea de supraveghere, prin acord bilateral şi în conformitate cu articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autorităţilor competente care au autorizat şi care supraveghează întreprinderea-mamă, astfel încât acestea să îşi asume responsabilitatea de supraveghere a filialei în conformitate cu prezenta directivă. ABE este informată cu privire la existenţa şi conţinutul unor astfel de acorduri. Comisia transmite aceste informaţii autorităţilor competente din alte state membre şi Comitetului bancar european.

Art. 116: Colegiile de supraveghere

(1)Autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată instituie colegii de supraveghetori pentru a facilita îndeplinirea sarcinilor menţionate la articolele 112 şi 113 şi la articolul 114 alineatul (1) şi, sub rezerva cerinţelor de confidenţialitate de la alineatul (2) de la prezentul articol şi a dreptului Uniunii, pentru a asigura, atunci când este cazul, o coordonare şi o colaborare adecvate cu autorităţile competente relevante din ţări terţe.

(1¹)Pentru a facilita sarcinile menţionate la articolul 112 alineatul (1), la articolul 114 alineatul (1) şi la articolul 115 alineatul (1) din prezenta directivă, supraveghetorul consolidant instituie, de asemenea, colegii de supraveghetori atunci când toate filialele transfrontaliere ale unei instituţii-mamă din UE, ale unei societăţi financiare holding-mamă din UE ori ale unei societăţi financiare holding mixte-mamă din UE îşi au sediul central în ţări terţe, cu condiţia ca autorităţile de supraveghere ale ţărilor terţe să facă obiectul unor cerinţe de confidenţialitate echivalente cu cerinţele prevăzute în capitolul 1 secţiunea II din prezenta directivă şi, după caz, la articolele 76 şi 81 din Directiva 2014/65/UE.

(2)Autorităţile competente care participă la activitatea colegiilor de supraveghetori şi ABE cooperează îndeaproape. Cerinţele de confidenţialitate prevăzute în titlul VII capitolul 1 secţiunea II din prezenta directivă şi, după caz, în titlul IV capitolul 1 secţiunea 2 din Directiva (UE) 2019/2034 nu împiedică autorităţile competente să schimbe informaţii confidenţiale în cadrul colegiilor de supraveghetori. Înfiinţarea şi funcţionarea colegiilor de supraveghetori nu aduce atingere drepturilor şi responsabilităţilor autorităţilor competente în temeiul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 575/2013.

(6)Autorităţile competente responsabile cu supravegherea filialelor unei instituţii-mamă din UE sau ale unei societăţi financiare holding-mamă din UE sau ale unei societăţi financiare holding mixte-mamă din UE şi autorităţile competente dintr-un stat membru gazdă în care s-au înfiinţat sucursale semnificative, astfel cum sunt descrise la articolul 51, băncile centrale din cadrul SEBC, după caz, şi autorităţile de supraveghere din ţări terţe, dacă este cazul şi sub rezerva unor cerinţe de confidenţialitate care sunt, în opinia tuturor autorităţilor competente, echivalente cu cerinţele din titlul VII capitolul 1 secţiunea II din prezenta directivă, şi, după caz, din titlul IV capitolul I secţiunea 2 din Directiva (UE) 2019/2034, pot face parte din colegiile de supraveghetori.

(7)Autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată prezidează reuniunile colegiului şi decide care autorităţi competente participă la o reuniune sau la o activitate a colegiului. În prealabil, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată informează pe deplin pe toţi membrii colegiului în legătură cu organizarea unor astfel de reuniuni, cu principalele aspecte care urmează să fie discutate, precum şi în legătură cu activităţile care urmează să fie examinate. Autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată informează, de asemenea, pe deplin şi în timp util, pe toţi membrii colegiului în legătură cu măsurile adoptate în cadrul acestor reuniuni şi cu acţiunile întreprinse.

(9)Supraveghetorul consolidant, sub rezerva cerinţelor de confidenţialitate din titlul VII capitolul 1 secţiunea II din prezenta directivă, şi, după caz, din titlul IV capitolul 1 secţiunea 2 din Directiva (UE) 2019/2034, informează ABE cu privire la activităţile colegiului de supraveghetori, inclusiv în situaţii de urgenţă, şi îi comunică acesteia toate informaţiile care prezintă o relevanţă deosebită în sensul convergenţei în domeniul supravegherii.

Art. 116^a: Punerea la dispoziţie a informaţiilor în punctul unic de acces european

De la 10 ianuarie 2030, statele membre se asigură că informaţiile menţionate la articolul 68 alineatele (1) şi (2) şi la articolul 131 alineatul (12) din prezenta directivă sunt puse la dispoziţie în punctul unic de acces european (ESAP) înfiinţat în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2859 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*10). În acest scop, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată este organism de colectare, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 2 din regulamentul respectiv.

b)sunt însoţite de fiecare dintre următoarele metadate:

Art. 117: Obligaţii de cooperare

(1)Autorităţile competente cooperează îndeaproape. Acestea îşi comunică reciproc orice informaţie esenţială sau relevantă pentru exercitarea atribuţiilor de supraveghere ale celorlalte autorităţi competente în conformitate cu prezenta directivă şi Regulamentul (UE) nr. 575/2013. În acest sens, autorităţile competente transmit, la cerere, orice informaţie relevantă şi, din proprie iniţiativă, orice informaţie esenţială.

În special, autorităţile responsabile cu supravegherea consolidată a instituţiilor-mamă din UE şi a instituţiilor controlate de societăţi financiare holding-mamă din UE sau de societăţi financiare holding mixte-mamă din UE transmit autorităţilor competente din alte state membre, responsabile cu supravegherea filialelor întreprinderilor-mamă respective, toate informaţiile relevante. Pentru stabilirea sferei informaţiilor relevante, se ţine seama de importanţa filialelor respective în cadrul sistemului financiar al statelor membre în cauză.

a)identificarea structurii juridice a grupului, precum şi a structurii de guvernanţă, care include structura organizaţională, acoperind toate entităţile reglementate, entităţile nereglementate, filialele nereglementate şi sucursalele semnificative care aparţin grupului, întreprinderile-mamă, în conformitate cu articolul 14 alineatul (3), articolul 74 alineatul (1) şi articolul 109 alineatul (2), precum şi autorităţile competente pentru entităţile reglementate din cadrul grupului vizat;

(2)Autorităţile competente pot sesiza ABE în oricare dintre următoarele situaţii:

b)o cerere de cooperare, în special în vederea schimbului de informaţii relevante, a fost respinsă sau nu a primit răspuns într-un termen rezonabil.

(4)Înainte de a lua o decizie cu privire la elementele enumerate mai jos, autorităţile competente în cauză se consultă între ele, în cazul în care o astfel de decizie prezintă importanţă pentru atribuţiile de supraveghere ale altor autorităţi competente:

b)sancţiunile semnificative sau măsurile excepţionale luate de autorităţile competente, inclusiv impunerea unei cerinţe specifice de fonduri proprii în temeiul articolului 104 şi a unei limite privind utilizarea abordărilor avansate de evaluare pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii în temeiul articolului 312 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(5)Autorităţile competente, unităţile de informaţii financiare şi autorităţile care au îndatorirea publică de a supraveghea entităţile obligate enumerate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 şi 2 din Directiva (UE) 2015/849 în ceea ce priveşte respectarea respectivei directive cooperează strâns între ele în limita competenţelor lor respective şi îşi furnizează reciproc informaţii pertinente pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi al Directivei (UE) 2015/849, cu condiţia ca această cooperare şi acest schimb de informaţii să nu afecteze o anchetă, o investigaţie sau o procedură aflată în curs de desfăşurare în conformitate cu dreptul penal sau administrativ al statului membru în care este situată autoritatea competentă, unitatea de informaţii financiare sau autoritatea care are îndatorirea publică de a supraveghea entităţile obligate enumerate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 şi 2 din Directiva (UE) 2015/849.

Art. 118: Verificarea informaţiilor referitoare la entităţile din alte state membre

În cazul în care, în aplicarea prezentei directive şi a Regulamentului (UE) nr. 575/2013, autorităţile competente dintr-un stat membru doresc, în cazuri specifice, să verifice informaţiile cu privire la o instituţie, o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă o instituţie financiară, o întreprindere de servicii auxiliare, o societate holding cu activitate mixtă, o filială de tipul celor menţionate la articolul 125 sau o filială de tipul celor menţionate la articolul 119 alineatul (3), situată într-un alt stat membru, autorităţile respective solicită autorităţilor competente din celălalt stat membru să dispună efectuarea acestei verificări. Autorităţile care primesc o astfel de solicitare îi dau curs, în cadrul competenţelor lor, procedând la efectuarea verificărilor respective prin propriile servicii sau permiţând autorităţilor care au făcut solicitarea să efectueze verificarea ori permiţând unui auditor sau expert să o efectueze. În cazul în care nu efectuează ea însăşi verificarea, autoritatea competentă care a făcut solicitarea poate participa la efectuarea acesteia, dacă doreşte.

Secţiunea II:Societăţi financiare holding, societăţi financiare holding mixte şi societăţi holding cu activitate mixtă

Art. 119: Includerea societăţilor holding în supravegherea consolidată

Art. 120: Supravegherea societăţilor financiare holding mixte

(2)Atunci când o societate financiară holding mixtă face obiectul unor dispoziţii echivalente în temeiul prezentei directive şi al Directivei 2009/138/CE, în special în ceea ce priveşte supravegherea bazată pe riscuri, supraveghetorul consolidant poate, de comun acord cu supraveghetorul grupului din sectorul asigurărilor, să aplice respectivei societăţi financiare holding mixte numai dispoziţiile directivei referitoare la sectorul financiar cel mai important, astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2002/87/CE.

(4)ABE, AEAPO şi AEVMP, prin Comitetul comun menţionat la articolul 54 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 şi (UE) nr. 1095/2010, elaborează orientări menite să asigure convergenţa practicilor de supraveghere şi elaborează, în termen de trei ani de la adoptarea orientărilor, un proiect de standarde tehnice de reglementare în acelaşi scop.

Art. 121: Calificarea membrilor organului de conducere

Statele membre prevăd obligaţia ca membrii organului de conducere al unei societăţi financiare holding sau al unei societăţi financiare holding mixte, altele decât cele care au primit aprobare în conformitate cu articolul 21a alineatul (1), să aibă o reputaţie suficient de bună şi să posede suficiente cunoştinţe, competenţe şi experienţă, astfel cum se prevede la articolul 91 alineatul (1), pentru a exercita aceste atribuţii, având în vedere rolul specific al unei societăţi financiare holding sau al unei societăţi financiare holding mixte. Societăţile financiare holding sau societăţile financiare holding mixte sunt principalele responsabile pentru asigurarea adecvării membrilor organului lor de conducere.

Art. 122: Solicitări de informaţii şi inspecţii

(1)Până la coordonarea ulterioară a metodelor de consolidare, statele membre adoptă dispoziţii care prevăd că, în cazul în care întreprinderea-mamă a uneia sau a mai multor instituţii este un holding cu activitate mixtă, autorităţile competente responsabile cu autorizarea şi supravegherea instituţiilor respective cer, luând legătura cu respectivul holding cu activitate mixtă şi cu filialele acestuia, fie direct, fie prin intermediul filialelor care sunt instituţii, furnizarea oricăror informaţii care ar putea fi relevante în scopul supravegherii filialelor respective.

(2)Statele membre adoptă dispoziţii care prevăd că autorităţile lor competente pot efectua ele însele sau prin inspectori externi inspecţii la faţa locului pentru a verifica informaţiile primite de la holdingurile cu activitate mixtă şi de la filialele acestora. În cazul în care un holding cu activitate mixtă sau una dintre filialele acestuia este o întreprindere de asigurare, poate fi utilizată şi procedura prevăzută la articolul 125. Dacă un holding cu activitate mixtă sau una dintre filialele acestuia este situată într-un alt stat membru decât cel în care se află filiala care este o instituţie, verificarea la faţa locului a informaţiilor se face în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 118.

Art. 123: Supravegherea

(2)Autorităţile competente cer instituţiilor să pună în aplicare proceduri adecvate de gestionare a riscurilor şi mecanisme de control intern adecvate, inclusiv proceduri riguroase de raportare şi de contabilitate, în vederea identificării, măsurării, monitorizării şi controlării adecvate a tranzacţiilor efectuate cu holdingul-mamă cu activitate mixtă şi cu filialele sale. Autorităţile competente cer instituţiilor să le comunice orice tranzacţie semnificativă efectuată cu entităţile respective, cu excepţia celei menţionate la articolul 394 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Aceste proceduri şi tranzacţii semnificative fac obiectul unui control din partea autorităţilor competente.

Art. 124: Schimbul de informaţii

(2)În cazul în care o întreprindere-mamă şi oricare dintre filialele acesteia care sunt instituţii, sunt situate în state membre diferite, autorităţile competente din fiecare stat membru fac schimb de informaţii relevante ce pot permite sau facilita exercitarea supravegherii pe bază consolidată.

(3)Statele membre autorizează, între autorităţile lor competente, schimbul de informaţii menţionate la alineatul (2), cu condiţia ca, în cazul holdingurilor financiare, al societăţilor financiare holding-mixte, al instituţiilor financiare şi al întreprinderilor de servicii auxiliare, colectarea sau deţinerea de informaţii să nu implice obligaţia autorităţilor competente de a exercita un rol de supraveghere individuală a instituţiilor sau întreprinderilor respective.

Art. 125: Cooperarea

(1)În cazul în care o instituţie, o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă sau un holding cu activitate mixtă controlează una sau mai multe filiale care sunt întreprinderi de asigurare sau alte întreprinderi care prestează servicii de investiţii care fac obiectul unei autorizări, autorităţile competente şi autorităţile cărora li s-a încredinţat misiunea publică de supraveghere a întreprinderilor de asigurare sau a celorlalte întreprinderi care prestează servicii de investiţii cooperează îndeaproape. Fără a aduce atingere responsabilităţilor lor respective, aceste autorităţi îşi comunică toate informaţiile de natură să le simplifice misiunea şi să permită supravegherea activităţii şi a situaţiei financiare de ansamblu a întreprinderilor de care răspund.

În cazul în care, în temeiul articolului 111 din prezenta directivă, supraveghetorul consolidant pentru un grup cu o societate financiară holding mixtă-mamă este diferit faţă de coordonatorul stabilit în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2002/87/CE, supraveghetorul consolidant şi coordonatorul cooperează în scopul aplicării pe bază consolidată a prezentei directive şi a Regulamentului (UE) nr. 575/2013. Pentru a facilita şi a institui o cooperare eficace, supraveghetorul consolidant şi coordonatorul încheie acorduri scrise de coordonare şi cooperare.

Art. 126: Sancţiuni

În conformitate cu capitolul 1 secţiunea IV din prezentul titlu, statele membre asigură posibilitatea de a impune sancţiuni administrative sau alte măsuri administrative menite să pună capăt încălcărilor constatate sau cauzelor acestora în cazul holdingurilor financiare, al societăţilor financiare holding-mixte şi al holdingurilor cu activitate mixtă sau al managerilor responsabili care încalcă actele cu putere de lege şi actele administrative de transpunere a prezentului capitol.

Art. 127: Evaluarea echivalenţei supravegherii consolidate din ţări terţe

(1)În cazul în care o instituţie a cărei întreprindere-mamă este o instituţie sau o societate financiară holding ori o societate financiară holding mixtă care are sediul central într-o ţară terţă nu face obiectul unei supravegheri consolidate în temeiul articolului 111, autorităţile competente evaluează dacă instituţia respectivă face obiectul unei supravegheri consolidate din partea unei autorităţi de supraveghere dintr-o ţară terţă, echivalentă supravegherii reglementate de principiile prevăzute în prezenta directivă şi cerinţele din partea întâi titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2)Comisia poate solicita Comitetului bancar european să elaboreze recomandări generale care să permită să se stabilească dacă măsurile de supraveghere consolidată luate de autorităţile de supraveghere din ţări terţe ar putea permite atingerea obiectivelor supravegherii consolidate prevăzute în prezentul capitol, în ceea ce priveşte instituţiile a căror întreprindere-mamă îşi are sediul central într-o ţară terţă. Comitetul bancar european examinează periodic aceste recomandări şi ţine seama de orice modificări aduse măsurilor de supraveghere consolidată aplicate de autorităţile competente respective. ABE sprijină Comisia şi

(3)În lipsa unei astfel de supravegheri echivalente, statele membre aplică instituţiei, mutatis mutandis, prezenta directivă şi Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau permit autorităţilor lor competente să aplice alte tehnici de supraveghere adecvate pentru atingerea obiectivelor de supraveghere pe bază consolidată a instituţiilor.

CAPITOLUL 4:Amortizoare de capital

Secţiunea I:Amortizoare

Art. 128: Definiţii

Instituţiile nu utilizează fondurile proprii de nivel 1 de bază care sunt menţinute pentru a îndeplini cerinţa amortizorului combinat menţionată la punctul 6 din primul paragraf de la prezentul articol, pentru a îndeplini oricare dintre cerinţele prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cerinţele de fonduri proprii suplimentare impuse în temeiul articolului 104a din prezenta directivă în scopul abordării altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, precum şi orientările comunicate în conformitate cu articolul 104b alineatul (3) din prezenta directivă în scopul abordării altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier.

Art. 129: Cerinţa de menţinere a unui amortizor de conservare a capitalului

(1)Pe lângă fondurile proprii de nivel 1 de bază care sunt menţinute pentru a îndeplini oricare dintre cerinţele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, statele membre solicită instituţiilor să menţină un amortizor de conservare a capitalului constituit din fonduri proprii de nivel 1 de bază egal cu 2,5 % din cuantumul total al expunerii la risc a instituţiei în cauză, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din respectivul regulament, pe bază individuală şi consolidată, astfel cum se prevede în partea întâi titlul II din regulamentul menţionat.

Art. 130: Cerinţa de menţinere a unui amortizor anticiclic de capital specific instituţiei

(1)Statele membre solicită instituţiilor să menţină un amortizor anticiclic de capital specific instituţiei, care este echivalent cu cuantumul total al expunerii la risc a instituţiei în cauză, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, înmulţit cu media ponderată a ratelor amortizorului anticiclic calculată în conformitate cu articolul 140 din prezenta directivă pe bază individuală şi consolidată, astfel cum se prevede în partea întâi titlul II din regulamentul respectiv. Amortizorul respectiv constă în fonduri proprii de nivel 1 de bază.

Art. 131: Instituţii globale de importanţă sistemică şi alte instituţii de importanţă sistemică

(1)Statele membre desemnează o autoritate care să fie responsabilă cu identificarea, pe bază consolidată, a G-SII şi, pe bază individuală, subconsolidată sau consolidată, după caz, a altor instituţii de importanţă sistemică (O-SII) care au fost autorizate în jurisdicţia lor. Autoritatea respectivă este autoritatea competentă sau autoritatea desemnată. Statele membre pot desemna mai multe autorităţi.

b)o instituţie care nu este o filială a unei instituţii-mamă din UE, a unei societăţi financiare holding-mamă din UE sau a unei societăţi financiare holding mixte-mamă din UE.

(2)Metodologia de identificare a G-SII se bazează pe următoarele categorii:

(2¹)O metodologie suplimentară de identificare a G-SII se bazează pe următoarele categorii:

b)activitatea transfrontalieră a grupului, excluzând activităţile grupului în toate statele membre participante, astfel cum sunt menţionate la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (*).

(3)OSII se identifică în conformitate cu alineatul (1). Importanţa sistemică se evaluează pe baza a cel puţin unul dintre criteriile următoare:

d)interconectarea instituţiei sau a grupului cu sistemul financiar.

(5¹)Sub rezerva autorizării de către Comisie, astfel cum se menţionează la al treilea paragraf din prezentul alineat, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată poate solicita fiecărei O-SII, pe bază consolidată, subconsolidată sau individuală, după caz, să menţină un amortizor O-SII mai mare de 3 % din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Amortizorul respectiv constă în fonduri proprii de nivel 1 de bază.

În termen de trei luni de la transmiterea de către CERS a notificării menţionate la alineatul (7) către Comisie, aceasta, ţinând seama de evaluarea realizată de CERS şi ABE, dacă este cazul, şi în cazul în care consideră că amortizorul O-SII nu implică efecte negative disproporţionate asupra sistemului financiar, în ansamblu sau în parte, al altor state membre sau al Uniunii în ansamblu, care să constituie sau să creeze un obstacol pentru funcţionarea corespunzătoare a pieţei interne, adoptă un act prin care autorizează autoritatea competentă sau autoritatea desemnată să adopte măsura propusă.

(6)Atunci când solicită menţinerea unui amortizor O-SII, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată respectă următoarele:

(7)Înainte de a stabili sau restabili un amortizor O-SII, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată transmite o notificare către CERS cu o lună înainte de publicarea deciziei menţionate la alineatul (5) şi transmite o notificare către CERS cu trei luni înainte de publicarea deciziei autorităţii competente sau a autorităţii desemnate menţionate la alineatul (5a). CERS transmite fără întârziere astfel de notificări către Comisie, ABE şi autorităţile competente şi desemnate ale statelor membre în cauză. Notificările respective prevăd în detaliu:

(8)Fără a aduce atingere articolului 133 şi alineatului (5) de la prezentul articol, în cazul în care o O-SII este o filială fie a unei G-SII, fie a unei O-SII care este fie o instituţie, fie un grup condus de o instituţie-mamă din UE şi face obiectul unui amortizor O-SII pe bază consolidată, amortizorul care se aplică pe bază individuală sau subconsolidată pentru O-SII nu depăşeşte cuantumul mai mic dintre următoarele:

(9)Există cel puţin cinci subcategorii de G-SII. Limita cea mai joasă şi limitele dintre subcategorii sunt determinate de scorurile obţinute în conformitate cu metodologia de identificare menţionată la alineatul (2) de la prezentul articol. Scorurile-limită dintre subcategoriile adiacente sunt definite în mod clar şi aderă la principiul conform căruia există o creştere liniară constantă a importanţei sistemice între subcategorii, ceea ce duce la o creştere liniară a cerinţei suplimentare de fonduri proprii de nivel 1 de bază, cu excepţia celei de a cincea subcategorii şi a oricărei subcategorii superioare care ar putea fi adăugată. În sensul prezentului alineat, importanţa sistemică reprezintă impactul preconizat exercitat de dificultăţile G-SII asupra pieţei financiare globale. Subcategoriei celei mai joase i se alocă un amortizor G-SII de 1 % din cuantumul total al expunerii la risc, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, iar amortizorul alocat fiecărei subcategorii creşte în etape de cel puţin 0,5 % din cuantumul total al expunerii la risc, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din regulamentul respectiv.

(10)Fără a aduce atingere alineatelor (1) şi (9) şi utilizând subcategoriile şi scorurile-limită menţionate la alineatul (9), autoritatea competentă sau autoritatea desemnată poate, în cadrul unui proces solid de evaluare în vederea supravegherii:

(12)Autoritatea competentă sau autoritatea desemnată notifică CERS numele G-SII şi ale O-SII, precum şi subcategoria respectivă în care este alocată fiecare G-SII. Notificarea conţine toate motivele pentru care s-a desfăşurat sau nu un proces de evaluare în vederea supravegherii în conformitate cu alineatul (10) literele (a), (b) şi (c). CERS transmite fără întârziere astfel de notificări Comisiei şi ABE şi face publice numele respective. Autorităţile competente sau desemnate fac publică subcategoria în care este alocată fiecare G-SII.

Autoritatea competentă sau autoritatea desemnată revizuieşte anual identificarea G-SII şi a O-SII, precum şi alocarea G-SII în subcategoriile respective şi comunică rezultatul instituţiei de importanţă sistemică vizate şi către CERS, care transmite fără întârziere rezultatele Comisiei şi ABE. Autoritatea competentă sau autoritatea desemnată face publică lista actualizată a instituţiilor de importanţă sistemică identificate şi subcategoria în care este alocată fiecare G-SII identificată.

(15)În cazul în care o instituţie face obiectul unui amortizor de risc sistemic, stabilit în conformitate cu articolul 133, amortizorul respectiv se cumulează cu amortizorul O-SII sau cu amortizorul G-SII care se aplică în conformitate cu prezentul articol.

În cazul în care suma dintre rata amortizorului de risc sistemic, astfel cum este calculată în sensul articolului 133 alineatul (10), (11) sau (12), şi rata amortizorului O-SII sau rata amortizorului G-SII al cărui obiect îl face aceeaşi instituţie ar fi mai mare de 5 %, se aplică procedura stabilită la alineatul (5a) de la prezentul articol. În sensul prezentului alineat, în cazul în care decizia de a stabili un amortizor de risc sistemic, un amortizor O-SII sau un amortizor G-SII duce la o scădere a ratelor stabilite anterior sau la menţinerea aceloraşi niveluri ale respectivelor rate, nu se aplică procedura prevăzută la alineatul (5a) de la prezentul articol.

(18)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează, în sensul prezentului articol, metodologiile pe baza cărora autoritatea competentă sau autoritatea desemnată identifică o instituţie sau un grup condus de o instituţie-mamă din UE, de o societate financiară holding-mamă sau de o societate financiară holding mixtă-mamă din UE drept G-SII şi care specifică metodologia de definire a subcategoriilor şi de alocare a G-SII în subcategorii pe baza importanţei lor sistemice, ţinând seama de eventualele standarde convenite la nivel internaţional.

Art. 133: Cerinţa de menţinere a unui amortizor de risc sistemic

(1)Fiecare stat membru se asigură că există posibilitatea de a stabili un amortizor de risc sistemic constituit din fonduri proprii de nivel 1 de bază pentru sectorul financiar ori pentru unul sau mai multe subseturi ale sectorului, aplicabil tuturor expunerilor sau unui subset al acestora, astfel cum se menţionează la alineatul (5) de la prezentul articol, pentru a preveni şi a atenua riscurile macroprudenţiale sau sistemice, inclusiv riscurile macroprudenţiale sau sistemice care decurg din schimbările climatice, care nu sunt acoperite de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi de articolele 130 şi 131 din prezenta directivă, cu alte cuvinte un risc de perturbare a sistemului financiar care poate să genereze consecinţe negative semnificative pentru sistemul financiar şi pentru economia reală dintr-un anumit stat membru.

(2)Instituţiile calculează amortizorul de risc sistemic după cum urmează:

(5)Un amortizor de risc sistemic se poate aplica:

b)următoarelor expuneri sectoriale de pe teritoriul statului membru care stabileşte amortizorul:

(7)Un amortizor de risc sistemic se aplică tuturor expunerilor sau unui subset de expuneri, astfel cum sunt menţionate la alineatul (5) din prezentul articol, ale tuturor instituţiilor sau ale unuia ori mai multor subseturi ale respectivelor instituţii, pentru care autorităţile statului membru vizat au competenţe în conformitate cu prezenta directivă şi se stabileşte în trepte de ajustare de 0,5 puncte procentuale sau multipli ai acestora. Se pot introduce cerinţe diferite pentru diferite subseturi de instituţii şi de expuneri. Amortizorul de risc sistemic nu abordează riscuri care sunt acoperite de articolele 130 şi 131.

(8)Atunci când solicită menţinerea unui amortizor de risc sistemic, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată respectă următoarele:

(9)Autoritatea competentă sau autoritatea desemnată, după caz, transmite o notificare către CERS înainte de publicarea deciziei menţionate la alineatul (13). CERS transmite fără întârziere astfel de notificări către Comisie, ABE şi autorităţile competente şi desemnate ale statelor membre în cauză.

f)în cazul în care rata amortizorului de risc sistemic se aplică tuturor expunerilor, o justificare a motivului pentru care autoritatea consideră că amortizorul de risc sistemic nu constituie o duplicare a funcţionării amortizorului O-SII prevăzut la articolul 131.

(10)În cazul în care stabilirea sau restabilirea unei rate sau a unor rate ale amortizorului de risc sistemic pentru orice set sau subset de expuneri menţionate la alineatul (5) care fac obiectul unuia sau al mai multor amortizoare de risc sistemic nu are drept rezultat o rată combinată a amortizorului de risc sistemic mai mare de 3 % pentru niciuna dintre expunerile respective, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată, după caz, transmite o notificare către CERS în conformitate cu alineatul (9), cu o lună înainte de publicarea deciziei menţionate la alineatul (13).

(11)În cazul în care stabilirea sau restabilirea unei rate sau a unor rate a (ale) amortizorului de risc sistemic pentru orice set sau subset de expuneri menţionate la alineatul (5) care fac obiectul unuia sau al mai multor amortizoare de risc sistemic are drept rezultat o rată combinată a amortizorului de risc sistemic mai mare de 3 %, dar mai mică de 5 % pentru oricare dintre expunerile respective, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată din statul membru care stabileşte amortizorul respectiv solicită, în notificarea transmisă în conformitate cu alineatul (9), avizul Comisiei şi pe cel al CERS.

În cazul în care autorităţile filialei şi întreprinderii-mamă nu sunt de acord cu privire la rata sau ratele amortizorului de risc sistemic aplicabile instituţiei respective şi în cazul unui aviz negativ atât din partea Comisiei, cât şi a CERS, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată, după caz, poate sesiza ABE şi solicita asistenţa acesteia în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Decizia privind stabilirea ratei sau a ratelor amortizorului de risc sistemic pentru expunerile respective se suspendă până la luarea unei decizii de către ABE.

(12)În cazul în care stabilirea sau restabilirea unei rate sau a unor rate a (ale) amortizorului de risc sistemic pentru orice set sau subset de expuneri menţionate la alineatul (5) care fac obiectul unuia sau al mai multor amortizoare de risc sistemic are drept rezultat o rată combinată a amortizorului de risc sistemic mai mare de 5 % pentru oricare dintre expunerile respective, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată, după caz, solicită autorizaţia Comisiei înainte să pună în aplicare un amortizor de risc sistemic.

În termen de trei luni de la primirea notificării menţionate la alineatul (9), Comisia, ţinând seama de evaluarea realizată de CERS şi ABE, după caz şi în cazul în care consideră că rata sau ratele amortizorului de risc sistemic nu implică efecte negative disproporţionate asupra sistemului financiar, în ansamblu sau în parte, al altor state membre sau al Uniunii în ansamblu, care să constituie sau să creeze un obstacol pentru funcţionarea corespunzătoare a pieţei interne, adoptă un act prin care autorizează autoritatea competentă sau autoritatea desemnată, după caz, să adopte măsura propusă.

(13)Fiecare autoritate competentă sau autoritatea desemnată, după caz, anunţă stabilirea sau restabilirea uneia sau mai multor rate ale amortizorului de risc sistemic prin intermediul publicării pe un site internet adecvat. Publicarea respectivă conţine cel puţin următoarele informaţii:

(14)În cazul în care o instituţie nu îndeplineşte pe deplin cerinţa prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol, aceasta face obiectul restricţiilor privind distribuirile prevăzute la articolul 141 alineatele (2) şi (3).

Art. 134: Recunoaşterea unei rate a amortizorului de risc sistemic

Secţiunea II:Stabilirea şi calcularea amortizoarelor anticiclice de capital

Art. 135: Orientări CERS privind stabilirea ratelor amortizoarelor anticiclice

(1)CERS poate formula, prin recomandări conform articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, orientări pentru autorităţile desemnate de statele membre conform articolului 136 alineatul (1) privind stabilirea ratelor amortizoarelor anticiclice, în special:

c)orientări privind variabilele care indică apariţia unui risc sistemic asociat cu existenţa unor perioade de creştere excesivă a creditelor în sistemul financiar, în special indicatorul credit/PIB relevant şi abaterea acestuia de la tendinţa pe termen lung şi privind alţi factori relevanţi, inclusiv progresele economice care apar în diferite sectoare ale economiei, care trebuie luaţi în considerare de autorităţile desemnate atunci când stabilesc rata adecvată a amortizorului anticiclic conform articolului 136;

Art. 136: Stabilirea ratelor amortizoarelor anticiclice

(2)Fiecare autoritate desemnată calculează în fiecare trimestru un referenţial pentru amortizoare, destinat să îndrume exercitarea puterii sale de apreciere în stabilirea ratei amortizorului anticiclic în conformitate cu alineatul (3). Referenţialul pentru amortizoare reflectă, în mod concret, ciclul de creditare şi riscurile datorate creşterii excesive a creditelor în statul membru şi ia în considerare în mod corespunzător particularităţile economiei naţionale. Acesta se bazează pe abaterea indicatorului credite/PIB de la tendinţa pe termen lung, luând în considerare, între altele:

(3)Fiecare autoritate desemnată evaluează trimestrial intensitatea riscului sistemic ciclic şi caracterul adecvat al ratei amortizorului anticiclic pentru statul său membru şi stabileşte sau ajustează rata amortizorului anticiclic, dacă este necesar. În cadrul acestui proces, fiecare autoritate desemnată ia în considerare următoarele:

(4)Rata amortizorului anticiclic, exprimată ca procentaj din cuantumul total al expunerilor la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, a instituţiilor care au expuneri din credite în statul membru în cauză, se situează între 0 % şi 2,5 %, calibrat în trepte de 0,25 puncte procentuale sau multipli de 0,25 puncte procentuale. În cazul în care acest lucru se justifică pe baza consideraţiilor de la alineatul (3), o autoritate desemnată poate stabili o rată a amortizorului anticiclic mai mare de 2,5 % din cuantumul total al expunerilor la risc calculat în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în scopul prevăzut la articolul 140 alineatul (2) de la prezenta directivă.

(5)În cazul în care o autoritate stabileşte pentru prima dată o rată a amortizorului anticiclic mai mare de zero sau în cazul în care o autoritate desemnată creşte rata amortizorului anticiclic în vigoare la acel moment, aceasta decide de asemenea data de la care instituţiile trebuie să aplice amortizorul majorat în scopul calculării amortizorului anticiclic de capital specific instituţiei. Data în cauză nu depăşeşte 12 luni de la data la care stabilirea amortizorului majorat a fost anunţată în conformitate cu alineatul (7). Dacă data este înainte de 12 luni de la data la care s-a anunţat stabilirea amortizorului majorat, termenul mai scurt pentru punerea în aplicare se justifică pe baza unor circumstanţe excepţionale.

(7)Fiecare autoritate desemnată publică trimestrial pe site-ul său internet cel puţin următoarele informaţii:

g)în cazul în care rata amortizorului este redusă, perioada orientativă pentru care nu se preconizează nicio majorare, împreună cu o justificare pentru perioada respectivă.

Art. 137: Recunoaşterea ratelor amortizorului anticiclic mai mari de 2,5 %

(1)În cazul în care o autoritate desemnată, în conformitate cu articolul 136 alineatul (4), sau o autoritate competentă dintr-o ţară terţă a stabilit o rată a amortizorului anticiclic mai mare de 2,5 % din cuantumul total al expunerilor la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, celelalte autorităţi desemnate pot recunoaşte această rată a amortizorului în scopul calculării, de către instituţiile autorizate la nivel naţional, a amortizorului anticiclic de capital specific instituţiei.

(3)din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, aceasta anunţă recunoaşterea prin publicare pe site-ul său internet. Anunţul include cel puţin următoarele informaţii:

Art. 138: Recomandarea CERS privind ratele amortizorului anticiclic pentru ţările terţe

Art. 139: Decizia autorităţilor desemnate privind ratele amortizorului anticiclic pentru ţările terţe

(3)În cazul în care rata amortizorului anticiclic a fost stabilită şi publicată de autoritatea competentă dintr-o ţară terţă pentru această ţară terţă, o autoritate desemnată poate stabili o rată diferită a amortizorului pentru această ţară terţă în scopul calculării de către instituţiile autorizate la nivel naţional a amortizorului anticiclic de capital specific instituţiei, dacă aceasta are motive rezonabile să considere că rata amortizorului stabilită de autoritatea competentă din ţara terţă nu este suficientă pentru a proteja în mod adecvat aceste instituţii împotriva riscurilor de creştere excesivă a creditelor în această ţară terţă.

Atunci când o autoritate desemnată exercită puterea care îi este conferită în temeiul primului paragraf, aceasta nu stabileşte o rată a amortizorului anticiclic sub rata stabilită de autoritatea competentă din ţara terţă, în afară de cazul în care această rată a amortizorului depăşeşte 2,5 % din cuantumul total al expunerilor la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 a instituţiilor care au expuneri la riscul de credit în ţara terţă în cauză.

(4)În cazul în care o autoritate desemnată stabileşte o rată a amortizorului anticiclic pentru o ţară terţă, conform alineatului (2) sau (3), care creşte rata aplicabilă existentă a amortizorului anticiclic, autoritatea desemnată decide data de la care instituţiile autorizate la nivel intern trebuie să aplice această rată a amortizorului în scopul calculării amortizorului anticiclic de capital specific instituţiei. Data în cauză nu depăşeşte 12 luni de la data la care rata amortizorului a fost anunţată în conformitate cu alineatul (5). Dacă data este înainte de 12 luni de la data la care s-a anunţat rata amortizorului, termenul mai scurt pentru punerea în aplicare se justifică pe baza unor circumstanţe excepţionale.

(5)Autorităţile desemnate publică pe site-ul lor internet orice rată a amortizorului anticiclic care a fost stabilită pentru o ţară terţă în conformitate cu alineatul (2) sau (3), incluzând următoarele informaţii:

Art. 140: Calcularea ratei amortizorului anticiclic de capital specific instituţiei

(1)Rata amortizorului anticiclic de capital specific instituţiei este egală cu media ponderată a ratelor amortizorului anticiclic care se aplică în ţările în care sunt situate expunerile din credite relevante ale instituţiei sau care se aplică în sensul prezentului articol, în temeiul articolului 139 alineatul (2) sau (3).

Pentru a calcula media ponderată menţionată la primul paragraf, statele membre cer instituţiilor să aplice fiecărei rate al amortizorului anticiclic aplicabilă cerinţele sale totale de fonduri proprii pentru riscul de credit, stabilite în conformitate cu partea a treia titlurile II şi IV din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, corespunzând expunerilor din credite relevante din teritoriul în cauză, împărţite la cerinţele totale de fonduri proprii pentru riscul de credit corespunzând tuturor expunerilor sale din credite relevante.

(2)Dacă, în conformitate cu articolul 136 alineatul (4), o autoritate desemnată stabileşte o rată a amortizorului anticiclic mai mare de 2,5 % din cuantumul total al expunerilor la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 statele membre se asigură că următoarele rate ale amortizorului se aplică expunerilor din credite relevante situate în statul membru al autorităţii desemnate în cauză (denumit în continuare, "statul membru A") în scopul calculului prevăzut la alineatul (1), inclusiv, unde este cazul, în scopul calculării elementului de capital consolidat corespunzând instituţiei în cauză:

(3)Dacă rata amortizorului anticiclic stabilită de autoritatea competentă dintr-o ţară terţă pentru această ţară terţă este mai mare de 2,5 % din valoarea totală a expunerilor la risc calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, statele membre se asigură că următoarele rate ale amortizorului se aplică expunerilor din credite relevante situate în această ţară terţă în scopul calculului prevăzut la alineatul (1), inclusiv, unde este cazul, în scopul calculării elementului de capital consolidat corespunzând instituţiei în cauză:

(4)Expunerile la riscul de credit relevante includ toate categoriile de expuneri, în afară de cele menţionate la articolul 112 literele (a)-(f) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 care fac obiectul următoarelor cerinţe.

(6)În scopul calculului prevăzut la alineatul (1):

c)în cazul în care autoritatea desemnată a unui stat membru de origine stabileşte rata amortizorului anticiclic pentru o ţară terţă în conformitate cu articolul 139 alineatul (2) sau (3) sau recunoaşte rata amortizorului anticiclic pentru o ţară terţă în conformitate cu articolul 137, rata amortizorului în cauză se aplică de la data precizată în informaţiile publicate în conformitate cu articolul 139 alineatul (5) litera (c) sau articolul 137 alineatul (2) litera (c), dacă decizia are ca efect majorarea ratei amortizorului;

Secţiunea III:Măsuri de conservare a capitalului

Art. 141: Restricţii privind distribuirile

(2)O instituţie care nu îndeplineşte cerinţa amortizorului combinat calculează suma maximă distribuibilă (MDA - maximum distributable amount) în conformitate cu alineatul (4) şi notifică autorităţii competente respectiva MDA.

(5)Suma de înmulţit în conformitate cu alineatul (4) constă în:

(6)Factorul se stabileşte după cum urmează:

a)în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menţinute de instituţie care nu sunt utilizate pentru a îndeplini vreuna dintre cerinţele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi nici cerinţa de fonduri proprii suplimentare care abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier prevăzută la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, exprimată ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din regulamentul respectiv, se situează în prima cuartilă (şi anume, cea mai scăzută) a cerinţei amortizorului combinat, factorul este 0;

b)în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menţinute de instituţie care nu sunt utilizate pentru a îndeplini vreuna dintre cerinţele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi nici cerinţa de fonduri proprii suplimentare care abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier prevăzută la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, exprimată ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din regulamentul respectiv, se situează în a doua cuartilă a cerinţei amortizorului combinat, factorul este 0,2;

c)în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menţinute de instituţie care nu sunt utilizate pentru a îndeplini cerinţele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi nici cerinţa de fonduri proprii suplimentare care abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier prevăzută la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, exprimată ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din regulamentul respectiv, se situează în a treia cuartilă a cerinţei amortizorului combinat, factorul este 0,4;

d)în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menţinute de instituţie care nu sunt utilizate pentru a îndeplini cerinţele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi nici cerinţa de fonduri proprii suplimentare care abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier prevăzută la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, exprimată ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din regulamentul respectiv, se situează în a patra cuartilă (şi anume, cea mai ridicată) a cerinţei amortizorului combinat, factorul este 0,6.

(8)În cazul în care o instituţie nu îndeplineşte obligaţia amortizorului combinat şi intenţionează să distribuie toate sau o parte din profiturile sale distribuibile ori ia una dintre măsurile menţionate la articolul (2) al doilea paragraf literele (a), (b) şi (c), aceasta notifică autoritatea competentă şi furnizează următoarele informaţii:

d)valoarea profiturilor distribuibile pe care planifică să le aloce următoarelor:

(10)În sensul alineatelor (1) şi (2), o distribuire în legătură cu fondurile proprii de nivel 1 de bază include următoarele:

Art. 141^a: Neîndeplinirea cerinţei amortizorului combinat

Art. 141^b: Restricţie privind distribuirile în caz de nerespectare a cerinţei amortizorului pentru indicatorul efectului de levier

(2)O instituţie care nu îndeplineşte cerinţa amortizorului pentru indicatorul efectului de levier calculează suma maximă distribuibilă legată de indicatorul efectului de levier (L-MDA - Leverage ratio related maximum distributable amount) în conformitate cu alineatul (4) şi notifică autorităţile competente în acest sens.

(5)Suma de înmulţit în conformitate cu alineatul (4) constă în:

(6)Factorul menţionat la alineatul (4) se stabileşte după cum urmează:

a)în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 menţinute de instituţie care nu sunt utilizate pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă atunci când abordează riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier care nu este acoperit suficient de articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exprimate ca procent din indicatorul de măsurare a expunerii totale calculat în conformitate cu articolul 429 alineatul (4) din regulamentul respectiv, se situează în prima cuartilă (şi anume, cea mai scăzută) a cerinţei amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, factorul este 0;

b)în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 menţinute de instituţie care nu sunt utilizate pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă atunci când abordează riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier care nu este acoperit suficient de articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exprimate ca procent din indicatorul de măsurare a expunerii totale calculat în conformitate cu articolul 429 alineatul (4) din regulamentul respectiv, se situează în a doua cuartilă a cerinţei amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, factorul este 0,2;

c)în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 menţinute de instituţie care nu sunt utilizate pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă atunci când abordează riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier care nu este acoperit suficient de articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exprimate ca procent din indicatorul de măsurare a expunerii totale calculat în conformitate cu articolul 429 alineatul (4) din regulamentul respectiv, se situează în a treia cuartilă a cerinţei amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, factorul este 0,4;

d)în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 menţinute de instituţie care nu sunt utilizate pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă atunci când abordează riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier care nu este acoperit suficient de articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exprimate ca procent din indicatorul de măsurare a expunerii totale calculat în conformitate cu articolul 429 alineatul (4) din regulamentul respectiv, se situează în a patra cuartilă (şi anume, cea mai ridicată) a cerinţei amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, factorul este 0,6.

(8)Atunci când o instituţie nu îndeplineşte cerinţa amortizorului pentru indicatorul efectului de levier şi intenţionează să distribuie oricare dintre profiturile sale distribuibile ori să întreprindă una dintre acţiunile menţionate în prezentul articol alineatul (2) al doilea paragraf literele (a), (b) şi (c), aceasta notifică autorităţii competente acest lucru şi furnizează informaţiile enumerate la articolul 141 alineatul (8), cu excepţia literei (a) punctul (iii) din respectivul articol, şi L-MDA calculată în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol.

Art. 141^c: Neîndeplinirea cerinţei amortizorului pentru indicatorul efectului de levier

Se consideră că o instituţie nu îndeplineşte cerinţa amortizorului pentru indicatorul efectului de levier în sensul articolului 141b din prezenta directivă atunci când nu deţine fonduri proprii de nivel 1 în cuantumul necesar pentru a îndeplini în acelaşi timp cerinţa prevăzută la articolul 92 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi cerinţa prevăzută la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din regulamentul respectiv şi la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă atunci când abordează riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier care nu este acoperit suficient de articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Art. 142: Planul de conservare a capitalului

(1)În cazul în care o instituţie nu îndeplineşte cerinţa amortizorului combinat sau, dacă este cazul, cerinţa amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, aceasta întocmeşte un plan de conservare a capitalului, pe care îl transmite autorităţii competente în termen de maximum cinci zile lucrătoare de la data la care a constatat că nu îndeplineşte cerinţa menţionată, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă autorizează un termen mai lung de până la 10 zile.

(2)Planul de conservare a capitalului include următoarele: