Capitolul 3 - Supravegherea pe bază consolidată - Directiva 2013/36/UE/26-iun-2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 28 August 2025
CAPITOLUL 3:Supravegherea pe bază consolidată
Art. 111: Stabilirea supraveghetorului consolidant
(1)În cazul în care o întreprindere-mamă este o instituţie de credit-mamă dintr-un stat membru sau o instituţie de credit-mamă din UE, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către autoritatea competentă care supraveghează instituţia de credit-mamă respectivă în statul membru sau instituţia de credit-mamă respectivă din UE pe bază individuală.
În cazul în care o întreprindere-mamă este o firmă de investiţii-mamă dintr-un stat membru sau o firmă de investiţii-mamă din UE şi niciuna dintre filialele acesteia nu este o instituţie de credit, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către autoritatea competentă care supraveghează respectiva firmă de investiţii-mamă din statul membru sau respectiva firmă de investiţii-mamă din UE pe bază individuală.
În cazul în care o întreprindere-mamă este o firmă de investiţii-mamă dintr-un stat membru sau o firmă de investiţii-mamă din UE şi cel puţin una dintre filialele acesteia este o instituţie de credit, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către autoritatea competentă a instituţiei de credit sau, în cazul în care există mai multe instituţii de credit, de către autoritatea competentă a instituţiei de credit cu cel mai mare total al bilanţului.
(2)În cazul în care instituţia de credit sau firma de investiţii are ca întreprindere-mamă o societate financiară holding-mamă dintr-un stat membru, o societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru, o societate financiară holding-mamă din UE sau o societate financiară holding mixtă-mamă din UE, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către autoritatea competentă care supraveghează instituţia de credit sau firma de investiţii pe bază individuală.
(3)Dacă două sau mai multe instituţii de credit sau firme de investiţii autorizate în Uniune au ca instituţie-mamă aceeaşi societate financiară holding-mamă dintr-un stat membru, aceeaşi societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru, aceeaşi societate financiară holding-mamă din UE sau aceeaşi societate financiară holding mixtă-mamă din UE, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către:
a)autoritatea competentă a instituţiei de credit în cazul în care există o singură instituţie de credit în cadrul grupului;
b)autoritatea competentă a instituţiei de credit cu cel mai mare total al bilanţului, în cazul în care există mai multe instituţii de credit în cadrul grupului; sau
c)autoritatea competentă a firmei de investiţii cu cel mai mare total al bilanţului, în cazul în care grupul nu include nicio instituţie de credit.
(4)În cazul în care consolidarea este impusă în temeiul articolului 18 alineatul (3) sau (6) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către autoritatea competentă a instituţiei de credit cu cel mai mare total al bilanţului sau, în cazul în care grupul nu cuprinde nicio instituţie de credit, de către autoritatea competentă a firmei de investiţii cu cel mai mare total al bilanţului.
(5)Prin derogare de la alineatul (1) al treilea paragraf, alineatul (3) litera (b) şi alineatul (4), în cazul în care o autoritate competentă supraveghează pe bază individuală mai multe instituţii de credit din cadrul unui grup, supraveghetorul consolidant este autoritatea competentă care supraveghează pe bază individuală una sau mai multe instituţii de credit din cadrul grupului, în cazul în care suma totalurilor bilanţurilor instituţiilor de credit supravegheate respective este mai mare decât cea corespunzătoare instituţiilor de credit supravegheate pe bază individuală de orice altă autoritate competentă.
Prin derogare de la alineatul (3) litera (c), în cazul în care o autoritate competentă supraveghează pe bază individuală mai mult de o firmă de investiţii din cadrul unui grup, supraveghetorul consolidant este autoritatea competentă care supraveghează pe bază individuală una sau mai multe firme de investiţii din cadrul grupului cu cel mai mare total al bilanţului cumulat.
(6)În cazuri speciale, autorităţile competente pot, de comun acord, să renunţe la aplicarea criteriilor menţionate la alineatele (1), (3) şi (4) şi să desemneze o altă autoritate competentă pentru a exercita supravegherea pe bază consolidată în cazul în care aplicarea acestora ar fi inadecvată, având în vedere instituţiile de credit sau firmele de investiţii vizate şi importanţa relativă a activităţilor lor din statele membre relevante sau necesitatea de a asigura continuitatea supravegherii pe bază consolidată de către aceeaşi autoritate competentă. În astfel de cazuri, instituţiei-mamă din UE, societăţii financiare holding-mamă din UE, societăţii financiare holding mixte-mamă din UE sau instituţiei de credit sau firmei de investiţii cu cel mai mare total al bilanţului, după caz, i se va acorda ocazia de a-şi exprima opinia înainte de luarea deciziei de către autorităţile competente.
(7)Autorităţile competente adresează fără întârziere o notificare Comisiei şi ABE cu privire la orice acord care intră sub incidenţa alineatului (6).

Art. 112: Coordonarea activităţilor de supraveghere de către autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată
(1)Pe lângă obligaţiile care îi revin în conformitate cu prezenta directive şi cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată îndeplineşte următoarele atribuţii:
a)coordonarea colectării şi difuzării de informaţii relevante sau esenţiale în situaţiile obişnuite şi în cele de urgenţă;
b)planificarea şi coordonarea activităţilor de supraveghere în situaţiile obişnuite, inclusiv în ceea ce priveşte activităţile menţionate la titlul VII capitolul 3, în cooperare cu autorităţile competente implicate;
c)planificarea şi coordonarea activităţilor de supraveghere, în cooperare cu autorităţile competente implicate şi, dacă este necesar, cu băncile centrale din cadrul SEBC, pentru pregătirea pentru situaţii de urgenţă şi în situaţiile de urgenţă, inclusiv evoluţiile negative din cadrul instituţiilor sau de pe pieţele financiare, utilizând, acolo unde este posibil, căile de comunicare existente pentru a facilita gestionarea crizelor.
(2)În cazul în care autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată nu îndeplineşte atribuţiile menţionate la alineatul (1) sau în cazul în care autorităţile competente nu cooperează cu autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată într-o măsură corespunzătoare în realizarea sarcinilor menţionate la alineatul (1), oricare dintre autorităţile competente în cauză poate sesiza ABE şi să îi solicite asistenţa, în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
ABE poate de asemenea acorda asistenţă din proprie iniţiativă autorităţilor competente, în cazul unui dezacord în legătură cu coordonarea activităţilor de supraveghere desfăşurate în temeiul prezentului articol, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul menţionat.
(3)Planificarea şi coordonarea activităţilor de supraveghere menţionate la alineatul (1) litera (c) de la prezentul articol includ măsurile excepţionale prevăzute la articolul 117 alineatul (1) litera (d) şi articolul 117 alineatul (4) litera (b), pregătirea evaluărilor comune, punerea în aplicare a planurilor de urgenţă şi comunicările adresate publicului.
Art. 113: Decizii comune cu privire la cerinţele prudenţiale specifice unei instituţii
(1)Supraveghetorul consolidant şi autorităţile competente responsabile cu supravegherea filialelor unei instituţii-mamă din UE sau a unei societăţi financiare holding-mamă din UE ori a unei societăţi financiare holding mixte-mamă din UE depun toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună:
a)cu privire la aplicarea articolelor 73 şi 97 pentru a stabili caracterul adecvat al nivelului consolidat al fondurilor proprii deţinute de grupul de instituţii în ceea ce priveşte situaţia sa financiară şi profilul său de risc şi cu privire la nivelul fondurilor proprii impus pentru aplicarea articolului 104 alineatul (1) litera (a) fiecărei entităţi din cadrul grupului de instituţii, precum şi pe bază consolidată;
b)cu privire la măsurile de abordare a oricărei probleme şi constatări semnificative legate de supravegherea lichidităţii, inclusiv legate de caracterul adecvat al organizării şi al tratării riscurilor, astfel cum se prevede la articolul 86, şi legate de necesitatea impunerii unor cerinţe privind lichidităţile specifice instituţiei, în conformitate cu articolul 105;
c)cu privire la orice orientări privind fondurile proprii suplimentare menţionate la articolul 104b alineatul (3).
(2)Deciziile comune menţionate la alineatul (1) se iau:
a)în sensul prezentului articol alineatul (1) litera (a), în termen de patru luni de la data la care supraveghetorul consolidant transmite celorlalte autorităţi competente relevante un raport ce conţine evaluarea riscurilor aferente grupului de instituţii efectuată în conformitate cu articolul 104a;
b)în sensul prezentului articol alineatul (1) litera (b), în termen de patru luni de la data la care supraveghetorul consolidant transmite un raport ce conţine evaluarea profilului riscului de lichiditate al grupului de instituţii efectuată în conformitate cu articolele 86 şi 105;
c)în sensul prezentului articol alineatul (1) litera (c), în termen de patru luni de la data la care supraveghetorul consolidant transmite un raport ce conţine evaluarea riscurilor aferente grupului de instituţii efectuată în conformitate cu articolul 104b.
Deciziile comune menţionate la alineatul (1) din prezentul articol ţin seama în mod corespunzător şi de evaluarea riscurilor aferente filialelor, efectuată de autorităţile competente relevante în conformitate cu articolele 73, 97, 104a şi 104b.
Deciziile comune menţionate la literele (a) şi (b) din alineatul (1) se includ în documente care cuprind motivaţia completă a deciziilor respective, iar supraveghetorul consolidant transmite aceste documente instituţiei-mamă din UE. În caz de dezacord, supraveghetorul consolidant, la solicitarea oricăreia dintre celelalte autorităţi competente în cauză, consultă ABE. Supraveghetorul consolidant poate consulta ABE din proprie iniţiativă.
(3)În cazul în care autorităţile competente nu ajung la o decizie comună în termenele menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, supraveghetorul consolidant ia o decizie pe bază consolidată cu privire la aplicarea articolelor 73, 86 şi 97, a articolului 104 alineatul (1) litera (a) şi a articolelor 104b şi 105 din prezenta directivă, după luarea în considerare în mod corespunzător a evaluării riscurilor aferente filialelor efectuate de autorităţile competente relevante. În cazul în care, la încheierea termenelor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, oricare dintre autorităţile competente în cauză a sesizat ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, supraveghetorul consolidant îşi amână decizia şi aşteaptă decizia pe care o poate lua ABE în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat anterior, adoptându-şi apoi decizia, în conformitate cu decizia ABE. Termenele menţionate la alineatul (2) din prezentul articol se consideră termene de conciliere în sensul Regulamentului (UE) nr. 1093/2010. ABE îşi ia decizia în termen de o lună de la primirea sesizării de către ABE. ABE nu poate fi sesizată după expirarea termenul de patru luni sau după ce s-a luat o decizie comună.
Decizia privind aplicarea articolelor 73, 86 şi 97, a articolului 104 alineatul (1) litera (a) şi a articolelor 104b şi 105 din prezenta directivă se ia de respectivele autorităţi competente responsabile cu supravegherea filialelor unei instituţii de credit-mamă din UE sau ale unei societăţi financiare holding-mamă din UE ori ale unei societăţi financiare holding mixte-mamă din UE pe bază individuală sau subconsolidată, după luarea în considerare în mod corespunzător a opiniilor şi rezervelor exprimate de supraveghetorul consolidant. În cazul în care, la încheierea oricăreia dintre termenele menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, oricare dintre autorităţile competente în cauză a sesizat ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autorităţile competente îşi amână decizia şi aşteaptă luarea unei decizii de către ABE în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat anterior, adoptându-şi apoi decizia, în conformitate cu decizia ABE. Termenele menţionate la alineatul (2) din prezentul articol se consideră termene de conciliere în sensul regulamentului respectiv. ABE îşi ia decizia în termen de o lună de la primirea sesizării de către ABE. ABE nu poate fi sesizată după expirarea termenului de patru luni sau după ce s-a luat o decizie comună.
Deciziile se includ într-un document care cuprinde motivaţia completă şi ţin seama de evaluarea riscurilor şi de opiniile şi rezervele celorlalte autorităţi competente exprimate în termenele menţionate la alineatul (2). Documentul se transmite de către supraveghetorul consolidant tuturor autorităţilor competente în cauză şi instituţiei-mamă din UE.
În cazul consultării ABE, toate autorităţile competente ţin seama de avizul acesteia şi explică orice abatere semnificativă de la avizul respectiv.
(4)Deciziile comune menţionate la alineatul (1) şi deciziile luate de autorităţile competente în absenţa unei decizii comune menţionate la alineatul (3) sunt recunoscute ca fiind determinante şi sunt aplicate de către autorităţile competente în statele membre în cauză.
Deciziile comune menţionate la alineatul (1) din prezentul articol şi orice decizie luată în absenţa unei decizii comune în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, se actualizează în fiecare an sau, în circumstanţe
excepţionale, atunci când o autoritate competentă responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituţii-mamă din UE sau ale unei societăţi financiare holding-mamă din UE ori ale unei societăţi financiare holding mixte-mamă din UE transmite o cerere scrisă şi complet motivată supraveghetorului consolidant, în vederea actualizării deciziei privind aplicarea articolului 104 alineatul (1) litera (a) şi a articolelor 104b şi 105. În aceste circumstanţe excepţionale actualizarea poate fi tratată pe bază bilaterală, între supraveghetorul consolidant şi autoritatea competentă care formulează cererea.
(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a procesului decizional comun menţionat în prezentul articol în ceea ce priveşte aplicarea articolelor 73, 86 şi 97, a articolului 104 alineatul (1) litera (a) şi a articolelor 104b şi 105, pentru a facilita luarea deciziilor comune.
ABE transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 1 iulie 2014.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Art. 114: Cerinţe de informare în situaţii de urgenţă
(1)În cazul în care survine o situaţie de urgenţă, inclusiv o situaţie prezentată la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 sau o situaţie în care se manifestă evoluţii negative ale pieţelor, care ar putea pune în pericol lichiditatea pieţei şi stabilitatea sistemului financiar din oricare dintre statele membre în care au fost autorizate entităţi ale unui grup sau în care s-au înfiinţat sucursale semnificative în conformitate cu articolul 51, supraveghetorul consolidant avertizează cât mai curând posibil, cu respectarea titlul VII capitolul 1 secţiunea 2 din prezenta directivă şi, după caz, a titlului IV capitolul 1 secţiunea 2 din Directiva (UE) 2019/2034, ABE şi autorităţile menţionate la articolul 58 alineatul (4) şi articolul 59 şi comunică toate informaţiile esenţiale pentru îndeplinirea atribuţiilor acestora. Obligaţiile respective se aplică tuturor autorităţilor competente.
În cazul în care o bancă centrală din SEBC constată prezenţa unei situaţii descrise la prima teză, aceasta avertizează cât mai curând posibil autorităţile competente menţionate la articolul 112, precum şi ABE.
Atunci când acest lucru este posibil, autoritatea competentă şi autoritatea menţionată la articolul 58 alineatul (4) utilizează căile de comunicare existente.
(2)În cazul în care autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată are nevoie de informaţii deja transmise unei alte autorităţi competente, respectiva autoritate responsabilă cu supravegherea consolidată contactează, ori de câte ori este posibil, această autoritate pentru a evita duplicarea raportărilor către diferitele autorităţi care iau parte la supraveghere.
Art. 115: Coordonarea şi acordurile de cooperare
(1)Pentru a facilita şi institui o supraveghere eficace, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată şi celelalte autorităţi competente încheie acorduri scrise de coordonare şi cooperare.
În cadrul acestor acorduri, se pot încredinţa atribuţii suplimentare autorităţii responsabile cu supravegherea consolidată şi se pot specifica proceduri pentru procesul decizional şi pentru cooperarea cu alte autorităţi competente.
(2)Autorităţile competente responsabile cu autorizarea filialei unei întreprinderi-mamă care este o instituţie îşi pot delega responsabilitatea de supraveghere, prin acord bilateral şi în conformitate cu articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autorităţilor competente care au autorizat şi care supraveghează întreprinderea-mamă, astfel încât acestea să îşi asume responsabilitatea de supraveghere a filialei în conformitate cu prezenta directivă. ABE este informată cu privire la existenţa şi conţinutul unor astfel de acorduri. Comisia transmite aceste informaţii autorităţilor competente din alte state membre şi Comitetului bancar european.
(3)Atunci când supraveghetorul consolidant diferă de autoritatea competentă a statului membru în care este stabilită societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă căreia i s-a acordat aprobare în conformitate cu articolul 21a, acordurile de coordonare şi cooperare menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol sunt, de asemenea, încheiate cu autoritatea competentă a statului membru în care este stabilită întreprinderea-mamă.

Art. 116: Colegiile de supraveghere
(1)Autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată instituie colegii de supraveghetori pentru a facilita îndeplinirea sarcinilor menţionate la articolele 112 şi 113 şi la articolul 114 alineatul (1) şi, sub rezerva cerinţelor de confidenţialitate de la alineatul (2) de la prezentul articol şi a dreptului Uniunii, pentru a asigura, atunci când este cazul, o coordonare şi o colaborare adecvate cu autorităţile competente relevante din ţări terţe.
ABE contribuie la promovarea şi monitorizarea funcţionării eficiente, efective şi coerente a colegiilor de supraveghetori menţionate în prezentul articol, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. În acest sens, ABE participă în mod corespunzător şi este considerată ca fiind o autoritate competentă în acest scop.
Colegiile de supraveghetori elaborează un cadru pentru autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată, pentru ABE şi pentru celelalte autorităţi competente implicate în realizarea următoarelor sarcini:
a)schimbul de informaţii între acestea, precum şi cu ABE, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010;
b)convenirea distribuirii voluntare a sarcinilor şi a delegării voluntare a responsabilităţilor atunci când este cazul;
c)stabilirea de programe de supraveghere prudenţială, conform articolului 99, pe baza unei evaluări a riscurilor legate de grup, în conformitate cu articolul 97;
d)sporirea eficienţei supravegherii prin eliminarea dublării inutile a cerinţelor de supraveghere, inclusiv în ceea ce priveşte cererile de informaţii prevăzute la articolul 114 şi la articolul 117 alineatul (3);
e)aplicarea consecventă a cerinţelor prudenţiale în temeiul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 575/2013 pentru toate entităţile din cadrul unui grup de instituţii, fără a aduce atingere opţiunilor şi drepturilor prevăzute în dreptul Uniunii;
f)aplicarea articolului 112 alineatul (1) litera (c), ţinând seama de activităţile pe care alte foruri le-ar putea desfăşura în acest domeniu.
(11)Pentru a facilita sarcinile menţionate la articolul 112 alineatul (1), la articolul 114 alineatul (1) şi la articolul 115 alineatul (1) din prezenta directivă, supraveghetorul consolidant instituie, de asemenea, colegii de supraveghetori atunci când toate filialele transfrontaliere ale unei instituţii-mamă din UE, ale unei societăţi financiare holding-mamă din UE ori ale unei societăţi financiare holding mixte-mamă din UE îşi au sediul central în ţări terţe, cu condiţia ca autorităţile de supraveghere ale ţărilor terţe să facă obiectul unor cerinţe de confidenţialitate echivalente cu cerinţele prevăzute în capitolul 1 secţiunea II din prezenta directivă şi, după caz, la articolele 76 şi 81 din Directiva 2014/65/UE.

(2)Autorităţile competente care participă la activitatea colegiilor de supraveghetori şi ABE cooperează îndeaproape. Cerinţele de confidenţialitate prevăzute în titlul VII capitolul 1 secţiunea II din prezenta directivă şi, după caz, în titlul IV capitolul 1 secţiunea 2 din Directiva (UE) 2019/2034 nu împiedică autorităţile competente să schimbe informaţii confidenţiale în cadrul colegiilor de supraveghetori. Înfiinţarea şi funcţionarea colegiilor de supraveghetori nu aduce atingere drepturilor şi responsabilităţilor autorităţilor competente în temeiul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 575/2013.

(3)Înfiinţarea şi funcţionarea colegiilor se bazează pe acordurile scrise menţionate la articolul 115, stabilite în urma consultării cu autorităţile competente în cauză, de către autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată.
(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile generale de funcţionare a colegiilor de supraveghetori.
ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2014.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare privind funcţionarea operaţională a colegiilor de supraveghetori.
ABE înaintează proiectele respective de standarde tehnice de punere în aplicare până la 31 decembrie 2014.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(6)Autorităţile competente responsabile cu supravegherea filialelor unei instituţii-mamă din UE sau ale unei societăţi financiare holding-mamă din UE sau ale unei societăţi financiare holding mixte-mamă din UE şi autorităţile competente dintr-un stat membru gazdă în care s-au înfiinţat sucursale semnificative, astfel cum sunt descrise la articolul 51, băncile centrale din cadrul SEBC, după caz, şi autorităţile de supraveghere din ţări terţe, dacă este cazul şi sub rezerva unor cerinţe de confidenţialitate care sunt, în opinia tuturor autorităţilor competente, echivalente cu cerinţele din titlul VII capitolul 1 secţiunea II din prezenta directivă, şi, după caz, din titlul IV capitolul I secţiunea 2 din Directiva (UE) 2019/2034, pot face parte din colegiile de supraveghetori.
Autoritatea competentă din statul membru în care este stabilită o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă căreia i s-a acordat aprobare în conformitate cu articolul 21a poate participa în cadrul colegiului de supraveghetori relevant.

(7)Autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată prezidează reuniunile colegiului şi decide care autorităţi competente participă la o reuniune sau la o activitate a colegiului. În prealabil, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată informează pe deplin pe toţi membrii colegiului în legătură cu organizarea unor astfel de reuniuni, cu principalele aspecte care urmează să fie discutate, precum şi în legătură cu activităţile care urmează să fie examinate. Autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată informează, de asemenea, pe deplin şi în timp util, pe toţi membrii colegiului în legătură cu măsurile adoptate în cadrul acestor reuniuni şi cu acţiunile întreprinse.
(8)Decizia autorităţii responsabile cu supravegherea consolidată ţine seama de relevanţa activităţii de supraveghere care urmează să fie planificată sau coordonată pentru aceste autorităţi, în special de potenţialul efect asupra stabilităţii sistemului financiar din statele membre în cauză astfel cum este menţionat la articolul 7, şi de obligaţiile menţionate la articolul 51 alineatul (2).
(9)Supraveghetorul consolidant, sub rezerva cerinţelor de confidenţialitate din titlul VII capitolul 1 secţiunea II din prezenta directivă, şi, după caz, din titlul IV capitolul 1 secţiunea 2 din Directiva (UE) 2019/2034, informează ABE cu privire la activităţile colegiului de supraveghetori, inclusiv în situaţii de urgenţă, şi îi comunică acesteia toate informaţiile care prezintă o relevanţă deosebită în sensul convergenţei în domeniul supravegherii.
În cazul unui dezacord între autorităţile competente în ceea ce priveşte funcţionarea colegiilor de supraveghere, oricare din autorităţile competente vizate poate sesiza ABE şi îi poate solicita asistenţa în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
ABE poate de asemenea acorda asistenţă din proprie iniţiativă autorităţilor competente, în cazul unui dezacord în legătură cu funcţionarea colegiilor de supraveghere, în temeiul prezentului articol, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul menţionat.
Art. 116a: Punerea la dispoziţie a informaţiilor în punctul unic de acces european
De la 10 ianuarie 2030, statele membre se asigură că informaţiile menţionate la articolul 68 alineatele (1) şi (2) şi la articolul 131 alineatul (12) din prezenta directivă sunt puse la dispoziţie în punctul unic de acces european (ESAP) înfiinţat în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2859 al Parlamentului European şi al Consiliului (*10). În acest scop, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată este organism de colectare, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 2 din regulamentul respectiv.
(*10)Regulamentul (UE) 2023/2859 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 decembrie 2023 de înfiinţare a unui punct unic de acces european care oferă acces centralizat la informaţiile puse la dispoziţia publicului relevante pentru serviciile financiare, pentru pieţele de capital şi pentru durabilitate (JO L, 2023/2859, 20.12.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2859/oj).
Statele membre se asigură că informaţiile respectă cerinţele următoare:
a)sunt prezentate într-un format care permite extragerea de date, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2023/2859;
b)sunt însoţite de fiecare dintre următoarele metadate:
(i)toate denumirile persoanei fizice sau ale instituţiei la care se referă informaţiile;
(ii)dacă este disponibil, identificatorul entităţii juridice al instituţiei, astfel cum este precizat în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) 2023/2859;
(iii)tipul de informaţii, astfel cum sunt clasificate în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (c) din regulamentul respectiv;
(iv)o menţiune care să indice dacă informaţiile conţin date cu caracter personal.

Art. 117: Obligaţii de cooperare
(1)Autorităţile competente cooperează îndeaproape. Acestea îşi comunică reciproc orice informaţie esenţială sau relevantă pentru exercitarea atribuţiilor de supraveghere ale celorlalte autorităţi competente în conformitate cu prezenta directivă şi Regulamentul (UE) nr. 575/2013. În acest sens, autorităţile competente transmit, la cerere, orice informaţie relevantă şi, din proprie iniţiativă, orice informaţie esenţială.
Autorităţile competente cooperează cu ABE în sensul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 575/2013, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Autorităţile competente furnizează ABE toate informaţiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi al Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Informaţiile menţionate la primul paragraf sunt considerate esenţiale în cazul în care pot avea un impact important asupra evaluării solidităţii financiare a unei instituţii sau a unei instituţii financiare dintr-un alt stat membru.
În special, autorităţile responsabile cu supravegherea consolidată a instituţiilor-mamă din UE şi a instituţiilor controlate de societăţi financiare holding-mamă din UE sau de societăţi financiare holding mixte-mamă din UE transmit autorităţilor competente din alte state membre, responsabile cu supravegherea filialelor întreprinderilor-mamă respective, toate informaţiile relevante. Pentru stabilirea sferei informaţiilor relevante, se ţine seama de importanţa filialelor respective în cadrul sistemului financiar al statelor membre în cauză.
Informaţiile esenţiale menţionate la primul paragraf includ în special următoarele elemente:
a)identificarea structurii juridice a grupului, precum şi a structurii de guvernanţă, care include structura organizaţională, acoperind toate entităţile reglementate, entităţile nereglementate, filialele nereglementate şi sucursalele semnificative care aparţin grupului, întreprinderile-mamă, în conformitate cu articolul 14 alineatul (3), articolul 74 alineatul (1) şi articolul 109 alineatul (2), precum şi autorităţile competente pentru entităţile reglementate din cadrul grupului vizat;
b)procedurile de colectare de informaţii de la instituţiile dintr-un grup şi verificarea informaţiilor;
c)evoluţiile negative înregistrate de instituţii sau de alte entităţi dintr-un grup, care ar putea afecta grav instituţiile;
d)sancţiunile semnificative şi măsurile excepţionale luate de autorităţile competente în conformitate cu prezenta directivă, inclusiv impunerea unei cerinţe specifice de fonduri proprii în temeiul articolului 104 şi a unei limite privind utilizarea abordării avansate de evaluare pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii în temeiul articolului 312 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(2)Autorităţile competente pot sesiza ABE în oricare dintre următoarele situaţii:
a)o autoritate competentă nu a transmis informaţii esenţiale;
b)o cerere de cooperare, în special în vederea schimbului de informaţii relevante, a fost respinsă sau nu a primit răspuns într-un termen rezonabil.
Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 258 din TFUE, ABE poate acţiona în conformitate cu competenţele conferite acesteia în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
ABE poate de asemenea acorda asistenţă din proprie iniţiativă autorităţilor competente, în vederea dezvoltării unor practici de cooperare consecvente, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul menţionat.
(3)Autorităţile competente responsabile cu supravegherea instituţiilor controlate de o instituţie-mamă din UE contactează, când situaţia o permite, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată, în cazul în care au nevoie de informaţii privind punerea în aplicare a abordărilor şi a metodologiilor prevăzute în prezenta directivă şi în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care ar putea fi disponibile deja la autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată.
(4)Înainte de a lua o decizie cu privire la elementele enumerate mai jos, autorităţile competente în cauză se consultă între ele, în cazul în care o astfel de decizie prezintă importanţă pentru atribuţiile de supraveghere ale altor autorităţi competente:
a)modificările structurii acţionariatului, organizaţionale sau de conducere a instituţiilor de credit dintr-un grup, care necesită aprobarea sau autorizarea din partea autorităţilor competente şi
b)sancţiunile semnificative sau măsurile excepţionale luate de autorităţile competente, inclusiv impunerea unei cerinţe specifice de fonduri proprii în temeiul articolului 104 şi a unei limite privind utilizarea abordărilor avansate de evaluare pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii în temeiul articolului 312 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
În sensul literei (b), se consultă întotdeauna autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată.
Cu toate acestea, o autoritate competentă poate decide să nu consulte alte autorităţi competente în situaţii de urgenţă sau în cazul în care consultarea ar putea pune în pericol eficacitatea deciziilor sale. În astfel de cazuri, autoritatea competentă respectivă informează fără întârziere celelalte autorităţi competente după luarea deciziei.
(5)Autorităţile competente, unităţile de informaţii financiare şi autorităţile care au îndatorirea publică de a supraveghea entităţile obligate enumerate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 şi 2 din Directiva (UE) 2015/849 în ceea ce priveşte respectarea respectivei directive cooperează strâns între ele în limita competenţelor lor respective şi îşi furnizează reciproc informaţii pertinente pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi al Directivei (UE) 2015/849, cu condiţia ca această cooperare şi acest schimb de informaţii să nu afecteze o anchetă, o investigaţie sau o procedură aflată în curs de desfăşurare în conformitate cu dreptul penal sau administrativ al statului membru în care este situată autoritatea competentă, unitatea de informaţii financiare sau autoritatea care are îndatorirea publică de a supraveghea entităţile obligate enumerate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 şi 2 din Directiva (UE) 2015/849.
ABE poate acorda asistenţă din proprie iniţiativă autorităţilor competente, în cazul unui dezacord în legătură cu coordonarea activităţilor de supraveghere desfăşurate în temeiul prezentului articol, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(6)Până la 1 ianuarie 2020, ABE emite orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, care să precizeze modalitatea de cooperare şi de schimb de informaţii între autorităţile menţionate la alineatul (5) de la prezentul articol, în special în ceea ce priveşte grupurile transfrontaliere şi în contextul identificării unor încălcări grave ale normelor de combatere a spălării banilor.

Art. 118: Verificarea informaţiilor referitoare la entităţile din alte state membre
În cazul în care, în aplicarea prezentei directive şi a Regulamentului (UE) nr. 575/2013, autorităţile competente dintr-un stat membru doresc, în cazuri specifice, să verifice informaţiile cu privire la o instituţie, o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă o instituţie financiară, o întreprindere de servicii auxiliare, o societate holding cu activitate mixtă, o filială de tipul celor menţionate la articolul 125 sau o filială de tipul celor menţionate la articolul 119 alineatul (3), situată într-un alt stat membru, autorităţile respective solicită autorităţilor competente din celălalt stat membru să dispună efectuarea acestei verificări. Autorităţile care primesc o astfel de solicitare îi dau curs, în cadrul competenţelor lor, procedând la efectuarea verificărilor respective prin propriile servicii sau permiţând autorităţilor care au făcut solicitarea să efectueze verificarea ori permiţând unui auditor sau expert să o efectueze. În cazul în care nu efectuează ea însăşi verificarea, autoritatea competentă care a făcut solicitarea poate participa la efectuarea acesteia, dacă doreşte.
Art. 119: Includerea societăţilor holding în supravegherea consolidată
(1)Sub rezerva articolului 21a, statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a include societăţile financiare holding şi societăţile financiare holding mixte în supravegherea consolidată.

(2)În cazul în care o filială care este o instituţie nu este inclusă în supravegherea pe bază consolidată în temeiul unuia dintre cazurile prevăzute la articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, autorităţile competente din statul membru în care este situată filiala respectivă pot solicita întreprinderii-mamă informaţii de natură să faciliteze supravegherea filialei respective.
(3)Statele membre permite autorităţilor lor competente responsabile cu supravegherea pe bază consolidată să solicite informaţiile menţionate la articolul 122 filialelor unei instituţii, ale unei societăţi financiare holding sau ale unei societăţi financiare holding mixte care nu sunt incluse în sfera supravegherii pe bază consolidată. În acest caz, se aplică procedurile de transmitere şi verificare a informaţiilor prevăzute la articolul respectiv.
Art. 120: Supravegherea societăţilor financiare holding mixte
(1)În cazul în care o societate financiară holding mixtă face obiectul unor dispoziţii echivalente atât în prezenta directivă, cât şi în Directiva 2002/87/CE, în special în ceea ce priveşte supravegherea bazată pe riscuri, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată poate, după consultarea celorlalte autorităţi competente responsabile cu supravegherea filialelor, să aplice respectivei societăţi financiare holding mixte numai Directiva 2002/87/CE.
(2)Atunci când o societate financiară holding mixtă face obiectul unor dispoziţii echivalente în temeiul prezentei directive şi al Directivei 2009/138/CE, în special în ceea ce priveşte supravegherea bazată pe riscuri, supraveghetorul consolidant poate, de comun acord cu supraveghetorul grupului din sectorul asigurărilor, să aplice respectivei societăţi financiare holding mixte numai dispoziţiile directivei referitoare la sectorul financiar cel mai important, astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2002/87/CE.

(3)Autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată informează ABE şi AEAPO în legătură cu deciziile luate în conformitate cu alineatele (1) şi (2).
(4)ABE, AEAPO şi AEVMP, prin Comitetul comun menţionat la articolul 54 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 şi (UE) nr. 1095/2010, elaborează orientări menite să asigure convergenţa practicilor de supraveghere şi elaborează, în termen de trei ani de la adoptarea orientărilor, un proiect de standarde tehnice de reglementare în acelaşi scop.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 şi (UE) nr. 1095/2010.
Art. 121: Calificarea membrilor organului de conducere
Statele membre prevăd obligaţia ca membrii organului de conducere al unei societăţi financiare holding sau al unei societăţi financiare holding mixte, altele decât cele care au primit aprobare în conformitate cu articolul 21a alineatul (1), să aibă o reputaţie suficient de bună şi să posede suficiente cunoştinţe, competenţe şi experienţă, astfel cum se prevede la articolul 91 alineatul (1), pentru a exercita aceste atribuţii, având în vedere rolul specific al unei societăţi financiare holding sau al unei societăţi financiare holding mixte. Societăţile financiare holding sau societăţile financiare holding mixte sunt principalele responsabile pentru asigurarea adecvării membrilor organului lor de conducere.

Art. 122: Solicitări de informaţii şi inspecţii
(1)Până la coordonarea ulterioară a metodelor de consolidare, statele membre adoptă dispoziţii care prevăd că, în cazul în care întreprinderea-mamă a uneia sau a mai multor instituţii este un holding cu activitate mixtă, autorităţile competente responsabile cu autorizarea şi supravegherea instituţiilor respective cer, luând legătura cu respectivul holding cu activitate mixtă şi cu filialele acestuia, fie direct, fie prin intermediul filialelor care sunt instituţii, furnizarea oricăror informaţii care ar putea fi relevante în scopul supravegherii filialelor respective.
(2)Statele membre adoptă dispoziţii care prevăd că autorităţile lor competente pot efectua ele însele sau prin inspectori externi inspecţii la faţa locului pentru a verifica informaţiile primite de la holdingurile cu activitate mixtă şi de la filialele acestora. În cazul în care un holding cu activitate mixtă sau una dintre filialele acestuia este o întreprindere de asigurare, poate fi utilizată şi procedura prevăzută la articolul 125. Dacă un holding cu activitate mixtă sau una dintre filialele acestuia este situată într-un alt stat membru decât cel în care se află filiala care este o instituţie, verificarea la faţa locului a informaţiilor se face în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 118.
Art. 123: Supravegherea
(1)Fără a aduce atingere părţii a patra a Regulamentului (UE) nr. 575/2013, statele membre adoptă dispoziţii care prevăd că, în cazul în care întreprinderea-mamă a uneia sau a mai multor instituţii este un holding cu activitate mixtă, autorităţile competente responsabile cu supravegherea instituţiilor respective exercită o supraveghere generală a tranzacţiilor pe care instituţiile în cauză le efectuează cu holdingul cu activitate mixtă şi cu filialele sale.
(2)Autorităţile competente cer instituţiilor să pună în aplicare proceduri adecvate de gestionare a riscurilor şi mecanisme de control intern adecvate, inclusiv proceduri riguroase de raportare şi de contabilitate, în vederea identificării, măsurării, monitorizării şi controlării adecvate a tranzacţiilor efectuate cu holdingul-mamă cu activitate mixtă şi cu filialele sale. Autorităţile competente cer instituţiilor să le comunice orice tranzacţie semnificativă efectuată cu entităţile respective, cu excepţia celei menţionate la articolul 394 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Aceste proceduri şi tranzacţii semnificative fac obiectul unui control din partea autorităţilor competente.
Art. 124: Schimbul de informaţii
(1)Statele se asigură că nu există niciun obstacol juridic în calea schimbului de informaţii relevante în vederea supravegherii, în conformitate cu articolul 110 şi capitolul 3 între întreprinderile care intră sub incidenţa supravegherii pe bază consolidată, holdingurile cu activitate mixtă şi filialele lor sau filialele de tipul celor menţionate la articolul 119 alineatul (3).
(2)În cazul în care o întreprindere-mamă şi oricare dintre filialele acesteia care sunt instituţii, sunt situate în state membre diferite, autorităţile competente din fiecare stat membru fac schimb de informaţii relevante ce pot permite sau facilita exercitarea supravegherii pe bază consolidată.
În cazul în care autorităţile competente din statul membru unde se află întreprinderea-mamă nu exercită ele însele supravegherea pe bază consolidată în conformitate cu articolul 111, acestea pot fi invitate de autorităţile competente responsabile cu exercitarea supravegherii să solicite întreprinderii-mamă orice informaţii care ar putea fi relevante pentru supravegherea pe bază consolidată şi să transmită aceste informaţii autorităţilor respective.
(3)Statele membre autorizează, între autorităţile lor competente, schimbul de informaţii menţionate la alineatul (2), cu condiţia ca, în cazul holdingurilor financiare, al societăţilor financiare holding-mixte, al instituţiilor financiare şi al întreprinderilor de servicii auxiliare, colectarea sau deţinerea de informaţii să nu implice obligaţia autorităţilor competente de a exercita un rol de supraveghere individuală a instituţiilor sau întreprinderilor respective.
În mod similar, statele membre autorizează, între autorităţile lor competente, schimbul de informaţii menţionate la articolul 122, cu condiţia ca colectarea sau deţinerea de informaţii să nu implice obligaţia autorităţilor competente de a exercita un rol de supraveghere a holdingului cu activitate mixtă şi a filialelor sale care nu sunt instituţii de credit, sau a filialelor menţionate la articolul 119 alineatul (3).
Art. 125: Cooperarea
(1)În cazul în care o instituţie, o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă sau un holding cu activitate mixtă controlează una sau mai multe filiale care sunt întreprinderi de asigurare sau alte întreprinderi care prestează servicii de investiţii care fac obiectul unei autorizări, autorităţile competente şi autorităţile cărora li s-a încredinţat misiunea publică de supraveghere a întreprinderilor de asigurare sau a celorlalte întreprinderi care prestează servicii de investiţii cooperează îndeaproape. Fără a aduce atingere responsabilităţilor lor respective, aceste autorităţi îşi comunică toate informaţiile de natură să le simplifice misiunea şi să permită supravegherea activităţii şi a situaţiei financiare de ansamblu a întreprinderilor de care răspund.
În cazul în care, în temeiul articolului 111 din prezenta directivă, supraveghetorul consolidant pentru un grup cu o societate financiară holding mixtă-mamă este diferit faţă de coordonatorul stabilit în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2002/87/CE, supraveghetorul consolidant şi coordonatorul cooperează în scopul aplicării pe bază consolidată a prezentei directive şi a Regulamentului (UE) nr. 575/2013. Pentru a facilita şi a institui o cooperare eficace, supraveghetorul consolidant şi coordonatorul încheie acorduri scrise de coordonare şi cooperare.

(2)Informaţiile primite în cadrul supravegherii pe bază consolidată şi, în special, orice schimburi de informaţii între autorităţile competente prevăzute în prezenta directivă fac obiectul unor cerinţe privind secretul profesional cel puţin echivalente cu cele menţionate la articolul 53 alineatul (1) din prezenta directivă, în cazul instituţiilor de credit, sau la articolul 15 din Directiva (UE) 2019/2034.

(3)Autorităţile competente responsabile cu supravegherea pe bază consolidată întocmesc liste cu societăţile financiare holding sau societăţile financiare holding mixte menţionate la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Listele sunt comunicate autorităţilor competente din celelalte state membre, ABE şi Comisiei.
Art. 126: Sancţiuni
În conformitate cu capitolul 1 secţiunea IV din prezentul titlu, statele membre asigură posibilitatea de a impune sancţiuni administrative sau alte măsuri administrative menite să pună capăt încălcărilor constatate sau cauzelor acestora în cazul holdingurilor financiare, al societăţilor financiare holding-mixte şi al holdingurilor cu activitate mixtă sau al managerilor responsabili care încalcă actele cu putere de lege şi actele administrative de transpunere a prezentului capitol.
Art. 127: Evaluarea echivalenţei supravegherii consolidate din ţări terţe
(1)În cazul în care o instituţie a cărei întreprindere-mamă este o instituţie sau o societate financiară holding ori o societate financiară holding mixtă care are sediul central într-o ţară terţă nu face obiectul unei supravegheri consolidate în temeiul articolului 111, autorităţile competente evaluează dacă instituţia respectivă face obiectul unei supravegheri consolidate din partea unei autorităţi de supraveghere dintr-o ţară terţă, echivalentă supravegherii reglementate de principiile prevăzute în prezenta directivă şi cerinţele din partea întâi titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Evaluarea se face de autoritatea competentă care ar fi responsabilă cu supravegherea consolidată dacă s-ar aplica dispoziţiile alineatului (3), la cererea întreprinderii-mamă sau a uneia din entităţile reglementate autorizate în Uniune ori din proprie iniţiativă. Autoritatea competentă respectivă consultă celelalte autorităţi competente în cauză.
(2)Comisia poate solicita Comitetului bancar european să elaboreze recomandări generale care să permită să se stabilească dacă măsurile de supraveghere consolidată luate de autorităţile de supraveghere din ţări terţe ar putea permite atingerea obiectivelor supravegherii consolidate prevăzute în prezentul capitol, în ceea ce priveşte instituţiile a căror întreprindere-mamă îşi are sediul central într-o ţară terţă. Comitetul bancar european examinează periodic aceste recomandări şi ţine seama de orice modificări aduse măsurilor de supraveghere consolidată aplicate de autorităţile competente respective. ABE sprijină Comisia şi
Comitetul bancar european în îndeplinirea respectivelor atribuţii, inclusiv în ceea ce priveşte evaluarea necesităţii actualizării respectivelor recomandări.
Autoritatea competentă care efectuează evaluarea menţionată la alineatul (1) primul paragraf ţine seama de recomandările menţionate anterior. În acest scop, autoritatea competentă consultă ABE înainte de a adopta o decizie.
(3)În lipsa unei astfel de supravegheri echivalente, statele membre aplică instituţiei, mutatis mutandis, prezenta directivă şi Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau permit autorităţilor lor competente să aplice alte tehnici de supraveghere adecvate pentru atingerea obiectivelor de supraveghere pe bază consolidată a instituţiilor.
Tehnicile de supraveghere respective sunt convenite de autoritatea competentă care urmează a fi responsabilă cu supravegherea consolidată, după consultarea celorlalte autorităţi competente în cauză.
Autorităţile competente pot să ceară în special înfiinţarea unei societăţi financiare holding sau a unei societăţi financiare holding mixte cu sediul central în Uniune şi să aplice dispoziţiile privind supravegherea consolidată situaţiei consolidate a respectivei societăţi financiare holding sau situaţiei consolidate a instituţiilor respectivei societăţi financiare holding mixte.
Tehnicile de supraveghere urmăresc atingerea obiectivelor supravegherii consolidate din în prezentul capitol şi sunt notificate celorlalte autorităţi competente în cauză, ABE şi Comisiei.