Art. 117. - Art. 117: Obligaţii de cooperare - Directiva 2013/36/UE/26-iun-2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 28 August 2025
Art. 117: Obligaţii de cooperare
(1)Autorităţile competente cooperează îndeaproape. Acestea îşi comunică reciproc orice informaţie esenţială sau relevantă pentru exercitarea atribuţiilor de supraveghere ale celorlalte autorităţi competente în conformitate cu prezenta directivă şi Regulamentul (UE) nr. 575/2013. În acest sens, autorităţile competente transmit, la cerere, orice informaţie relevantă şi, din proprie iniţiativă, orice informaţie esenţială.
Autorităţile competente cooperează cu ABE în sensul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 575/2013, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Autorităţile competente furnizează ABE toate informaţiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi al Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Informaţiile menţionate la primul paragraf sunt considerate esenţiale în cazul în care pot avea un impact important asupra evaluării solidităţii financiare a unei instituţii sau a unei instituţii financiare dintr-un alt stat membru.
În special, autorităţile responsabile cu supravegherea consolidată a instituţiilor-mamă din UE şi a instituţiilor controlate de societăţi financiare holding-mamă din UE sau de societăţi financiare holding mixte-mamă din UE transmit autorităţilor competente din alte state membre, responsabile cu supravegherea filialelor întreprinderilor-mamă respective, toate informaţiile relevante. Pentru stabilirea sferei informaţiilor relevante, se ţine seama de importanţa filialelor respective în cadrul sistemului financiar al statelor membre în cauză.
Informaţiile esenţiale menţionate la primul paragraf includ în special următoarele elemente:
a)identificarea structurii juridice a grupului, precum şi a structurii de guvernanţă, care include structura organizaţională, acoperind toate entităţile reglementate, entităţile nereglementate, filialele nereglementate şi sucursalele semnificative care aparţin grupului, întreprinderile-mamă, în conformitate cu articolul 14 alineatul (3), articolul 74 alineatul (1) şi articolul 109 alineatul (2), precum şi autorităţile competente pentru entităţile reglementate din cadrul grupului vizat;
b)procedurile de colectare de informaţii de la instituţiile dintr-un grup şi verificarea informaţiilor;
c)evoluţiile negative înregistrate de instituţii sau de alte entităţi dintr-un grup, care ar putea afecta grav instituţiile;
d)sancţiunile semnificative şi măsurile excepţionale luate de autorităţile competente în conformitate cu prezenta directivă, inclusiv impunerea unei cerinţe specifice de fonduri proprii în temeiul articolului 104 şi a unei limite privind utilizarea abordării avansate de evaluare pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii în temeiul articolului 312 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(2)Autorităţile competente pot sesiza ABE în oricare dintre următoarele situaţii:
a)o autoritate competentă nu a transmis informaţii esenţiale;
b)o cerere de cooperare, în special în vederea schimbului de informaţii relevante, a fost respinsă sau nu a primit răspuns într-un termen rezonabil.
Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 258 din TFUE, ABE poate acţiona în conformitate cu competenţele conferite acesteia în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
ABE poate de asemenea acorda asistenţă din proprie iniţiativă autorităţilor competente, în vederea dezvoltării unor practici de cooperare consecvente, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul menţionat.
(3)Autorităţile competente responsabile cu supravegherea instituţiilor controlate de o instituţie-mamă din UE contactează, când situaţia o permite, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată, în cazul în care au nevoie de informaţii privind punerea în aplicare a abordărilor şi a metodologiilor prevăzute în prezenta directivă şi în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care ar putea fi disponibile deja la autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată.
(4)Înainte de a lua o decizie cu privire la elementele enumerate mai jos, autorităţile competente în cauză se consultă între ele, în cazul în care o astfel de decizie prezintă importanţă pentru atribuţiile de supraveghere ale altor autorităţi competente:
a)modificările structurii acţionariatului, organizaţionale sau de conducere a instituţiilor de credit dintr-un grup, care necesită aprobarea sau autorizarea din partea autorităţilor competente şi
b)sancţiunile semnificative sau măsurile excepţionale luate de autorităţile competente, inclusiv impunerea unei cerinţe specifice de fonduri proprii în temeiul articolului 104 şi a unei limite privind utilizarea abordărilor avansate de evaluare pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii în temeiul articolului 312 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
În sensul literei (b), se consultă întotdeauna autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată.
Cu toate acestea, o autoritate competentă poate decide să nu consulte alte autorităţi competente în situaţii de urgenţă sau în cazul în care consultarea ar putea pune în pericol eficacitatea deciziilor sale. În astfel de cazuri, autoritatea competentă respectivă informează fără întârziere celelalte autorităţi competente după luarea deciziei.
(5)Autorităţile competente, unităţile de informaţii financiare şi autorităţile care au îndatorirea publică de a supraveghea entităţile obligate enumerate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 şi 2 din Directiva (UE) 2015/849 în ceea ce priveşte respectarea respectivei directive cooperează strâns între ele în limita competenţelor lor respective şi îşi furnizează reciproc informaţii pertinente pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi al Directivei (UE) 2015/849, cu condiţia ca această cooperare şi acest schimb de informaţii să nu afecteze o anchetă, o investigaţie sau o procedură aflată în curs de desfăşurare în conformitate cu dreptul penal sau administrativ al statului membru în care este situată autoritatea competentă, unitatea de informaţii financiare sau autoritatea care are îndatorirea publică de a supraveghea entităţile obligate enumerate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 şi 2 din Directiva (UE) 2015/849.
ABE poate acorda asistenţă din proprie iniţiativă autorităţilor competente, în cazul unui dezacord în legătură cu coordonarea activităţilor de supraveghere desfăşurate în temeiul prezentului articol, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(6)Până la 1 ianuarie 2020, ABE emite orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, care să precizeze modalitatea de cooperare şi de schimb de informaţii între autorităţile menţionate la alineatul (5) de la prezentul articol, în special în ceea ce priveşte grupurile transfrontaliere şi în contextul identificării unor încălcări grave ale normelor de combatere a spălării banilor.