Capitolul 1 - Principii de supraveghere prudenţială - Directiva 2013/36/UE/26-iun-2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 28 August 2025
CAPITOLUL 1:Principii de supraveghere prudenţială
Art. 49: Competenţele autorităţilor competente ale statului membru de origine şi a celui gazdă
(1)Supravegherea prudenţială a unei instituţii, inclusiv a activităţilor desfăşurate de aceasta în conformitate cu articolele 33 şi 34, este responsabilitatea autorităţilor competente din statul membru de origine, fără a aduce atingere dispoziţiilor prezentei directive care stabilesc atribuţii în acest sens pentru autorităţile competente din statul membru gazdă.
(2)Aplicarea alineatului (1) nu împiedică supravegherea pe bază consolidată.
(3)Măsurile luate de statul membru gazdă nu prevăd un tratament discriminatoriu sau restrictiv pe baza faptului că o instituţie este autorizată într-un alt stat membru.
Art. 50: Colaborarea privind supravegherea
(1)Autorităţile competente din statele membre în cauză colaborează îndeaproape la supravegherea activităţii instituţiilor de credit care funcţionează, în special printr-o sucursală, în unul sau mai multe state membre, altele decât cele în care îşi au sediul central. Autorităţile competente din statele membre îşi comunică toate informaţiile privind administrarea şi proprietatea asupra acestor instituţii, informaţii care pot facilita supravegherea acestora şi examinarea condiţiilor de autorizare a lor, precum şi toate informaţiile care pot facilita monitorizarea instituţiilor, în special în ceea ce priveşte lichiditatea, solvabilitatea, garantarea depozitelor, limitarea expunerilor mari, alţi factori care pot influenţa riscul sistemic prezentat de instituţie, procedurile administrative şi contabile şi mecanismele de control intern.
(2)Autorităţile competente din statul membru de origine comunică imediat autorităţilor competente din statele membre gazdă orice informaţii şi constatări legate de supravegherea lichidităţilor cu privire la activităţile desfăşurate de instituţie prin sucursalele sale, în conformitate cu partea a şasea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi titlul VII, capitolul 3 din prezenta directivă, în măsura în care aceste informaţii şi constatări sunt relevante pentru protecţia deponenţilor sau a investitorilor din statul membru gazdă.
(3)Autorităţile competente din statul membru de origine informează imediat autorităţile competente din statul membru gazdă în cazul în care apare o criză de lichiditate sau se poate estima în mod rezonabil că va apărea o astfel de criză. Aceste informaţii cuprind, de asemenea, detalii cu privire la planificarea şi punerea în aplicare a unui plan de redresare şi orice măsuri prudenţiale de supraveghere adoptate în acest context.
(4)Autorităţile competente din statul membru de origine comunică şi explică la cerere autorităţilor competente din statul membru gazdă modul în care au fost luate în considerare informaţiile şi constatările furnizate de acestea. În cazul în care, după comunicarea informaţiilor şi a constatărilor, autorităţile competente din statul membru gazdă îşi menţin poziţia că autorităţile competente din statul membru de origine nu au luat măsuri adecvate, autorităţile competente din statul membru gazdă pot, după ce au informat autorităţile competente din statul membru de origine şi ABE, să ia măsurile adecvate pentru a preveni alte încălcări, în vederea protejării intereselor deponenţilor, ale investitorilor şi ale altor persoane cărora li se furnizează servicii sau în vederea protejării stabilităţii sistemului financiar.
În cazul în care autorităţile competente din statul membru de origine au obiecţii faţă de măsurile care urmează să fie luate de autorităţile competente din statul membru gazdă, ele pot să sesizeze ABE şi să îi solicite asistenţa în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Atunci când ABE acţionează în conformitate cu articolul menţionat, aceasta adoptă o decizie în termen de o lună.
(5)Autorităţile competente pot sesiza ABE cu privire la situaţiile în care o cerere de colaborare, în special în vederea schimbului de informaţii, a fost respinsă sau nu a primit un răspuns într-un termen rezonabil. Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 258 din TFUE, ABE poate, în aceste situaţii, să acţioneze în conformitate cu competenţele conferite acesteia în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. ABE poate de asemenea să acorde asistenţă din proprie iniţiativă autorităţilor competente, în vederea ajungerii la un acord privind schimbul de informaţii în temeiul prezentului articol, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul respectiv.
(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze informaţiile menţionate în prezentul articol.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(7)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formulare, modele şi proceduri standard pentru cerinţele referitoare la schimbul de informaţii, care pot facilita monitorizarea instituţiilor de credit.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(8)ABE înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice menţionate la alineatele (6) şi (7) până la 1 ianuarie 2014.
Art. 51: Sucursale semnificative
(1)Autorităţile competente ale unui stat membru gazdă pot solicita supraveghetorului consolidant, în cazul în care se aplică articolul 112 alineatul (1), sau autorităţilor competente ale statului membru de origine să considere o sucursală a unei instituţii de credit ca fiind semnificativă.
Cererea respectivă specifică motivele pentru care sucursala ar trebui considerată semnificativă, în special cu privire la următoarele aspecte:
a)în cazul în care cota de piaţă a sucursalei în ceea ce priveşte depozitele depăşeşte 2 % în statul membru gazdă;
b)impactul probabil al unei suspendări sau încetări a operaţiunilor instituţiei asupra lichidităţii sistemice şi asupra sistemelor de plată, compensare şi decontare din statul membru gazdă;
c)dimensiunea şi importanţa sucursalei, din punctul de vedere al numărului de clienţi, în contextul sistemului bancar sau financiar al statului membru gazdă.
Autorităţile competente ale statelor membre de origine şi ale statelor membre gazdă şi, în cazul în care se aplică articolul 112 alineatul (1), autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată depun toate eforturile posibile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă.
În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună în termen de două luni de la primirea unei cereri în temeiul primului paragraf, autorităţile competente din statul membru gazdă iau propria decizie în termen de alte două luni cu privire la desemnarea sucursalei ca fiind semnificativă. La luarea deciziei, autorităţile competente din statul membru gazdă iau în considerare orice opinii şi rezerve ale autorităţii responsabile cu supravegherea consolidată sau ale autorităţilor competente din statul membru de origine.
Deciziile menţionate la al treilea şi al patrulea paragraf se includ într-un document care cuprinde motivarea completă, se transmit autorităţilor competente în cauză şi se consideră ca fiind determinante şi aplicate de autorităţile competente din statele membre în cauză.
Desemnarea unei sucursale drept semnificativă nu aduce atingere drepturilor şi responsabilităţilor autorităţilor competente prevăzute în prezenta directivă.
(2)Autorităţile competente din statul membru de origine comunică autorităţilor competente dintr-un stat membru gazdă în care este stabilită o sucursală semnificativă informaţiile menţionate la articolul 117 alineatul (1) literele (c) şi (d) şi îndeplinesc sarcinile menţionate la articolul 112 alineatul (1) litera (c) în cooperare cu autorităţile competente din statul membru gazdă.
În cazul în care o autoritate competentă dintr-un stat membru de origine constată prezenţa unei situaţii de urgenţă, astfel cum se menţionează la articolul 114 alineatul (1), aceasta alertează fără întârziere autorităţile menţionate la articolul 58 alineatul (4) şi la articolul 59 alineatul (1).
Autorităţile competente din statul membru de origine comunică autorităţilor competente din statul membru gazdă în care sunt situate sucursale semnificative rezultatele evaluărilor riscurilor vizând instituţiile cu astfel de sucursale, menţionate la articolul 97, şi, după caz, articolul 113 alineatul (2). Acestea comunică, de asemenea, deciziile adoptate în temeiul articolelor 104 şi 105 în măsura în care aceste evaluări şi decizii sunt relevante pentru sucursalele în cauză.
Autorităţile competente din statele membre de origine consultă autorităţile competente din statele membre gazdă în care sunt stabilite sucursale semnificative cu privire la etapele operaţionale prevăzute la articolul 86 alineatul (11), în cazul în care prezintă relevanţă pentru riscurile de lichiditate în moneda statului membru gazdă.
În cazul în care autorităţile competente din statul membru de origine nu au consultat autorităţile competente din statul membru gazdă sau în cazul în care, în urma unei astfel de consultării, autorităţile competente din statul membru gazdă consideră că etapele operaţionale cerute la articolul 86 alineatul (11) nu sunt adecvate, autorităţile competente din statul membru gazdă pot să sesizeze ABE şi să îi solicite asistenţa în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(3)În cazul în care nu se aplică articolul 116, autorităţile competente care supraveghează o instituţie având sucursale semnificative în alte state membre înfiinţează şi prezidează un colegiu de supraveghetori pentru a facilita cooperarea în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol şi al articolului 50. Înfiinţarea şi funcţionarea colegiului se bazează pe dispoziţii scrise care urmează să fie stabilite de către autoritatea competentă din statul membru de origine în urma consultării cu autorităţile competente în cauză. Autoritatea competentă din statul membru de origine decide care autorităţi competente participă la o reuniune sau la o activitate a colegiului.
Decizia autorităţii competente din statul membru de origine ţine seama de relevanţa activităţii de supraveghere care urmează să fie planificată sau coordonată pentru aceste autorităţi, în special de impactul potenţial asupra stabilităţii sistemului financiar din statele membre vizate, menţionat la articolul 7, şi de obligaţiile menţionate la alineatul (2) din prezentul articol.
În prealabil, autoritatea competentă din statul membru de origine îi informează pe deplin pe toţi membrii colegiului în legătură cu organizarea unor astfel de reuniuni, principalele aspecte care urmează să fie discutate, precum şi în legătură cu activităţile care urmează să fie examinate. Autoritatea competentă din statul membru de origine îi informează, de asemenea, pe deplin şi în timp util, pe toţi membrii colegiului în legătură cu măsurile adoptate în cadrul respectivelor reuniuni şi acţiunile întreprinse.
(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile generale de funcţionare a colegiilor de supraveghetori.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili funcţionarea operaţională a colegiilor de supraveghetori.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(6)ABE înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice menţionate la alineatele (4) şi (5) până la 31 decembrie 2014.
Art. 52: Verificări la faţa locului şi inspecţii ale sucursalelor înfiinţate în alt stat membru
(1)Statele membre gazdă adoptă dispoziţii care prevăd că, în cazul în care o instituţie autorizată în alt stat membru îşi desfăşoară activitatea prin intermediul unei sucursale, autorităţile competente din statul membru de origine pot desfăşura ele însele sau prin intermediul unor persoane pe care le numesc în acest scop, după ce au informat autorităţile competente din statul membru gazdă, verificări la faţa locului ale informaţiilor prevăzute la articolul 50 şi inspecţii ale unor astfel de sucursale.
(2)Autorităţile competente din statul membru de origine pot să recurgă, de asemenea, pentru inspecţia sucursalelor, la una dintre celelalte proceduri prevăzute la articolul 118.
(3)Autorităţile competente din statul membru gazdă au competenţa de a efectua, de la caz la caz, verificări la faţa locului şi inspecţii vizând activităţile desfăşurate de sucursalele instituţiilor pe teritoriul lor şi de a solicita unei sucursale informaţii cu privire la activităţile sale, în scopul supravegherii, în cazul în care consideră că acest lucru este relevant din motive de stabilitate a sistemului financiar în statul membru gazdă. Înainte de desfăşurarea unor asemenea verificări şi inspecţii, autorităţile competente ale statului gazdă consultă autorităţile competente ale statului membru de origine. După astfel de verificări şi inspecţii, autorităţile competente din statul membru gazdă comunică autorităţilor competente din statul membru de origine informaţiile obţinute şi constatările care sunt relevante pentru evaluarea riscurilor legate de instituţie sau pentru stabilitatea sistemului financiar din statul membru gazdă. Autorităţile competente ale statului membru de origine iau în considerare în mod corespunzător informaţiile şi constatările respective la stabilirea programului de supraveghere prudenţială menţionat la articolul 99, având în vedere, de asemenea, stabilitatea sistemului financiar din statul membru gazdă.
(4)Verificările la faţa locului şi inspecţiile sucursalelor se desfăşoară în conformitate cu dreptul statului membru în care are loc verificarea sau inspecţia.
Art. 53: Secretul profesional
(1)Statele membre adoptă dispoziţii care prevăd că toate persoanele care lucrează sau au lucrat pentru autorităţile competente, precum şi auditorii sau experţii care au acţionat în numele autorităţilor competente, sunt obligate să respecte secretul profesional.
Informaţiile confidenţiale pe care astfel de persoane, auditori sau experţi le obţin în cursul îndeplinirii atribuţiilor lor pot fi divulgate numai sub formă de rezumat sau în formă agregată, astfel încât să nu se poată identifica instituţiile de credit individuale, fără a aduce însă atingere situaţiilor care fac obiectul dreptului penal sau fiscal.
Cu toate acestea, în cazul în care o instituţie a fost declarată în faliment sau se află în executare silită, informaţiile confidenţiale care nu se referă la părţi terţe implicate în eforturile de salvare a instituţiei de credit respective pot fi divulgate în cursul unor acţiuni în instanţe civile sau comerciale.
(2)Dispoziţiile de la alineatul (1) nu împiedică autorităţile competente să facă schimb de informaţii sau să transmită informaţii către CERS, ABE şi Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe, ESMA) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (*9) în conformitate cu prezenta directivă, cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European şi al Consiliului (*10), cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, cu articolele 31, 35 şi 36 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 şi cu articolele 31 şi 36 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, cu Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European şi a Consiliului (*11) şi cu alte directive aplicabile instituţiilor de credit. Informaţiile respective fac obiectul alineatului (1).
(*9)Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).
(*10)Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerinţele prudenţiale ale firmelor de investiţii şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 575/2013, (UE) nr. 600/2014 şi (UE) nr. 806/2014 (JO L 314, 5.12.2019, p. 1).
(*11)Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind supravegherea prudenţială a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivelor 2002/87/CE, 2009/65/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/59/UE şi 2014/65/UE (JO L 314, 5.12.2019, p.64).
(3)Alineatul (1) nu împiedică autorităţile competente să publice rezultatele simulărilor de criză efectuate în conformitate cu articolul 100 din prezenta directivă sau cu articolul 32 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 sau să transmită ABE aceste rezultate în scopul publicării de către ABE a rezultatelor simulărilor de criză efectuate la nivelul Uniunii.
Art. 54: Utilizarea informaţiilor confidenţiale
Autorităţile competente care primesc informaţii confidenţiale în temeiul articolului 53 le utilizează numai în cursul exercitării atribuţiilor lor şi numai în oricare dintre următoarele scopuri:
(a)verificarea îndeplinirii condiţiilor care reglementează accesul la activitatea instituţiilor de credit, precum şi facilitarea supravegherii, pe bază consolidată sau neconsolidată, a desfăşurării activităţii respective, în special în ceea ce priveşte supravegherea lichidităţii, a solvabilităţii, a expunerilor mari şi a procedurilor contabile şi administrative, precum şi a mecanismelor interne de control;
(b)aplicarea de sancţiuni;
(c)într-un apel împotriva unei decizii a autorităţii competente, inclusiv acţiuni în instanţă în temeiul articolului 72;
(d)în acţiuni în instanţă deschise în temeiul unor dispoziţii speciale prevăzute de legislaţia Uniunii adoptată în domeniul instituţiilor de credit.
Art. 54a
Articolele 53 şi 54 nu aduc atingere competenţelor de investigare conferite Parlamentului European prin articolul 226 TFUE.
Art. 55: Acorduri de cooperare
În conformitate cu articolul 33 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, statele membre şi ABE pot încheia acorduri de cooperare care să prevadă schimburi de informaţii cu autorităţile de supraveghere ale ţărilor terţe sau cu autorităţi sau organisme ale ţărilor terţe, în conformitate cu articolul 56 şi articolul 57 alineatul (1) din prezenta directivă, doar cu condiţia ca informaţiile furnizate să facă obiectul unei garanţii de respectare a cerinţelor privind secretul profesional care să fie cel puţin echivalente cu cele prevăzute la articolul 53 alineatul (1) din prezenta directivă. Un astfel de schimb de informaţii are drept scop îndeplinirea sarcinilor de supraveghere ale acestor autorităţi sau organisme.
În cazul în care informaţiile provin dintr-un alt stat membru, acestea se divulgă doar cu acordul expres al autorităţilor care le-au transmis şi, după caz, doar în scopurile pentru care autorităţile în cauză şi-au dat acordul.
Art. 56: Schimbul de informaţii între autorităţi
- Articolul 53 alineatul (1) şi articolul 54 nu împiedică schimbul de informaţii între autorităţile competente din cadrul unui stat membru sau între autorităţile competente din state membre diferite sau între autorităţile competente şi entităţile de mai jos, în exercitarea funcţiei lor de supraveghere:
(a)autorităţile care au sarcina publică de a supraveghea alte entităţi din sectorul financiar şi autorităţile responsabile cu supravegherea pieţelor financiare;
(b)autorităţile sau organismele care au responsabilitatea de a menţine stabilitatea sistemului financiar în statele membre prin utilizarea reglementărilor macroprudenţiale;
(c)organisme sau autorităţi de reorganizare care au ca scop protejarea stabilităţii sistemului financiar;
(d)sistemele de protecţie contractuală sau instituţională astfel cum sunt menţionate la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
(e)organismele implicate în lichidarea şi procedurile de faliment ale instituţiilor, precum şi în alte proceduri similare;
(f)persoanele responsabile cu auditarea legală a conturilor instituţiilor, ale întreprinderilor de asigurare şi ale instituţiilor financiare.
- Articolul 53 alineatul (1) şi articolul 54 nu împiedică furnizarea, către organismele responsabile cu administrarea sistemelor de garantare a depozitelor şi a sistemelor de compensaţii pentru investitori, a informaţiilor necesare pentru exercitarea funcţiei lor.
În orice caz, informaţiile primite fac obiectul cerinţelor privind secretul profesional cel puţin echivalente cu cele menţionate la articolul 53 alineatul (1).
(g)autorităţile responsabile cu supravegherea entităţilor obligate enumerate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 şi 2 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului (*) pentru a asigura respectarea directivei respective, precum şi unităţile de informaţii financiare;
(*)Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).
(h)autorităţile competente sau organismele responsabile cu aplicarea normelor privind separarea structurală în cadrul unui grup bancar.
- Articolul 53 alineatul (1) şi articolul 54 nu împiedică schimbul de informaţii între autorităţile competente şi autorităţile fiscale din acelaşi stat membru în conformitate cu dreptul intern. În cazul în care informaţiile provin dintr-un alt stat membru, schimbul acestora se efectuează astfel cum se menţionează la prima teză a prezentului paragraf numai cu acordul expres al autorităţilor competente care le-au divulgat.
Art. 57: Schimbul de informaţii cu organismele de supraveghere
(1)În pofida articolelor 53, 54 şi 55, statele membre se asigură că poate avea loc un schimb de informaţii între autorităţile competente şi autorităţile responsabile cu supravegherea:
a)organismelor implicate în lichidarea şi procedurile de faliment ale instituţiilor, precum şi în alte proceduri similare;
b)sistemelor de protecţie contractuală sau instituţională astfel cum sunt menţionate la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
c)persoanelor însărcinate cu efectuarea auditării legale a conturilor instituţiilor, ale întreprinderilor de asigurare şi ale instituţiilor financiare.
(2)În cazurile menţionate la alineatul (1), statele membre cer îndeplinirea cel puţin a următoarelor condiţii:
a)informaţiile sunt schimbate în scopul îndeplinirii sarcinii menţionate la alineatul (1);
b)informaţiile primite fac obiectul cerinţelor privind secretul profesional cel puţin echivalente cu cele menţionate la articolul 53 alineatul (1);
c)în cazul în care informaţiile provin dintr-un alt stat membru, acestea nu sunt divulgate fără acordul expres al autorităţilor competente care le-au furnizat şi, după caz, doar în scopul pentru care autorităţile în cauză şi-au dat acordul.
(3)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolelor 53, 54 şi 55, statele membre pot autoriza, cu scopul de a consolida stabilitatea şi integritatea sistemului financiar, schimbul de informaţii între autorităţile competente şi autorităţile sau organismele responsabile în temeiul legii cu depistarea şi investigarea încălcării legislaţiei privind societăţile comerciale.
În astfel de cazuri, statele membre cer îndeplinirea cel puţin a următoarelor condiţii:
a)informaţiile respective sunt schimbate în scopul îndeplinirii sarcinilor de detectare şi investigare a încălcărilor aduse dreptului societăţilor comerciale;
b)informaţiile primite fac obiectul cerinţelor privind secretul profesional cel puţin echivalente cu cele menţionate la articolul 53 alineatul (1);
c)în cazul în care informaţiile provin dintr-un alt stat membru, acestea nu sunt divulgate fără acordul expres al autorităţilor competente care le-au furnizat şi, după caz, doar în scopul pentru care autorităţile în cauză şi-au dat acordul.
(4)În cazul în care autorităţile sau organismele menţionate la alineatul (1) îşi îndeplinesc sarcina de depistare sau investigare cu ajutorul unor persoane, date fiind competenţele specifice ale acestora, care sunt numite în acest scop şi care nu sunt angajate în sectorul public, un stat membru poate extinde posibilitatea de a efectua schimburile de informaţii prevăzute la alineatul (3) primul paragraf şi asupra unor asemenea persoane, în condiţiile prevăzute la alineatul (3) al doilea paragraf.
(5)Autorităţile competente comunică ABE denumirile autorităţilor sau ale organismelor care pot primi informaţii în temeiul prezentului articol.
(6)Pentru a pune în aplicare dispoziţiile alineatului (4), autorităţile sau organismele menţionate la alineatul (3) comunică autorităţilor competente care au furnizat informaţiile, numele şi responsabilităţile exacte ale persoanelor cărora urmează să le fie trimise informaţiile respective.
Art. 58: Transmiterea de informaţii privind aspectele monetare, protecţia depozitelor, aspectele sistemice şi aspectele legate de plăţi
(1)Nicio dispoziţie din prezentul capitolul nu împiedică, o autoritate competentă să transmită entităţilor de mai jos informaţiile de care acestea au nevoie în îndeplinirea responsabilităţilor lor:
a)băncile centrale din cadrul SEBC şi alte organisme cu o funcţie similară, în calitatea lor de autorităţi monetare, în cazul în care aceste informaţii sunt relevante pentru exercitarea sarcinilor statutare care le revin, inclusiv coordonarea politicii monetare şi furnizarea de lichidităţi aferente acestei politici, supravegherea sistemelor de plată, de compensare şi de decontare şi menţinerea stabilităţii sistemului financiar;
b)sistemele de protecţie contractuală sau instituţională astfel cum sunt menţionate la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
c)după caz, alte autorităţi publice responsabile cu supravegherea sistemelor de plată;
d)CERS, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale) (AEAPO) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) şi AEVMP, în cazul în care aceste informaţii sunt relevante pentru exercitarea atribuţiilor lor în temeiul Regulamentelor (UE) nr. 1092/2010, (UE) nr. 1094/2010 sau (UE) NR. 1095/2010.
(1)JO L 331, 15.12.2010, p. 48.
Statele membre iau măsurile adecvate pentru a elimina obstacolele care împiedică autorităţile competente să transmită informaţii în conformitate cu primul paragraf.
(2)Nicio prevedere din prezentul capitol nu împiedică autorităţile sau organismele menţionate la alineatul (1) să comunice autorităţilor competente informaţiile de care autorităţile competente au nevoie în sensul articolului 54.
(3)Informaţiile primite în conformitate cu alineatele (1) şi (2) fac obiectul cerinţelor privind secretul profesional cel puţin echivalente cu cele menţionate la articolul 53 alineatul (1).
(4)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, într-o situaţie de urgenţă, astfel cum se menţionează la articolul 114 alineatul (1), autorităţile competente comunică fără întârziere informaţii băncilor centrale din cadrul SEBC atunci când aceste informaţii sunt relevante pentru exercitarea sarcinilor statutare care le revin, inclusiv coordonarea politicii monetare şi furnizarea de lichidităţi aferente acestei politici, supravegherea sistemelor de plată, de compensare şi de decontare şi menţinerea stabilităţii sistemului financiar, precum şi Comitetului european pentru risc sistemic (CERS), atunci când aceste informaţii sunt relevante pentru exercitarea sarcinilor statutare care îi revin.
Art. 58a: Transmiterea informaţiilor către organisme internaţionale
(1)În pofida articolului 53 alineatul (1) şi a articolului 54, autorităţile competente pot, sub rezerva condiţiilor prevăzute la alineatele (2), (3) şi (4) de la prezentul articol, să transmită sau să împărtăşească anumite informaţii următoarelor instituţii:
a)Fondului Monetar Internaţional şi Băncii Mondiale, în scopul evaluărilor pentru Programul de evaluare a sectorului financiar;
b)Băncii Reglementelor Internaţionale, în scopul studiilor cantitative de impact;
c)Consiliului pentru Stabilitate Financiară, în scopul funcţiei sale de supraveghere.
(2)Autorităţile competente nu pot împărtăşi informaţii confidenţiale decât în urma unei solicitări explicite din partea organismului relevant, în cazul în care sunt îndeplinite cel puţin condiţiile următoare:
a)solicitarea este pe deplin justificată prin prisma sarcinilor specifice efectuate de organismul solicitant în conformitate cu mandatul statutar al acestuia;
b)solicitarea este suficient de precisă în ceea ce priveşte natura, sfera de cuprindere şi formatul informaţiilor solicitate, precum şi mijloacele de publicare sau transmitere a acestora;
c)informaţiile solicitate sunt necesare strict pentru îndeplinirea sarcinilor specifice ale organismului solicitant şi nu depăşesc sarcinile statutare atribuite organismului solicitant;
d)informaţiile sunt transmise sau divulgate strict persoanelor direct implicate în efectuarea sarcinii respective;
e)persoanele care au acces la informaţii sunt supuse unor cerinţe privind secretul profesional cel puţin echivalente cu cele menţionate la articolul 53 alineatul (1).
(3)În cazul în care solicitarea este efectuată de oricare dintre entităţile menţionate la alineatul (1), autorităţile competente nu pot transmite decât informaţii agregate sau anonimizate şi nu pot împărtăşi alte informaţii decât la sediul autorităţii competente.
(4)În măsura în care publicarea informaţiilor implică prelucrarea de date cu caracter personal, orice prelucrare de date cu caracter personal efectuată de organismul solicitant respectă cerinţele prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (*).
(*)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
Art. 59: Transmiterea informaţiilor către alte entităţi
(1)Fără a aduce atingere articolului 53 alineatul (1) şi articolului 54, statele membre pot autoriza, în temeiul dispoziţiilor din dreptul intern, comunicarea anumitor informaţii altor departamente ale administraţiilor centrale de stat care răspund de legislaţia privind supravegherea instituţiilor, a instituţiilor financiare şi a întreprinderilor de asigurare, precum şi inspectorilor care acţionează în numele departamentelor respective.
Cu toate acestea, o astfel de comunicare nu poate avea loc decât în cazul în care este necesară din motive de supraveghere prudenţială, prevenţie şi rezoluţie a instituţiilor aflate în dificultate. Fără a aduce atingere alineatului (2) de la prezentul articol, persoanele care au acces la informaţii fac obiectul unor cerinţe privind secretul profesional cel puţin echivalente cu cele prevăzute la articolul 53 alineatul (1).
Într-o situaţie de urgenţă, astfel cum se menţionează la articolul 114 alineatul (1), statele membre permit autorităţilor competente să divulge informaţii relevante departamentelor menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, în toate statele membre vizate.
(2)Statele membre pot autoriza divulgarea anumitor informaţii referitoare la supravegherea prudenţială a instituţiilor către comisii parlamentare de anchetă din statul membru respectiv, curţi de conturi din statul membru respectiv şi alte entităţi cu atribuţii de anchetare din statul membru respectiv, în următoarele condiţii:
a)entităţile au un mandat precis, în temeiul dreptului intern, de a cerceta sau examina acţiunile autorităţilor responsabile cu supravegherea instituţiilor sau cu legislaţia privind supravegherea;
b)informaţiile sunt strict necesare pentru îndeplinirea mandatului menţionat la litera (a);
c)persoanele care au acces la informaţii sunt supuse cerinţelor privind secretul profesional prevăzute de dreptul intern, cel puţin echivalente cu cele menţionate la articolul 53 alineatul (1);
d)atunci când informaţiile provin de la un alt stat membru, acestea nu se divulgată fără acordul expres al autorităţilor competente care le-au transmis şi exclusiv în scopurile pentru care respectivele autorităţi şi-au dat acordul.
În măsura în care divulgarea informaţiilor legate de supravegherea prudenţială implică prelucrarea de date cu caracter personal, orice prelucrare efectuată de entităţile menţionate la primul paragraf respectă legile naţionale aplicabile transpunere a Directivei 95/46/CE.
Art. 60: Divulgarea informaţiilor obţinute prin verificări şi inspecţii la faţa locului
Statele membre asigură că informaţiile primite în conformitate cu articolul 52 alineatul (3), articolul 53 alineatul (2) şi articolul 56, precum şi informaţiile obţinute prin intermediul verificărilor la faţa locului sau inspecţii menţionate la articolul 52 alineatele (1) şi (2) nu se divulgă în temeiul articolului 59 decât cu acordul expres al autorităţilor competente care au furnizat informaţiile respective sau al autorităţilor competente din statul membru în care s-a desfăşurat o astfel de verificarea la faţa locului sau inspecţie.
Art. 61: Divulgarea informaţiilor privind serviciile de compensare şi decontare
(1)Nicio prevedere din prezentul capitol nu împiedică autorităţile competente dintr-un stat membru să comunice informaţiile prevăzute la articolele 53-55 unei case de compensare sau unui alt organism similar recunoscut de legislaţia internă pentru asigurarea de servicii de compensare şi decontare pe una dintre pieţele lor naţionale, în cazul în care autorităţile respective consideră necesară comunicarea informaţiilor pentru a asigura funcţionarea adecvată a organismelor respective în caz de neplată sau de neplată potenţială de către participanţii pe piaţă. Informaţiile primite fac obiectul cerinţelor privind secretul profesional cel puţin echivalente cu cele menţionate în articolul 53 alineatul (1).
(2)Cu toate acestea, statele membre se asigură că informaţiile primite în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) nu se comunică în situaţiile menţionate la alineatul (1) fără acordul expres al autorităţilor competente care au furnizat informaţiile respective.
Art. 62: Prelucrarea datelor cu caracter personal
Prelucrarea datelor cu caracter personal în sensul prezentei directive se efectuează în conformitate cu Directiva 95/46/CE şi, după caz, cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
Secţiunea III:Obligaţiile persoanelor responsabile cu controlul legal al conturilor anuale şi consolidate
Art. 63: Obligaţiile persoanelor responsabile cu controlul legal al conturilor anuale şi consolidate
(1)Statele membre adoptă dispoziţii care prevăd că orice persoană autorizată în conformitate cu Directiva 2006/43/CEE a Parlamentului European a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate (1) şi care îndeplineşte în cadrul unei instituţii sarcinile prevăzute la articolul 51 din Directiva 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 privind conturile anuale ale anumitor forme de societăţi comerciale (2), la articolul 37 din Directiva 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 privind conturile consolidate (3) sau la articolul 73 din Directiva 2009/65/CE, sau orice altă sarcină statutară, are cel puţin obligaţia de a informa cu promptitudine autorităţile competente în legătură cu orice fapt sau decizie cu privire la o anumită instituţie care ajunge la cunoştinţa sa în exercitarea sarcinilor sale şi care este de natură:
(1)JO L 157, 9.6.2006, p. 87.
(2)JO L 222, 14.8.1978, p. 11.
(3)JO L 193, 18.7.1983, p. 1.
a)să constituie o încălcare serioasă a actelor cu putere de lege sau a actelor administrative care reglementează condiţiile de autorizare sau care reglementează activităţile instituţiilor;
b)să afecteze continuitatea activităţii instituţiei;
c)să conducă la refuzul certificării conturilor sau la formularea anumitor rezerve.
Statele membre dispun cel puţin că o persoană menţionată la primul paragraf are, de asemenea, obligaţia de a semnala orice fapt sau decizie care ajunge la cunoştinţa persoanei respective în exercitarea sarcinilor care îi revin, astfel cum se descrie la primul paragraf, în cadrul unei întreprinderi care are legături strânse ce rezultă dintr-o relaţie de control cu instituţia în cadrul căreia persoana îndeplineşte sarcina respectivă.
Statele membre prevăd că autorităţile competente pot solicita înlocuirea unei persoane menţionate la primul paragraf în cazul în care aceasta încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul primului paragraf.
(2)Comunicarea cu bună credinţă către autorităţile competente, de către persoanele autorizate în sensul Directivei 2006/43/CE, a oricărui fapt sau decizie menţionată la alineatul (1) nu constituie o încălcare a niciunei restricţii privind dezvăluirea informaţiilor, impuse prin contract sau în temeiul unor acte cu putere de lege sau acte administrative, şi nu implică niciun fel de răspundere a persoanelor respective. O astfel de dezvăluire se face simultan şi organului de conducere al instituţiei, cu excepţia cazului în care există motive solide de a nu proceda astfel.
Art. 64: Competenţe de supraveghere şi de sancţionare
(1)Autorităţile competente sunt învestite cu toate competenţele de supraveghere necesare pentru a interveni în activitatea instituţiilor, a societăţilor financiare holding şi a societăţilor financiare holding mixte, în scopul exercitării funcţiei lor, inclusiv, în special, dreptul de a retrage o autorizaţie în conformitate cu articolul 18, competenţele menţionate la articolele 18, 102, 104 şi 105, precum şi competenţele de a lua măsurile menţionate la articolul 21a alineatul (6).
(2)Autorităţile competente îşi exercită competenţele de supraveghere şi de sancţionare în conformitate cu prezenta directivă şi cu dreptul intern, în oricare dintre următoarele moduri:
a)în mod direct;
b)în colaborare cu alte autorităţi;
c)sub responsabilitatea lor, prin delegare către astfel de autorităţi;
d)prin sesizarea autorităţilor judiciare competente.
(3)Deciziile luate de autorităţile competente în cursul exercitării competenţelor lor de supraveghere şi a celor de sancţionare precizează motivele pe care se bazează aceste decizii.
Art. 65: Sancţiuni administrative, penalităţi cu titlu cominatoriu şi alte măsuri administrative
(1)Fără a aduce atingere competenţelor de supraveghere ale autorităţilor competente menţionate la articolul 64 din prezenta directivă, nici dreptului statelor membre de a prevedea şi impune sancţiuni penale, statele membre stabilesc norme privind sancţiunile administrative, penalităţile cu titlu cominatoriu şi alte măsuri administrative cu privire la încălcări ale dispoziţiilor naţionale de transpunere a prezentei directive, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi ale deciziilor adoptate de o autoritate competentă pe baza dispoziţiilor respective sau a regulamentului menţionat şi iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Sancţiunile administrative, penalităţile cu titlu cominatoriu şi alte măsuri administrative sunt efective, proporţionale şi disuasive.
(2)Statele membre se asigură că, în cazul în care obligaţiile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol se aplică instituţiilor, societăţilor financiare holding şi societăţilor financiare holding mixte, autorităţile competente pot aplica, în eventualitatea unei încălcări a dispoziţiilor naţionale de transpunere a prezentei directive, a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 sau a deciziilor emise de o autoritate competentă pe baza dispoziţiilor respective sau a regulamentului menţionat, sancţiuni administrative, penalităţi cu titlu cominatoriu şi alte măsuri administrative, membrilor organului de conducere, conducerii superioare, persoanelor care deţin funcţii-cheie, altor membri ai personalului ale căror activităţi profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al instituţiei, astfel cum se menţionează la articolul 92 alineatul (3) din prezenta directivă, precum şi altor persoane fizice, cu condiţia ca aceste persoane şi aceşti membri să fie responsabile (responsabili) de încălcare în temeiul dreptului intern.
(3)Aplicarea penalităţilor cu titlu cominatoriu nu împiedică autorităţile competente să impună sancţiuni administrative sau alte măsuri administrative pentru aceeaşi încălcare.
(4)Autorităţile competente au toate competenţele de colectare a informaţiilor şi de investigare necesare pentru exercitarea funcţiilor lor. Respectivele competenţe includ:
a)competenţa de a solicita furnizarea tuturor informaţiilor necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor care le revin autorităţilor competente, inclusiv a informaţiilor care trebuie furnizate la intervale repetate şi în formate specificate în scopuri de supraveghere şi în scopuri statistice aferente, de la următoarele persoane fizice sau juridice:
(i)instituţii cu sediul în statul membru în cauză;
(ii)societăţi financiare holding cu sediul în statul membru în cauză;
(iii)societăţi financiare holding mixte cu sediul în statul membru în cauză;
(iv)societăţi holding cu activitate mixtă cu sediul în statul membru în cauză;
(v)persoane care aparţin entităţilor menţionate la punctele (i)-(iv);
(vi)părţi terţe către care entităţile menţionate la punctele (i)-(iv) de la prezenta literă au externalizat anumite funcţii sau activităţi, inclusiv furnizorii terţi de servicii TIC menţionaţi la capitolul V din Regulamentul (UE) 2022/2554 al Parlamentului European şi al Consiliului (*14);
(*14)Regulamentul (UE) 2022/2554 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 decembrie 2022 privind rezilienţa operaţională digitală a sectorului financiar şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 909/2014 şi (UE) 2016/1011 (JO L 333, 27.12.2022, p. 1).
b)competenţa de a efectua toate investigaţiile necesare în legătură cu orice persoană menţionată la litera (a) punctele (i)-(vi) care e stabilită sau care se află în statul membru în cauză, atunci când acest lucru este necesar pentru îndeplinirea atribuţiilor autorităţilor competente, inclusiv competenţa:
(i)de a solicita prezentarea de documente;
(ii)de a examina registrele şi evidenţele persoanelor menţionate la litera (a) punctele (i)-(vi) şi de a ridica copii sau extrase ale acestor registre şi evidenţe;
(iii)de a obţine explicaţii scrise sau orale de la orice persoană menţionată la litera (a) punctele (i)-(vi) sau de la reprezentanţii ori personalul acesteia;
(iv)de a chestiona orice altă persoană care îşi dă acordul în acest sens, în scopul colectării de informaţii referitoare la obiectul unei investigaţii; şi
(v)sub rezerva altor condiţii prevăzute de dreptul Uniunii, de a efectua toate inspecţiile necesare la sediile comerciale ale persoanelor juridice menţionate la litera (a) punctele (i)-(vi) şi la sediul oricărei alte întreprinderi incluse în supravegherea consolidată pentru care o autoritate competentă este supraveghetorul consolidant, sub rezerva notificării prealabile a autorităţilor competente în cauză; în cazul în care inspecţia necesită o autorizare din partea unei autorităţi judiciare în conformitate cu dreptul intern, se solicită o astfel autorizare.
(5)Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care sistemul juridic al unui stat membru nu prevede sancţiuni administrative, prezentul articol se poate aplica astfel încât sancţiunea să fie iniţiată de autoritatea competentă şi impusă de o autoritate judiciară, garantându-se, în acelaşi timp, faptul că aceste mijloace juridice sunt eficiente şi au un efect echivalent cu cel al sancţiunilor administrative impuse de autorităţile competente. În orice caz, sancţiunile impuse trebuie să fie efective, proporţionale şi disuasive.
Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre menţionate la primul paragraf dispoziţiile de drept intern pe care le adoptă în temeiul prezentului alineat până la 10 ianuarie 2026 şi, fără întârziere, orice modificare ulterioară a acestora.
Art. 66: Sancţiuni administrative, penalităţi cu titlu cominatoriu şi alte măsuri administrative pentru încălcarea cerinţelor de autorizare şi a cerinţelor privind achiziţionarea sau cesionarea de deţineri semnificative, transferurile semnificative de active şi pasive, fuziunile sau divizările
(1)Statele membre se asigură că actele cu putere de lege şi actele administrative naţionale prevăd sancţiuni administrative, penalităţi cu titlu cominatoriu şi alte măsuri administrative cel puţin în cazul în care:
a)s-a început desfăşurarea de activităţi specifice unei instituţii de credit fără să se fi obţinut în prealabil o autorizaţie, cu încălcarea articolului 8 din prezenta directivă;
b)cel puţin una dintre activităţile menţionate la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 este desfăşurată de către o entitate care atinge pragul indicat la litera respectivă şi care nu a obţinut o autorizaţie pentru a funcţiona ca instituţie de credit, cu excepţia entităţilor care solicită derogarea în temeiul articolului 8a din prezenta directivă;
c)activitatea de preluare de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la populaţie se desfăşoară fără să se fi obţinut o autorizaţie pentru a funcţiona ca instituţie de credit, cu încălcarea articolului 9 din prezenta directivă;
d)o deţinere calificată într-o instituţie de credit este achiziţionată, în mod direct sau indirect, sau majorată, în mod direct sau indirect, astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să atingă sau să depăşească pragurile menţionate la articolul 22 alineatul (1) din prezenta directivă sau astfel încât instituţia de credit să devină filiala achizitorului, fără notificarea în scris a autorităţilor competente ale instituţiei de credit în cadrul căreia achizitorul intenţionează să achiziţioneze ori să majoreze deţinerea calificată, în cursul termenului de evaluare sau în pofida opoziţiei autorităţilor competente, cu încălcarea articolului menţionat;
e)o deţinere calificată într-o instituţie de credit este cedată, în mod direct sau indirect, sau redusă şi, drept urmare, proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut ar scădea sub pragurile menţionate la articolul 25 din prezenta directivă sau instituţia de credit ar înceta să mai fie o filială a persoanei juridice care cedează deţinerea calificată, fără notificarea în scris a autorităţilor competente, cu încălcarea articolului menţionat;
f)o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă care intră în domeniul de aplicare al articolului 21a alineatul (1) din prezenta directivă nu solicită aprobarea, cu încălcarea articolului respectiv sau a oricăror alte cerinţe prevăzute la articolul respectiv;
g)un potenţial achizitor, în sensul articolului 27a alineatul (1) din prezenta directivă, nu notifică autorităţii competente relevante o achiziţie directă sau indirectă a unei deţineri semnificative, cu încălcarea articolului respectiv;
h)oricare dintre entităţile menţionate la articolul 27d din prezenta directivă nu notifică autorităţii competente relevante o cedare directă sau indirectă a unei deţineri semnificative care depăşeşte 15 % din capitalul eligibil al entităţii respective;
i)oricare dintre entităţile menţionate la articolul 27f alineatul (1) din prezenta directivă realizează un transfer semnificativ de active şi pasive fără a notifica autorităţile competente, cu încălcarea articolului respectiv;
j)oricare dintre entităţile menţionate la articolul 27i alineatul (1) din prezenta directivă participă la un proces de fuziune sau de divizare, cu încălcarea articolului respectiv.
(2)Statele membre se asigură că, în cazurile menţionate la alineatul (1), măsurile care se pot aplica includ cel puţin următoarele:
a)sancţiuni administrative:
(i)în cazul unei persoane juridice, sancţiuni administrative pecuniare de până la 10 % din valoarea totală anuală netă a cifrei de afaceri a întreprinderii;
(ii)în cazul unei persoane fizice, sancţiuni administrative pecuniare de până la 5 milioane EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, valoarea echivalentă în moneda naţională la 17 iulie 2013;
(iii)sancţiuni administrative pecuniare egale cu până la de două ori cuantumul profiturilor obţinute sau al pierderilor evitate ca urmare a încălcării, în cazul în care respectivele profituri sau pierderi pot fi stabilite;
b)penalităţi cu titlu cominatoriu:
(i)în cazul unei persoane juridice, penalităţi cu titlu cominatoriu de până la 5 % din valoarea netă zilnică medie a cifrei de afaceri pe care, în cazul unei încălcări continue, persoana juridică este obligată să le plătească pentru fiecare zi de încălcare până la restabilirea situaţiei de respectare a unei obligaţii; penalităţile cu titlu cominatoriu pot fi impuse pe o perioadă de până la şase luni de la data prevăzută în decizia autorităţii competente prin care se solicită încetarea încălcării şi prin care se impun penalităţile cu titlu cominatoriu;
(ii)în cazul unei persoane fizice, penalităţi cu titlu cominatoriu de până la 50 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, valoarea echivalentă în moneda naţională la 9 iulie 2024, pe care, în cazul unei încălcări continue, persoana fizică este obligată să le plătească pentru fiecare zi de încălcare până la restabilirea situaţiei de respectare a unei obligaţii; penalităţile cu titlu cominatoriu pot fi impuse pe o perioadă de până la şase luni de la data prevăzută în decizia autorităţii competente prin care se solicită încetarea încălcării şi prin care se impun penalităţile cu titlu cominatoriu;
c)alte măsuri administrative:
(i)o declaraţie publică în care se indică persoana fizică, instituţia, societatea financiară holding, societatea financiară holding mixtă sau întreprinderea-mamă din UE intermediară responsabilă şi natura încălcării;
(ii)un ordin prin care i se cere persoanei fizice sau juridice responsabile să înceteze comportamentul respectiv şi să se abţină de la repetarea comportamentului respectiv;
(iii)suspendarea drepturilor de vot ale acţionarului sau acţionarilor considerat (consideraţi) responsabil(i) de încălcările menţionate la alineatul (1);
(iv)sub rezerva articolului 65 alineatul (2), sancţionarea unui membru al organului de conducere sau a oricărei alte persoane fizice considerate responsabile de încălcare prin interzicerea temporară a exercitării de funcţii în cadrul instituţiilor.
În sensul literei (b) de la primul paragraf, statele membre pot stabili un cuantum maxim mai mare pentru penalităţile cu titlu cominatoriu care trebuie aplicate pentru fiecare zi de încălcare.
Prin derogare de la litera (b) a primului paragraf, statele membre pot aplica penalităţi cu titlu cominatoriu pe bază săptămânală sau lunară. În acest caz, cuantumul maxim al penalităţilor cu titlu cominatoriu care trebuie aplicat pentru perioada săptămânală sau lunară relevantă în care are loc o încălcare nu depăşeşte cuantumul maxim al penalităţilor cu titlu cominatoriu care s-ar aplica zilnic în conformitate cu litera respectivă pentru perioada relevantă.
Penalităţile cu titlu cominatoriu pot fi impuse la o anumită dată şi pot începe să se aplice la o dată ulterioară.
(3)Valoarea totală anuală netă a cifrei de afaceri menţionată la alineatul (2) litera (a) punctul (i) de la prezentul articol este suma următoarelor elemente, determinate în conformitate cu anexele III şi IV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/451 al Comisiei (*15):
(*15)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/451 al Comisiei din 17 decembrie 2020 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare pentru aplicarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte raportarea în scopuri de supraveghere a instituţiilor şi de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 (JO L 97, 19.3.2021, p. 1).
a)venituri din dobânzi;
b)cheltuieli cu dobânzile;
c)cheltuieli cu capitalul social rambursabil la cerere;
d)venituri din dividende;
e)venituri din onorarii şi comisioane;
f)cheltuieli cu onorarii şi comisioane;
g)câştiguri sau pierderi aferente activelor şi datoriilor financiare deţinute în vederea tranzacţionării - net;
h)câştiguri sau pierderi aferente activelor şi datoriilor financiare desemnate la valoarea justă prin profit sau pierdere - net;
i)câştiguri sau pierderi din contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor - net;
j)diferenţe de curs de schimb (câştig sau pierdere) - net;
k)alte venituri din exploatare;
l)alte cheltuieli de exploatare.
În sensul prezentului articol, baza de calcul o reprezintă cele mai recente informaţii financiare anuale în materie de supraveghere care generează un indicator mai mare decât zero. În cazul în care persoana juridică menţionată la alineatul (2) de la prezentul articol nu intră sub incidenţa Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/451, valoarea totală anuală netă relevantă a cifrei de afaceri este valoarea totală anuală netă a cifrei de afaceri sau tipul de venit corespunzător în conformitate cu cadrul contabil aplicabil. În cazul în care întreprinderea în cauză face parte dintr-un grup, valoarea totală anuală netă relevantă a cifrei de afaceri este valoarea totală anuală netă a cifrei de afaceri care rezultă din conturile consolidate ale întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang.
(4)Valoarea netă zilnică medie a cifrei de afaceri menţionată la alineatul (2) litera (b) punctul (i) este valoarea totală anuală netă a cifrei de afaceri menţionată la alineatul (3) împărţită la 365.
Art. 67: Alte dispoziţii
(1)Prezentul articol se aplică cel puţin în oricare dintre situaţiile următoare:
a)o instituţie a obţinut autorizaţia prin declaraţii false sau prin orice alte mijloace nelegitime;
b)o instituţie, după ce dobândeşte informaţii cu privire la achiziţii sau cedări de participaţii la capitalul lor care fac ca participaţiile să depăşească sau să scadă sub pragurile menţionate la articolul 22 alineatul (1) sau la articolul 25, nu informează autorităţile competente cu privire la respectivele achiziţii sau cedări, încălcând articolul 26 alineatul (1) primul paragraf;
c)o instituţie cotată pe o piaţă reglementată inclusă în lista care urmează să fie publicată de AEVMP în conformitate cu articolul 47 din Directiva 2004/39/CE nu informează autorităţile competente, cel puţin anual, cu privire la numele acţionarilor şi asociaţilor care deţin participaţii calificate, precum şi la mărimea respectivelor participaţii, încălcând articolul 26 alineatul (1) al doilea paragraf din prezenta directivă;
d)o instituţie nu dispune de un cadru de administrare a activităţii şi de politici de remunerare neutre din punctul de vedere al genului impuse de autorităţile competente în conformitate cu articolul 74;
e)[textul din Art. 67, alin. (1), litera E. din titlul VII, capitolul 1, sectiunea IV a fost abrogat la 09-iul-2024 de Art. 1, punctul 17., alin. (A) din Directiva 1619/31-mai-2024]
f)[textul din Art. 67, alin. (1), litera F. din titlul VII, capitolul 1, sectiunea IV a fost abrogat la 09-iul-2024 de Art. 1, punctul 17., alin. (A) din Directiva 1619/31-mai-2024]
g)o instituţie nu transmite autorităţilor competente informaţii sau furnizează informaţii incomplete sau inexacte privind o expunere mare, încălcând articolul 394 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
h)o instituţie nu transmite autorităţilor competente informaţii sau furnizează informaţii incomplete sau inexacte privind lichiditatea, încălcând articolul 415 alineatele (1) şi (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
i)[textul din Art. 67, alin. (1), litera I. din titlul VII, capitolul 1, sectiunea IV a fost abrogat la 09-iul-2024 de Art. 1, punctul 17., alin. (A) din Directiva 1619/31-mai-2024]
j)o instituţie nu menţine un indicator de finanţare stabilă netă, cu încălcarea articolelor 413 sau 428b din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau nu dispune, în mod repetat şi persistent, de active lichide, cu încălcarea articolului 412 din regulamentul menţionat;
k)[textul din Art. 67, alin. (1), litera K. din titlul VII, capitolul 1, sectiunea IV a fost abrogat la 09-iul-2024 de Art. 1, punctul 17., alin. (A) din Directiva 1619/31-mai-2024]
l)[textul din Art. 67, alin. (1), litera L. din titlul VII, capitolul 1, sectiunea IV a fost abrogat la 09-iul-2024 de Art. 1, punctul 17., alin. (A) din Directiva 1619/31-mai-2024]
m)o instituţie nu comunică informaţii sau furnizează informaţii incomplete sau inexacte, încălcând articolului 431 alineatele (1), (2) şi (3) sau articolul 451 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
n)o instituţie efectuează plăţi către deţinătorii instrumentelor incluse în fondurile sale proprii fără a respecta dispoziţiile articolului 141 din prezenta directivă sau în cazurile în care articolul 28, 52 sau 63 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 interzice astfel de plăţi către deţinătorii de instrumente incluse în fonduri proprii;
o)o instituţie este găsită vinovată de o încălcare gravă a dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul Directivei 2005/60/CE;
p)o instituţie permite uneia sau mai multor persoane care nu respectă articolul 91 să devină sau să rămână membri ai organului de conducere;
q)o instituţie-mamă, o societate financiară holding-mamă sau o societate financiară holding mixtă-mamă nu ia măsurile care pot fi solicitate pentru asigurarea conformităţii cu cerinţele prudenţiale prevăzute în partea a treia, a patra, a şasea sau a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau care se impun în temeiul articolului 104 alineatul (1) litera (a) sau al articolului 105 din prezenta directivă pe bază consolidată sau subconsolidată.
r)o instituţie nu îndeplineşte cerinţele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
s)o instituţie sau o persoană fizică nu respectă în mod repetat o decizie impusă de autoritatea competentă în conformitate cu dispoziţiile naţionale de transpunere a prezentei directive sau în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
t)o instituţie nu îndeplineşte cerinţele de remunerare prevăzute la articolele 92, 94 şi 95 din prezenta directivă;
u)o instituţie acţionează fără a avea permisiunea prealabilă a autorităţii competente în cazul în care dispoziţiile naţionale de transpunere a prezentei directive sau Regulamentul (UE) nr. 575/2013 impun instituţiei să obţină o astfel de permisiune prealabilă sau o instituţie a obţinut respectiva permisiune în baza unor declaraţii false sau nu respectă condiţiile în care a fost acordată permisiunea;
v)o instituţie nu îndeplineşte cerinţele privind structura, condiţiile, ajustările şi deducerile legate de fondurile proprii, astfel cum sunt prevăzute în partea a doua din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
w)o instituţie nu îndeplineşte cerinţele privind expunerile mari faţă de un client sau un grup de clienţi aflaţi în legătură, astfel cum sunt prevăzute în partea a patra din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
x)o instituţie nu îndeplineşte cerinţele privind calcularea ratei efectului de levier, inclusiv aplicarea derogărilor, astfel cum sunt prevăzute în partea a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
y)o instituţie nu transmite informaţii sau furnizează informaţii incomplete ori inexacte autorităţii competente cu privire la datele menţionate la articolul 430 alineatele (1)-(3) şi la articolul 430a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
z)o instituţie nu respectă cerinţele privind colectarea datelor şi guvernanţa prevăzute în partea a treia titlul III capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
a1)o instituţie nu îndeplineşte cerinţele privind calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor sau a cerinţelor de fonduri proprii ori nu a instituit cadrul de administrare a activităţii prevăzut în partea a treia titlurile II-VI din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
a2)o instituţie nu îndeplineşte cerinţele legate de calcularea indicatorului de acoperire a necesarului de lichiditate sau a indicatorului de finanţare stabilă netă, astfel cum se prevede în partea a şasea titlurile I şi IV din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în Regulamentul delegat (UE) 2015/61.
(2)Statele membre se asigură că, în cazurile menţionate la alineatul (1), măsurile care se pot aplica includ cel puţin următoarele:
a)sancţiuni administrative:
(i)în cazul unei persoane juridice, sancţiuni administrative pecuniare de până la 10 % din valoarea totală anuală netă a cifrei de afaceri a întreprinderii;
(ii)în cazul unei persoane fizice, sancţiuni administrative pecuniare de până la 5 milioane EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, valoarea echivalentă în moneda naţională la 17 iulie 2013;
(iii)sancţiuni administrative pecuniare egale cu până la de două ori cuantumul profiturilor obţinute sau al pierderilor evitate ca urmare a încălcării, în cazul în care respectivele profituri sau pierderi pot fi stabilite;
b)penalităţi cu titlu cominatoriu:
(i)în cazul unei persoane juridice, penalităţi cu titlu cominatoriu de până la 5 % din valoarea netă zilnică medie a cifrei de afaceri pe care, în cazul unei încălcări continue, persoana juridică este obligată să le plătească pentru fiecare zi de încălcare până la restabilirea situaţiei de respectare a unei obligaţii; penalităţile cu titlu cominatoriu pot fi impuse pe o perioadă de până la şase luni de la data prevăzută în decizia autorităţii competente prin care se solicită încetarea încălcării şi prin care se impun penalităţile cu titlu cominatoriu;
(ii)în cazul unei persoane fizice, penalităţi cu titlu cominatoriu de până la 50 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, valoarea echivalentă în moneda naţională la 9 iulie 2024, pe care, în cazul unei încălcări continue, persoana fizică este obligată să le plătească pentru fiecare zi de încălcare până la restabilirea situaţiei de respectare a unei obligaţii; penalităţile cu titlu cominatoriu pot fi impuse pe o perioadă de până la şase luni de la data prevăzută în decizia autorităţii competente prin care se solicită încetarea încălcării şi prin care se impun penalităţile cu titlu cominatoriu;
c)alte măsuri administrative:
(i)o declaraţie publică în care se indică persoana fizică, instituţia, societatea financiară holding, societatea financiară holding mixtă sau întreprinderea-mamă din UE intermediară responsabilă şi natura încălcării;
(ii)un ordin prin care i se cere persoanei fizice sau juridice responsabile să înceteze comportamentul respectiv şi să se abţină de la repetarea comportamentului respectiv;
(iii)în cazul unei instituţii, retragerea autorizaţiei instituţiei în conformitate cu articolul 18;
(iv)sub rezerva articolului 65 alineatul (2), sancţionarea unui membru al organului de conducere sau a oricărei alte persoane fizice considerate responsabile de încălcare prin interzicerea temporară a exercitării de funcţii în cadrul instituţiilor.
În sensul literei (b) de la primul paragraf, statele membre pot stabili un cuantum maxim mai mare pentru penalităţile cu titlu cominatoriu care trebuie aplicate pentru fiecare zi de încălcare.
Prin derogare de la litera (b) a primului paragraf, statele membre pot aplica penalităţi cu titlu cominatoriu pe bază săptămânală sau lunară. În acest caz, cuantumul maxim al penalităţilor cu titlu cominatoriu care trebuie aplicat pentru perioada săptămânală sau lunară relevantă în care are loc o încălcare nu depăşeşte cuantumul maxim al penalităţilor cu titlu cominatoriu care s-ar aplica zilnic în conformitate cu litera respectivă pentru perioada relevantă.
Penalităţile cu titlu cominatoriu pot fi impuse la o anumită dată şi pot începe să se aplice la o dată ulterioară.
(3)Valoarea totală anuală netă a cifrei de afaceri menţionată la alineatul (2) litera (a) punctul (i) de la prezentul articol este suma următoarelor elemente, determinate în conformitate cu anexele III şi IV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/451:
a)venituri din dobânzi;
b)cheltuieli cu dobânzile;
c)cheltuieli cu capitalul social rambursabil la cerere;
d)venituri din dividende;
e)venituri din onorarii şi comisioane;
f)cheltuieli cu onorarii şi comisioane;
g)câştiguri sau pierderi aferente activelor şi datoriilor financiare deţinute în vederea tranzacţionării - net;
h)câştiguri sau pierderi aferente activelor şi datoriilor financiare desemnate la valoarea justă prin profit sau pierdere - net;
i)câştiguri sau pierderi din contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor - net;
j)diferenţe de curs de schimb (câştig sau pierdere) - net;
k)alte venituri din exploatare;
l)alte cheltuieli de exploatare.
În sensul prezentului articol, baza de calcul o reprezintă cele mai recente informaţii financiare anuale în materie de supraveghere care generează un indicator mai mare decât zero. În cazul în care persoana juridică menţionată la alineatul (2) de la prezentul articol nu intră sub incidenţa Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/451, valoarea totală anuală netă relevantă a cifrei de afaceri este valoarea totală anuală netă a cifrei de afaceri sau tipul de venit corespunzător în conformitate cu cadrul contabil aplicabil. În cazul în care întreprinderea în cauză face parte dintr-un grup, valoarea totală anuală netă relevantă a cifrei de afaceri este valoarea totală anuală netă a cifrei de afaceri care rezultă din conturile consolidate ale întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang.
(4)Valoarea netă zilnică medie a cifrei de afaceri menţionată la alineatul (2) litera (b) punctul (i) este valoarea totală anuală netă a cifrei de afaceri menţionată la alineatul (3) împărţită la 365.
Art. 68: Publicarea sancţiunilor administrative
(1)Statele membre asigură faptul că autorităţile competente publică pe site-ul lor internet oficial cel puţin orice sancţiune administrativă împotriva căreia nu există vreo cale de atac şi care este aplicată pentru încălcarea dispoziţiilor naţionale de transpunere a prezentei directive şi a Regulamentului (UE) nr. 575/2013, inclusiv informaţii privind tipul şi natura încălcării şi identitatea persoanei fizice sau juridice sancţionate, fără întârziere după informarea persoanei respective cu privire la sancţiunile respective.
În cazul în care statele membre permit publicarea sancţiunilor împotriva cărora există o cale de atac, autorităţile competente publică, de asemenea, fără întârziere, pe site-urile lor internet oficiale, informaţii privind starea recursului şi rezultatul acestuia.
(2)Autorităţile competente publică sancţiunile fără a indica identitatea entităţilor implicate, în conformitate cu dreptul intern, în oricare dintre următoarele situaţii:
a)atunci când sancţiunea este impusă unei persoane fizice şi, în urma unei evaluări anterioare obligatorii, se dovedeşte că publicarea datelor cu caracter personal este disproporţionată;
b)atunci când publicarea ar pune în pericol stabilitatea pieţelor financiare sau o anchetă penală în curs de desfăşurare;
c)atunci când publicarea ar cauza, în măsura în care se poate stabili acest lucru, daune disproporţionate instituţiilor sau persoanelor fizice implicate.
Alternativ, în cazul în care circumstanţele menţionate la primul paragraf ar putea înceta într-un termen rezonabil, publicarea în temeiul alineatului (1) poate fi amânată pentru un astfel de termen.
(3)Autorităţile competente se asigură că informaţiile publicată în temeiul alineatului (1) sau (2) rămân pe site-ul lor internet oficial pentru o perioadă de cel puţin cinci ani. Datele cu caracter personal se păstrează pe site-ul internet oficial al autorităţii competente numai pentru perioada necesară, în conformitate cu normele aplicabile în materie de protecţie a datelor.
(4)Până la 18 iulie 2015, ABE prezintă Comisiei un raport privind publicarea de către statele membre a sancţiunilor, fără a indica identitatea entităţilor implicate, în conformitate cu alineatul (2), în special atunci când au existat diferenţe semnificative între statele membre în această privinţă. În plus, ABE prezintă un raport Comisiei privind orice diferenţe semnificative în ceea ce priveşte durata publicării sancţiunilor în temeiul dreptului intern.
Art. 69: Schimbul de informaţii privind sancţiunile şi menţinerea de către ABE a unei baze de date centrale
(1)Sub rezerva respectării cerinţelor de păstrare a secretului profesional menţionate la articolul 53 alineatul (1), autorităţile competente informează ABE cu privire la toate sancţiunile administrative, inclusiv toate interdicţiile permanente, aplicate în temeiul articolelor 65, 66 şi 67, inclusiv orice cale de atac şi rezultatul acesteia. ABE menţine o bază de date centralizată a sancţiunilor administrative care i-au fost aduse la cunoştinţă, exclusiv în scopul schimburilor de informaţii dintre autorităţile competente. Baza de date poate fi accesată numai de autorităţile competente şi este actualizată pe baza informaţiilor furnizate de acestea.
(2)Atunci când o autoritate competentă evaluează buna reputaţie în sensul articolului 13 alineatul (1), al articolului 16 alineatul (3), al articolului 91 alineatul (1) şi al articolului 121, aceasta consultă baza de date cu sancţiuni administrative a ABE. În cazul schimbării situaţiei sau a succesului unei căi de atac, ABE elimină sau actualizează din baza de date informaţiile relevante la solicitarea autorităţilor competente.
(3)Autorităţile competente verifică, în conformitate cu dreptul intern, existenţa unei condamnări relevante în cazierul judiciar al persoanei în cauză. În acest sens, informaţiile sunt transmise în conformitate cu Decizia 2009/316/JAI a Consiliului şi cu Decizia-cadru 2009/315/JAI, astfel cum au fost transpuse în dreptul intern.
(4)ABE menţine o pagină web cu linkuri către publicarea de către fiecare autoritate competentă a sancţiunilor administrative în temeiul articolului 68 şi indică perioada de timp pentru care fiecare stat membru publică sancţiunile administrative.
Art. 70: Aplicarea efectivă a sancţiunilor administrative şi a altor măsuri administrative şi exercitarea competenţelor de a impune sancţiuni de către autorităţile competente
(1)Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul şi nivelul sancţiunilor administrative sau al altor măsuri administrative, autorităţile competente iau în considerare toate circumstanţele relevante, inclusiv, după caz:
a)gravitatea şi durata încălcării;
b)gradul de responsabilitate al persoanei fizice sau juridice responsabile de încălcare;
c)capacitatea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile de încălcare, astfel cum este indicată, printre altele de cifra de afaceri totală a persoanei juridice sau de venitul anual al persoanei fizice;
d)volumul profiturilor obţinute sau al pierderilor evitate de către persoana fizică sau juridică responsabilă de încălcare, în măsura în care acestea pot fi stabilite;
e)pierderile suferite de terţi ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi stabilite;
f)măsura în care persoana fizică sau juridică responsabilă de încălcare cooperează cu autoritatea competentă;
g)încălcări anterioare comise de persoana fizică sau juridică responsabilă de încălcare;
h)orice posibile consecinţe sistemice ale încălcării;
i)sancţiuni penale aplicate anterior pentru aceeaşi încălcare persoanei fizice sau juridice responsabile de încălcarea respectivă.
(2)În exercitarea competenţelor lor de a impune sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative, autorităţile competente cooperează îndeaproape pentru a se asigura că sancţiunile şi măsurile respective produc rezultatele urmărite de prezenta directivă. Autorităţile competente îşi coordonează, de asemenea, acţiunile pentru a preveni acumularea şi suprapunerea sancţiunilor administrative şi ale altor măsuri administrative pe care le aplică în cazuri transfrontaliere.
(3)Autorităţile competente pot aplica sancţiuni unei persoane fizice sau juridice responsabile de aceleaşi fapte sau omisiuni în cazul cumulării unor proceduri administrative şi penale referitoare la aceeaşi încălcare. Cu toate acestea, o astfel de cumulare de proceduri şi de sancţiuni este strict necesară şi proporţională pentru a se urmări obiective de interes general diferite şi complementare.
(4)Statele membre dispun de mecanisme adecvate pentru a se asigura că autorităţile competente şi autorităţile judiciare sunt informate în mod corespunzător, în timp util, în cazul în care sunt iniţiate proceduri administrative şi penale împotriva unei persoane fizice sau juridice care poate fi considerată responsabilă de acelaşi comportament în cadrul ambelor proceduri.
(5)Până la 18 iulie 2029, ABE înaintează Comisiei un raport privind cooperarea dintre autorităţile competente în contextul aplicării sancţiunilor administrative, a penalităţilor cu titlu cominatoriu şi a altor măsuri administrative. În plus, ABE evaluează eventualele diferenţe în aplicarea sancţiunilor administrative între autorităţile competente în acest sens. În special, ABE evaluează:
a)nivelul de cooperare dintre autorităţile competente în contextul sancţiunilor aplicabile în cazurile transfrontaliere sau în cazul cumulării procedurilor administrative şi penale;
b)schimbul de informaţii între autorităţile competente atunci când se ocupă de cazuri transfrontaliere;
c)bunele practici în domeniul sancţiunilor administrative, al penalităţilor cu titlu cominatoriu şi al altor măsuri administrative, elaborate de orice autoritate competentă, care ar putea fi benefice pentru alte autorităţi competente;
d)eficacitatea şi gradul de convergenţă atins în ceea ce priveşte asigurarea respectării dispoziţiilor naţionale de transpunere a prezentei directive şi a Regulamentului (UE) nr. 575/2013, inclusiv a sancţiunilor administrative, a penalităţilor cu titlu cominatoriu şi a altor măsuri administrative impuse persoanelor fizice sau juridice identificate ca fiind responsabile de încălcare în temeiul dreptului intern.
Art. 71: Raportarea încălcărilor
(1)Statele membre se asigură că autorităţile competente stabilesc mecanisme eficiente şi fiabile pentru a încuraja raportarea la autorităţile competente a încălcărilor potenţiale sau reale ale dispoziţiilor naţionale de transpunere a prezentei directive şi a Regulamentului (UE) nr. 575/2013.
(2)Mecanismele menţionate la alineatul (1) cuprind cel puţin:
a)proceduri specifice pentru primirea rapoartelor privind încălcările şi luarea de măsuri ulterioare;
b)protecţie adecvată pentru angajaţii instituţiilor care raportează încălcări comise în cadrul instituţiei, împotriva represaliilor, discriminării sau altor tipuri de tratament inechitabil;
c)protecţia datelor cu caracter personal ale persoanei care raportează încălcarea, precum şi ale persoanei fizice suspectate că este responsabilă de încălcare, în conformitate cu Directiva 95/46/CE.
d)norme clare care asigură faptul că este garantată confidenţialitatea în toate cazurile faţă de persoana care raportează încălcările comise în cadrul instituţiei, cu excepţia cazului în care dreptul intern impune dezvăluirea în contextul unor anchete suplimentare sau al unor proceduri judiciare ulterioare.
(3)Statele membre cer instituţiilor să dispună de proceduri adecvate privind raportarea de către angajaţi a încălcărilor, la nivel intern, prin intermediul unui canal specific, independent şi autonom.
Un astfel de canal poate fi furnizat şi prin dispoziţii prevăzute de partenerii sociali. Se aplică măsurile de protecţie menţionate la alineatul (2) literele (b), (c) şi (d).
Art. 72: Dreptul la o cale de atac
Statele membre se asigură că deciziile şi măsurile luate în temeiul actelor cu putere de lege şi actelor administrative adoptate în conformitate cu prezenta directivă sau cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pot face obiectul unei căi de atac. Statele membre se asigură de asemenea că situaţia în care nu se ia nicio decizie în termen de şase luni de la prezentarea cererii de autorizare care conţine toate informaţiile necesare potrivit dispoziţiilor naţionale de transpunere a prezentei directive, face obiectul dreptului la o cale de atac.