Secţiunea i - Competenţele şi sarcinile statului membru de origine şi ale statului membru gazdă - Directiva 2013/36/UE/26-iun-2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 28 August 2025
Secţiunea I:Competenţele şi sarcinile statului membru de origine şi ale statului membru gazdă
Art. 49: Competenţele autorităţilor competente ale statului membru de origine şi a celui gazdă
(1)Supravegherea prudenţială a unei instituţii, inclusiv a activităţilor desfăşurate de aceasta în conformitate cu articolele 33 şi 34, este responsabilitatea autorităţilor competente din statul membru de origine, fără a aduce atingere dispoziţiilor prezentei directive care stabilesc atribuţii în acest sens pentru autorităţile competente din statul membru gazdă.
(2)Aplicarea alineatului (1) nu împiedică supravegherea pe bază consolidată.
(3)Măsurile luate de statul membru gazdă nu prevăd un tratament discriminatoriu sau restrictiv pe baza faptului că o instituţie este autorizată într-un alt stat membru.
Art. 50: Colaborarea privind supravegherea
(1)Autorităţile competente din statele membre în cauză colaborează îndeaproape la supravegherea activităţii instituţiilor de credit care funcţionează, în special printr-o sucursală, în unul sau mai multe state membre, altele decât cele în care îşi au sediul central. Autorităţile competente din statele membre îşi comunică toate informaţiile privind administrarea şi proprietatea asupra acestor instituţii, informaţii care pot facilita supravegherea acestora şi examinarea condiţiilor de autorizare a lor, precum şi toate informaţiile care pot facilita monitorizarea instituţiilor, în special în ceea ce priveşte lichiditatea, solvabilitatea, garantarea depozitelor, limitarea expunerilor mari, alţi factori care pot influenţa riscul sistemic prezentat de instituţie, procedurile administrative şi contabile şi mecanismele de control intern.
(2)Autorităţile competente din statul membru de origine comunică imediat autorităţilor competente din statele membre gazdă orice informaţii şi constatări legate de supravegherea lichidităţilor cu privire la activităţile desfăşurate de instituţie prin sucursalele sale, în conformitate cu partea a şasea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi titlul VII, capitolul 3 din prezenta directivă, în măsura în care aceste informaţii şi constatări sunt relevante pentru protecţia deponenţilor sau a investitorilor din statul membru gazdă.
(3)Autorităţile competente din statul membru de origine informează imediat autorităţile competente din statul membru gazdă în cazul în care apare o criză de lichiditate sau se poate estima în mod rezonabil că va apărea o astfel de criză. Aceste informaţii cuprind, de asemenea, detalii cu privire la planificarea şi punerea în aplicare a unui plan de redresare şi orice măsuri prudenţiale de supraveghere adoptate în acest context.
(4)Autorităţile competente din statul membru de origine comunică şi explică la cerere autorităţilor competente din statul membru gazdă modul în care au fost luate în considerare informaţiile şi constatările furnizate de acestea. În cazul în care, după comunicarea informaţiilor şi a constatărilor, autorităţile competente din statul membru gazdă îşi menţin poziţia că autorităţile competente din statul membru de origine nu au luat măsuri adecvate, autorităţile competente din statul membru gazdă pot, după ce au informat autorităţile competente din statul membru de origine şi ABE, să ia măsurile adecvate pentru a preveni alte încălcări, în vederea protejării intereselor deponenţilor, ale investitorilor şi ale altor persoane cărora li se furnizează servicii sau în vederea protejării stabilităţii sistemului financiar.
În cazul în care autorităţile competente din statul membru de origine au obiecţii faţă de măsurile care urmează să fie luate de autorităţile competente din statul membru gazdă, ele pot să sesizeze ABE şi să îi solicite asistenţa în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Atunci când ABE acţionează în conformitate cu articolul menţionat, aceasta adoptă o decizie în termen de o lună.
(5)Autorităţile competente pot sesiza ABE cu privire la situaţiile în care o cerere de colaborare, în special în vederea schimbului de informaţii, a fost respinsă sau nu a primit un răspuns într-un termen rezonabil. Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 258 din TFUE, ABE poate, în aceste situaţii, să acţioneze în conformitate cu competenţele conferite acesteia în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. ABE poate de asemenea să acorde asistenţă din proprie iniţiativă autorităţilor competente, în vederea ajungerii la un acord privind schimbul de informaţii în temeiul prezentului articol, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul respectiv.
(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze informaţiile menţionate în prezentul articol.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(7)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formulare, modele şi proceduri standard pentru cerinţele referitoare la schimbul de informaţii, care pot facilita monitorizarea instituţiilor de credit.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(8)ABE înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice menţionate la alineatele (6) şi (7) până la 1 ianuarie 2014.
Art. 51: Sucursale semnificative
(1)Autorităţile competente ale unui stat membru gazdă pot solicita supraveghetorului consolidant, în cazul în care se aplică articolul 112 alineatul (1), sau autorităţilor competente ale statului membru de origine să considere o sucursală a unei instituţii de credit ca fiind semnificativă.
Cererea respectivă specifică motivele pentru care sucursala ar trebui considerată semnificativă, în special cu privire la următoarele aspecte:
a)în cazul în care cota de piaţă a sucursalei în ceea ce priveşte depozitele depăşeşte 2 % în statul membru gazdă;
b)impactul probabil al unei suspendări sau încetări a operaţiunilor instituţiei asupra lichidităţii sistemice şi asupra sistemelor de plată, compensare şi decontare din statul membru gazdă;
c)dimensiunea şi importanţa sucursalei, din punctul de vedere al numărului de clienţi, în contextul sistemului bancar sau financiar al statului membru gazdă.
Autorităţile competente ale statelor membre de origine şi ale statelor membre gazdă şi, în cazul în care se aplică articolul 112 alineatul (1), autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată depun toate eforturile posibile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă.
În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună în termen de două luni de la primirea unei cereri în temeiul primului paragraf, autorităţile competente din statul membru gazdă iau propria decizie în termen de alte două luni cu privire la desemnarea sucursalei ca fiind semnificativă. La luarea deciziei, autorităţile competente din statul membru gazdă iau în considerare orice opinii şi rezerve ale autorităţii responsabile cu supravegherea consolidată sau ale autorităţilor competente din statul membru de origine.
Deciziile menţionate la al treilea şi al patrulea paragraf se includ într-un document care cuprinde motivarea completă, se transmit autorităţilor competente în cauză şi se consideră ca fiind determinante şi aplicate de autorităţile competente din statele membre în cauză.
Desemnarea unei sucursale drept semnificativă nu aduce atingere drepturilor şi responsabilităţilor autorităţilor competente prevăzute în prezenta directivă.
(2)Autorităţile competente din statul membru de origine comunică autorităţilor competente dintr-un stat membru gazdă în care este stabilită o sucursală semnificativă informaţiile menţionate la articolul 117 alineatul (1) literele (c) şi (d) şi îndeplinesc sarcinile menţionate la articolul 112 alineatul (1) litera (c) în cooperare cu autorităţile competente din statul membru gazdă.
În cazul în care o autoritate competentă dintr-un stat membru de origine constată prezenţa unei situaţii de urgenţă, astfel cum se menţionează la articolul 114 alineatul (1), aceasta alertează fără întârziere autorităţile menţionate la articolul 58 alineatul (4) şi la articolul 59 alineatul (1).
Autorităţile competente din statul membru de origine comunică autorităţilor competente din statul membru gazdă în care sunt situate sucursale semnificative rezultatele evaluărilor riscurilor vizând instituţiile cu astfel de sucursale, menţionate la articolul 97, şi, după caz, articolul 113 alineatul (2). Acestea comunică, de asemenea, deciziile adoptate în temeiul articolelor 104 şi 105 în măsura în care aceste evaluări şi decizii sunt relevante pentru sucursalele în cauză.
Autorităţile competente din statele membre de origine consultă autorităţile competente din statele membre gazdă în care sunt stabilite sucursale semnificative cu privire la etapele operaţionale prevăzute la articolul 86 alineatul (11), în cazul în care prezintă relevanţă pentru riscurile de lichiditate în moneda statului membru gazdă.
În cazul în care autorităţile competente din statul membru de origine nu au consultat autorităţile competente din statul membru gazdă sau în cazul în care, în urma unei astfel de consultării, autorităţile competente din statul membru gazdă consideră că etapele operaţionale cerute la articolul 86 alineatul (11) nu sunt adecvate, autorităţile competente din statul membru gazdă pot să sesizeze ABE şi să îi solicite asistenţa în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(3)În cazul în care nu se aplică articolul 116, autorităţile competente care supraveghează o instituţie având sucursale semnificative în alte state membre înfiinţează şi prezidează un colegiu de supraveghetori pentru a facilita cooperarea în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol şi al articolului 50. Înfiinţarea şi funcţionarea colegiului se bazează pe dispoziţii scrise care urmează să fie stabilite de către autoritatea competentă din statul membru de origine în urma consultării cu autorităţile competente în cauză. Autoritatea competentă din statul membru de origine decide care autorităţi competente participă la o reuniune sau la o activitate a colegiului.
Decizia autorităţii competente din statul membru de origine ţine seama de relevanţa activităţii de supraveghere care urmează să fie planificată sau coordonată pentru aceste autorităţi, în special de impactul potenţial asupra stabilităţii sistemului financiar din statele membre vizate, menţionat la articolul 7, şi de obligaţiile menţionate la alineatul (2) din prezentul articol.
În prealabil, autoritatea competentă din statul membru de origine îi informează pe deplin pe toţi membrii colegiului în legătură cu organizarea unor astfel de reuniuni, principalele aspecte care urmează să fie discutate, precum şi în legătură cu activităţile care urmează să fie examinate. Autoritatea competentă din statul membru de origine îi informează, de asemenea, pe deplin şi în timp util, pe toţi membrii colegiului în legătură cu măsurile adoptate în cadrul respectivelor reuniuni şi acţiunile întreprinse.
(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile generale de funcţionare a colegiilor de supraveghetori.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili funcţionarea operaţională a colegiilor de supraveghetori.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(6)ABE înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice menţionate la alineatele (4) şi (5) până la 31 decembrie 2014.
Art. 52: Verificări la faţa locului şi inspecţii ale sucursalelor înfiinţate în alt stat membru
(1)Statele membre gazdă adoptă dispoziţii care prevăd că, în cazul în care o instituţie autorizată în alt stat membru îşi desfăşoară activitatea prin intermediul unei sucursale, autorităţile competente din statul membru de origine pot desfăşura ele însele sau prin intermediul unor persoane pe care le numesc în acest scop, după ce au informat autorităţile competente din statul membru gazdă, verificări la faţa locului ale informaţiilor prevăzute la articolul 50 şi inspecţii ale unor astfel de sucursale.
(2)Autorităţile competente din statul membru de origine pot să recurgă, de asemenea, pentru inspecţia sucursalelor, la una dintre celelalte proceduri prevăzute la articolul 118.
(3)Autorităţile competente din statul membru gazdă au competenţa de a efectua, de la caz la caz, verificări la faţa locului şi inspecţii vizând activităţile desfăşurate de sucursalele instituţiilor pe teritoriul lor şi de a solicita unei sucursale informaţii cu privire la activităţile sale, în scopul supravegherii, în cazul în care consideră că acest lucru este relevant din motive de stabilitate a sistemului financiar în statul membru gazdă. Înainte de desfăşurarea unor asemenea verificări şi inspecţii, autorităţile competente ale statului gazdă consultă autorităţile competente ale statului membru de origine. După astfel de verificări şi inspecţii, autorităţile competente din statul membru gazdă comunică autorităţilor competente din statul membru de origine informaţiile obţinute şi constatările care sunt relevante pentru evaluarea riscurilor legate de instituţie sau pentru stabilitatea sistemului financiar din statul membru gazdă. Autorităţile competente ale statului membru de origine iau în considerare în mod corespunzător informaţiile şi constatările respective la stabilirea programului de supraveghere prudenţială menţionat la articolul 99, având în vedere, de asemenea, stabilitatea sistemului financiar din statul membru gazdă.
(4)Verificările la faţa locului şi inspecţiile sucursalelor se desfăşoară în conformitate cu dreptul statului membru în care are loc verificarea sau inspecţia.