Art. 94. - Art. 94: Elementele variabile ale remuneraţiei - Directiva 2013/36/UE/26-iun-2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 28 August 2025
Art. 94: Elementele variabile ale remuneraţiei
(1)Pentru elementele variabile ale remuneraţiei, pe lângă principiile prevăzute la articolul 92 alineatul (2) şi în aceleaşi condiţii, se aplică următoarele:
a)atunci când remuneraţia este corelată cu performanţa, la stabilirea valorii totale a remuneraţiei se iau în considerare performanţele individuale şi cele ale unităţii operaţionale în cauză, precum şi rezultatele generale ale instituţiei, iar la evaluarea performanţelor individuale se ţine seama de criterii financiare şi nefinanciare, inclusiv de tratarea riscurilor menţionate la articolul 76 alineatul (2);

b)evaluarea performanţelor se realizează într-un cadru multianual pentru a se asigura că procesul de evaluare se bazează pe performanţe pe termen lung şi că plata efectivă a componentelor bazate pe performanţe ale remuneraţiei se întinde pe o perioadă care ţine cont de ciclul de afaceri al instituţiei de credit şi de riscurile specifice activităţii acesteia;
c)remuneraţia variabilă totală nu limitează capacitatea instituţiei de a-şi întări baza de capital;
d)remuneraţia variabilă garantată nu este compatibilă cu administrarea sănătoasă a riscurilor sau cu principiul remunerării în funcţie de performanţă şi nu trebuie să facă parte din planurile de remuneraţie prospective;
e)remuneraţia variabilă garantată este excepţională şi apare numai în contextul angajării de personal nou şi numai atunci când instituţia dispune de o bază de capital solidă şi puternică şi este limitată la primul an de angajare;
f)între componenta fixă şi cea variabilă a remuneraţiei totale există un echilibru adecvat şi componenta fixă reprezintă o proporţie suficient de mare din remuneraţia totală pentru a permite aplicarea unei politici complet flexibile privind componentele remuneraţiei variabile, care să includă posibilitatea de a nu plăti nicio componentă a remuneraţiei variabile;
g)instituţiile stabilesc raporturile adecvate dintre componenta fixă şi componenta variabilă ale remuneraţiei totale, pentru care se aplică următoarele principii:
(i)Componenta variabilă nu depăşeşte 100 % din componenta fixă a remuneraţiei totale pentru fiecare persoană. Statele membre pot stabili un procentaj maxim mai scăzut;
(ii)Statele membre pot permite acţionarilor, proprietarilor sau asociaţilor instituţiei să aprobe un nivel maxim mai înalt al raportului dintre componenta fixă şi cea variabilă a remuneraţiei cu condiţia ca nivelul global al componentei variabile să nu depăşească 200 % din componenta fixă a remuneraţiei totale pentru fiecare persoană. Statele membre pot stabili un procentaj maxim mai scăzut.
Orice aprobare a unei rate majorate în conformitate cu primul paragraf de la prezentul punct se realizează în conformitate cu următoarea procedură:
- acţionarii, proprietarii sau asociaţii instituţiei acţionează conform unei recomandări detaliate din partea instituţiei care prezintă motivele pentru care se solicită aprobarea şi sfera de aplicare a acesteia, inclusiv numărul persoanelor alocate, funcţiile acestora, precum şi impactul estimat asupra cerinţei de a menţine o bază solidă de capital;
- acţionarii, proprietarii sau asociaţii instituţiei acţionează cu o majoritate de cel puţin 66 %, cu condiţia să fie reprezentate cel puţin 50 % din acţiuni sau din drepturile de proprietate echivalente sau, în lipsa îndeplinirii acestei condiţii, acţionează cu o majoritate de 75 % din drepturile de proprietate reprezentate;
- instituţia comunică tuturor acţionarilor, proprietarilor sau asociaţilor instituţiei, acordând un preaviz rezonabil, că se va solicita aprobarea în conformitate cu primul paragraf de la prezentul punct;
- instituţia informează fără întârziere autoritatea competentă în legătură cu recomandarea adresată acţionarilor, proprietarilor sau asociaţilor săi, inclusiv în legătură cu rata maximă majorată propusă şi motivele care au stat la baza acesteia şi are capacitatea de a demonstra autorităţii competente că rata majorată propusă nu intră în conflict cu obligaţiile instituţiei în temeiul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 575/2013, luând în considerare în special obligaţiile privind fondurile proprii ale instituţiei.
- instituţia informează fără întârziere autoritatea competentă în legătură cu deciziile luate de acţionarii, proprietarii sau asociaţii săi, inclusiv în legătură cu eventuala rată maximă majorată aprobată în conformitate cu primul paragraful de la prezentul punct, iar autorităţile competente utilizează informaţia primită pentru a compara practicile instituţiilor în această privinţă. Autorităţile competente transmit ABE informaţiile respective, iar ABE le publică la nivel agregat pentru fiecare stat membru de origine, într-un format de raportare comun. ABE poate elabora linii directoare pentru a facilita punerea în aplicare a prezentei liniuţe şi pentru a asigura coerenţa informaţiilor colectate.
- personalului direct vizat de nivelurile maxime majorate ale remuneraţiei variabile menţionate la prezentul punct nu i se permite, după caz, să exercite direct sau indirect niciun drept de vot pe care l-ar putea avea în calitate de acţionari, asociaţi sau membri ai instituţiei.
(iii)Statele membre pot permite instituţiilor să aplice rata de actualizare menţionată la paragraful al doilea de la prezentul punct la cel mult 25 % din remuneraţia variabilă totală, cu condiţia ca aceasta să fie plătită sub formă de instrumente care sunt reportate pe o perioadă de minimum cinci ani. Statele membre pot stabili un procentaj maxim mai scăzut.
ABE elaborează şi emite, până la 31 martie 2014, orientări privind rata naţională de actualizare aplicabilă, luând în considerare toţi factorii relevanţi, inclusiv rata inflaţiei şi riscul, care include durata reportării. Orientările ABE privind rata de actualizare iau în considerare în mod concret modul de stimulare a utilizării instrumentelor care sunt reportate pe o perioadă de minimum cinci ani.
h)plăţile aferente încetării anticipate a unui contract reflectă performanţele obţinute în timp şi nu recompensează eşecurile sau conduita neprofesională;
i)acţiuni sau, în funcţie de forma juridică a instituţiei în cauză, participaţii echivalente; sau instrumente legate de acţiuni ori, în funcţie de forma juridică a instituţiei în cauză, instrumente echivalente, altele decât cele în numerar;

j)măsurarea performanţelor, utilizate pentru a calcula componentele remuneraţiei variabile sau portofoliile de componente ale remuneraţiei variabile, include o ajustare pentru toate tipurile de riscuri curente şi viitoare şi ia în calcul costul capitalului şi lichiditatea necesară;
k)alocarea componentelor variabile ale remuneraţiei în cadrul instituţiei ţine seama, de asemenea, de toate tipurile de riscuri actuale şi viitoare;
l)o parte substanţială, dar în orice caz cel puţin 50 % din orice remuneraţie variabilă trebuie să fie reprezentată de o combinaţie echilibrată între următoarele elemente:
(i)acţiuni sau participaţii echivalente, în funcţie de forma juridică a instituţiei în cauză, sau instrumente legate de acţiuni sau instrumente echivalente altele decât cele în numerar, în cazul unei instituţii necotate la bursă;
(ii)în cazul în care este posibil, alte instrumente, în sensul articolului 52 sau 63 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau alte instrumente care pot fi complet transformate în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sau reduse, care în fiecare caz reflectă în mod adecvat calitatea creditului instituţiei pe bază continuă şi sunt adecvate pentru a fi utilizate în scopul remuneraţiei variabile.
Instrumentele menţionate la prezentul punct fac obiectul unei politici de conservare adecvate proiectate să alinieze stimulentele cu interesele pe termen lung ale instituţiei. Statele membre sau autorităţile competente ale acestora pot impune restricţii cu privire la tipul acestor instrumente şi la caracteristicile lor sau pot interzice utilizarea anumitor instrumente, după caz. Acest principiu se aplică atât părţii componentei de remuneraţie variabilă care este reportată în conformitate cu litera (m), cât şi părţii componentei de remuneraţie variabilă care nu este reportată;
m)o parte substanţială, şi în orice caz de cel puţin 40 %, din componenta de remuneraţie variabilă este reportată pentru o perioadă de cel puţin patru până la cinci ani şi este în concordanţă cu natura activităţii, riscurile aferente acesteia şi activităţile membrului personalului în cauză. Pentru membrii organului de conducere şi ai conducerii superioare a instituţiilor care sunt semnificative din punctul de vedere al dimensiunii, al organizării interne şi al naturii, amplorii şi complexităţii activităţilor lor, perioada de amânare nu ar trebui să fie mai mică de cinci ani.
Remuneraţia datorată în cadrul unor acorduri de reportare nu se dobândeşte mai rapid decât pe o bază proporţională. Dacă valoarea unei componente a remuneraţiei variabile este deosebit de mare, cel puţin 60 % din sumă este reportată. Durata perioadei de reportare este stabilită în conformitate cu ciclul de afaceri, natura activităţii, riscurile acesteia şi activităţile membrului personalului în cauză;

n)remuneraţia variabilă, inclusiv partea reportată, este plătită sau se dobândeşte numai dacă poate fi susţinută în conformitate cu situaţia financiară a instituţiei în ansamblu şi dacă se justifică pe baza performanţei instituţiei, a unităţii de afaceri în care se desfăşoară activitatea şi a angajatului în cauză.
Fără a aduce atingere principiilor generale de drept naţional al contractelor şi al muncii, remuneraţia variabilă totală este, în general, redusă considerabil în cazul în care se înregistrează o performanţă financiară redusă sau negativă a instituţiei, ţinându-se seama atât de remuneraţia curentă, cât şi de reducerile plăţilor aferente sumelor câştigate anterior, inclusiv prin acorduri de tip "malus" sau de tip "clawback".
Până la 100 % din remuneraţia totală variabilă face obiectul acordurilor de tip "malus" sau de tip "clawback". Instituţiile stabilesc criterii concrete pentru aplicarea acordurilor de tip "malus" sau de tip "clawback'. Respectivele criterii se referă în special la situaţii în care membrii personalului:
(i)au participat la o conduită care a avut ca rezultat pierderi semnificative pentru instituţie sau au fost răspunzători de o astfel de conduită;
(ii)nu au îndeplinit standardele corespunzătoare de aptitudini şi comportament adecvat;
o)politica de pensii este aliniată la strategia de afaceri, obiectivele, valorile şi interesele pe termen lung ale instituţiei.
În cazul în care angajatul încetează, din proprie voinţă, raporturile contractuale cu instituţia înainte de a se pensiona, beneficiile discreţionare de tipul pensiilor se reţin de instituţie timp de cinci ani sub forma instrumentelor menţionate la litera (l). În cazul în care un angajat ajunge la vârsta de pensionare, beneficiile discreţionare de tipul pensiilor sunt plătite angajatului în cauză sub forma instrumentelor menţionate la litera (l), care sunt supuse unei perioade de reţinere de cinci ani;
p)membrilor personalului li se cere să se angajeze să nu utilizeze strategii personale de acoperire împotriva riscurilor (hedging) sau asigurare legată de remuneraţie şi de răspundere pentru a submina efectele de aliniere la riscurile încorporate în acordurile lor de remunerare;
q)remuneraţia variabilă nu este plătită prin mecanisme sau metode care favorizează nerespectarea prezentei directive sau a Regulamentului (UE) nr. 575/2013.
(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru specificarea claselor de instrumente care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul (1) litera (l) punctul (ii).
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 31 martie 2014.
În scopul identificării personalului ale cărui activităţi profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al instituţiei astfel cum se menţionează la articolul 92 alineatul (3), cu excepţia personalului din firmele de investiţii, ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care stabilesc criteriile pentru a defini următoarele:
a)responsabilităţi de conducere şi funcţii de control intern;

b)unitate operaţională importantă şi impact semnificativ asupra profilului de risc al unităţii operaţionale în cauză; şi
c)alte categorii de personal, care nu sunt menţionate în mod expres la articolul 92 alineatul (3), ale căror activităţi profesionale exercită asupra profilului de risc al instituţiei un impact la fel de semnificativ ca cel al categoriilor de personal menţionate la articolul 92 alineatul (3).
ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 28 decembrie 2019.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. În ceea ce priveşte standardele tehnice de reglementare aplicabile firmelor de investiţii, împuternicirea prevăzută la articolul 94 alineatul (2) din prezenta directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European şi a Consiliului (*3), se aplică în continuare până la 26 iunie 2021.

(3)Prin derogare de la alineatul (1), cerinţele enunţate la alineatul (1) literele (l) şi (m) şi la alineatul (1) litera (o) al doilea paragraf din respectivul alineat nu se aplică:
a)unei instituţii care nu este o instituţie mare şi ale cărei active au în medie şi pe bază individuală, în conformitate cu prezenta directivă şi cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013, o valoare egală cu cel mult 5 miliarde EUR în perioada de patru ani imediat anterioară exerciţiului financiar curent;

b)unui membru al personalului a cărui remuneraţie variabilă anuală nu depăşeşte 50 000 EUR şi nu reprezintă mai mult de o treime din remuneraţia anuală totală a respectivului membru al personalului.
(4)Prin derogare de la alineatul (3) litera (a), un stat membru poate reduce sau majora pragul indicat la litera respectivă, cu condiţia ca:
a)instituţia în legătură cu care statul membru utilizează această dispoziţie să nu fie o instituţie mare, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 146 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, şi, în cazul în care pragul este majorat:
(i)instituţia să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) punctul 145 literele (c), (d) şi (e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; şi
(ii)pragul să nu depăşească 15 miliarde EUR;
b)modificarea pragului în conformitate cu prezentul alineat să fie adecvată, luându-se în considerare natura instituţiei, amploarea şi complexitatea activităţilor sale, organizarea sa internă sau, dacă este cazul, caracteristicile grupului din care face parte.
(5)Prin derogare de la alineatul (3) litera (b), un stat membru poate decide că membrii personalului care au dreptul la o remuneraţie variabilă anuală situată sub pragul şi sub ponderea menţionate la litera respectivă nu fac obiectul exceptării prevăzute la aceasta din cauza specificităţilor pieţei naţionale în ceea ce priveşte practicile de remunerare sau din cauza naturii responsabilităţilor şi a profilului postului respectivilor membri ai personalului.
(6)Până la data de 28 iunie 2023, Comisia, în strânsă cooperare cu ABE, analizează aplicarea alineatelor (3)- (5) şi întocmeşte un raport în acest sens, pe care îl prezintă Parlamentului European şi Consiliului, împreună cu o propunere legislativă, dacă este cazul.
(7)ABE emite orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, care să faciliteze punerea în aplicare a alineatelor (3), (4) şi (5) şi să asigure aplicarea coerentă a acestora.