Art. 104. - Art. 104: Competenţe de supraveghere - Directiva 2013/36/UE/26-iun-2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 28 August 2025
Art. 104: Competenţe de supraveghere
(1)În sensul articolului 97, al articolului 98 alineatele (1), (4), (5), (9) şi (10), al articolului 101 alineatul (4) şi al articolului 102 din prezenta directivă şi al aplicării Regulamentului (UE) nr. 575/2013, autorităţile competente au cel puţin următoarele competenţe:
a)de a cere instituţiilor să deţină fonduri proprii suplimentare, pe lângă cele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în condiţiile stabilite la articolul 104a din prezenta directivă;
b)de a cere consolidarea cadrului de administrare, a proceselor, a mecanismelor şi a strategiilor puse în aplicare în conformitate cu articolele 73 şi 74;
c)de a cere instituţiilor să prezinte un plan pentru restabilirea conformităţii cu cerinţele de supraveghere prevăzute în prezenta directivă şi în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi să stabilească un termen-limită pentru punerea în aplicare a acestuia, inclusiv îmbunătăţiri ale planului respectiv în ceea ce priveşte domeniul de aplicare şi termenul-limită;
d)de a cere instituţiilor să aplice o anumită politică de constituire de provizioane sau un anumit tratament al activelor în ceea ce priveşte cerinţele de fonduri proprii;
e)de a restrânge sau a limita activităţile, inclusiv în ceea ce priveşte acceptarea de depozite, operaţiunile sau reţeaua instituţiilor, ori de a solicita cesiunea activităţilor care prezintă riscuri excesive pentru soliditatea unei instituţii;

f)de a cere diminuarea riscului inerent activităţilor, produselor şi sistemelor instituţiilor, inclusiv al activităţilor externalizate;
g)de a cere instituţiilor limitarea remuneraţiei variabile la un procent din veniturile nete atunci când nivelul acesteia nu este în concordanţă cu menţinerea unei baze de capital solide;
h)de a cere instituţiilor utilizarea profiturilor lor nete pentru a-şi consolida fondurile proprii;
i)de a restricţiona sau a interzice distribuirile sau plăţile sub formă de dobânzi de către o instituţie către acţionari, asociaţi sau deţinători de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, atunci când interdicţia nu constituie un eveniment de nerambursare pentru instituţie;
j)de a impune cerinţe de raportare suplimentare sau o frecvenţă mai mare a raportării, inclusiv raportări privind fondurile proprii, lichiditatea şi efectul de levier;
k)de a impune cerinţe de lichiditate specifice, inclusiv restricţii cu privire la neconcordanţa de scadenţe dintre active şi pasive;
l)de a cere să se facă publice unele informaţii suplimentare.

m)de a le impune instituţiilor obligaţia să reducă riscurile care decurg, pe termen scurt, mediu şi lung, din factorii ESG, inclusiv pe cele care decurg din procesul de ajustare şi din tendinţele de tranziţie în contextul obiectivelor juridice şi de reglementare relevante ale Uniunii, ale statelor membre sau ale ţărilor terţe, prin ajustări ale strategiilor lor de afaceri, ale guvernanţei şi ale administrării riscurilor pentru care ar putea fi solicitată o consolidare a obiectivelor, a măsurilor şi a acţiunilor incluse în planurile lor care urmează să fie elaborate în conformitate cu articolul 76 alineatul (2);
n)de a cere instituţiilor să efectueze simulări de criză sau analiza scenariilor pentru a evalua riscurile care decurg din expunerile la criptoactive şi din furnizarea de servicii de criptoactive.

o)de a cere instituţiilor, în cazul în care autoritatea competentă consideră că există un risc de concentrare excesiv care decurge din expunerile faţă de o contraparte centrală, să reducă expunerile faţă de respectiva contraparte centrală sau să realinieze expunerile din conturile lor de compensare în conformitate cu articolul 7a din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(2)În sensul alineatului (1) litera (j), autorităţile competente pot impune instituţiilor cerinţe de raportare suplimentare sau o frecvenţă mai mare a raportării numai dacă cerinţa în cauză este adecvată şi proporţională în raport cu scopul în care sunt solicitate informaţiile, iar informaţiile solicitate nu sunt redundante.
În sensul articolelor 97-102, se consideră că orice informaţie suplimentară care poate fi solicitată din partea instituţiilor este redundantă în cazul în care aceeaşi informaţie sau o informaţie care este în mare măsură aceeaşi a fost deja raportată în alt mod autorităţii competente ori poate fi produsă de autoritatea competentă.
Autoritatea competentă nu solicită unei instituţii să raporteze informaţii suplimentare în cazul în care a primit anterior informaţiile respective într-un alt format sau la un alt nivel de granularitate şi când respectivul format sau nivel de granularitate diferit nu împiedică autoritatea competentă să producă informaţii de aceeaşi calitate şi fiabilitate precum cele produse pe baza informaţiilor suplimentare care ar fi raportate în alt mod.

(4)ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru a specifica modul în care autorităţile competente pot identifica posibilitatea ca riscurile legate de ajustarea evaluării creditului ale instituţiilor, menţionate la articolul 381 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, să reprezinte riscuri excesive pentru soliditatea instituţiilor respective.

(3)
[textul din Art. 104, alin. (3) din titlul VII, capitolul 2, sectiunea IV a fost abrogat la 27-iun-2019 de Art. 1, punctul 32., alin. (B) din Directiva 878/20-mai-2019]