Secţiunea iii - Procesul de supraveghere şi evaluare - Directiva 2013/36/UE/26-iun-2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 28 August 2025
Secţiunea III:Procesul de supraveghere şi evaluare
Art. 97: Procesul de supraveghere şi evaluare
(1)Ţinând seama de criteriile tehnice stabilite la articolul 98, autorităţile competente analizează dispoziţiile, strategiile, procedurile şi mecanismele puse în aplicare de instituţii pentru a se conforma prevederilor prezentei directive şi Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi evaluează:
a)riscuri la care sunt expuse sau ar putea fi expuse instituţiile;
b)[textul din Art. 97, alin. (1), litera B. din titlul VII, capitolul 2, sectiunea III a fost abrogat la 27-iun-2019 de Art. 1, punctul 28. din Directiva 878/20-mai-2019]
c)riscuri evidenţiate în urma simulărilor de criză, având în vedere natura, amploarea şi complexitatea activităţilor unei instituţii.
d)riscurile evidenţiate de testarea rezilienţei operaţionale digitale în conformitate cu capitolul IV din Regulamentul (UE) 2022/2554.

(2)Sfera de aplicare a analizei şi a evaluării menţionate la alineatul (1) îndeplineşte toate cerinţele prezentei directive şi ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013.
(3)Pe baza analizei şi a evaluării menţionate la alineatul (1), autorităţile competente stabilesc dacă dispoziţiile, strategiile, procedurile şi mecanismele puse în aplicare de instituţii şi fondurile proprii şi lichiditatea deţinute de acestea asigură o gestionare şi o acoperire adecvată a riscurilor lor.
(4)Autorităţile competente stabilesc frecvenţa şi intensitatea analizei şi evaluării menţionate la alineatul (1), ţinând seama de mărimea, importanţa sistemică, natura, amploarea şi complexitatea activităţilor desfăşurate de instituţia în cauză, precum şi de principiul proporţionalităţii. Actualizarea analizei şi evaluării se face cel puţin o dată pe an în cazul instituţiilor care fac obiectul programului de supraveghere prudenţială menţionat la articolul 99 alineatul (2).
La efectuarea analizei şi a evaluării menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, autorităţile competente aplică principiul proporţionalităţii în conformitate cu criteriile publicate în temeiul articolului 143 alineatul (1) litera (c). În special, în scopul efectuării analizei şi evaluării unei instituţii, autoritatea competentă poate analiza dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)instituţia nu este o G-SII, o G-SII din afara UE sau o entitate G-SII în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
b)instituţia nu a fost identificată ca fiind o altă instituţie de importanţă sistemică (O-SII) în conformitate cu articolul 131 alineatele (1) şi (3) din prezenta directivă;
c)instituţia face parte dintr-un grup în care instituţia-mamă şi marea majoritate a instituţiilor-filiale au legături unele cu altele, astfel cum se descrie în articolul 22 din Directiva 2013/34/UE;
d)instituţiile-filiale menţionate la litera (c) de la prezentul paragraf îndeplinesc toate condiţiile următoare:
(i)ele sau marea majoritate a acestora se califică drept societăţi mutuale, organizaţii cooperatiste de credit sau instituţii de economii în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, iar dreptul intern aplicabil include un plafon sau o restricţie privind nivelul maxim de distribuiri;
(ii)pe bază individuală sau subconsolidată, activele lor totale nu depăşesc 30 de miliarde EUR.

(41)Autorităţile competente pot ajusta metodologiile de aplicare a analizei şi a evaluării menţionate la alineatul (1) din prezentul articol pentru a lua în considerare instituţii cu profiluri de risc similare, cum ar fi modele de afaceri similare sau o situare geografică similară a expunerilor. Astfel de metodologii ajustate pot include valori de referinţă axate pe risc şi indicatori cantitativi, permit luarea în considerare în mod corespunzător a riscurilor specifice la care poate fi expusă fiecare instituţie în parte şi nu aduc atingere caracterului specific instituţiei al măsurilor impuse în conformitate cu articolul 104.
În cazul în care folosesc metodologii ajustate în temeiul prezentului alineat, autorităţile competente notifică ABE. ABE monitorizează practicile de supraveghere şi emite orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, care să specifice modul în care sunt evaluate profilurile de risc similare în sensul prezentului alineat şi să asigure aplicarea coerentă şi proporţională a metodologiilor în Uniune care sunt adaptate pentru instituţii similare.

(5)Statele membre se asigură că, ori de câte ori o analiză arată că o instituţie prezintă un risc sistemic în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autorităţile competente informează fără întârziere ABE în legătură cu rezultatele analizei.
(6)În cazul în care o analiză, în special evaluarea cadrului de administrare, a modelului de afaceri sau a activităţilor unei instituţii, oferă autorităţilor competente motive întemeiate pentru a suspecta că, în legătură cu instituţia respectivă, are loc sau a avut loc o tentativă sau o activitate de spălare de bani sau de finanţare a terorismului sau că există un risc crescut în acest sens, autoritatea competentă informează imediat atât ABE, cât şi autoritatea sau organismul care supraveghează instituţia în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849 şi care are competenţa de a asigura respectarea acestei directive. În situaţia unui eventual risc crescut de spălare a banilor sau finanţare a terorismului, autoritatea competentă şi autoritatea sau organismul care supraveghează instituţia în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849 şi care are competenţa de a asigura respectarea acestei directive cooperează şi transmit imediat ABE evaluarea lor comună. Autoritatea competentă ia, după caz, măsuri în conformitate cu prezenta directivă.

Art. 98: Criterii tehnice pentru procesul de supraveghere şi evaluare
(1)Pe lângă riscurile de credit, de piaţă şi operaţionale, analiza şi evaluarea efectuate de autorităţile competente în sensul articolului 97 includ cel puţin:
a)rezultatele simulării de criză efectuate, în conformitate cu articolul 177 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, de instituţii aplicând o abordare bazată pe modele interne de rating;
b)expunerea la riscul de concentrare şi gestionarea acestuia de către instituţii, inclusiv conformitatea acestora cu cerinţele din partea a patra din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi articolul 81 din prezenta directivă;
c)soliditatea, caracterul adecvat şi metoda de aplicare a politicilor şi procedurilor puse în aplicare de instituţii pentru gestionarea riscului rezidual asociat cu utilizarea tehnicilor recunoscute de diminuare a riscului de credit;
d)măsura în care fondurile proprii deţinute de o instituţie cu privire la activele pe care le-a securitizat sunt corespunzătoare având în vedere importanţa economică a tranzacţiei, inclusiv gradul de transfer de risc obţinut;
e)expunerea la riscul de lichiditate, măsurarea şi gestionarea acestuia de către instituţii, inclusiv elaborarea de analize ale scenariilor alternative, gestionarea factorilor de diminuare a riscului (în special nivelul, componenţa şi calitatea rezervelor de lichidităţi) şi planuri de urgenţă eficiente;
f)impactul efectelor de diversificare şi modul în care astfel de efecte sunt integrate în sistemul de măsurare a riscurilor;
g)rezultatele simulărilor de criză realizate de instituţii utilizând un model intern de calculare a cerinţelor de fonduri proprii pentru acoperirea riscului de piaţă în conformitate cu partea a treia titlul IV capitolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
h)distribuirea geografică a expunerilor instituţiilor;
i)modelul de afaceri al instituţiei;
j)[textul din Art. 98, alin. (1), litera J. din titlul VII, capitolul 2, sectiunea III a fost abrogat la 27-iun-2019 de Art. 1, punctul 29. din Directiva 878/20-mai-2019]
(2)În sensul alineatului (1) litera (e), autorităţile competente efectuează cu regularitate o evaluare detaliată a gestionării generale a riscurilor de lichiditate de către instituţii şi promovează elaborarea de metodologii interne solide. La realizarea analizelor respective, autorităţile competente au în vedere rolul jucat de instituţii pe pieţele financiare. Autorităţile competente dintr-un stat membru iau în considerare în mod corespunzător efectul potenţial al deciziilor lor asupra stabilităţii sistemului financiar din toate celelalte state membre în cauză.
(3)Autorităţile competente trebuie să supravegheze dacă instituţia a furnizat sau nu sprijin implicit unei securitizări. În cazul în care se constată că o instituţie a furnizat sprijin implicit în mai multe rânduri, autoritatea competentă ia măsuri adecvate ţinând seama de probabilitatea crescută ca respectiva instituţie să furnizeze un sprijin ulterior operaţiunilor de securitizare, împiedicând astfel un transfer semnificativ al riscului.
(4)În vederea stabilirii elementelor prevăzute la articolul 97 alineatul (3) din prezenta directivă, autorităţile competente examinează dacă reevaluările efectuate pentru poziţiile sau portofoliile din portofoliul de tranzacţionare, astfel cum se prevede la articolul 105 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, permit instituţiei să-şi vândă sau să-şi acopere poziţiile într-un termen scurt, fără a suporta pierderi semnificative în condiţii normale de piaţă.
(5)Analiza şi evaluarea efectuate de autorităţile competente includ expunerea instituţiilor la riscul de rată a dobânzii care decurge din activităţile lor din afara portofoliului de tranzacţionare.
Competenţele de supraveghere se exercită cel puţin în următoarele cazuri:
a)dacă valoarea economică a capitalului propriu al unei instituţii, astfel cum este menţionată la articolul 84 alineatul (1), scade cu mai mult de 15 % din fondurile sale proprii de nivel 1 ca urmare a unei variaţii bruşte şi neaşteptate a ratelor dobânzii astfel cum se prevede în oricare dintre cele şase scenarii de şoc în materie de supraveghere aplicate ratelor dobânzii;
b)dacă veniturile nete din dobânzi ale unei instituţii, astfel cum sunt menţionate la articolul 84 alineatul (1), suferă o scădere semnificativă ca urmare a unei variaţii bruşte şi neaşteptate a ratelor dobânzii, astfel cum este prevăzută în oricare dintre cele două scenarii de şoc în materie de supraveghere aplicate ratelor dobânzii.
În pofida celui de al doilea paragraf, autorităţile competente nu sunt obligate să exercite competenţe de supraveghere în cazul în care consideră, pe baza analizei şi a evaluării menţionate la prezentul alineat, că gestionarea de către instituţie a riscului de rată a dobânzii care rezultă din activităţi din afara portofoliului de tranzacţionare este adecvată şi că instituţia nu este expusă în mod excesiv la riscul de rată a dobânzii care rezultă din activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare.
În sensul prezentului alineat, termenul «competenţe de supraveghere» înseamnă competenţele menţionate la articolul 104 alineatul (1), sau competenţa de a specifica ipoteze în materie de modelare şi de parametri, altele decât cele identificate de ABE în temeiul literei (b) de la alineatul (5a) din prezentul articol care trebuie reflectate de instituţii în calculul valorii economice a capitalului propriu în temeiul articolului 84 alineatul (1).
(51)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza, în sensul alineatului (5):
a)cele şase scenarii de şoc în materie de supraveghere, astfel cum sunt menţionate la alineatul (5) al doilea paragraf litera (a), şi cele două scenarii de şoc în materie de supraveghere, astfel cum sunt menţionate la alineatul (5) al doilea paragraf litera (b), care trebuie aplicate ratelor dobânzii pentru fiecare monedă;
b)din perspectiva standardelor prudenţiale convenite la nivel internaţional, ipotezele comune în materie de modelare şi de parametri, cu excepţia ipotezelor comportamentale, de care instituţiile ţin seama în calculul valorii economice a capitalului propriu, astfel cum se menţionează la alineatul (5) al doilea paragraf litera (a), care se limitează la:
(i)tratamentul capitalurilor proprii ale instituţiei;
(ii)includerea, compoziţia şi actualizarea fluxurilor de numerar sensibile la ratele dobânzii care rezultă din activele, pasivele şi elementele extrabilanţiere ale instituţiei, inclusiv tratamentul marjelor comerciale şi al altor componente de marjă;
(iii)utilizarea modelelor bilanţiere dinamice sau statice şi tratamentul în consecinţă al poziţiilor amortizate şi care se apropie de scadenţă;
c)din perspectiva standardelor convenite la nivel internaţional, ipotezele comune în materie de modelare şi de parametri, cu excepţia ipotezelor comportamentale, de care instituţiile ţin seama în calculul veniturilor nete din dobânzi, astfel cum se menţionează la alineatul (5) al doilea paragraf litera (b), care se limitează la:
(i)includerea şi compoziţia fluxurilor de numerar sensibile la ratele dobânzii care rezultă din activele, pasivele şi elementele extrabilanţiere ale instituţiei, inclusiv tratamentul marjelor comerciale şi al altor componente de marjă;
(ii)utilizarea modelelor bilanţiere dinamice sau statice şi tratamentul în consecinţă al poziţiilor amortizate şi care se apropie de scadenţă;
(iii)perioada pe parcursul căreia se măsoară viitoarele venituri nete din dobânzi;
d)ce anume constituie o «scădere semnificativă», astfel cum se menţionează la alineatul (5) al doilea paragraf litera (b).
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 iunie 2020.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(6)Analiza şi evaluarea efectuate de autorităţile competente includ expunerea instituţiilor la riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, astfel cum este reflectat de indicatorii folosirii excesive a efectului de levier, inclusiv rata efectului de levier stabilită în conformitate cu articolul 429 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Pentru a stabili caracterul adecvat al ratei efectului de levier a instituţiilor şi al dispoziţiilor, strategiilor, procedurilor şi mecanismelor puse în aplicare de instituţii pentru administrarea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, autorităţile competente ţin seama de modelul de afaceri al instituţiilor respective.
(7)Analiza şi evaluarea efectuate de autorităţile competente includ acordurile de guvernanţă ale instituţiilor, cultura şi valorile lor corporative, precum şi capacitatea membrilor organului de conducere de a-şi exercita atribuţiile. La efectuarea analizei şi a evaluării respective, autorităţile competente au acces cel puţin la ordinile de zi şi documentele justificative ale reuniunilor organului de conducere şi ale comitetelor acestuia, precum şi la rezultatele evaluării interne sau externe a performanţelor organului de conducere.
(8)ABE evaluează eventuala includere a riscurilor de mediu, sociale şi de guvernanţă (riscuri ESG) în analiza şi evaluarea efectuate de autorităţile competente.
În sensul primului paragraf, evaluarea ABE cuprinde cel puţin elementele următoare:
a)formularea unei definiţii uniforme a riscurilor ESG, inclusiv a riscurilor fizice şi a celor de tranziţie; acestea din urmă cuprind riscurile legate de deprecierea activelor ca urmare a unor modificări cu caracter normativ;
b)elaborarea unor criterii calitative şi cantitative adecvate pentru evaluarea impactului riscurilor ESG asupra stabilităţii financiare a instituţiilor pe termen scurt, mediu şi lung; astfel de criterii includ procese pentru simulările de criză şi analize ale scenariilor pentru a evalua impactul riscurilor ESG în cadrul unor scenarii cu grade diferite de gravitate;
c)dispoziţiile, procedurile, mecanismele şi strategiile care urmează să fie puse în aplicare de către instituţii pentru a identifica, evalua şi gestiona riscurile ESG;
d)metodele şi instrumentele de analiză destinate evaluării impactului riscurilor ESG asupra creditării şi a activităţilor de intermediere financiară ale instituţiilor.
ABE transmite Comisiei, Parlamentului European şi Consiliului un raport cuprinzând constatările sale până la 28 iunie 2021.
Pe baza rezultatelor raportului său, ABE poate, dacă este cazul, să emită orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu privire la integrarea uniformă a riscurilor ESG în procesul de supraveghere şi evaluare realizat de autorităţile competente.

(9)Analiza şi evaluarea efectuate de autorităţile competente includ evaluarea proceselor instituţiilor de guvernanţă şi de administrare a riscurilor pentru abordarea riscurilor ESG, precum şi a expunerilor instituţiilor la riscurile ESG. Atunci când determină adecvarea proceselor şi expunerilor instituţiilor, autorităţile competente ţin seama de modelele de afaceri ale instituţiilor respective.
Expunerile instituţiilor la riscurile ESG se evaluează şi pe baza planurilor instituţiilor care urmează să fie elaborate în conformitate cu articolul 76 alineatul (2). Procesele de guvernanţă şi de administrare a riscurilor ale instituţiilor în ceea ce priveşte riscurile ESG sunt aliniate la obiectivele stabilite în planurile respective.
Analiza şi evaluarea efectuate de autorităţile competente includ evaluarea planurilor instituţiilor care urmează să fie elaborate în conformitate cu articolul 76 alineatul (2), precum şi a progreselor înregistrate în ceea ce priveşte abordarea riscurilor ESG care decurg din procesul de ajustare în vederea atingerii obiectivului neutralităţii climatice şi a altor obiective de reglementare relevante ale Uniunii în relaţie cu factorii ESG.
(10)Analiza şi evaluarea efectuate de autorităţile competente includ evaluarea proceselor de guvernanţă şi de administrare a riscurilor ale instituţiilor pentru expunerile la criptoactive şi furnizarea de servicii de criptoactive, inclusiv luând în considerare politicile şi procedurile instituţiilor pentru identificarea riscurilor, precum şi caracterul adecvat al rezultatelor evaluărilor menţionate la articolul 79 litera (e) şi la articolul 83 alineatul (4).

Art. 99: Programul de supraveghere prudenţială
(1)Autorităţile competente, cel puţin o dată pe an, adoptă un program de supraveghere prudenţială pentru instituţiile pe care le supraveghează. Programul ţine seama de procesul de supraveghere şi evaluare prevăzut la articolul 97. Acesta cuprinde următoarele:
a)o indicare a modului în care autorităţile competente intenţionează să-şi îndeplinească atribuţiile şi să aloce resursele;
b)o identificare a instituţiilor care urmează să facă obiectul supravegherii sporite şi măsurile adoptate privind o astfel de supraveghere, în conformitate cu alineatul (3);
c)un plan pentru inspecţii vizând sediile utilizate de o instituţie, inclusiv sucursalele şi filialele stabilite într-un alt stat membru, în conformitate cu articolele 52, 119 şi 122.
(2)Programele de supraveghere prudenţială includ următoarele instituţii:
a)Instituţiile în cazul cărora rezultatele simulărilor de criză menţionate la articolul 98 alineatul (1) literele (a) şi (g) şi articolul 100 sau rezultatul procesului de supraveghere şi evaluare prevăzut la articolul 97 indică riscuri semnificative pentru soliditatea financiară a acestora sau indică încălcarea dispoziţiilor interne de transpunere a prezentei directive şi a Regulamentului (UE) nr. 575/2013;
b)[textul din Art. 99, alin. (2), litera B. din titlul VII, capitolul 2, sectiunea III a fost abrogat la 27-iun-2019 de Art. 1, punctul 30. din Directiva 878/20-mai-2019]
c)Orice altă instituţie pentru care autorităţile competente consideră acest lucru necesar.
(3)Atunci când se consideră necesar, în conformitate cu articolul 97, se iau, în special, următoarele măsuri:
a)o creştere a numărului sau a frecvenţei inspecţiilor la faţa locului vizând instituţia;
b)o prezenţă permanentă a autorităţii competente în cadrul instituţiei;
c)raportări suplimentare sau mai frecvente din partea instituţiei;
d)analize suplimentare sau mai frecvente ale planurilor operaţionale, strategice sau de afaceri ale instituţiei;
e)controale tematice de monitorizare a riscurilor specifice cu probabilitate mai mare de materializare.
(4)Adoptarea unui program de supraveghere prudenţială de către autoritatea competentă a statului membru de origine nu împiedică autorităţile competente ale statelor membre gazdă să efectueze, de la caz la caz, verificări la faţa locului şi inspecţii ale activităţilor desfăşurate de sucursalele instituţiilor pe teritoriul acestora în conformitate cu articolul 52 alineatul (3).
Art. 100: Testele de stres prudenţiale
(1)Autorităţile competente efectuează după caz, cel puţin o dată pe an, simulări de criză prudenţiale vizând instituţiile pe care le supraveghează, în sprijinul procesului de analiză şi evaluare prevăzut la articolul 97.
(2)ABE emite orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru a se asigura că autorităţile competente aplică metodologii comune atunci când efectuează simulări de criză prudenţiale anuale.
(3)Instituţiile şi părţile terţe care acţionează în calitate de consultant faţă de instituţii în contextul exerciţiilor de simulare de criză se abţin de la desfăşurarea de activităţi care pot afecta simulările de criză, cum ar fi evaluarea comparativă, schimbul de informaţii între ele, înţelegeri privind comportamente comune sau optimizarea elementelor pe care le prezintă pentru simulările de criză. Fără a aduce atingere altor dispoziţii relevante prevăzute în prezenta directivă şi în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, autorităţile competente deţin toate competenţele de colectare a informaţiilor şi de investigare care sunt necesare pentru detectarea activităţilor respective.
(4)ABE, EIOPA şi ESMA, prin intermediul Comitetului comun menţionat la articolul 54 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 şi (UE) nr. 1095/2010, elaborează ghiduri pentru a se asigura că în simulările de criză în cazul riscurilor ESG sunt integrate aspectele legate de consecvenţă, consideraţii pe termen lung şi standarde comune pentru metodologiile de evaluare. Comitetul comun publică respectivele ghiduri până la 10 ianuarie 2026. ABE, EIOPA şi ESMA analizează, prin intermediul Comitetului comun respectiv, modalităţile în care riscurile legate de aspectele sociale şi de guvernanţă pot fi integrate în simulările de criză.

(5)ABE, în cooperare cu ESMA, dezvoltă ghidurile prevăzute la articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 pentru a elabora o metodologie coerentă de integrare a riscului de concentrare rezultat din expunerile faţă de contrapărţi centrale în testele de stres prudenţiale.
ABE emite ghidurile menţionate la primul paragraf al prezentului alineat până la 25 iunie 2026.

Art. 101: Analiza continuă a permisiunii de a utiliza abordări interne
(1)Autorităţile competente analizează periodic, cel puţin o dată la trei ani, respectarea de către instituţii a cerinţelor referitoare la abordările care necesită permisiunea din partea autorităţilor competente înainte de utilizarea unor astfel de abordări pentru efectuarea calculului cerinţelor de fonduri proprii în conformitate cu partea a treia a Regulamentului (UE) nr. 575/2013. Acestea au în vedere în special modificările în activitatea unei instituţiei şi punerea în aplicare a acestor abordări în cazul produselor noi. În cazul în care sunt identificate deficienţe semnificative cu privire la acoperirea riscurilor de către o abordare internă a unei instituţii, autorităţile competente asigură că acestea sunt corectate sau să ia măsurile necesare pentru atenuarea consecinţelor acestora, inclusiv prin impunerea unor factori de multiplicare mai ridicaţi sau prin impunerea de majorări de capital sau prin luarea altor măsuri adecvate şi eficace.
(2)Autorităţile competente analizează şi evaluează în special dacă instituţia utilizează tehnici şi practici corect elaborate şi actualizate în ceea ce priveşte respectivele abordări.
(3)În cazul în care, pentru un birou de tranzacţionare care utilizează un model intern pentru riscul de piaţă, rezultatele testării ex-post sau ale testului de atribuire a profiturilor şi a pierderilor indică faptul că modelul nu mai este suficient de precis, autorităţile competente revizuiesc condiţiile de acordare a permisiunii de utilizare a modelului intern sau impun măsuri corespunzătoare pentru a asigura îmbunătăţirea imediată a modelului.

(4)Dacă o instituţie a primit permisiunea de a aplica o abordare care necesită permisiunea din partea autorităţilor competente înainte de utilizarea unei astfel de abordări pentru calculul cerinţelor de fonduri proprii în conformitate cu partea a treia din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, însă nu mai îndeplineşte cerinţele referitoare la aplicarea respectivei abordări, autorităţile competente solicită instituţiei în cauză fie să demonstreze într-un mod pe care autoritatea competentă îl consideră satisfăcător că efectul neconformităţii este nesemnificativ atunci când abordarea se aplică în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013, fie să prezinte un plan de restabilire rapidă a conformităţii cu cerinţele şi să stabilească un termen limită pentru punerea în aplicare a acestuia. Autorităţile competente cer să se aducă îmbunătăţiri planului în cazul în care este puţin probabil ca acesta să aibă drept rezultat conformitatea deplină sau în cazul în care termenul este inadecvat. Dacă este puţin probabil ca instituţia să poată restabili conformitatea într-un termen adecvat, şi - după caz - nu a demonstrat în mod satisfăcător că efectul neconformităţii este nesemnificativ, permisiunea de a utiliza abordarea este anulată sau limitată la domeniile conforme sau la acele domenii pentru care conformitatea poate fi obţinută într-un termen adecvat.
(5)Pentru a promova consecvenţa şi robusteţea abordărilor interne în cadrul Uniunii, ABE analizează abordările interne din cadrul instituţiilor, inclusiv consecvenţa punerii în aplicare a definiţiei noţiunii de incapacitate de plată şi a modului în care instituţiile abordează riscuri sau expuneri similare.
ABE elaborează, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, orientări care cuprind valori de referinţă bazate pe această analiză.
Autorităţile competente ţin seama de respectiva analiză şi de valorile de referinţă atunci când examinează permisiunile de a utiliza abordări interne pe care le acordă instituţiilor.