Capitolul 2 - Procese de control - Directiva 2013/36/UE/26-iun-2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 28 August 2025
CAPITOLUL 2:Procese de control
Art. 73: Capital intern
Instituţiile dispun de strategii şi proceduri solide, eficace şi cuprinzătoare pentru a evalua şi menţine în mod constant cuantumurile, tipurile şi repartizarea capitalului intern pe care le consideră adecvate pentru a acoperi natura şi nivelul riscurilor la care sunt expuse sau ar putea fi expuse. Instituţiile ţin seama în mod explicit de acoperirea riscurilor ESG pe termen scurt, mediu şi lung.
Strategiile şi procedurile respective fac obiectul unui control intern periodic pentru a garanta că rămân complete şi adaptate naturii, amplorii şi complexităţii activităţilor instituţiei în cauză.
Subsecţiunea 1:Principii generale
Art. 74: Cadrul de administrare a activităţii şi planuri de redresare şi rezoluţie
(1)Instituţiile dispun de un cadru de administrare a activităţii solid, care include:
a)o structură organizatorică clară, cu linii de responsabilitate bine definite, transparente şi coerente;
b)procese eficace de identificare, gestionare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care sunt sau ar putea fi expuse inclusiv a riscurilor pe termen scurt, mediu şi lung de mediu, sociale şi de guvernanţă, precum şi a riscului de concentrare rezultat din expunerile faţă de contrapărţi centrale, ţinând seama de condiţiile prevăzute la articolul 7a din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (*2);
(*2)Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).
c)mecanisme adecvate de control intern, inclusiv proceduri administrative şi contabile riguroase;
d)reţele şi sisteme informatice instituite şi gestionate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/2554;
e)politici şi practici de remunerare care să promoveze şi să fie în concordanţă cu o administrare sănătoasă şi eficace a riscurilor, inclusiv prin luarea în considerare a apetitului pentru risc al instituţiilor în ceea ce priveşte riscurile ESG.
Politicile şi practicile de remunerare menţionate la primul paragraf litera (e) sunt neutre din punctul de vedere al genului.
(2)Cadrul de administrare, procesele şi mecanismele menţionate la alineatul (1) din prezentul articol sunt cuprinzătoare şi proporţionale cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente modelului de afaceri şi activităţilor instituţiei. Criteriile tehnice stabilite la articolele 76-95 sunt luate în considerare.
(3)ABE emite orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, referitoare la cadrul de administrare, procesele şi mecanismele menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, ţinând seama de alineatul (2) din prezentul articol.
ABE emite orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, referitoare la politica de remunerare neutră din punctul de vedere al genului, adresate instituţiilor.
În termen de doi ani de la data publicării orientărilor menţionate la al doilea paragraf, pe baza informaţiilor colectate de autorităţile competente, ABE publică un raport privind aplicarea politicilor de remunerare neutre din punctul de vedere al genului de către instituţii.
Art. 75: Supravegherea politicilor de remunerare
(1)Autorităţile competente colectează informaţiile făcute publice în conformitate cu criteriile de publicare stabilite la articolul 450 alineatul (1) literele (g), (h), (i) şi (k) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum şi informaţiile furnizate de instituţii cu privire la diferenţele de remunerare între femei şi bărbaţi şi utilizează informaţiile respective pentru a compara tendinţele şi practicile în materie de remunerare. Autorităţile competente furnizează ABE aceste informaţii.
(2)ABE emite orientări cu privire la politicile de remunerare viabile care sunt conforme cu principiile prevăzute la articolele 92-95. Aceste orientări trebuie să ţină seama de principiile privind politicile de remunerare viabile din Recomandarea 2009/384/CE a Comisiei din 30 aprilie 2009 privind politicile de remunerare în sectorul serviciilor financiare (1).
(1)JO L 120, 15.5.2009, p. 22.
AEVMP colaborează strâns cu ABE pentru a elabora orientări cu privire la politicile de remunerare pentru categoriile de personal implicate în furnizarea de servicii şi activităţi de investiţii în sensul punctului 2 de la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2004/39/CE.
ABE utilizează informaţiile primite de la autorităţile competente în conformitate cu alineatul (1) pentru a compara tendinţele şi practicile de remunerare la nivelul Uniunii.
(3)Autorităţile competente colectează informaţii privind numărul persoanelor fizice de la nivelul unei instituţii a căror remuneraţie este de 1 milion de euro sau mai mult pentru un exerciţiu financiar, incluzând responsabilităţile de serviciu, sectorul operaţional în cauză, principalele elemente ale salariului, primele, indemnizaţiile pe termen lung şi contribuţia la pensie. Aceste informaţii se transmit la ABE, care le publică la nivel agregat pentru fiecare stat membru de origine, într-un format de raportare comun. ABE poate elabora linii directoare pentru a facilita punerea în aplicare a acestui paragraf şi a asigura consecvenţa informaţiilor colectate.
Subsecţiunea 2:Criterii tehnice privind organizarea şi tratarea riscurilor
Art. 76: Tratarea riscurilor
(1)Statele membre se asigură că organul de conducere aprobă şi, cel puţin o dată la doi ani, examinează strategiile şi politicile de asumare, gestionare, monitorizare şi diminuare a riscurilor la care instituţia este expusă sau ar putea fi expusă, inclusiv a riscurilor determinate de mediul macroeconomic în care instituţia respectivă îşi desfăşoară activitatea, ţinând cont de stadiul ciclului economic, şi a riscurilor care rezultă din impactul actual şi pe termen scurt, mediu şi lung al factorilor de mediu, sociali şi de guvernanţă (ESG).
Statele membre, ţinând seama de principiul proporţionalităţii, pot să permită organelor de conducere ale instituţiilor mici şi cu un grad redus de complexitate să examineze strategiile şi politicile menţionate la primul paragraf o dată la doi ani.
(2)Statele membre se asigură că organul de conducere dedică suficient timp pentru examinarea problemelor legate de risc. Organul de conducere se implică activ şi asigură alocarea unor resurse adecvate în vederea administrării tuturor riscurilor semnificative abordate în cuprinsul prezentei directive şi în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum şi în vederea evaluării activelor, a utilizării ratingurilor externe şi a modelelor interne referitoare la riscurile respective. Instituţia stabileşte linii de raportare către organul de conducere care să acopere toate riscurile semnificative, politicile de gestionare a riscurilor, precum şi modificările aduse acestora.
Statele membre se asigură că organul de conducere elaborează şi monitorizează implementarea unor planuri specifice, care includ ţinte cuantificabile şi procese pentru a monitoriza şi a aborda riscurile financiare care decurg pe termen scurt, mediu şi lung din factorii ESG, inclusiv cele care decurg din procesul de ajustare şi din tendinţele de tranziţie în contextul obiectivelor de reglementare şi al actelor juridice relevante ale statelor membre şi ale Uniunii în ceea ce priveşte factorii ESG, în special obiectivul de a realiza neutralitatea climatică, precum şi, dacă acest lucru este relevant pentru instituţiile active pe plan internaţional, în contextul obiectivelor juridice şi de reglementare ale ţărilor terţe.
Ţintele cuantificabile şi procesele pentru abordarea riscurilor ESG incluse în planurile menţionate la al doilea paragraf de la prezentul alineat iau în considerare cele mai recente rapoarte şi măsuri prevăzute de Consiliul ştiinţific consultativ european privind schimbările climatice, în special în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivelor climatice ale Uniunii. În cazul în care instituţia publică informaţii privind aspecte ESG în conformitate cu Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*16), planurile menţionate la al doilea paragraf de la prezentul alineat sunt în concordanţă cu planurile menţionate la articolul 19a sau 29a din directiva respectivă şi includ, în special, acţiuni cu privire la modelul de afaceri şi strategia instituţiei care sunt coerente în cadrul ambelor planuri.
(*16)Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
Statele membre asigură aplicarea proporţională a celui de al doilea şi al treilea paragraf pentru organele de conducere ale instituţiilor mici şi cu un grad redus de complexitate, indicând domeniile în care se poate aplica o derogare sau o procedură simplificată.
Statele membre se asigură că organul de conducere elaborează planuri specifice şi obiective cuantificabile în conformitate cu cerinţele stabilite în articolul 7a din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 pentru a monitoriza şi a aborda riscul de concentrare rezultat din expunerile faţă de contrapărţile centrale care oferă servicii de importanţă sistemică semnificativă pentru Uniune sau pentru unul ori mai multe dintre statele membre ale acesteia.
(3)Statele membre se asigură că instituţiile semnificative din punctul de vedere al dimensiunii acestora, al organizării interne şi al naturii, amplorii şi complexităţii activităţilor lor înfiinţează un comitet de risc compus din membri ai organului de conducere care nu îndeplinesc nicio funcţie executivă în instituţia respectivă. Membrii comitetului de risc trebuie să dispună de nivelul necesar de cunoştinţe, competenţe şi experienţă pentru a înţelege pe deplin şi a monitoriza strategia de risc şi apetitul pentru risc al instituţiei.
Comitetul de risc consiliază organul de conducere cu privire la apetitul pentru risc şi strategia de risc globale actuale şi viitoare ale instituţiei şi sprijină organul de conducere în monitorizarea punerii în aplicare a acestei strategii de către conducerea superioară. Responsabilitatea generală în privinţa riscurilor îi revine în continuare organului de conducere.
Comitetul de risc verifică dacă preţurile activelor şi pasivelor oferite clienţilor ţin seama pe deplin de modelul de afaceri şi strategia de risc ale instituţiei. În cazul în care preţurile nu reflectă riscurile în mod adecvat în conformitate cu modelul de afaceri şi cu strategia de risc, comitetul de risc prezintă organului de conducere un plan de remediere a situaţiei.
Autorităţile competente pot permite unei instituţii, care nu este considerată semnificativă în sensul primului paragraf, să unifice comitetul de risc şi comitetul de audit astfel cum este menţionat la articolul 41 din Directiva 2006/43/CE. Membrii comitetului mixt au cunoştinţele, competenţele şi experienţa necesare atât pentru comitetul de risc, cât şi pentru cel de audit.
(4)Statele membre se asigură că organul de conducere, în funcţia sa de supraveghere, precum şi comitetul de risc, în cazul în care s-a înfiinţat un astfel de comitet, au accesul corespunzător la informaţii privind profilul de risc al instituţiei şi, dacă este necesar şi adecvat, la funcţia de gestionare a riscurilor şi la consultanţă de specialitate externă.
Organul de conducere în funcţia sa de supraveghere, precum şi comitetul de risc, în cazul în care s-a înfiinţat un astfel de comitet, stabilesc natura, cantitatea, formatul şi frecvenţa informaţiilor privind riscurile pe care urmează să le primească. Pentru a contribui la instituirea unor politici şi practici de remunerare solide, comitetul de risc examinează, fără a aduce atingere sarcinilor comitetului de remunerare, dacă stimulentele oferite de sistemul de remunerare ţin seama de riscuri, inclusiv de cele care rezultă din impactul factorilor ESG, de capital, de lichiditate, precum şi de probabilitatea şi calendarul câştigurilor.
(5)În conformitate cu cerinţa privind proporţionalitatea prevăzută la articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2006/73/CE a Comisiei (*17), statele membre se asigură că instituţiile au funcţii de control intern independente de funcţiile operaţionale şi cu suficientă autoritate, importanţă, resurse şi acces la organul de conducere.
(*17)Directiva 2006/73/CE a Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind cerinţele organizatorice şi condiţiile de funcţionare ale întreprinderilor de investiţii şi termenii definiţi în sensul directivei menţionate (JO L 241, 2.9.2006, p. 26).
Statele membre se asigură că:
a)funcţiile de control intern se asigură că toate riscurile semnificative sunt identificate, evaluate şi raportate în mod corespunzător;
b)funcţiile de control intern oferă o imagine completă asupra întregii game de riscuri la care este expusă instituţia;
c)funcţia de administrare a riscurilor este implicată în mod activ în elaborarea strategiei de risc a instituţiei şi în toate deciziile sale referitoare la administrarea riscurilor semnificative şi deţine controlul asupra punerii în aplicare efective a strategiei de risc;
d)funcţia de audit intern efectuează o examinare independentă a punerii în aplicare efective a strategiei de risc a instituţiei;
e)funcţia de conformitate evaluează şi reduce riscul de conformitate şi se asigură că strategia de risc a instituţiei ia în considerare riscul de conformitate şi că riscul de conformitate este luat în considerare în mod adecvat în toate deciziile referitoare la administrarea riscurilor semnificative.
(6)Statele membre se asigură că funcţiile de control intern au acces direct la organul de conducere în funcţia sa de supraveghere şi îi pot raporta direct acestuia.
În acest scop, funcţiile de control intern sunt independente de membrii organului de conducere în funcţia sa de conducere şi de conducerea superioară şi, în special, pot face sesizări şi pot avertiza organul de conducere în funcţia sa de supraveghere, atunci când este cazul sau dacă au loc evoluţii specifice ale riscurilor care afectează sau pot să afecteze instituţia, fără a aduce atingere responsabilităţilor pe care le are organul de conducere în conformitate cu prezenta directivă şi cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Coordonatorii funcţiilor de control intern sunt cadre de conducere de nivel superior independente, cu responsabilităţi distincte pentru funcţiile de administrare a riscurilor, de conformitate şi de audit intern. În cazul în care natura, amploarea şi complexitatea activităţilor instituţiei nu justifică numirea unei anumite persoane pentru funcţia de administrare a riscurilor sau pentru funcţia de asigurare a conformităţii, o altă persoană de rang superior care îndeplineşte alte sarcini în cadrul instituţiei poate îndeplini responsabilităţile pentru funcţiile de conformitate sau de administrare a riscurilor, cu condiţia să nu existe niciun conflict de interese şi ca persoana responsabilă de funcţia de administrare a riscurilor şi de funcţia de conformitate:
a)să îndeplinească criteriile de adecvare şi cerinţele în materie de cunoştinţe, competenţe şi experienţă care sunt necesare pentru diferitele domenii vizate; şi
b)să aibă timp suficient pentru a îndeplini în mod corect ambele funcţii de control.
Funcţia de audit intern nu se combină cu nicio altă linie de activitate sau funcţie de control a instituţiei.
Coordonatorii funcţiilor de control intern nu se demit fără aprobarea prealabilă a organului de conducere în funcţiei sa de supraveghere.
Art. 77: Abordări interne pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii
(1)Autorităţile competente încurajează instituţiile care sunt semnificative ţinând seama de dimensiunea, organizarea internă şi natura, amploarea şi complexitatea activităţilor lor să dezvolte o capacitate internă de evaluare a riscului de credit şi să utilizeze mai frecvent abordarea bazată pe modele interne de rating pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de credit, în cazul în care expunerile lor sunt semnificative în termeni absoluţi şi în cazul în care au, în acelaşi timp, un număr mare de contrapartide semnificative. Prezentul articol nu aduc atingere îndeplinirii criteriilor prevăzute în partea a treia titlul I capitolul 3 secţiunea 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(2)Autorităţile competente monitorizează, ţinând cont de natura, amploarea şi complexitatea activităţilor unei instituţii, faptul că aceasta nu se bazează în mod exclusiv sau automat pe ratinguri de credit externe pentru evaluarea bonităţii unei entităţi sau a unui instrument financiar.
(3)Autorităţile competente încurajează instituţiile, ţinând seama de dimensiunea lor şi de organizarea lor internă, precum şi de natura, amploarea şi complexitatea activităţilor acestora să dezvolte o capacitate internă de evaluare a riscului de piaţă şi să utilizeze mai frecvent modele interne de calculare a cerinţelor de fonduri proprii pentru portofoliile cuprinzând poziţiile din portofoliul de tranzacţionare, împreună cu modele interne de calculare a cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare în cazul în care expunerile acestora faţă de riscul de nerambursare sunt semnificative în termeni absoluţi şi în cazul în care au un număr mare de poziţii semnificative pe instrumente de datorie sau de capital tranzacţionate ale unor emitenţi diferiţi.
Prezentul articol nu aduce atingere îndeplinirii criteriilor prevăzute în partea a treia titlul IV capitolul 1b din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a defini conceptul de «expuneri faţă de riscul de nerambursare care sunt semnificative în termeni absoluţi», menţionat la alineatul (3) primul paragraf, şi pragurile pentru numerele mari de contrapărţi semnificative şi poziţii pe instrumente de datorie sau de capital tranzacţionate ale unor emitenţi diferiţi.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 78: Analiza comparativă în scopuri de supraveghere a abordărilor privind calcularea cerinţelor de fonduri proprii
(1)Autorităţile competente se asigură de toate elementele următoare:
a)că instituţiile cărora li se permite să utilizeze abordări interne pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor sau a cerinţelor de fonduri proprii transmit rezultatele calculelor pentru expunerile sau poziţiile lor care sunt incluse în portofoliile de referinţă;
b)că instituţiile care utilizează abordarea standardizată alternativă prevăzută în partea a treia titlul IV capitolul 1a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 transmit rezultatele calculelor pentru expunerile sau poziţiile lor care sunt incluse în portofoliile de referinţă, cu condiţia ca dimensiunea operaţiunilor bilanţiere şi extrabilanţiere care prezintă un risc de piaţă ale instituţiilor să fie mai mare sau egală cu 500 de milioane EUR în conformitate cu articolul 325a alineatul (1) litera (b) din respectivul regulament;
c)că instituţiile cărora li se permite să utilizeze abordări interne în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum şi instituţiile relevante care aplică abordarea standardizată în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2 din regulamentul respectiv transmit rezultatele calculelor abordărilor utilizate în scopul determinării cuantumului pierderilor de credit aşteptate pentru expunerile sau poziţiile lor care sunt incluse în portofoliile de referinţă în cazul în care este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:
(i)instituţiile îşi întocmesc conturile conform standardelor internaţionale de contabilitate, astfel cum sunt aplicate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002;
(ii)instituţiile efectuează evaluarea activelor şi a elementelor extrabilanţiere şi determinarea fondurilor lor proprii conform standardelor internaţionale de contabilitate în temeiul articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
(iii)instituţiile efectuează evaluarea activelor şi a elementelor extrabilanţiere în conformitate cu standarde de contabilitate în temeiul Directivei 86/635/CEE a Consiliului (*18) şi utilizează un model pentru pierderile de credite aşteptate identic cu cel utilizat în standardele internaţionale de contabilitate astfel cum sunt aplicate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002.
(*18)Directiva 86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale şi conturile consolidate ale băncilor şi ale altor instituţii financiare (JO L 372, 31.12.1986, p. 1).
Instituţiile transmit rezultatele calculelor lor menţionate la primul paragraf, împreună cu o explicaţie a metodologiilor utilizate pentru a produce aceste rezultate şi orice informaţii calitative, astfel cum sunt solicitate de ABE, care pot explica impactul acestor calcule asupra cerinţelor de fonduri proprii. Respectivele rezultate se transmit autorităţilor competente cel puţin o dată pe an. ABE poate desfăşura un exerciţiu de analiză comparativă în scopuri de supraveghere o dată la doi ani pentru fiecare abordare menţionată la primul paragraf după ce exerciţiul respectiv a fost derulat de cinci ori pentru fiecare abordare în parte.
(2)Autorităţile competente asigură faptul că instituţiile transmit autorităţilor competente şi ABE rezultatele calculelor menţionate la alineatul (1) în conformitate cu modelul dezvoltat de ABE în conformitate cu alineatul (8). În cazul în care autorităţile competente aleg să dezvolte portofolii specifice, acest lucru are loc în consultare cu ABE şi se asigură faptul că instituţiile raportează rezultatele calculelor separat de rezultatele calculelor pentru portofoliile ABE.
(3)Autorităţile competente monitorizează, pe baza informaţiilor transmise de instituţii în conformitate cu alineatul (1), diferitele valori ale expunerilor ponderate la risc sau ale cerinţelor de fonduri proprii, după caz, pentru expunerile sau tranzacţiile din portofoliul de referinţă care rezultă din abordările instituţiilor respective. Autorităţile competente realizează o evaluare a calităţii abordărilor respective, cel puţin cu aceeaşi frecvenţă ca cea a exerciţiului ABE menţionat la alineatul (1) al doilea paragraf, acordând o atenţie deosebită:
a)metodelor care afişează diferenţe semnificative în ceea ce priveşte cerinţele de fonduri proprii pentru aceeaşi expunere;
b)abordărilor în cazul cărora variabilitatea este deosebit de mare sau mică, precum şi în cazul cărora subestimarea cerinţelor de fonduri proprii este semnificativă şi sistematică.
ABE produce un raport pentru a sprijini autorităţile competente în evaluarea calităţii abordărilor pe baza informaţiilor menţionate la alineatul (2).
(4)În cazul în care anumite instituţii prezintă discrepanţe semnificative faţă de majoritatea instituţiilor omoloage sau în cazul în care există puţine elemente comune în metodele utilizate, ceea ce conduce la rezultate foarte variate, autorităţile competente investighează motivele acestui fapt şi, dacă se poate stabili în mod clar că metoda unei instituţii duce la o subestimare a cerinţelor de fonduri proprii care nu poate fi atribuită diferenţelor în materie de riscuri ale expunerilor sau poziţiilor aferente, adoptă măsurile corective necesare.
(5)Autorităţile competente se asigură de faptul că deciziile lor privind caracterul adecvat al măsurilor corective menţionate la alineatul (4) respectă principiul conform căruia aceste măsuri trebuie să menţină obiectivele abordărilor care intră în domeniul de aplicare a prezentului articol şi, prin urmare:
a)nu conduc la standardizare sau metode preferate;
b)nu creează stimulente incorecte; sau
c)nu cauzează un comportament gregar.
(6)ABE poate emite ghiduri şi recomandări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 atunci când consideră că sunt necesare, pe baza informaţiilor şi evaluărilor menţionate la alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol, pentru a îmbunătăţi practicile de supraveghere sau practicile instituţiilor în ceea ce priveşte abordările care intră în sfera analizei comparative în scopuri de supraveghere.
(7)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
a)procedurile pentru transmiterea reciprocă a evaluărilor efectuate în conformitate cu alineatul (3) între autorităţile competente şi cu ABE;
b)standardele pentru evaluarea efectuată de autorităţile competente menţionate la alineatul (3).
ABE înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare Comisiei până la 1 ianuarie 2014.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza:
a)modelul, definiţiile şi soluţiile informatice care trebuie aplicate în Uniune pentru raportarea menţionată la alineatul (2);
b)portofoliul sau portofoliile de referinţă menţionate la alineatul (1).
c)lista instituţiilor relevante menţionate la alineatul (1) litera (c).
În sensul literei (c), atunci când stabileşte lista instituţiilor relevante, ABE ţine seama de aspectele legate de proporţionalitate
ABE înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei până la 1 ianuarie 2014.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(9)Până la 1 aprilie 2015 şi după consultarea ABE, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport referitor la funcţionarea evaluării comparative a metodelor interne, inclusiv la domeniul de aplicare al modelului. Dacă este cazul raportul este însoţit de o propunere legislativă.
Art. 79: Riscul de credit şi riscul de contrapartidă
Autorităţile competente se asigură că:
(a)acordarea de credite se face pe baza unor criterii solide şi bine definite şi că procesul de aprobare, modificare, reînnoire şi refinanţare a creditelor se stabileşte cu claritate;
(b)instituţiile au metodologii interne care le permit să evalueze riscul de credit al expunerilor faţă de debitori individuali, titluri de valoare sau poziţiile din securitizare, precum şi riscul de credit la nivelul portofoliului. În special, metodologiile interne nu trebuie să se bazeze exclusiv sau în mod mecanic pe ratinguri de credit externe. În cazul în care cerinţele de fonduri proprii se bazează pe o evaluare a unei instituţii externe de evaluare a creditului (ECAI, External Credit Assessment Institution) sau pe faptul că o expunere este neevaluată, acest lucru nu scuteşte instituţiile de a lua în considerare şi alte informaţii relevante pentru a îşi evalua modul de repartizare a capitalului intern;
(c)gestionarea şi monitorizarea permanentă a diferitelor portofolii purtătoare de risc de credit şi a diferitelor expuneri ale instituţiilor, inclusiv pentru identificarea şi gestionarea creditelor problematice şi pentru efectuarea ajustărilor de valoare şi constituirea unor provizioane adecvate, se fac prin sisteme eficiente;
(d)diversitatea portofoliilor de credite trebuie să fie adecvată în funcţie de pieţele ţintă şi strategiile globale de creditare ale instituţiei.
(e)instituţiile efectuează o evaluare ex ante a oricărei expuneri la criptoactive pe care intenţionează să şi-o asume şi a caracterului adecvat al proceselor şi procedurilor existente pentru gestionarea riscului de contraparte şi raportează autorităţii lor competente cu privire la aceste evaluări.
Art. 80: Riscul rezidual
Autorităţile competente se asigură că riscul ca tehnicile recunoscute de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţii să se dovedească mai puţin eficace decât previziunile este abordat şi controlat, inclusiv prin intermediul unor politici şi proceduri scrise.
Art. 81: Riscul de concentrare
Autorităţile competente se asigură că riscul de concentrare care rezultă din expunerile faţă de fiecare contraparte, inclusiv faţă de contrapărţile centrale, grupurile de contrapărţi aflate în legătură şi contrapărţile din acelaşi sector economic, aceeaşi regiune geografică sau care desfăşoară aceeaşi activitate sau furnizează aceeaşi marfă, ori care rezultă din aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit, inclusiv, în special, riscurile aferente expunerilor indirecte mari din credite, de exemplu, faţă de un singur emitent de garanţii reale, este abordat şi controlat, inclusiv prin intermediul unor politici şi proceduri scrise. În cazul criptoactivelor fără un emitent identificabil, riscul de concentrare este evaluat din perspectiva expunerii la criptoactive cu caracteristici similare.
Autorităţile competente evaluează şi monitorizează evoluţiile practicilor instituţiilor în ceea ce priveşte gestionarea riscului de concentrare rezultat pentru acestea din expunerile faţă de contrapărţi centrale, inclusiv planurile elaborate în conformitate cu articolul 76 alineatul (2) al cincilea paragraf din prezenta directivă, precum şi progresele înregistrate în ceea ce priveşte adaptarea modelelor lor de afaceri la dispoziţiile prevăzute la articolul 7a din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
Art. 82: Riscul din securitizare
(1)Autorităţile competente se asigură că riscurile care decurg din tranzacţii de securitizare în care instituţiile de credit au calitatea de investitor, iniţiator sau sponsor, inclusiv riscurile reputaţionale (care apar în cazul structurilor sau produselor complexe), sunt evaluate şi abordate pe baza unor politici şi proceduri adecvate pentru a garanta că structura economică a tranzacţiei este integral reflectată în deciziile de evaluare şi gestionare a riscurilor.
(2)Autorităţile competente se asigură că instituţiile care sunt iniţiatoare de tranzacţii de securitizare care se reînnoiesc şi au clauze de rambursare anticipată dispun de programe de lichidităţi privind atât rambursarea planificată, cât şi rambursarea anticipată.
Art. 83: Riscul de piaţă
(1)Autorităţile competente se asigură că se pun în aplicare politici şi procese pentru identificarea, măsurarea şi administrarea tuturor surselor şi efectelor semnificative ale riscurilor de piaţă.
(2)Autorităţile competente se asigură că, atunci când poziţia scurtă devine scadentă înaintea poziţiei lungi, instituţiile iau de asemenea măsuri împotriva riscului de lipsă de lichidităţi.
(3)Capitalul intern trebuie să fie adecvat la riscurile de piaţă importante care nu sunt supuse unei cerinţe de fonduri proprii.
Instituţiile care, la calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de poziţie în conformitate cu partea a treia titlul IV capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, şi-au compensat poziţiile pe una sau mai multe dintre acţiunile care compun un indice bursier cu una sau mai multe poziţii pe contractul futures pe indici bursieri sau un alt instrument derivat bazat pe indici bursieri au un capital intern adecvat pentru a acoperi riscul de bază de pierderi cauzate de faptul că valoarea contractului futures sau a unui alt instrument derivat nu evoluează în deplină concordanţă cu valoarea acţiunilor constituente; de asemenea, instituţiile deţin un astfel de capital intern corespunzător atunci când deţin poziţii opuse pe contracte futures privind indici bursieri care nu sunt identice în ceea ce priveşte fie scadenţa ori structura lor, fie ambele.
În cazul în care utilizează tratamentul prevăzut la articolul 345 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituţiile trebuie să se asigure că deţin un capital intern suficient pentru acoperirea riscului de pierdere care există între momentul angajamentului iniţial şi următoarea zi lucrătoare.
(4)Autorităţile competente se asigură că instituţiile efectuează o evaluare ex ante a oricărei expuneri la criptoactive pe care intenţionează să şi-o asume şi a caracterului adecvat al proceselor şi procedurilor existente pentru gestionarea riscului de piaţă şi raportează autorităţii lor competente cu privire la aceste evaluări.
Art. 84: Riscul de rată a dobânzii rezultat din activităţi din afara portofoliului de tranzacţionare
(1)Autorităţile competente se asigură că instituţiile pun în aplicare sisteme interne, utilizează metodologia standardizată sau metodologia standardizată simplificată pentru a identifica, a evalua, a gestiona şi a reduce riscurile care decurg din variaţiile potenţiale ale ratelor dobânzii care afectează atât valoarea economică a capitalului propriu, cât şi veniturile nete din dobânzi aferente activităţilor din afara portofoliului de tranzacţionare ale unei instituţii.
(2)Autorităţile competente se asigură că instituţiile pun în aplicare sisteme pentru a evalua şi a monitoriza riscurile care decurg din variaţiile potenţiale ale marjelor de credit care afectează atât valoarea economică a capitalului propriu, cât şi veniturile nete din dobânzi aferente activităţilor din afara portofoliului de tranzacţionare ale unei instituţii.
(3)O autoritate competentă poate impune unei instituţii obligaţia de a utiliza metodologia standardizată menţionată la alineatul (1) atunci când sistemele interne puse în aplicare de către acea instituţie pentru a evalua riscurile menţionate la respectivul alineat nu sunt satisfăcătoare.
(4)O autoritate competentă poate solicita unei instituţii mici şi de complexitate redusă, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 145 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, să utilizeze metodologia standardizată atunci când consideră că metodologia standardizată simplificată nu este adecvată pentru a capta riscul de rată a dobânzii care rezultă din activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare ale instituţiei în cauză.
(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica, în sensul prezentului articol, o metodologie standardizată pe care instituţiile o pot utiliza în vederea evaluării riscurilor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, inclusiv o metodologie standardizată simplificată pentru instituţiile mici şi de complexitate redusă, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 145 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care să fie cel puţin la fel de conservatoare ca metodologia standardizată.
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 iunie 2020.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(6)ABE emite orientări pentru a preciza criteriile pentru:
a)evaluarea de către sistemul intern al unei instituţii a riscurilor menţionate la alineatul (1);
b)identificarea, gestionarea şi reducerea de către instituţii a riscurilor menţionate la alineatul (1);
c)evaluarea şi monitorizarea de către instituţii a riscurilor menţionate la alineatul (2);
d)identificarea în rândul sistemelor interne puse în aplicare de către instituţii în sensul alineatului (1) a acelora care nu sunt satisfăcătoare, astfel cum se menţionează la alineatul (3).
ABE emite orientările respective până la 28 iunie 2020.
Art. 85: Riscul operaţional
(1)Autorităţile competente se asigură că instituţiile pun în aplicare politici şi proceduri pentru evaluarea şi gestionarea expunerilor la riscul operaţional, inclusiv la riscurile care decurg din acordurile de externalizare şi din expunerile directe şi indirecte la criptoactive şi la prestatorii de servicii de criptoactive, precum şi pentru acoperirea evenimentelor cu frecvenţă redusă, dar extrem de grave. Instituţiile stabilesc ce anume constituie risc operaţional în sensul politicilor şi procedurilor respective.
(2)Autorităţile competente se asigură că instituţiile dispun de politici şi planuri adecvate de intervenţie şi de continuitate a activităţii, inclusiv de politici şi planuri de continuitate a activităţii TIC şi de planuri de răspuns şi de recuperare în domeniul TIC pentru tehnologia pe care o utilizează pentru comunicarea informaţiilor şi că aceste planuri sunt elaborate, gestionate şi testate în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (UE) 2022/2554, pentru a le permite instituţiilor să îşi continue activitatea în caz de întrerupere gravă a activităţii şi să limiteze pierderile suportate ca urmare a unei astfel de întreruperi.
Art. 86: Riscul de lichiditate
(1)Autorităţile competente se asigură că instituţiile au strategii, politici, procese şi sisteme robuste de identificare, măsurare, gestionare şi monitorizare a riscului de lichiditate în cadrul unui număr corespunzător de termene, inclusiv pe parcursul zilei (intra-day), astfel încât să se asigure că instituţiile menţin rate adecvate de amortizoare de lichidităţi. Respectivele strategii, politici, procese şi sisteme sunt ajustate în funcţie de liniile de activitate, monede, sucursale şi entităţi juridice şi includ mecanisme corespunzătoare de alocare pentru costurile de lichiditate, beneficii şi riscuri.
(2)Strategiile, politicile, procesele şi sistemele menţionate la alineatul (1) trebuie să fie proporţionale cu complexitatea, profilul de risc, sfera activităţii instituţiilor şi toleranţa la risc stabilite de organul de conducere şi să reflecte importanţa instituţiei în fiecare stat membru în care aceasta îşi desfăşoară activitatea. Instituţiile comunică toleranţa la risc tuturor liniilor de activitate relevante.
(3)Autorităţile competente se asigură că instituţiile, ţinând seama de natura, amploarea şi complexitatea activităţilor acestora, dispun de profiluri de risc de lichiditate care respectă şi nu depăşesc nivelul stabilit pentru un sistem robust şi care funcţionează adecvat.
Autorităţile competente monitorizează evoluţiile înregistrate în legătură cu profilurile de risc de lichiditate, de exemplu caracteristicile şi volumurile unui produs, administrarea riscurilor, politicile de finanţare şi concentrările de fonduri.
Autorităţile competente adoptă măsuri eficace în cazul în care evoluţiile menţionate la al doilea paragraf pot conduce la instabilitatea sistemică sau a unor instituţii individuale.
Autorităţile competente informează ABE cu privire la eventualele măsuri aplicate în conformitate cu al treilea paragraf.
ABE adresează recomandări atunci când este necesar, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(4)Autorităţile competente se asigură că instituţiile elaborează metodologii pentru identificarea, măsurarea, gestionarea şi monitorizarea poziţiilor de finanţare. Metodologiile respective includ fluxurile de numerar semnificative prezente şi preconizate către şi din active, datorii, elemente extrabilanţiere, inclusiv din datorii contingente şi posibilul impact al riscului reputaţional.
(5)Autorităţile competente se asigură că instituţiile fac distincţie între activele gajate şi cele negrevate disponibile în orice moment, în special în situaţii de urgenţă. De asemenea, acestea se asigură că instituţiile iau în considerare entitatea juridică în care se află activele, ţara în care activele sunt înregistrate legal fie într-un registru, fie într-un cont, precum şi eligibilitatea acestora şi monitorizează modul în care activele pot fi mobilizate prompt.
(6)Autorităţile competente se asigură că instituţiile au în vedere şi limitele juridice, de reglementare şi operaţionale existente, impuse potenţialelor transferuri de lichidităţi şi active negrevate dintre entităţi, atât în interiorul Spaţiului Economic European, cât şi în afara acestuia.
(7)Autorităţile competente se asigură că instituţiile iau în considerare diferite instrumente de diminuare a riscului de lichiditate, inclusiv un sistem de limite şi rezerve de lichidităţi, pentru a putea face faţă diferitelor situaţii de criză, precum şi o structură de finanţare şi un acces la sursele de finanţare diversificate într-un mod corespunzător. Dispoziţiile respective se reexaminează cu regularitate.
(8)Autorităţile competente se asigură că instituţiile au în vedere scenarii alternative privind poziţiile de lichiditate şi factorii de diminuare a riscurilor şi că reexaminează ipotezele care stau la baza deciziilor privind poziţia de finanţare cel puţin o dată pe an. În acest sens, scenariile alternative trebuie să vizeze în special elementele extrabilanţiere şi alte datorii contingente, inclusiv cele ale entităţilor special constituite în scopul securitizării (SSPE, Securitisation Special Purpose Entities) sau ale altor entităţi speciale, menţionate în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în raport cu care instituţia acţionează ca sponsor sau oferă un sprijin semnificativ sub formă de lichidităţi.
(9)Autorităţile competente se asigură că instituţiile iau în considerare potenţialul impact al scenariilor alternative privind anumite instituţii, al scenariilor la nivel de piaţă şi al scenariilor alternative combinate. Trebuie avute în vedere diferite perioade de timp şi diferite grade ale condiţiilor de criză.
(10)Autorităţile competente se asigură că instituţiile îşi ajustează strategiile, politicile interne şi limitele cu privire la riscul de lichiditate şi elaborează planuri de urgenţă eficiente, având în vedere rezultatul scenariilor alternative menţionate la alineatul (7).
(11)Autorităţile competente se asigură că instituţiile dispun de planuri de redresare privind lichiditatea care stabilesc strategii adecvate şi măsuri de punere în aplicare corespunzătoare pentru a rezolva problema eventualei lipse de lichidităţi, inclusiv în ceea ce priveşte sucursalele stabilite într-un alt stat membru. Autorităţile competente se asigură că planurile respective sunt testate de instituţii cel puţin o dată pe an, actualizate pe baza rezultatelor scenariilor alternative menţionate la alineatul (8), raportate conducerii superioare şi aprobate de aceasta, astfel încât politicile şi procesele interne să poată fi ajustate în consecinţă. Instituţiile iau măsurile operaţionale necesare în avans pentru a se asigura că planurile de redresare privind lichiditatea pot fi puse în aplicare imediat. Printre aceste măsuri operaţionale se numără asigurarea disponibilităţii imediate a garanţiilor pentru finanţare de la banca centrală. Aceasta include asigurarea disponibilităţii garanţiei în moneda unui alt stat membru, dacă este cazul, sau în moneda unei ţări terţe faţă de care instituţia are expuneri şi, dacă este necesar din punct de vedere operaţional, pe teritoriul unui stat membru gazdă sau al unei ţări terţe faţă de moneda căreia are expuneri.
Art. 87: Riscul efectului de levier excesiv
(1)Autorităţile competente se asigură că instituţiile dispun de politici şi procese pentru identificarea, gestionarea şi monitorizarea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier. Indicatorii riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier trebuie să includă rata efectului de levier stabilită în conformitate cu articolul 429 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi neconcordanţele dintre active şi obligaţii.
(2)Autorităţile competente se asigură că instituţiile tratează cu precauţie problema riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, ţinând cont de creşterile potenţiale ale riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier cauzate de reducerea fondurilor proprii ale instituţiei prin pierderi anticipate sau realizate, în funcţie de normele contabile aplicabile. În acest scop, instituţiile trebuie să poată face faţă la diferite situaţii de criză din punctul de vedere al riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier.
Art. 87a: Riscuri de mediu, sociale şi de guvernanţă
(1)Autorităţile competente se asigură că instituţiile dispun, ca parte a cadrului lor de administrare a activităţii, inclusiv a cadrului de administrare a riscurilor prevăzut la articolul 74 alineatul (1), de strategii, politici, procese şi sisteme robuste de identificare, măsurare, gestionare şi monitorizare a riscurilor ESG pe termen scurt, mediu şi lung.
(2)Strategiile, politicile, procesele şi sistemele menţionate la alineatul (1) sunt proporţionale cu amploarea, natura şi complexitatea riscurilor ESG ale modelului de afaceri şi cu sfera activităţilor instituţiei şi iau în considerare un interval de timp scurt şi mediu şi un orizont de timp lung de cel puţin 10 ani.
(3)Autorităţile competente se asigură că instituţiile îşi testează rezilienţa la efectele negative pe termen lung ale factorilor ESG, atât în cadrul scenariului de referinţă, cât şi al scenariilor nefavorabile într-un interval de timp dat, începând cu factorii legaţi de climă. În ceea ce priveşte o astfel de testare a rezilienţei, autorităţile competente se asigură că instituţiile includ o serie de scenarii ESG care să reflecte impactul potenţial al schimbărilor de mediu şi sociale şi al politicilor publice conexe asupra mediului de afaceri pe termen lung. Autorităţile competente se asigură că, în procesul de testare a rezilienţei, instituţiile utilizează scenarii credibile, bazate pe scenariile elaborate de organizaţiile internaţionale.
(4)Autorităţile competente evaluează şi monitorizează evoluţia practicilor instituţiilor în ceea ce priveşte strategiile lor de ESG şi administrarea riscurilor, inclusiv planurile care cuprind ţinte cuantificabile şi procese pentru monitorizarea şi abordarea riscurilor ESG apărute pe termen scurt, mediu şi lung, planuri care urmează să fie elaborate în conformitate cu articolul 76 alineatul (2). Respectiva evaluare ţine seama de oferta de produse legate de durabilitate a instituţiilor, de politicile lor de finanţare a tranziţiei, de politicile conexe de iniţiere a împrumuturilor şi de ţintele şi limitele legate de ESG. Autorităţile competente evaluează soliditatea planurilor respective în cadrul procesului de supraveghere şi evaluare.
Dacă este cazul, pentru evaluarea menţionată la primul paragraf, autorităţile competente pot coopera cu autorităţile sau cu organismele publice responsabile cu supravegherea schimbărilor climatice şi a mediului.
(5)Până la 10 ianuarie 2026, ABE emite ghiduri în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 pentru a preciza:
a)standardele minime şi metodologiile de referinţă pentru identificarea, evaluarea, gestionarea şi monitorizarea riscurilor ESG;
b)conţinutul planurilor care urmează să fie elaborate în conformitate cu articolul 76 alineatul (2), care include termene specifice şi ţinte şi obiective intermediare cuantificabile pentru a monitoriza şi a aborda riscurile financiare care decurg din factorii ESG, inclusiv cele care decurg din procesul de ajustare şi tendinţele de tranziţie în contextul obiectivelor de reglementare şi al actelor juridice relevante ale Uniunii şi ale statelor membre în ceea ce priveşte factorii ESG, în special obiectivul de a realiza neutralitatea climatică, precum şi, acolo unde este relevant pentru instituţiile active la nivel internaţional, obiectivele juridice şi de reglementare ale ţărilor terţe;
c)criteriile calitative şi cantitative pentru evaluarea impactului riscurilor ESG asupra profilului de risc şi solvabilităţii instituţiilor pe termen scurt, mediu şi lung;
d)criteriile de stabilire a scenariilor menţionate la alineatul (3), inclusiv parametrii şi ipotezele care trebuie utilizate în fiecare dintre scenarii, riscurile specifice şi intervalele de timp.
Dacă este cazul, metodologiile şi ipotezele care stau la baza ţintelor, angajamentelor şi deciziilor strategice comunicate public prin intermediul conţinutului planurilor menţionate la articolul 19a sau 29a din Directiva 2013/34/UE sau al altor cadre relevante de comunicare publică şi de diligenţă necesară sunt în concordanţă cu criteriile, metodologiile şi ţintele menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, precum şi cu ipotezele şi angajamentele incluse în planurile respective.
ABE actualizează periodic ghidurile menţionate în primul paragraf pentru a reflecta progresele înregistrate în măsurarea şi gestionarea riscurilor ESG, precum şi evoluţiile obiectivelor de reglementare ale Uniunii în materie de durabilitate.
Subsecţiunea 3:Guvernanţa
Art. 88: Principii de guvernanţă
(1)Statele membre se asigură că organul de conducere defineşte, supraveghează şi este responsabil pentru punerea în aplicare a unor principii de guvernanţă care să asigure administrarea eficientă şi prudentă a instituţiei, inclusiv separarea responsabilităţilor în cadrul organizaţiei şi prevenirea conflictelor de interese.
Aceste principii trebuie să includă următoarele principii:
a)organul de conducere trebuie să aibă responsabilitate generală în ceea ce priveşte instituţia şi aprobă şi supraveghează punerea în aplicare a obiectivelor strategice, a strategiei de risc şi a guvernanţei interne a instituţiei;
b)organul de conducere trebuie să asigure integritatea sistemelor de contabilitate şi de raportare financiară, inclusiv controalele financiare şi operaţionale şi respectarea legislaţiei şi a standardelor relevante;
c)organul de conducere trebuie să supravegheze procesul de publicare a informaţiilor şi de comunicare;
d)organul de conducere trebuie să fie responsabil pentru asigurarea supravegherii eficiente a conducerii superioare;
e)preşedintele organului de conducere în funcţia sa de supraveghere a unei instituţii nu exercită simultan şi funcţia de director executiv în cadrul aceleiaşi instituţii.
Statele membre se asigură că organul de conducere monitorizează şi evaluează periodic eficacitatea principiilor de guvernanţă ale instituţiei şi adoptă măsurile adecvate pentru remedierea eventualelor deficienţe.
Statele membre se asigură că datele privind împrumuturile acordate membrilor organului de conducere şi părţilor lor afiliate sunt documentate în mod corespunzător şi sunt puse la dispoziţia autorităţilor competente la cerere.
În sensul prezentului articol, termenul «parte afiliată» înseamnă:
(a)soţul/soţia, partenerul înregistrat în conformitate cu dreptul intern, copilul sau părintele unui membru al organului de conducere;
(b)o entitate comercială în care un membru al organului de conducere sau membrul său de familie în sens restrâns, astfel cum este menţionat la litera (a), are o deţinere calificată de 10 % sau mai mult din capital sau din drepturile de vot, sau în care respectivele persoane pot exercita o influenţă semnificativă, sau în care persoanele respective deţin poziţii aferente conducerii superioare sau sunt membre ale organului de conducere.
(2)Statele membre se asigură că instituţiile care sunt semnificative din punctul de vedere al dimensiunii şi al organizării interne, precum şi al naturii, amplorii şi complexităţii activităţilor lor înfiinţează un comitet de numire compus din membri ai organului de conducere care nu îndeplinesc nicio funcţie executivă în instituţia respectivă.
Comitetul de numire îndeplineşte următoarele sarcini:
a)identifică şi recomandă candidaţi pentru ocuparea poziţiilor libere în cadrul organului de conducere, spre aprobare de către organul de conducere sau de către adunarea generală, evaluează echilibrul de cunoştinţe, competenţe, diversitate şi experienţă în cadrul organului de conducere şi pregăteşte o descriere a rolurilor şi a capacităţilor în vederea numirii într-o anumită poziţie şi evaluează aşteptările în ceea ce priveşte timpul alocat în acest sens;
În plus, comitetul de numire decide cu privire la un obiectiv de reprezentare a sexului subreprezentat în cadrul organului de conducere şi elaborează o politică privind modul de creştere a reprezentării sexului subreprezentat în cadrul organului de conducere pentru a atinge respectivul obiectiv. Obiectivul, politica şi punerea sa în aplicare se publică în conformitate cu articolul 435 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
b)evaluează periodic, cel puţin o dată pe an, structura, dimensiunea, compoziţia şi performanţele organului de conducere şi formulează recomandări organului de conducere cu privire la eventuale modificări;
c)evaluează periodic, cel puţin o dată pe an, cunoştinţele, competenţele şi experienţa fiecărui membru al organului de conducere şi al organului de conducere în ansamblul său şi raportează organului de conducere în mod corespunzător;
d)examinează periodic politica organului de conducere în ceea ce priveşte selecţia şi numirea membrilor conducerii superioare şi face recomandări organului de conducere.
În îndeplinirea sarcinilor sale, comitetul de numire ţine cont, în măsura posibilului şi în mod permanent, de necesitatea asigurării faptului că procesul decizional al organului de conducere nu este dominat de nicio persoană sau grup mic de persoane într-un mod care este în detrimentul intereselor instituţiei în ansamblu.
Comitetul de numire poate utiliza orice tip de resurse pe care le consideră adecvate, inclusiv consultanţă externă, şi beneficiază de finanţare corespunzătoare în acest scop.
În cazul în care, conform dreptului intern, organul de conducere nu are nicio competenţă în ceea ce priveşte procesul selectării şi numirii niciunuia dintre membrii săi, prezentul alineat nu se aplică.
(3)Fără a aduce atingere responsabilităţii colective generale a organului de conducere, statele membre se asigură că instituţiile întocmesc, menţin şi actualizează declaraţii individuale în care sunt prezentate rolurile şi atribuţiile tuturor membrilor organului de conducere în funcţia sa de conducere, ale conducerii superioare şi ale persoanelor care deţin funcţii-cheie, precum şi un document privind atribuţiile conferite, incluzând detalii privind liniile de raportare, privind liniile de responsabilitate, precum şi privind persoanele care fac parte din cadrul de administrare a activităţii menţionat la articolul 74 alineatul (1) şi privind atribuţiile acestora.
Statele membre se asigură că declaraţiile individuale privind responsabilităţile şi documentul privind atribuţiile conferite sunt puse în orice moment la dispoziţia autorităţilor competente şi sunt comunicate acestora, inclusiv pentru obţinerea autorizaţiei astfel cum se prevede la articolul 8, în timp util, la cerere.
Art. 89: Raportarea pentru fiecare ţară în parte
(1)De la 1 ianuarie 2015, statele membre solicită fiecărei instituţii să comunice anual, defalcat pentru fiecare stat membru şi pentru fiecare ţară terţă în care a înfiinţat o sucursală, următoarele informaţii pe bază consolidată pentru exerciţiul financiar:
a)numele, natura activităţilor şi localizarea geografică;
b)cifra de afaceri;
c)numărul de angajaţi în echivalent timp complet;
d)profit sau pierdere înainte de impozitare;
e)impozitul pe profit sau pierdere;
f)subvenţii publice primite.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre solicită instituţiilor să comunice informaţiile menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) pentru prima dată la 1 iulie 2014.
(3)Până la 1 iulie 2014 toate instituţiile globale de importanţă sistemică autorizate în Uniune, astfel cum au fost identificate la nivel internaţional, transmit Comisiei informaţiile menţionate la alineatul (1) literele (d), (e) şi (f) pe bază de confidenţialitate de către. Comisia, după consultarea ABE, AEAPO şi AEVMP, după caz, desfăşoară o evaluare generală în legătură cu potenţialele consecinţe economice negative ale publicării unor astfel de informaţii, inclusiv impactul asupra competitivităţii, disponibilitatea investiţiilor şi a creditelor şi stabilitatea sistemului financiar. Până la 31 decembrie 2014, Comisia îşi prezintă raportul Parlamentului European şi Consiliului.
În cazul în care raportul Comisiei identifică efecte negative semnificative, Comisia va lua în considerare elaborarea unei propuneri legislative adecvate de modificare a obligaţiilor de comunicare prevăzute la alineatul (1) şi poate, în conformitate cu articolul 145 litera (h), să reporteze obligaţiile respective. Comisia revizuieşte anual necesitatea de a extinde respectiva reportare.
(4)Informaţiile prevăzute la alineatul (1) sunt supuse auditului în conformitate cu Directiva 2006/43/CE şi sunt publicate, în cazul în care este posibil, ca anexă la propriile declaraţii financiare anuale sau la declaraţia financiară consolidată a instituţiei respective, după caz.
(5)În măsura în care actele legislative viitoare ale Uniunii pentru obligaţiile de comunicare depăşesc ceea ce este prevăzut la prezentul articol, prezentul articol încetează să se aplice şi va fi eliminat în mod corespunzător.
(6)Până la 1 ianuarie 2021, Comisia, după ce se consultă cu ABE, EIOPA şi ESMA, analizează dacă informaţiile menţionate la literele (a)-(f) de la alineatul (1) sunt încă adecvate, ţinând seama totodată de evaluările de impact anterioare, de acordurile internaţionale şi de evoluţiile legislative din Uniune, precum şi dacă la alineatul (1) pot fi adăugate alte cereri de informaţii relevante.
Până la 30 iunie 2021, pe baza consultărilor cu ABE, EIOPA şi ESMA, Comisia transmite Parlamentului European şi Consiliului un raport privind analiza menţionată la prezentul alineat, însoţit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.
Art. 90: Publicarea rentabilităţii activelor
Printre indicatorii-cheie din rapoartele lor anuale, instituţiile publică rentabilitatea activelor lor, calculată ca profitul net realizat împărţit la valoarea totală a bilanţului.
Art. 91: Organul de conducere şi evaluarea adecvării
(1)Instituţiile şi societăţile financiare holding şi societăţile financiare holding mixte cărora li s-a acordat aprobarea în conformitate cu articolul 21a alineatul (1), (denumite în continuare «entităţile») au responsabilitatea principală de a se asigura că membrii organului de conducere au în orice moment o reputaţie suficient de bună, acţionează cu onestitate, integritate şi pe baza unei gândiri independente, posedă suficiente cunoştinţe, competenţe şi experienţă pentru a-şi exercita atribuţiile şi îndeplinesc criteriile şi cerinţele prevăzute la alineatele (2)-(6) de la prezentul articol, cu excepţia administratorilor temporari numiţi de autorităţile competente în temeiul articolului 29 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE şi a administratorilor speciali numiţi de autorităţile de rezoluţie în temeiul articolului 35 alineatul (1) din respectiva directivă. Absenţa unei condamnări penale sau a unei urmăriri penale în curs pentru o infracţiune nu este suficientă în sine pentru a îndeplini cerinţa de a avea o bună reputaţie şi de a acţiona cu onestitate şi integritate.
(11)Entităţile se asigură că membrii organului de conducere îndeplinesc în orice moment criteriile şi cerinţele prevăzute la alineatele (2)-(6) şi evaluează adecvarea membrilor organului de conducere ţinând seama de aşteptările în materie de supraveghere, înainte ca aceştia să-şi preia funcţiile şi periodic, astfel cum se prevede în actele cu putere de lege şi reglementările aplicabile, în orientările şi politicile interne privind adecvarea.
Cu toate acestea, în cazul în care majoritatea membrilor organului de conducere urmează să fie înlocuiţi în acelaşi timp cu membri nou-numiţi, iar aplicarea primului paragraf ar conduce la o situaţie în care evaluarea adecvării noilor membri ar urma să fie efectuată de membrii aflaţi la sfârşit de mandat, statele membre pot permite ca evaluarea să aibă loc după ce membrii nou-numiţi şi-au preluat funcţiile. Atunci când depune cererea la autoritatea competentă, în conformitate cu alineatul (1f), entitatea confirmă, de asemenea, existenţa condiţiilor respective.
(12)În cazul în care entităţile conchid, pe baza evaluării interne a adecvării menţionate la alineatul (1a), că membrul sau membrul potenţial în cauză nu îndeplineşte criteriile şi cerinţele prevăzute la alineatul (1), entităţile:
a)se asigură că membrul potenţial în cauză nu preia funcţia vizată în cazul în care evaluarea respectivă este finalizată înainte ca membrul potenţial să preia funcţia respectivă;
b)demit un astfel de membru din organul de conducere în timp util; sau
c)iau, în timp util, măsurile suplimentare necesare pentru a se asigura că un astfel de membru este sau devine adecvat pentru funcţia în cauză.
(13)Entităţile se asigură că informaţiile privind adecvarea membrilor organului de conducere sunt actualizate. Entităţile furnizează aceste informaţii, la cerere, autorităţii competente prin mijloacele stabilite de respectiva autoritate competentă.
(14)Statele membre se asigură că, cel puţin pentru următoarele entităţi, autoritatea competentă primeşte o cerere privind adecvarea fără întârzieri nejustificate şi de îndată ce există intenţia clară de a numi un membru al organului de conducere în funcţia sa de conducere sau preşedintele organului de conducere în funcţia sa de supraveghere şi, în orice caz, cel târziu cu 30 de zile lucrătoare înainte ca membrii potenţiali să îşi preia funcţia:
a)instituţiile-mamă din UE care se califică drept instituţii mari;
b)instituţiile-mamă dintr-un stat membru care se califică drept instituţii mari, cu excepţia cazului în care sunt afiliate unui organism central;
c)organismele centrale care se califică drept instituţii mari sau care supraveghează instituţii mari afiliate lor;
d)instituţiile de sine stătătoare din Uniune care se califică drept instituţii mari;
e)filialele mari, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 147 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
f)societăţile financiare holding mamă dintr-un stat membru, societăţile financiare holding mixte mamă dintr-un stat membru, societăţile financiare holding mamă din UE şi societăţile financiare holding mixte mamă din UE care au instituţii mari în cadrul grupului lor, cu excepţia celor care intră sub incidenţa articolului 21a alineatul (4) din prezenta directivă.
(15)Cererea privind adecvarea menţionată la alineatul (1d) este însoţită de:
a)un chestionar privind adecvarea şi un curriculum vitae;
b)evaluarea internă a adecvării menţionată la alineatul (1a), cu excepţia cazului în care se aplică al doilea paragraf al respectivului alineat;
c)cazierul judiciar, de îndată ce este disponibil;
d)orice alte documente necesare în temeiul dreptului intern, de îndată ce sunt disponibile;
e)orice alte documente conform listei indicate de autoritatea competentă, de îndată ce sunt disponibile; şi
f)indicarea datei numirii şi a datei la care atribuţiile vor fi preluate efectiv.
Entităţile furnizează cererea privind adecvarea şi documentele aferente autorităţii competente prin mijloacele stabilite de autoritatea competentă.
În cazul în care o autoritate competentă nu deţine suficiente informaţii pentru a efectua evaluarea adecvării, pe baza elementelor menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, aceasta poate solicita ca membrul potenţial să nu preia funcţia înainte de furnizarea informaţiilor solicitate, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă respectivă este convinsă că nu este posibil ca informaţiile respective să fie furnizate.
În cazul în care autoritatea competentă are îndoieli cu privire la îndeplinirea de către membrul potenţial a criteriilor şi cerinţelor prevăzute la alineatele (2)-(6) de la prezentul articol, aceasta se angajează într-un dialog aprofundat cu instituţia pentru a aborda preocupările identificate, cu scopul de a se asigura că membrul potenţial este sau devine adecvat în momentul preluării funcţiei.
ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru a specifica modul în care urmează să se desfăşoare dialogul aprofundat pentru a se răspunde preocupărilor legate de adecvare.
(16)Statele membre se asigură că autorităţile competente evaluează dacă membrii organului de conducere îndeplinesc în orice moment criteriile şi cerinţele prevăzute la alineatele (2)-(6). Entităţile furnizează autorităţii competente, prin mijloacele stabilite de această autoritate, cererea privind adecvarea şi orice alte informaţii necesare pentru evaluarea adecvării membrilor organului lor de conducere.
Autorităţile competente pot solicita informaţii sau documente suplimentare, inclusiv interviuri sau audieri.
(17)Autorităţile competente verifică în special dacă sunt îndeplinite în continuare criteriile şi cerinţele prevăzute la alineatele (2)-(6) de la prezentul articol în cazul în care există motive întemeiate pentru a suspecta că este săvârşită sau a fost săvârşită o faptă ori o tentativă de spălare de bani sau de finanţare a terorismului în sensul articolului 1 din Directiva (UE) 2015/849 sau că există un risc crescut în acest sens în legătură cu entitatea.
(18)În cazul în care membrii organului de conducere nu îndeplinesc în orice moment criteriile şi cerinţele prevăzute la alineatele (2)-(6), statele membre se asigură că autorităţile competente dispun de competenţele necesare:
a)în cazul evaluării ex ante, pentru a îi împiedica pe membrii respectivi să facă parte din organul de conducere sau pentru a-i demite din acesta;
b)în cazul evaluării ex post, pentru a-i demite pe membrii respectivi din organul de conducere; sau
c)pentru a le impune entităţilor în cauză să ia măsurile suplimentare necesare pentru a se asigura că membrii respectivi sunt sau devin adecvaţi pentru funcţia în cauză.
De îndată ce se cunosc orice fapte noi sau alte aspecte care ar putea afecta adecvarea membrilor organului de conducere, entităţile reevaluează adecvarea membrilor respectivi şi informează în acest sens, fără întârzieri nejustificate, autoritatea competentă.
În cazul în care autoritatea competentă constată că informaţiile relevante privind adecvarea membrilor organului de conducere s-au schimbat şi că o astfel de modificare ar putea afecta adecvarea membrilor în cauză, autoritatea competentă reevaluează adecvarea lor.
Autorităţile competente nu au obligaţia de a reevalua adecvarea membrilor organului de conducere cu ocazia reînnoirii mandatului lor, cu excepţia cazului în care s-au modificat anumite informaţii relevante care sunt cunoscute de autorităţile competente şi această modificare poate afecta adecvarea membrului în cauză.
(19)Autorităţile competente pot solicita autorităţii responsabile cu supravegherea combaterii spălării banilor sau a finanţării terorismului în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849 să consulte, în contextul verificărilor lor şi în funcţie de riscuri, informaţiile relevante referitoare la membrii organului de conducere. Autorităţile competente pot solicita, de asemenea, accesul la baza de date centrală CSB/CFT menţionată în Regulamentul (UE) 2024/1620 al Parlamentului European şi al Consiliului (*19). Autoritatea pentru Combaterea Spălării Banilor şi a Finanţării Terorismului instituită prin respectivul regulament (denumită în continuare «Autoritatea pentru Combaterea Spălării Banilor şi a Finanţării Terorismului») decide dacă acordă sau nu un astfel de acces.
(*19)Regulamentul (UE) 2024/1620 al Parlamentului European şi al Consiliului din 31 mai 2024 de instituire a Autorităţii pentru Combaterea Spălării Banilor şi a Finanţării Terorismului şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 şi (UE) nr. 1095/2010 (JO L, 2024/1620, 19.6.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1620/oj).
(110)Cel puţin în ceea ce priveşte numirea membrilor organului de conducere pentru o funcţie în cadrul entităţilor menţionate la alineatul (1d), autorităţile competente iau în considerare în mod corespunzător stabilirea unei perioade maxime pentru finalizarea evaluării adecvării. Această perioadă maximă poate fi prelungită, după caz.
(2)Fiecare membru al organului de conducere dedică suficient timp pentru a-şi îndeplini funcţiile în cadrul entităţilor.
(21)Fiecare membru al organului de conducere are o bună reputaţie şi acţionează cu onestitate, integritate şi pe baza unei gândiri independente pentru a evalua şi contesta în mod eficace deciziile organului de conducere atunci când este necesar şi pentru a supraveghea şi monitoriza în mod eficace procesul decizional în materie de conducere. Calitatea de membru al organului de conducere al unei instituţii de credit afiliate în mod permanent unui organism central nu constituie în sine un obstacol în calea acţionării pe baza unei gândiri independente.
(22)Organul de conducere posedă la nivel colectiv cunoştinţe, competenţe şi experienţă adecvate pentru a putea înţelege activităţile entităţii, precum şi riscurile asociate la care este expusă şi impactul pe care îl generează pe termen scurt, mediu şi lung, ţinând seama de factorii ESG. Întreaga componenţă a organului de conducere este suficient de diversificată încât să reflecte o gamă adecvat de largă de domenii de experienţă.
(3)Numărul de funcţii de conducere pe care le poate deţine simultan un membru al organului de conducere se stabileşte în funcţie de circumstanţele specifice şi de natura, amploarea şi complexitatea activităţilor entităţii. Cu excepţia cazului în care membrii organului de conducere reprezintă interesele unui stat membru, membrii organului de conducere al unei entităţi care este semnificativă din punctul de vedere al dimensiunii şi al organizării sale interne, precum şi al naturii, obiectului şi complexităţii activităţilor sale deţin simultan, începând cu 1 iulie 2014, cel mult una dintre următoarele combinaţii de funcţii de conducere:
a)o funcţie de conducere executivă cu două funcţii de conducere neexecutive;
b)patru funcţii de conducere neexecutive.
(4)În sensul alineatului (3), următoarele sunt considerate ca fiind o singură funcţie de conducere:
a)funcţiile de conducere executive sau neexecutive deţinute în cadrul aceluiaşi grup;
b)funcţiile de conducere executive sau neexecutive deţinute în oricare dintre următoarele:
(i)entităţi care sunt membre ale aceluiaşi sistem instituţional de protecţie, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau entităţi în cadrul cărora acelaşi sistem instituţional de protecţie deţine o deţinere calificată;
(ii)întreprinderi, inclusiv entităţi nefinanciare, în cadrul cărora entitatea deţine o deţinere calificată.
În sensul literei (a) de la primul paragraf al prezentului alineat, un grup înseamnă un grup de întreprinderi care au legături între ele, astfel cum se descrie la articolul 22 din Directiva 2013/34/UE, sau un grup de întreprinderi care sunt filiale ale aceleiaşi societăţi financiare holding sau ale aceleiaşi societăţi financiare holding mixte.
(5)Funcţiile de conducere în organizaţiile care nu urmăresc, în mod predominant, obiective comerciale nu sunt avute în vedere în sensul alineatului (3).
(6)Autorităţile competente pot autoriza membri ai organului de conducere să deţină o funcţie de conducere neexecutivă suplimentară.
(7)Entităţile alocă resurse umane şi financiare adecvate pentru integrarea şi formarea membrilor organului de conducere, inclusiv în ceea ce priveşte riscurile şi impactul ESG şi riscurile TIC, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 52c din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(8)Statele membre sau autorităţile competente impun entităţilor şi comitetelor lor de numire respective, dacă sunt instituite astfel de comitete, să facă apel la o gamă largă de calităţi şi competenţe atunci când recrutează membri şi să promoveze în mod proporţional diversitatea şi echilibrul de gen în cadrul organului de conducere. În acest sens, entităţile pun în aplicare o politică de promovare a diversităţii în cadrul organului de conducere.
(9)Autorităţile competente colectează informaţiile publicate în conformitate cu articolul 435 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi utilizează informaţiile respective pentru a compara practicile în materie de diversitate. Autorităţile competente transmit ABE aceste informaţii. ABE utilizează aceste informaţii pentru a compara practicile în materie de diversitate la nivelul Uniunii.
(10)În sensul prezentului articol şi al articolului 91a, ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru entităţile enumerate la alineatul (1d) de la prezentul articol pentru a detalia conţinutul minim al chestionarului privind adecvarea, al curricula vitae şi al evaluării interne a adecvării care trebuie transmise autorităţilor competente în vederea efectuării evaluării adecvării menţionate la alineatul (1f) de la prezentul articol şi la articolul 91a alineatul (5).
Statele membre se asigură că sunt elaborate standarde adecvate pentru alte entităţi decât cele menţionate la alineatul (1d) de la prezentul articol.
ABE înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf până la 10 iulie 2026.
Comisiei îi este delegată competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(11)Până la 10 iulie 2026, ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, în legătură cu următoarele:
a)noţiunea de dedicare a unui timp suficient de către un membru al organului de conducere pentru îndeplinirea funcţiilor sale, în raport cu circumstanţele specifice şi natura, amploarea şi complexitatea activităţilor entităţii;
b)noţiunile de bună reputaţie, onestitate, integritate şi gândire independentă ale unui membru al organului de conducere, astfel cum sunt menţionate la alineatul (2a);
c)noţiunea de deţinere de către organul de conducere la nivel colectiv de cunoştinţe, competenţe şi experienţă adecvate, astfel cum este menţionată la alineatul (2b);
d)noţiunea de alocare de resurse umane şi financiare adecvate pentru integrarea şi instruirea membrilor organului de conducere, astfel cum este menţionată la alineatul (7);
e)noţiunea de luare în considerare a diversităţii la selectarea membrilor organului de conducere, astfel cum este menţionată la alineatul (8);
f)criteriile pentru a stabili dacă există motive întemeiate de a suspecta că se săvârşeşte sau s-a săvârşit o faptă ori o tentativă de spălare de bani sau de finanţare a terorismului în sensul articolului 1 din Directiva (UE) 2015/849 sau că există un risc crescut în acest sens în legătură cu entitatea.
În sensul primului paragraf litera (f), ABE cooperează îndeaproape cu ESMA şi cu Autoritatea pentru Combaterea Spălării Banilor şi a Finanţării Terorismului.
(12)Până la 31 decembrie 2029, ABE, în strânsă cooperare cu BCE, examinează aplicarea alineatelor (1d)-(1j) şi eficacitatea acestora în asigurarea faptului că respectivul cadru în materie de evaluare a adecvării este adecvat scopului şi raportează cu privire la aceste aspecte, ţinând seama de principiul proporţionalităţii. ABE transmite raportul respectiv Parlamentului European şi Consiliului. Pe baza raportului respectiv, Comisia prezintă o propunere legislativă, dacă este cazul.
(13)Prezentul articol şi articolul 91a nu aduc atingere dispoziţiilor statelor membre referitoare la reprezentarea angajaţilor în cadrul organului de conducere.
(14)Prezentul articol şi articolul 91a nu aduc atingere dispoziţiilor statelor membre privind numirea membrilor organului de conducere în funcţia sa de supraveghere de către organele alese la nivel regional sau local sau privind numirile în cazul cărora organul de conducere nu are nicio competenţă în procesul de selecţie şi numire a membrilor săi. În aceste cazuri, se instituie garanţii adecvate pentru a asigura adecvarea acestor membri ai organului de conducere.
Art. 91a: Persoane care deţin funcţii-cheie şi evaluarea adecvării
(1)Entităţile menţionate la articolul 91 alineatul (1) au responsabilitatea principală de a se asigura că persoanele care deţin funcţii-cheie au în orice moment o reputaţie suficient de bună, acţionează cu onestitate şi integritate şi au suficiente cunoştinţe, competenţe şi experienţă pentru îndeplinirea sarcinilor lor. Absenţa unei condamnări penale sau a unei urmăriri penale în curs pentru o infracţiune nu este suficientă în sine pentru a îndeplini cerinţa de a avea o bună reputaţie şi de a acţiona cu onestitate şi integritate.
(2)Entităţile se asigură că persoanele care deţin funcţii-cheie îndeplinesc în orice moment criteriile şi cerinţele prevăzute la alineatul (1) şi evaluează adecvarea persoanelor care deţin funcţii-cheie înainte ca acestea să îşi preia funcţiile şi periodic, ţinând seama de aşteptările în materie de supraveghere, astfel cum se prevede în actele cu putere de lege şi reglementările aplicabile, în orientările şi politicile interne privind adecvarea.
(3)În cazul în care entităţile conchid, pe baza evaluării interne a adecvării menţionate la alineatul (2), că o persoană nu îndeplineşte criteriile şi cerinţele prevăzute la alineatul (1), entităţile:
a)nu numesc persoana respectivă în calitatea de persoană care deţine o funcţie-cheie, în cazul în care evaluarea respectivă este finalizată înainte ca persoana să preia funcţia;
b)demit persoana respectivă din funcţia-cheie în timp util; sau
c)iau, în timp util, măsurile suplimentare necesare pentru a se asigura că o astfel de persoană este sau devine adecvată pentru funcţia în cauză.
Entităţile iau toate măsurile necesare pentru a asigura funcţionarea adecvată a funcţiei unei persoane care deţine o funcţie-cheie, inclusiv înlocuirea persoanei care deţine funcţia-cheie în cazul în care persoana respectivă nu mai îndeplineşte criteriile şi cerinţele de adecvare.
(4)Entităţile se asigură că informaţiile privind adecvarea persoanelor care deţin funcţii-cheie sunt actualizate. Entităţile furnizează aceste informaţii, la cerere, autorităţii competente prin mijloacele stabilite de autoritatea competentă.
(5)Statele membre se asigură că autorităţile competente evaluează îndeplinirea în orice moment de către coordonatorii funcţiilor de control intern şi directorul financiar a criteriilor şi cerinţelor prevăzute la alineatul (1) în cazul în care respectivii coordonatori ai funcţiilor de control intern sau respectivul director financiar sunt numiţi în funcţii cel puţin în următoarele entităţi:
a)instituţiile-mamă din UE care se califică drept instituţii mari;
b)instituţiile-mamă dintr-un stat membru care se califică drept instituţii mari, cu excepţia cazului în care sunt afiliate unui organism central;
c)organismele centrale care se califică drept instituţii mari sau care supraveghează instituţii mari afiliate lor;
d)instituţiile de sine stătătoare din Uniune care se califică drept instituţii mari;
e)filialele mari, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 147 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
f)societăţile financiare holding mamă dintr-un stat membru, societăţile financiare holding mixte mamă dintr-un stat membru, societăţile financiare holding mamă din UE şi societăţile financiare holding mixte mamă din UE care au instituţii mari în cadrul grupului lor, cu excepţia celor care intră sub incidenţa articolului 21a alineatul (4) din prezenta directivă.
(6)În cazul în care coordonatorii funcţiilor de control intern şi directorul financiar nu îndeplinesc în orice moment criteriile şi cerinţele prevăzute la alineatul (1), statele membre se asigură că autorităţile competente dispun de competenţele necesare:
a)în cazul evaluării ex ante, pentru a-i împiedica pe coordonatorii funcţiilor de control intern sau pe directorul financiar respectivi să preia funcţia sau pentru a-i demite din funcţie;
b)în cazul evaluării ex post, pentru a-i demite pe coordonatorii funcţiilor de control intern sau pe directorul financiar respectivi sau pentru a-i impune entităţii să îi demită din funcţie;
c)pentru a le impune entităţilor în cauză să ia măsurile suplimentare necesare pentru a se asigura că coordonatorii funcţiilor de control intern sau directorul financiar respectivi sunt sau devin adecvaţi pentru funcţia în cauză.
De îndată ce se cunosc orice fapte noi sau alte aspecte care ar putea afecta adecvarea coordonatorilor funcţiilor de control intern şi a directorului financiar, entităţile menţionate la alineatul (5) reevaluează adecvarea coordonatorilor funcţiilor de control intern şi a directorului financiar respectivi şi informează în acest sens, fără întârzieri nejustificate, autoritatea competentă.
În cazul în care autoritatea competentă constată că informaţiile relevante privind adecvarea coordonatorilor funcţiilor de control intern şi a directorului financiar s-au schimbat şi că o astfel de modificare ar putea afecta adecvarea coordonatorilor funcţiilor de control intern sau a directorului financiar în cauză, autoritatea competentă reevaluează adecvarea lor.
Autorităţile competente nu au obligaţia de a reevalua adecvarea coordonatorilor funcţiilor de control intern sau a directorului financiar respectivi cu ocazia reînnoirii sau prelungirii contractului lor, cu excepţia cazului în care s-au modificat anumite informaţii relevante care sunt cunoscute de autorităţile competente şi această modificare poate afecta adecvarea coordonatorilor funcţiilor de control intern sau a directorului financiar în cauză.
Cel puţin în ceea ce priveşte numirea coordonatorilor funcţiilor de control intern şi a directorului financiar respectivi pentru funcţii în cadrul entităţilor menţionate la alineatul (5), autorităţile competente iau în considerare în mod corespunzător stabilirea unei perioade maxime pentru finalizarea evaluării adecvării. Această perioadă maximă poate fi prelungită, după caz.
(7)Autorităţile competente pot solicita autorităţii responsabile cu supravegherea combaterii spălării banilor sau a finanţării terorismului în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849 să consulte, în contextul verificărilor lor şi în funcţie de riscuri, informaţiile relevante referitoare la coordonatorii funcţiilor de control intern şi la directorul financiar. Autorităţile competente pot solicita, de asemenea, accesul la baza de date centrală CSB/CFT menţionată în Regulamentul (UE) 2024/1620. Autoritatea pentru Combaterea Spălării Banilor şi a Finanţării Terorismului decide dacă acordă sau nu un astfel de acces.
(8)Până la 10 iulie 2026, ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, în legătură cu următoarele:
a)noţiunile de bună reputaţie, onestitate şi integritate, astfel cum sunt menţionate la alineatul (1);
b)noţiunea de deţinere de cunoştinţe, competenţe şi experienţă suficiente, astfel cum este menţionată la alineatul (1);
c)criteriile pentru a stabili dacă există motive întemeiate de a suspecta că se săvârşeşte sau s-a săvârşit o faptă ori o tentativă de spălare de bani sau de finanţare a terorismului în sensul articolului 1 din Directiva (UE) 2015/849 sau că există un risc crescut în acest sens în legătură cu entitatea.
În sensul primului paragraf litera (c), ABE cooperează îndeaproape cu ESMA şi cu Autoritatea pentru Combaterea Spălării Banilor şi a Finanţării Terorismului.
Art. 92: Politici de remunerare
(1)[textul din Art. 92, alin. (1) din titlul VII, capitolul 2, sectiunea II, subsectiunea 3 a fost abrogat la 27-iun-2019 de Art. 1, punctul 26. din Directiva 878/20-mai-2019]
(2)Statele membre se asigură că, la stabilirea şi aplicarea politicilor privind remuneraţia totală, inclusiv salariile şi beneficiile discreţionare de tipul pensiilor, pentru categoriile de personal ale căror activităţi profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al instituţiei, instituţiile respectă următoarele cerinţe într-un mod adecvat în raport cu dimensiunea şi organizarea lor internă, precum şi cu natura, amploarea şi complexitatea activităţilor lor:
a)politica de remunerare promovează şi este compatibilă cu o gestionare a riscurilor viabilă şi eficace şi nu încurajează asumarea unor riscuri care depăşesc nivelul de risc tolerat de instituţie;
a1)politica de remunerare este o politică de remunerare neutră din punctul de vedere al genului.
b)politica de remunerare este compatibilă cu strategia de afaceri, obiectivele, valorile şi interesele pe termen lung ale instituţiei şi cuprinde măsuri pentru evitarea conflictelor de interese;
c)organul de conducere al instituţiei, în funcţia sa de supraveghere, adoptă şi revizuieşte periodic principiile generale ale politicii de remunerare şi este responsabil cu supravegherea aplicării acesteia;
d)aplicarea politicii de remunerare este supusă, cel puţin o dată pe an, unei evaluări interne centrale şi independente a respectării politicilor şi procedurilor de remunerare adoptate de organul de conducere în cadrul funcţiei sale de supraveghere;
e)membrii personalului care deţin funcţii de control intern sunt independenţi de unităţile operaţionale pe care le supraveghează, deţin autoritatea corespunzătoare şi sunt remuneraţi în funcţie de realizarea obiectivelor legate de funcţiile lor, indiferent de performanţele sectoarelor operaţionale pe care le controlează;
f)remunerarea coordonatorilor funcţiilor de control intern este supravegheată direct de către comitetul de remunerare menţionat la articolul 95 sau, în cazul în care nu a fost înfiinţat un astfel de comitet, de către organul de conducere în funcţia sa de supraveghere;
g)politica de remunerare, care ţine cont de criteriile naţionale de stabilire a salariilor, face o distincţie clară între criteriile de stabilire:
(i)a remuneraţiei fixe de bază, care ar trebui să reflecte în primul rând experienţa profesională relevantă şi responsabilitatea organizaţională, astfel cum sunt prevăzute în fişa postului unui angajat, ca parte a termenilor de angajare şi
(ii)a remuneraţiei variabile, care ar trebui să reflecte performanţele sustenabile şi adaptate la risc, precum şi performanţele care depăşesc ceea ce este necesar pentru a îndeplini atribuţiile prevăzute în fişa postului a unui angajat, ca parte a termenilor de angajare.
(3)În sensul alineatului (2), categoriile de personal ale căror activităţi profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al instituţiei includ cel puţin:
a)toţi membrii organului de conducere şi ai conducerii superioare;
b)membrii personalului cu responsabilităţi de conducere asupra funcţiilor de control intern sau a unităţilor operaţionale importante ale instituţiei;
c)membrii personalului îndreptăţiţi la remuneraţii semnificative în exerciţiul financiar precedent, cu condiţia ca următoarele condiţii să fie îndeplinite:
(i)remuneraţia membrului personalului este egală sau mai mare de 500 000 EUR şi este egală sau mai mare decât remuneraţia medie acordată membrilor organului de conducere şi ai conducerii superioare menţionaţi la litera (a);
(ii)membrul personalului îşi desfăşoară activitatea profesională într-o unitate operaţională importantă, iar activitatea are, prin natura sa, un impact semnificativ asupra profilului de risc al unităţii operaţionale în cauză.
Art. 93: Instituţiile care beneficiază de o intervenţie guvernamentală
În cazul instituţiilor care beneficiază de o intervenţie guvernamentală excepţională, pe lângă principiile prevăzute la articolul 92 alineatul (2), se aplică următoarele:
(a)remuneraţia variabilă este limitată în mod strict ca procent din veniturile nete atunci când aceasta nu este corelată cu menţinerea unei baze solide de capital şi încetarea în timp util a sprijinului guvernamental;
(b)autorităţile competente relevante cer instituţiilor să restructureze remuneraţia într-un mod conform cu administrarea viabilă a riscurilor şi creşterea viabilă pe termen lung, inclusiv, după caz, stabilirea de limite pentru remunerarea membrilor organului de conducere al instituţiei;
(c)membrilor organului de conducere al instituţiei nu le este plătită nicio remuneraţie variabilă, decât în cazul în care acest lucru este justificat.
Art. 94: Elementele variabile ale remuneraţiei
(1)Pentru elementele variabile ale remuneraţiei, pe lângă principiile prevăzute la articolul 92 alineatul (2) şi în aceleaşi condiţii, se aplică următoarele:
a)atunci când remuneraţia este corelată cu performanţa, la stabilirea valorii totale a remuneraţiei se iau în considerare performanţele individuale şi cele ale unităţii operaţionale în cauză, precum şi rezultatele generale ale instituţiei, iar la evaluarea performanţelor individuale se ţine seama de criterii financiare şi nefinanciare, inclusiv de tratarea riscurilor menţionate la articolul 76 alineatul (2);
b)evaluarea performanţelor se realizează într-un cadru multianual pentru a se asigura că procesul de evaluare se bazează pe performanţe pe termen lung şi că plata efectivă a componentelor bazate pe performanţe ale remuneraţiei se întinde pe o perioadă care ţine cont de ciclul de afaceri al instituţiei de credit şi de riscurile specifice activităţii acesteia;
c)remuneraţia variabilă totală nu limitează capacitatea instituţiei de a-şi întări baza de capital;
d)remuneraţia variabilă garantată nu este compatibilă cu administrarea sănătoasă a riscurilor sau cu principiul remunerării în funcţie de performanţă şi nu trebuie să facă parte din planurile de remuneraţie prospective;
e)remuneraţia variabilă garantată este excepţională şi apare numai în contextul angajării de personal nou şi numai atunci când instituţia dispune de o bază de capital solidă şi puternică şi este limitată la primul an de angajare;
f)între componenta fixă şi cea variabilă a remuneraţiei totale există un echilibru adecvat şi componenta fixă reprezintă o proporţie suficient de mare din remuneraţia totală pentru a permite aplicarea unei politici complet flexibile privind componentele remuneraţiei variabile, care să includă posibilitatea de a nu plăti nicio componentă a remuneraţiei variabile;
g)instituţiile stabilesc raporturile adecvate dintre componenta fixă şi componenta variabilă ale remuneraţiei totale, pentru care se aplică următoarele principii:
(i)Componenta variabilă nu depăşeşte 100 % din componenta fixă a remuneraţiei totale pentru fiecare persoană. Statele membre pot stabili un procentaj maxim mai scăzut;
(ii)Statele membre pot permite acţionarilor, proprietarilor sau asociaţilor instituţiei să aprobe un nivel maxim mai înalt al raportului dintre componenta fixă şi cea variabilă a remuneraţiei cu condiţia ca nivelul global al componentei variabile să nu depăşească 200 % din componenta fixă a remuneraţiei totale pentru fiecare persoană. Statele membre pot stabili un procentaj maxim mai scăzut.
Orice aprobare a unei rate majorate în conformitate cu primul paragraf de la prezentul punct se realizează în conformitate cu următoarea procedură:
- acţionarii, proprietarii sau asociaţii instituţiei acţionează conform unei recomandări detaliate din partea instituţiei care prezintă motivele pentru care se solicită aprobarea şi sfera de aplicare a acesteia, inclusiv numărul persoanelor alocate, funcţiile acestora, precum şi impactul estimat asupra cerinţei de a menţine o bază solidă de capital;
- acţionarii, proprietarii sau asociaţii instituţiei acţionează cu o majoritate de cel puţin 66 %, cu condiţia să fie reprezentate cel puţin 50 % din acţiuni sau din drepturile de proprietate echivalente sau, în lipsa îndeplinirii acestei condiţii, acţionează cu o majoritate de 75 % din drepturile de proprietate reprezentate;
- instituţia comunică tuturor acţionarilor, proprietarilor sau asociaţilor instituţiei, acordând un preaviz rezonabil, că se va solicita aprobarea în conformitate cu primul paragraf de la prezentul punct;
- instituţia informează fără întârziere autoritatea competentă în legătură cu recomandarea adresată acţionarilor, proprietarilor sau asociaţilor săi, inclusiv în legătură cu rata maximă majorată propusă şi motivele care au stat la baza acesteia şi are capacitatea de a demonstra autorităţii competente că rata majorată propusă nu intră în conflict cu obligaţiile instituţiei în temeiul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 575/2013, luând în considerare în special obligaţiile privind fondurile proprii ale instituţiei.
- instituţia informează fără întârziere autoritatea competentă în legătură cu deciziile luate de acţionarii, proprietarii sau asociaţii săi, inclusiv în legătură cu eventuala rată maximă majorată aprobată în conformitate cu primul paragraful de la prezentul punct, iar autorităţile competente utilizează informaţia primită pentru a compara practicile instituţiilor în această privinţă. Autorităţile competente transmit ABE informaţiile respective, iar ABE le publică la nivel agregat pentru fiecare stat membru de origine, într-un format de raportare comun. ABE poate elabora linii directoare pentru a facilita punerea în aplicare a prezentei liniuţe şi pentru a asigura coerenţa informaţiilor colectate.
- personalului direct vizat de nivelurile maxime majorate ale remuneraţiei variabile menţionate la prezentul punct nu i se permite, după caz, să exercite direct sau indirect niciun drept de vot pe care l-ar putea avea în calitate de acţionari, asociaţi sau membri ai instituţiei.
(iii)Statele membre pot permite instituţiilor să aplice rata de actualizare menţionată la paragraful al doilea de la prezentul punct la cel mult 25 % din remuneraţia variabilă totală, cu condiţia ca aceasta să fie plătită sub formă de instrumente care sunt reportate pe o perioadă de minimum cinci ani. Statele membre pot stabili un procentaj maxim mai scăzut.
ABE elaborează şi emite, până la 31 martie 2014, orientări privind rata naţională de actualizare aplicabilă, luând în considerare toţi factorii relevanţi, inclusiv rata inflaţiei şi riscul, care include durata reportării. Orientările ABE privind rata de actualizare iau în considerare în mod concret modul de stimulare a utilizării instrumentelor care sunt reportate pe o perioadă de minimum cinci ani.
h)plăţile aferente încetării anticipate a unui contract reflectă performanţele obţinute în timp şi nu recompensează eşecurile sau conduita neprofesională;
i)acţiuni sau, în funcţie de forma juridică a instituţiei în cauză, participaţii echivalente; sau instrumente legate de acţiuni ori, în funcţie de forma juridică a instituţiei în cauză, instrumente echivalente, altele decât cele în numerar;
j)măsurarea performanţelor, utilizate pentru a calcula componentele remuneraţiei variabile sau portofoliile de componente ale remuneraţiei variabile, include o ajustare pentru toate tipurile de riscuri curente şi viitoare şi ia în calcul costul capitalului şi lichiditatea necesară;
k)alocarea componentelor variabile ale remuneraţiei în cadrul instituţiei ţine seama, de asemenea, de toate tipurile de riscuri actuale şi viitoare;
l)o parte substanţială, dar în orice caz cel puţin 50 % din orice remuneraţie variabilă trebuie să fie reprezentată de o combinaţie echilibrată între următoarele elemente:
(i)acţiuni sau participaţii echivalente, în funcţie de forma juridică a instituţiei în cauză, sau instrumente legate de acţiuni sau instrumente echivalente altele decât cele în numerar, în cazul unei instituţii necotate la bursă;
(ii)în cazul în care este posibil, alte instrumente, în sensul articolului 52 sau 63 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau alte instrumente care pot fi complet transformate în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sau reduse, care în fiecare caz reflectă în mod adecvat calitatea creditului instituţiei pe bază continuă şi sunt adecvate pentru a fi utilizate în scopul remuneraţiei variabile.
Instrumentele menţionate la prezentul punct fac obiectul unei politici de conservare adecvate proiectate să alinieze stimulentele cu interesele pe termen lung ale instituţiei. Statele membre sau autorităţile competente ale acestora pot impune restricţii cu privire la tipul acestor instrumente şi la caracteristicile lor sau pot interzice utilizarea anumitor instrumente, după caz. Acest principiu se aplică atât părţii componentei de remuneraţie variabilă care este reportată în conformitate cu litera (m), cât şi părţii componentei de remuneraţie variabilă care nu este reportată;
m)o parte substanţială, şi în orice caz de cel puţin 40 %, din componenta de remuneraţie variabilă este reportată pentru o perioadă de cel puţin patru până la cinci ani şi este în concordanţă cu natura activităţii, riscurile aferente acesteia şi activităţile membrului personalului în cauză. Pentru membrii organului de conducere şi ai conducerii superioare a instituţiilor care sunt semnificative din punctul de vedere al dimensiunii, al organizării interne şi al naturii, amplorii şi complexităţii activităţilor lor, perioada de amânare nu ar trebui să fie mai mică de cinci ani.
Remuneraţia datorată în cadrul unor acorduri de reportare nu se dobândeşte mai rapid decât pe o bază proporţională. Dacă valoarea unei componente a remuneraţiei variabile este deosebit de mare, cel puţin 60 % din sumă este reportată. Durata perioadei de reportare este stabilită în conformitate cu ciclul de afaceri, natura activităţii, riscurile acesteia şi activităţile membrului personalului în cauză;
n)remuneraţia variabilă, inclusiv partea reportată, este plătită sau se dobândeşte numai dacă poate fi susţinută în conformitate cu situaţia financiară a instituţiei în ansamblu şi dacă se justifică pe baza performanţei instituţiei, a unităţii de afaceri în care se desfăşoară activitatea şi a angajatului în cauză.
Fără a aduce atingere principiilor generale de drept naţional al contractelor şi al muncii, remuneraţia variabilă totală este, în general, redusă considerabil în cazul în care se înregistrează o performanţă financiară redusă sau negativă a instituţiei, ţinându-se seama atât de remuneraţia curentă, cât şi de reducerile plăţilor aferente sumelor câştigate anterior, inclusiv prin acorduri de tip "malus" sau de tip "clawback".
Până la 100 % din remuneraţia totală variabilă face obiectul acordurilor de tip "malus" sau de tip "clawback". Instituţiile stabilesc criterii concrete pentru aplicarea acordurilor de tip "malus" sau de tip "clawback'. Respectivele criterii se referă în special la situaţii în care membrii personalului:
(i)au participat la o conduită care a avut ca rezultat pierderi semnificative pentru instituţie sau au fost răspunzători de o astfel de conduită;
(ii)nu au îndeplinit standardele corespunzătoare de aptitudini şi comportament adecvat;
o)politica de pensii este aliniată la strategia de afaceri, obiectivele, valorile şi interesele pe termen lung ale instituţiei.
În cazul în care angajatul încetează, din proprie voinţă, raporturile contractuale cu instituţia înainte de a se pensiona, beneficiile discreţionare de tipul pensiilor se reţin de instituţie timp de cinci ani sub forma instrumentelor menţionate la litera (l). În cazul în care un angajat ajunge la vârsta de pensionare, beneficiile discreţionare de tipul pensiilor sunt plătite angajatului în cauză sub forma instrumentelor menţionate la litera (l), care sunt supuse unei perioade de reţinere de cinci ani;
p)membrilor personalului li se cere să se angajeze să nu utilizeze strategii personale de acoperire împotriva riscurilor (hedging) sau asigurare legată de remuneraţie şi de răspundere pentru a submina efectele de aliniere la riscurile încorporate în acordurile lor de remunerare;
q)remuneraţia variabilă nu este plătită prin mecanisme sau metode care favorizează nerespectarea prezentei directive sau a Regulamentului (UE) nr. 575/2013.
(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru specificarea claselor de instrumente care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul (1) litera (l) punctul (ii).
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 31 martie 2014.
În scopul identificării personalului ale cărui activităţi profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al instituţiei astfel cum se menţionează la articolul 92 alineatul (3), cu excepţia personalului din firmele de investiţii, ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care stabilesc criteriile pentru a defini următoarele:
a)responsabilităţi de conducere şi funcţii de control intern;
b)unitate operaţională importantă şi impact semnificativ asupra profilului de risc al unităţii operaţionale în cauză; şi
c)alte categorii de personal, care nu sunt menţionate în mod expres la articolul 92 alineatul (3), ale căror activităţi profesionale exercită asupra profilului de risc al instituţiei un impact la fel de semnificativ ca cel al categoriilor de personal menţionate la articolul 92 alineatul (3).
ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 28 decembrie 2019.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. În ceea ce priveşte standardele tehnice de reglementare aplicabile firmelor de investiţii, împuternicirea prevăzută la articolul 94 alineatul (2) din prezenta directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European şi a Consiliului (*3), se aplică în continuare până la 26 iunie 2021.
(3)Prin derogare de la alineatul (1), cerinţele enunţate la alineatul (1) literele (l) şi (m) şi la alineatul (1) litera (o) al doilea paragraf din respectivul alineat nu se aplică:
a)unei instituţii care nu este o instituţie mare şi ale cărei active au în medie şi pe bază individuală, în conformitate cu prezenta directivă şi cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013, o valoare egală cu cel mult 5 miliarde EUR în perioada de patru ani imediat anterioară exerciţiului financiar curent;
b)unui membru al personalului a cărui remuneraţie variabilă anuală nu depăşeşte 50 000 EUR şi nu reprezintă mai mult de o treime din remuneraţia anuală totală a respectivului membru al personalului.
(4)Prin derogare de la alineatul (3) litera (a), un stat membru poate reduce sau majora pragul indicat la litera respectivă, cu condiţia ca:
a)instituţia în legătură cu care statul membru utilizează această dispoziţie să nu fie o instituţie mare, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 146 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, şi, în cazul în care pragul este majorat:
(i)instituţia să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) punctul 145 literele (c), (d) şi (e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; şi
(ii)pragul să nu depăşească 15 miliarde EUR;
b)modificarea pragului în conformitate cu prezentul alineat să fie adecvată, luându-se în considerare natura instituţiei, amploarea şi complexitatea activităţilor sale, organizarea sa internă sau, dacă este cazul, caracteristicile grupului din care face parte.
(5)Prin derogare de la alineatul (3) litera (b), un stat membru poate decide că membrii personalului care au dreptul la o remuneraţie variabilă anuală situată sub pragul şi sub ponderea menţionate la litera respectivă nu fac obiectul exceptării prevăzute la aceasta din cauza specificităţilor pieţei naţionale în ceea ce priveşte practicile de remunerare sau din cauza naturii responsabilităţilor şi a profilului postului respectivilor membri ai personalului.
(6)Până la data de 28 iunie 2023, Comisia, în strânsă cooperare cu ABE, analizează aplicarea alineatelor (3)- (5) şi întocmeşte un raport în acest sens, pe care îl prezintă Parlamentului European şi Consiliului, împreună cu o propunere legislativă, dacă este cazul.
(7)ABE emite orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, care să faciliteze punerea în aplicare a alineatelor (3), (4) şi (5) şi să asigure aplicarea coerentă a acestora.
Art. 95: Comitetul de remunerare
(1)Autorităţile competente se asigură că instituţiile semnificative din punctul de vedere al dimensiunii, al organizării interne şi al naturii, amplorii şi complexităţii activităţilor lor înfiinţează un comitet de remunerare. Comitetul de remunerare se constituie într-un mod care să îi permită să exercite o judecată competentă şi independentă cu privire la politicile şi practicile de remunerare şi la stimulentele create în vederea gestionării riscurilor, a administrării capitalului şi a lichidităţilor.
(2)Autorităţile competente se asigură că comitetul de remunerare răspunde de elaborarea deciziilor privind remunerarea, inclusiv a celor care au implicaţii asupra riscurilor şi asupra gestionării riscurilor instituţiei respective şi care trebuie luate de organul de conducere. Preşedintele şi membrii comitetului de remunerare sunt membri ai organului de conducere care nu deţin funcţii executive în cadrul instituţiei respective. Dacă legislaţia naţională prevede reprezentarea personalului în organul de conducere, comitetul de remunerare include unul sau mai mulţi reprezentanţi ai personalului. La elaborarea acestor decizii, comitetul de remunerare ţine seama de interesele pe termen lung ale acţionarilor, investitorilor şi altor părţi interesate în instituţie, precum şi de interesul public.
Art. 96: Menţinerea unui site internet privind guvernanţa şi remunerarea corporativă
Instituţiile care menţin un site internet explică prin intermediul acestuia modul în care pun în aplicare cerinţele enunţate la articolele 88-95.
Art. 97: Procesul de supraveghere şi evaluare
(1)Ţinând seama de criteriile tehnice stabilite la articolul 98, autorităţile competente analizează dispoziţiile, strategiile, procedurile şi mecanismele puse în aplicare de instituţii pentru a se conforma prevederilor prezentei directive şi Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi evaluează:
a)riscuri la care sunt expuse sau ar putea fi expuse instituţiile;
b)[textul din Art. 97, alin. (1), litera B. din titlul VII, capitolul 2, sectiunea III a fost abrogat la 27-iun-2019 de Art. 1, punctul 28. din Directiva 878/20-mai-2019]
c)riscuri evidenţiate în urma simulărilor de criză, având în vedere natura, amploarea şi complexitatea activităţilor unei instituţii.
d)riscurile evidenţiate de testarea rezilienţei operaţionale digitale în conformitate cu capitolul IV din Regulamentul (UE) 2022/2554.
(2)Sfera de aplicare a analizei şi a evaluării menţionate la alineatul (1) îndeplineşte toate cerinţele prezentei directive şi ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013.
(3)Pe baza analizei şi a evaluării menţionate la alineatul (1), autorităţile competente stabilesc dacă dispoziţiile, strategiile, procedurile şi mecanismele puse în aplicare de instituţii şi fondurile proprii şi lichiditatea deţinute de acestea asigură o gestionare şi o acoperire adecvată a riscurilor lor.
(4)Autorităţile competente stabilesc frecvenţa şi intensitatea analizei şi evaluării menţionate la alineatul (1), ţinând seama de mărimea, importanţa sistemică, natura, amploarea şi complexitatea activităţilor desfăşurate de instituţia în cauză, precum şi de principiul proporţionalităţii. Actualizarea analizei şi evaluării se face cel puţin o dată pe an în cazul instituţiilor care fac obiectul programului de supraveghere prudenţială menţionat la articolul 99 alineatul (2).
La efectuarea analizei şi a evaluării menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, autorităţile competente aplică principiul proporţionalităţii în conformitate cu criteriile publicate în temeiul articolului 143 alineatul (1) litera (c). În special, în scopul efectuării analizei şi evaluării unei instituţii, autoritatea competentă poate analiza dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)instituţia nu este o G-SII, o G-SII din afara UE sau o entitate G-SII în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
b)instituţia nu a fost identificată ca fiind o altă instituţie de importanţă sistemică (O-SII) în conformitate cu articolul 131 alineatele (1) şi (3) din prezenta directivă;
c)instituţia face parte dintr-un grup în care instituţia-mamă şi marea majoritate a instituţiilor-filiale au legături unele cu altele, astfel cum se descrie în articolul 22 din Directiva 2013/34/UE;
d)instituţiile-filiale menţionate la litera (c) de la prezentul paragraf îndeplinesc toate condiţiile următoare:
(i)ele sau marea majoritate a acestora se califică drept societăţi mutuale, organizaţii cooperatiste de credit sau instituţii de economii în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, iar dreptul intern aplicabil include un plafon sau o restricţie privind nivelul maxim de distribuiri;
(ii)pe bază individuală sau subconsolidată, activele lor totale nu depăşesc 30 de miliarde EUR.
(41)Autorităţile competente pot ajusta metodologiile de aplicare a analizei şi a evaluării menţionate la alineatul (1) din prezentul articol pentru a lua în considerare instituţii cu profiluri de risc similare, cum ar fi modele de afaceri similare sau o situare geografică similară a expunerilor. Astfel de metodologii ajustate pot include valori de referinţă axate pe risc şi indicatori cantitativi, permit luarea în considerare în mod corespunzător a riscurilor specifice la care poate fi expusă fiecare instituţie în parte şi nu aduc atingere caracterului specific instituţiei al măsurilor impuse în conformitate cu articolul 104.
În cazul în care folosesc metodologii ajustate în temeiul prezentului alineat, autorităţile competente notifică ABE. ABE monitorizează practicile de supraveghere şi emite orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, care să specifice modul în care sunt evaluate profilurile de risc similare în sensul prezentului alineat şi să asigure aplicarea coerentă şi proporţională a metodologiilor în Uniune care sunt adaptate pentru instituţii similare.
(5)Statele membre se asigură că, ori de câte ori o analiză arată că o instituţie prezintă un risc sistemic în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autorităţile competente informează fără întârziere ABE în legătură cu rezultatele analizei.
(6)În cazul în care o analiză, în special evaluarea cadrului de administrare, a modelului de afaceri sau a activităţilor unei instituţii, oferă autorităţilor competente motive întemeiate pentru a suspecta că, în legătură cu instituţia respectivă, are loc sau a avut loc o tentativă sau o activitate de spălare de bani sau de finanţare a terorismului sau că există un risc crescut în acest sens, autoritatea competentă informează imediat atât ABE, cât şi autoritatea sau organismul care supraveghează instituţia în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849 şi care are competenţa de a asigura respectarea acestei directive. În situaţia unui eventual risc crescut de spălare a banilor sau finanţare a terorismului, autoritatea competentă şi autoritatea sau organismul care supraveghează instituţia în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849 şi care are competenţa de a asigura respectarea acestei directive cooperează şi transmit imediat ABE evaluarea lor comună. Autoritatea competentă ia, după caz, măsuri în conformitate cu prezenta directivă.
Art. 98: Criterii tehnice pentru procesul de supraveghere şi evaluare
(1)Pe lângă riscurile de credit, de piaţă şi operaţionale, analiza şi evaluarea efectuate de autorităţile competente în sensul articolului 97 includ cel puţin:
a)rezultatele simulării de criză efectuate, în conformitate cu articolul 177 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, de instituţii aplicând o abordare bazată pe modele interne de rating;
b)expunerea la riscul de concentrare şi gestionarea acestuia de către instituţii, inclusiv conformitatea acestora cu cerinţele din partea a patra din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi articolul 81 din prezenta directivă;
c)soliditatea, caracterul adecvat şi metoda de aplicare a politicilor şi procedurilor puse în aplicare de instituţii pentru gestionarea riscului rezidual asociat cu utilizarea tehnicilor recunoscute de diminuare a riscului de credit;
d)măsura în care fondurile proprii deţinute de o instituţie cu privire la activele pe care le-a securitizat sunt corespunzătoare având în vedere importanţa economică a tranzacţiei, inclusiv gradul de transfer de risc obţinut;
e)expunerea la riscul de lichiditate, măsurarea şi gestionarea acestuia de către instituţii, inclusiv elaborarea de analize ale scenariilor alternative, gestionarea factorilor de diminuare a riscului (în special nivelul, componenţa şi calitatea rezervelor de lichidităţi) şi planuri de urgenţă eficiente;
f)impactul efectelor de diversificare şi modul în care astfel de efecte sunt integrate în sistemul de măsurare a riscurilor;
g)rezultatele simulărilor de criză realizate de instituţii utilizând un model intern de calculare a cerinţelor de fonduri proprii pentru acoperirea riscului de piaţă în conformitate cu partea a treia titlul IV capitolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
h)distribuirea geografică a expunerilor instituţiilor;
i)modelul de afaceri al instituţiei;
j)[textul din Art. 98, alin. (1), litera J. din titlul VII, capitolul 2, sectiunea III a fost abrogat la 27-iun-2019 de Art. 1, punctul 29. din Directiva 878/20-mai-2019]
(2)În sensul alineatului (1) litera (e), autorităţile competente efectuează cu regularitate o evaluare detaliată a gestionării generale a riscurilor de lichiditate de către instituţii şi promovează elaborarea de metodologii interne solide. La realizarea analizelor respective, autorităţile competente au în vedere rolul jucat de instituţii pe pieţele financiare. Autorităţile competente dintr-un stat membru iau în considerare în mod corespunzător efectul potenţial al deciziilor lor asupra stabilităţii sistemului financiar din toate celelalte state membre în cauză.
(3)Autorităţile competente trebuie să supravegheze dacă instituţia a furnizat sau nu sprijin implicit unei securitizări. În cazul în care se constată că o instituţie a furnizat sprijin implicit în mai multe rânduri, autoritatea competentă ia măsuri adecvate ţinând seama de probabilitatea crescută ca respectiva instituţie să furnizeze un sprijin ulterior operaţiunilor de securitizare, împiedicând astfel un transfer semnificativ al riscului.
(4)În vederea stabilirii elementelor prevăzute la articolul 97 alineatul (3) din prezenta directivă, autorităţile competente examinează dacă reevaluările efectuate pentru poziţiile sau portofoliile din portofoliul de tranzacţionare, astfel cum se prevede la articolul 105 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, permit instituţiei să-şi vândă sau să-şi acopere poziţiile într-un termen scurt, fără a suporta pierderi semnificative în condiţii normale de piaţă.
(5)Analiza şi evaluarea efectuate de autorităţile competente includ expunerea instituţiilor la riscul de rată a dobânzii care decurge din activităţile lor din afara portofoliului de tranzacţionare.
Competenţele de supraveghere se exercită cel puţin în următoarele cazuri:
a)dacă valoarea economică a capitalului propriu al unei instituţii, astfel cum este menţionată la articolul 84 alineatul (1), scade cu mai mult de 15 % din fondurile sale proprii de nivel 1 ca urmare a unei variaţii bruşte şi neaşteptate a ratelor dobânzii astfel cum se prevede în oricare dintre cele şase scenarii de şoc în materie de supraveghere aplicate ratelor dobânzii;
b)dacă veniturile nete din dobânzi ale unei instituţii, astfel cum sunt menţionate la articolul 84 alineatul (1), suferă o scădere semnificativă ca urmare a unei variaţii bruşte şi neaşteptate a ratelor dobânzii, astfel cum este prevăzută în oricare dintre cele două scenarii de şoc în materie de supraveghere aplicate ratelor dobânzii.
În pofida celui de al doilea paragraf, autorităţile competente nu sunt obligate să exercite competenţe de supraveghere în cazul în care consideră, pe baza analizei şi a evaluării menţionate la prezentul alineat, că gestionarea de către instituţie a riscului de rată a dobânzii care rezultă din activităţi din afara portofoliului de tranzacţionare este adecvată şi că instituţia nu este expusă în mod excesiv la riscul de rată a dobânzii care rezultă din activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare.
În sensul prezentului alineat, termenul «competenţe de supraveghere» înseamnă competenţele menţionate la articolul 104 alineatul (1), sau competenţa de a specifica ipoteze în materie de modelare şi de parametri, altele decât cele identificate de ABE în temeiul literei (b) de la alineatul (5a) din prezentul articol care trebuie reflectate de instituţii în calculul valorii economice a capitalului propriu în temeiul articolului 84 alineatul (1).
(51)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza, în sensul alineatului (5):
a)cele şase scenarii de şoc în materie de supraveghere, astfel cum sunt menţionate la alineatul (5) al doilea paragraf litera (a), şi cele două scenarii de şoc în materie de supraveghere, astfel cum sunt menţionate la alineatul (5) al doilea paragraf litera (b), care trebuie aplicate ratelor dobânzii pentru fiecare monedă;
b)din perspectiva standardelor prudenţiale convenite la nivel internaţional, ipotezele comune în materie de modelare şi de parametri, cu excepţia ipotezelor comportamentale, de care instituţiile ţin seama în calculul valorii economice a capitalului propriu, astfel cum se menţionează la alineatul (5) al doilea paragraf litera (a), care se limitează la:
(i)tratamentul capitalurilor proprii ale instituţiei;
(ii)includerea, compoziţia şi actualizarea fluxurilor de numerar sensibile la ratele dobânzii care rezultă din activele, pasivele şi elementele extrabilanţiere ale instituţiei, inclusiv tratamentul marjelor comerciale şi al altor componente de marjă;
(iii)utilizarea modelelor bilanţiere dinamice sau statice şi tratamentul în consecinţă al poziţiilor amortizate şi care se apropie de scadenţă;
c)din perspectiva standardelor convenite la nivel internaţional, ipotezele comune în materie de modelare şi de parametri, cu excepţia ipotezelor comportamentale, de care instituţiile ţin seama în calculul veniturilor nete din dobânzi, astfel cum se menţionează la alineatul (5) al doilea paragraf litera (b), care se limitează la:
(i)includerea şi compoziţia fluxurilor de numerar sensibile la ratele dobânzii care rezultă din activele, pasivele şi elementele extrabilanţiere ale instituţiei, inclusiv tratamentul marjelor comerciale şi al altor componente de marjă;
(ii)utilizarea modelelor bilanţiere dinamice sau statice şi tratamentul în consecinţă al poziţiilor amortizate şi care se apropie de scadenţă;
(iii)perioada pe parcursul căreia se măsoară viitoarele venituri nete din dobânzi;
d)ce anume constituie o «scădere semnificativă», astfel cum se menţionează la alineatul (5) al doilea paragraf litera (b).
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 iunie 2020.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(6)Analiza şi evaluarea efectuate de autorităţile competente includ expunerea instituţiilor la riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, astfel cum este reflectat de indicatorii folosirii excesive a efectului de levier, inclusiv rata efectului de levier stabilită în conformitate cu articolul 429 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Pentru a stabili caracterul adecvat al ratei efectului de levier a instituţiilor şi al dispoziţiilor, strategiilor, procedurilor şi mecanismelor puse în aplicare de instituţii pentru administrarea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, autorităţile competente ţin seama de modelul de afaceri al instituţiilor respective.
(7)Analiza şi evaluarea efectuate de autorităţile competente includ acordurile de guvernanţă ale instituţiilor, cultura şi valorile lor corporative, precum şi capacitatea membrilor organului de conducere de a-şi exercita atribuţiile. La efectuarea analizei şi a evaluării respective, autorităţile competente au acces cel puţin la ordinile de zi şi documentele justificative ale reuniunilor organului de conducere şi ale comitetelor acestuia, precum şi la rezultatele evaluării interne sau externe a performanţelor organului de conducere.
(8)ABE evaluează eventuala includere a riscurilor de mediu, sociale şi de guvernanţă (riscuri ESG) în analiza şi evaluarea efectuate de autorităţile competente.
În sensul primului paragraf, evaluarea ABE cuprinde cel puţin elementele următoare:
a)formularea unei definiţii uniforme a riscurilor ESG, inclusiv a riscurilor fizice şi a celor de tranziţie; acestea din urmă cuprind riscurile legate de deprecierea activelor ca urmare a unor modificări cu caracter normativ;
b)elaborarea unor criterii calitative şi cantitative adecvate pentru evaluarea impactului riscurilor ESG asupra stabilităţii financiare a instituţiilor pe termen scurt, mediu şi lung; astfel de criterii includ procese pentru simulările de criză şi analize ale scenariilor pentru a evalua impactul riscurilor ESG în cadrul unor scenarii cu grade diferite de gravitate;
c)dispoziţiile, procedurile, mecanismele şi strategiile care urmează să fie puse în aplicare de către instituţii pentru a identifica, evalua şi gestiona riscurile ESG;
d)metodele şi instrumentele de analiză destinate evaluării impactului riscurilor ESG asupra creditării şi a activităţilor de intermediere financiară ale instituţiilor.
ABE transmite Comisiei, Parlamentului European şi Consiliului un raport cuprinzând constatările sale până la 28 iunie 2021.
Pe baza rezultatelor raportului său, ABE poate, dacă este cazul, să emită orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu privire la integrarea uniformă a riscurilor ESG în procesul de supraveghere şi evaluare realizat de autorităţile competente.
(9)Analiza şi evaluarea efectuate de autorităţile competente includ evaluarea proceselor instituţiilor de guvernanţă şi de administrare a riscurilor pentru abordarea riscurilor ESG, precum şi a expunerilor instituţiilor la riscurile ESG. Atunci când determină adecvarea proceselor şi expunerilor instituţiilor, autorităţile competente ţin seama de modelele de afaceri ale instituţiilor respective.
Expunerile instituţiilor la riscurile ESG se evaluează şi pe baza planurilor instituţiilor care urmează să fie elaborate în conformitate cu articolul 76 alineatul (2). Procesele de guvernanţă şi de administrare a riscurilor ale instituţiilor în ceea ce priveşte riscurile ESG sunt aliniate la obiectivele stabilite în planurile respective.
Analiza şi evaluarea efectuate de autorităţile competente includ evaluarea planurilor instituţiilor care urmează să fie elaborate în conformitate cu articolul 76 alineatul (2), precum şi a progreselor înregistrate în ceea ce priveşte abordarea riscurilor ESG care decurg din procesul de ajustare în vederea atingerii obiectivului neutralităţii climatice şi a altor obiective de reglementare relevante ale Uniunii în relaţie cu factorii ESG.
(10)Analiza şi evaluarea efectuate de autorităţile competente includ evaluarea proceselor de guvernanţă şi de administrare a riscurilor ale instituţiilor pentru expunerile la criptoactive şi furnizarea de servicii de criptoactive, inclusiv luând în considerare politicile şi procedurile instituţiilor pentru identificarea riscurilor, precum şi caracterul adecvat al rezultatelor evaluărilor menţionate la articolul 79 litera (e) şi la articolul 83 alineatul (4).
Art. 99: Programul de supraveghere prudenţială
(1)Autorităţile competente, cel puţin o dată pe an, adoptă un program de supraveghere prudenţială pentru instituţiile pe care le supraveghează. Programul ţine seama de procesul de supraveghere şi evaluare prevăzut la articolul 97. Acesta cuprinde următoarele:
a)o indicare a modului în care autorităţile competente intenţionează să-şi îndeplinească atribuţiile şi să aloce resursele;
b)o identificare a instituţiilor care urmează să facă obiectul supravegherii sporite şi măsurile adoptate privind o astfel de supraveghere, în conformitate cu alineatul (3);
c)un plan pentru inspecţii vizând sediile utilizate de o instituţie, inclusiv sucursalele şi filialele stabilite într-un alt stat membru, în conformitate cu articolele 52, 119 şi 122.
(2)Programele de supraveghere prudenţială includ următoarele instituţii:
a)Instituţiile în cazul cărora rezultatele simulărilor de criză menţionate la articolul 98 alineatul (1) literele (a) şi (g) şi articolul 100 sau rezultatul procesului de supraveghere şi evaluare prevăzut la articolul 97 indică riscuri semnificative pentru soliditatea financiară a acestora sau indică încălcarea dispoziţiilor interne de transpunere a prezentei directive şi a Regulamentului (UE) nr. 575/2013;
b)[textul din Art. 99, alin. (2), litera B. din titlul VII, capitolul 2, sectiunea III a fost abrogat la 27-iun-2019 de Art. 1, punctul 30. din Directiva 878/20-mai-2019]
c)Orice altă instituţie pentru care autorităţile competente consideră acest lucru necesar.
(3)Atunci când se consideră necesar, în conformitate cu articolul 97, se iau, în special, următoarele măsuri:
a)o creştere a numărului sau a frecvenţei inspecţiilor la faţa locului vizând instituţia;
b)o prezenţă permanentă a autorităţii competente în cadrul instituţiei;
c)raportări suplimentare sau mai frecvente din partea instituţiei;
d)analize suplimentare sau mai frecvente ale planurilor operaţionale, strategice sau de afaceri ale instituţiei;
e)controale tematice de monitorizare a riscurilor specifice cu probabilitate mai mare de materializare.
(4)Adoptarea unui program de supraveghere prudenţială de către autoritatea competentă a statului membru de origine nu împiedică autorităţile competente ale statelor membre gazdă să efectueze, de la caz la caz, verificări la faţa locului şi inspecţii ale activităţilor desfăşurate de sucursalele instituţiilor pe teritoriul acestora în conformitate cu articolul 52 alineatul (3).
Art. 100: Testele de stres prudenţiale
(1)Autorităţile competente efectuează după caz, cel puţin o dată pe an, simulări de criză prudenţiale vizând instituţiile pe care le supraveghează, în sprijinul procesului de analiză şi evaluare prevăzut la articolul 97.
(2)ABE emite orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru a se asigura că autorităţile competente aplică metodologii comune atunci când efectuează simulări de criză prudenţiale anuale.
(3)Instituţiile şi părţile terţe care acţionează în calitate de consultant faţă de instituţii în contextul exerciţiilor de simulare de criză se abţin de la desfăşurarea de activităţi care pot afecta simulările de criză, cum ar fi evaluarea comparativă, schimbul de informaţii între ele, înţelegeri privind comportamente comune sau optimizarea elementelor pe care le prezintă pentru simulările de criză. Fără a aduce atingere altor dispoziţii relevante prevăzute în prezenta directivă şi în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, autorităţile competente deţin toate competenţele de colectare a informaţiilor şi de investigare care sunt necesare pentru detectarea activităţilor respective.
(4)ABE, EIOPA şi ESMA, prin intermediul Comitetului comun menţionat la articolul 54 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 şi (UE) nr. 1095/2010, elaborează ghiduri pentru a se asigura că în simulările de criză în cazul riscurilor ESG sunt integrate aspectele legate de consecvenţă, consideraţii pe termen lung şi standarde comune pentru metodologiile de evaluare. Comitetul comun publică respectivele ghiduri până la 10 ianuarie 2026. ABE, EIOPA şi ESMA analizează, prin intermediul Comitetului comun respectiv, modalităţile în care riscurile legate de aspectele sociale şi de guvernanţă pot fi integrate în simulările de criză.
(5)ABE, în cooperare cu ESMA, dezvoltă ghidurile prevăzute la articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 pentru a elabora o metodologie coerentă de integrare a riscului de concentrare rezultat din expunerile faţă de contrapărţi centrale în testele de stres prudenţiale.
ABE emite ghidurile menţionate la primul paragraf al prezentului alineat până la 25 iunie 2026.
Art. 101: Analiza continuă a permisiunii de a utiliza abordări interne
(1)Autorităţile competente analizează periodic, cel puţin o dată la trei ani, respectarea de către instituţii a cerinţelor referitoare la abordările care necesită permisiunea din partea autorităţilor competente înainte de utilizarea unor astfel de abordări pentru efectuarea calculului cerinţelor de fonduri proprii în conformitate cu partea a treia a Regulamentului (UE) nr. 575/2013. Acestea au în vedere în special modificările în activitatea unei instituţiei şi punerea în aplicare a acestor abordări în cazul produselor noi. În cazul în care sunt identificate deficienţe semnificative cu privire la acoperirea riscurilor de către o abordare internă a unei instituţii, autorităţile competente asigură că acestea sunt corectate sau să ia măsurile necesare pentru atenuarea consecinţelor acestora, inclusiv prin impunerea unor factori de multiplicare mai ridicaţi sau prin impunerea de majorări de capital sau prin luarea altor măsuri adecvate şi eficace.
(2)Autorităţile competente analizează şi evaluează în special dacă instituţia utilizează tehnici şi practici corect elaborate şi actualizate în ceea ce priveşte respectivele abordări.
(3)În cazul în care, pentru un birou de tranzacţionare care utilizează un model intern pentru riscul de piaţă, rezultatele testării ex-post sau ale testului de atribuire a profiturilor şi a pierderilor indică faptul că modelul nu mai este suficient de precis, autorităţile competente revizuiesc condiţiile de acordare a permisiunii de utilizare a modelului intern sau impun măsuri corespunzătoare pentru a asigura îmbunătăţirea imediată a modelului.
(4)Dacă o instituţie a primit permisiunea de a aplica o abordare care necesită permisiunea din partea autorităţilor competente înainte de utilizarea unei astfel de abordări pentru calculul cerinţelor de fonduri proprii în conformitate cu partea a treia din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, însă nu mai îndeplineşte cerinţele referitoare la aplicarea respectivei abordări, autorităţile competente solicită instituţiei în cauză fie să demonstreze într-un mod pe care autoritatea competentă îl consideră satisfăcător că efectul neconformităţii este nesemnificativ atunci când abordarea se aplică în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013, fie să prezinte un plan de restabilire rapidă a conformităţii cu cerinţele şi să stabilească un termen limită pentru punerea în aplicare a acestuia. Autorităţile competente cer să se aducă îmbunătăţiri planului în cazul în care este puţin probabil ca acesta să aibă drept rezultat conformitatea deplină sau în cazul în care termenul este inadecvat. Dacă este puţin probabil ca instituţia să poată restabili conformitatea într-un termen adecvat, şi - după caz - nu a demonstrat în mod satisfăcător că efectul neconformităţii este nesemnificativ, permisiunea de a utiliza abordarea este anulată sau limitată la domeniile conforme sau la acele domenii pentru care conformitatea poate fi obţinută într-un termen adecvat.
(5)Pentru a promova consecvenţa şi robusteţea abordărilor interne în cadrul Uniunii, ABE analizează abordările interne din cadrul instituţiilor, inclusiv consecvenţa punerii în aplicare a definiţiei noţiunii de incapacitate de plată şi a modului în care instituţiile abordează riscuri sau expuneri similare.
ABE elaborează, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, orientări care cuprind valori de referinţă bazate pe această analiză.
Autorităţile competente ţin seama de respectiva analiză şi de valorile de referinţă atunci când examinează permisiunile de a utiliza abordări interne pe care le acordă instituţiilor.
Art. 102: Măsuri de supraveghere
(1)Autorităţile competente cer unei instituţii să ia din timp măsurile necesare pentru a aborda problemele relevante în următoarele situaţii:
a)instituţia nu îndeplineşte cerinţele prezentei directive sau ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013;
b)autorităţile competente deţin date conform cărora este probabil că instituţia va încălca cerinţele prezentei directive sau ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în următoarele 12 luni;
(2)În sensul alineatului (1), competenţele autorităţilor competente le includ pe cele menţionate la articolul 104.
Art. 103:
[textul din Art. 103 din titlul VII, capitolul 2, sectiunea IV a fost abrogat la 27-iun-2019 de Art. 1, punctul 31. din Directiva 878/20-mai-2019]
Art. 104: Competenţe de supraveghere
(1)În sensul articolului 97, al articolului 98 alineatele (1), (4), (5), (9) şi (10), al articolului 101 alineatul (4) şi al articolului 102 din prezenta directivă şi al aplicării Regulamentului (UE) nr. 575/2013, autorităţile competente au cel puţin următoarele competenţe:
a)de a cere instituţiilor să deţină fonduri proprii suplimentare, pe lângă cele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în condiţiile stabilite la articolul 104a din prezenta directivă;
b)de a cere consolidarea cadrului de administrare, a proceselor, a mecanismelor şi a strategiilor puse în aplicare în conformitate cu articolele 73 şi 74;
c)de a cere instituţiilor să prezinte un plan pentru restabilirea conformităţii cu cerinţele de supraveghere prevăzute în prezenta directivă şi în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi să stabilească un termen-limită pentru punerea în aplicare a acestuia, inclusiv îmbunătăţiri ale planului respectiv în ceea ce priveşte domeniul de aplicare şi termenul-limită;
d)de a cere instituţiilor să aplice o anumită politică de constituire de provizioane sau un anumit tratament al activelor în ceea ce priveşte cerinţele de fonduri proprii;
e)de a restrânge sau a limita activităţile, inclusiv în ceea ce priveşte acceptarea de depozite, operaţiunile sau reţeaua instituţiilor, ori de a solicita cesiunea activităţilor care prezintă riscuri excesive pentru soliditatea unei instituţii;
f)de a cere diminuarea riscului inerent activităţilor, produselor şi sistemelor instituţiilor, inclusiv al activităţilor externalizate;
g)de a cere instituţiilor limitarea remuneraţiei variabile la un procent din veniturile nete atunci când nivelul acesteia nu este în concordanţă cu menţinerea unei baze de capital solide;
h)de a cere instituţiilor utilizarea profiturilor lor nete pentru a-şi consolida fondurile proprii;
i)de a restricţiona sau a interzice distribuirile sau plăţile sub formă de dobânzi de către o instituţie către acţionari, asociaţi sau deţinători de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, atunci când interdicţia nu constituie un eveniment de nerambursare pentru instituţie;
j)de a impune cerinţe de raportare suplimentare sau o frecvenţă mai mare a raportării, inclusiv raportări privind fondurile proprii, lichiditatea şi efectul de levier;
k)de a impune cerinţe de lichiditate specifice, inclusiv restricţii cu privire la neconcordanţa de scadenţe dintre active şi pasive;
l)de a cere să se facă publice unele informaţii suplimentare.
m)de a le impune instituţiilor obligaţia să reducă riscurile care decurg, pe termen scurt, mediu şi lung, din factorii ESG, inclusiv pe cele care decurg din procesul de ajustare şi din tendinţele de tranziţie în contextul obiectivelor juridice şi de reglementare relevante ale Uniunii, ale statelor membre sau ale ţărilor terţe, prin ajustări ale strategiilor lor de afaceri, ale guvernanţei şi ale administrării riscurilor pentru care ar putea fi solicitată o consolidare a obiectivelor, a măsurilor şi a acţiunilor incluse în planurile lor care urmează să fie elaborate în conformitate cu articolul 76 alineatul (2);
n)de a cere instituţiilor să efectueze simulări de criză sau analiza scenariilor pentru a evalua riscurile care decurg din expunerile la criptoactive şi din furnizarea de servicii de criptoactive.
o)de a cere instituţiilor, în cazul în care autoritatea competentă consideră că există un risc de concentrare excesiv care decurge din expunerile faţă de o contraparte centrală, să reducă expunerile faţă de respectiva contraparte centrală sau să realinieze expunerile din conturile lor de compensare în conformitate cu articolul 7a din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
(2)În sensul alineatului (1) litera (j), autorităţile competente pot impune instituţiilor cerinţe de raportare suplimentare sau o frecvenţă mai mare a raportării numai dacă cerinţa în cauză este adecvată şi proporţională în raport cu scopul în care sunt solicitate informaţiile, iar informaţiile solicitate nu sunt redundante.
În sensul articolelor 97-102, se consideră că orice informaţie suplimentară care poate fi solicitată din partea instituţiilor este redundantă în cazul în care aceeaşi informaţie sau o informaţie care este în mare măsură aceeaşi a fost deja raportată în alt mod autorităţii competente ori poate fi produsă de autoritatea competentă.
Autoritatea competentă nu solicită unei instituţii să raporteze informaţii suplimentare în cazul în care a primit anterior informaţiile respective într-un alt format sau la un alt nivel de granularitate şi când respectivul format sau nivel de granularitate diferit nu împiedică autoritatea competentă să producă informaţii de aceeaşi calitate şi fiabilitate precum cele produse pe baza informaţiilor suplimentare care ar fi raportate în alt mod.
(4)ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru a specifica modul în care autorităţile competente pot identifica posibilitatea ca riscurile legate de ajustarea evaluării creditului ale instituţiilor, menţionate la articolul 381 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, să reprezinte riscuri excesive pentru soliditatea instituţiilor respective.
(3)
[textul din Art. 104, alin. (3) din titlul VII, capitolul 2, sectiunea IV a fost abrogat la 27-iun-2019 de Art. 1, punctul 32., alin. (B) din Directiva 878/20-mai-2019]
Art. 104a: Cerinţa de fonduri proprii suplimentare
(1)Autorităţile competente impun cerinţa de fonduri proprii suplimentare menţionată la articolul 104 alineatul (1) litera (a) în cazul în care, pe baza analizelor efectuate în conformitate cu articolele 97 şi 101, acestea stabilesc că instituţia respectivă se află în una dintre următoarele situaţii:
a)instituţia este expusă la riscuri sau la elemente de risc care fie nu sunt acoperite, fie nu sunt acoperite în mod suficient, astfel cum se specifică la alineatul (2) din prezentul articol, de cerinţele de fonduri proprii prevăzute în părţile a treia, a patra şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European şi al Consiliului (*);
(*)Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea şi de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă şi standardizată, şi de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE şi 2011/61/UE, precum şi a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 şi (UE) nr. 648/2012 (JO L 347, 28.12.2017, p. 35).
b)instituţia nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolele 73 şi 74 din prezenta directivă sau la articolul 393 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi este puţin probabil ca alte măsuri de supraveghere să fie suficiente pentru a garanta că respectivele cerinţe pot fi îndeplinite într-un termen adecvat;
c)reevaluările menţionate la articolul 98 alineatul (4) sunt considerate insuficiente pentru a permite instituţiei să îşi vândă sau să îşi acopere poziţiile într-un termen scurt fără a suporta pierderi semnificative în condiţii normale de piaţă;
d)din evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 101 alineatul (4) reiese că nerespectarea cerinţelor prevăzute pentru aplicarea abordării permise va duce probabil la cerinţe de fonduri proprii neadecvate;
e)instituţia nu reuşeşte în mod repetat să stabilească sau să menţină un nivel adecvat de fonduri proprii suplimentare pentru a se conforma orientărilor comunicate în conformitate cu articolul 104b alineatul (3);
f)alte situaţii specifice instituţiei, despre care autoritatea competentă consideră că ridică probleme semnificative în materie de supraveghere.
Autorităţile competente impun cerinţa de fonduri proprii suplimentare menţionată la articolul 104 alineatul (1) litera (a) numai pentru acoperirea riscurilor la care sunt expuse instituţiile individuale ca urmare a activităţilor lor, inclusiv a celor care reflectă impactul anumitor evoluţii economice sau ale pieţei asupra profilului de risc al unei instituţii individuale.
(2)În sensul prezentului articol alineatul (1) litera (a), riscurile sau elementele de risc sunt considerate a nu fi acoperite deloc sau a nu fi acoperite suficient de cerinţele de fonduri proprii prevăzute în părţile a treia, a patra şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402 numai atunci când cuantumurile, tipurile şi distribuirea capitalului considerate adecvate de către autoritatea competentă, luând în considerare procesul de supraveghere a evaluării efectuate de instituţii în conformitate cu articolul 73 primul paragraf din prezenta directivă, sunt mai mari decât cerinţele de fonduri proprii prevăzute în părţile a treia, a patra şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402.
În sensul primului paragraf, autorităţile competente evaluează, ţinând seama de profilul de risc al fiecărei instituţii în parte, riscurile la care este expusă instituţia, inclusiv:
a)riscurile specifice instituţiei sau elementele unor astfel de riscuri care sunt excluse în mod explicit din cerinţele de fonduri proprii prevăzute în părţile a treia, a patra şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402 sau care nu sunt abordate în mod explicit în cadrul cerinţelor menţionate;
b)riscurile specifice instituţiei sau elementele unor astfel de riscuri care ar putea să fie subestimate în pofida respectării cerinţelor aplicabile prevăzute în părţile a treia, a patra şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402.
În măsura în care fac obiectul unor dispoziţii tranzitorii sau al unor clauze de păstrare a drepturilor obţinute prevăzute în prezenta directivă sau în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, riscurile sau elementele de risc nu sunt considerate riscuri sau elemente de risc care ar putea să fie subestimate în pofida respectării cerinţelor aplicabile prevăzute în părţile a treia, a patra şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402.
În sensul primului paragraf, capitalul considerat adecvat acoperă toate riscurile sau elementele de risc identificate ca semnificative în temeiul evaluării prevăzute la al doilea paragraf de la prezentul alineat, care nu sunt acoperite deloc sau nu sunt acoperite suficient de cerinţele de fonduri proprii prevăzute în părţile a treia, a patra şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402.
Riscul de rată a dobânzii care decurge din poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare poate fi considerat a fi semnificativ cel puţin în cazurile prevăzute la articolul 98 alineatul (5), cu excepţia cazului în care autorităţile competente ajung, efectuând analiza şi evaluarea, la concluzia că gestionarea de către instituţie a riscului de rată a dobânzii la care este expusă ca urmare a unor activităţi din afara portofoliului de tranzacţionare este adecvată şi că instituţia nu este expusă în mod excesiv la riscul de rată a dobânzii ca urmare a unor activităţi din afara portofoliului de tranzacţionare.
(3)În cazul în care sunt necesare fonduri proprii suplimentare pentru abordarea altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, care nu sunt acoperite suficient de articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, autorităţile competente stabilesc nivelul fondurilor proprii suplimentare necesare în temeiul prezentului articol alineatul (1) litera (a) ca diferenţă între capitalul considerat adecvat în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol şi cerinţele de fonduri proprii relevante prevăzute în părţile a treia şi a patra din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402.
În cazul în care sunt necesare fonduri proprii suplimentare pentru abordarea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier care nu este acoperit suficient de articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, autorităţile competente stabilesc nivelul fondurilor proprii suplimentare necesare în conformitate cu alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol ca diferenţa dintre capitalul considerat adecvat în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol, cu excepţia celui de al cincilea paragraf de la alineatul respectiv, şi cerinţele de fonduri proprii relevante prevăzute în părţile a treia şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(4)Instituţia îndeplineşte cerinţa de fonduri proprii suplimentare impusă de autoritatea competentă în temeiul articolului 104 alineatul (1) litera (a) pentru abordarea altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier cu fonduri proprii care îndeplinesc următoarele condiţii:
a)cel puţin trei sferturi din cerinţa de fonduri proprii suplimentare sunt îndeplinite cu fonduri proprii de nivel 1;
b)cel puţin trei sferturi din fondurile proprii de nivel 1 menţionate la litera (a) sunt constituite din fonduri proprii de nivel 1 de bază.
Instituţia îndeplineşte cerinţa de fonduri proprii suplimentare impusă de autoritatea competentă în temeiul articolului 104 alineatul (1) litera (a) pentru abordarea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier cu fonduri proprii de nivel 1.
Prin derogare de la primul şi al doilea paragraf, autoritatea competentă poate solicita instituţiei să îşi îndeplinească cerinţa de fonduri proprii suplimentare cu un procent mai ridicat de fonduri proprii de nivel 1 sau de fonduri proprii de nivel 1 de bază, atunci când este necesar şi având în vedere circumstanţele specifice ale instituţiei.
Fondurile proprii care sunt utilizate pentru îndeplinirea cerinţei de fonduri proprii suplimentare prevăzute la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, impusă de autorităţile competente pentru abordarea altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, nu sunt utilizate în vederea respectării niciunuia dintre elementele următoare:
(a)cerinţele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
(b)cerinţa amortizorului combinat;
(c)orientările privind fondurile proprii suplimentare menţionate la articolul 104b alineatul (3) din prezenta directivă, atunci când orientările respective abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier.
Fondurile proprii care sunt utilizate pentru îndeplinirea cerinţei de fonduri proprii suplimentare prevăzute la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, impusă de autorităţile competente pentru abordarea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, care nu este acoperit suficient de articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, nu sunt utilizate în vederea respectării niciunuia dintre elementele următoare:
(a)cerinţa de fonduri proprii prevăzută la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
(b)cerinţa amortizorului pentru indicatorul efectului de levier menţionată la articolul 92 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
(c)orientările privind fondurile proprii suplimentare menţionate la articolul 104b alineatul (3) din prezenta directivă, atunci când orientările respective abordează riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier.
(5)Autoritatea competentă justifică în scris în mod corespunzător fiecărei instituţii decizia de a impune o cerinţă de fonduri proprii suplimentare în temeiul articolului 104 alineatul (1) litera (a), cel puţin prin descrierea clară a evaluării complete a elementelor menţionate la alineatele (1)-(4) de la prezentul articol. Respectiva justificare include, în cazul prevăzut la prezentul articol alineatul (1) litera (e), o expunere explicită a motivelor pentru care impunerea de orientări privind fondurile proprii suplimentare nu mai este considerată suficientă.
(6)În cazul în care o instituţie intră sub incidenţa pragului privind cerinţele de capital prevăzut la articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se aplică următoarele:
a)valoarea nominală a fondurilor proprii suplimentare solicitate de autoritatea competentă a instituţiei în conformitate cu articolul 104 alineatul (1) litera (a) pentru a aborda alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier nu trebuie să crească ca urmare a faptului că instituţia intră sub incidenţa pragului privind cerinţele de capital;
b)autoritatea competentă a instituţiei examinează, fără întârziere şi în orice caz cel târziu la data încheierii următorului proces de supraveghere şi evaluare, fondurile proprii suplimentare pe care le-a solicitat instituţiei în conformitate cu articolul 104 alineatul (1) litera (a) şi elimină orice parte a acestora care ar duce la dubla contabilizare a riscurilor care sunt deja acoperite integral prin faptul că instituţia intră sub incidenţa pragului privind cerinţele de capital;
c)de îndată ce autoritatea competentă a finalizat examinarea menţionată la litera (b) de la prezentul paragraf, litera (a) de la prezentul paragraf nu se mai aplică.
În sensul prezentului articol şi al articolelor 131 şi 133 din prezenta directivă, se consideră că o instituţie intră sub incidenţa pragului privind cerinţele de capital atunci când cuantumul total al expunerii la risc al instituţiei, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, depăşeşte cuantumul total al expunerii la risc fără aplicarea pragului calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (4) din regulamentul respectiv.
(7)Până la 10 aprilie 2025, ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru a preciza mai detaliat modul în care se operaţionalizează cerinţele menţionate la alineatul (6) de la prezentul articol şi în special:
a)modul în care autorităţile competente trebuie să reflecte în procesul lor de supraveghere şi evaluare faptul că o instituţie a intrat sub incidenţa pragului privind cerinţele de capital;
b)modul în care autorităţile competente şi instituţiile trebuie să comunice şi să facă public impactul asupra cerinţelor de supraveghere al faptului că o instituţie intră sub incidenţa pragului privind cerinţele de capital.
(8)În sensul alineatului (2), atât timp cât o instituţie intră sub incidenţa pragului privind cerinţele de capital, autoritatea competentă a instituţiei nu impune o cerinţă de fonduri proprii suplimentare care ar duce la dubla contabilizare a riscurilor care sunt deja acoperite integral prin faptul că instituţia intră sub incidenţa pragului privind cerinţele de capital.
Art. 104b: Orientări privind fondurile proprii suplimentare
(1)În temeiul strategiilor şi procedurilor menţionate la articolul 73, instituţiile îşi stabilesc, în cadrul capitalului lor intern, un nivel adecvat al fondurilor proprii care este suficient pentru a acoperi toate riscurile la care este expusă o instituţie şi pentru a asigura faptul că fondurile proprii ale instituţiei pot absorbi pierderile potenţiale care decurg din scenariile de criză, inclusiv pierderile identificate în cadrul testelor de stres prudenţiale menţionate la articolul 100.
(2)Autorităţile competente analizează periodic nivelul capitalului intern stabilit de fiecare instituţie în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol în cadrul analizelor şi evaluărilor efectuate în conformitate cu articolele 97 şi 101, inclusiv rezultatele testelor de stres menţionate la articolul 100.
În temeiul analizei respective, autorităţile competente stabilesc, pentru fiecare instituţie, nivelul global al fondurilor proprii pe care îl consideră adecvat.
(3)Autorităţile competente comunică instituţiilor orientările lor privind fondurile proprii suplimentare.
Orientările privind fondurile proprii suplimentare indică excedentul de fonduri proprii în raport cu cuantumul relevant al fondurilor proprii solicitat în temeiul părţilor a treia, a patra şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, al capitolului 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402, al articolului 104 alineatul (1) litera (a) şi al articolului 128 punctul 6 din prezenta directivă sau în temeiul articolului 92 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, după caz, care este necesar pentru a se ajunge la nivelul global al fondurilor proprii considerat adecvat de către autorităţile competente în temeiul alineatului (2) din prezentul articol.
(4)Orientările autorităţilor competente cu privire la fondurile proprii suplimentare în temeiul alineatului (3) din prezentul articol sunt specifice fiecărei instituţii. Orientările pot acoperi riscurile abordate de cerinţa de fonduri proprii suplimentare impusă în temeiul articolului 104 alineatul (1) litera (a) numai în măsura în care acestea acoperă aspecte legate de riscurile respective care nu sunt deja acoperite de cerinţa respectivă.
(41)În cazul în care o instituţie intră sub incidenţa pragului privind cerinţele de capital, autoritatea sa competentă îşi poate revizui orientările cu privire la fondurile proprii suplimentare comunicate instituţiei respective pentru a se asigura că rămâne adecvată calibrarea sa.
(5)Fondurile proprii care sunt utilizate pentru a respecta orientările privind fondurile proprii suplimentare, comunicate în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol în scopul abordării altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, nu sunt utilizate în vederea îndeplinirii niciuneia dintre cerinţele următoare:
a)cerinţele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
b)cerinţa prevăzută la articolul 104a din prezenta directivă, impusă de autorităţile competente în scopul abordării altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, şi cerinţa amortizorului combinat.
Fondurile proprii care sunt utilizate pentru a respecta orientările privind fondurile proprii suplimentare, comunicate în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol în scopul abordării riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, nu sunt utilizate în vederea îndeplinirii cerinţei de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în vederea îndeplinirii cerinţei prevăzute la articolul 104a din prezenta directivă, impusă de autorităţile competente în scopul abordării riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, şi nici în vederea îndeplinirii cerinţei amortizorului pentru indicatorul efectului de levier menţionate la articolul 92 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(6)Neconformitatea cu orientările menţionate la alineatul (3) din prezentul articol nu declanşează restricţiile menţionate la articolul 141 sau 141b din prezenta directivă în cazul în care o instituţie îndeplineşte cerinţele de fonduri proprii relevante prevăzute în părţile a treia, a patra şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402, cerinţa de fonduri proprii suplimentare relevantă menţionată la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă şi, după caz, cerinţa amortizorului combinat sau cerinţa amortizorului pentru indicatorul efectului de levier menţionată la articolul 92 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Art. 104c: Cooperarea cu autorităţile de rezoluţie
Autorităţile competente notifică autorităţilor de rezoluţie relevante cerinţa de fonduri proprii suplimentare impusă instituţiilor în temeiul articolului 104 alineatul (1) litera (a) şi eventualele orientări privind fondurile proprii suplimentare comunicate instituţiilor în conformitate cu articolul 104b alineatul (3).
Art. 105: Cerinţe specifice privind lichidităţile
În scopul determinării nivelului adecvat al cerinţelor de lichiditate pe baza analizei şi a evaluării efectuate în conformitate cu secţiunea III, autorităţile competente stabilesc dacă, pentru acoperirea riscurilor de lichiditate la care o instituţie este sau ar putea fi expusă, este necesară impunerea unei cerinţe specifice privind lichidităţile, luând în considerare următoarele elemente:
(a)modelul de afaceri specific al instituţiei;
(b)măsurile, procedurile şi mecanismele instituţiei, menţionate în secţiunea II şi în special la articolul 86;
(c)rezultatul analizei şi al evaluării efectuate în conformitate cu articolul 97;
(d)
[textul din Art. 105, alin. (D) din titlul VII, capitolul 2, sectiunea IV a fost abrogat la 27-iun-2019 de Art. 1, punctul 34. din Directiva 878/20-mai-2019]
Art. 106: Cerinţe specifice de publicare
(1)Statele membre abilitează autorităţile competente:
a)să solicite instituţiilor să publice informaţiile menţionate în partea a opta din Regulamentul (UE) nr. 575/2013mai frecvent decât se prevede la articolele 433-433c din regulamentul respectiv;
b)să stabilească termene pentru ca instituţiile, altele decât instituţiile mici şi cu un grad redus de complexitate, să transmită informaţiile care trebuie publicate către ABE în vederea publicării acestora pe site-ul web al ABE pentru publicări centralizate;
c)să prevadă obligaţia ca instituţiile să utilizeze mijloace de informare şi locuri de publicare specifice, altele decât site-ul web al ABE pentru publicări centralizate sau situaţiile financiare ale instituţiilor.
Până la 10 iulie 2025, ABE, ţinând seama de partea a opta din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru a preciza cerinţele menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol.
(2)Statele membre abilitează autorităţile competente să ceară întreprinderilor-mamă să publice anual, fie integral, fie prin trimiteri la informaţii echivalente, o descriere a structurii juridice, precum şi a guvernanţei şi a structurii organizatorice a grupului de instituţii, în conformitate cu articolul 14 alineatul (3), articolul 74 alineatul (1) şi articolul 109 alineatul (2).
Art. 107: Consecvenţa analizelor prudenţiale, a evaluărilor şi a măsurilor de supraveghere
(1)Autorităţile competente informează ABE în legătură cu:
a)funcţionarea procesului de analiză şi evaluare menţionat la articolul 97;
b)metodologia utilizată pentru luarea deciziilor menţionate la articolele 98, 100, 101, 102, 104 şi 105 privind procesul menţionat la litera (a).
ABE evaluează informaţiile puse la dispoziţie de autorităţile competente în scopul dezvoltării coerenţei procesului de analiză prudenţială şi de evaluare. ABE poate solicita informaţii suplimentare autorităţilor competente, în vederea finalizării evaluării sale în mod proporţional, în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 privind ABE.
(2)ABE prezintă anual Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la gradul de convergenţă al aplicării prezentului capitol între statele membre.
Pentru a creşte gradul de convergenţă, ABE efectuează evaluări inter pares în conformitate cu articolul 30 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(3)ABE emite orientări adresate autorităţilor competente în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 pentru a detaliam într-un mod adecvat mărimii, structurii şi organizării interne a instituţiilor, precum şi naturii, obiectului şi complexităţii activităţilor lor, procedura şi metodologia comune pentru procesul de analiză prudenţială şi evaluare menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol şi la articolul 97 şi pentru evaluarea organizării şi tratării riscurilor menţionate la articolele 76-87, în special în ceea ce priveşte riscul de concentrare, în conformitate cu articolul 81.
Art. 108: Procesul de evaluare a adecvării capitalului intern
(1)Autorităţile competente cer fiecărei instituţii care nu este nici filială în statul membru în care este autorizată şi supravegheată, nici întreprindere-mamă, şi oricărei instituţii neincluse în consolidare conform articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 să îndeplinească în mod individual obligaţiile prevăzute la articolul 73 din prezenta directivă.
Autorităţile competente pot excepta o instituţie de credit de la cerinţele prevăzute la articolul 73 din prezenta directivă în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
În cazul în care autorităţile competente renunţă la aplicarea cerinţelor de fonduri proprii pe o bază consolidată, prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cerinţele articolului 73 din prezenta directivă se aplică pe bază individuală.
(2)Autorităţile competente solicită instituţiilor-mamă dintr-un stat membru, în măsura şi în modul indicate la partea întâi titlul II capitolul 2 secţiunile 2 şi 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, să respecte obligaţiile prevăzute la articolul 73 din prezenta directivă pe o bază consolidată.
(3)
[textul din Art. 108, alin. (3) din titlul VII, capitolul 2, sectiunea V a fost abrogat la 27-iun-2019 de Art. 1, punctul 35. din Directiva 878/20-mai-2019]
(4)Autorităţile competente cer instituţiilor-filială să aplice cerinţele stabilite la articolul 73 pe o bază subconsolidată în cazul în care respectivele instituţii sau întreprinderea-mamă, dacă este vorba de o societate financiară holding sau de o societate financiară holding mixtă, are ca filială într-o ţară terţă o instituţie sau o instituţie financiară ori o societate de administrare a activelor, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (5) din Directiva 2002/87/CE, sau deţine o participaţie la o astfel de întreprindere.
Art. 109: Dispozitivele, procedurile şi mecanismele instituţiilor
(1)Autorităţile competente cer instituţiilor să respecte obligaţiile prevăzute la secţiunea II din prezentul capitol pe o bază individuală, cu excepţia cazului în care autorităţile competente recurg la derogarea prevăzută la articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(2)Autorităţile competente impun întreprinderilor-mamă şi filialelor care fac obiectul prezentei directive să îndeplinească obligaţiile prevăzute în secţiunea II din prezentul capitol pe bază consolidată sau subconsolidată, pentru a putea asigura că procesele, mecanismele şi cadrul de administrare prevăzute în secţiunea II din prezentul capitol sunt coerente şi bine integrate şi pentru a putea produce datele şi informaţiile relevante în scopul supravegherii. În special, acestea se asigură că întreprinderile-mamă şi filialele care fac obiectul prezentei directive pun în aplicare cadrul de administrare, procesele şi mecanismele respective în cadrul filialelor lor care nu fac obiectul prezentei directive, inclusiv în cadrul celor stabilite în centre financiare offshore. Cadrul de administrare, procesele şi mecanismele respective sunt coerente şi bine integrate şi filialele respective sunt, de asemenea, în măsură să producă datele şi informaţiile relevante în scopul supravegherii. Filialele care nu fac ca atare obiectul prezentei directive respectă cerinţele specifice sectorului lor pe bază individuală.
(3)Obligaţiile care decurg din secţiunea II a prezentului capitol privind filialele care nu fac ca atare obiectul prezentei directive nu se aplică în cazul în care instituţia-mamă din UE poate demonstra autorităţilor competente că aplicarea secţiunii II contravine legislaţiei ţării terţe în care este stabilită filiala.
(4)Cerinţele privind remunerarea prevăzute la articolele 92, 94 şi 95 nu se aplică pe bază consolidată niciuneia dintre următoarele categorii:
a)filiale stabilite în Uniune, atunci când acestea fac obiectul unor cerinţe specifice privind remunerarea în conformitate cu alte acte juridice ale Uniunii;
b)filiale stabilite într-o ţară terţă, atunci când acestea ar face obiectul unor cerinţe specifice privind remunerarea în conformitate cu alte acte juridice ale Uniunii dacă ar fi stabilite în Uniune.
(5)Prin derogare de la alineatul (4) din prezentul articol şi pentru a se evita eludarea normelor prevăzute la articolele 92, 94 şi 95, statele membre se asigură că cerinţele prevăzute la articolele 92, 94 şi 95 se aplică membrilor personalului filialelor care nu fac obiectul prezentei directive pe bază individuală în cazul în care:
a)filiala este fie o societate de administrare a activelor, fie o întreprindere care prestează serviciile şi activităţile de investiţii enumerate la punctele 2, 3, 4, 6 şi 7 din secţiunea A a anexei I la Directiva 2014/65/UE; şi
b)respectivii membri ai personalului au fost autorizaţi să desfăşoare activităţi profesionale care au un impact semnificativ direct asupra profilului de risc sau asupra activităţii instituţiilor din cadrul grupului.
(6)În pofida alineatelor (4) şi (5) din prezentul articol, statele membre pot aplica articolele 92, 94 şi 95 pe bază consolidată unei sfere mai largi de filiale şi personalului acestora.
Art. 110: Analiza şi evaluarea şi măsurile de supraveghere
(1)Autorităţile competente aplică procesul de analiză şi evaluare menţionat în secţiunea III din prezentul capitol şi măsurile de supraveghere menţionate în secţiunea IV din prezentul capitol, în conformitate cu nivelul de aplicare a cerinţelor din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 stabilit în partea întâi titlul II din regulamentul în cauză.
(2)[textul din Art. 110, alin. (2) din titlul VII, capitolul 2, sectiunea V a fost abrogat la 25-dec-2019 de Art. 62, punctul 16. din titlul VII din Directiva 2034/27-nov-2019]
*) La titlul VII capitolul 3, se introduce următoarea secţiune înainte de secţiunea I:
- SECŢIUNEA -I: Aplicarea prezentului capitol în cazul grupurilor de firme de investiţii
- Articolul 110a: Domeniul de aplicare în cazul grupurilor de firme de investiţii
Prezentul capitol se aplică grupurilor de firme de investiţii, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 25 din Regulamentul (UE) 2019/2033, în cazul în care cel puţin o firmă de investiţii din grupul respectiv face obiectul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în temeiul articolului 1 alineatul (2) sau (5) din Regulamentul (UE) 2019/2033.
Prezentul capitol nu se aplică grupurilor de firme de investiţii dacă nicio firmă de investiţii din grupul respectiv nu intră sub incidenţa Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în temeiul articolului 1 alineatul (2) sau (5) din Regulamentul (UE) 2019/2033.