Titlul iii - Executarea pedepselor privative de libertate - Regulament din 2006 de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

M.Of. 24

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 14 Decembrie 2010
TITLUL III:Executarea pedepselor privative de libertate
CAPITOLUL I:Organizarea executării pedepselor privative de libertate
Art. 6: Scopul executării pedepselor privative de libertate
(1)Executarea pedepselor privative de libertate are drept scop asistarea persoanelor private de libertate, în vederea reintegrării lor sociale şi a prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
(2)Executarea pedepselor privative de libertate se face în condiţii care să asigure respectul demnităţii umane, în conformitate cu prevederile Codului penal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, ale Codului de procedură penală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii şi ale prezentului regulament.
(3)Evidenţa nominală şi statistică determinată de punerea în executare a pedepselor şi măsurilor privative de libertate în locurile de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor este reglementată prin ordin al ministrului justiţiei.
Art. 7: Locul de executare a pedepselor şi măsurilor preventive privative de libertate
(1)Pedepsele şi măsurile preventive privative de libertate se execută în penitenciare, centre de arestare preventivă, centre de reţinere şi arestare preventivă, secţii speciale de arestare preventivă.
(2)În raport de regimul de executare aplicat, penitenciarele sunt cu regim de maximă siguranţă, cu regim închis, cu regim semideschis şi cu regim deschis.
(3)Într-un penitenciar pot funcţiona secţii distincte pentru aplicarea diferenţiată a mai multor regimuri de executare.
(4)În raport de prevederile legale, se pot înfiinţa penitenciare speciale sau secţii pentru minori şi tineri, femei ori alte categorii de persoane private de libertate, care necesită regim penitenciar specializat.
(5)În cadrul locurilor de detenţie pot fi delimitate, pentru motive temeinic justificate, spaţii funcţionale în scopul protejării persoanelor private de libertate care aparţin unor grupuri vulnerabile, cum ar fi minorităţile sexuale sau orice alte categorii de persoane protejate de legislaţia antidiscriminare. Cazarea în aceste spaţii se poate face numai la cererea persoanelor în cauză şi numai pe durata pentru care este necesară protecţia.

Art. 8: Înfiinţarea şi conducerea locurilor de deţinere
(1)Penitenciarele se înfiinţează şi se desfiinţează prin hotărâre a Guvernului şi sunt instituţii cu personalitate juridică subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(2)Penitenciarele se clasifică, în funcţie de regimul de executare a pedepselor, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(3)Penitenciarele sunt conduse de către un director.
(4)Personalul necesar pentru funcţionarea fiecărui penitenciar se stabileşte pe baza propunerilor motivate ale directorilor penitenciarelor, aprobate prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Art. 9: Înfiinţarea secţiilor interioare şi exterioare
Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor poate înfiinţa, prin decizie, secţii interioare sau exterioare pentru cazarea persoanelor private de libertate, aflate în diferite regimuri de executare, prestarea muncii ori pentru asigurarea protecţiei, dacă este cazul.
Art. 10: Organizarea locurilor de deţinere
(1)Penitenciarele se organizează şi se amenajează astfel încât să asigure condiţii necesare aplicării regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate, desfăşurării activităţilor de educaţie şi reintegrare socială, muncă sau alte activităţi lucrative, de cazare, hrănire, echipare, asigurarea asistenţei medicale, igienei individuale şi colective, precum şi realizării tuturor măsurilor de siguranţă în raport cu prevederile legale aplicabile fiecărei categorii de persoane private de libertate.
(11)Activităţile de educaţie şi reintegrare socială, munca sau alte activităţi lucrative, hrănirea, echiparea, asigurarea asistenţei medicale, igienei individuale şi colective, precum şi activitatea de transport al persoanelor private de libertate de la un loc de deţinere la altul sau în alte scopuri stabilite de Lege se pot externaliza de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor, conform prevederilor legale.

(2)În cadrul penitenciarelor sunt organizate şi clar delimitate: sectorul de deţinere, sectorul administrativ, sectorul de producţie şi alte spaţii auxiliare.
Art. 11: Organizarea sectorului de deţinere
(1)Sectorul de deţinere, în funcţie de profilul locului de deţinere, are un punct de primire a persoanelor private de libertate, o secţie de carantină şi observare, clădiri pentru cazarea acestora, birouri de lucru pentru personal şi judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, spaţii destinate sectorului medical, bloc alimentar, săli de mese, baie, spălătorie, frizerie, magazii pentru păstrarea bunurilor personale ale persoanelor private de libertate, puncte comerciale şi un sector de acordare a dreptului la vizită.
(2)În sectorul de deţinere pot fi amenajate, în funcţie de regimul de executare, săli de clasă şi ateliere pentru formare profesională, bibliotecă, cluburi, cabinete de psihologie, cabinete de asistenţă socială, săli de terapie ocupaţională, spaţii pentru practicarea sportului, terenuri pentru desfăşurarea activităţilor în aer liber, locuri de practicare a religiei, spaţii pentru acordarea vizitelor intime.

(3)Sectorul de deţinere este compartimentat astfel încât să asigure condiţiile necesare separării diferitelor categorii de persoane private de libertate şi aplicării regimurilor de executare.
(4)Amenajarea camerelor de deţinere trebuie să ţină cont de necesitatea cazării individuale, în condiţiile prevăzute de art. 81 alin. (4) şi (5) din prezentul regulament.
(5)Birourile judecătorilor delegaţi pentru executarea pedepselor privative de libertate, precum şi obiectele de mobilier şi de birotică aferente sunt asigurate din bugetul fiecărui loc de deţinere.
Art. 12: Organizarea sectorului administrativ
Sectorul administrativ este situat în afara sectorului de deţinere şi cuprinde birouri, spaţii destinate personalului care asigură paza şi intervenţia, spaţii destinate acordării asistenţei medicale a personalului, magazia pentru armament şi muniţia de serviciu, magazii pentru echipamentul cadrelor, depozit pentru mijloacele tehnice, armament şi muniţie, club, săli de pregătire şi instruire, bucătărie şi sală de mese pentru personalul locului de deţinere, spaţii pentru depozitare, precum şi toate utilităţile necesare unei bune funcţionări a administraţiei.
Art. 13: Organizarea sectorului de producţie
Sectorul de producţie este situat, de regulă, în afara celui de deţinere şi cuprinde ateliere de producţie, întreţinere şi reparaţii, depozite, garaj auto, alte clădiri şi terenuri necesare formării profesionale a persoanelor private de libertate, precum şi desfăşurării activităţilor administrative.
Art. 14: Organizarea spaţiilor auxiliare
Spaţiile auxiliare sunt situate în afara locului de deţinere şi cuprind locuinţe de serviciu, locuinţe de intervenţie şi spaţii pentru activităţi de pregătire, instruire şi recreere a personalului şi a persoanelor private de libertate, precum şi gospodăria agrozootehnică, acolo unde este cazul.
Art. 15: Inspecţiile şi controalele locurilor de deţinere
(1)Pentru asigurarea bunei organizări şi funcţionări a fiecărui loc de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, acestea sunt supuse inspecţiilor şi controalelor curente, ocazionale, inopinate, tematice şi specializate. Acestea se realizează fie din oficiu, fie pe baza unor sesizări sau plângeri şi evaluează, verifică şi controlează modul de îndeplinire a dispoziţiilor legale şi a normelor interne, aplicarea regimului de executare a pedepselor şi a măsurilor preventive, activitatea de educaţie şi intervenţie psihosocială, respectarea drepturilor persoanelor private de libertate, situaţia şi respectarea drepturilor persoanelor care aparţin unor grupuri vulnerabile, folosirea resurselor umane, materiale, financiare, modul în care se realizează paza şi siguranţa obiectivelor, prevenirea unor ilegalităţi, abuzuri şi situaţii de risc, precum şi alte aspecte cu privire la organizarea şi funcţionarea locurilor de deţinere.
(2)Inspecţiile şi controalele sunt realizate de către membrii Corpului de inspecţie al ministrului justiţiei sau de alte persoane desemnate de acesta, de către inspectori sau de persoane anume desemnate din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, precum şi de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
(3)Activitatea desfăşurată de serviciile de probaţiune în penitenciar va fi evaluată şi supusă controlului inspectorilor de probaţiune din cadrul Direcţiei de probaţiune din cadrul Ministerului Justiţiei, al Corpului de control al ministrului justiţiei sau al altor persoane desemnate de acesta.
(4)Constatările, concluziile, recomandările şi evaluările finale fac obiectul unor rapoarte care sunt aduse ia cunoştinţă ministrului justiţiei, directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi personalului controlat. Acestea pot fi făcute publice cu aprobarea autorităţii care Ie-a dispus, a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau a ministrului justiţiei. Dispoziţiile Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
(5)Activitatea centrelor de reţinere şi arestare preventivă din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor este supusă inspecţiilor şi controalelor efectuate de personal specializat din cadrul acestui minister, cu respectarea regulilor şi procedurilor proprii privind organizarea şi desfăşurarea acestor inspecţii şi controale.
(6)Alte autorităţi sau instituţii ale statului pot efectua inspecţii şi controale în cadrul locurilor de deţinere, în funcţie de competenţele acestora, potrivit legilor proprii de organizare şi funcţionare.
CAPITOLUL II:Regulamentul de ordine interioară şi programul zilnic
SECŢIUNEA 1:Regulamentul de ordine interioară
Art. 16: Noţiunea de regulament de ordine interioară
Regulamentul de ordine interioară este documentul prin care directorul locului de deţinere stabileşte regulile pe care trebuie să le respecte persoanele private de libertate şi personalul penitenciarului în vederea asigurării unui climat corespunzător de ordine şi disciplină şi a respectării drepturilor persoanelor private de libertate.
Art. 17: Elaborarea regulamentului de ordine interioară
(1)Administraţia fiecărui loc de deţinere, în funcţie de particularităţi, elaborează şi aplică un regulament propriu privind ordinea interioară.
(2)Regulamentul de ordine interioară este aprobat de către directorul locului de deţinere. Un exemplar al regulamentului de ordine interioară este pus la dispoziţia persoanelor private de libertate, în fiecare cameră de deţinere, în condiţiile art. 73 alin. (2).

(21)Regulamentul de ordine interioară este modificat ori de câte ori este necesar, fiind adus la cunoştinţa persoanelor private de libertate în condiţiile alin. (2).
(22)Regulamentul de ordine interioară se consideră comunicat ori de câte ori persoana privată de libertate se reîntoarce în locul de deţinere în care i-a fost adus la cunoştinţă, cu excepţia cazului în care, de la data luării la cunoştinţă, regulamentul a suferit modificări şi/sau completări, caz în care acesta se comunică în condiţiile alin. (2).

(3)Administraţia locului de deţinere este obligată să afişeze, în locuri vizibile, drepturile şi obligaţiile persoanelor private de libertate, precum şi normele de conduită profesională ale personalului penitenciarului.

Art. 18: Structura regulamentului de ordine interioară
(1)Regulamentul de ordine interioară cuprinde:
a)activităţile zilnice pe care le desfăşoară persoanele private de libertate, prevăzute la art. 19-21 din prezentul regulament;
b)posibilităţile persoanei private de libertate de a comunica cu administraţia locului de deţinere, cu autorităţile judiciare şi administrative, cu soţul sau soţia ori rudele până la gradul al IV-lea inclusiv ori cu alte persoane, cu apărătorii sau cu reprezentanţii misiunilor diplomatice, după caz;
c)drepturile persoanelor private de libertate;
d)obligaţiile şi interdicţiile persoanelor private de libertate;
e)faptele care constituie abateri disciplinare sau infracţiuni prevăzute de Lege;

f)recompensele ce pot fi acordate persoanelor private de libertate;
g)sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate persoanelor private de libertate;
h)măsuri de siguranţă individuală şi colectivă adoptate la nivelul locului de deţinere;
i)modalitatea de păstrare a bunurilor persoanelor private de libertate;
j)regulile de igienă individuală şi colectivă;
k)procedura repartizării şi a transferului persoanelor private de libertate;
l)oferta programelor şi activităţilor educaţionale, culturale, recreative, sportive, ocupaţionale, terapeutice, de asistenţă psihologică şi socială, instruire şcolară şi formare profesională, precum şi de asistenţă religioasă;

m)modul de organizare a activităţilor productive;
n)locurile destinate fumatului;
o)regulile de conduită pe care trebuie să le respecte personalul penitenciarului;
p)alte prevederi.
(2)Respectarea regulamentului de ordine interioară constituie o obligaţie a tuturor persoanelor private de libertate pe întreaga perioadă a privării de libertate.
SECŢIUNEA 2:Programul zilnic
Art. 19: Definirea programului zilnic
(1)Programul zilnic cuprinde totalitatea activităţilor desfăşurate cu persoanele private de libertate în cursul unei zile.
(2)Programul zilnic este diferenţiat în raport de regimul de executare, vârstă, stare de sănătate, folosirea la activităţi productive ori de altă natură, anotimp, precum şi în raport de zilele de repaus.
Art. 20: Conţinutul programului zilnic
(1)În programul zilnic este stipulat, pe ore, timpul de muncă, timpul aflat la dispoziţia persoanei private de libertate şi cel de odihnă, precum şi timpul destinat desfăşurării activităţilor administrativ-gospodăreşti, de curăţenie, de igienă, de plimbare, de instruire şcolară şi formare profesională, activităţilor educative, religioase, sportive, de recreere şi de exercitare a unor drepturi.
(2)Pentru persoanele private de libertate bolnave, internate în spitale sau infirmerii, precum şi pentru femeile gravide, programul zilnic este stabilit de medicul curant.
(3)Planificarea activităţilor în cadrul programului zilnic are în vedere ca persoanele private de libertate să petreacă în afara camerelor de deţinere cât mai mult timp.
(4)Persoanelor private de libertate care, din diferite motive, nu participă la activităţi productive, de educaţie şi intervenţie psihosocială sau de altă natură în afara camerelor de deţinere li se asigură zilnic cel puţin două ore, timp destinat exerciţiilor fizice şi plimbării. Pentru minori şi tineri, timpul destinat plimbării este de minimum 3 ore.
Art. 21: Comunicarea programului zilnic persoanelor private de libertate
(1)Administraţia penitenciarului are obligaţia să aducă la cunoştinţa persoanelor private de libertate programul zilnic, elaborat în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (2), şi să asigure afişarea în locuri vizibile a diferitelor tipuri de programe zilnice.

(2)Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în situaţia în care programul zilnic suferă modificări sau completări.
Art. 22: Timpul de odihnă şi repaus
(1)Persoanelor private de libertate li se asigură zilnic minimum 8 ore de somn.
(2)Persoanelor private de libertate care muncesc sau desfăşoară alte activităţi cu caracter permanent li se asigură cel puţin două zile consecutive de repaus pe săptămână.

(3)Zilele de sărbători legale sunt considerate zile de repaus.
CAPITOLUL III:Drepturile, obligaţiile şi interdicţiile persoanelor private de libertate
SECŢIUNEA 1:Drepturile persoanelor private de libertate
SUBSECŢIUNEA 1:Dreptul la asistenţă medicală
Art. 23: Reglementarea cadrului de realizare a asistenţei medicale
(1)Activitatea de acordare a asistenţei medicale persoanelor private de libertate se desfăşoară cu respectarea reglementărilor Ministerului Sănătăţii Publice şi este stabilită prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului sănătăţii publice.
(2)Persoanele private de libertate sunt asigurate cu plata contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate de la bugetul de stat prin sume cu destinaţie specială, prin bugetul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, respectiv al Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(3)Persoanele private de libertate beneficiază în mod gratuit de servicii de asistenţă medicală şi de medicamente asigurate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul locului de deţinere şi din alte surse, potrivit legii.

Art. 24: Spaţii şi dotări necesare asigurării asistenţei medicale
(1)Pentru asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate, în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor funcţionează o reţea sanitară proprie, care cuprinde: cabinete de medicină primară, cabinete de medicină dentară, farmacii, puncte farmaceutice, infirmerii, cabinete şi ambulatorii de specialitate, penitenciare-spital şi mijloace de transport medical.
(2)Sectorul medical din cadrul unui loc de deţinere cuprinde cel puţin următoarele spaţii şi echipamente:
a)camere de infirmerie pentru bolnavi cu afecţiuni acute, cronice reacutizate, infectocontagioase, tratament antituberculos, persoane aflate în refuz de hrană;
b)camere pentru izolare respiratorie;
c)camere pentru recoltarea sputei;
d)cabinete de consultaţii medicale şi stomatologice;
e)săli de tratament;
f)punct farmaceutic;
g)laborator de tehnică dentară;
h)mijloace de transport adecvate.
Art. 25: Asistenţa medicală primară
(1)La nivelul fiecărui sector medical al unui loc de deţinere se asigură cel puţin un medic de medicină generală sau medic cu specialitatea medicină de familie, precum şi un număr corespunzător de cadre medii sanitare pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale.

(2)Serviciile de asistenţă medicală primară sunt acordate de către medici, fie în cabinetele medicale din locurile de deţinere, fie în infirmerii, dacă pacientul necesită supraveghere medicală permanentă, dar nu se impune internarea în spital.
Art. 26: Asistenţa medicală ambulatorie
(1)Asistenţa medicală ambulatorie se realizează la nivelul cabinetelor de specialitate din locurile de deţinere şi în ambulatoriile din structura penitenciarelor-spital. La nivelul fiecărui sector medical al unui loc de deţinere se asigură, după caz, un medic psihiatru, un medic dentist sau un medic ginecolog. Asistenţa medicală ambulatorie poate fi acordată şi în ambulatoriile din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice sau ministerelor cu reţea sanitară proprie, aflate în relaţii contractuale cu casa de asigurări sociale de sănătate.
(2)Asistenţa medicală ambulatorie se acordă la recomandarea medicului curant, în baza unui bilet de trimitere, în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi cu respectarea normelor metodologice de aplicare a acestuia.
Art. 27: Internarea şi externarea persoanelor private de libertate
(1)Serviciile medicale spitaliceşti se realizează prin internare în penitenciarele-spital, precum şi în alte unităţi sanitare de profil, aflate în relaţii contractuale cu casa de asigurări sociale de sănătate.
(2)Internarea persoanelor private de libertate se face în baza biletului de trimitere eliberat de către medicul curant sau de către medicul de specialitate.
(3)La externare, persoanele private de libertate se transferă la locurile de deţinere de unde au fost internate.
(4)În situaţii justificate, după externare, persoanele private de libertate pot fi transferate şi în alte locuri de deţinere, cu aprobarea directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(5)Serviciile medicale spitaliceşti se acordă în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi cu respectarea normelor metodologice de aplicare a acestuia.
Art. 28: Asistenţa medicală dentară
(1)Serviciile de medicină dentară sunt acordate prin cabinetele de medicină dentară din locurile de deţinere.
(2)Serviciile de medicină dentară preventivă, tratamentele odontale prevăzute în Normele metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi radiografiile dentare sunt gratuite şi sunt decontate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.

(3)Orice alt tratament de medicină dentară, cu excepţia celor prevăzute la alin. (2) şi acordate în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia, solicitat de persoanele private de libertate, se va efectua contra cost. Preţurile pentru lucrările protetice şi alte servicii de medicină dentară, care nu sunt prevăzute la alin. (2) şi nu sunt acordate în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia, sunt stabilite anual de fiecare loc de deţinere în parte, potrivit metodologiei de calcul aprobate prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Lista preţurilor astfel stabilită va fi adusă la cunoştinţa persoanelor private de libertate prin afişare în locuri vizibile.

(4)Tratamentele protetice sunt asigurate conform prevederilor Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi cu respectarea normelor metodologice de aplicare a acestuia.
(5)Contravaloarea contribuţiei personale pentru lucrările protetice se suportă de către persoana privată de libertate.
(6)La solicitarea persoanei private de libertate care are afectată grav funcţia masticatorie în perioada detenţiei, cu consecinţe asupra funcţiei digestive, situaţie identificată de un medic specialist din sistemul penitenciar, şi atunci când se constată din analizarea veniturilor sale că nu are mijloacele financiare necesare, contravaloarea contribuţiei personale va fi suportată din bugetul unităţii, în limita fondurilor alocate în acest scop, sau din alte surse, potrivit legii.

Art. 29: Asigurarea medicamentelor
(1)Persoanele private de libertate beneficiază gratuit de medicamentele prevăzute în Nomenclatorul produselor medicamentoase de uz uman, aprobat de Agenţia Naţională a Medicamentului.
(2)Prescrierea medicamentelor se face numai de către medicul curant, în urma consultaţiilor acordate sau la recomandarea medicilor de specialitate.
(3)Modul de acordare a medicamentelor cu şi fără contribuţie personală decontate din Fondul naţional de asigurări sociale de sănătate este stabilit prin Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Art. 30: Examenul medical
Examenul medical al persoanelor private de libertate se realizează la primirea în locul de deţinere, în mod periodic în timpul executării pedepsei, la transfer, la punerea în libertate, la solicitarea persoanelor private de libertate, precum şi ori de câte ori este necesar.
Art. 31: Confidenţialitatea datelor privind starea de sănătate a persoanelor private de libertate
(1)Examenul medical se realizează cu respectarea confidenţialităţii acestuia şi a intimităţii persoanei în cauză.
(2)Informaţiile cu privire la starea de sănătate pot fi furnizate numai în cazul în care persoanele private de libertate îşi dau consimţământul explicit sau în cauzele expres prevăzute de lege.
(3)Informaţiile rezultate din examenul medical vor fi arhivate în dosarul medical al persoanei private de libertate, aceasta având dreptul să îşi consulte dosarul medical sau să primească, la cerere, fotocopii de pe acesta, conform dispoziţiilor art. 42 din Lege, precum şi să solicite şi să primească, la externarea din spital, un rezumat scris al investigaţiilor, diagnosticului, tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării, în conformitate cu prevederile art. 12 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003.
Art. 32: Măsuri ocazionate de constatarea urmelor de violenţă
(1)În cazul în care la examenul medical se constată că persoana privată de libertate prezintă semne de violenţă, medicul are obligaţia de a consemna cele constatate în dosarul medical al persoanei private de libertate şi de a înştiinţa imediat directorul locului de deţinere. În cazul în care medicul constată că persoana condamnată a fost supusă la tortură, tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente, acesta va proceda potrivit prevederilor art. 51 alin. (3) din Lege.
(2)În cazurile prevăzute la alin. (1), persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate are dreptul de a cere, în scris, să fie examinată, la locul de deţinere, de către un medic legist sau de către un medic din afara sistemului penitenciar.
(3)Constatările medicului din afara locului de deţinere sunt consemnate în dosarul medical al persoanei private de libertate, iar certificatul medico-legal se anexează la fişa medicală, după ce pacientul a luat cunoştinţă de conţinutul său, sub semnătură.
(4)Cheltuielile ocazionate de examenele medicale prevăzute la alin. (2) se suportă de către solicitant, cu excepţia cazurilor în care se constată că acesta nu are mijloacele financiare necesare pentru plata contribuţiei personale, caz în care cheltuielile vor fi suportate din bugetul unităţii.
Art. 33: Măsuri în caz de autoagresiune
(1)În cazul în care medicul locului de deţinere constată că persoana privată de libertate a recurs la acţiuni de autoagresiune, întocmeşte un proces-verbal care, după ce este avizat de către directorul unităţii, se aduce la cunoştinţa persoanei private de libertate, sub semnătură, şi se ataşează la dosarul individual. O copie a procesului-verbal se transmite instanţei de executare.
(2)Durata internării în spital se menţionează în procesul-verbal care se comunică de către administraţia locului de deţinere instanţei de executare, pentru a proceda conform dispoziţiilor legale.
(3)Cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale şi tratamentul aplicat persoanelor private de libertate în situaţiile prevăzute la alin. (1) sunt imputabile celor în cauză.
Art. 34: Informarea persoanelor private de libertate despre evoluţia stării de sănătate
(1)Cu prilejul consultaţiei, persoanele private de libertate sunt informate cu privire la starea personală de sănătate, despre prognosticul evolutiv, investigaţiile necesare, precum şi despre condiţiile terapeutice.
(2)Persoanele private de libertate au dreptul să refuze o intervenţie medicală, asumându-şi în scris răspunderea pentru această decizie. Pacientul este informat despre consecinţele medicale ale refuzului sau întreruperii actelor medicale.
(3)Refuzul persoanei private de libertate privind efectuarea unei intervenţii medicale sau întreruperea actelor medicale la cererea acesteia nu poate face obiectul unui raport de incident şi nu constituie abatere disciplinară.
Art. 35: Interzicerea experimentelor ştiinţifice
Persoanele private de libertate nu pot fi supuse, nici chiar cu consimţământul lor, experimentelor ştiinţifice.
Art. 36: Asistenţa medicală a femeii gravide
(1)Medicul locului de deţinere trebuie să ia în evidenţă femeia gravidă încă de la primire, dispensarizarea acesteia fiind efectuată conform indicaţiilor medicului de specialitate obstetrică-ginecologie.
(2)Femeia gravidă beneficiază pe perioada sarcinii de regim alimentar şi de condiţii de muncă potrivit normelor legale. Conţinutul acestor norme legale este adus la cunoştinţă femeii gravide prin înmânarea unei fotocopii a acestor norme. Femeia gravidă semnează pentru primirea acestor fotocopii.
(3)Femeia gravidă cu evoluţie normală a sarcinii este internată cu 30 de zile anterior datei probabile a naşterii într-o secţie de specialitate a unui penitenciar-spital.
(4)Penitenciarul-spital în care se află femeia gravidă ia măsuri pentru ca naşterea copilului să se realizeze într-un spital din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice.
Art. 37: Dispoziţii referitoare la îngrijirea unui copil în locul de deţinere
(1)Locurile de deţinere, desemnate prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, asigură condiţiile necesare pentru ca mama privată de libertate, la solicitarea acesteia, să îşi poată îngriji copilul până la împlinirea vârstei de un an.

(2)În cazul naşterii unui copil, administraţia locului de deţinere asigură condiţii pentru declararea naşterii potrivit dispoziţiilor art. 17-26 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, cu modificările şi completările ulterioare, încunoştinţând femeia gravidă cu privire la conţinutul acestor dispoziţii legale. Dispoziţiile art. 36 alin. (2) teza finală din prezentul regulament se aplică în mod corespunzător.
(3)Copilul poate rămâne cu mama în camere special amenajate până la împlinirea vârstei de un an, după care este încredinţat tatălui, unui membru de familie sau unei instituţii specializate indicate de mamă.
(4)Cu acordul mamei, copilul poate fi încredinţat şi înainte de împlinirea vârstei de un an. Încredinţarea se realizează şi atunci când mama nu este aptă să aibă grijă de el sau ti supune la rele tratamente.
(5)În cazul când mama îşi poate manifesta voinţa cu privire la încredinţarea copilului, i se ia consimţământul, în scris, în două exemplare, de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, dintre care unul se trimite persoanei fizice sau instituţiei de ocrotire căreia i se încredinţează copilul, iar al doilea exemplar rămâne la dosarul individual al persoanei private de libertate.
(6)În situaţiile prevăzute de alin. (2)-(5), se înştiinţează Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, care procedează potrivit prevederilor Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
SUBSECŢIUNEA 2:Dreptul la vizită
Art. 38: Organizarea acordării dreptului la vizită
(1)Pentru menţinerea legăturii cu familia şi pentru medierea contactului cu diverse persoane şi organizaţii, administraţia locului de deţinere asigură posibilitatea vizitării persoanelor private de libertate.
(2)Administraţia locului de deţinere este obligată să asigure un program zilnic de 12 ore pentru exercitarea dreptului la vizită de către persoanele private de libertate.
(3)În cazul persoanelor condamnate din regimul de maximă siguranţă şi închis, precum şi în cazul acelora pentru care nu s-a stabilit încă regimul de executare a pedepsei vizita se desfăşoară în spaţii special amenajate, de regulă, cu dispozitive de separare între vizitat şi vizitator, sub supraveghere vizuală.

(4)Directorul unităţii poate aproba, în situaţiile prevăzute la alin. (3), ca vizita să se desfăşoare în spaţii fără dispozitive de separare în următoarele situaţii:
a)pentru stimularea persoanelor private de libertate care au o conduită corespunzătoare, participă activ la activităţile lucrative, de educaţie şi asistenţă psihosocială şi îndeplinesc obiectivele stabilite în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică.

b)cu ocazia unor evenimente deosebite, zi de naştere, căsătorie, naşterea unui copil, decesul unui membru de familie;
c)la solicitarea membrilor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante, cu ocazia vizitelor întreprinse de aceştia în penitenciare.
(5)În cazul persoanelor private de libertate, încadrate în regimul semideschis şi deschis, vizita se desfăşoară în spaţii special amenajate, fără dispozitive de separare între vizitat şi vizitator, sub supraveghere vizuală. În aceleaşi condiţii se desfăşoară vizita în cazul minorilor, indiferent de regimul de executare în care sunt încadraţi.

(6)În cazuri temeinic justificate, directorul unităţii poate dispune, în situaţiile prevăzute la alin. (5), ca vizita să se desfăşoare în spaţii cu dispozitive de separare, numai pe perioada care a determinat această măsură.
(7)Amenajarea şi dotarea spaţiilor pentru acordarea dreptului la vizită se stabilesc prin regulamentul prevăzut de art. 16 din Lege.

(8)Durata şi periodicitatea vizitelor se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 39: Persoanele vizitatoare
(1)Persoanele private de libertate pot fi vizitate de soţ sau soţie ori de rudele până la gradul al IV-lea inclusiv. Cu consimţământul persoanei private de libertate, aceasta poate fi vizitată şi de alte persoane, cu aprobarea scrisă a directorului locului de deţinere.
(2)Persoanele vizitatoare nu pot vizita simultan două sau mai multe persoane private de libertate. Prin excepţie, soţul sau soţia ori rudele până la gradul al IV-lea inclusiv pot vizita simultan două sau mai multe persoane private de libertate, cu respectarea regulilor de acordare a vizitei, corespunzătoare regimului de executare cel mai sever în care se află una dintre persoanele vizitate.
(3)Numărul de persoane care pot vizita simultan una sau mai multe persoane private de libertate poate fi limitat, prin decizie motivată a directorului penitenciarului, în cazul în care nu sunt condiţii pentru desfăşurarea în condiţii normale a vizitei. Copiii în vârstă de până la 14 ani pot vizita persoana privată de libertate numai însoţiţi de o persoană majoră.
(4)Persoana sosită în vizită este obligată să-şi dovedească identitatea. Dovada identităţii se face cu cartea sau buletinul de identitate, cu paşaportul sau cu orice alt act prevăzut cu fotografie, emis de o autoritate a statului al cărui cetăţean sau rezident este. În caz de îndoieli asupra realităţii identităţii, vizita nu se aprobă.
(41)Relaţia de rudenie se dovedeşte de către persoanele vizitatoare prin actele de stare civilă sau declaraţie pe propria răspundere.

(5)Nu este permisă vizita persoanelor care pot avea o influenţă negativă asupra comportamentului persoanelor private de libertate, a persoanelor care se află în stare de ebrietate sau a celor care încearcă să introducă alcool ori obiecte interzise în locul de desfăşurare a vizitei. Persoanele despre care se deţin date şi informaţii că ar putea periclita siguranţa locului de deţinere nu sunt primite la vizită.
(6)Constatarea situaţiilor prevăzute la alin. (5) se face prin dispoziţie a directorului locului de deţinere.
Art. 40: Vizitele între persoanele private de libertate
(1)Directorul locului de deţinere poate aproba vizite între persoane private de libertate, indiferent de regimul de executare, în sectorul de acordare a drepturilor la vizite, în spaţii prevăzute cu dispozitive de separare.
(11)Dispoziţiile art. 38 alin. (4) lit. a) şi b) se aplică în mod corespunzător.

(2)Despre efectuarea vizitei se fac menţiuni în documentele de evidenţă ale fiecărei persoane private de libertate.
Art. 41: Controlul corporal şi al bagajelor
(1)În scopul prevenirii introducerii în locul de deţinere de armament, muniţie ori substanţe stupefiante, toxice sau explozive, precum şi a altor bunuri şi obiecte interzise a se afla în posesia persoanelor private de libertate, vizitatorii sunt supuşi în mod obligatoriu controlului antiterorist ori de specialitate, prin observare, palpare, control corporal sau utilizarea unor echipamente tehnice fixe ori portabile de detectare a celor menţionate, şi sunt obligaţi să depună la postul de control bagajele şi obiectele care nu au legătură cu efectuarea vizitei.

(11)Înainte de efectuarea controlului, persoanele vizitatoare sunt informate, prin afişare în locuri accesibile acestora, cu privire la bunurile şi obiectele permise a se afla în posesia persoanelor private de libertate.
(12)Bunurile şi obiectele interzise, nedeclarate, descoperite cu prilejul controlului asupra persoanelor vizitatoare, se ridică şi se conservă, întocmindu-se un proces-verbal în acest sens, fiind anunţate de îndată organele de cercetare penală.
(13)Bunurile şi obiectele interzise care intră sub incidenţa art. 742 din Lege sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul regulament.

(2)Acordarea dreptului la vizită implică efectuarea percheziţiei corporale a persoanei private de libertate, atât înainte, cât şi după efectuarea acesteia, în condiţiile prevăzute de art. 200 din prezentul regulament.
Art. 42: Sancţiunea nerespectării regulilor de desfăşurare a vizitei
Nerespectarea regulilor privind desfăşurarea vizitei atrage întreruperea acesteia, iar motivele se consemnează de către cel care a luat măsura într-un registru special constituit. În aceste situaţii, vizita întreruptă se înregistrează ca fiind efectuată.
Art. 43: Condiţii de acordare a vizitei intime
(1)Persoanele private de libertate beneficiază, la cerere, de vizită intimă dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)sunt condamnate definitiv şi sunt repartizate într-un regim de executare a pedepselor privative de libertate;
b)nu sunt cercetate sau în curs de judecată în alte cauze penale;
c)există o relaţie de căsătorie, dovedită prin copie a certificatului de căsătorie, sau, după caz, o relaţie de parteneriat similară relaţiilor stabilite între soţi;
d)nu au beneficiat, în ultimele 3 luni anterioare solicitării vizitei intime, de permisiunea de ieşire din penitenciar;
e)nu au fost sancţionate disciplinar pe o perioadă de 6 luni anterioară solicitării vizitei intime sau sancţiunea a fost ridicată;
f)participă activ la programele şi activităţile de educaţie şi asistenţă psihosocială recomandate în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică ori la activităţi productive.
(2)În cazul în care între momentul aprobării cererii şi cel al acordării dreptului persoana privată de libertate nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de alin. (1), vizita intimă nu se acordă.
(3)Pentru acordarea vizitei intime, partenerii trebuie să fi avut o relaţie similară relaţiilor stabilite între soţi de minimum 6 luni, anterior momentului solicitării vizitei intime. Solicitanţii vor da declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte îndeplinirea condiţiei.
(4)Pentru relaţiile între persoane private de libertate, existenţa relaţiei de parteneriat anterioare solicitării vizitei intime se dovedeşte prin vizitele efectuate între acestea, potrivit dispoziţiilor art. 40.

Art. 44: Periodicitatea şi durata acordării vizitei intime
(1)Persoanele private de libertate beneficiază trimestrial de vizită intimă, cu durata de două ore. Prin excepţie, frecvenţa vizitei intime poate fi lunară, pentru primul an după încheierea căsătoriei, în cazul persoanelor care s-au căsătorit în timpul detenţiei, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 43.
(2)Atunci când vizita intimă este determinată, potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. (1) din Lege, de încheierea căsătoriei în timpul detenţiei, durata acesteia este de 48 de ore. Vizita se va desfăşura cu acordul directorului penitenciarului, care va stabili totodată şi momentul în care se desfăşoară vizita, informând în timp util soţii.
(3)În mod excepţional, vizita prevăzută la alin. (2) poate fi întreruptă pentru o perioadă de maximum 24 de ore, fără ca perioada de timp pentru care a avut loc întreruperea să se calculeze la durata totală a vizitei.
(4)Pentru vizita prevăzută la alin. (2) nu este necesar să fie îndeplinite condiţiile menţionate la art. 43.

Art. 45: Procedura acordării vizitei intime
(1)Vizita intimă se aprobă de directorul locului de deţinere, la solicitarea scrisă a persoanei private de libertate.

(2)Persoana privată de libertate, soţul sau soţia ori, după caz, partenerul sau partenera are obligaţia, sub sancţiunea prevederilor art. 309 din Codul penal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, să se informeze reciproc cu privire la existenţa unei boli venerice sau a sindromului imunodeficitar dobândit - SIDA, întocmind fiecare o declaraţie pe propria răspundere despre această informare. Declaraţiile se depun la dosarul individual al persoanei private de libertate.
(3)Menţiuni despre acordarea vizitei intime se fac în documentele de evidenţă de la sectorul vizită şi în modulul corespunzător al aplicaţiei informatizate de gestiune a datelor despre persoanele private de libertate.
(4)Dispoziţiile art. 39 alin. (4)-(6), ale art. 41 şi 42 din prezentul regulament se aplică în mod corespunzător.
(5)Administraţia locului de deţinere pune la dispoziţie mijloace de protecţie şi materiale de informare pentru prevenirea bolilor cu transmitere sexuală.
(6)Modul de desfăşurare, măsurile de siguranţă, supraveghere, amenajarea şi dotarea spaţiilor destinate acordării acestui tip de vizită se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 16 alin. (2) din Lege.
Art. 46: Vizita apărătorului
(1)Persoanele private de libertate au dreptul de a primi oricând vizite ale apărătorului.
(2)Întrevederea cu apărătorul se realizează în încăperi special amenajate, în condiţii de confidenţialitate, sub supraveghere vizuală.
(3)Amenajarea şi dotarea spaţiilor destinate vizitei apărătorului, precum şi condiţiile în care se acordă vizita se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 16 alin. (2) din Lege.
Art. 47: Vizita altor persoane cu atribuţii oficiale
(1)Vizitele notarilor publici şi ale executorilor judecătoreşti se desfăşoară în condiţiile art. 46 alin. (2) şi (3) din prezentul regulament.
(2)Vizita persoanelor prevăzute la alin. (1) se efectuează în intervalul orar stabilit potrivit art. 38 alin. (2) din prezentul regulament. În situaţii excepţionale, cu aprobarea directorului unităţii, vizita se poate efectua şi în afara programului de vizite stabilit.
Art. 48: Vizita reprezentanţilor diplomatici
(1)Administraţia locului de deţinere informează persoanele private de libertate de cetăţenie străină despre posibilitatea de a lua legătura cu reprezentanţii diplomatici şi îi sprijină în vederea contactării acestora, în conformitate cu prevederile art. 53 din Lege.
(2)Persoanele private de libertate cu altă cetăţenie decât cea română, precum şi apatrizii pot fi vizitate, cu informarea directorului unităţii, de către funcţionari ai reprezentanţelor diplomatice sau consulare, care le reprezintă interesele.
(3)Vizitele se desfăşoară în timpul zilei, în condiţiile prevăzute la art. 46 alin. (2) şi (3) din prezentul regulament.
Art. 49: Evidenţierea vizitelor apărătorului, reprezentanţilor diplomatici şi ale altor persoane cu atribuţii oficiale
Vizitele efectuate în condiţiile prevăzute la art. 46-48 din prezentul regulament se acordă în afara drepturilor reglementate prin ordin al ministrului justiţiei privind durata şi periodicitatea vizitelor, dar se consemnează în documentele de evidenţă de la sectorul vizită şi în modulul corespunzător din aplicaţia informatizată de gestiune a datelor despre persoanele private de libertate.
SUBSECŢIUNEA 3:Dreptul de petiţionare şi la corespondenţă
Art. 50: Dreptul de petiţionare
(1)În baza dreptului de petiţionare, orice persoană privată de libertate poate, pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale, să scrie şi să adreseze cereri, reclamaţii şi sesizări către orice persoană autorizată, instituţie, organizaţie guvernamentală, neguvernamentală, locală, centrală, naţională sau internaţională.
(2)Persoanele private de libertate sunt informate cu privire la condiţiile de exercitare a dreptului de petiţionare, de îndată ce sunt primite în locurile de deţinere şi pe toată perioada executării pedepsei, de către personalul administraţiei ori de alte persoane autorizate.
(3)Fiecare persoană privată de libertate are posibilitatea de a se adresa direct, în scris sau verbal, judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, directorului locului de deţinere ori persoanelor desemnate de acesta din urmă.
(4)Persoanelor private de libertate li se asigură posibilitatea de a fi ascultate de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, inspectori sau alţi reprezentanţi autorizaţi, fără prezenţa personalului locului de deţinere.
(5)Persoanele private de libertate, la cerere, pot fi audiate de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, conform programului stabilit de acesta, precum şi săptămânal, de directorul locului de deţinere.

Art. 51: Dreptul la corespondenţă
(1)Orice persoană privată de libertate are dreptul de a trimite şi de a primi corespondenţă.
(2)Dreptul la corespondenţă este nelimitat pentru toate categoriile de persoane private de libertate.
(3)Corespondenţa primită de către persoana privată de libertate, este supusă controlului antiterorist şi de specialitate.
(4)În scopul prevenirii introducerii în penitenciar, prin intermediul corespondenţei, a drogurilor, substanţelor toxice, explozibililor sau altor asemenea obiecte a căror deţinere este interzisă, corespondenţa poate fi deschisă, fără a fi citită, în prezenţa persoanei condamnate.
Art. 52: Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiţionare şi la corespondenţă
(1)Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiţionare şi la corespondenţă sunt suportate de persoana privată de libertate care exercită acest drept.
(2)Dacă persoanele private de libertate nu dispun de mijloacele băneşti necesare, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petiţionare şi la corespondenţă sunt suportate de către administraţia locului de deţinere, în conformitate cu dispoziţiile art. 46 alin. (5) şi (6) din Lege.

(3)Cheltuielile ocazionate de exercitarea drepturilor de petiţionare şi la corespondenţă, prin trimiteri poştale în alt regim decât cel simplu, sunt suportate în totalitate de persoanele private de libertate.
Art. 53: Distribuirea şi evidenţa materialelor destinate exercitării dreptului de petiţionare şi la corespondenţă
Procedura de distribuire a materialelor destinate exercitării dreptului de petiţionare şi la corespondenţă se aprobă prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
SUBSECŢIUNEA 4:Dreptul la convorbiri telefonice
Art. 54: Exercitarea dreptului
(1)Orice persoană privată de libertate are dreptul de a efectua săptămânal, pe cheltuiala sa, cel puţin o convorbire telefonică de la telefoanele instalate în incinta locului de deţinere, cu persoane din exteriorul locului de deţinere, atât din ţară, cât şi din străinătate.
(2)Sunt interzise deţinerea şi folosirea telefoanelor mobile, precum şi a altor dispozitive de comunicare la distanţă, de către persoanele private de libertate, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 127 alin. (7).

SUBSECŢIUNEA 5:Dreptul de a primi bunuri şi de a efectua cumpărături
Art. 55: Exercitarea dreptului de a primi bunuri
(1)Pachetele cu bunuri permise la păstrare de persoanele private de libertate se primesc cu prilejul vizitelor. Acestea se distribuie numai în cadrul sectorului de acordare a dreptului la vizită.
(2)Sumele de bani se primesc de la familie sau de la alte persoane, prin mandat poştal ori prin depunere directă la sectorul vizită, şi se consemnează în fişa contabilă nominală, putând fi folosite conform prevederilor art. 49 alin. (4) şi ale art. 63 din Lege.

(21)Sumele de bani introduse în locul de deţinere pe alte căi decât cele prevăzute la alin. (2), precum şi cele găsite asupra persoanelor private de libertate cu ocazia percheziţiilor se confiscă şi se fac venit la bugetul de stat.
(22)Pentru motive temeinic justificate, persoanele private de libertate pot transfera altor persoane private de libertate sume de bani, cu aprobarea directorului locului de deţinere în care se află solicitantul.

(3)Se interzice primirea de articole şi bunuri care ar putea pune în pericol siguranţa locului de deţinere, buna convieţuire sau sănătatea persoanelor private de libertate, de stupefiante, substanţe psihotrope, substanţe care conţin alcool, precum şi a celor a căror manipulare implică risc de deteriorare.
(4)Se interzice primirea de bunuri, alimente şi obiecte peste limitele admise, prevăzute în ordinul ministrului justiţiei privind bunurile care pot fi primite, păstrate şi folosite de aceste persoane.

(5)Articolele şi bunurile sunt supuse controlului specific în prezenţa persoanelor private de libertate, înainte de a le fi predate.
(6)[textul din Art. 55, alin. (6) din titlul III, capitolul III, sectiunea 1, subsectiunea 5 a fost abrogat la 14-dec-2010 de Art. 1, punctul 30. din Hotarirea 1113/2010]
Art. 56: Exercitarea dreptului de a efectua cumpărături
(1)Persoanele private de libertate au dreptul de a cumpăra săptămânal de la punctele comerciale din incinta locurilor de deţinere, în limita a 1/2 din valoarea salariului minim brut pe economie, alimente, apă minerală, băuturi răcoritoare, ţigări şi alte bunuri de natura celor permise să fie primite, precum şi cele necesare exercitării drepturilor de petiţionare, la corespondenţă şi la convorbiri telefonice.
(11)În situaţia în care administraţia locului de deţinere nu poate asigura un punct comercial în incinta locului de deţinere, cumpărăturile pot fi făcute din afara acestuia de către administraţia locului de deţinere, în baza cererii persoanelor private de libertate şi a ofertelor puse la dispoziţie de către operatorii economici, cuprinzând toate tipurile de produse ce pot fi asigurate de către aceştia, în conformitate cu categoriile de bunuri prevăzute de normele legale în vigoare.

(2)Medicul curant poate restricţiona cumpărarea de către persoanele private de libertate bolnave a unor alimente contraindicate în afecţiunile de care suferă ori a produselor din tutun.
SUBSECŢIUNEA 6:Contactul cu exteriorul
Art. 57: Informarea autorităţilor cu privire la prezenţa persoanelor private de libertate în diferite zone din afara locului de deţinere
În toate situaţiile în care persoanele private de libertate se află nesupravegheate de către personalul locului de deţinere, în diferite zone din afara acestuia, sunt informate organele de poliţie din raza teritorială a acestor zone.

Art. 58: Contactul cu diferite persoane şi organizaţii
Administraţia Naţională a Penitenciarelor încurajează şi susţine iniţiativele organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale, naţionale şi internaţionale, precum şi ale persoanelor fizice care contribuie sau sprijină financiar activitatea de educaţie, asistenţă psihosocială şi asistenţă religioasă desfăşurată în locurile de deţinere, dacă acestea nu contravin prevederilor legale şi regulilor privind siguranţa locului de deţinere.

Art. 59: Relaţia cu mass-media
(1)Directorul locului de deţinere poate aproba contactarea, inclusiv prin încuviinţarea de întâlniri, între reprezentanţii mass-media şi persoanele condamnate definitiv, cu acordul scris al persoanelor în cauză, în condiţiile în care nu se periclitează siguranţa locului de deţinere sau drepturile şi libertăţile persoanelor private de libertate.
(2)În cazul nerespectării regulilor stabilite de administraţia locului de deţinere de către reprezentantul mass-media, pe timpul cât se află în locul de deţinere, directorul locului de deţinere poate întrerupe întâlnirea cu persoanele condamnate definitiv. In situaţii grave, în cazul în care reprezentantul mass-media a încălcat în mod repetat regulile stabilite de administraţia locului de deţinere, directorul locului de deţinere poate anula aprobarea emisă.
(3)Întâlnirile cu reprezentanţii mass-media nu se calculează în numărul vizitelor la care are dreptul persoana privată de libertate.
Art. 60: Accesul la mijloacele de informare în masă
Persoanele private de libertate, indiferent de regimul de executare în care sunt clasificate, au acces la mijloacele de informare în masă, prin intermediul radioului, televizorului, revistelor şi ziarelor, literatură beletristică şi de specialitate.
SUBSECŢIUNEA 7:Căile de atac împotriva măsurilor luate de administraţia locului de deţinere
Art. 61: Exercitarea drepturilor persoanelor private de libertate
(1)Împotriva măsurilor referitoare la exercitarea drepturilor prevăzute în prezenta secţiune, dispuse de administraţia locului de deţinere, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoştinţă de măsura luată, în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Lege.
(2)Persoana privată de libertate este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deţinere, de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
(3)Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane în vederea aflării adevărului.
(4)Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate soluţionează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 10 zile de la primirea acesteia şi pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a)admite plângerea şi dispune anularea, revocarea sau modificarea măsurii luate de administraţia locului de deţinere;
b)respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată.
(5)Încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se comunică persoanei private de libertate şi administraţiei locului de deţinere în termen de două zile de la data pronunţării acesteia.

(6)Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana privată de libertate şi administraţia locului de deţinere pot introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

(7)Contestaţia se judecă potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. (2)-(5) din Codul de procedură penală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător.
(8)Hotărârea judecătoriei este definitivă.
SECŢIUNEA 2:Obligaţiile şi interdicţiile persoanelor private de libertate
Art. 62: Obligaţiile persoanelor private de libertate
Persoanele private de libertate au următoarele obligaţii:
a)să se conformeze restricţiilor ce decurg din Lege, din prezentul regulament, din ordinele şi deciziile emise în baza acestora şi din regulamentul de ordine interioară al locului de deţinere;
b)să execute dispoziţiile legale date de administraţia locului de deţinere;
c)să se supună percheziţiei cu ocazia primirii în locul de deţinere, precum şi pe parcursul privării de libertate, ori de câte ori este necesar;
d)să respecte regulile stabilite de administraţia locului de deţinere pe perioada cât au permisiune de ieşire din penitenciar;
e)să se conformeze dispoziţiilor date de organele judiciare;
f)să respecte regulile de igienă individuală şi colectivă, precum şi indicaţiile medicului;
g)sa manifeste grijă faţă de integritatea bunurilor din proprietatea publică şi privată;
h)să respecte repartizarea pe camerele de deţinere;
i)să nu desfăşoare acţiuni care urmăresc aducerea de prejudicii administraţiei penitenciare sau altor persoane;
j)să respecte programul zilnic, cel de muncă, precum şi orarul activităţilor de educaţie şi asistenţă psihosocială care se derulează în penitenciar;

k)să manifeste o atitudine cuviincioasă faţă de orice persoană cu care intră în contact;
l)să aibă o ţinută decentă, curată şi îngrijită;
m)să îndeplinească în bune condiţii activităţile la care participă;
n)să asigure şi să menţină ordinea şi curăţenia în camerele de deţinere şi în celelalte locuri în care au acces.
o)să frecventeze cursurile învăţământului obligatoriu.

Art. 63: Interdicţiile persoanelor private de libertate
Persoanelor private de libertate le sunt interzise:
a)exercitarea de acte de violenţă asupra personalului, persoanelor care execută misiuni la locul de deţinere sau care se află în vizită, asupra celorlalte persoane private de libertate, precum şi asupra oricăror alte persoane;
b)organizarea, sprijinirea sau participarea la revolte, răzvrătiri, acte de nesupunere pasive sau active ori alte acţiuni violente, în grup, de natură să pericliteze ordinea, disciplina şi siguranţa locului de deţinere;
c)iniţierea sau participarea la acte de sustragere de la executarea măsurilor privative de libertate;
d)deţinerea, comercializarea sau consumul de stupefiante, băuturi alcoolice ori de substanţe toxice sau ingerarea fără prescripţie medicală a unor medicamente de natură a crea tulburări de comportament;
e)sustragerea în orice mod de la executarea unei sancţiuni disciplinare;
f)instigarea altor persoane private de libertate la săvârşirea de abateri disciplinare;
g)stabilirea de relaţii cu persoane private de libertate sau persoane din interiorul ori exteriorul locului de deţinere, cu scopul de a împiedica înfăptuirea justiţiei sau aplicarea normelor regimului de executare a măsurilor privative de libertate;
h)sustragerea sau distrugerea unor bunuri sau valori de la locul de muncă ori aparţinând locului de deţinere, personalului, persoanelor care execută activităţi în locul de deţinere sau se află în vizită, precum şi a bunurilor aparţinând altor persoane, inclusiv celor private de libertate;
i)prezenţa în zone interzise sau la ore nepermise în anumite spaţii din locul de deţinere, stabilite prin regulamentul de ordine interioară, precum şi nerespectarea orei de revenire în locul de deţinere;
j)procurarea, deţinerea, utilizarea sau transmiterea de bani, medicamente, telefoane mobile, accesorii ale telefoanelor mobile, bunuri sau alte valori în alte condiţii decât cele admise;

k)substituirea identităţii unei alte persoane;
l)împiedicarea cu intenţie a desfăşurării programelor care se derulează în locul de deţinere;
m)confecţionarea, deţinerea, utilizarea sau transmiterea de obiecte interzise;

n)obţinerea sau încercarea de obţinere, prin violenţă, constrângere, promisiuni, servicii, cadouri sau alte mijloace, de avantaje morale ori materiale de la personal, de la persoanele care execută misiuni la locul de deţinere sau care se află în vizită ori de la celelalte persoane private de libertate, precum şi de la oricare altă persoană;
o)comunicarea cu exteriorul, în alte condiţii şi prin alte metode decât cele stabilite prin reglementările în vigoare;
p)ameninţarea personalului, a persoanelor care execută misiuni la locul de deţinere sau care se află în vizită, a celorlalte persoane private de libertate, precum şi a oricăror alte persoane;
q)utilizarea în mod necorespunzător sau în alte scopuri a bunurilor puse la dispoziţie de administraţia locului de deţinere;
r)autoagresiunea în orice mod şi prin orice mijloace;
s)tulburarea orarului zilnic, inclusiv a liniştii, după ora stingerii până la deşteptare;

ş)practicarea jocurilor de noroc cu scopul de a obţine foloase;
t)fumatul în alte locuri decât cele permise;
ţ)exprimarea, în public, prin gesturi sau acte obscene ori care atrag oprobriul;
u)orice manifestare cu caracter discriminatoriu, care aduce atingere demnităţii umane prin deosebirea, excluderea, restricţia sau preferinţa pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării în condiţii de egalitate a drepturilor fundamentale.
CAPITOLUL IV:Primirea şi înregistrarea persoanelor private de libertate
Art. 64: Documentele pe care le conţine dosarul individual la primirea în locul de deţinere
(1)Persoanele private de libertate sunt primite în locurile de deţinere cu dosarele individuale prevăzute de art. 29 alin. (2) din Lege, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă ori a mandatului de arestare preventivă sau a ordonanţei de reţinere, după stabilirea identităţii acestora şi verificarea valabilităţii şi autenticităţii documentelor.
(2)Mandatul de arestare preventivă sau mandatul de executare a pedepsei sunt, după caz, însoţite de copia hotărârii de condamnare, copia cazierului judiciar, procesul-verbal de introducere în arest, fişa de cunoaştere individuală, fişa medicală, acte de identitate, fotografie faţă şi profil, fişă dactiloscopică şi adresa de predare a persoanei private de libertate.
(3)Fişa de cunoaştere individuală cuprinde menţiuni privind gradul de risc al persoanei primite, apartenenţa la grupări de crimă organizată sau teroriste, modul de comportare în societate, dacă a fost dată în urmărire, dacă s-a opus reţinerii sau arestării sau dacă a fost consumatoare de droguri.
(4)Pentru minori şi tineri, dosarul cuprinde şi foaia matricolă şcolară, certificatul de calificare, ancheta socială şi referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune, după caz.
(5)Pentru primirea persoanelor private de libertate în penitenciarele-spital este necesară recomandarea de internare din partea medicului sau o dispoziţie a organului judiciar. În caz de urgenţă, se va proceda la internarea persoanei private de libertate în cea mai apropiată unitate spitalicească din subordinea Ministerului Sănătăţii Publice.
(6)Administraţia locului de deţinere poate respinge motivat primirea persoanelor private de libertate în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de alin. (1), (2) şi (5).

(7)În cazul în care la primirea în locul de deţinere nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de alin. (3) şi (4), administraţia locului de deţinere va primi persoana privată de libertate, urmând ca documentele care trebuiau să o însoţească să fie transmise în termen de 15 zile.

Art. 65: Fotografierea, amprentarea şi prelevarea de probe biologice
Persoanele private de libertate sunt obligate să se supună amprentării, fotografierii şi prelevării probelor biologice, în cadrul procedurilor legale, cu ocazia primirii în locurile de deţinere şi ori de câte ori este nevoie.
Art. 66: Înregistrarea primirii
(1)Datele de identitate, anul, luna, ziua şi ora primirii, actul în baza căruia s-a făcut primirea persoanei private de libertate şi autoritatea care l-a emis se consemnează în registrul prevăzut de art. 79 lit. a) din Lege.
(2)Personalul desemnat care participă la primirea persoanelor private de libertate efectuează operaţiunile şi întocmeşte documentele stabilite prin regulamentul prevăzut de art. 16 alin. (2) din Lege.
(3)În cazul în care persoana privată de libertate se prezintă la locul de deţinere din întreruperea executării pedepsei sau după evadare, conducerea locului de deţinere întocmeşte un proces-verbal, care se depune la dosarul individual al persoanei.
Art. 67: Dosarul individual al persoanei private de libertate
(1)Dosarul individual al persoanei private de libertate, prevăzut la art. 78 alin. (1) din Lege, conţine documentele şi informaţiile cu privire la situaţia sa juridică şi conduita adoptata pe toată perioada deţinerii, inclusiv cele privind existenţa unor abateri şi sancţiuni disciplinare.
(2)Dosarul individual însoţeşte persoana privată de libertate până la punerea sa în libertate.
(3)Dosarul individual este confidenţial şi se păstrează în deplină siguranţă de administraţia locului de deţinere, fiind accesibil numai persoanelor şi organelor autorizate conform legii.
(4)Persoana condamnată sau oricare altă persoană, cu acordul persoanei condamnate, are acces la dosarul individual, astfel cum este el definit la art. 78 din Lege, şi poate obţine, la cerere, într-un număr de exemplare justificat, fotocopii ale acestora. Consultarea documentelor prevăzute la alin. (1) se face în prezenţa unei persoane desemnate de directorul penitenciarului, potrivit dispoziţiilor art. 42 din Lege.

(5)Cheltuielile ocazionate de fotocopierea documentelor sunt suportate de persoana privată de libertate care exercită acest drept.
(6)Dacă persoanele private de libertate nu dispun de mijloacele băneşti necesare, cheltuielile prevăzute la alin. (5) sunt suportate de către administraţia locului de deţinere, în conformitate cu dispoziţiile art. 46 alin. (5) şi (6) din Lege.

(7)Directorul locului de deţinere stabileşte prin decizie categoriile de personal penitenciar care au acces la dosarul individual, în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
(8)În exercitarea atribuţiilor de serviciu, reprezentanţii serviciilor de probaţiune au acces la dosarul individual al persoanei condamnate, la locul de deţinere, cu acordul directorului penitenciarului.

Art. 68: Protecţia datelor cu caracter personal
(1)Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în exercitarea atribuţiilor care îi revin, utilizează şi poate crea, în condiţiile legii, aplicaţii informatizate de gestiune a datelor referitoare la realizarea scopului pedepsei, precum şi a datelor referitoare la activităţi conexe şi auxiliare acesteia.
(2)Administraţia Naţională a Penitenciarelor adoptă măsurile tehnice şi organizatorice necesare protejării datelor cu caracter personal ale persoanelor private de libertate împotriva oricăror distrugeri, pierderi, modificări, dezvăluiri sau acces neautorizat.
Art. 69: Organizarea spaţiilor pentru primirea persoanelor private de libertate
În toate locurile de deţinere se amenajează locuri de primire a persoanelor private de libertate care să asigure condiţii pentru identificarea şi verificarea documentelor, efectuarea percheziţiei corporale amănunţite, echipare, vizită medicală sumară, măsuri igienico-sanitare, precum şi posibilitatea separării până la repartizarea pe camere.
Art. 70: Controlul persoanei private de libertate şi al bagajelor acesteia
(1)Înainte de efectuarea percheziţiei corporale amănunţite, persoanele private de libertate sunt informate cu privire la bunurile care pot fi păstrate asupra lor, bunurile care sunt interzise şi consecinţele care decurg din nedeclararea şi păstrarea lor în ascuns.
(2)După efectuarea percheziţiei, bunurile, obiectele de valoare şi sumele de bani care se ridică de la persoanele private de libertate se inventariază şi se păstrează prin grija administraţiei locului de deţinere sau, la cererea scrisă a acestora, sunt predate familiei ori depuse la instituţii autorizate să le păstreze.
(3)Bunurile şi obiectele de valoare găsite asupra persoanelor private de libertate, cu ocazia primirii în locul de deţinere, după inventariere, sunt consemnate în bonuri de primire în păstrare.
(4)Sumele de bani declarate de persoanele private de libertate, la primirea în locul de deţinere, se consemnează în fişa contabilă nominală şi pot fi folosite în condiţiile prevăzute la art. 49 alin. (4) şi la art. 63 din Lege.

(5)Sumele de bani şi bunurile nedeclarate, găsite cu ocazia percheziţiei, se confiscă şi se procedează conform art. 49 alin. (6) din Lege.

Art. 71: Măsuri igienico-sanitare
(1)La primirea în locurile de deţinere, persoanele private de libertate sunt supuse îmbăierii, vizitei medicale sumare, iar, după caz, unor măsuri igienico-sanitare adecvate pentru intrarea în colectivitate, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sănătăţii Publice. Persoanele private de libertate poartă ţinută civilă, indiferent de regimul de executare a pedepselor privative de libertate, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 din Lege.
(2)Cu această ocazie, persoana privată de libertate primeşte un set de produse igienico-sanitare al cărui conţinut este prevăzut prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Art. 72: Confirmarea comunicării despre prezenţa persoanei private de libertate în locul de deţinere
Conţinutul procesului-verbal, în care este consemnată comunicarea locului de deţinere către persoana desemnată de persoana condamnată, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Lege, se aduce la cunoştinţa acesteia, sub semnătură, şi se depune la dosarul individual.
Art. 73: Informarea iniţială cu privire la regulile de comportare, drepturile şi obligaţiile persoanei private de libertate
(1)Prevederile Codului penal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Codului de procedură penala, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la executarea pedepselor privative de libertate, Legea, prezentul regulament, ordinele emise în temeiul Legii, Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi regulamentul de ordine interioară a penitenciarului sunt puse la dispoziţie persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, în limba română sau în limba pe care o înţeleg, imediat după primirea în penitenciar.
(2)Directorul locului de deţinere sau persoana desemnată de acesta aduce la cunoştinţa persoanelor private de libertate, sub semnătură, regulile de comportare, drepturile şi obligaţiile pe care le au, facilităţile, stimulentele şi recompensele ce se pot acorda, sancţiunile disciplinare care se pot aplica, infracţiunile prevăzute în Lege, precum şi situaţiile în care se pot folosi mijloacele de constrângere şi imobilizare.

(3)Persoanelor private de libertate de altă cetăţenie li se înmânează un document care să cuprindă informaţiile prevăzute la alin. (1), redactat în limba pe care o cunosc sau într-o limbă de circulaţie internaţională.
Art. 74: Evaluarea medicală
După primire, în termen de 72 de ore, medicul locului de deţinere efectuează examenul clinic complet, putând fi solicitate investigaţii paraclinice, astfel încât în cel mult 21 de zile să se stabilească starea de sănătate şi cerinţele de asistenţă medicală ori de hrană suplimentare, precum şi capacitatea de muncă, consemnând constatările în dosarul medical. Menţiunile privind capacitatea de muncă se consemnează şi în documentele de evidenţă operativă.
Art. 75: Măsuri determinate de supraaglomerare
(1)În cazul în care capacitatea legală de cazare a locului de deţinere subordonat Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor este depăşită, directorul are obligaţia de a informa directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor în vederea redistribuirii persoanelor private de libertate în alte locuri de deţinere.
(2)Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor stabileşte dacă transferul se impune, cu precizarea locului de deţinere unde va fi transferat.
CAPITOLUL V:Repartizarea persoanelor private de libertate
Art. 76: Cazarea în perioada de carantină şi observare
(1)După primirea în locul de deţinere, persoanele private de libertate se repartizează în secţia pentru carantină şi observare.
(2)Persoanele prevăzute la alin. (1) sunt cazate separat pe camere, în raport de sex, vârstă, stare de sănătate, situaţie juridică, natura infracţiunii, precum şi de alte cerinţe legale, de ordine interioară sau de siguranţă.
Art. 77: Activităţi de evaluare şi intervenţie iniţială
(1)În perioada de carantină şi observare se studiază comportamentul şi personalitatea persoanelor private de libertate, se efectuează examene medicale, activităţi de educaţie sanitară, examene psihologice, se evaluează necesităţile educaţionale, de asistenţă psihologică şi socială, în scopul formulării diagnosticului şi prognozei criminologice, precum şi gradul de adaptabilitate la privarea de libertate.

(2)Serviciul de educaţie şi intervenţie psihosocială întocmeşte şi urmăreşte punerea în aplicare, pentru fiecare persoana privată de libertate nou-primită, planul de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, prin care se precizează activităţile şi programele în care aceasta urmează a fi inclusă pe perioada deţinerii, document care se completează şi se modifică ori de câte ori este necesar.
Art. 78: Măsuri de informare şi documentare
(1)La nivelul fiecărei camere pentru carantină şi observare, al secţiilor de deţinere, al cluburilor sau în alte locuri accesibile persoanelor private de libertate sunt disponibile mape documentare, care cuprind dispoziţiile legale şi documentele prevăzute la art. 43 alin. (1) din Lege şi regulile de comportament igienico-sanitar.
(2)La încheierea perioadei de carantină şi observare, persoana privată de libertate semnează procesul-verbal prevăzut în art. 43 alin. (4) din Lege, document care se depune la dosarul individual.
Art. 79: Stabilirea regimului şi planificarea etapelor de executare a pedepsei privative de libertate
(1)Comisia prevăzută la art. 14 din Lege, cu respectarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 22 alin. (1) şi (2), art. 23 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1) şi art. 25 din Lege, luând în considerare şi rezultatele obţinute în perioada de carantină şi observare, consemnate în fişele de specialitate din Dosarul de educaţie şi asistenţă psihosocială, stabileşte şi repartizează persoana privată de libertate într-un regim de executare şi planifică executarea principalelor etape ale executării pedepsei.

(2)Planificarea principalelor etape ale executării pedepsei urmăreşte adaptarea normelor privative de libertate la profilul psihosocial al persoanei în cauză, implicarea responsabilă a acesteia în propria reabilitare socială şi creşterea şanselor de reinserţie socială.
(3)Stabilirea regimului de executare se realizează în termen de cel mult 30 de zile de la primirea în locul de deţinere, iar în cazuri excepţionale perioada se poate prelungi cu maximum 10 zile.
(4)Hotărârea de stabilire a regimului de executare devine executorie la expirarea termenului de 3 zile de la data aducerii la cunoştinţa persoanei private de libertate, dacă nu a formulat plângere, sau la data comunicării încheierii judecătorului delegat prin care s-a soluţionat plângerea în condiţiile art. 25 alin. (4) din Lege.

(5)Hotărârea de stabilire a regimului de executare, devenită executorie, se pune în aplicare de către directorul locului de deţinere stabilit conform deciziei directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(6)Copiile documentelor prevăzute la alin. (4), precum şi hotărârea instanţei de judecată, după caz, se depun la dosarul individual.
(7)Menţiunile despre regimul de executare se fac în dosarul individual, în aplicaţiile informatizate şi în celelalte documente operative stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 16 alin. (2) din Lege.

Art. 80: Repartizarea categoriilor speciale de persoane private de libertate
La repartizarea pe secţii şi camere de deţinere se ţine seama de măsurile de siguranţă, de asigurare a ordinii şi disciplinei, de asigurarea unei protecţii corespunzătoare a minorilor şi tinerilor, a celor cu afecţiuni psihice sau dizabilităţi, a persoanelor vulnerabile, a nefumătorilor, a persoanelor prevăzute la art. 17 din Lege, precum şi a celor care din motive obiective trebuie protejate de celelalte categorii de persoane private de libertate.

CAPITOLUL VI:Condiţiile de detenţie
Art. 81: Cazarea
(1)Administraţia Naţională a Penitenciarelor ia toate măsurile necesare pentru creşterea progresivă a numărului spaţiilor de cazare individuală.
(2)Persoanele private de libertate sunt cazate individual sau în comun.
(3)Normele minime obligatorii privind condiţiile de cazare a persoanelor private de libertate se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.
(4)Reamenajarea spaţiilor de deţinere existente şi construirea spaţiilor de deţinere noi se face cu respectarea prevederilor alin. (1) şi a recomandărilor instituţiilor europene competente în materie, în special a Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane ori Degradante.
(5)Camerele permit iluminatul natural şi artificial, aerisirea şi sunt dotate cu instalaţii de încălzire şi utilităţi igienico-sanitare.
(6)Condiţiile de cazare în penitenciarele-spital trebuie să respecte normele sanitare stabilite de Ministerul Sănătăţii Publice.
(7)Persoanele private de libertate au acces autorizat la lumină artificială în funcţie de regimul de executare a pedepsei. Prin acces autorizat la lumină se înţelege accesul efectiv al persoanelor private de libertate la comutatorul de lumină.
Art. 82: Amenajarea şi dotarea camerelor de cazare
(1)Fiecărei persoane private de libertate i se asigură pat individual şi cazarmamentul necesar, în funcţie de anotimp şi în conformitate cu normele sanitare în vigoare.
(2)Camerele de cazare sunt dotate cu mobilier, astfel încât să permită persoanei private de libertate păstrarea bunurilor şi obiectelor personale, precum şi desfăşurarea unor activităţi de educaţie.
(3)Grupurile şi instalaţiile sanitare din camerele de deţinere trebuie să permită fiecărei persoane private de libertate să îşi satisfacă nevoile fiziologice, ori de câte ori este necesar, în condiţii de igienă şi intimitate.
Art. 83: Asigurarea condiţiilor pentru igiena individuală şi colectivă
(1)Regulile de igienă individuală şi colectivă, precum şi alte măsuri stabilite de medicul locului de deţinere sunt obligatorii pentru toate persoanele private de libertate.
(2)Fiecărei persoane private de libertate i se asigură condiţii de folosire a surselor de apă curentă şi a articolelor de toaletă pentru menţinerea igienei. Bărbaţii au posibilitatea să se bărbierească zilnic, iar femeile pot păstra şi folosi produse cosmetice autorizate prin decizia directorului locului de deţinere.
(3)Persoanelor private de libertate li se asigură posibilitatea să facă baie cel puţin de două ori pe săptămână. Au posibilitatea îmbăierii zilnice cei care îşi desfăşoară activitatea în locuri cu risc epidemiologie crescut sau în orice alte locuri, dacă situaţia o impune.
(4)Articolele de toaletă şi igienă se asigură de către administraţia locului de deţinere, în limita normelor stabilite prin ordin al ministrului justiţiei. Aceste articole pot fi suplimentate pe cheltuiala proprie de către persoana privată de libertate, prin cumpărare de la punctul comercial amenajat în interiorul locului de deţinere.
(5)Administraţia penitenciară derulează programe de informare, educaţie sanitară şi de prevenire a bolilor cu transmitere sexuală, contagioase, a consumului de droguri, precum şi de punere la dispoziţia persoanelor private de libertate a mijloacelor de protecţie împotriva bolilor cu transmitere sexuală.
(6)Programele prevăzute la alin. (5) pot fi derulate în colaborare cu organizaţiile guvernamentale sau neguvernamentale cu experienţă în implementarea acestora.
Art. 84: Sistemele de siguranţă şi iluminatul de veghe
(1)Toate spaţiile de cazare sunt prevăzute cu sisteme de supraveghere şi siguranţă, în raport de necesităţile impuse de tipul regimului de executare.
(2)Pe timpul nopţii, în funcţie de regimul de executare aplicat, se poate folosi iluminatul de veghe în scopul asigurării supravegherii.
Art. 85: Echipamentul persoanelor private de libertate
(1)Persoanelor private de libertate care nu posedă îmbrăcăminte şi încălţăminte personală adecvată şi nu dispun de mijloace financiare suficiente li se asigură de către administraţia locului de deţinere ţinută, în funcţie de climă şi anotimp. Se consideră în situaţia de a nu dispune de mijloace financiare suficiente persoanele private de libertate care nu au sau nu au avut în ultimele 30 de zile sume de bani disponibile necesare achiziţionării unei ţinute civile.

(2)Ţinuta asigurată de administraţia locului de deţinere, prin caracteristicile sale, nu trebuie să fie umilitoare sau degradantă.
(3)Persoanele private de libertate pot folosi îmbrăcămintea, lenjeria intimă şi încălţămintea personală.
(4)Persoanele private de libertate internate în spitale şi infirmerii sunt echipate conform normelor medicale sanitare în vigoare.
(5)Prezentarea persoanelor private de libertate în faţa organelor judiciare, a altor autorităţi sau instituţii ale administraţiei centrale şi locale se realizează în ţinută decentă.
(6)Normele de echipare şi durata de folosinţă a ţinutei asigurate de administraţia locului de deţinere sunt stabilite prin ordin al ministrului justiţiei.

(7)Ţinuta persoanelor private de libertate este înlocuită la expirarea duratei de folosinţă, stabilită conform dispoziţiilor alin. (6), precum şi ori de câte ori este necesar din cauza degradării acesteia.
(8)Ţinuta persoanelor private de libertate, personală sau asigurată de administraţia locului de deţinere, nu trebuie să fie asemănătoare cu uniforma personalului.
Art. 86: Alimentaţia persoanelor private de libertate
(1)Administraţia locului de deţinere asigură persoanelor private de libertate, de 3 ori pe zi, o hrană variată, corespunzătoare calitativ şi cantitativ regulilor de dietă, conform stării de sănătate sau naturii muncii prestate, după caz.
(2)Pentru persoanele private de libertate bolnave se asigură numărul de mese şi regimul alimentar prescris de medicul locului de deţinere.
(3)Persoanelor private de libertate însărcinate sau celor care alăptează, precum şi copiilor care rămân cu mama până în momentul plasării lor în mediul familial ori în instituţii de ocrotire specializate li se asigură hrana în mod corespunzător stării lor fiziologice, la recomandarea medicului locului de deţinere.
(4)Administraţia locului de deţinere asigură condiţii de servire a hranei, de regulă în spaţii special amenajate, precum şi vesela necesară pentru prepararea, distribuirea şi servirea hranei, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sănătăţii Publice.
(5)Prepararea hranei se face sub controlul şi supravegherea personalului de specialitate în domeniu.
(6)Personalul medical este obligat să verifice zilnic modul de respectare a condiţiilor de preparare, distribuire şi servire a hranei, calitatea acesteia şi să aducă de îndată la cunoştinţa directorului locului de deţinere neajunsurile constatate, care va lua măsurile necesare.
(7)Administraţia locului de deţinere poate externaliza serviciul de preparare a hranei.
CAPITOLUL VII:Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate
SECŢIUNEA 1:Dispoziţii comune
Art. 87: Noţiunea de regim de executare a pedepselor privative de libertate
(1)Persoanele private de libertate se supun regimului de executare stabilit. Acesta cuprinde totalitatea regulilor, drepturilor, obligaţiilor, programelor şi activităţilor care urmăresc realizarea unei bune convieţuiri, astfel încât să încurajeze comportamente, atitudini şi abilităţi care să influenţeze reintegrarea socială a persoanelor private de libertate.

(2)Regimurile de executare se diferenţiază prin gradul de limitare a libertăţii de mişcare a persoanelor private de libertate şi activitatea zilnică, în raport de situaţia juridică, starea sănătăţii, vârsta, categoria în care au fost clasificate şi comportarea în timpul executării pedepsei.
(3)Pe întreaga durată a executării pedepsei, administraţia locului de deţinere asigură supravegherea, observarea şi asistenţa persoanelor private de libertate de către educatori, psihologi, asistenţi sociali şi consilieri de probaţiune, medici, jurişti, personal specializat cu aplicarea regimului şi siguranţa deţinerii, preoţi şi alte persoane calificate din interiorul şi exteriorul locului de deţinere.
(4)Pregătirea persoanelor private de libertate în vederea liberării începe imediat după primirea în locul de deţinere şi se desfăşoară progresiv, oricare ar fi durata pedepsei şi regimul de executare.
Art. 88: Procedura stabilirii regimului de executare
(1)Membrii comisiei prevăzute de art. 14 din Lege, cu ocazia stabilirii regimului de executare a persoanelor private de libertate, au în vedere:
a)vârsta;
b)durata pedepsei privative de libertate;
c)conduita persoanei condamnate, inclusiv în perioadele de detenţie anterioare;
d)riscul pe care îl prezintă pentru siguranţa locului de deţinere, pentru celelalte persoane private de libertate şi pentru personal;

e)abilităţile necesare includerii în diferite programe de educaţie şi intervenţie psihosocială;
f)disponibilitatea de a presta muncă, de a urma cursuri de calificare şi cursuri de şcolarizare.

g)starea de sănătate.
(2)În raport cu prevederile alin. (1) şi ale art. 25 din Lege, fiecare membru al comisiei propune motivat regimul de executare.
(3)Stabilirea regimului se face prin votul deschis al majorităţii membrilor comisiei, în funcţie de propunerile formulate.
(4)Propunerile membrilor comisiei, motivaţiile şi decizia finală a comisiei, pentru fiecare caz în parte, se consemnează într-un proces-verbal, care se înregistrează într-un registru de procese-verbale.
(5)Decizia membrilor comisiei se consemnează într-un proces-verbal de aducere la cunoştinţă, întocmit în două exemplare. Un exemplar al procesului-verbal de aducere la cunoştinţă a deciziei se înmânează persoanei private de libertate, iar celălalt, din care să rezulte luarea la cunoştinţă, se depune la dosarul individual.
(6)Structura şi conţinutul procesului-verbal de aducere la cunoştinţă a deciziei se stabileşte prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Art. 89: Sesizarea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate
(1)Persoana condamnată, nemulţumită de regimul de executare stabilit de comisie, poate formula, în scris, plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 3 zile de la data când a luat cunoştinţă de regimul de executare a pedepsei stabilit, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) din Lege.
(2)Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate ascultă, în mod obligatoriu, persoana condamnată, soluţionează plângerea în termen de 15 zile de la data primirii acesteia şi pronunţă prin încheiere motivată una dintre următoarele soluţii:
a)admite plângerea şi dispune modificarea regimului de executare stabilit de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate;
b)respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată.
(3)O copie de pe încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului, în termen de cel mult două zile de la pronunţare.

Art. 90: Punerea în aplicare a hotărârii de stabilire a regimului de executare
Punerea în aplicare a hotărârii de stabilire a regimului de executare Hotărârea de stabilire a regimului de executare se pune în aplicare conform art. 79.

Art. 91: Schimbarea regimului de executare
(1)Schimbarea regimului de executare a pedepsei privative de libertate se realizează în conformitate cu dispoziţiile art. 26 din Lege.
(2)Persoana privată de libertate sau comisia pentru individualizarea regimului, după executarea fracţiunilor din pedeapsă prevăzute la art. 26 alin. 1 din Lege, poate sesiza judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în vederea schimbării regimului de executare. Persoana privată de libertate este încunoştinţată despre data când poate solicita schimbarea regimului de executare.

(3)Comisia poate sesiza judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în vederea schimbării regimului de executare într-unui mai sever, înainte de împlinirea termenului de 6 luni, dacă persoana privată de libertate a comis o infracţiune sau o abatere disciplinară gravă, care o face incompatibilă cu regimul în care execută pedeapsa privativă de libertate, şi dacă prin conduita sa afectează grav convieţuirea normală în penitenciar sau siguranţa acestuia.
(4)Sesizarea de către comisie se realizează după întocmirea unui raport în care sunt menţionate conduita persoanei şi eforturile depuse de aceasta pentru reintegrarea socială, raport care se aduce la cunoştinţa persoanei private de libertate, în conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Lege.
(5)Dispoziţiile art. 88 din prezentul regulament se aplică în mod corespunzător.
(6)Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate hotărăşte asupra cererii de schimbare a regimului de executare, printr-o încheiere motivată, în termen de 15 zile de la primirea cererii sau sesizării, numai după ascultarea persoanei în cauză. Încheierea motivată se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului, în termen de două zile de la data pronunţării acesteia, în conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. (5)-(7) din Lege.

(7)Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, persoana condamnată şi administraţia penitenciarului poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.

(8)Copiile documentelor prevăzute la alin. (1) se depun în dosarul individual.
(9)Menţiuni despre schimbarea regimului de executare se fac în dosarul individual, în aplicaţiile informatizate şi în celelalte documente operative stabilite prin regulamentul prevăzut de art. 16 alin. (2) din Lege.
SECŢIUNEA 2:Regimurile de executare
SUBSECŢIUNEA 1:Regimul de maximă siguranţă
Art. 92: Noţiunea de regim de maximă siguranţă
Regimul de maximă siguranţă constă în asigurarea unor măsuri stricte de pază, supraveghere şi escortare, restrângerea libertăţii de mişcare a persoanelor private de libertate, menţinerea ordinii şi disciplinei, concomitent cu desfăşurarea unor activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, care să dea posibilitatea trecerii în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate.
Art. 93: Categoriile de persoane private de libertate cărora li se aplică regimul de maximă siguranţă
(1)Regimul de maximă siguranţă se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani şi persoanelor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Lege.

(2)Regimul de maximă siguranţă se aplică şi persoanelor private de libertate, clasificate iniţial în alt regim de executare, care au comis o infracţiune sau o abatere disciplinară gravă pe timpul executării pedepsei şi care, prin conduita lor, afectează desfăşurarea normală a activităţilor în locul de deţinere ori siguranţa acestuia.
Art. 931: Criterii de stabilire a riscului pe care îl prezintă persoana condamnată pentru siguranţa penitenciarului
(1)Riscul pentru siguranţa penitenciarului pe care îl prezintă persoanele condamnate este determinat de potenţialul acestora de a periclita siguranţa misiunilor desfăşurate de administraţia penitenciară, în interiorul sau exteriorul locului de deţinere, respectiv de a pune în pericol viaţa, integritatea corporală ori sănătatea personalului sau a altor persoane, de a afecta în mod direct sau indirect siguranţa comunităţii.
(2)Includerea persoanelor private de libertate în categoria celor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului nu reprezintă o sancţiune disciplinară, ci constituie o măsură administrativă de prevenţie adoptată de administraţia locului de deţinere, în vederea menţinerii unui climat de siguranţă.
(3)Criteriile care sunt luate în considerare la stabilirea riscului pe care îl prezintă persoana condamnată pentru siguranţa penitenciarului sunt următoarele:
a)săvârşirea infracţiunii prin folosirea armelor de foc, din motive josnice ori cu cruzime pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii sau detenţiune pe viaţă;
b)evadarea ori părăsirea locului de muncă în prezenta pedeapsă sau în pedeapsa anterioară;
c)tentativa de evadare, forţarea dispozitivelor de siguranţă, distrugerea sistemelor de siguranţă;
d)neprezentarea nejustificată a persoanei private de libertate la ora stabilită din permisiunea de ieşire din penitenciar;
e)introducerea, deţinerea sau traficul de arme, materiale explozive, droguri, substanţe toxice ori alte obiecte şi substanţe care pun în pericol siguranţa penitenciarului, misiunilor sau a persoanelor;
f)instigarea, influenţarea sau participarea în orice mod la producerea de revolte sau luări de ostatici;
g)apartenenţa la grupări de crimă organizată, coordonarea activităţilor infracţionale ori de tip terorist;
h)acte de violenţă soldate cu vătămări corporale ori deces împotriva personalului sau a altor persoane.
Art. 932: Procedura de evaluare a riscului
(1)Evaluarea iniţială a riscului persoanelor private de libertate pentru siguranţa penitenciarului se realizează de către comisia prevăzută la art. 14 din Lege cu ocazia individualizării şi stabilirii regimului de executare, în condiţiile art. 25 din Lege, în baza criteriilor stabilite la art. 931.
(2)După stabilirea riscului pentru siguranţa penitenciarului comisia prevăzută la art. 14 din Lege se reuneşte o dată la 6 luni şi reevaluează situaţia persoanelor din această categorie prin prisma criteriilor prevăzute la art. 931 în vederea menţinerii ori declasificării. În cazul declasificării, persoana condamnată rămâne în regimul de maximă siguranţă, schimbarea acestuia făcându-se conform art. 26 din Lege.
(3)În cazul pedepselor mai mici de 2 ani, termenul de reevaluare a riscului pentru siguranţa penitenciarului este cel stabilit de Lege pentru schimbarea regimului de executare.
(4)Ori de câte ori, pe parcursul executării pedepselor, intervine una dintre situaţiile prevăzute de art. 931, comisia prevăzută la art. 14 din Lege se întruneşte şi analizează situaţia persoanei condamnate în vederea evaluării şi stabilirii riscului pe care îl prezintă pentru siguranţa penitenciarului. Includerea persoanelor private de libertate în categoria celor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului se face numai după ce judecătorul delegat a dispus, prin încheiere, schimbarea regimului de executare în regimul de maximă siguranţă, în condiţiile art. 26 alin. (3) din Lege.
(5)În procesul de evaluare şi reevaluare a riscului, comisia prevăzută la art. 14 din Lege analizează situaţia persoanei condamnate în baza dosarului individual şi a altor documente relevante pentru stabilirea riscului.
(6)Cu ocazia analizei, persoana privată de libertate este audiată, cele declarate sunt consemnate, iar hotărârea comisiei se comunică persoanei private de libertate care poate formula plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, în condiţiile art. 25 din Lege, şi se depune la dosarul individual al acesteia, în cadrul documentarului penal.
(7)La reevaluarea persoanelor private de libertate care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului comisia are în vedere dispoziţiile prevederilor art. 88 din regulament, precum şi recomandările membrilor comisiei cu ocazia clasificării şi raportul personalului special desemnat pentru cunoaştere şi influenţare pozitivă în atenţia căruia se află persoana privată de libertate.
(8)Persoanelor private de libertate li se poate schimba regimul de executare în condiţiile art. 26 alin. (2) din Lege numai după declasificarea din categoria celor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului.
Art. 933: Măsuri luate de administraţia locului de deţinere
(1)Persoanele private de libertate care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului sunt cazate separat, în camere special amenajate în cadrul secţiilor din cadrul regimului de maximă siguranţă.
(2)Activităţile desfăşurate de această categorie de persoane private de libertate se realizează separat de celelalte persoane private de libertate.
(3)Persoanelor private de libertate care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului li se aplică măsurile specifice de siguranţă stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 16 alin. (2) din Lege.
(4)Documentarul penal, fişele de acordare a drepturilor, fişele individuale de cazare, dosarele de educaţie şi asistenţă psihosocială şi dosarele medicale întocmite pentru această categorie se marchează în colţul din dreapta sus cu menţiunea «RISC» de culoare roşie şi data clasificării. În situaţia declasificării din această categorie, peste marcajul efectuat se aplică o ştampilă de culoare verde cu menţiunea «DECLASIFICAT» şi data declasificării. În dosarele de educaţie şi asistenţă psihosocială riscul pentru siguranţa penitenciarului se consemnează pe coperta interioară a dosarului în rubrica stabilită.
(5)Semestrial sau ori de câte ori este necesar, pentru actualizare, prin grija secretarului comisiei prevăzute la art. 14 din Lege, se întocmesc tabele nominale cu persoanele private de libertate care prezintă risc şi se distribuie compartimentelor interesate din unitate.
(6)În cazul transferului între unităţile subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, reanalizarea situaţiei persoanelor private de libertate care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului se face numai după împlinirea termenelor prevăzute la art. 932 alin. (2) şi (3).
(7)Persoanele private de libertate care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului sunt monitorizate de către personal special desemnat.
Art. 934: Dispoziţii privind persoanele arestate preventiv sau cele condamnate şi arestate preventiv în altă cauză
(1)În cazul persoanelor arestate preventiv sau al celor condamnate şi arestate preventiv în altă cauză, care se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la art. 931 alin. (3), se aplică procedura de evaluare a riscului şi măsurile specifice de siguranţă stabilite pentru persoanele condamnate.
(2)Dispoziţiile art. 932 şi 933 se aplică în mod corespunzător.

Art. 94: Locul de executare
Regimul de maximă siguranţă se execută în penitenciare anume destinate sau în secţii special amenajate în celelalte penitenciare.
Art. 95: Cazarea şi amenajarea spaţiilor de deţinere
(1)Persoanele private de libertate care execută pedeapsa într-un astfel de regim sunt cazate, de regulă, individual, în camere amenajate asemănător cu celelalte spaţii de cazare, asigurându-se iluminatul natural, aerisirea, încălzirea, apa potabilă şi alte dotări necesare igienei individuale.
(2)Persoanele private de libertate clasificate în regimul de maximă siguranţă pot fi cazate în comun, atunci când starea de sănătate sau participarea la diferite programe de influenţare a comportamentului o impun, cu condiţia ca numărul acestora să nu fie mai mare de 10.
(3)Amenajarea şi dotarea spaţiilor de deţinere sunt stabilite în regulamentul prevăzut la art. 16 alin. (2) din Lege.
(4)Secţiile, camerele şi locurile unde persoanele private de libertate desfăşoară diferite activităţi sunt permanent închise şi asigurate.
Art. 96: Programul zilnic
(1)Programul zilnic este riguros stabilit şi cuprinde activităţi administrative, lucrative, plimbare, asistenţă medicală, activităţi de educaţie şi intervenţie psihosocială, asistenţă religioasă şi timp de odihna.
(2)Persoanele private de libertate care nu prestează muncă sau nu participă la alte activităţi pot desfăşura în comun, în limita a minimum 3 ore, activităţi de plimbare, educaţie şi intervenţie psihosocială, sportive şi religioase.
(3)Servitul hranei de către această categorie de persoane private de libertate se realizează în camerele de deţinere sau în spaţii special amenajate.
(4)Asistenţa medicală se asigură de personal medical anume desemnat, în spaţii amenajate, de regulă în interiorul secţiei de maximă siguranţă. La solicitarea personalului medical, asistenţa medicală este acordată în prezenţa personalului de pază. În cazuri deosebite, la solicitarea medicului curant, persoanele private de libertate pot fi internate în infirmerii sau spitale.
Art. 97: Plimbarea
(1)Persoanele private de libertate care nu prestează muncă sau nu desfăşoară activităţi de instruire şcolară şi formare profesională au dreptul la b plimbare zilnică de cel puţin două ore, în curţi special amenajate în aer liber.
(2)Persoanele care prestează o muncă, participă la programe de educaţie sau intervenţie psihosocială au dreptul la cel puţin o oră de plimbare zilnică.
(3)Persoanele clasificate în acest regim, aflate în executarea sancţiunii disciplinare cu izolarea, au dreptul la plimbare zilnică de cel puţin o oră, în curţi special amenajate în aer liber.
(4)Modul de amenajare şi dotarea curţilor destinate activităţii de plimbare a acestei categorii de persoane private de libertate sunt stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 16 alin. (2) din Lege.
Art. 98: Munca
Persoanele private de libertate care au o comportare bună şi respectă regulile de ordine interioară pot presta o muncă, dacă sunt apte, în grupuri mici, în interiorul locului de deţinere, în spaţii prevăzute cu dispozitive de închidere sigure şi sub supraveghere permanentă.
Art. 99: Activităţi de educaţie şi asistenţă psihosocială
Programele şi activităţile de educaţie si asistenţă psihosocială se desfăşoară, pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, individual sau în grupuri mici, în locuri anume destinate, sub strictă supraveghere.

Art. 100: Personalul locului de deţinere
Personalul desemnat să aplice acest tip de regim este anume selecţionat, format şi specializat, dotat cu mijloace de autoapărare, alarmare şi comunicare, într-un număr suficient, astfel încât să asigure o supraveghere strictă a persoanelor private de libertate, atât în interiorul, cât şi în exteriorul locului de deţinere, precum şi intervenţia operativa, în situaţiile în care se impune.
Art. 101: Escortarea şi însoţirea
(1)Deplasarea în exteriorul locului de deţinere a persoanelor private de libertate, la organele judiciare, spitale, precum şi transferarea la un alt loc de deţinere se realizează în mijloace de transport special amenajate, separat de alte categorii de persoane, acestora aplicându-li-se mijloace de imobilizare, în cazuri justificate, prin decizie a directorului unităţii.
(2)La ieşirea şi intrarea din şi în camerele de deţinere, persoanele private de libertate sunt supuse, în mod obligatoriu, percheziţiilor corporale. Scoaterea din camere se desfăşoară numai în prezenţa unui număr de personal suficient, dotat corespunzător, iar atunci când situaţia impune, persoanelor private de libertate li se aplică mijloace de imobilizare.
Art. 102: Vizita
(1)Dreptul la vizită se acordă în spaţii special amenajate, prevăzute cu dispozitive de separare.
(2)În raport de comportarea persoanei private de libertate şi dacă este în interesul resocializării, directorul locului de deţinere poate aproba ca vizita să se desfăşoare fără dispozitiv de separare.
Art. 103: Accesul personalului în spaţiile de deţinere
Accesul personalului locului de deţinere în zona de amplasare a secţiilor şi camerelor destinate cazării persoanelor private de libertate care execută pedeapsa în regim de maximă siguranţă este strict limitat şi se face în baza deciziei directorului.
SUBSECŢIUNEA 2:Regimul închis
Art. 104: Noţiunea de regim închis
Regimul închis constă în asigurarea unor măsuri de pază, supraveghere şi escortare care să permită persoanelor private de libertate să desfăşoare, în grupuri, activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, pentru a da posibilitatea trecerii în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate.
Art. 105: Categoriile de persoane private de libertate cărora li se aplică regimul închis
(1)Regimul închis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 15 ani, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) din Lege.
(2)Acest regim se aplică şi:
a)persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regim semideschis sau deschis care au comis o abatere disciplinară sau care, prin conduita lor, afectează desfăşurarea normală a activităţilor în locul de deţinere;
b)persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regimul de maximă siguranţă care au avut o bună conduită, au făcut eforturi serioase pentru reintegrare socială şi au fost declasificate din categoria celor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului;

c)în mod excepţional, persoanelor private de libertate condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, în considerarea naturii, modului de săvârşire a infracţiunii şi a persoanei condamnatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Lege;
d)bărbaţilor care au împlinit vârsta de 60 de ani şi femeilor care au împlinit vârsta de 55 de ani, femeilor însărcinate sau care au în îngrijire un copil în vârstă de până la un an, minorilor şi persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, precum şi celor cu afecţiuni locomotorii grave, dacă acestea au fost condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Lege.
Art. 106: Locul de executare
Regimul închis se execută în penitenciare anume destinate sau în secţii special amenajate în celelalte penitenciare.
Art. 107: Cazarea şi amenajarea spaţiilor de deţinere
(1)Cazarea persoanelor private de libertate cărora li se aplică regimul prevăzut de prezentul paragraf se realizează, de regulă, în comun.
(2)Cazarea acestor persoane se face cu respectarea principiului separării femeilor de bărbaţi şi a minorilor şi tinerilor de ceilalţi majori, având în vedere atât starea de sănătate, cât şi conduita acestor persoane.
(3)Amenajarea şi dotarea spaţiilor de deţinere sunt stabilite în regulamentul prevăzut la art. 16 alin. (2) din Lege.
(4)Camerele de cazare sunt permanent închise şi asigurate.
(5)Hrana se serveşte, de regulă, în spaţii special amenajate sau în camerele de cazare.
Art. 108: Programul zilnic
(1)Programul zilnic cuprinde prestarea unei munci, activităţi educative, culturale, terapeutice şi sportive, consiliere psihologică, asistenţă socială şi religioasă, asistenţă medicală, plimbare, timp de odihnă şi alte activităţi necesare stimulării interesului persoanelor private de libertate de a-şi asuma responsabilităţi.
(2)Activităţile se desfăşoară individual sau în grup, sub paza şi supravegherea permanentă a personalului.
(3)Persoanele private de libertate, care din diferite motive nu sunt folosite la muncă, la activităţi de instruire şcolară şi profesională sau programe de educaţie şi asistenţă psihosocială, pot desfăşura activităţi în afara camerelor de deţinere în limita a minimum 4 ore.

(4)Asistenţa medicală se asigură la cabinetele medicale ale locului de deţinere.
Art. 109: Plimbarea
(1)Persoanele private de libertate care nu prestează muncă şi nu participă la alte activităţi au dreptul la plimbare zilnică de minimum 3 ore.
(2)Persoanele care prestează o muncă, participă la programe de educaţie sau intervenţie psihosocială au dreptul la cel puţin o oră de plimbare zilnică.
(3)Persoanele din această categorie, aflate în executarea sancţiunii disciplinare cu izolarea, au dreptul la plimbare zilnică de cel puţin o oră, în curţi special amenajate în aer liber.
Art. 110: Munca
Persoanele private de libertate care execută pedeapsa în regimul închis pot presta muncă, sub pază şi supraveghere continuă, în interiorul sau exteriorul locului de deţinere.
Art. 111: Activităţi de educaţie şi asistenţă psihosocială
Programele şi activităţile de educaţie şi asistenţă psihosocială se desfăşoară pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, în grupuri, în interiorul locului de deţinere, sub pază şi supraveghere.

Art. 112: Vizita
Dreptul la vizită se acordă în conformitate cu art. 38 alin. (3) şi (4), iar în cazul minorilor sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. (5) şi (6).

SUBSECŢIUNEA 3:Regimul semideschis
Art. 113: Noţiunea de regim semideschis
Regimul semideschis oferă persoanelor private de libertate posibilitatea de a se deplasa neînsoţite în zone din interiorul locului de deţinere stabilite prin regulamentul de ordine interioară şi de a-şi organiza timpul liber avut la dispoziţie, sub supraveghere.
Art. 114: Categoriile de persoane private de libertate cărora li se aplică regimul semideschis
(1)Regimul semideschis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1) din Lege.
(2)Acest regim se aplică şi:
a)persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regim deschis care au comis o abatere disciplinară sau care datorită conduitei necorespunzătoare au devenit incompatibile cu acest tip de regim;
b)persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regimul închis care au avut o bună conduită şi au făcut eforturi serioase pentru reintegrare socială;

c)în mod excepţional, persoanelor private de libertate condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 15 ani, în considerarea naturii, modului de săvârşire a infracţiunii şi a persoanei condamnatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Lege.
Art. 115: Locul de executare
(1)Regimul semideschis se execută în penitenciare anume destinate ori în locuri sau secţii special amenajate în interiorul ori exteriorul altor penitenciare.
(2)Cazarea acestor persoane se face cu respectarea principiului separării femeilor de bărbaţi şi a minorilor şi tinerilor de ceilalţi majori. Alte criterii pentru separarea sau gruparea acestor persoane sunt: compatibilitatea intelectuală şi de ordin cultural, interesul de participare la activităţi de resocializare şi de folosire la muncă.
Art. 116: Cazarea şi amenajarea spaţiilor de deţinere
(1)Cazarea persoanelor private de libertate cărora li se aplică regimul semideschis se realizează în comun.
(2)Potrivit programului locului de deţinere, pe timpul zilei camerele sunt deschise, iar pe timpul nopţii acestea se închid şi se asigură. Pe perioada participării la anumite activităţi a întregului efectiv dintr-o cameră uşa este închisă şi asigurată.
(3)Pe timpul nopţii, după închiderea camerelor, se asigură supravegherea de către personalul anume desemnat, precum şi paza perimetrelor, atunci când cazarea se face în secţii exterioare locului de deţinere.
(4)Amenajarea şi dotarea spaţiilor de deţinere sunt stabilite în regulamentul prevăzut de art. 16 alin. (2) din Lege.
Art. 117: Munca
Munca prestată de această categorie de persoane se desfăşoară în interiorul şi în afara locului de deţinere, supravegherea fiind asigurata de personal neînarmat.
Art. 118: Activităţi de educaţie şi asistenţă psihosocială
Programele şi activităţile de educaţie şi asistenţă psihosocială se desfăşoară pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, în grupuri, în spaţii din interiorul locului de deţinere, care rămân deschise pe timpul zilei, precum şi în exteriorul locului de deţinere. Supravegherea acestora se face cu personal neînarmat.

Art. 119: Vizita
Dreptul la vizită se acordă în conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin. (5) şi (6) din prezentul regulament.
SUBSECŢIUNEA 4:Regimul deschis
Art. 120: Noţiunea de regim deschis
Regimul deschis oferă persoanelor private de libertate posibilitatea de a se deplasa neînsoţite în interiorul locului de deţinere, de a presta munca şi de a desfăşura activităţile educative, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială în afara locului de deţinere, fără supraveghere.
Art. 121: Categoriile de persoane private de libertate cărora li se aplică regimul deschis
(1)Regimul deschis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de cel mult un an, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Lege.
(11)Acest regim se aplică şi persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regimul semideschis care au avut o bună conduită şi au făcut eforturi serioase pentru reintegrare socială.

(2)Regimul deschis aplicabil persoanelor condamnate clasificate în această categorie se bazează pe disciplina liber consimţită, pe sentimentul de responsabilitate faţă de comunitatea din care provin şi îi încurajează să folosească cu bună-credinţă libertăţile ce le sunt oferite.
Art. 122: Locul de executare
(1)Regimul deschis se execută în penitenciare anume destinate ori în locuri sau secţii special amenajate în interiorul sau exteriorul altor penitenciare.
(2)Cazarea acestor persoane se face cu respectarea principiului separării femeilor de bărbaţi şi a minorilor şi tinerilor de ceilalţi majori. Alte criterii pentru separarea sau gruparea acestor persoane sunt: compatibilitatea intelectuală şi de ordin cultural, interesul de participare la activităţi de resocializare şi de folosire la muncă.
Art. 123: Cazarea şi amenajarea spaţiilor de deţinere
(1)Cazarea persoanelor private de libertate cărora li se aplică regimul deschis se realizează în comun.
(2)Camerele de cazare se ţin descuiate atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte, condamnaţii având acces liber în locurile şi zonele stabilite de administraţie.
(3)Amenajarea şi dotarea spaţiilor de deţinere sunt stabilite în regulamentul prevăzut de art. 16 alin. (2) din Lege.
Art. 124: Munca
Persoanele din acest regim pot presta muncă în condiţii similare cu persoanele libere, având obligaţia de a reveni la locul de cazare după terminarea programului.
Art. 125: Activităţi de educaţie şi asistenţă psihosocială
Persoanele private de libertate aflate în acest regim pot desfăşura, pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, programe şi activităţi educaţionale şi de asistenţă psihosocială, în interiorul sau în afara locului de deţinere, fără supraveghere.

Art. 126: Programul zilnic
(1)Persoanele private de libertate îşi organizează singure timpul avut la dispoziţie şi activităţile administrativ-gospodăreşti, cu respectarea programului stabilit de administraţie.
(2)Cu aprobarea directorului locului de deţinere, persoanele private de libertate, care execută pedeapsa în acest regim, pot frecventa cursuri de şcolarizare, de calificare sau învăţământ universitar, pot beneficia de asistenţă medicală pentru afecţiuni care nu pot fi tratate în sistemul administraţiei penitenciare, inclusiv de medicină dentară, pot participa individual sau în grup la programe culturale, educative, sportive, artistice şi religioase, în afara locului de deţinere. În anumite situaţii, cu aprobarea directorului locului de deţinere, pot lua parte la aceste activităţi şi membrii de familie ai acestora sau reprezentanţi ai societăţii.

(3)Administraţia locului de deţinere poate încheia protocoale de colaborare cu instituţii publice sau private, cu organizaţii guvernamentale sau neguvernamentale, pentru derularea programelor prevăzute la alin. (2). Reprezentanţii acestor organizaţii au astfel posibilitatea de a monitoriza activităţile desfăşurate de persoanele private de libertate, informându-l periodic despre aceasta pe directorul locului de deţinere.
Art. 127: Obligaţii şi interdicţii specifice
(1)Persoanele private de libertate se deplasează la activităţile prevăzute la art. 124, 125 şi art. 126 alin. (2) din prezentul regulament în timpul, zonele şi pe traseele stabilite de administraţia locului de deţinere. Nerespectarea acestei prevederi de către persoana privată de libertate atrage răspunderea disciplinară sau penală potrivit legii.
(2)Persoanelor din acest regim le este interzis să procure, să deţină, să comercializeze şi să consume băuturi alcoolice sau substanţe psihotrope, să frecventeze localuri publice, să conducă autovehicule în alte condiţii decât cele stabilite de administraţie, să intre în legătură cu anumite persoane ori să se deplaseze în anumite locuri, să poarte sau să deţină arme, muniţii, substanţe toxice ori explozive de orice fel.
(3)Persoanelor din acest regim, pe timpul desfăşurării de activităţi în afara locului de deţinere, le este interzis să părăsească locurile unde sunt planificate, înainte de terminarea programului, fără aprobarea persoanei desemnate de conducerea locului de deţinere să coordoneze activitatea.
(4)Cu ocazia clasificării persoanelor private de libertate în acest tip de regim şi ori de câte ori este necesar, acestea sunt instruite cu privire la îndatoririle, obligaţiile şi interdicţiile pe care le au, semnând un angajament în acest sens.
(5)Pe timpul cât se află în afara locului de deţinere, persoanele private de libertate sunt obligate să aibă asupra lor documente de legitimare eliberate de administraţia locului de deţinere, pe care sunt obligate să le prezinte, la cerere, organelor competente.
(6)Persoanele private de libertate, pe timpul cât se află în afara locului de deţinere, la activităţile prevăzute la art. 124, 125 şi art. 126 alin. (2) din prezentul regulament, pot păstra şi administra sume de bani din contul personal sau mijloace electronice de plată necesare efectuării unor cheltuieli minime legate de asigurarea igienei personale, transport, suplimentarea hranei, achiziţionarea unor articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte, precum şi pentru participarea la unele activităţi cultural-educative.
(7)Pe timpul cât se află în afara locului de deţinere, la activităţile prevăzute la art. 124, 125 şi art. 126 alin. (2) din prezentul regulament, persoanele din acest regim pot deţine şi folosi telefoane mobile personale.
(8)Telefoanele mobile, sumele de bani rămase la întoarcerea în locul de deţinere, precum şi mijloacele electronice de plată sunt păstrate într-un spaţiu special amenajat, în casete prevăzute cu încuietori sigure, amplasate la intrarea în locul de deţinere, şi sunt evidenţiate nominal într-un registru de către personalul administraţiei, cu menţionarea orei la care acestea au fost predate şi a orei la care au fost returnate persoanei private de libertate.
Art. 128: Vizita
Dreptul la vizită se acordă în conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin. (5) şi (6) din prezentul regulament.
SUBSECŢIUNEA 5:Individualizarea regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate în cazul minorilor, tinerilor şi femeilor
Art. 129: Locul de executare a pedepselor privative de libertate de către minori şi tineri
Minorii şi tinerii execută pedepsele privative de libertate în penitenciare anume destinate sau în secţii separate în celelalte penitenciare pentru a li se asigura protecţia şi asistenţa pe plan social, şcolar, educativ, profesional, psihologic, medical şi fizic, care le sunt necesare potrivit vârstei, sexului şi personalităţii fiecăruia.
Art. 130: Separarea minorilor şi a tinerilor
În penitenciarele pentru minori şi tineri se asigură separarea pe camere în funcţie de sex, vârstă şi regimul de executare stabilit de comisia prevăzută de art. 14 din Lege.
Art. 131: Activităţi lucrative şi de intervenţie psihosocială pentru minori şi tineri
(1)Programele de educaţie şi intervenţie psihosocială sunt orientate spre favorizarea contactului cu societatea şi în special cu familia, astfel încât la punerea în libertate minorii şi tinerii să nu fie dezavantajaţi sub aspect şcolar, profesional sau social.
(2)Administraţia locului de deţinere urmăreşte prin programele stabilite ca, pe timpul zilei, minorii şi tinerii să desfăşoare, pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, activităţi de educaţie, asistenţă psihosocială, sportive, lucrative, ocupaţionale şi recreative în afara camerelor de deţinere.

Art. 132: Instruirea şcolară şi profesională a minorilor şi tinerilor
(1)În penitenciarele pentru minori şi tineri se pot înfiinţa şcoli generale, şcoli de arte şi meserii sau clase ale acestora, potrivit normelor legale după care se desfăşoară învăţământul de stat.
(2)La activităţile de instruire şcolară şi profesională, precum şi la cele educative şi de intervenţie psihosocială băieţii şi fetele pot participa împreună.
(3)La împlinirea vârstei de 21 de ani, persoanele private de libertate pot fi menţinute pentru executarea în continuare a pedepsei în penitenciarele pentru minori şi tineri numai dacă aceasta este în interesul instruirii şcolare şi profesionale, dar fără a depăşi vârsta de 25 de ani.
Art. 133: Locul de executare a pedepselor privative de libertate de către femei
(1)Femeile private de libertate execută pedeapsa în penitenciare pentru femei sau în secţii separate în celelalte penitenciare.
(2)Spaţiile de cazare pentru femeile private de libertate trebuie să ofere condiţii pentru menţinerea unei stări de sănătate şi igienă specifice acestei categorii.
Art. 134: Separarea femeilor
În penitenciarele şi secţiile pentru femei se asigură separarea pe camere, în funcţie de vârstă şi regimul de executare stabilit de comisia prevăzută la art. 14 din Lege.

Art. 135: Supravegherea femeilor
(1)Supravegherea persoanelor private de libertate femei se asigură de personal de acelaşi sex.
(2)Personalul de sex masculin are acces în secţiile pentru femei în condiţiile stabilite de directorul locului de deţinere.
Art. 136: Activităţi de educaţie şi asistenţă psihosocială pentru femei
Programele şi activităţile de educaţie şi asistenţă psihosocială se organizează şi se desfăşoară individual sau în grup, pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică. O parte dintre aceste activităţi se pot desfăşura împreună cu persoane private de libertate bărbaţi, cu asigurarea măsurilor corespunzătoare de supraveghere.

SUBSECŢIUNEA 6:Individualizarea regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate în cazul persoanelor bolnave
Art. 137: Internarea şi separarea în spitale şi infirmerii
(1)Persoanele private de libertate bolnave nu pot refuza internarea într-un penitenciar-spital sau infirmerii din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(2)Regimul aplicat persoanelor private de libertate internate în penitenciarele-spital sau infirmerii se subordonează nevoilor de tratament medical, potrivit normelor prevăzute de Ministerul Sănătăţii Publice şi a caselor de asigurări de sănătate. Separarea se realizează după criterii medicale şi după sexul persoanelor private de libertate.
Art. 138: Măsuri de siguranţă şi supraveghere în spitale şi infirmerii
(1)Măsurile de siguranţă şi supraveghere care se aplică persoanelor private de libertate internate în penitenciarele-spital şi infirmerii se adoptă fără a împiedica desfăşurarea programelor terapeutice. Mijloacele de imobilizare, prevăzute la art. 37 din Lege, se aplică numai cu avizul medicului curant, cu respectarea prevederilor art. 159 alin. (2) din prezentul regulament.
(2)Măsurile de siguranţă pentru persoanele internate sunt cele specifice cel puţin regimului închis.
Art. 139: Măsuri de siguranţă în cazul persoanelor private de libertate cu tulburări psihice grave
(1)Persoanele private de libertate cu tulburări psihice grave, de natură a pune în pericol siguranţa proprie sau a altor persoane private de libertate, sunt internate în secţiile de profil din unităţile spitaliceşti, pentru tratament medical şi asistenţă psihosocială specifice.
(2)În momentele de criză pot fi utilizate, în condiţiile prevăzute la art. 37 din Lege, cu acordul medicului, mijloacele de imobilizare, pentru a evita autorănirea, rănirea altor persoane sau distrugerea de bunuri. Persoana privată de libertate care face obiectul imobilizării este pusă sub observaţie continuă. Mijloacele de imobilizare sunt îndepărtate la încetarea stării care a impus această măsură.
(3)Riscul de suicid al persoanelor private de libertate cu afecţiuni psihice se evaluează în mod constant de personalul medical şi de psiholog.
(4)Punerea în libertate a persoanelor private de libertate cu afecţiuni psihice se comunică serviciului de sănătate din localitatea în raza căreia se stabilesc aceste persoane, în vederea continuării tratamentului medical.
Art. 140: Vizitarea persoanelor internate în spitale sau infirmerii
(1)Persoanele private de libertate internate în penitenciarele-spital, care sunt netransportabile, pot fi vizitate de soţ sau soţie ori de rude până la gradul IV inclusiv în camere, cu avizul medicului curant şi cu aprobarea directorului locului de deţinere.
(2)Persoanele private de libertate internate în unităţi spitaliceşti din afara locului de deţinere pot fi vizitate, cu avizul medicului curant al respectivei unităţi spitaliceşti şi cu aprobarea directorului locului de deţinere.
CAPITOLUL VIII:Recompense, abateri şi sancţiuni disciplinare
SECŢIUNEA 1:Recompense
Art. 141: Condiţii generale de acordare
(1)Persoanele private de libertate care participă şi dovedesc interes în muncă şi în cadrul activităţilor de educaţie şi intervenţie psihosocială, sprijină şi îngrijesc persoane private de libertate cu dizabilităţi, contribuie la prevenirea sau înlăturarea unor situaţii de risc, precum şi cele ale căror invenţii, inovaţii şi lucrări ştiinţifice au fost confirmate de autorităţile competente pot fi stimulate prin acordarea uneia dintre recompensele prevăzute la art. 68 alin. (1) din Lege.
(2)Acordarea recompenselor are la bază sistemul de creditare aprobat prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Art. 142: Procedura acordării recompenselor şi consemnarea în documentele de evidenţă
(1)Pentru recompensele prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. a)-e) din Lege, comisia prevăzută la art. 68 alin. (2) din Lege analizează lunar rapoartele de recompensare întocmite de cadrele care desfăşoară activităţi directe cu persoanele private de libertate sau de lucrătorul în cadrul serviciului producţie, după caz, şi prezentate de şefii de secţii, pe bază de tabel nominal, după avizare.
(2)Rapoartele de recompensare, avizate negativ, se înaintează comisiei, însoţite de motivare.
(3)Comisia prevăzută la art. 68 alin. (2) din Lege propune directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor acordarea recompenselor prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. f) şi g) din Lege, în conformitate cu dispoziţiile art. 68 alin. (3) din Lege. Înainte de formularea propunerii, comisia prevăzută la art. 68 alin. (2) din Lege poate consulta, nemijlocit, personalul care desfăşoară activităţi directe cu persoanele private de libertate.
(4)Recompensele se consemnează în registrul prevăzut la art. 79 lit. b) din Lege, iar rapoartele de recompensare se clasează în dosarul disciplinar.

Art. 143: Condiţii de acordare a recompensei constând în încredinţarea unei responsabilităţi
Încredinţarea unei responsabilităţi în cadrul activităţilor prevăzute în art. 64 din Lege se acordă persoanelor private de libertate care au avut o comportare meritorie pe perioada deţinerii, dovedesc că au calităţi, aptitudini şi abilităţi de comunicare şi organizare şi se bucură de autoritate morală şi respect din partea celorlalte persoane private de libertate.
Art. 144: Condiţii de acordare a recompensei constând în ridicarea unei sancţiuni disciplinare
(1)Ridicarea unei sancţiuni disciplinare aplicate anterior se acordă persoanelor private de libertate care:
a)timp de două luni de la data aplicării sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 71 alin. (1) lit. a) din Lege, nu au mai comis abateri disciplinare şi au avut o conduită regulamentară;
b)timp de 3 luni de la data aplicării sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 71 alin. (1) lit. b) şi c) din Lege, nu au mai comis abateri disciplinare şi au avut o conduită regulamentară;
c)timp de 4 luni de la data aplicării sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 71 alin. (1) lit. d) şi e) din Lege, nu au mai comis abateri disciplinare şi au avut o conduită regulamentară;
d)timp de 5 luni de la data aplicării sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 71 alin. (1) lit. f) din Lege, nu au mai comis abateri disciplinare şi au manifestat o conduită regulamentară.
(2)Persoanele private de libertate sancţionate disciplinar nu pot beneficia de un alt tip de recompensă înaintea ridicării sancţiunii disciplinare.
Art. 145: Acordarea recompensei constând în suplimentarea drepturilor la pachete şi vizite
(1)Suplimentarea drepturilor la pachete şi vizite se acordă persoanelor private de libertate, ca o recunoaştere a respectării normelor de conduită în locul de deţinere.
(2)Persoanele private de libertate beneficiază de recompensa prevăzută la alin. (1) în maximum două luni de la data acordării acesteia, cu condiţia ca în această perioadă persoana privată de libertate să nu fi fost sancţionată cu măsura disciplinară prevăzută de art. 71 alin. (1) lit. d) şi e) din Lege.
Art. 146: Acordarea de premii constând în materiale pentru activităţi ocupaţionale persoanelor private de libertate
(1)Directorul locului de deţinere poate acorda premii constând în materiale pentru activităţi ocupaţionale persoanelor private de libertate care au obţinut rezultate bune şi foarte bune în procesul de instruire şcolară şi formare profesională, la concursurile şi competiţiile organizate în cadrul locului de deţinere sau care au contribuit la informarea, educarea şi formarea altor categorii de persoane private de libertate.
(2)Recompensa prevăzută la alin. (1) se acordă şi persoanelor private de libertate care au realizat lucrări literare sau de artă care sunt apreciate la nivelul locului de deţinere şi al comunităţii.
Art. 147: Acordarea recompensei cu permisiunea de ieşire din locul de deţinere
(1)Permisiunea de ieşire din locul de deţinere prevăzută la art. 68 alin. (1) lit. e)-g) din Lege poate fi acordată numai persoanelor private de libertate care au avut o conduită constant pozitivă şi prezintă suficientă încredere că nu mai comit alte infracţiuni.
(2)Comisia prevăzută la art. 68 alin. (2) din Lege acordă recompensa prevăzută la art. 68 alin. (1) lit. e) din Lege sau propune acordarea recompenselor prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. f) şi g) din aceeaşi lege, după o analiză temeinică, conform procedurii stabilite prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Art. 148: Măsuri determinate de permisiunea de ieşire din penitenciar
(1)Înainte de ieşirea din locul de deţinere, persoanei private de libertate i se aduc la cunoştinţă următoarele:
a)data şi ora la care trebuie să se înapoieze;
b)regulile pe care trebuie să le respecte şi consecinţele nerespectării acestora;
c)obligativitatea prezentării la autorităţile publice locale sau la organele de poliţie din localitatea în care se deplasează, pentru confirmarea prezenţei în acea localitate, atât la sosire, cât şi la plecare, în cazul unei permisiuni de ieşire din penitenciar mai mari de 24 de ore.
(2)Cu această ocazie, persoana privată de libertate semnează un angajament, în sensul celor prevăzute la alin. (1).
(3)În cazul minorilor, persoanelor private de libertate cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori al persoanelor private de libertate cu dizabilităţi, care pentru deplasare necesită însoţitor, administraţia locului de deţinere înştiinţează în timp util reprezentanţii legali ori, după caz, soţul sau soţia ori rudele până la gradul IV inclusiv, care semnează angajamentul prevăzut la alin. (2) alături de persoanele private de libertate.
(4)La ieşirea din locul de deţinere, persoanei private de libertate i se înmânează actul de învoire, care face dovada identităţii şi a intervalului de timp pentru care este acordată permisiunea.
(5)O zi permisiune de ieşire din penitenciar este echivalentă cu intervalul orar de 24 de ore.
(6)Despre permisiunea ieşirii din penitenciar serviciul de evidenţă deţinuţi informează, înainte de plecarea din locul de deţinere, organele de poliţie aflate în raza localităţii unde se deplasează persoana privată de liberate.
(7)Cheltuielile efectuate pe timpul permisiunii ieşirii din penitenciar sunt suportate de către persoana privată de libertate.
SECŢIUNEA 2:Abateri şi sancţiuni disciplinare
SUBSECŢIUNEA 1:Abateri disciplinare
Art. 149: Tipul abaterilor disciplinare
(1)Constituie abateri disciplinare foarte grave încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 62 lit. a)-e) şi art. 63 lit. a)-m) din prezentul regulament, determinarea cu intenţie a altei persoane private de libertate să săvârşească una dintre faptele prevăzute la art. 63 lit. a) - m) din prezentul regulament, precum şi eludarea regimului de executare a pedepsei de către persoanele private de libertate, care prin iniţierea unor cauze penale ori civile pentru ele sau pentru altele urmăresc menţinerea într-un anume loc de deţinere ori transferarea în alte locuri de deţinere.
(2)Constituie abateri disciplinare grave încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 62 lit. f)-j) şi art- 63 lit. n)-t) din prezentul regulament, precum şi determinarea cu intenţie a altei persoane private de libertate să săvârşească una dintre faptele prevăzute la art. 63 lit. n)-t) din prezentul regulament.
(3)Constituie abateri disciplinare uşoare încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 62 lit. k)-n) şi la art. 63 lit. ţ)-u), ascunderea adevărului privind nivelul de instruire şcolară sau pregătire profesională, precum şi determinarea cu intenţie a altei persoane private de libertate să încalce prevederile art. 62 sau ale art. 63 lit. ţ)-u).

SUBSECŢIUNEA 2:Sancţiuni disciplinare
Art. 150: Reglementarea
(1)Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate pentru săvârşirea uneia dintre abaterile disciplinare prevăzute la art. 149 sunt cele prevăzute la art. 71 alin. (1) din Lege. Dispoziţiile art. 71 alin. (3)-(9) din Lege se aplică în mod corespunzător.

(2)Pentru faptele care, potrivit legii penale, constituie infracţiuni, personalul administraţiei penitenciare poate aplica, în mod provizoriu, una dintre sancţiunile prevăzute în art. 71 din Lege.
Art. 151: Avertismentul
Sancţiunea disciplinară cu avertisment se aplică persoanelor private de libertate care săvârşesc pentru prima dată una dintre abaterile prevăzute la art. 149 alin. (3) din prezentul regulament.
Art. 152: Suspendarea dreptului de a participa la activităţi culturale, artistice şi sportive, pe o perioadă de cel mult o lună
Sancţiunea disciplinară cu suspendarea dreptului de a participa la activităţile culturale, artistice şi sportive, pe o perioadă de cel mult o lună, se poate aplica persoanelor private de libertate care au comis pentru prima dată una dintre abaterile prevăzute la art. 149 alin. (2) sau, în mod repetat, una dintre abaterile prevăzute la art. 149 alin. (3) din prezentul regulament.
Art. 153: Suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună
Sancţiunea disciplinară cu suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună, se poate aplica persoanelor private de libertate care au comis pentru prima dată una dintre abaterile prevăzute la art. 149 alin. (2) sau, în mod repetat, una dintre abaterile prevăzute la art. 149 alin. (3) din prezentul regulament, precum şi celor care, fiind repartizate la activităţi productive, au comis abateri legate de procesul de producţie, de îndeplinirea normelor de lucru, de respectarea normelor de protecţie a muncii, de prevenire şi stingere a incendiilor şi cele de protejare a mediului înconjurător.
Art. 154: Suspendarea dreptului de a primi şi de a cumpăra bunuri, cu excepţia celor necesare pentru igiena individuală, pe o perioadă de cel mult două luni
Sancţiunea disciplinară cu suspendarea dreptului de a primi şi de a cumpăra bunuri, cu excepţia celor necesare pentru igiena individuală, pe o perioadă de cel mult două luni, se aplică persoanelor private de libertate care au comis pentru prima dată una dintre abaterile prevăzute la art. 149 alin. (1) sau, în mod repetat, abateri prevăzute de art. 149 alin. (2) şi (3) din prezentul regulament.
Art. 155: Suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult 3 luni
Sancţiunea disciplinară cu suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult 3 luni, se aplică persoanelor private de libertate care au comis pentru prima dată una dintre abaterile prevăzute la art. 149 alin. (1) sau, în mod repetat, abateri prevăzute de art. 149 alin. (2) şi (3) din prezentul regulament, precum şi celor care au comis abateri pe timpul acordării dreptului la vizită.
Art. 156: Izolarea pentru maximum 10 zile
Sancţiunea disciplinară cu izolarea pentru maximum 10 zile se aplică persoanelor private de libertate care au comis abateri prevăzute de art. 149 alin. (1) sau, în mod repetat, abateri prevăzute de art. 149 alin. (2) din prezentul regulament, precum şi celor care manifestă o evidentă agresivitate sau violenţă ori când acestea afectează în mod grav convieţuirea normală din locul de deţinere, precum şi siguranţa acestuia.
SUBSECŢIUNEA 3:Procedura disciplinară
Art. 157: Obiectivele procedurii disciplinare
(1)În locurile de deţinere, ordinea şi disciplina sunt stabilite şi menţinute riguros, în scopul asigurării securităţii colective şi individuale, precum şi a unei vieţi în comun bine organizate.
(2)Nu se poate adăuga vreo altă constrângere asupra oricărei persoane private de libertate decât acelea care decurg din prevederile legale.
Art. 158: Interdicţii referitoare la procedura disciplinară
(1)Nicio persoană privată de libertate nu poate fi sancţionată disciplinar decât în conformitate cu dispoziţiile Legii şi ale prezentului regulament şi niciodată de două ori pentru aceeaşi faptă.
(2)Persoanele private de libertate pot fi sancţionate disciplinar numai după verificarea completă a împrejurărilor în care s-au comis faptele care fac obiectul procedurii disciplinare. Audierea persoanei private de libertate este obligatorie.
(3)Nu se poate îngrădi dreptul unei persoane private de libertate la apărare sau al folosirii căilor de atac împotriva sancţiunii disciplinare aplicate.
Art. 159: Interdicţii referitoare la aplicarea unor măsuri coercitive asimilate sancţiunilor disciplinare
(1)Sancţiunile colective, pedepsele corporale, izolarea în încăperi fără lumină şi ventilaţie şi orice tratament inuman sau degradant sunt interzise.
(2)Este interzisă folosirea ca sancţiune a mijloacelor de constrângere sau imobilizare. Folosirea acestor mijloace este posibilă atunci când persoana privată de libertate se află într-o stare de criză sau există riscul iminent de autorănire ori de violenţă asupra altor persoane sau ca măsură de siguranţă pe timpul escortării la organele judiciare, la unităţi sanitare sau în alte locuri, fiind însă înlăturate când autoritatea judiciară sau administrativă dispune în acest sens.
(3)Pentru imobilizarea persoanelor private de libertate care se află într-o unitate sanitară nu se pot utiliza cătuşe metalice. Modelul mijloacelor de imobilizare şi modul de utilizare a acestora, folosite în unităţi sanitare, se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 16 alin. (2) din Lege.

(4)Este interzisă utilizarea forţei fizice ca sancţiune împotriva persoanelor private de libertate. Forţa fizică poate fi folosită în cazurile de autoapărare, de evadare sau rezistenţă fizică activă ori pasivă la o dispoziţie bazată pe Lege sau pe prezentul regulament.
Art. 160: Declanşarea procedurii disciplinare
(1)Constatarea abaterii disciplinare, procedura disciplinară şi plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină sunt prevăzute la art. 72-74 din Lege.
(2)În zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale, rapoartele de incident se depun la şeful de tură, care le predă în prima zi lucrătoare şefului secţiei unde este deţinută persoana privată de libertate.
(3)În situaţia în care abaterea disciplinară este săvârşită pe perioada transferului între locurile de deţinere subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, raportul de incident este întocmit de şeful escortei, acesta fiind remis şefului de tură din unitatea de destinaţie.
(4)Comisia de disciplină prevăzută la art. 73 alin. (2) din Lege funcţionează în fiecare loc de deţinere, secretarul acesteia fiind o persoană desemnată de director.
(5)Atunci când după săvârşirea unei abateri disciplinare se impune transferarea de îndată a persoanei private de libertate într-un alt loc de deţinere subordonat Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, raportul de incident se trimite împreună cu celelalte documente întocmite unităţii în care a fost transferată persoana privată de libertate, în vederea continuării procedurii disciplinare.
(6)În cazul în care, pentru motive de siguranţă, se impune separarea preventivă a persoanei private de libertate, directorul locului de deţinere poate dispune această măsură pe timpul cercetărilor.
Art. 161: Aplicarea sancţiunilor disciplinare
(1)Autoritatea disciplinară este exercitată numai de comisia de disciplină.
(2)Măsura disciplinară se stabileşte de comisia de disciplină, prin hotărâre scrisă.
(3)Sancţiunile disciplinare se consemnează în registrul prevăzut de art. 79 lit. c) din Lege.
(4)Sancţiunea disciplinară cu izolarea se aplică numai cu avizul medicului.

Art. 162: Executarea sancţiunii disciplinare cu izolarea
(1)Sancţiunea disciplinară cu izolarea se execută, de regulă, individual, în secţiile de maximă siguranţă ale locurilor de deţinere sau în camere special amenajate, indiferent de regimul de executare a pedepsei în care se află persoana sancţionată.
(2)Camerele destinate executării sancţiunii disciplinare cu izolarea beneficiază de iluminat natural şi de aerisire şi sunt prevăzute cu sisteme de încălzire, alimentare cu apă şi alte dotări necesare igienei.
(3)Amenajarea şi dotarea camerelor destinate executării sancţiunii disciplinare cu izolarea sunt stabilite prin regulamentul prevăzut de art. 16 alin. (2) din Lege.
(4)Sancţiunea disciplinară cu izolarea se execută numai cu avizul medicului.
(5)Persoanele private de libertate care execută sancţiunea disciplinară cu izolarea sunt examinate zilnic de medicul locului de deţinere.
(6)La propunerea medicului locului de deţinere, sancţiunea disciplinară cu izolarea poate fi întreruptă din motive de sănătate.
Art. 163: Drepturile, obligaţiile şi interdicţiile persoanelor private de libertate aflate în executarea sancţiunii disciplinare cu izolarea
(1)Persoanele private de libertate aflate în executarea sancţiunii disciplinare cu izolarea beneficiază pe toată perioada acesteia de dreptul de petiţionare, la corespondenţă şi la informare prin presa scrisă, la hrană conform normelor în vigoare, asistenţă medicală, precum şi la plimbare în spaţii special amenajate, separat de celelalte persoane private de libertate.
(2)Dotarea şi amenajarea spaţiilor destinate plimbării persoanelor care execută sancţiunea disciplinară prevăzută la alin. (1) se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 16 alin. (2) din Lege.
(3)Fumatul este permis numai pe timpul efectuării activităţii de plimbare.
(4)Pe timpul executării sancţiunii disciplinare cu izolarea, persoanele private de libertate nu sunt scoase la muncă, nu participă la activităţile cultural-educative şi sportive, sunt private de posibilitatea de a păstra şi de a folosi aparatura radio-tv.
(5)Pe timpul executării sancţiunii disciplinare cu izolarea, persoanelor private de libertate li se suspendă dreptul de a primi bunuri, de a primi vizite, cu excepţia vizitelor apărătorului, persoanelor cu calităţi oficiale sau ale reprezentanţilor diplomatici, în conformitate cu prevederile art. 46-48 din prezentul regulament, de a efectua convorbiri telefonice, precum şi cumpărături, în afara articolelor necesare pentru petiţionare, corespondenţă, fumat şi igienă individuală.
CAPITOLUL IX:Munca prestată de persoanele private de libertate
Art. 164: Folosirea la muncă
(1)Administraţia locului de deţinere întreprinde demersurile necesare pentru identificarea posibilităţilor de a asigura folosirea la muncă a unui număr cât mai mare de persoane private de libertate.
(2)Munca prestată de persoanele private de libertate urmăreşte menţinerea şi creşterea capacităţii acestora de a-şi câştiga existenţa după liberare şi realizarea unor venituri, care se pot folosi la îmbunătăţirea condiţiilor de deţinere şi pentru susţinerea acţiunilor de resocializare a persoanelor private de libertate.
(3)În raport cu tipul regimului de executare, persoanelor private de libertate li se poate cere să muncească. În acest sens, se ţine seama de calificarea, deprinderile şi aptitudinile fiecărei persoane private de libertate, de vârstă, starea de sănătate, precum şi de programele destinate sprijinirii formării profesionale a acestora.

(31)În situaţia refuzului de a munci, comisia prevăzută la art. 167 alin. (1) întocmeşte un proces-verbal care se depune la dosarul individual, fiind avut în vedere la evaluarea comportamentului persoanei private de libertate în timpul detenţiei.

(4)Persoanele private de libertate pot fi folosite la muncă în întreprinderi, secţii şi ateliere de producţie din locurile de deţinere, la operatori economici, precum şi la alte persoane fizice sau juridice.
(5)Munca persoanelor private de libertate, desfăşurată în condiţiile prevăzute la art. 60 alin. (1) lit. a) şi b) din Lege, este remunerată în raport de natura activităţii, calitatea produselor executate şi randamentul obţinut.
Art. 165: Contractarea forţei de muncă
(1)Folosirea la muncă a persoanelor private de libertate se realizează pe bază de contract de prestări de servicii încheiat între administraţia locului de deţinere şi beneficiarul forţei de muncă.
(2)Tarifele referitoare la activităţile ce urmează a se desfăşura se negociază între administraţia locului de deţinere şi beneficiarul forţei de muncă şi nu pot fi mai mici decât tariful aferent salariului minim brut pe economie, în condiţiile realizării integrale a normei de lucru stabilite în contract. Normele de lucru se stabilesc pe baza probelor de lucru efectuate în prezenţa persoanelor delegate de ambele părţi contractante.
(3)În situaţia în care beneficiarul forţei de muncă nu respectă dispoziţiile legale privind condiţiile de folosire la muncă a persoanelor private de libertate, administraţia locului de deţinere îi solicită ca în termen de 24 de ore să ia măsuri pentru respectarea acestora. Dacă în acest termen nu se iau măsurile necesare, directorul locului de deţinere poate dispune retragerea parţială sau totală a persoanelor private de libertate.
(4)În cazul în care, timp de 30 de zile după retragerea persoanelor private de libertate, beneficiarul forţei de muncă nu îndeplineşte obligaţiile prevăzute la alin. (3), directorul locului de deţinere cere rezilierea contractului.
(5)Beneficiarul forţei de muncă este obligat să asigure: baza tehnico-materială, conducerea lucrărilor, spaţii pentru servirea hranei, apă potabilă, asistenţa tehnică necesară, instructajul şi condiţiile de protecţie a muncii, spaţii pentru grupuri sanitare şi, dacă este cazul, amenajările impuse pentru executarea pazei la locul de muncă.
(6)Directorul locului de deţinere are obligaţia de a încheia contracte cât mai avantajoase, în măsura posibilităţilor, stabilind în sarcina beneficiarului forţei de muncă obligaţia de a asigura cheltuielile ocazionate de transportul persoanelor private de libertate, al personalului de escortare şi al hranei la locurile de muncă, precum şi materialele igienico-sanitare.

Art. 166: Munca în interesul locului de deţinere
(1)Munca în interesul locului de deţinere cuprinde următoarele activităţi cu caracter gospodăresc care nu se remunerează:
a)activităţile desfăşurate pentru prepararea hranei, pentru întreţinerea şi funcţionarea instalaţiilor, pentru menţinerea stării de curăţenie şi igienă în locul de deţinere, precum şi însoţirea unor persoane private de libertate cu dizabilităţi;
b)activităţile prestate în cadrul atelierelor de întreţinere, constând în servicii de cizmărie, croitorie, tâmplărie, spălătorie, întreţinere a mijloacelor auto din dotare, tinichigerie, lăcătuşărie şi altele asemenea;
c)activităţile ocazionale din interiorul locului de deţinere, care se prestează, prin rotaţie, de către toate persoanele private de libertate apte din punct de vedere medical;
d)alte activităţi necesare locului de deţinere, în funcţie de cerinţele specifice.
(2)Repartizarea persoanelor private de libertate la activităţile prevăzute la alin. (1) se efectuează în baza baremelor aprobate prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(3)Pe timpul nopţii, la nivelul camerelor de deţinere, pentru prevenirea unor evenimente negative, de natura sinuciderilor, incendiilor, inundaţiilor, precum şi pentru semnalizarea situaţiilor ce necesită acordarea de prim ajutor, se poate organiza serviciul de planton, care se consideră muncă în interesul locului de deţinere.
Art. 167: Selecţionarea şi repartizarea la muncă
(1)Selecţionarea şi repartizarea persoanelor private de libertate la activităţi productive se fac în funcţie de regimul de executare, cu aprobarea directorului locului de deţinere, la propunerea unei comisii formate din reprezentanţii sectoarelor de educaţie şi intervenţie psihosocială, regim penitenciar, evidenţă, organizarea muncii şi medical, sub conducerea directorului adjunct pentru siguranţă şi regim. Comisia se completează cu personal de specialitate, care verifică deprinderile profesionale ale persoanelor private de libertate.
(11)Prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabilesc criteriile pentru selecţionarea şi repartizarea la muncă.
(12)Persoanele private de libertate selecţionate la muncă vor semna un angajament care va cuprinde drepturile, obligaţiile şi interdicţiile prevăzute la art. 63 pe perioada desfăşurării activităţilor productive şi care se depune la dosarul individual.
(13)Angajamentul asumat de persoanele private de libertate selecţionate la activităţile productive remunerate va cuprinde şi referiri privind posibilitatea încheierii unui contract de asigurare potrivit dispoziţiilor art. 62 alin. (1) lit. c) din Lege.

(2)În măsura posibilităţilor, a cerinţelor de disciplină din locurile de deţinere şi în limite rezonabile, persoanele private de libertate pot opta pentru un anumit loc de muncă sau pot schimba locul de muncă dacă nu sunt folosite la prestarea altei munci şi dacă posedă calificarea sau deprinderile necesare noului loc de muncă.
(3)Prestarea muncii se face individual sau în grupuri organizate, care nu depăşesc 50 de persoane, în interiorul sau în exteriorul locului de deţinere.
Art. 1671: Munca persoanelor private de libertate, în caz de calamitate
Munca persoanelor private de libertate, în caz de calamitate, se desfăşoară cu aprobarea directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Art. 168: Măsurile şi mijloacele de protecţie a muncii
(1)Munca prestată de persoanele private de libertate trebuie să se desfăşoare în condiţii cât mai apropiate de cele din comunitate.
(2)Reglementările legale referitoare la organizarea şi desfăşurarea muncii sunt aplicabile şi persoanelor private de libertate, inclusiv cele referitoare la prevenirea accidentelor de muncă, bolilor profesionale şi a altor situaţii de risc.
(3)Beneficiarii muncii prestate de persoanele private de libertate au obligaţia de a asigura atât acestora, cât şi personalului de pază şi supraveghere măsurile de protecţie a muncii, echipamentul adecvat şi alimentaţia de protecţie, în cazul în care dispoziţiile legale prevăd aceasta pentru angajaţii proprii.
Art. 169: Programul de lucru
Munca persoanelor private de libertate se organizează potrivit programului de lucru stabilit de directorul locului de deţinere, în condiţiile dispoziţiilor titlului IV cap. V "Munca prestată de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate" din Lege şi cu respectarea dispoziţiilor contractuale.
Art. 170: Venituri realizate din activităţi de producţie în regie proprie şi din prestări de servicii
(1)Activităţile de producţie în regie proprie, realizate în secţii, ateliere şi gospodării agrozootehnice, precum şi munca prestată în cadrul lucrărilor de investiţii şi reparaţii curente sau capitale sunt remunerate pe bază de tarife diferenţiate pe categorii de activităţi, dar nu mai puţin decât nivelul salariului minim pe economie, în condiţiile realizării normelor de producţie.
(2)Produsele realizate în secţii şi ateliere de producţie, precum şi excedentul din gospodăriile agrozootehnice pot fi valorificate pe piaţa liberă.
(3)Veniturile realizate din prestări de servicii pot fi încasate în lei sau echivalent valoric în produse, servicii, materiale, obiecte de inventar, echipament, cazarmament, precum şi mijloace fixe, în condiţiile în care articolele respective surit prevăzute în structura bugetului aprobat de venituri şi cheltuieli şi această modalitate de plată a fost stabilită prin contractul de prestări de servicii.
Art. 171: Remunerarea persoanelor private de libertate participante la cursuri de şcolarizare, calificare ori recalificare profesională
Veniturile obţinute de persoanele private de libertate ca urmare a muncii prestate se repartizează conform prevederilor art. 62 din Lege, astfel:
a)40% din venit revin persoanei condamnate, care poate folosi pe durata executării pedepsei 75% din acesta, iar 25% se consemnează pe numele său, urmând să fie încasat, împreună cu dobânda aferentă, în momentul punerii în libertate;
b)60% din venit revin Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, constituind venituri proprii care se încasează, se contabilizează şi se utilizează potrivit dispoziţiilor legale privind finanţele publice.

Art. 172: Gestionarea sumelor de bani aparţinând persoanelor private de libertate
(1)Sumele de bani corespunzătoare cotei de 75% din venitul cuvenit persoanelor private de libertate se consemnează în fişa contabilă a persoanei şi pot fi folosite pe durata executării pedepsei, conform prevederilor art. 49 alin. (4) din Lege.
(2)Sumele de bani corespunzătoare cotei de 25% din venitul cuvenit persoanelor private de libertate se consemnează în fişa contabilă nominală şi se păstrează, pe numele acestora, în conturi bancare purtătoare de dobânzi sau în depozite bancare, aceste sume împreună cu dobânda aferentă urmând a fi încasate în momentul punerii în libertate.
(3)În cazul în care persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate a fost obligată la plata de despăgubiri civile, care nu au fost achitate până la data primirii în penitenciar, procentul de 50% din cota de 40% care îi revine acesteia conform art. 62 alin. (1) lit. a) din Lege se utilizează pentru repararea prejudiciului cauzat părţii civile, conform prevederilor Codului de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 173: Evidenţa muncii prestate
Evidenţa muncii persoanelor private de libertate se ţine de către personalul locului de deţinere şi al unităţii beneficiare.
CAPITOLUL X:Activitatea de educaţie şi intervenţie psihosocială
Art. 174: Conţinutul activităţilor de educaţie şi intervenţie psihosocială
(1)Activitatea de educaţie şi asistenţă psihosocială se face în baza planificării executării pedepsei şi are drept scop creşterea şanselor de reintegrare socială a persoanelor private de libertate. Aceasta cuprinde următoarele arii de intervenţie:
a)adaptarea la condiţiile privării de libertate;
b)instruire şcolară şi formare profesională;
c)activităţi educative şi recreative;
d)asistenţa socială;
e)asistenţa psihologică;
f)asistenţa religioasă;
g)pregătirea pentru liberare.

(2)Comisia prevăzută în art. 14 din Lege elaborează şi aprobă, pe baza ofertei de activităţi, planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă.
(3)Aceste activităţi se desfăşoară individual sau în grup, în interiorul sau în exteriorul locului de deţinere, în condiţii cât mai apropiate de viaţa din comunitate.
Art. 175: Planul de evaluare şi intervenţie educativă
(1)Administraţia locului de deţinere, în urma evaluării şi identificării necesităţilor individuale ale persoanei private de libertate şi în funcţie de posibilităţile instituţiei, este obligată să organizeze activităţi de educaţie şi asistenţă psihosocială, ţinând cont de natura infracţiunii comise, durata privării de libertate, regimul de executare, riscul pentru penitenciar, vârstă, stare de sănătate fizică şi mintală.

(2)Pentru fiecare persoană condamnată se întocmeşte un plan individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, care este adus la cunoştinţă, sub semnătură. Orice modificare a conţinutului acestuia va fi adusă la cunoştinţa persoanei private de libertate după ce, în prealabil, a fost aprobată de Comisia prevăzută la art. 14 din Lege.

(3)Planul de evaluare şi intervenţie educativă cuprinde date biografice, informaţii despre mediul de provenienţă, istoricul infracţional, date despre nivelul de instruire şcolară şi profesională, date psihologice de interes general sau profilul psihologic. În funcţie de acestea se stabilesc ariile de intervenţie individualizată.
(4)Planul se adaptează la regimul de executare a pedepselor, acordându-se o atenţie specială categoriilor vulnerabile.
(5)La activităţi pot participa, în calitate de colaboratori, consilieri de probaţiune, voluntari şi reprezentanţi ai societăţii civile.
Art. 176: Activităţi în perioada de carantină şi observare
Programele derulate în perioada de carantină şi observare au ca scop cunoaşterea normelor privind ordinea, disciplina, conduita, relaţiile cu alte persoane şi cuprind activităţi individuale sau colective desfăşurate de administraţia locului de deţinere.
Art. 177: Organizarea activităţilor de instruire şcolară la nivel primar, gimnazial, profesional şi liceal
(1)Persoanele condamnate sunt obligate să frecventeze învăţământul obligatoriu.

(11)Administraţia locurilor de deţinere asigură condiţiile necesare instruirii şcolare a persoanelor condamnate pentru ciclul primar, gimnazial şi liceal, în concordanţă cu normele cuprinse în legea învăţământului public, şi condiţiile stabilite în protocolul de colaborare dintre Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerul Justiţiei privind şcolarizarea şi profesionalizarea persoanelor condamnate, aflate în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(12)Numărul orelor de cursuri se stabileşte cu respectarea planurilor-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, respectiv de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

(2)Pentru persoanele condamnate se organizează cursuri de pregătire prin programul "A doua şansă".

(3)În fiecare loc de deţinere se organizează, cu sprijinul inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, şcoli sau clase afiliate la instituţiile de învăţământ din afara locului de deţinere.
Art. 178: Personalul didactic
Personalul didactic necesar funcţionării unităţilor şcolare din cadrul locurilor de deţinere este asigurat şi salarizat de către inspectoratele şcolare judeţene, selecţionarea acestuia făcându-se în colaborare cu administraţia locului de deţinere.
Art. 179: Accesul la învăţământul preuniversitar şi universitar
(1)Persoanele condamnate pot urma, cu aprobarea directorului locului de deţinere, cursuri preuniversitare la nivel liceal, cursuri universitare la forma de învăţământ la distanţă sau în forma frecvenţei reduse, suportând toate cheltuielile, inclusiv cele de deplasare. La cursurile cu frecvenţă redusă care presupun deplasări au prioritate persoanele clasificate în regim deschis şi semideschis. Pentru înscrierea la cursuri la forma de învăţământ la distanţă au şanse egale toate persoanele condamnate, indiferent de regimul în care îşi execută pedeapsa.
(2)În cazul în care persoana condamnată urmează studii universitare în momentul intrării în penitenciar, aceasta îşi poate continua studiile numai în forma cursurilor de învăţământ universitar la distanţă sau în forma frecvenţei reduse, conform dispoziţiilor alin. (1).
(3)Metodologia şi normele referitoare la înscrierea şi participarea la cursuri şi examene sunt stabilite prin ordinul prevăzut la art. 64 alin. (11) din Lege.
(4)În vederea obţinerii aprobării, persoana condamnată face dovada scrisă a faptului că este acceptată să urmeze cursurile unei facultăţi, precum şi a garanţiei susţinerii financiare necesare continuării studiilor.

Art. 180: Organizarea cursurilor de calificare
(1)În locul de deţinere se pot organiza cursuri de calificare sau recalificare a persoanelor private de libertate în diferite meserii, în funcţie de opţiunile şi de aptitudinile acestora.
(2)Cursurile se organizează în spaţii existente în locurile de deţinere, în unităţile productive din sistemul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, precum şi la furnizorii autorizaţi de formare profesională, în baza acordurilor încheiate.

(3)Activităţile de calificare sau recalificare se desfăşoară cu sprijinul financiar al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, al Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, prin Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau al altor persoane fizice ori juridice.
(4)În contractele de folosire la muncă a persoanelor private de libertate pot fi prevăzute clauze prin care operatorii economici să desfăşoare sau să susţină material cursuri de calificare şi de atestare pe meserii a acestora.
Art. 181: Persoanele private de libertate care au prioritate la activităţi de instruire şcolară şi formare profesională
Au prioritate la activităţi de instruire şcolară şi formare profesională minorii, tinerii şi persoanele analfabete.

Art. 182: Atestarea şcolară şi profesională
(1)Pentru a urma cursuri de instruire şcolară sau de pregătire profesională, persoanele condamnate trebuie să prezinte documentele care să ateste nivelul de pregătire şcolară anterior obţinut.

(2)Documentele care atestă şcolarizarea sau calificarea se eliberează de către organizatorul cursului şi nu conţin menţiuni cu privire la starea de privare de libertate a persoanei, acestea fiind recunoscute în condiţiile legii.
Art. 183: Modul de desfăşurare a activităţii de educaţie şi intervenţie psihosocială
Activităţile de educaţie şi asistenţă psihosocială se desfăşoară individual sau colectiv, fiind structurate în programe de tip obligatoriu, opţional sau facultativ. Programele de tip obligatoriu desfăşurate cu persoanele private de libertate se stabilesc de către comisia prevăzută la art. 14 din Lege.

Art. 184: Organizarea şi funcţionarea bibliotecilor în locurile de deţinere
(1)În fiecare loc de deţinere se organizează şi funcţionează o bibliotecă la care au acces persoanele private de libertate. Fondul de carte cuprinde un număr suficient de mare şi variat de volume, menit să răspundă diversităţii culturale a persoanelor private de libertate, acestea având libertatea de a opta pentru orice gen de lectură.
(2)Fondul de carte se constituie prin cumpărare, sponsorizări şi donaţii.
(3)Modul de gestionare şi utilizare a fondului de carte se face conform celui din bibliotecile publice.
(4)Administraţia locului de deţinere asigură gratuit un număr de ziare sau de publicaţii, potrivit normelor stabilite prin ordin al ministrului justiţiei.
(5)Persoanele private de libertate îşi pot procura, prin grija administraţiei locului de deţinere, din banii personali, ziare, cărţi, publicaţii periodice şi reviste.
(6)În locurile de deţinere se pot edita reviste conţinând date informative despre activităţile de educaţie şi intervenţie psihosocială, inclusiv creaţii literare aparţinând persoanelor private de libertate.
Art. 185: Accesul la programele de radio şi televiziune
(1)Administraţia locului de deţinere asigură posibilitatea receptării programelor naţionale şi locale de radio şi de televiziune.
(2)Aparatura radio-tv poate fi proprietatea administraţiei locului de deţinere sau a persoanei private de libertate.
(3)Administraţia locului de deţinere aprobă primirea aparaturii radio-TV de către persoanele private de libertate, în baza ordinului prevăzut la art. 64 alin. (11) din Lege.

(4)Pe perioada detenţiei, aparatura radio-tv, aprobată potrivit alin. (3), nu poate fi înstrăinată altor persoane private de libertate şi nici folosită în scopul obţinerii de avantaje patrimoniale.
(5)Folosirea aparaturii radio-tv se face conform programului stabilit, astfel încât să nu perturbe programul zilnic al persoanelor private de libertate şi să nu contravină regulilor de disciplină din locurile de deţinere.
Art. 186: Accesul la calculator
Persoanei private de libertate i se poate aproba şi primirea sau achiziţionarea de echipamente IT, care pot fi folosite exclusiv de aceasta, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului justiţiei.

Art. 187: Accesul la manifestări culturale şi acţiuni de sponsorizare
(1)Administraţia locului de deţinere întreprinde demersurile necesare organizării de spectacole, expoziţii şi alte manifestări culturale, în care să fie implicate persoanele private de libertate.
(2)Materialele necesare desfăşurării activităţilor prevăzute la alin. (1) se asigură de administraţia locului de deţinere, de soţ sau soţie ori de rude până la gradul al IV-lea inclusiv sau de către alte persoane fizice ori juridice.
(3)Administraţia locului de deţinere încurajează şi sprijină iniţiativele organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale, precum şi pe cele ale persoanelor fizice ori juridice din ţară şi din străinătate care doresc să contribuie la activitatea de educaţie şi asistenţă psihosocială desfăşurată în locul de deţinere sau să sponsorizeze astfel de acţiuni, dacă acestea nu contravin prevederilor legale ori regulilor privind siguranţa locurilor de deţinere.

Art. 188: Activităţi recreative
(1)Administraţia locului de deţinere, în funcţie de posibilităţi, asigură, în spaţii special amenajate, practicarea individuală sau colectivă a unor jocuri ori activităţi sportive în vederea menţinerii tonusului fizic şi psihic, ţinând cont de starea de sănătate, aptitudini, vârstă şi preferinţe.
(2)Materialele şi echipamentele necesare desfăşurării activităţilor sportive se asigură de administraţia locului de deţinere, iar cele ce depăşesc posibilităţile financiare ale locului de deţinere pot fi procurate, cu aprobarea directorului, şi de către persoanele private de libertate, familie sau alte persoane ori organizaţii.
(3)Activităţile sportive se organizează şi se desfăşoară sub îndrumarea unui monitor sportiv.

(4)În locurile de deţinere se pot constitui echipe sau grupe de activităţi pe discipline sportive, în raport de regimurile de executare şi de conduită. Administraţia Naţională a Penitenciarelor poate autoriza organizarea unor întreceri sportive între persoanele private de libertate aflate în locuri de deţinere diferite. Întreceri sportive se pot organiza şi cu echipe sau grupe sportive din exteriorul locului de deţinere, cu aprobarea directorului acestuia.
Art. 189: Asistenţa religioasă
(1)Persoanele private de libertate au dreptul neîngrădit la asistenţă religioasă, în condiţiile stabilite prin regulamentul privind asistenţa religioasă în locurile de deţinere, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.
(2)Reprezentanţii organizaţiilor, asociaţiilor şi cultelor religioase pot desfăşura servicii şi activităţi religioase şi pot vizita persoanele private de libertate, fără a afecta programul locului de deţinere.
(3)Persoanele private de libertate pot să primească, să păstreze şi să folosească obiecte de cult şi publicaţii cu caracter religios.
CAPITOLUL XI:Liberarea condiţionată
Art. 190: Condiţiile de acordare a liberării condiţionate
(1)Liberarea condiţionată constituie o măsură de încredere faţă de persoana privată de libertate condamnată la pedeapsa cu închisoarea sau la detenţiune pe viaţă şi se dispune pentru continuarea executării restului de pedeapsă în stare de libertate.
(2)Persoanele private de libertate care au lucrat, au participat la cursuri de alfabetizare ori instruire şcolară - primară, gimnazială, liceală, în conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. (1)-(3) din Lege, cursuri universitare în conformitate cu prevederile art. 651 alin. (1) din Lege, de formare profesională sau la programe de resocializare, precum şi persoanele private de libertate care nu au muncit din motive neimputabile lor, dar au dovedit un progres real în propria conduită şi au participat constant la programele de educaţie şi asistenţă psihosocială, ţinându-se cont şi de antecedentele penale, pot beneficia de liberare condiţionată după executarea fracţiunilor din pedeapsă prevăzute de Codul penal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)Partea din pedeapsă care se consideră executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale se calculează conform prevederilor art. 76 din Lege.
Art. 191: Procedura de acordare a liberării condiţionate
(1)Comisia prevăzută la art. 77 alin. (2) din Lege, cu participarea şefului biroului evidenţă, în calitate de secretar, analizează săptămânal, la locul de deţinere, dosarele individuale ale persoanelor private de libertate care îndeplinesc condiţiile pentru liberarea condiţionată.

(2)Comisia analizează dosarul în prezenţa persoanei private de libertate, ocazie cu care i se aduc la cunoştinţă condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească în situaţia continuării executării restului de pedeapsă în stare de libertate.
(3)După analiză, comisia întocmeşte un proces-verbal motivat, semnat de membrii comisiei şi de persoana privată de libertate. Procesul-verbal cuprinde menţiuni referitoare la prevederile art. 77 alin. (2) din Lege.
(4)Procesul-verbal de admitere se înaintează judecătoriei din raza teritorială a locului de deţinere, împreună cu documentele care atestă menţiunile cuprinse în acesta.
(5)Procesul-verbal de respingere şi noul termen de reexaminare a situaţiei, care nu poate fi mai mare de un an, se comunică persoanei private de libertate, aducându-i-se la cunoştinţă, sub semnătură, că se poate adresa direct instanţei cu cerere de liberare condiţionată.
(6)În situaţia în care persoana condamnată se adresează direct instanţei, cerând liberarea condiţionată, odată cu cererea se trimite şi procesul-verbal întocmit de comisia prevăzută la art. 77 alin. (2) din Lege împreună cu documentele care atestă menţiunile cuprinse în acesta.

(7)În vederea soluţionării cererii de liberare condiţionată a persoanei condamnate sau a propunerii formulate de comisie, instanţa poate consulta dosarul individual al persoanei condamnate.
CAPITOLUL XII:Punerea în libertate
Art. 192: Activităţi determinate de punerea în libertate
(1)Punerea în libertate a persoanelor private de libertate se face de către directorul locului de deţinere, la expirarea duratei pedepsei închisorii, la termenul hotărât de instanţa de judecată în cazul liberării condiţionate, precum şi la orice altă dată hotărâtă de organele judiciare competente în situaţiile anume prevăzute de lege, comunicând despre acest fapt organului judiciar competent.
(2)Cu ocazia liberării, persoanei private de libertate i se înmânează biletul de liberare, toate documentele personale şi, la cerere, fotocopii de pe actele din dosarul individual, inclusiv de pe actele medicale, precum şi un referat medical către medicul de familie. De asemenea, după retragerea bunurilor încredinţate de administraţia locului de deţinere, i se restituie toate sumele băneşti, bunurile şi valorile care îi aparţin, inclusiv documentele referitoare la contul său.
(3)Contravaloarea serviciilor de fotocopiere efectuate în condiţiile alin. (2) va fi suportată de persoana privată de libertate. Dacă persoanele private de libertate nu dispun de mijloacele băneşti necesare, cheltuielile pentru fotocopiere sunt suportate de administraţia locului de deţinere. Sunt considerate persoane fără mijloace băneşti persoanele care nu au sau nu au avut în ultimele 10 zile sume de bani disponibile în contul personal.

(4)Tarifele pentru serviciile de fotocopiere se stabilesc prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(5)Punerea în libertate a persoanei private de libertate se realizează fără întârziere, după efectuarea activităţilor prevăzute la alin. (2).
Art. 193: Asigurarea transportului la punerea în libertate
(1)În cazul în care persoana privată de libertate nu are bani, costul transportului până la domiciliu se asigură de administraţia locului de deţinere la nivelul tarifului minim practicat de Societatea Naţională a Căilor Ferate Române. De asemenea, administraţia locului de deţinere asigură ţinută civilă de sezon celor care nu posedă, precum şi hrană rece, potrivit normelor în vigoare, pentru numărul de zile necesare transportului până la domiciliul persoanei care se liberează.
(2)Pentru cetăţenii străini sau apatrizi, drepturile prevăzute la alin. (1) se asigură până la sediul reprezentanţelor diplomatice din România ale statelor care le reprezintă interesele sau până în localitatea din ţară unde aceştia îşi au reşedinţa.
(3)Când persoana care urmează a fi pusă în libertate este bolnavă, nefiind transportabilă, cu consimţământul său, poate fi internată de administraţia locului de deţinere într-un spital din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice, anunţându-se despre aceasta rudele sau instituţiile guvernamentale ori neguvernamentale de asistenţă socială.
Art. 194: Consemnarea punerii în libertate
(1)Punerea în libertate se consemnează în registrul prevăzut la art. 79 lit. e) din Lege şi în modulul corespunzător din aplicaţia informatizată de gestiune a datelor despre persoanele private de libertate.
(2)În cazul persoanelor liberate condiţionat se fac menţiuni şi în registrul prevăzut la art. 79 lit. d) din Lege şi în modulul corespunzător din aplicaţia informatizată de gestiune a datelor despre persoanele private de libertate.
CAPITOLUL XIII:Siguranţa locurilor de deţinere. Paza, supravegherea şi escortarea persoanelor private de libertate
Art. 195: Scopul
(1)Siguranţa locului de deţinere, paza, supravegherea şi escortarea persoanelor private de libertate constituie un ansamblu de acţiuni şi măsuri luate de administraţia locului de deţinere, care au ca scop:
a)prevenirea sustragerii de la executarea pedepselor şi a măsurilor preventive a persoanelor private de libertate;
b)aplicarea regimurilor de executare a pedepsei;
c)apărarea locurilor de deţinere;
d)prezentarea în faţa organelor judiciare a persoanelor private de libertate;
e)prevenirea unor situaţii de risc pentru ordinea de drept;
f)protecţia individuală şi colectivă a persoanelor private de libertate şi a personalului propriu.
(11)Pentru atingerea scopurilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi e) se pot folosi sisteme electronice de supraveghere la distanţă. Criteriile şi procedura de aplicare sunt aprobate prin ordin al ministrului justiţiei.

(2)Măsurile necesare pentru siguranţa locurilor de deţinere, paza, supravegherea şi escortarea persoanelor private de libertate sunt stabilite în regulamentul prevăzut la art. 16 alin. (2) din Lege.
Art. 196: Personalul destinat executării misiunilor
Pentru realizarea dispoziţiilor art. 195 din prezentul regulament, fiecare loc de deţinere trebuie să dispună de personal propriu specializat, selecţionat, pregătit şi instruit pentru executarea atribuţiilor de serviciu specifice, cu respectarea unei proporţii de minimum un lucrător la 3 persoane private de libertate.
Art. 197: Dotare şi amenajări
(1)Locurile de deţinere sunt dotate cu împrejmuiri de siguranţă, clădiri adecvate, armament, muniţie, mijloace de intervenţie, de imobilizare, de transport, de comunicare, de întreţinere, de supraveghere şi control, de stingere a incendiilor şi alte dotări specifice îndeplinirii atribuţiilor legale în condiţii de siguranţă.
(2)În exercitarea atribuţiilor de pază, escortare şi supraveghere a persoanelor private de libertate, precum şi în alte situaţii temeinic justificate prevăzute în planurile de pază şi apărare ale locurilor de deţinere, personalul foloseşte tehnica, mijloacele şi armamentul din dotare.
(21)Mijloacele de transport destinate persoanelor private de libertate pot fi dotate cu sisteme de localizare spaţio-temporală.

(3)În funcţie de situaţie, personalul se dotează cu veste antiglonţ, scuturi de protecţie şi căşti cu vizor şi poate folosi pentru intervenţie şi restabilirea ordinii bastoane de cauciuc sau tomphe, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene, jeturi de apă, arme cu gloanţe de cauciuc, cătuşe, câini de serviciu, dispozitive sonore şi luminoase, precum şi alte mijloace de protecţie şi imobilizare aflate în dotare. Câinii de serviciu se folosesc în activităţi de pază şi escortare la punctele de lucru şi la organele judiciare, la activităţile de transfer al persoanelor private de libertate, pentru paza perimetrelor şi pentru descoperirea telefoanelor mobile, explozibililor, substanţelor toxice sau stupefiante şi urmărirea evadaţilor.

(4)Orice intervenţie se va desfăşura cu respectarea principiului proporţionalităţii cauzei care a generat nevoia şi modalitatea de intervenţie şi fără a se face uz nejustificat de violenţă.
Art. 198: Folosirea mijloacelor de intervenţie şi imobilizare
(1)Folosirea mijloacelor de intervenţie se face gradual, fără a depăşi nevoile reale de imobilizare a persoanelor turbulente ori agresive sau pentru neutralizarea acţiunilor ilegale, şi încetează de îndată ce scopul intervenţiei a fost realizat, cu respectarea dispoziţiilor art. 37 din Lege.
(2)Procedurile standard de intervenţie şi imobilizare sunt stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 16 alin. (2) din Lege.
Art. 199: Apelul persoanelor private de libertate
(1)La predarea serviciului de către personalul de supraveghere de pe secţiile de deţinere se efectuează apelul persoanelor private de libertate, activitate care este consemnată în documentele specifice.
(2)Apelul persoanelor private de libertate se efectuează şi la începerea şi terminarea activităţilor la care acestea participa în afara camerelor de deţinere sau ori de câte ori este nevoie.
(3)Anual se organizează apelul general, pentru confruntarea documentelor care privesc situaţia individuală a persoanelor private de libertate cu cele declarate de acestea.
Art. 200: Percheziţia
(1)Pentru prevenirea unor evenimente deosebite, a situaţiilor de risc, precum şi pentru ridicarea obiectelor interzise, persoanele private de libertate sunt supuse percheziţiei.
(2)Percheziţia este acţiunea prin care se realizează un control amănunţit asupra persoanelor private de libertate, echipamentului, bagajelor, cazarmamentului, camerelor de deţinere şi tuturor locurilor unde acestea au acces.
(3)Percheziţia se efectuează de către persoane de acelaşi sex şi în condiţii care să nu lezeze demnitatea persoanelor private de libertate.
(4)În cadrul percheziţiei corporale amănunţite asupra persoanei private de libertate se interzice urmărirea descoperirii obiectelor interzise prin efectuarea de exerciţii fizice. Desfăşurarea percheziţiei corporale amănunţite se desfăşoară cu respectarea dreptului persoanei percheziţionate la viaţa intimă.
(5)Percheziţiile asupra cavităţilor corporale ale persoanelor private de libertate pot fi realizate numai de către cadre medicale.
(6)Persoanele private de libertate asistă la percheziţionarea bagajelor şi a bunurilor personale.
(7)Dispoziţiile art. 49 alin. (4) şi (6) şi ale art. 71 alin. (2) din Lege se aplică în mod corespunzător.
(8)Felurile percheziţiei, modalităţile de efectuare, asigurarea tehnico-materială necesară efectuării acesteia, precum şi documentele ce se întocmesc cu acest prilej se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 16 alin. (2) din Lege.
Art. 201: Procedura de valorificare şi de distrugere a bunurilor confiscate cu ocazia percheziţiilor
(1)Bunurile interzise, găsite asupra persoanelor private de libertate cu ocazia percheziţiilor sau nerevendicate, se confiscă. Acestea se predau în prima zi lucrătoare la magazia unităţii.
(2)Bunurile confiscate se valorifică sau se distrug, după caz. Confiscarea este dispusă de către directorul locului de deţinere, în baza procesului-verbal întocmit de către persoanele care au descoperit bunurile ce fac obiectul confiscării. Directorul locului de deţinere îl înştiinţează despre măsura luată pe judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
(3)Bunurile confiscate sunt evaluate şi înregistrate în evidenţa extracontabilă, în termen de 21 de zile de la confiscare.
(4)Evaluarea bunurilor confiscate se face de către o comisie, formată din 3 membri, desemnată de directorul unităţii penitenciare prin decizie.
(5)Înregistrarea bunurilor în evidenţa contabilă a unităţii penitenciare se efectuează potrivit reglementărilor în vigoare, la valoarea justă stabilită de comisia de evaluare.
(6)Valorificarea bunurilor confiscate se realizează prin licitaţie publică, conform prevederilor în vigoare referitoare la valorificarea bunurilor aflate în administrarea unităţilor din sistemul administraţiei penitenciare.
(7)În cazul în care valorificarea bunurilor confiscate nu s-a realizat conform alin. (6), acestea se valorifică în regim de consignaţie.
(8)În cazul bunurilor care nu au putut fi valorificate potrivit alin. (7), comisia de evaluare poate proceda la reducerea preţurilor stabilite iniţial, cu până la 30% din valoarea stabilită; ulterior, reducerea preţurilor poate fi făcută până la 75% din valoarea stabilită iniţial; dacă în termen de 150 de zile de la prima reevaluare a bunurilor acestea nu se valorifică prin modalitatea prevăzută la alin. (7), se poate proceda la:
a)valorificarea prin unităţile de colectare şi valorificare a deşeurilor;
b)dezmembrarea bunurilor şi valorificarea componentelor rezultate;
c)distrugerea bunurilor sau a componentelor.
(9)Bunurile confiscate pentru care nu se justifică angajarea cheltuielilor în vederea valorificării pot fi distruse.
(10)Fac excepţie de la procedurile de valorificare prevăzute la alin. (6) şi (7) băuturile alcoolice, medicamentele şi alimentele perisabile, care se distrug.
(11)Bunurile supuse valorificării care au devenit necomercializabile sau nevandabile se distrug.
(12)Distrugerea bunurilor se realizează sub supravegherea unei comisii, formată din 3 membri, desemnată de directorul unităţii penitenciare prin decizie.
(13)Bunurile a căror deţinere este interzisă prin lege oricărui cetăţean, cele care cad sub incidenţa art. 742 din Lege, precum şi cele faţă de care există suspiciunea că au legătură cu săvârşirea unor infracţiuni se ridică, se conservă, întocmindu-se documentele necesare, şi se anunţă organele judiciare competente cărora le sunt predate.
(14)Sumele de bani obţinute ca urmare a valorificării bunurilor confiscate se virează la bugetul de stat. În cazul încasării contravalorii bunurilor respective prin virament bancar, sumele se virează în termen de 5 zile lucrătoare de la încasare, iar în cazul încasării în numerar, sumele se depun la casieria Trezoreriei Statului în prima zi lucrătoare de la încasare. Viramentul la bugetul de stat se realizează după deducerea cheltuielilor ocazionate de valorificarea bunurilor confiscate.

Art. 202: Cooperarea cu structuri specializate ale Sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională
În situaţii deosebite a căror rezolvare depăşeşte posibilităţile proprii, precum şi în caz de catastrofe, cutremure, accident nuclear, inundaţii, incendii, stare de necesitate, personalul locurilor de deţinere este sprijinit de unităţile specializate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor ori ale celorlalte structuri care fac parte din Sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, potrivit planurilor de cooperare şi intervenţie.
Art. 203: Măsuri în caz de evadare a persoanelor private de libertate
(1)La producerea unei evadări administraţia locului de deţinere anunţă de îndată organele competente ale Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru luarea măsurilor în vederea urmăririi şi prinderii evadatului, furnizând acestora datele şi informaţiile necesare. La fel procedează şi în cazul neprezentării persoanelor private de libertate care au avut permisiunea de ieşire din locul de deţinere ori al părăsirii fără autorizare a locului de muncă aflat în exteriorul locului de deţinere.

(2)Atribuţiile şi modul de acţiune ale personalului locului de deţinere în cazul producerii unei evadări se stabilesc prin regulamentul prevăzut de art. 16 alin. (2) din Lege.
Art. 204: Accesul în locurile de deţinere
Accesul în locurile de deţinere este strict limitat, în condiţiile stabilite de Lege. Persoanele din afara sistemului administraţiei penitenciare pot intra în locurile de deţinere în condiţiile stabilite la art. 39 alin. (2) din Lege şi în regulamentul prevăzut la art. 16 alin. (2) din Lege.

Art. 205: Realizarea materialelor audiovideo
Fotografierea, înregistrarea audiovizuală cu privire la activităţile din locurile de deţinere sunt permise numai cu încuviinţarea directorului locului de deţinere.
CAPITOLUL XIV:Dispoziţii speciale
SECŢIUNEA 1:Ascultarea persoanelor private de libertate în incinta locurilor de deţinere
Art. 206: Ascultarea persoanelor private de libertate în locurile de deţinere
(1)Ascultarea persoanelor private de libertate în incinta locurilor de deţinere se poate face de către reprezentanţi ai structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor în baza delegaţiei semnate de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală în cauză ori, după caz, de către şefii Inspectoratului General al Poliţiei Române, Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Române, inspectoratelor de poliţie judeţene, de către directorul general al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, al Direcţiei Generale Anticorupţie, precum şi de conducătorii structurilor teritoriale cu funcţie de reprezentare la nivel de şef birou, avizată de directorul penitenciarului.

(2)Delegaţia cuprinde datele de identificare ale persoanelor prevăzute de alin. (1) şi pe cele ale persoanelor private de libertate ce urmează a fi ascultate. Delegaţia nu permite decât ascultarea persoanelor private de libertate menţionate în aceasta.
(3)Ascultarea persoanelor private de libertate în incinta locurilor de deţinere se poate face şi de către:
a)procuror, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pe baza legitimaţiei de serviciu;
b)senatori sau deputaţi ai Parlamentului României, cu împuternicire din partea comisiei din care fac parte;
c)europarlamentari, cu împuternicire din partea comisiei din care fac parte;
d)reprezentanţii serviciilor de probaţiune, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pe baza legitimaţiei de serviciu;
e)avocatul unei alte persoane, care justifică un interes legitim, în baza împuternicirii date în conformitate cu contractul de asistenţă avocaţială.

(4)Ascultarea persoanelor private de libertate în situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (3) se face în condiţii de confidenţialitate.
Art. 207: Accesul reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale
(1)Reprezentanţii organizaţiilor naţionale, străine sau internaţionale neguvernamentale din domeniul apărării drepturilor omului, a căror competenţă este recunoscută ori acceptată de România, pot asculta persoanele private de libertate în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2) din Lege.

(2)Întâlnirile cu reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale nu se calculează în numărul vizitelor la care are dreptul persoana privată de libertate.
Art. 208: Locul de desfăşurare a audierilor
Ascultarea persoanelor private de libertate în incinta locurilor de deţinere are loc numai în spaţii special amenajate şi fără a perturba derularea normală a activităţii zilnice.
SECŢIUNEA 2:Transferarea persoanelor private de libertate
Art. 209: Motive de transfer
Transferarea persoanelor private de libertate în condiţiile prevăzute la art. 31 din Lege, într-un alt loc de deţinere, se realizează în următoarele cazuri:
a)când persoana privată de libertate este chemată de către un organ judiciar din altă localitate. Dacă în localitate nu există loc de deţinere, transferarea se face la locul de deţinere care deserveşte organul judiciar respectiv;
b)când persoana privată de libertate este trimisă pentru executarea pedepsei într-un anumit regim sau ca urmare a schimbării regimului de executare a pedepsei, la propunerea comisiei prevăzute la art. 14 din Lege;
c)când persoana privată de libertate este bolnavă şi este trimisă în vederea unui consult, tratament, unei internări sau expertize medicale;
d)la solicitarea persoanei private de libertate sau din alte motive întemeiate, cu avizul comisiei prevăzute la art. 14 din Lege.
Art. 210: Transferarea la solicitarea organelor judiciare
(1)Transferarea persoanelor private de libertate, necesară activităţii unui organ judiciar, se face pe baza dispoziţiei de transfer emisă de acesta.
(2)În cazul persoanelor private de libertate, aflate în locuri de deţinere subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, solicitate de mai multe organe judiciare în acelaşi timp, transferarea temporară se dispune de directorul general, ţinând cont de următoarele criterii:
a)instanţele judecătoreşti au întotdeauna prioritate faţă de celelalte organe judiciare;
b)cauzele penale în care, pentru persoanele private de libertate, au fost emise mandate de arestare preventivă;
c)gradul de jurisdicţie al organului judiciar care instrumentează cauza;
d)netransferarea ar afecta grav urmărirea penală sau judecata.
Art. 211: Modalităţi de transfer
(1)Transferarea persoanelor private de libertate în cazurile prevăzute la art. 209 din prezentul regulament se realizează cu mijloace de transport ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în baza unui grafic de deplasare, sau, după caz, ale unităţilor subordonate.
(2)Administraţia Naţională a Penitenciarelor poate externaliza serviciile de transfer al persoanelor private de libertate.
Art. 212: Transferarea persoanelor private de libertate în centrele de reţinere şi arestare preventivă ale Ministerului Administraţiei şi Internelor
Transferarea persoanelor private de libertate în centrele de reţinere şi arestare preventivă ce funcţionează în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor se face numai în situaţii justificate. Solicitarea de transfer, perioada şi motivele acestuia fac parte din adresa scrisă şi semnată de organul judiciar sau, după caz, de şefii Inspectoratului General al Poliţiei Române, inspectoratelor judeţene de poliţie, directorul general al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau al Direcţiei Generale Anticorupţie.
SECŢIUNEA 3:Refuzul de hrană
Art. 213: Declararea refuzului de hrană
(1)Când o persoană privată de libertate refuză să primească hrana, directorul împreună cu medicul locului de deţinere explică celei în cauză urmările dăunătoare la care se expune, arătându-i mijloacele legale de care poate uza pentru rezolvarea problemelor invocate.
(2)Dacă persoana privată de libertate îşi menţine hotărârea, directorul locului de deţinere sesizează judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, care procedează potrivit prevederilor art. 36 alin. (1) şi (2) din Lege. O copie a declaraţiei de refuz de hrană sau, după caz, a procesului-verbal se introduce în dosarul individual al persoanei private de libertate.
Art. 214: Măsuri determinate de refuzul de hrană al persoanelor private de libertate
(1)Directorul locului de deţinere ia măsuri ca persoana privată de libertate, aflată în refuz de hrană, să fie cazată în infirmeria penitenciarului, într-o cameră special amenajată sau într-un spital penitenciar.

(2)Zilnic şi ori de câte ori este necesar medicul unităţii vizitează persoana aflată în refuz de hrană şi o examinează clinic, făcând menţiuni despre aceasta într-un registru anume destinat.
(3)Atunci când, în urma investigaţiilor şi determinărilor clinice de specialitate, medicul constată că persoana aflată în refuz de hrană s-a alimentat, informează în scris directorul unităţii, care prezintă situaţia judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
(4)În situaţia prevăzută la alin. (3), când starea de sănătate nu este afectată, chiar dacă persoana privată de libertate nu recunoaşte că s-a hrănit, în baza informării scrise a medicului se întocmeşte un proces-verbal prin care se constată încetarea stării de refuz de hrană. Dacă persoana privată de libertate se află în infirmerie, se transferă într-o cameră de deţinere corespunzătoare regimului de executare în care a fost repartizată.
(5)Atunci când starea de sănătate se agravează, iar în infirmerie nu poate fi asigurată asistenţa medicală corespunzătoare, persoana aflată în refuz de hrană se transferă într-o unitate spitalicească.
(6)Personalul din serviciile de educaţie şi intervenţie psihosocială acţionează prin consiliere individuală pe toată perioada refuzului de hrană, informând persoana privată de libertate despre riscurile continuării acestei forme de protest.
(7)Persoanei private de libertate aflate în refuz de hrană îi este alocată zilnic norma de hrană potrivit categoriei din care face parte. Administraţia locului de deţinere, prin personalul său, are obligaţia ca la ora servirii mesei să ofere hrana respectivă, persoana privată de libertate având posibilitatea să îşi exprime opţiunea.
(8)Acceptarea hranei se consideră ca act de voinţă personal prin care persoana privată de libertate încetează refuzul de hrană declarat. Acest fapt se înscrie într-un registru anume destinat, sub semnătura persoanei private de libertate.
Art. 215: Ieşirea din refuzul de hrană
(1)La ieşirea din refuzul de hrană se procedează potrivit prevederilor art. 36 alin. (4) din Lege, iar o copie a declaraţiei sau procesului-verbal se introduce în dosarul individual al persoanei private de libertate.
(2)Refuzul de hrană nu constituie abatere disciplinară.
(3)Persoana privată de libertate aflată în infirmerie la încetarea refuzului de hrană revine într-o cameră de deţinere corespunzătoare regimului de executare în care a fost repartizată.
SECŢIUNEA 4:întocmirea unor acte juridice
Art. 216: Legalizarea şi autentificarea unor acte juridice
(1)La solicitarea persoanei private de libertate ori la cererea altor persoane interesate din exterior, cu consimţământul acesteia, administraţia locului de deţinere creează condiţiile necesare pentru autentificarea sau legalizarea unor acte juridice de către instituţii sau persoane competente potrivit legii, în locul de deţinere. Cheltuielile efectuate cu această ocazie sunt suportate de solicitanţi.
(2)La cererea instituţiei competente de a face legalizarea sau autentificarea, administraţia locului de deţinere eliberează un act din care să rezulte că cel în cauză este privat de libertate.
Art. 217: Încheierea căsătoriei
(1)Căsătoria persoanei aflate în executarea pedepsei privative de libertate se încheie în locul de deţinere, iar consimţământul viitorilor soţi se ia de ofiţerul de stare civilă din raza teritorială a locului de deţinere.

(11)În cazul încheierii căsătoriei, în condiţiile art. 54 alin. (5) din Lege, consimţământul viitorilor soţi se ia de către ofiţerul de stare civilă din localitatea încheierii căsătoriei.

(2)În cazul în care viitorii soţi se află în executarea unor pedepse privative de libertate şi nu se găsesc în acelaşi loc de deţinere, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, la solicitarea scrisă a acestora şi cu avizul comisiei prevăzute de art. 14 din Lege, ia măsuri de transferare, astfel încât aceştia să se afle în acelaşi loc de deţinere pe timpul necesar încheierii căsătoriei.
(3)Analizele medicale necesare încheierii căsătoriei, pentru persoanele aflate în executarea unor pedepse privative de libertate, se realizează prin grija administraţiei locului de deţinere, cheltuielile fiind suportate de solicitanţi.
(4)La încheierea căsătoriei pot participa judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, directorul locului de deţinere, un reprezentant al serviciului de educaţie şi intervenţie psihosocială, precum şi un număr de maximum 10 persoane, rude până la gradul al IV-lea inclusiv sau alte cunoştinţe ale viitorilor soţi.
(5)După încheierea căsătoriei, dacă nu există posibilitatea acordării permisiunii ieşirii din locul de deţinere, directorul poate aproba primirea unui pachet de alimente în greutate de până la 10 kg, şi rămânerea viitorilor soţi, timp de 48 de ore, în condiţiile art. 45 alin (1)-(6) din prezentul regulament.
Art. 218: Dispoziţii referitoare la deces
(1)În caz de deces al unei persoane private de libertate, indiferent de locul, cauza şi circumstanţele producerii acestuia, directorul locului de deţinere înştiinţează de îndată familia sau o persoană apropiată acesteia, instituţia medico-legală cea mai apropiată, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, procurorul de la parchetul competent şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, respectiv Inspectoratul General al Poliţiei Române.
(2)Administraţia locului de deţinere comunică, prin orice mijloace şi în scris, de îndată, familiei sau altei persoane apropiate decesul şi locul unde trebuie să se prezinte pentru ridicarea decedatului, a actelor şi a obiectelor ce au aparţinut acestuia.
(3)Când decesul s-a produs ca urmare a unui accident de muncă, se anunţă imediat inspectoratul teritorial de muncă. Persoana decedată este lăsată la locul şi în starea în care s-a produs evenimentul, neputând fi ridicată decât după încuviinţarea legală.
(4)Dispoziţiile art. 80 alin. (1)-(4) şi (6) din Lege se aplică în mod corespunzător.
Art. 219: Efectuarea autopsiei
Autopsia medico-legală se efectuează de către medicul legist care întocmeşte şi certificatul constatator al decesului. O copie a certificatului medical constatator al decesului se introduce la dosarul individual ce a aparţinut persoanei private de libertate, iar o altă copie se înmânează familiei decedatului.

Art. 220: Înhumarea
Dacă în termen de 3 zile de la comunicare nu se prezintă niciuna dintre persoanele prevăzute în art. 218 alin. (2) din prezentul regulament, înhumarea se efectuează de către primăria din circumscripţia teritorială a locului de deţinere. Dispoziţiile art. 80 alin. (5) din Lege se aplică în mod corespunzător.
Art. 221: Restituirea bunurilor şi sumelor de bani ale decedatului
Bunurile şi sumele de bani ale celui decedat, aflate la locul de deţinere, se înmânează soţului sau soţiei ori rudelor până la gradul al IV-lea inclusiv sau, dacă aceştia nu se prezintă în termen de un an, se trec în proprietatea locului de deţinere ori se distrug, în cazul în care prezintă un grad avansat de uzură sau sunt inutilizabile, de către o comisie numită prin decizia directorului.