Capitolul xiii - Siguranţa locurilor de deţinere. Paza, supravegherea şi escortarea persoanelor private de libertate - Regulament din 2006 de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

M.Of. 24

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 14 Decembrie 2010
CAPITOLUL XIII:Siguranţa locurilor de deţinere. Paza, supravegherea şi escortarea persoanelor private de libertate
Art. 195: Scopul
(1)Siguranţa locului de deţinere, paza, supravegherea şi escortarea persoanelor private de libertate constituie un ansamblu de acţiuni şi măsuri luate de administraţia locului de deţinere, care au ca scop:
a)prevenirea sustragerii de la executarea pedepselor şi a măsurilor preventive a persoanelor private de libertate;
b)aplicarea regimurilor de executare a pedepsei;
c)apărarea locurilor de deţinere;
d)prezentarea în faţa organelor judiciare a persoanelor private de libertate;
e)prevenirea unor situaţii de risc pentru ordinea de drept;
f)protecţia individuală şi colectivă a persoanelor private de libertate şi a personalului propriu.
(11)Pentru atingerea scopurilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi e) se pot folosi sisteme electronice de supraveghere la distanţă. Criteriile şi procedura de aplicare sunt aprobate prin ordin al ministrului justiţiei.

(2)Măsurile necesare pentru siguranţa locurilor de deţinere, paza, supravegherea şi escortarea persoanelor private de libertate sunt stabilite în regulamentul prevăzut la art. 16 alin. (2) din Lege.
Art. 196: Personalul destinat executării misiunilor
Pentru realizarea dispoziţiilor art. 195 din prezentul regulament, fiecare loc de deţinere trebuie să dispună de personal propriu specializat, selecţionat, pregătit şi instruit pentru executarea atribuţiilor de serviciu specifice, cu respectarea unei proporţii de minimum un lucrător la 3 persoane private de libertate.
Art. 197: Dotare şi amenajări
(1)Locurile de deţinere sunt dotate cu împrejmuiri de siguranţă, clădiri adecvate, armament, muniţie, mijloace de intervenţie, de imobilizare, de transport, de comunicare, de întreţinere, de supraveghere şi control, de stingere a incendiilor şi alte dotări specifice îndeplinirii atribuţiilor legale în condiţii de siguranţă.
(2)În exercitarea atribuţiilor de pază, escortare şi supraveghere a persoanelor private de libertate, precum şi în alte situaţii temeinic justificate prevăzute în planurile de pază şi apărare ale locurilor de deţinere, personalul foloseşte tehnica, mijloacele şi armamentul din dotare.
(21)Mijloacele de transport destinate persoanelor private de libertate pot fi dotate cu sisteme de localizare spaţio-temporală.

(3)În funcţie de situaţie, personalul se dotează cu veste antiglonţ, scuturi de protecţie şi căşti cu vizor şi poate folosi pentru intervenţie şi restabilirea ordinii bastoane de cauciuc sau tomphe, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene, jeturi de apă, arme cu gloanţe de cauciuc, cătuşe, câini de serviciu, dispozitive sonore şi luminoase, precum şi alte mijloace de protecţie şi imobilizare aflate în dotare. Câinii de serviciu se folosesc în activităţi de pază şi escortare la punctele de lucru şi la organele judiciare, la activităţile de transfer al persoanelor private de libertate, pentru paza perimetrelor şi pentru descoperirea telefoanelor mobile, explozibililor, substanţelor toxice sau stupefiante şi urmărirea evadaţilor.

(4)Orice intervenţie se va desfăşura cu respectarea principiului proporţionalităţii cauzei care a generat nevoia şi modalitatea de intervenţie şi fără a se face uz nejustificat de violenţă.
Art. 198: Folosirea mijloacelor de intervenţie şi imobilizare
(1)Folosirea mijloacelor de intervenţie se face gradual, fără a depăşi nevoile reale de imobilizare a persoanelor turbulente ori agresive sau pentru neutralizarea acţiunilor ilegale, şi încetează de îndată ce scopul intervenţiei a fost realizat, cu respectarea dispoziţiilor art. 37 din Lege.
(2)Procedurile standard de intervenţie şi imobilizare sunt stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 16 alin. (2) din Lege.
Art. 199: Apelul persoanelor private de libertate
(1)La predarea serviciului de către personalul de supraveghere de pe secţiile de deţinere se efectuează apelul persoanelor private de libertate, activitate care este consemnată în documentele specifice.
(2)Apelul persoanelor private de libertate se efectuează şi la începerea şi terminarea activităţilor la care acestea participa în afara camerelor de deţinere sau ori de câte ori este nevoie.
(3)Anual se organizează apelul general, pentru confruntarea documentelor care privesc situaţia individuală a persoanelor private de libertate cu cele declarate de acestea.
Art. 200: Percheziţia
(1)Pentru prevenirea unor evenimente deosebite, a situaţiilor de risc, precum şi pentru ridicarea obiectelor interzise, persoanele private de libertate sunt supuse percheziţiei.
(2)Percheziţia este acţiunea prin care se realizează un control amănunţit asupra persoanelor private de libertate, echipamentului, bagajelor, cazarmamentului, camerelor de deţinere şi tuturor locurilor unde acestea au acces.
(3)Percheziţia se efectuează de către persoane de acelaşi sex şi în condiţii care să nu lezeze demnitatea persoanelor private de libertate.
(4)În cadrul percheziţiei corporale amănunţite asupra persoanei private de libertate se interzice urmărirea descoperirii obiectelor interzise prin efectuarea de exerciţii fizice. Desfăşurarea percheziţiei corporale amănunţite se desfăşoară cu respectarea dreptului persoanei percheziţionate la viaţa intimă.
(5)Percheziţiile asupra cavităţilor corporale ale persoanelor private de libertate pot fi realizate numai de către cadre medicale.
(6)Persoanele private de libertate asistă la percheziţionarea bagajelor şi a bunurilor personale.
(7)Dispoziţiile art. 49 alin. (4) şi (6) şi ale art. 71 alin. (2) din Lege se aplică în mod corespunzător.
(8)Felurile percheziţiei, modalităţile de efectuare, asigurarea tehnico-materială necesară efectuării acesteia, precum şi documentele ce se întocmesc cu acest prilej se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 16 alin. (2) din Lege.
Art. 201: Procedura de valorificare şi de distrugere a bunurilor confiscate cu ocazia percheziţiilor
(1)Bunurile interzise, găsite asupra persoanelor private de libertate cu ocazia percheziţiilor sau nerevendicate, se confiscă. Acestea se predau în prima zi lucrătoare la magazia unităţii.
(2)Bunurile confiscate se valorifică sau se distrug, după caz. Confiscarea este dispusă de către directorul locului de deţinere, în baza procesului-verbal întocmit de către persoanele care au descoperit bunurile ce fac obiectul confiscării. Directorul locului de deţinere îl înştiinţează despre măsura luată pe judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
(3)Bunurile confiscate sunt evaluate şi înregistrate în evidenţa extracontabilă, în termen de 21 de zile de la confiscare.
(4)Evaluarea bunurilor confiscate se face de către o comisie, formată din 3 membri, desemnată de directorul unităţii penitenciare prin decizie.
(5)Înregistrarea bunurilor în evidenţa contabilă a unităţii penitenciare se efectuează potrivit reglementărilor în vigoare, la valoarea justă stabilită de comisia de evaluare.
(6)Valorificarea bunurilor confiscate se realizează prin licitaţie publică, conform prevederilor în vigoare referitoare la valorificarea bunurilor aflate în administrarea unităţilor din sistemul administraţiei penitenciare.
(7)În cazul în care valorificarea bunurilor confiscate nu s-a realizat conform alin. (6), acestea se valorifică în regim de consignaţie.
(8)În cazul bunurilor care nu au putut fi valorificate potrivit alin. (7), comisia de evaluare poate proceda la reducerea preţurilor stabilite iniţial, cu până la 30% din valoarea stabilită; ulterior, reducerea preţurilor poate fi făcută până la 75% din valoarea stabilită iniţial; dacă în termen de 150 de zile de la prima reevaluare a bunurilor acestea nu se valorifică prin modalitatea prevăzută la alin. (7), se poate proceda la:
a)valorificarea prin unităţile de colectare şi valorificare a deşeurilor;
b)dezmembrarea bunurilor şi valorificarea componentelor rezultate;
c)distrugerea bunurilor sau a componentelor.
(9)Bunurile confiscate pentru care nu se justifică angajarea cheltuielilor în vederea valorificării pot fi distruse.
(10)Fac excepţie de la procedurile de valorificare prevăzute la alin. (6) şi (7) băuturile alcoolice, medicamentele şi alimentele perisabile, care se distrug.
(11)Bunurile supuse valorificării care au devenit necomercializabile sau nevandabile se distrug.
(12)Distrugerea bunurilor se realizează sub supravegherea unei comisii, formată din 3 membri, desemnată de directorul unităţii penitenciare prin decizie.
(13)Bunurile a căror deţinere este interzisă prin lege oricărui cetăţean, cele care cad sub incidenţa art. 742 din Lege, precum şi cele faţă de care există suspiciunea că au legătură cu săvârşirea unor infracţiuni se ridică, se conservă, întocmindu-se documentele necesare, şi se anunţă organele judiciare competente cărora le sunt predate.
(14)Sumele de bani obţinute ca urmare a valorificării bunurilor confiscate se virează la bugetul de stat. În cazul încasării contravalorii bunurilor respective prin virament bancar, sumele se virează în termen de 5 zile lucrătoare de la încasare, iar în cazul încasării în numerar, sumele se depun la casieria Trezoreriei Statului în prima zi lucrătoare de la încasare. Viramentul la bugetul de stat se realizează după deducerea cheltuielilor ocazionate de valorificarea bunurilor confiscate.

Art. 202: Cooperarea cu structuri specializate ale Sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională
În situaţii deosebite a căror rezolvare depăşeşte posibilităţile proprii, precum şi în caz de catastrofe, cutremure, accident nuclear, inundaţii, incendii, stare de necesitate, personalul locurilor de deţinere este sprijinit de unităţile specializate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor ori ale celorlalte structuri care fac parte din Sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, potrivit planurilor de cooperare şi intervenţie.
Art. 203: Măsuri în caz de evadare a persoanelor private de libertate
(1)La producerea unei evadări administraţia locului de deţinere anunţă de îndată organele competente ale Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru luarea măsurilor în vederea urmăririi şi prinderii evadatului, furnizând acestora datele şi informaţiile necesare. La fel procedează şi în cazul neprezentării persoanelor private de libertate care au avut permisiunea de ieşire din locul de deţinere ori al părăsirii fără autorizare a locului de muncă aflat în exteriorul locului de deţinere.

(2)Atribuţiile şi modul de acţiune ale personalului locului de deţinere în cazul producerii unei evadări se stabilesc prin regulamentul prevăzut de art. 16 alin. (2) din Lege.
Art. 204: Accesul în locurile de deţinere
Accesul în locurile de deţinere este strict limitat, în condiţiile stabilite de Lege. Persoanele din afara sistemului administraţiei penitenciare pot intra în locurile de deţinere în condiţiile stabilite la art. 39 alin. (2) din Lege şi în regulamentul prevăzut la art. 16 alin. (2) din Lege.

Art. 205: Realizarea materialelor audiovideo
Fotografierea, înregistrarea audiovizuală cu privire la activităţile din locurile de deţinere sunt permise numai cu încuviinţarea directorului locului de deţinere.