Capitolul xiv - Dispoziţii speciale - Regulament din 2006 de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

M.Of. 24

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 14 Decembrie 2010
CAPITOLUL XIV:Dispoziţii speciale
SECŢIUNEA 1:Ascultarea persoanelor private de libertate în incinta locurilor de deţinere
Art. 206: Ascultarea persoanelor private de libertate în locurile de deţinere
(1)Ascultarea persoanelor private de libertate în incinta locurilor de deţinere se poate face de către reprezentanţi ai structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor în baza delegaţiei semnate de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală în cauză ori, după caz, de către şefii Inspectoratului General al Poliţiei Române, Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Române, inspectoratelor de poliţie judeţene, de către directorul general al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, al Direcţiei Generale Anticorupţie, precum şi de conducătorii structurilor teritoriale cu funcţie de reprezentare la nivel de şef birou, avizată de directorul penitenciarului.

(2)Delegaţia cuprinde datele de identificare ale persoanelor prevăzute de alin. (1) şi pe cele ale persoanelor private de libertate ce urmează a fi ascultate. Delegaţia nu permite decât ascultarea persoanelor private de libertate menţionate în aceasta.
(3)Ascultarea persoanelor private de libertate în incinta locurilor de deţinere se poate face şi de către:
a)procuror, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pe baza legitimaţiei de serviciu;
b)senatori sau deputaţi ai Parlamentului României, cu împuternicire din partea comisiei din care fac parte;
c)europarlamentari, cu împuternicire din partea comisiei din care fac parte;
d)reprezentanţii serviciilor de probaţiune, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pe baza legitimaţiei de serviciu;
e)avocatul unei alte persoane, care justifică un interes legitim, în baza împuternicirii date în conformitate cu contractul de asistenţă avocaţială.

(4)Ascultarea persoanelor private de libertate în situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (3) se face în condiţii de confidenţialitate.
Art. 207: Accesul reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale
(1)Reprezentanţii organizaţiilor naţionale, străine sau internaţionale neguvernamentale din domeniul apărării drepturilor omului, a căror competenţă este recunoscută ori acceptată de România, pot asculta persoanele private de libertate în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2) din Lege.

(2)Întâlnirile cu reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale nu se calculează în numărul vizitelor la care are dreptul persoana privată de libertate.
Art. 208: Locul de desfăşurare a audierilor
Ascultarea persoanelor private de libertate în incinta locurilor de deţinere are loc numai în spaţii special amenajate şi fără a perturba derularea normală a activităţii zilnice.
SECŢIUNEA 2:Transferarea persoanelor private de libertate
Art. 209: Motive de transfer
Transferarea persoanelor private de libertate în condiţiile prevăzute la art. 31 din Lege, într-un alt loc de deţinere, se realizează în următoarele cazuri:
a)când persoana privată de libertate este chemată de către un organ judiciar din altă localitate. Dacă în localitate nu există loc de deţinere, transferarea se face la locul de deţinere care deserveşte organul judiciar respectiv;
b)când persoana privată de libertate este trimisă pentru executarea pedepsei într-un anumit regim sau ca urmare a schimbării regimului de executare a pedepsei, la propunerea comisiei prevăzute la art. 14 din Lege;
c)când persoana privată de libertate este bolnavă şi este trimisă în vederea unui consult, tratament, unei internări sau expertize medicale;
d)la solicitarea persoanei private de libertate sau din alte motive întemeiate, cu avizul comisiei prevăzute la art. 14 din Lege.
Art. 210: Transferarea la solicitarea organelor judiciare
(1)Transferarea persoanelor private de libertate, necesară activităţii unui organ judiciar, se face pe baza dispoziţiei de transfer emisă de acesta.
(2)În cazul persoanelor private de libertate, aflate în locuri de deţinere subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, solicitate de mai multe organe judiciare în acelaşi timp, transferarea temporară se dispune de directorul general, ţinând cont de următoarele criterii:
a)instanţele judecătoreşti au întotdeauna prioritate faţă de celelalte organe judiciare;
b)cauzele penale în care, pentru persoanele private de libertate, au fost emise mandate de arestare preventivă;
c)gradul de jurisdicţie al organului judiciar care instrumentează cauza;
d)netransferarea ar afecta grav urmărirea penală sau judecata.
Art. 211: Modalităţi de transfer
(1)Transferarea persoanelor private de libertate în cazurile prevăzute la art. 209 din prezentul regulament se realizează cu mijloace de transport ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în baza unui grafic de deplasare, sau, după caz, ale unităţilor subordonate.
(2)Administraţia Naţională a Penitenciarelor poate externaliza serviciile de transfer al persoanelor private de libertate.
Art. 212: Transferarea persoanelor private de libertate în centrele de reţinere şi arestare preventivă ale Ministerului Administraţiei şi Internelor
Transferarea persoanelor private de libertate în centrele de reţinere şi arestare preventivă ce funcţionează în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor se face numai în situaţii justificate. Solicitarea de transfer, perioada şi motivele acestuia fac parte din adresa scrisă şi semnată de organul judiciar sau, după caz, de şefii Inspectoratului General al Poliţiei Române, inspectoratelor judeţene de poliţie, directorul general al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau al Direcţiei Generale Anticorupţie.
SECŢIUNEA 3:Refuzul de hrană
Art. 213: Declararea refuzului de hrană
(1)Când o persoană privată de libertate refuză să primească hrana, directorul împreună cu medicul locului de deţinere explică celei în cauză urmările dăunătoare la care se expune, arătându-i mijloacele legale de care poate uza pentru rezolvarea problemelor invocate.
(2)Dacă persoana privată de libertate îşi menţine hotărârea, directorul locului de deţinere sesizează judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, care procedează potrivit prevederilor art. 36 alin. (1) şi (2) din Lege. O copie a declaraţiei de refuz de hrană sau, după caz, a procesului-verbal se introduce în dosarul individual al persoanei private de libertate.
Art. 214: Măsuri determinate de refuzul de hrană al persoanelor private de libertate
(1)Directorul locului de deţinere ia măsuri ca persoana privată de libertate, aflată în refuz de hrană, să fie cazată în infirmeria penitenciarului, într-o cameră special amenajată sau într-un spital penitenciar.

(2)Zilnic şi ori de câte ori este necesar medicul unităţii vizitează persoana aflată în refuz de hrană şi o examinează clinic, făcând menţiuni despre aceasta într-un registru anume destinat.
(3)Atunci când, în urma investigaţiilor şi determinărilor clinice de specialitate, medicul constată că persoana aflată în refuz de hrană s-a alimentat, informează în scris directorul unităţii, care prezintă situaţia judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
(4)În situaţia prevăzută la alin. (3), când starea de sănătate nu este afectată, chiar dacă persoana privată de libertate nu recunoaşte că s-a hrănit, în baza informării scrise a medicului se întocmeşte un proces-verbal prin care se constată încetarea stării de refuz de hrană. Dacă persoana privată de libertate se află în infirmerie, se transferă într-o cameră de deţinere corespunzătoare regimului de executare în care a fost repartizată.
(5)Atunci când starea de sănătate se agravează, iar în infirmerie nu poate fi asigurată asistenţa medicală corespunzătoare, persoana aflată în refuz de hrană se transferă într-o unitate spitalicească.
(6)Personalul din serviciile de educaţie şi intervenţie psihosocială acţionează prin consiliere individuală pe toată perioada refuzului de hrană, informând persoana privată de libertate despre riscurile continuării acestei forme de protest.
(7)Persoanei private de libertate aflate în refuz de hrană îi este alocată zilnic norma de hrană potrivit categoriei din care face parte. Administraţia locului de deţinere, prin personalul său, are obligaţia ca la ora servirii mesei să ofere hrana respectivă, persoana privată de libertate având posibilitatea să îşi exprime opţiunea.
(8)Acceptarea hranei se consideră ca act de voinţă personal prin care persoana privată de libertate încetează refuzul de hrană declarat. Acest fapt se înscrie într-un registru anume destinat, sub semnătura persoanei private de libertate.
Art. 215: Ieşirea din refuzul de hrană
(1)La ieşirea din refuzul de hrană se procedează potrivit prevederilor art. 36 alin. (4) din Lege, iar o copie a declaraţiei sau procesului-verbal se introduce în dosarul individual al persoanei private de libertate.
(2)Refuzul de hrană nu constituie abatere disciplinară.
(3)Persoana privată de libertate aflată în infirmerie la încetarea refuzului de hrană revine într-o cameră de deţinere corespunzătoare regimului de executare în care a fost repartizată.
SECŢIUNEA 4:întocmirea unor acte juridice
Art. 216: Legalizarea şi autentificarea unor acte juridice
(1)La solicitarea persoanei private de libertate ori la cererea altor persoane interesate din exterior, cu consimţământul acesteia, administraţia locului de deţinere creează condiţiile necesare pentru autentificarea sau legalizarea unor acte juridice de către instituţii sau persoane competente potrivit legii, în locul de deţinere. Cheltuielile efectuate cu această ocazie sunt suportate de solicitanţi.
(2)La cererea instituţiei competente de a face legalizarea sau autentificarea, administraţia locului de deţinere eliberează un act din care să rezulte că cel în cauză este privat de libertate.
Art. 217: Încheierea căsătoriei
(1)Căsătoria persoanei aflate în executarea pedepsei privative de libertate se încheie în locul de deţinere, iar consimţământul viitorilor soţi se ia de ofiţerul de stare civilă din raza teritorială a locului de deţinere.

(11)În cazul încheierii căsătoriei, în condiţiile art. 54 alin. (5) din Lege, consimţământul viitorilor soţi se ia de către ofiţerul de stare civilă din localitatea încheierii căsătoriei.

(2)În cazul în care viitorii soţi se află în executarea unor pedepse privative de libertate şi nu se găsesc în acelaşi loc de deţinere, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, la solicitarea scrisă a acestora şi cu avizul comisiei prevăzute de art. 14 din Lege, ia măsuri de transferare, astfel încât aceştia să se afle în acelaşi loc de deţinere pe timpul necesar încheierii căsătoriei.
(3)Analizele medicale necesare încheierii căsătoriei, pentru persoanele aflate în executarea unor pedepse privative de libertate, se realizează prin grija administraţiei locului de deţinere, cheltuielile fiind suportate de solicitanţi.
(4)La încheierea căsătoriei pot participa judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, directorul locului de deţinere, un reprezentant al serviciului de educaţie şi intervenţie psihosocială, precum şi un număr de maximum 10 persoane, rude până la gradul al IV-lea inclusiv sau alte cunoştinţe ale viitorilor soţi.
(5)După încheierea căsătoriei, dacă nu există posibilitatea acordării permisiunii ieşirii din locul de deţinere, directorul poate aproba primirea unui pachet de alimente în greutate de până la 10 kg, şi rămânerea viitorilor soţi, timp de 48 de ore, în condiţiile art. 45 alin (1)-(6) din prezentul regulament.
Art. 218: Dispoziţii referitoare la deces
(1)În caz de deces al unei persoane private de libertate, indiferent de locul, cauza şi circumstanţele producerii acestuia, directorul locului de deţinere înştiinţează de îndată familia sau o persoană apropiată acesteia, instituţia medico-legală cea mai apropiată, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, procurorul de la parchetul competent şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, respectiv Inspectoratul General al Poliţiei Române.
(2)Administraţia locului de deţinere comunică, prin orice mijloace şi în scris, de îndată, familiei sau altei persoane apropiate decesul şi locul unde trebuie să se prezinte pentru ridicarea decedatului, a actelor şi a obiectelor ce au aparţinut acestuia.
(3)Când decesul s-a produs ca urmare a unui accident de muncă, se anunţă imediat inspectoratul teritorial de muncă. Persoana decedată este lăsată la locul şi în starea în care s-a produs evenimentul, neputând fi ridicată decât după încuviinţarea legală.
(4)Dispoziţiile art. 80 alin. (1)-(4) şi (6) din Lege se aplică în mod corespunzător.
Art. 219: Efectuarea autopsiei
Autopsia medico-legală se efectuează de către medicul legist care întocmeşte şi certificatul constatator al decesului. O copie a certificatului medical constatator al decesului se introduce la dosarul individual ce a aparţinut persoanei private de libertate, iar o altă copie se înmânează familiei decedatului.

Art. 220: Înhumarea
Dacă în termen de 3 zile de la comunicare nu se prezintă niciuna dintre persoanele prevăzute în art. 218 alin. (2) din prezentul regulament, înhumarea se efectuează de către primăria din circumscripţia teritorială a locului de deţinere. Dispoziţiile art. 80 alin. (5) din Lege se aplică în mod corespunzător.
Art. 221: Restituirea bunurilor şi sumelor de bani ale decedatului
Bunurile şi sumele de bani ale celui decedat, aflate la locul de deţinere, se înmânează soţului sau soţiei ori rudelor până la gradul al IV-lea inclusiv sau, dacă aceştia nu se prezintă în termen de un an, se trec în proprietatea locului de deţinere ori se distrug, în cazul în care prezintă un grad avansat de uzură sau sunt inutilizabile, de către o comisie numită prin decizia directorului.