Secţiunea 3 - Refuzul de hrană - Regulament din 2006 de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

M.Of. 24

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 14 Decembrie 2010

SECŢIUNEA 3:Refuzul de hrană

(1)Când o persoană privată de libertate refuză să primească hrana, directorul împreună cu medicul locului de deţinere explică celei în cauză urmările dăunătoare la care se expune, arătându-i mijloacele legale de care poate uza pentru rezolvarea problemelor invocate.

(2)Dacă persoana privată de libertate îşi menţine hotărârea, directorul locului de deţinere sesizează judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, care procedează potrivit prevederilor art. 36 alin. (1) şi (2) din Lege. O copie a declaraţiei de refuz de hrană sau, după caz, a procesului-verbal se introduce în dosarul individual al persoanei private de libertate.

Art. 214: Măsuri determinate de refuzul de hrană al persoanelor private de libertate

(1)Directorul locului de deţinere ia măsuri ca persoana privată de libertate, aflată în refuz de hrană, să fie cazată în infirmeria penitenciarului, într-o cameră special amenajată sau într-un spital penitenciar.

(2)Zilnic şi ori de câte ori este necesar medicul unităţii vizitează persoana aflată în refuz de hrană şi o examinează clinic, făcând menţiuni despre aceasta într-un registru anume destinat.

(3)Atunci când, în urma investigaţiilor şi determinărilor clinice de specialitate, medicul constată că persoana aflată în refuz de hrană s-a alimentat, informează în scris directorul unităţii, care prezintă situaţia judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.

(4)În situaţia prevăzută la alin. (3), când starea de sănătate nu este afectată, chiar dacă persoana privată de libertate nu recunoaşte că s-a hrănit, în baza informării scrise a medicului se întocmeşte un proces-verbal prin care se constată încetarea stării de refuz de hrană. Dacă persoana privată de libertate se află în infirmerie, se transferă într-o cameră de deţinere corespunzătoare regimului de executare în care a fost repartizată.

(5)Atunci când starea de sănătate se agravează, iar în infirmerie nu poate fi asigurată asistenţa medicală corespunzătoare, persoana aflată în refuz de hrană se transferă într-o unitate spitalicească.

(6)Personalul din serviciile de educaţie şi intervenţie psihosocială acţionează prin consiliere individuală pe toată perioada refuzului de hrană, informând persoana privată de libertate despre riscurile continuării acestei forme de protest.

(7)Persoanei private de libertate aflate în refuz de hrană îi este alocată zilnic norma de hrană potrivit categoriei din care face parte. Administraţia locului de deţinere, prin personalul său, are obligaţia ca la ora servirii mesei să ofere hrana respectivă, persoana privată de libertate având posibilitatea să îşi exprime opţiunea.

(8)Acceptarea hranei se consideră ca act de voinţă personal prin care persoana privată de libertate încetează refuzul de hrană declarat. Acest fapt se înscrie într-un registru anume destinat, sub semnătura persoanei private de libertate.

Art. 215: Ieşirea din refuzul de hrană

(1)La ieşirea din refuzul de hrană se procedează potrivit prevederilor art. 36 alin. (4) din Lege, iar o copie a declaraţiei sau procesului-verbal se introduce în dosarul individual al persoanei private de libertate.

(2)Refuzul de hrană nu constituie abatere disciplinară.

(3)Persoana privată de libertate aflată în infirmerie la încetarea refuzului de hrană revine într-o cameră de deţinere corespunzătoare regimului de executare în care a fost repartizată.