Directiva 2006/43/CE/17-mai-2006 privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

În vigoare

Versiune de la: 9 Ianuarie 2024

Dată act: 17-mai-2006

Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene

(1)În prezent, a patra Directiva 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 privind conturile anuale ale anumitor forme de societati comerciale (³), A saptea Directiva 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 privind conturile consolidate (⁴), Directiva 86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale şi conturile consolidate ale bancilor şi ale altor institutii financiare (⁵) şi Directiva 91/674/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1991 privind conturile anuale şi conturile consolidate ale întreprinderilor de asigurare (⁶) impun auditarea conturilor anuale sau a conturilor consolidate de catre una sau mai multe persoane autorizate sa efectueze astfel de audituri.

(9)Auditorii legali trebuie sa adere la cele mai înalte standarde de etica. Prin urmare, acestia trebuie sa actioneze cu etica profesionala, care se refera cel putin la functia lor de interes public, integritatea şi obiectivitatea lor şi competenta lor profesionala şi atentia cuvenita. Functia de interes public a auditorilor legali înseamna ca o comunitate mai mare de oameni şi de institutii se bazeaza pe calitatea activitatii auditorului legal. Buna calitate a auditului contribuie la o functionare corecta a pietelor prin îmbunatatirea integritatii şi eficientei situatiilor financiare. Comisia poate sa adopte masuri de aplicare cu privire la etica profesionala ca standarde minime. În acest sens, pot fi avute în vedere principiile continute de Codul Etic al Federatiei Internationale a Contabililor (IFAC).

(10)Este important ca auditorii legali şi firmele de audit sa respecte viata privata a clientilor lor. Prin urmare, acestora ar trebui sa le revina obligatia de a respecta norme stricte cu privire la confidentialitate şi secretul profesional care, cu toate acestea, nu trebuie sa împiedice aplicarea corecta a dispozitiilor prezentei directive. Respectivele norme privind confidentialitatea ar trebui sa se aplice, de asemenea, oricarui auditor legal sau oricarei firme de audit care a încetat sa mai fie implicata într-o anumita sarcina de audit.

(11)Auditorii legali şi firmele de audit trebuie sa fie independente atunci când efectueaza un audit legal. Acestia pot informa entitatea auditata despre aspectele care decurg din audit, dar trebuie sa se abtina sa intervina în procesele interne de decizie ale entitatii auditate. În cazul în care se gasesc în situatia în care importanta amenintarilor la adresa independentei lor, chiar şi dupa aplicarea masurilor de protectie pentru atenuarea acelor riscuri, este prea mare, acestia trebuie sa demisioneze sau sa se abtina sa accepte misiunea de audit. Atunci când se ajunge la concluzia existentei unui raport care compromite independenta auditorului, trebuie sa se faca distinctia între raportul dintre auditor şi entitatea auditata şi raportul dintre retea şi entitatea auditata. În cazul în care unei cooperative în sensul articolului 2 alineatul (14) sau unei entitati similare, mentionata la articolul 45 din Directiva 86/635/CEE, i se solicita sau i se permite, în temeiul dispozitiilor de drept intern, sa devina membru al unei entitati de audit nonprofit, o parte obiectiva, informata şi rezonabila nu ajunge la concluzia ca raportul bazat pe calitatea de membru compromite independenta auditorului legal, cu conditia ca, atunci când o astfel de entitate de audit efectueaza auditul unuia dintre membrii sai, principiile de independenta sa se aplice auditorilor care efectueaza auditul, precum şi acelor persoane care se pot afla în pozitia de a influenta auditul legal. Exemple de amenintari la adresa independentei unui auditor legal sau a unei firme de audit sunt interesul financiar direct sau indirect în entitatea auditata şi prestarea unor servicii suplimentare, altele decât cele de audit. De asemenea, nivelul onorariilor primite de la o entitate auditata şi/sau structura onorariilor pot ameninta independenta unui auditor legal sau a unei firme de audit. Masurile de protectie care urmeaza sa fie aplicate pentru a reduce sau a elimina aceste amenintari includ interzicerea, restrictionarea, alte politici sau proceduri, precum şi cerintele referitoare la dezvaluirea de informatii. Auditorii legali şi firmele de audit trebuie sa refuze sa presteze orice servicii suplimentare, altele decât cele de audit, care compromit independenta lor. Comisia poate adopta masuri de aplicare cu privire la independenta ca standarde minime. În acest sens, Comisia poate avea în vedere principiile continute în Recomandarea din 16 mai 2002. Pentru a determina independenta auditorilor, trebuie clarificat conceptul de "retea" în cadrul careia îsi desfasoara activitatea auditorii. În aceasta privinta, trebuie sa se tina cont de diverse împrejurari, cum ar fi situatiile în care o structura poate fi definita ca retea întrucât are ca scop distributia profitului sau a costurilor. Criteriile pentru a demonstra ca este vorba de o retea trebuie judecate şi cântarite pe baza tuturor elementelor obiective disponibile, cum ar fi existenta unor clienti obisnuiti comuni.

(12)În cazul verificarii propriei activitati sau a interesului propriu, atunci când este adecvat sa se apere independenta auditorului legal sau a firmei de audit, statul membru, şi nu auditorul legal sau firma de audit, trebuie sa decida daca auditorul legal sau firma de audit trebuie sa demisioneze sau sa se abtina de a accepta o misiune de audit în ceea ce priveste clientii sai de audit. Cu toate acestea, nu trebuie sa se ajunga la o situatie în care statelor membre le revine obligatia generala de a împiedica auditorii legali sau firmele de audit sa presteze pentru clientii lor de audit alte servicii decât cele de audit. Pentru a determina daca este adecvat ca un auditor legal sau o firma de audit sa nu efectueze audituri legale în cazul verificarii propriei activitati sau a interesului propriu, astfel încât independenta auditorului legal sau a firmei de audit sa fie protejata, factorii avuti în vedere trebuie sa ridice chestiunea daca entitatea de interes public auditata a emis sau nu valori mobiliare admise la tranzactionare pe o piata reglementata în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pietele de instrumente financiare (¹).

(13)Este important sa se asigure în mod consecvent o calitate înalta în toate auditurile legale impuse de legislatia comunitara. Prin urmare, toate auditurile legale trebuie sa fie efectuate pe baza Standardelor Internationale de Audit. Masurile de aplicare a standardelor respective în Comunitate trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competentelor de executare conferite Comisiei (²). Un comitet tehnic sau un grup de audit trebuie sa asiste Comisia în evaluarea calitatii tehnice a Standardelor Internationale de Audit şi, de asemenea, sa implice sistemul organelor de supraveghere publica ale statelor membre. Pentru a atinge un grad maxim de armonizare, statelor membre trebuie sa li se permita sa impuna doar proceduri sau cerinte de audit nationale suplimentare numai în cazul în care acestea decurg din cerinte legale interne specifice referitoare la domeniul de aplicare a auditului legal al conturilor anuale sau consolidate, aceasta însemnând ca cerintele respective nu au fost incluse în Standardele Internationale de Audit adoptate. Statele membre pot mentine aceste proceduri de audit suplimentare pâna când procedurile sau cerintele de audit sunt incluse în Standarde Internationale de Audit adoptate ulterior. În cazul în care, cu toate acestea, Standardele Internationale de Audit adoptate contin proceduri de audit a caror efectuare ar da nastere unui conflict juridic cu legislatia interna care decurge din cerinte nationale specifice referitoare la domeniul de aplicare a auditului legal, statele membre pot elimina dispozitiile contrare din Standardul International de Audit atât timp cât aceste conflicte exista, cu conditia aplicarii masurilor mentionate la articolul 26 alineatul (3). Orice adaugire sau eliminare efectuata de catre statele membre trebuie sa determine asigurarea unui nivel înalt de credibilitate pentru conturile anuale ale societatilor comerciale şi trebuie sa contribuie la asigurarea binelui public. Aceasta înseamna ca statele membre pot, spre exemplu, sa impuna prezentarea unui raport de audit suplimentar catre organul de supraveghere sau sa prevada alte cerinte de raportare şi de audit în baza normelor interne privind guvernanta corporativa.

(14)Pentru adoptarea de catre Comisie a unui Standard International de Audit care sa fie aplicat la nivelul Comunitatii, este necesar ca acesta sa fie general acceptat la nivel international şi sa fi fost elaborat cu participarea deplina a tuturor partilor interesate printr-o procedura deschisa şi transparenta, care sa dea credibilitate şi calitate conturilor anuale şi consolidate şi care sa serveasca interesului general european. Necesitatea adoptarii unei Declaratii internationale privind practica de audit ca parte a standardului trebuie sa fie evaluata în conformitate cu Decizia 1999/468/CE de la caz la caz. Comisia trebuie sa se asigure ca înainte de începerea procesului de adoptare, este efectuata o verificare, pentru a vedea daca aceste cerinte au fost respectate şi raporteaza membrilor comitetului constituit în temeiul prezentei directive cu privire la rezultatele acestei verificari.

(17)Inspectiile regulate reprezinta un mijloc bun pentru obtinerea unor audituri legale de o calitate constant înalta. Prin urmare, auditorii legali şi firmele de audit ar trebui sa faca obiectul unui sistem de asigurare a calitatii care este organizat astfel încât sa fie independent de auditorii legali sau de firmele de audit verificate. Pentru aplicarea dispozitiilor articolului 29 privind sistemele de asigurare a calitatii, statele membre pot decide ca, în cazul în care auditorii individuali au o politica comuna de asigurare a calitatii, trebuie avute în vedere doar cerintele privind firmele de audit. Statele membre pot organiza sistemul de asigurare a calitatii astfel încât fiecare auditor individual sa faca obiectul unei verificari de asigurare a calitatii cel putin o data la fiecare sase ani. În aceasta privinta, finantarea sistemului de asigurare a calitatii nu trebuie influentata în mod nedorit. Comisia ar trebui sa aiba competenta de a adopta masuri de aplicare în probleme referitoare la organizarea sistemelor de asigurare a calitatii şi cu privire la finantarea acestora, în cazurile în care încrederea publicului în sistemul de asigurare a calitatii este serios compromisa. Sistemele de supraveghere publica din statele membre ar trebui încurajate sa gaseasca o abordare coordonata pentru efectuarea verificarilor de asigurare a calitatii în vederea evitarii impunerii unor sarcini inutile asupra partilor respective.

(19)Auditorii şi firmele de audit legal sunt responsabile pentru efectuarea activitatii cu atentia cuvenita şi, prin urmare, ar trebui sa raspunda pentru daunele financiare provocate din neglijenta. Cu toate acestea, capacitatea auditorilor şi a firmelor de audit de a obtine o asigurare de raspundere profesionala poate fi afectata atunci când se afla sub incidenta unei raspunderi financiare nelimitate. în ceea ce o priveste, Comisia intentioneaza sa examineze aceste aspecte, tinând cont de faptul ca regimul raspunderii poate varia într-o masura considerabila în statele membre.

(20)Statele membre ar trebui sa organizeze un sistem eficient de supraveghere publica pentru auditorii legali şi firmele de audit pe baza controlului din tara de origine. Acordurile de reglementare pentru supravegherea publica ar trebui sa permita cooperarea eficienta la nivelul Comunitatii între activitatile de supraveghere ale statelor membre. Sistemul de supraveghere publica ar trebui gestionat de nepracticieni care poseda cunostinte în domenii care tin de auditul legal. Acesti nepracticieni pot fi specialisti care nu au avut niciodata legatura cu profesia de audit sau fosti auditori care au parasit profesia. Statele membre pot permite, cu toate acestea, ca un numar mic de practicieni sa fie implicati în administrarea sistemului de supraveghere publica.

Autoritatile competente ale statelor membre ar trebui sa coopereze unele cu altele, ori de câte ori este necesar, în scopul îndeplinirii obligatiilor de supraveghere a auditorilor legali sau a firmelor de audit autorizate de catre acestea. O astfel de cooperare poate avea o contributie importanta la asigurarea în mod consecvent a unei înalte calitati a auditului legal la nivelul Comunitatii. Deoarece este necesar sa se asigure o cooperare şi o coordonare eficiente la nivel european între autoritatile competente desemnate de statele membre, desemnarea unei singure entitati care sa fie responsabila pentru asigurarea cooperarii nu ar trebui sa aduca atingere capacitatii fiecarei autoritati de a coopera direct cu alte autoritati competente ale statelor membre.

(24)Comitetele de audit şi un sistem de control intern eficient contribuie la reducerea la minim a riscurilor financiare, operationale şi de conformitate şi intensifica calitatea raportarii financiare. Statele membre pot avea în vedere Recomandarea Comisiei din 15 februarie 2005 privind întarirea rolului directorilor neexecutivi sau al membrilor consiliului de supraveghere al societatilor cotate la bursa şi comitetele consiliului de administratie sau de supraveghere (¹), care stabileste modul de constituire şi functionare a comitetelor de audit. Statele membre pot stabili ca functiile atribuite comitetului de audit sau unui organ cu functii echivalente pot fi îndeplinite de organul administrativ sau de organul de supraveghere în ansamblu. In ceea ce priveste responsabilitatile comitetului de audit în conformitate cu articolul 41, auditorul legal sau firma de audit nu trebuie sa se subordoneze în nici un fel comitetului.

(25)Statele membre pot decide sa exonereze entitatile de interes public care sunt organe de plasament colectiv în valori mobiliare, ale caror valori mobiliare sunt admise spre tranzactionare pe o piata reglementata, de cerinta de a avea comitet de audit. Aceasta optiune are în vedere faptul ca, în cazul în care un organ de plasament colectiv în valori mobiliare functioneaza doar în scopul administrarii în comun a activelor, angajarea unui comitet de audit nu va fi întotdeauna adecvata. Raportarea financiara şi riscurile aferente nu sunt comparabile cu cele ale altor entitati de interes public. De asemenea, organele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) şi societatile de gestionare a acestora functioneaza într-un cadru de reglementare strict definit şi fac obiectul unor mecanisme de gestionare specifice, cum ar fi controalele exercitate de catre depozitarii acestora. Pentru acele organe de plasament colectiv în valori mobiliare care nu sunt armonizate prin Directiva 85/611/CEE (²), dar fac obiectul unor masuri de protectie echivalente, astfel cum se prevede în directiva mentionata, statelor membre trebuie, în acest caz special, sa li se permita sa asigure un tratament egal cu cel al organelor de plasament colectiv în valori mobiliare, armonizate la nivelul Comunitatii.

(26)Pentru a consolida independenta auditorilor entitatilor de interes public, partenerul(partenerii) cheie care auditeaza astfel de entitati ar trebui sa se roteasca. Pentru a organiza aceasta rotatie, statele membre ar trebuie sa solicite o schimbare a partenerului (partenerilor) cheie de audit care se ocupa de entitatea auditata, permitând în acelasi timp firmei de audit cu care este (sunt) asociat(ti) partenerul(ii) cheie de audit sa fie în continuare auditorul legal al entitatii respective. În cazul în care un stat membru considera acest lucru adecvat pentru atingerea obiectivelor urmarite, acel stat membru solicita şi schimbarea firmei de audit, fara a aduce atingere articolului 42 alineatul (2).

(27)Relatiile dintre pietele de capital scot în evidenta nevoia de a asigura, totodata, o activitate de o calitate înalta, efectuata de auditorii din tari terte în raport cu piata de capital la nivelul Comunitatii. Prin urmare, auditorii în cauza ar trebui înregistrati, astfel încât sa faca obiectul verificarilor de asigurare a calitatii şi, de asemenea, al sistemului de investigare şi sanctionare. Derogarile pe baza de reciprocitate trebuie sa fie posibile, cu conditia trecerii unor teste echivalente care sa fie efectuate de catre Comisie în cooperare cu statele membre. În orice caz, o entitate care a emis valori mobiliare transferabile pe o piata reglementata în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE ar trebui sa fie întotdeauna auditata de un auditor, fie înregistrat într-un stat membru, fie supravegheat de autoritatile competente ale acelei tari terte din care provine auditorul, cu conditia ca acea tara terta sa fie recunoscuta de catre Comisie sau de catre un stat membru ca îndeplinind cerintele echivalente cu cerintele Comunitatii în domeniul principiilor de supraveghere, al sistemelor de asigurare a calitatii şi al sistemelor de investigare şi sanctionare şi ca acest aranjament sa fie pe baza de reciprocitate. În cazul în care un stat membru considera un sistem de asigurare a calitatii dintr-o tara terta echivalent, aceasta nu înseamna ca alte state membre ar trebui sa accepte astfel de evaluari şi nici ca acest lucru aduce atingere deciziei Comisiei.

(28)Complexitatea auditurilor grupurilor internationale necesita o buna cooperare între autoritatile competente ale statelor membre şi cele ale tarilor terte. Statele membre ar trebui sa asigure, prin urmare, ca autoritatile competente din terte tari au acces la dosarele de audit şi la alte documente prin intermediul autoritatilor competente nationale. Pentru a proteja drepturile partilor implicate şi pentru a facilita, în acelasi timp, accesul la dosare şi documente, statelor membre ar trebui sa li se permita sa acorde acces direct autoritatilor competente ale tarilor terte, cu conditia aprobarii autoritatii nationale competente. Unul din criteriile relevante pentru acordarea accesului îl constituie îndeplinirea de catre autoritatea competenta din tara terta respectiva a cerintelor pe care Comisia le-a declarat adecvate. Pâna la adoptarea unei decizii de catre Comisie şi fara a aduce atingere deciziei Comisiei, statele membre pot evalua daca cerintele sunt adecvate.

(29)dezvaluirea informatiilor mentionate la articolele 36 şi 47 ar trebui sa se confomeze normelor privind transferul de date personale catre tari terte, astfel cum stabileste Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24octombrie 1995 privind protectia persoanelor fizice în ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulatie a acestor date (¹).

(32)Având în vedere ca obiectivele prezentei directive - şi anume aplicarea unui set unic de Standarde Internationale de Audit, actualizarea cerintelor privind formarea profesionala, definirea eticii profesionale şi punerea în aplicare a cooperarii între autoritatile competente ale statelor membre şi între acele autoritati şi autoritatile din tari terte, în vederea îmbunatatirii şi armonizarii calitatii auditului legal în Comunitate şi a facilitarii cooperarii între statele membre şi cu tari terte, astfel încât sa întareasca încrederea în auditul legal - nu poate fi realizat într-o masura suficienta de statele membre şi, prin urmare, date fiind amploarea şi efectele prezentei directive, poate fi mai bine realizat la nivelul Comunitatii, Comunitatea poate adopta masuri, în conformitate cu principiul subsidiaritatii, astfel cum este enuntat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proportionalitatii, astfel cum este enuntat la articolul mentionat, prezenta directiva nu depaseste ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(34)Directiva 84/253/CE a Consiliului ar trebui abrogata, deoarece nu contine un set cuprinzator de norme pentru asigurarea unei infrastructuri de audit adecvate, cum ar fi supravegherea publica, sistemele disciplinare şi sistemele de asigurare a calitatii şi deoarece nu prevede în mod specific cooperarea între statele membre şi tari terte în scop de reglementare. Pentru a se asigura securitatea juridica, este nevoie în mod clar sa se indice ca auditorii legali şi firmele de audit care au fost autorizati în temeiul dispozitiilor Directivei 84/253/CE sunt considerati autorizati şi în temeiul prezentei directive,

CAPITOLUL I:OBIECT ŞI DEFINITII

Art. 2: Definitii

1.«audit statutar» înseamnă un audit al situaţiilor financiare anuale sau al situaţiilor financiare consolidate în măsura în care:

13.«entităţi de interes public» înseamnă:

(b)instituţii de credit, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (^**), altele decât cele menţionate la articolul 2 din respectiva directivă;

14."cooperativa" înseamna o societate cooperativa europeana, astfel cum este definita la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societatii cooperative europene (SCE) (²) sau orice alte cooperative pentru care se impune un audit legal în temeiul legislatiei comunitare, cum ar fi institutii de credit, astfel cum sunt definite la articolul 1 punctul 1 din Directiva 2000/12/CE, şi întreprinderi de asigurare în sensul articolului 2 din Directiva 1991/674/CEE;

16."partener(i) cheie de audit" înseamna:

16^1.«partener(i)-cheie în materie de durabilitate» înseamnă:

17.«întreprinderi mijlocii» înseamnă întreprinderile menţionate la articolul 1 alineatul (1) şi la articolul 3 alineatul (3) din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*);

23.«prestator independent de servicii de asigurare» înseamnă un organism de evaluare a conformităţii acreditat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*26) pentru activitatea specifică de evaluare a conformităţii menţionată la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa) din Directiva 2013/34/UE.

CAPITOLUL II:AUTORIZARE, FORMARE CONTINUA ŞI RECUNOAŞTERE RECIPROCA

Art. 3: Autorizarea auditorilor legali şi a firmelor de audit

(4)Autoritatile competente ale statelor membre pot autoriza ca firme de audit doar entitatile care îndeplinesc urmatoarele conditii:

b)majoritatea drepturilor de vot într-o entitate trebuie să fie deţinută de firme de audit care sunt autorizate în orice stat membru sau de persoane fizice care îndeplinesc cel puţin condiţiile impuse prin articolele 4 şi 6-12. Statele membre pot prevedea ca aceste persoane fizice să fie, de asemenea, autorizate într-un alt stat membru. În sensul auditului statutar al cooperativelor, al băncilor de economii şi al entităţilor similare menţionate la articolul 45 din Directiva 86/635/CEE, o filială sau succesorul legal al unei cooperative, al unei bănci de economii sau al unei entităţi similare, astfel cum sunt menţionate la articolul 45 din Directiva 86/635/CEE, statele membre pot să prevadă alte dispoziţii specifice cu privire la drepturile de vot;

c)majoritatea - pâna la cel mult 75 % - a membrilor organului administrativ sau de conducere al entitatii trebuie sa fie firme de audit care sunt autorizate în orice stat membru sau persoane fizice care îndeplinesc cel putin conditiile impuse prin articolele 4 şi 6-12. Statele membre pot prevedea ca aceste persoane fizice sa fie, de asemenea, autorizate într-un alt stat membru. În cazul în care un astfel de organ nu are mai mult de doi membri, cel putin unul dintre acesti membri trebuie sa îndeplineasca conditiile de la prezenta litera;

Art. 3^a: Recunoaşterea firmelor de audit

(3)Autoritatea competentă din statul membru gazdă înregistrează firma de audit dacă este convinsă că firma de audit este înregistrată la autoritatea competentă din statul membru de origine. În cazul în care statul membru gazdă intenţionează să se bazeze pe un certificat care atestă înregistrarea firmei de audit în statul membru de origine, autoritatea competentă din statul membru gazdă poate solicita ca certificatul emis de autoritatea competentă din statul membru de origine să nu fie mai vechi de trei luni. Autoritatea competentă din statul membru gazdă informează autoritatea competentă din statul membru de origine cu privire la înregistrarea firmei de audit.

Art. 5: Retragerea autorizarii

Art. 6: Formarea profesională

(3)Autorităţile competente menţionate la articolul 32 cooperează reciproc în scopul obţinerii convergenţei cerinţelor prevăzute la prezentul articol. Atunci când se angajează într-o astfel de cooperare, respectivele autorităţi competente iau în considerare evoluţiile din domeniul auditului şi al profesiei de auditor şi, în special, convergenţa deja realizată în cadrul acestei profesii. Ele cooperează cu Comitetul Organismelor Europene de Supraveghere a Auditului (COESA) şi cu autorităţile competente menţionate la articolul 20 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 în măsura în care convergenţa are legătură cu auditul statutar şi cu asigurarea raportării privind durabilitatea ale entităţilor de interes public.

Art. 7: Examenul de competenţă profesională

Art. 8: Testul de cunostinte teoretice

(1)Testul de cunostinte teoretice inclus în examen include, în special, urmatoarele domenii:

(2)Testul include, de asemenea, cel putin urmatoarele discipline, în masura în care sunt relevante pentru audit:

Art. 9: Exceptari

Art. 10: Pregatirea practica

(1)Pentru a asigura capacitatea de a pune în practică cunoştinţele teoretice a căror testare este inclusă în examen, un stagiar efectuează un stagiu de pregătire practică de cel puţin trei ani care cuprinde, printre altele, auditul situaţiilor financiare anuale, al situaţiilor financiare consolidate sau al unor situaţii financiare similare. Cel puţin două treimi din acest stagiu practic se desfăşoară pe lângă un auditor statutar sau o firmă de audit autorizată în orice stat membru.

Art. 11: Calificarea prin experienta practica îndelungata

Art. 12: Combinarea pregătirii practice cu instruirea teoretică

Art. 14: Autorizarea auditorilor statutari din alt stat membru

(1)Autorităţile competente instituie proceduri de autorizare a auditorilor statutari care au fost autorizaţi în alte state membre. Aceste proceduri nu depăşesc cerinţa de a efectua un stagiu de adaptare sau de a promova un test de aptitudini, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1) litera (g) şi respectiv la articolul 3 alineatul (1) litera (h) din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*).

(2)Statul membru gazdă decide dacă solicitantul care solicită autorizarea trebuie să efectueze un stagiu de adaptare, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2005/36/CE sau să promoveze un test de aptitudini astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1) litera (h).

Art. 14^a: Auditorii statutari autorizaţi sau recunoscuţi înainte de 1 ianuarie 2024 şi persoanele aflate în proces de autorizare a auditorilor statutari la 1 ianuarie 2024

CAPITOLUL III:ÎNREGISTRAREA

Art. 15: Registrul public

Art. 16: Înregistrarea auditorilor legali

(1)În ceea ce priveşte auditorii statutari, registrul public conţine cel puţin următoarele informaţii:

Art. 17: Înregistrarea firmelor de audit

(1)În ceea ce priveste firmele de audit, registrul public contine cel putin urmatoarele informatii:

Art. 19: Responsabilitatea pentru înregistrarea informatiilor

Informatiile furnizate autoritatilor competente relevante în conformitate cu articolele 16, 17 şi 18 sunt semnate de auditorul legal sau de firma de audit. În cazul în care autoritatea competenta prevede furnizarea informatiilor în format electronic, acest lucru poate fi realizat, spre exemplu, prin intermediul semnaturii electronice, astfel cum este definita la articolul 2 punctul 1 din Directiva 1999/93/CE a Parlamentului şi a Consiliului European din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnaturile electronice (¹).

Art. 20: Limba

Art. 20^a: Punerea la dispoziţie a informaţiilor în punctul unic de acces european

(1)De la 10 ianuarie 2030, statele membre se asigură că informaţiile menţionate la articolul 30c din prezenta directivă sunt puse la dispoziţie în punctul unic de acces european (ESAP) înfiinţat în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2859 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*4). În acest scop, autoritatea competentă în temeiul prezentei directive este organism de colectare, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 2 din regulamentul respectiv.

b)sunt însoţite de fiecare dintre următoarele metadate:

(2)De la 10 ianuarie 2030, statele membre se asigură că informaţiile menţionate la articolul 15 din prezenta directivă sunt puse la dispoziţie în ESAP. În acest scop, registrul public este organism de colectare, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859.

b)sunt însoţite de fiecare dintre următoarele metadate:

CAPITOLUL IV:ETICA PROFESIONALA, INDEPENDENTA, OBIECTIVITATEA, CONFIDENTIALITATEA ŞI SECRETUL PROFESIONAL

Art. 21: Etica profesională şi scepticismul profesional

(2)Statele membre se asigură că, atunci când efectuează auditul statutar, auditorul statutar sau firma de audit îşi păstrează scepticismul profesional pe tot parcursul auditului, admiţând posibilitatea unor inexactităţi semnificative care să iasă în evidenţă ca urmare a faptelor sau conduitei care indică nereguli, inclusiv fraude sau erori, indiferent de experienţa anterioară a auditorului sau a firmei de audit în ceea ce priveşte corectitudinea şi integritatea personalului de conducere şi a persoanelor responsabile cu administrarea entităţii auditate.

Art. 22: Independenta şi obiectivitatea

(1)Statele membre se asigură că, atunci când efectuează un audit statutar, auditorul statutar sau firma de audit, precum şi orice persoană fizică aflată în poziţia de a influenţa în mod direct sau indirect rezultatul auditului statutar sunt independente de entitatea auditată şi nu sunt implicate în adoptarea de decizii de către entitatea auditată.

Statele membre se asigură că auditorul statutar sau firma de audit ia toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că, atunci când efectuează auditul statutar, nu este influenţat(ă) de un conflict de interese existent sau potenţial ori de relaţii de afaceri sau de relaţii directe sau indirecte de altă natură care implică auditorul statutar sau firma de audit care efectuează auditul şi după caz, reţeaua din care face parte, personalul de conducere, auditorii, angajaţii şi orice persoană fizică ale cărei servicii se află la dispoziţia sau sub controlul auditorului statutar sau al firmei de audit sau orice persoană legată direct sau indirect de auditorul statutar sau de firma de audit printr-o relaţie de control.

(2)Statele membre se asigură că auditorul statutar, firma de audit, partenerii-cheie de audit ai acestora, angajaţii acestora şi orice persoane fizice ale căror servicii se află la dispoziţia sau sub controlul auditorului statutar sau al firmei de audit respectiv(e) şi care sunt implicate direct în activităţi de audit statutar, precum şi persoanele care au legături strânse cu acestea în sensul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 2004/72/CE a Comisiei (^*) nu deţin niciun fel de instrumente financiare emise, garantate sau susţinute într-un alt fel de o entitate auditată în domeniul lor de activităţi de audit statutar ale acestora, altele decât participaţiile deţinute indirect prin organisme de plasament colectiv diversificat, inclusiv fonduri gestionate, cum ar fi fondurile de pensii sau asigurările de viaţă, nu au un beneficiu material şi direct din acestea şi nu efectuează nicio tranzacţie cu acestea.

(^*) Directiva 2004/72/CE a Comisiei din 29 aprilie 2004 privind normele de aplicare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte practicile comerciale admise, definirea informaţiei confidenţiale pentru instrumentele financiare derivate din produsele de bază, stabilirea listelor de persoane care au acces la informaţii confidenţiale, declararea operaţiunilor efectuate de persoanele care exercită responsabilităţi de conducere şi notificarea operaţiunilor suspecte (JO L 162, 30.4.2004, p. 70.).

(4)Statele membre se asigură că persoanele sau firmele menţionate la alineatul (2) nu participă la auditul statutar al unei entităţi auditate şi nu influenţează într-un alt mod rezultatele unui astfel de audit, în cazul în care:

(6)Dacă, în cursul perioadei acoperite de situaţiile financiare, o entitate auditată este achiziţionată de, fuzionează cu sau achiziţionează o altă entitate, auditorul statutar sau firma de audit identifică şi evaluează toate interesele sau relaţiile curente sau recente, inclusiv orice alte servicii decât cele de audit prestate entităţii respective care, ţinând seama de măsurile de protecţie disponibile, ar putea compromite independenţa auditorului şi capacitatea sa de a continua auditul statutar după data efectivă a fuziunii sau a achiziţiei.

Art. 22^a: Angajarea de către entităţile auditate a unor foşti auditori statutari sau a unor angajaţi ai unor auditori statutari sau ai unor firme de audit

(1)Statele membre se asigură că, înainte de expirarea unei perioade de cel puţin un an sau, în cazul auditului statutar al unor entităţi de interes public, a unei perioade de cel puţin doi ani de la încetarea activităţii sale în calitate de auditor statutar sau de partener-cheie de audit în cadrul misiunii de audit, auditorul statutar sau partenerul-cheie de audit care efectuează un audit statutar în numele unei firme de audit:

(2)Statele membre asigură faptul că angajaţii şi partenerii, alţii decât partenerii-cheie de audit, ai unui auditor statutar sau ai unei firme de audit care efectuează un audit statutar, precum şi orice alte persoane fizice ale căror servicii se află la dispoziţia sau sub controlul auditorului statutar sau al firmei de audit respective, atunci când astfel de angajaţi, parteneri sau alte persoane fizice sunt autorizate ca auditori statutari, nu pot ocupa niciuna din poziţiile menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), înainte de expirarea unei perioade de minimum un an de când aceştia au fost implicaţi în mod direct în misiunea de audit statutar.

Art. 22^b: Pregătirea auditului statutar şi evaluarea aspectelor care periclitează independenţa

Art. 23: Confidentialitatea şi secretul profesional

(5)În cazul în care auditorul statutar sau firma de audit derulează un audit statutar al unei întreprinderi care face parte dintr-un grup a cărui întreprindere-mamă se situează într-o ţară terţă, normele de confidenţialitate şi de păstrare a secretului profesional prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol nu împiedică auditorul statutar sau firma de audit să transmită auditorului grupului situat într-o ţară terţă documentaţia relevantă privind lucrările de auditare executate, dacă aceasta este necesară pentru efectuarea auditului situaţiilor financiare consolidate ale întreprinderii-mamă.

Art. 24: Independenta şi obiectivitatea auditorilor legali care efectueaza auditul legal în numele firmelor de audit

Art. 24^a: Organizarea internă a auditorilor statutari şi a firmelor de audit

(1)Statele membre se asigură că un auditor statutar sau o firmă de audit respectă următoarele cerinţe organizatorice:

b)un auditor statutar sau o firmă de audit aplică proceduri administrative şi contabile robuste, mecanisme interne de control de calitate, proceduri eficace de evaluare a riscurilor, precum şi un control real şi măsuri de protecţie pentru sistemele de prelucrare a informaţiilor.

j)un auditor statutar sau o firmă de audit adoptă politici de remunerare adecvate, inclusiv politici pentru participarea la profit, prin care oferă suficiente stimulente pentru rezultatele obţinute, astfel încât să asigure calitatea auditului. În special, veniturile pe care le obţine auditorul statutar sau firma de audit din furnizarea unor servicii care nu sunt de audit către entitatea auditată nu sunt luate în considerare în evaluarea performanţei şi nici în remunerarea persoanelor implicate în audit sau capabile să influenţeze desfăşurarea acestuia;

k)un auditor statutar sau o firmă de audit monitorizează şi evaluează gradul de adecvare şi eficacitatea sistemelor sale, a mecanismelor şi a procedurilor de control intern de calitate stabilite în conformitate cu prezenta directivă şi, după caz, cu Regulamentul (UE) nr. 537/2014 şi ia măsurile necesare pentru soluţionarea eventualelor deficienţe. În special, auditorul statutar sau firma de audit realizează o evaluare anuală a sistemului intern de control de calitate menţionat la litera (g). Auditorul statutar sau firma de audit ţine evidenţa rezultatelor evaluării respective şi a eventualelor măsuri propuse pentru modificarea sistemului intern de control de calitate.

Art. 24^b: Organizarea activităţii

(1)Statele membre se asigură că, atunci când auditul statutar este efectuat de o firmă de audit, respectiva firmă de audit desemnează cel puţin un partener-cheie de audit. Firma de audit pune la dispoziţia partenerului sau a partenerilor-cheie de audit resurse suficiente şi personal care dispune de competenţa şi capacităţile necesare pentru a-şi îndeplini îndatoririle în mod adecvat.

Statele membre se asigură că, atunci când asigurarea raportării privind durabilitatea este efectuată de o firmă de audit, respectiva firmă de audit desemnează cel puţin un partener-cheie în materie de durabilitate, care poate fi partenerul-cheie de audit sau unul dintre partenerii-cheie de audit. Firma de audit pune la dispoziţia partenerului/partenerilor-cheie în materie de durabilitate resurse suficiente şi personal care are competenţa şi capacităţile necesare pentru a-şi îndeplini îndatoririle în mod adecvat.

(3)Statele membre se asigură că auditorul statutar sau firma de audit ţine evidenţa oricăror încălcări ale dispoziţiilor prezentei directive şi, după caz, ale Regulamentului (UE) nr. 537/2014. Statele membre pot excepta auditorii statutari şi firmele de audit de la această obligaţie în cazul încălcărilor minore. De asemenea, auditorul statutar şi firma de audit ţin evidenţa tuturor consecinţelor ale tuturor încălcărilor, inclusiv a măsurilor adoptate pentru abordarea acestor încălcări şi pentru modificarea sistemului lor intern de control de calitate. Aceştia întocmesc un raport anual care cuprinde o sinteză a eventualelor măsuri de acest tip aplicate şi îl comunică intern.

(4)Un auditor statutar sau o firmă de audit păstrează o evidenţă a clienţilor. Pentru fiecare client auditat, în această evidenţă figurează următoarele:

(5)Un auditor statutar sau o firmă de audit creează un dosar de audit pentru fiecare audit statutar.

(5¹)Un auditor statutar sau o firmă de audit creează un dosar de asigurare pentru fiecare misiune de asigurare referitoare la raportarea privind durabilitatea.

Art. 25^c: Servicii interzise care nu sunt de audit, în cazurile în care auditorul statutar efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea a unei entităţi de interes public

(1)Un auditor statutar sau o firmă de audit care efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea a unei entităţi de interes public sau orice membru al reţelei din care face parte auditorul statutar sau firma de audit nu prestează nici direct, nici indirect în beneficiul entităţii de interes public care este supusă asigurării raportării privind durabilitatea, al întreprinderii-mamă a acesteia sau al întreprinderilor controlate de aceasta pe teritoriul Uniunii serviciile interzise care nu sunt de audit menţionate la articolul 5 alineatul (1) al doilea paragraf literele (b) şi (c) şi literele (e)-(k) din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 în:

(2)Un auditor statutar sau o firmă de audit care efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea a entităţilor de interes public şi, în cazul în care auditorul statutar sau firma de audit face parte dintr-o reţea, orice membru al unei astfel de reţele pot furniza entităţii de interes public care este supusă asigurării raportării privind durabilitatea, întreprinderii-mamă a acesteia sau întreprinderilor controlate de aceasta servicii care nu sunt de audit, altele decât serviciile interzise care nu sunt de audit menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol sau, dacă este cazul, serviciile interzise care nu sunt de audit menţionate la articolul 5 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 sau serviciile considerate de statele membre ca reprezentând o ameninţare la adresa independenţei, astfel cum se menţionează la articolul 5 alineatul (2) din regulamentul respectiv, sub rezerva aprobării de către comitetul de audit, după ce acesta a evaluat în mod corespunzător ameninţările la adresa independenţei şi garanţiile aplicate în conformitate cu articolul 22b din prezenta directivă.

(3)În cazul în care un membru al unei reţele din care face parte auditorul statutar sau firma de audit care efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea a unei entităţi de interes public prestează serviciile interzise care nu sunt de audit menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol în beneficiul unei întreprinderi înregistrate într-o ţară terţă şi controlate de entitatea de interes public care face obiectul asigurării raportării privind durabilitatea, auditorul statutar sau firma de audit în cauză analizează dacă serviciile prestate de membrul reţelei i-ar compromite independenţa.

Dacă independenţa sa este afectată, auditorul statutar sau firma de audit ia măsuri de protecţie pentru a atenua riscurile generate de prestarea, într-o ţară terţă, a unor servicii interzise care nu sunt de audit menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol. Auditorul statutar sau firma de audit poate continua efectuarea asigurării raportării privind durabilitatea a entităţii de interes public numai în cazul în care poate justifica, în conformitate cu articolul 22b, că prestarea unor astfel de servicii nu îi influenţează raţionamentul profesional şi nici raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea.

CAPITOLUL V:STANDARDELE DE AUDIT ŞI RAPORTAREA AUDITULUI

Art. 26: Standardele de audit

(3)Comisia este împuternicită să adopte, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 48^a, standardele internaţionale de audit menţionate la alineatul (1) în domeniul practicii auditului, al independenţei şi al controalelor interne de calitate ale auditorilor statutari şi ale firmelor de audit în scopul aplicării acestor standarde în cadrul Uniunii.

(4)Fără a aduce atingere alineatului (1) al doilea paragraf, statele membre pot impune proceduri sau cerinţe de audit în plus faţă de standardele internaţionale de audit adoptate de Comisie numai:

Art. 26^a: Standarde de asigurare pentru raportarea privind durabilitatea

(3)Comisia adoptă, cel târziu la 1 octombrie 2026, acte delegate în conformitate cu articolul 48a, pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea standardelor de asigurare limitate, prevăzând procedurile pe care auditorul (auditorii) statutar(i) sau firma (firmele) de audit trebuie să le îndeplinească pentru a-şi formula propriile concluzii asupra asigurării raportării privind durabilitatea, inclusiv planificarea misiunii, luarea în considerare a riscurilor şi răspunsul la riscuri, precum şi tipul de concluzii care trebuie incluse în raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea sau, după caz, în raportul de audit.

Comisia adoptă, cel târziu la 1 octombrie 2028, acte delegate în conformitate cu articolul 48a pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea standardelor de asigurare rezonabilă, în urma unei evaluări pentru a stabili dacă o asigurare rezonabilă este fezabilă pentru auditori şi pentru întreprinderi. Ţinând seama de rezultatele evaluării respective şi, dacă se dovedeşte astfel a fi cazul, respectivele acte delegate precizează data de la care opinia menţionată la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa) trebuie să se bazeze pe o misiune de asigurare rezonabilă bazată pe standardele de asigurare rezonabilă respective.

Art. 27: Auditurile statutare ale situaţiilor financiare consolidate

(1)Statele membre se asigură că, în cazul unui audit statutar al situaţiilor financiare consolidate ale unui grup de întreprinderi:

b)auditorul grupului evaluează activităţile de audit desfăşurate de orice auditor/auditori din ţara terţă sau de auditorul/auditorii statutar(i), precum şi de entitatea/entităţile de audit din ţara terţă sau de firma/firmele de audit, în scopul derulării auditului grupului şi documentează natura, momentul şi dimensiunea activităţii desfăşurate de aceşti auditori, inclusiv, dacă este cazul, revizuirea grupului cu privire la părţile relevante ale documentaţiei de audit a auditorilor respectivi;

c)auditorul grupului evaluează activitatea de audit desfăşurată de auditorul/auditorii din ţara terţă sau de auditorul/auditorii statutar(i), precum şi de entitatea/entităţile de audit din ţara terţă sau firma/firmele de audit, în scopul derulării auditului grupului şi documentează această evaluare.

(3)Atunci când este supus unei verificări de asigurare a calităţii sau unei anchete privind auditul statutar al situaţiilor financiare consolidate ale unui grup de întreprinderi, auditorul grupului pune la dispoziţia autorităţii competente, la cerere, documentaţia relevantă pe care o deţine cu privire la activitatea de audit desfăşurată de auditorul/ auditorii din ţara terţă, de auditorul/auditorii statutar(i), de entitatea/entităţile de audit sau de firma/firmele de audit din ţara terţă în scopul derulării auditului grupului, inclusiv toate documentele de lucru relevante pentru auditul grupului.

Atunci când o întreprindere-mamă sau o întreprindere afiliată care face parte dintr-un grup este auditată de unul sau mai mulţi auditori sau de una sau mai multe entităţi de audit dintr-o ţară terţă, autoritatea competentă poate cere documente suplimentare privind activitatea de audit a auditorilor din ţara terţă sau a entităţilor de audit din ţara terţă de la autorităţile competente relevante din ţări terţe pe baza acordurilor de colaborare menţionate la articolul 47.

Prin derogare de la al treilea paragraf, în cazul în care o întreprindere-mamă sau o întreprindere afiliată care face parte dintr-un grup este auditată de unul sau mai mulţi auditori sau de una sau mai multe entităţi de audit dintr-o ţară terţă cu care nu a fost încheiat un acord de colaborare, astfel cum se menţionează la articolul 47, auditorul grupului asigură, la cerere, transmiterea corespunzătoare a documentaţiei suplimentare aferente activităţii de audit desfăşurate de auditorii din ţara terţă sau entităţile de audit din ţara terţă, inclusiv a documentelor de lucru relevante pentru auditul grupului. Pentru a asigura această transmitere, auditorul grupului păstrează o copie a documentaţiei sau convine cu auditorii din ţara terţă sau cu entităţile de audit din ţara terţă să i se permită accesul nerestricţionat la această documentaţie, la cerere, sau aplică alte măsuri adecvate. În cazul în care, din motive juridice sau de altă natură, documentele de lucru ale auditului nu pot fi transferate dintr-o ţară terţă auditorului grupului, auditorul grupului include în documentaţia păstrată dovada că a urmat procedurile corespunzătoare pentru a obţine accesul la documentele auditului, iar dacă restricţiile nu au fost impuse de legislaţia ţării terţe în cauză, include dovezi care arată existenţa unui astfel de impediment.

Art. 27^a: Asigurarea raportării consolidate privind durabilitatea

(1)Statele membre se asigură că, în cazul misiunilor de asigurare referitoare la raportarea consolidată privind durabilitatea a unui grup de întreprinderi:

b)auditorul grupului evaluează activitatea de asigurare desfăşurată de orice prestator (prestatori) independent (independenţi) de servicii de asigurare, auditor (auditori) dintr-o ţară terţă, auditor (auditori) statutar(i), entitate/entităţi de audit dintr-o ţară terţă sau firmă/firme de audit, în scopul asigurării raportării consolidate privind durabilitatea şi documentează natura, momentul şi dimensiunea activităţii desfăşurate de aceşti auditori, inclusiv, dacă este cazul, evaluarea efectuată de auditorul grupului cu privire la părţile relevante ale documentaţiei de asigurare a auditorilor respectivi; şi

c)auditorul grupului evaluează activitatea de asigurare desfăşurată de prestatorul (prestatorii) independent (independenţi) de servicii de asigurare, auditorul (auditorii) dintr-o ţară terţă sau auditorul (auditorii) statutar(i), entitatea (entităţile) de audit dintr-o ţară terţă sau firma (firmele) de audit în scopul asigurării raportării consolidate privind durabilitatea şi documentează această evaluare.

În sensul primului paragraf litera (c) de la prezentul alineat, auditorul grupului solicită acordul prestatorului (prestatorilor) independent (independenţi) de servicii de asigurare, al auditorului (auditorilor) dintr-o ţară terţă, al auditorului (auditorilor) statutar(i), al entităţii (entităţilor) de audit dintr-o ţară terţă sau al firmei (firmelor) de audit în cauză pentru transferul documentaţiei relevante în timpul asigurării raportării consolidate privind durabilitatea, putându-se sprijini pe rezultatele activităţii desfăşurate de aceştia doar cu această condiţie.

(3)Atunci când este supus unei verificări pentru asigurarea calităţii sau unei investigaţii privind asigurarea raportării consolidate privind durabilitatea a unui grup de întreprinderi, auditorul grupului pune la dispoziţia autorităţii competente, la cerere, documentaţia relevantă pe care o deţine cu privire la activitatea de asigurare desfăşurată de prestatorul (prestatorii) independent (independenţi) de servicii de asigurare, de auditorul (auditorii) dintr-o ţară terţă, de auditorul (auditorii) statutar(i), de entitatea (entităţile) de audit dintr-o ţară terţă sau de firma (firmele) de audit în scopul asigurării raportării consolidate privind durabilitatea, inclusiv toate documentele de lucru relevante pentru asigurarea raportării consolidate privind durabilitatea.

În cazul în care asigurarea raportării privind durabilitatea a unei întreprinderi-mamă sau a unei filiale care face parte dintr-un grup de întreprinderi este efectuată de unul sau mai mulţi auditori sau de una sau mai multe entităţi de audit dintr-o ţară terţă, autoritatea competentă poate cere documente suplimentare privind activitatea de asigurare a auditorului (auditorilor) dintr-o ţară terţă sau a entităţii (entităţilor) de audit dintr-o ţară terţă, de la autorităţile competente relevante din ţările terţe, pe baza acordurilor de colaborare.

Prin derogare de la al treilea paragraf, în cazul în care unul sau mai mulţi prestatori independenţi de servicii de asigurare, unul sau mai mulţi auditori dintr-o ţară terţă ori una sau mai multe entităţi de audit dintr-o ţară terţă cu care nu a fost încheiat un acord de colaborare a(u) efectuat asigurarea raportării privind durabilitatea a unei întreprinderi-mamă sau a unei filiale a unui grup de întreprinderi, auditorul grupului este de asemenea responsabil, la cerere, de transmiterea corespunzătoare a documentaţiei suplimentare aferente activităţii de asigurare desfăşurate de prestatorul (prestatorii) independent (independenţi) de servicii de asigurare ori auditorul (auditorii) sau entitatea (entităţile) de audit dintr-o ţară terţă, inclusiv a documentelor de lucru relevante pentru asigurarea raportării consolidate privind durabilitatea. Pentru a asigura această transmitere, auditorul grupului păstrează o copie a documentaţiei sau convine cu prestatorul (prestatorii) independent (independenţi) de servicii de asigurare, cu auditorul (auditorii) dintr-o ţară terţă sau cu entitatea (entităţile) de audit dintr-o ţară terţă să i se permită accesul nerestricţionat la această documentaţie, la cerere, sau întreprinde alte acţiuni adecvate. În cazul în care, din motive juridice sau de altă natură, documentele de lucru privind asigurarea nu pot fi transferate dintr-o ţară terţă auditorului grupului, auditorul grupului include în documentaţia păstrată dovada că a urmat procedurile corespunzătoare pentru a obţine accesul la documentaţia de asigurare, iar, dacă restricţiile nu au fost impuse de legislaţia ţării terţe în cauză, include dovezi care arată existenţa unui astfel de impediment.

Art. 28: Elaborarea raportului de audit

(2)Raportul de audit se întocmeşte în scris şi:

c)include o opinie de audit care este fie fără rezerve, cu rezerve, sau contrară şi care prezintă clar punctul de vedere al auditorului/auditorilor statutar(i) sau al firmei/firmelor de audit cu privire la următoarele:

(4)Raportul de audit se semnează şi se datează de către auditorul statutar. În cazul în care auditul statutar este derulat de o firmă de audit, raportul de audit este semnat cel puţin de auditorul/auditorii statutar(i) care a(u) efectuat auditul statutar în numele firmei de audit. În cazul în care mai mulţi auditori statutari sau mai multe firme de audit au executat simultan auditul, raportul de audit se semnează de către toţi auditorii statutari sau cel puţin de către auditorii statutari care efectuează auditul statutar în numele fiecărei firme de audit. În împrejurări excepţionale, statele membre pot prevedea că nu este necesar ca această semnătură (aceste semnături) să fie divulgată (divulgate) publicului, în cazul în care această divulgare ar putea duce la o ameninţare iminentă şi semnificativă la adresa securităţii personale a oricărui individ.

(5)Raportul auditorului statutar sau al firmei de audit privind situaţiile financiare consolidate respectă cerinţele prevăzute la alineatele (1)-(4). Atunci când raportează asupra coerenţei raportului administratorilor cu situaţiile financiare, aşa cum se prevede la alineatul (2) litera (e), auditorul statutar sau firma de audit ţine seama de situaţiile financiare consolidate şi de raportul consolidat al administratorilor. Dacă situaţiile financiare anuale ale întreprinderii-mamă sunt anexate la situaţiile financiare consolidate, rapoartele auditorilor statutari sau ale firmelor de audit, prevăzute la prezentul articol, pot fi combinate.

Art. 28^a: Raport de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea

(1)Auditorul (auditorii) statutar(i) sau firma (firmele) de audit prezintă rezultatele asigurării raportării privind durabilitatea într-un raport de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea. Raportul respectiv se întocmeşte în conformitate cu cerinţele standardelor de asigurare adoptate de Comisie prin intermediul actelor delegate adoptate în temeiul articolului 26a alineatul (3) sau, până la adoptarea de către Comisie a standardelor de asigurare respective, în conformitate cu standardele naţionale de asigurare, astfel cum se menţionează la articolul 26a alineatul (2).

(2)Raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea se întocmeşte în scris şi:

(3)În cazul în care asigurarea raportării privind durabilitatea a fost efectuată de mai mulţi auditori statutari sau de mai multe firme de audit, auditorul (auditorii) statutar(i) sau firma (firmele) de audit convin asupra rezultatelor asigurării raportării privind durabilitatea şi prezintă un raport comun şi o opinie comună. În caz de dezacord, fiecare auditor statutar sau firmă de audit îşi prezintă opinia într-un paragraf separat al raportului de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea şi precizează motivul dezacordului.

(4)Raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea se semnează şi se datează de către auditorul statutar care efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea. În cazul în care asigurarea raportării privind durabilitatea este efectuată de o firmă de audit, raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea este semnat cel puţin de auditorul (auditorii) statutar(i) care a(u) efectuat asigurarea raportării privind durabilitatea în numele firmei de audit. În cazul în care au fost implicaţi (implicate) simultan mai mulţi auditori statutari sau mai multe firme de audit, raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea se semnează de către toţi auditorii statutari sau cel puţin de către auditorii statutari care efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea în numele fiecărei firme de audit. În împrejurări excepţionale, statele membre pot prevedea că nu este necesar ca această semnătură (aceste semnături) să fie divulgată (divulgate) publicului, în cazul în care o asemenea divulgare ar putea duce la o ameninţare iminentă şi semnificativă la adresa securităţii unei persoane.

CAPITOLUL VI:ASIGURAREA CALITATII

Art. 29: Sistemele de asigurare a calitatii

(1)Fiecare stat membru se asigura ca toti auditorii legali şi firmele de audit fac obiectul unui sistem de asigurare a calitatii care respecta cel putin urmatoarele criterii:

f)sfera de aplicare a verificării pentru asigurarea calităţii, susţinută de testarea adecvată a dosarelor de audit selectate şi, dacă este cazul, a dosarelor de asigurare, include o evaluare a conformităţii cu standardele de audit aplicabile, cu cerinţele de independenţă aplicabile şi, după caz, cu standardele de asigurare şi o evaluare a cantităţii şi calităţii resurselor cheltuite, a onorariilor pentru audit şi pentru asigurarea raportării privind durabilitatea şi a sistemului intern de control al calităţii al firmei de audit;

(2)În sensul alineatului (1) litera (e), pentru selecţia verificatorilor se aplică cel puţin următoarele criterii:

CAPITOLUL VII:INVESTIGATII ŞI SANCTIUNI

Art. 30: Sistemele de investigaţii şi sancţiuni

(2)Fără a aduce atingere regimurilor de răspundere civilă ale statelor membre, acestea prevăd sancţiuni efective, proporţionale şi cu efect de descurajare în ceea ce priveşte auditorii statutari şi firmele de audit, în cazul în care auditurile statutare sau asigurarea raportării privind durabilitatea nu sunt efectuate în conformitate cu dispoziţiile adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive şi, după caz, a Regulamentului (UE) nr. 537/2014.

Art. 30^a: Competenţe de a sancţiona

(1)Statele membre asigură autorităţilor competente capacitatea de a adopta şi/sau de a impune cel puţin următoarele măsuri şi sancţiuni administrative pentru încălcarea dispoziţiilor prezentei directive şi, dacă este cazul, ale Regulamentului (UE) nr. 537/2014:

Art. 30^b: Aplicarea efectivă a sancţiunilor

Art. 30^c: Publicarea sancţiunilor şi a măsurilor

(1)Autorităţile competente publică pe site-ul lor oficial cel puţin referitor la orice sancţiune administrativă pentru nerespectarea dispoziţiilor prezentei directive sau ale Regulamentului (UE) nr. 537/2014, pentru care toate căile de atac au fost epuizate sau au expirat, cât mai curând posibil în mod rezonabil după informarea persoanei sancţionate cu privire la această decizie, inclusiv informaţii privind tipul şi natura încălcării şi identitatea persoanei fizice sau juridice căreia i s-a aplicat sancţiunea.

(2)Autorităţile competente publică sancţiunile aplicată fără a indica identitatea entităţilor implicate, într-o manieră conformă cu dreptul intern, în oricare dintre următoarele situaţii:

(3)Autorităţile competente se asigură că orice publicare în conformitate cu alineatul (1) este de durată proporţională şi rămâne pe site-ul lor internet oficial pentru o perioadă de cel puţin cinci ani după ce toate căile de atac au fost epuizate sau au expirat.

Publicarea sancţiunilor şi a măsurilor, precum şi a oricărei declaraţii publice respectă drepturile fundamentale, astfel cum sunt stabilite în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi dreptul la protecţia datelor cu caracter personal. Statele membre pot decide ca această comunicare sau orice declaraţie publică să nu conţină date cu caracter personal în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva 95/46/CE.

Art. 30^e: Raportarea încălcărilor

(2)Mecanismele menţionate la alineatul (1) includ cel puţin:

CAPITOLUL VIII:SUPRAVEGHEREA PUBLICA ŞI ACORDURILE DE REGLEMENTARE ÎNTRE STATELE MEMBRE

Art. 32: Principiile supravegherii publice

(3)Autoritatea competentă este condusă de nepracticieni care au cunoştinţe în domeniile relevante pentru auditul statutar şi, după caz, pentru asigurarea raportării privind durabilitatea. Aceştia sunt selectaţi în urma unei proceduri de numire independente şi transparente.

(4)Autoritatea competentă deţine responsabilitatea finală pentru supravegherea:

(4¹)(4^a)Statele membre desemnează una sau mai multe autorităţi competente pentru a îndeplini atribuţiile prevăzute de prezenta directivă. Statele membre desemnează o singură autoritate competentă care poartă responsabilitatea finală pentru atribuţiile menţionate la prezentul articol, exceptând în scopul auditului statutar cooperativele, băncile de economii sau unele entităţi similare, astfel cum sunt menţionate la articolul 45 din Directiva 86/635/CEE, sau filialele ori succesorii legali ai unei cooperative, ai unei bănci de economii sau ai unei entităţi similare, astfel cum sunt menţionate la articolul 45 din Directiva 86/635/CEE.

(4²)(4^b)Statele membre pot delega sau pot permite autorităţii competente să delege oricare dintre atribuţiile sale altor autorităţi sau organisme desemnate sau în alt mod autorizate prin lege să îndeplinească astfel de atribuţii.

(5)Autoritatea competentă are dreptul, dacă este cazul, să iniţieze şi să desfăşoare investigaţii privind auditorii statutari sau firmele de audit şi să ia măsurile corespunzătoare.

Art. 34: Recunoasterea reciproca a acordurilor de reglementare între statele membre

(1)Acordurile de reglementare între statele membre respecta, în ceea ce priveste reglementarea şi supravegherea publica, principiul competentei statului membru de origine în care este autorizat auditorul legal sau firma de audit şi în care îsi are sediul social entitatea auditata.

(3)În cazul unei firme ale cărei valori mobiliare sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată din alt stat membru decât cel în care firma îşi are sediul, statul membru în care sunt tranzacţionate valorile mobiliare nu poate impune cerinţe suplimentare legate de auditul statutar privind înregistrarea, verificarea de asigurare a calităţii, standardele de audit, etica profesională şi independenţa auditorului statutar sau a firmei de audit care derulează auditul statutar al situaţiilor financiare anuale sau consolidate ale firmei respective.

(4)În cazul în care auditorul statutar sau firma de audit este înregistrată în orice stat membru, ca urmare a autorizării în conformitate cu articolul 3 sau articolul 44 şi auditorul statutar sau firma de audit respectivă furnizează rapoarte de audit privind situaţiile financiare anuale sau situaţiile financiare consolidate, astfel cum este menţionat la articolul 45 alineatul (1), statul membru în care auditorul statutar sau firma de audit este înregistrată trebuie să supună auditorul statutar sau firma de audit respectivă sistemelor sale de supraveghere, sistemelor sale de asigurare a calităţii şi sistemelor sale de investigaţii şi sancţiuni.

Art. 36: Secretul profesional şi cooperarea între statele membre în domeniul reglementarii

(1)Autorităţile competente ale statelor membre responsabile pentru autorizare, înregistrare, asigurarea calităţii, inspecţie şi disciplină, autorităţile competente desemnate în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 şi autorităţile de supraveghere europene relevante cooperează între ele ori de câte ori este necesar în scopul îndeplinirii responsabilităţilor şi atribuţiilor care le revin, prevăzute în prezenta directivă şi în Regulamentul (UE) nr. 537/2014. Autorităţile competente dintr-un stat membru acordă asistenţă autorităţilor competente din alte state membre şi autorităţilor europene de supraveghere relevante. În mod special, autorităţile competente fac schimb de informaţii şi cooperează în investigaţiile referitoare la efectuarea auditurilor statutare.

(4)Autoritatile competente furnizeaza, la cerere şi fara o întârziere nejustificata, orice informatii solicitate în sensul dispozitiilor alineatului (1). Dupa caz, autoritatile competente care primesc orice astfel de cerere iau, fara nici o întârziere nejustificata, masurile necesare pentru a strânge informatiile solicitate. Informatiile astfel furnizate fac obiectul secretului profesional care obliga persoanele angajate sau angajate anterior de autoritatile competente care primesc informatiile.

c)a fost adoptată deja o hotărâre definitivă cu privire la aceleaşi acţiuni şi împotriva aceloraşi persoane de către autorităţile competente din statul membru căruia i-a fost adresată cererea.

(4¹)(4^a)Statele membre pot permite autorităţilor competente să transmită autorităţilor competente responsabile cu supravegherea entităţilor de interes public, băncilor centrale, Sistemului European al Băncilor Centrale şi Băncii Centrale Europene, în calitatea lor de autorităţi monetare, precum şi Comitetului european pentru risc sistemic, informaţii confidenţiale destinate exercitării atribuţiilor acestora. Acestor autorităţi sau organisme nu li se interzice să comunice autorităţilor competente informaţii de care aceste autorităţi pot avea nevoie pentru a-şi îndeplini atribuţiile în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 537/2014.

(5)Atunci când o autoritate competenta constata ca se comit sau au fost comise acte contrare dispozitiilor prezentei directive pe teritoriul unui alt stat membru, aceasta notifica, cât mai specific posibil, autoritatea competenta a celuilalt stat membru cu privire la aceasta constatare. Autoritatea competenta a celuilalt stat membru ia masurile corespunzatoare. Aceasta informeaza autoritatea competenta notificatoare cu privire la rezultat şi, în masura în care este posibil, cu privire la evolutiile interimare semnificative.

(6)Autoritatea competenta a unui stat membru poate solicita, de asemenea, efectuarea unei investigatii de catre autoritatea competenta a unui alt stat membru pe teritoriul acestuia din urma.

CAPITOLUL IX:NUMIREA ŞI DEMITEREA

Art. 37: Numirea auditorilor legali sau a firmelor de audit

(2)Statele membre pot permite sisteme sau modalitati alternative pentru numirea auditorului legal sau a firmei de audit, cu conditia ca aceste sisteme sau modalitati sa fie astfel stabilite încât sa asigure independenta auditorului legal sau a firmei de audit fata de membrii executivi ai organului administrativ sau fata de organul de conducere al entitatii auditate.

(3)Se interzice orice clauză contractuală care limitează posibilitatea de alegere de către adunarea generală a acţionarilor sau a membrilor entităţii auditate în temeiul alineatului (1) la anumite categorii sau liste de auditori statutari sau firme de audit în ceea ce priveşte numirea unui auditor statutar sau a unei firme de audit anume care să efectueze auditul statutar şi, după caz, asigurarea raportării privind durabilitatea a entităţii respective. Orice astfel de clauze existente sunt nule.

Statele membre se asigură că acţionarii şi membrii întreprinderilor mari care intră sub incidenţa articolelor 19a şi 29a din Directiva 2013/34/UE, cu excepţia întreprinderilor menţionate la articolul 2 punctul 1 litera (a) din directiva menţionată, care reprezintă mai mult de 5 % din drepturile de vot sau 5 % din capitalul întreprinderii, acţionând individual sau colectiv, au dreptul de a prezenta un proiect de hotărâre propus spre adoptare de adunarea generală a acţionarilor sau a membrilor prin care se solicită ca o parte terţă acreditată care nu aparţine aceleiaşi firme sau reţele de audit ca auditorul statutar sau firma de audit care efectuează auditul statutar să întocmească un raport cu privire la anumite elemente ale raportării privind durabilitatea şi că un astfel de raport este pus la dispoziţia adunării generale a acţionarilor sau a membrilor.

Art. 38: Demiterea şi demisia auditorilor legali sau a firmelor de audit

(3)În cazul unui audit statutar la o entitate de interes public, statul membru garantează să le este permis:

CAPITOLUL X:COMITETUL DE AUDIT

Art. 39: Comitetul de audit

(1)Statele membre se asigură că fiecare entitate de interes public are un comitet de audit. Comitetul de audit este fie un comitet independent, fie un comitet al organismului administrativ sau de supraveghere al entităţii auditate. Acesta este alcătuit din membri neexecutiv ai organismului administrativ şi/sau din membri ai organismului de supraveghere al entităţii auditate şi/sau din membri desemnaţi de adunarea generală a acţionarilor entităţii auditate sau, pentru entităţile care nu au acţionari, de un organism echivalent.

(2)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot decide ca, în cazul entităţilor de interes public care îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) literele (f) şi (t) din Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*), funcţiile atribuite comitetului de audit să poată fi îndeplinite de organismul administrativ sau de supraveghere în întregul său, cu condiţia ca, atunci când este membru executiv, preşedintele acestui organism să nu fie preşedintele comitetului de audit cât timp acest organism îndeplineşte funcţiile comitetului de audit.

(3)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot decide că următoarele entităţi de interes public nu trebuie să aibă un comitet de audit:

b)entităţile de interes public care sunt OPCVM, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (^**), sau fonduri de investiţii alternative (FIA), astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (^***);

c)entităţile de interes public al căror obiect unic de activitate îl constituie emiterea de titluri garantate cu active, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 5 din Regulamentul (CE) nr. 809/2004 al Comisiei (^****);

d)instituţiile de credit în sensul articolului 3 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2013/36/UE ale căror acţiuni nu sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a unui stat membru în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE şi care au emis în mod continuu şi repetat numai titluri de creanţă admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, cu condiţia ca suma nominală totală a acestor titluri de creanţă să nu depăşească 100 000 000 EUR şi ca instituţiile respective să nu fi publicat un prospect în temeiul Directivei 2003/71/CE.

(4)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot solicita sau pot permite ca o entitate de interes public să nu aibă un comitet de audit, cu condiţia ca aceasta să dispună de un organism sau de organisme care îndeplinesc funcţii echivalente cu cele ale unui comitet de audit, care sunt instituite şi care funcţionează în conformitate cu dispoziţiile în vigoare ale statului membru în care este înregistrată entitatea care urmează să fie auditată. În acest caz, entitatea indică organismul care îndeplineşte aceste funcţii şi modul în care este alcătuit.

(6)Fără a aduce atingere responsabilităţilor atribuite membrilor organismelor administrative, de conducere sau de supraveghere sau altor membri desemnaţi de adunarea generală a acţionarilor entităţii auditate, comitetul de audit îndeplineşte, printre altele, misiunile următoare:

b)monitorizează procesul de raportare financiară şi, după caz, de raportare privind durabilitatea, inclusiv procesul de raportare electronică, astfel cum este menţionat la articolul 29d din Directiva 2013/34/UE şi procesul desfăşurat de întreprindere pentru a identifica informaţiile raportate în conformitate cu standardele de raportare privind durabilitatea adoptate în temeiul articolului 29b din respectiva directivă şi transmite recomandări sau propuneri pentru a asigura integritatea entităţii auditate;

CAPITOLUL XI:ASPECTE INTERNAŢIONALE

Art. 44: Autorizarea auditorilor din tari terte

Art. 45: Înregistrarea şi supravegherea auditorilor şi a entitatilor de audit din tari terte

(1)Autorităţile competente ale unui stat membru, în conformitate cu articolele 15, 16 şi 17 din prezenta directivă, înregistrează fiecare auditor şi entitate de audit dintr-o ţară terţă atunci când auditorul sau entitatea de audit respectivă transmite un raport de audit privind situaţiile financiare anuale sau consolidate sau, dacă este cazul, un raport de asigurare referitor la raportarea anuală sau consolidată privind durabilitatea a unei întreprinderi înregistrate în afara Uniunii ale cărei valori mobiliare transferabile sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a statului membru respectiv, definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 21 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*27), cu excepţia cazului în care întreprinderea în cauză este un emitent exclusiv de titluri de creanţă în curs, pentru care se aplică una dintre următoarele dispoziţii:

(3)Statele membre supun auditorii şi entitatile de audit din tari terte sistemelor lor de supraveghere a calitatii, sistemelor lor de asigurare a calitatii şi sistemelor lor de investigatii şi sanctiuni. Statele membre pot excepta un auditor sau o entitate de audit înregistrati într-o terta tara de la obligatia de a face obiectul sistemului lor de asigurare a calitatii, în cazul în care sistemul de asigurare a calitatii dintr-un stat membru sau dintr-o tara terta, considerat echivalent în conformitate cu articolul 46, a efectuat o verificare a calitatii activitatii auditorului sau entitatii de audit din tara terta în ultimii trei ani.

(5)Un stat membru poate înregistra o entitate de audit dintr-o ţară terţă în scopul auditului situaţiilor financiare numai dacă:

d)entitatea de audit dintr-o ţară terţă publică pe site-ul web propriu un raport anual de transparenţă care cuprinde informaţiile menţionate la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 sau respectă cerinţe echivalente privind furnizarea de informaţii.

(5¹)Un stat membru poate înregistra un auditor dintr-o ţară terţă în scopul auditului situaţiilor financiare numai dacă acesta îndeplineşte cerinţele prevăzute la alineatul (5) primul paragraf literele (b), (c) şi (d) de la prezentul articol.

(6)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a alineatului (5) primul paragraf litera (c) şi al doilea paragraf litera (c) de la prezentul articol, Comisia este împuternicită să decidă, prin acte de punere în aplicare, cu privire la stabilirea echivalenţei menţionate la prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 48 alineatul (2).

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48a care completează prezenta directivă în scopul definirii criteriilor generale de echivalenţă care trebuie utilizate pentru a stabili dacă auditurile situaţiilor financiare şi, după caz, asigurarea raportării privind durabilitatea menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol sunt efectuate în conformitate cu standardele internaţionale de audit definite la articolul 26 şi, respectiv, cu standardele de asigurare pentru raportarea privind durabilitatea menţionate la articolul 26a, precum şi cu cerinţele prevăzute la articolele 22, 24 şi 25. Aceste criterii, care sunt aplicabile pentru toate ţările terţe, sunt utilizate de statele membre atunci când evaluează echivalenţa la nivel naţional.

Art. 46: Derogarea în caz de echivalenta

(2)În vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol alineatul (1), Comisia este împuternicită să decidă, prin acte de punere în aplicare, cu privire la echivalenţa menţionată în prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 48 alineatul (2). După ce Comisia a recunoscut echivalenţa menţionată la prezentul articol alineatul (1), statele membre pot decide să se bazeze parţial sau integral pe această echivalenţă şi, astfel, să nu aplice sau să modifice parţial sau integral cerinţele de la articolul 45 alineatele (1) şi (3). Statele membre pot să evalueze echivalenţa menţionată la prezentul articol alineatul (1) sau să se bazeze pe evaluările efectuate de alte state membre atât timp cât Comisia nu a adoptat nicio astfel de decizie. În cazul în care Comisia decide că nu este respectată cerinţa de echivalenţă menţionată la prezentul articol alineatul (1), aceasta poate permite respectivilor auditori şi entităţi de audit din ţări terţe să îşi continue activitatea de audit pe o perioadă de tranziţie corespunzătoare, în conformitate cu cerinţele stabilite de statele membre în cauză.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48^a în ceea ce priveşte definirea, pe baza condiţiilor stipulate la articolele 29, 30 şi 32, a unor criterii generale de echivalenţă utilizate pentru a stabili dacă procedurile de supraveghere publică, sistemele de asigurare a calităţii, cele de investigare şi cele de sancţionare ale unei ţări terţe sunt echivalente cu cele din Uniune. Aceste criterii generale sunt utilizate de statul membru pentru a evalua echivalenţa la nivel naţional, în lipsa unei decizii a Comisiei cu privire la ţara terţă în cauză.

Art. 47: Cooperarea cu autoritatile competente din tari terte

(1)Statele membre pot permite transferul către autorităţile competente dintr-o ţară terţă al dosarelor de audit sau al altor documente deţinute de auditorii statutari sau firmele de audit autorizate de acestea, precum şi al rapoartelor de inspecţie sau de anchetă referitoare la auditurile în cauză, cu condiţia ca:

(2)Acordurile de colaborare mentionate la alineatul (1) litera (d) asigura ca:

d)cererea unei autoritati competente dintr-o terta tara privind dosarele de audit sau alte documente detinute de un auditor legal sau o firma de audit poate fi refuzata atunci când:

(3)Pentru a facilita cooperarea, Comisia este împuternicită să decidă, prin acte de punere în aplicare, cu privire la gradul de adecvare menţionat la prezentul articol alineatul (1) litera (c). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 48 alineatul (2). Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se conforma deciziei Comisiei.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48^a în ceea ce priveşte definirea criteriilor generale de adecvare conform cărora Comisia evaluează dacă autorităţile competente ale ţărilor terţe pot fi recunoscute ca adecvate pentru cooperare cu autorităţile competente ale statelor membre cu privire la schimbul de documente de lucru de audit sau alte documente deţinute de auditorii statutari şi firmele de audit. Criteriile generale de adecvare se bazează pe cerinţele de la articolul 36 sau pe rezultate funcţionale în mod esenţial echivalente ale unui schimb direct de documente de lucru de audit sau alte documente deţinute de auditorii statutari sau firmele de audit.

(4)In cazuri exceptionale şi prin derogare de la dispozitiile alineatului (1), statele membre pot permite auditorilor legali sau firmelor de audit autorizate de acestea sa transfere dosarele de audit şi alte documente de audit direct catre autoritatile competente ale unei tari terte, cu conditia ca:

CAPITOLUL XII:DISPOZITII TRANZITORII ŞI FINALE

Art. 48: Procedura comitetului

(1)Comisia este asistată de un comitet (denumit în continuare «comitetul»). Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*).

(3)Până la 31 decembrie 2010 şi, ulterior, cel puţin la fiecare trei ani, Comisia reexaminează dispoziţiile referitoare la competenţele sale de executare şi prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la modul în care aceste competenţe au fost exercitate. În acest raport Comisia analizează, în special, necesitatea de a propune modificări la prezenta directivă, pentru a asigura un domeniu adecvat de aplicare a competenţelor de executare conferite Comisiei. Concluzia privind necesitatea de a aduce sau nu eventuale modificări este însoţită de o motivare detaliată. Raportul este însoţit, dacă este necesar, de o propunere legislativă de modificare a dispoziţiilor prin care se conferă Comisiei competenţe de executare.

Art. 48^a: Exercitarea competenţelor delegate

(2)Se conferă Comisiei competenţa de a adopta actele delegate menţionate la articolul 26 alineatul (3), la articolul 45 alineatul (6), la articolul 46 alineatul (2) şi la articolul 47 alineatul (3) pentru o perioadă de cinci ani de la 16 iunie 2014. Comisia redactează un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 26 alineatul (3), la articolul 26a alineatul (3), la articolul 45 alineatul (6), la articolul 46 alineatul (2) şi la articolul 47 alineatul (3) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(5)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 26 alineatul (3), al articolului 26a alineatul (3), al articolului 45 alineatul (6), al articolului 46 alineatul (2) sau al articolului 47 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de patru luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 53: Transpunerea