Capitolul ix - NUMIREA ŞI DEMITEREA - Directiva 2006/43/CE/17-mai-2006 privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 9 Ianuarie 2024
CAPITOLUL IX:NUMIREA ŞI DEMITEREA
Art. 37: Numirea auditorilor legali sau a firmelor de audit
(1)Auditorul legal sau firma de audit este numita de adunarea generala a actionarilor sau a membrilor entitatii auditate.
Primul paragraf se aplică numirii auditorului statutar sau a firmei de audit în scopul asigurării raportării privind durabilitatea.
(2)Statele membre pot permite sisteme sau modalitati alternative pentru numirea auditorului legal sau a firmei de audit, cu conditia ca aceste sisteme sau modalitati sa fie astfel stabilite încât sa asigure independenta auditorului legal sau a firmei de audit fata de membrii executivi ai organului administrativ sau fata de organul de conducere al entitatii auditate.
Primul paragraf se aplică numirii auditorului statutar sau a firmei de audit în scopul asigurării raportării privind durabilitatea.
(3)Se interzice orice clauză contractuală care limitează posibilitatea de alegere de către adunarea generală a acţionarilor sau a membrilor entităţii auditate în temeiul alineatului (1) la anumite categorii sau liste de auditori statutari sau firme de audit în ceea ce priveşte numirea unui auditor statutar sau a unei firme de audit anume care să efectueze auditul statutar şi, după caz, asigurarea raportării privind durabilitatea a entităţii respective. Orice astfel de clauze existente sunt nule.
Statele membre se asigură că acţionarii şi membrii întreprinderilor mari care intră sub incidenţa articolelor 19a şi 29a din Directiva 2013/34/UE, cu excepţia întreprinderilor menţionate la articolul 2 punctul 1 litera (a) din directiva menţionată, care reprezintă mai mult de 5 % din drepturile de vot sau 5 % din capitalul întreprinderii, acţionând individual sau colectiv, au dreptul de a prezenta un proiect de hotărâre propus spre adoptare de adunarea generală a acţionarilor sau a membrilor prin care se solicită ca o parte terţă acreditată care nu aparţine aceleiaşi firme sau reţele de audit ca auditorul statutar sau firma de audit care efectuează auditul statutar să întocmească un raport cu privire la anumite elemente ale raportării privind durabilitatea şi că un astfel de raport este pus la dispoziţia adunării generale a acţionarilor sau a membrilor.
Art. 38: Demiterea şi demisia auditorilor legali sau a firmelor de audit
(1)Statele membre se asigură că auditorii statutari sau firmele de audit pot fi demise numai în cazul în care există motive temeinice. Divergenţele de opinii cu privire la tratamentele contabile, la procedurile de audit sau, după caz, la procedurile de raportare sau de asigurare privind durabilitatea nu constituie motive temeinice pentru demitere.
(2)Statele membre se asigura ca entitatea auditata şi auditorul legal sau firma de audit informeaza autoritatea sau autoritatile responsabile pentru supravegherea publica în legatura cu demiterea sau demisia lor pe durata mandatului şi dau o explicatie adecvata pentru motivele acestora.
Obligaţia de informare menţionată la primul paragraf se aplică şi asigurării raportării privind durabilitatea.
(3)În cazul unui audit statutar la o entitate de interes public, statul membru garantează să le este permis:
a)acţionarilor care reprezintă 5 % sau mai mult din drepturile de vot sau din capitalul social,
b)celorlalte organisme ale entităţilor auditate dacă sunt definite de dreptul intern, sau
c)autorităţilor competente menţionate la articolul 32 din prezenta directivă sau desemnate în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 sau, atunci când dreptul intern prevede astfel, cu articolul 20 alineatul (2) din regulamentul menţionat.
să înainteze o plângere unei instanţe naţionale prin care solicită revocarea auditorului/auditorilor statutar(i) sau a firmei/firmelor de audit, dacă există motive întemeiate în acest scop.
Primul paragraf se aplică şi asigurării raportării privind durabilitatea.