Capitolul v - STANDARDELE DE AUDIT ŞI RAPORTAREA AUDITULUI - Directiva 2006/43/CE/17-mai-2006 privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 9 Ianuarie 2024
CAPITOLUL V:STANDARDELE DE AUDIT ŞI RAPORTAREA AUDITULUI
Art. 26: Standardele de audit
(1)Statele membre impun auditorilor statutari şi firmelor de audit să efectueze audituri statutare în conformitate cu standardele internaţionale de audit adoptate de Comisie în conformitate alineatul (3).
Statele membre pot aplica standarde naţionale de audit, proceduri sau cerinţe atât timp cât Comisia nu adoptă un standard internaţional de audit care se referă la aceeaşi chestiune.
(2)În sensul alineatului (1), «standarde internaţionale de audit» înseamnă Standardele Internaţionale de Audit (ISA-uri), Standardul internaţional privind controlul calităţii 1 (ISQC 1) şi alte standarde conexe emise de Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC) prin intermediul Consiliului pentru standarde internaţionale de audit şi asigurare (IAASB), în măsura în care acestea sunt relevante pentru auditurile statutare.
(3)Comisia este împuternicită să adopte, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 48a, standardele internaţionale de audit menţionate la alineatul (1) în domeniul practicii auditului, al independenţei şi al controalelor interne de calitate ale auditorilor statutari şi ale firmelor de audit în scopul aplicării acestor standarde în cadrul Uniunii.
Comisia poate adopta standardele internaţionale de audit numai dacă:
a)sunt elaborate respectând în mod corespunzător procedurile, supravegherea publică şi transparenţa şi sunt general acceptate la nivel internaţional;
b)contribuie la un nivel ridicat de credibilitate şi calitate a situaţiilor financiare anuale şi consolidate în conformitate cu principiile prevăzute la articolul 4 alineatul (3) din Directiva 2013/34/UE;
c)servesc interesului public general al Uniunii; şi
d)nu modifică niciuna dintre cerinţele prezentei directive şi nu completează niciuna dintre cerinţele acesteia, cu excepţia celor prevăzute la capitolul IV şi la articolele 27 şi 28.
(4)Fără a aduce atingere alineatului (1) al doilea paragraf, statele membre pot impune proceduri sau cerinţe de audit în plus faţă de standardele internaţionale de audit adoptate de Comisie numai:
a)dacă acele proceduri şi cerinţe de audit sunt necesare pentru a pune în aplicare cerinţele juridice naţionale legate de sfera auditurilor statutare; sau
b)în măsura necesară pentru a contribui la creşterea credibilităţii şi a calităţii situaţiilor financiare.
Statele membre comunică Comisiei procedurile sau cerinţele de audit cu cel puţin trei luni înainte de intrarea lor în vigoare sau, în cazul cerinţelor deja existente la momentul adoptării unui standard internaţional de audit, cel târziu în termen de trei luni de la adoptarea standardului internaţional de audit relevant.
(5)Atunci când solicită auditul statutar al întreprinderilor mici, un stat membru poate prevedea că aplicarea standardelor de audit menţionate la alineatul (1) trebuie să fie proporţională cu amploarea şi complexitatea activităţilor întreprinderilor de acest fel. Statele membre pot lua măsuri pentru a asigura aplicarea proporţională a standardelor de audit în cazul auditurilor statutare ale întreprinderilor mici.
Art. 26a: Standarde de asigurare pentru raportarea privind durabilitatea
(1)Statele membre prevăd ca auditorii statutari şi firmele de audit să respecte, când efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea, standardele de asigurare adoptate de Comisie în conformitate cu alineatul (3).
(2)Statele membre pot să aplice standarde, proceduri sau cerinţe naţionale de asigurare atât timp cât Comisia nu adoptă un standard de asigurare care se referă la aceeaşi chestiune.
Statele membre comunică Comisiei standardele, procedurile sau cerinţele naţionale de asigurare cu cel puţin trei luni înainte de intrarea lor în vigoare.
(3)Comisia adoptă, cel târziu la 1 octombrie 2026, acte delegate în conformitate cu articolul 48a, pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea standardelor de asigurare limitate, prevăzând procedurile pe care auditorul (auditorii) statutar(i) sau firma (firmele) de audit trebuie să le îndeplinească pentru a-şi formula propriile concluzii asupra asigurării raportării privind durabilitatea, inclusiv planificarea misiunii, luarea în considerare a riscurilor şi răspunsul la riscuri, precum şi tipul de concluzii care trebuie incluse în raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea sau, după caz, în raportul de audit.
Comisia adoptă, cel târziu la 1 octombrie 2028, acte delegate în conformitate cu articolul 48a pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea standardelor de asigurare rezonabilă, în urma unei evaluări pentru a stabili dacă o asigurare rezonabilă este fezabilă pentru auditori şi pentru întreprinderi. Ţinând seama de rezultatele evaluării respective şi, dacă se dovedeşte astfel a fi cazul, respectivele acte delegate precizează data de la care opinia menţionată la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa) trebuie să se bazeze pe o misiune de asigurare rezonabilă bazată pe standardele de asigurare rezonabilă respective.
Comisia poate adopta standardele de asigurare menţionate la primul şi al doilea paragraf numai dacă acestea:
a)sunt elaborate respectându-se în mod corespunzător procedurile, supravegherea publică şi transparenţa;
b)contribuie la un nivel ridicat de credibilitate şi calitate a raportărilor anuale şi consolidate privind durabilitatea; şi
c)servesc interesului public general al Uniunii.
Art. 27: Auditurile statutare ale situaţiilor financiare consolidate
(1)Statele membre se asigură că, în cazul unui audit statutar al situaţiilor financiare consolidate ale unui grup de întreprinderi:
a)în ceea ce priveşte situaţiile financiare consolidate, auditorul grupului poartă deplina responsabilitate pentru raportul de audit menţionat la articolul 28 din prezenta directivă şi, după caz, la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 şi, după caz, pentru raportul suplimentar adresat comitetului de audit, astfel cum se menţionează la articolul 11 din regulamentul menţionat,;
b)auditorul grupului evaluează activităţile de audit desfăşurate de orice auditor/auditori din ţara terţă sau de auditorul/auditorii statutar(i), precum şi de entitatea/entităţile de audit din ţara terţă sau de firma/firmele de audit, în scopul derulării auditului grupului şi documentează natura, momentul şi dimensiunea activităţii desfăşurate de aceşti auditori, inclusiv, dacă este cazul, revizuirea grupului cu privire la părţile relevante ale documentaţiei de audit a auditorilor respectivi;
c)auditorul grupului evaluează activitatea de audit desfăşurată de auditorul/auditorii din ţara terţă sau de auditorul/auditorii statutar(i), precum şi de entitatea/entităţile de audit din ţara terţă sau firma/firmele de audit, în scopul derulării auditului grupului şi documentează această evaluare.
Documentaţia păstrată de auditorul grupului este astfel încât să permită autorităţii competente relevante să revizuiască activitatea auditorului grupului.
În sensul prezentului alineat primul paragraf litera (c), auditorul grupului solicită acordul auditorului/auditorilor din ţara terţă, al auditorului/auditorilor statutar(i), al entităţii/entităţilor de audit din ţara terţă sau al firmei/firmelor de audit în cauză pentru transferul documentaţiei relevante în timpul efectuării auditului situaţiilor financiare consolidate, putându-se sprijini pe rezultatele activităţii depuse de aceştia doar cu această condiţie.
(2)În cazul în care nu poate îndeplini condiţia de la alineatul (1) primul paragraf litera (c), auditorul grupului ia măsurile adecvate şi înştiinţează autoritatea competentă relevantă.
Aceste măsuri includ, după caz, efectuarea unor activităţi suplimentare de audit statutar la filiala în cauză, fie direct, fie prin externalizarea acestor sarcini.
(3)Atunci când este supus unei verificări de asigurare a calităţii sau unei anchete privind auditul statutar al situaţiilor financiare consolidate ale unui grup de întreprinderi, auditorul grupului pune la dispoziţia autorităţii competente, la cerere, documentaţia relevantă pe care o deţine cu privire la activitatea de audit desfăşurată de auditorul/ auditorii din ţara terţă, de auditorul/auditorii statutar(i), de entitatea/entităţile de audit sau de firma/firmele de audit din ţara terţă în scopul derulării auditului grupului, inclusiv toate documentele de lucru relevante pentru auditul grupului.
Autoritatea competentă poate cere documente suplimentare privind activitatea de audit efectuată de auditorul/auditorii statutar(i) sau de firma/firmele de audit în scopul derulării auditului grupului de la autorităţile competente relevante, în temeiul articolului 36.
Atunci când o întreprindere-mamă sau o întreprindere afiliată care face parte dintr-un grup este auditată de unul sau mai mulţi auditori sau de una sau mai multe entităţi de audit dintr-o ţară terţă, autoritatea competentă poate cere documente suplimentare privind activitatea de audit a auditorilor din ţara terţă sau a entităţilor de audit din ţara terţă de la autorităţile competente relevante din ţări terţe pe baza acordurilor de colaborare menţionate la articolul 47.
Prin derogare de la al treilea paragraf, în cazul în care o întreprindere-mamă sau o întreprindere afiliată care face parte dintr-un grup este auditată de unul sau mai mulţi auditori sau de una sau mai multe entităţi de audit dintr-o ţară terţă cu care nu a fost încheiat un acord de colaborare, astfel cum se menţionează la articolul 47, auditorul grupului asigură, la cerere, transmiterea corespunzătoare a documentaţiei suplimentare aferente activităţii de audit desfăşurate de auditorii din ţara terţă sau entităţile de audit din ţara terţă, inclusiv a documentelor de lucru relevante pentru auditul grupului. Pentru a asigura această transmitere, auditorul grupului păstrează o copie a documentaţiei sau convine cu auditorii din ţara terţă sau cu entităţile de audit din ţara terţă să i se permită accesul nerestricţionat la această documentaţie, la cerere, sau aplică alte măsuri adecvate. În cazul în care, din motive juridice sau de altă natură, documentele de lucru ale auditului nu pot fi transferate dintr-o ţară terţă auditorului grupului, auditorul grupului include în documentaţia păstrată dovada că a urmat procedurile corespunzătoare pentru a obţine accesul la documentele auditului, iar dacă restricţiile nu au fost impuse de legislaţia ţării terţe în cauză, include dovezi care arată existenţa unui astfel de impediment.
Art. 27a: Asigurarea raportării consolidate privind durabilitatea
(1)Statele membre se asigură că, în cazul misiunilor de asigurare referitoare la raportarea consolidată privind durabilitatea a unui grup de întreprinderi:
a)în ceea ce priveşte raportarea consolidată privind durabilitatea, auditorul grupului poartă întreaga responsabilitate pentru raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea menţionat la articolul 28a;
b)auditorul grupului evaluează activitatea de asigurare desfăşurată de orice prestator (prestatori) independent (independenţi) de servicii de asigurare, auditor (auditori) dintr-o ţară terţă, auditor (auditori) statutar(i), entitate/entităţi de audit dintr-o ţară terţă sau firmă/firme de audit, în scopul asigurării raportării consolidate privind durabilitatea şi documentează natura, momentul şi dimensiunea activităţii desfăşurate de aceşti auditori, inclusiv, dacă este cazul, evaluarea efectuată de auditorul grupului cu privire la părţile relevante ale documentaţiei de asigurare a auditorilor respectivi; şi
c)auditorul grupului evaluează activitatea de asigurare desfăşurată de prestatorul (prestatorii) independent (independenţi) de servicii de asigurare, auditorul (auditorii) dintr-o ţară terţă sau auditorul (auditorii) statutar(i), entitatea (entităţile) de audit dintr-o ţară terţă sau firma (firmele) de audit în scopul asigurării raportării consolidate privind durabilitatea şi documentează această evaluare.
Documentaţia păstrată de auditorul grupului este întocmită în aşa fel încât să permită autorităţii competente relevante să evalueze activitatea auditorului grupului.
În sensul primului paragraf litera (c) de la prezentul alineat, auditorul grupului solicită acordul prestatorului (prestatorilor) independent (independenţi) de servicii de asigurare, al auditorului (auditorilor) dintr-o ţară terţă, al auditorului (auditorilor) statutar(i), al entităţii (entităţilor) de audit dintr-o ţară terţă sau al firmei (firmelor) de audit în cauză pentru transferul documentaţiei relevante în timpul asigurării raportării consolidate privind durabilitatea, putându-se sprijini pe rezultatele activităţii desfăşurate de aceştia doar cu această condiţie.
(2)În cazul în care nu poate îndeplini condiţia de la alineatul (1) primul paragraf litera (c), auditorul grupului ia măsurile adecvate şi înştiinţează autoritatea competentă relevantă.
Aceste măsuri includ, dacă este cazul, efectuarea unor activităţi suplimentare de asigurare la filiala în cauză, fie direct, fie prin externalizarea acestor sarcini.
(3)Atunci când este supus unei verificări pentru asigurarea calităţii sau unei investigaţii privind asigurarea raportării consolidate privind durabilitatea a unui grup de întreprinderi, auditorul grupului pune la dispoziţia autorităţii competente, la cerere, documentaţia relevantă pe care o deţine cu privire la activitatea de asigurare desfăşurată de prestatorul (prestatorii) independent (independenţi) de servicii de asigurare, de auditorul (auditorii) dintr-o ţară terţă, de auditorul (auditorii) statutar(i), de entitatea (entităţile) de audit dintr-o ţară terţă sau de firma (firmele) de audit în scopul asigurării raportării consolidate privind durabilitatea, inclusiv toate documentele de lucru relevante pentru asigurarea raportării consolidate privind durabilitatea.
Autoritatea competentă poate solicita documente suplimentare privind activitatea de asigurare desfăşurată de auditorul (auditorii) statutar(i) sau de firma (firmele) de audit în scopul asigurării raportării consolidate privind durabilitatea, de la autorităţile competente relevante, în temeiul articolului 36.
În cazul în care asigurarea raportării privind durabilitatea a unei întreprinderi-mamă sau a unei filiale care face parte dintr-un grup de întreprinderi este efectuată de unul sau mai mulţi auditori sau de una sau mai multe entităţi de audit dintr-o ţară terţă, autoritatea competentă poate cere documente suplimentare privind activitatea de asigurare a auditorului (auditorilor) dintr-o ţară terţă sau a entităţii (entităţilor) de audit dintr-o ţară terţă, de la autorităţile competente relevante din ţările terţe, pe baza acordurilor de colaborare.
Prin derogare de la al treilea paragraf, în cazul în care unul sau mai mulţi prestatori independenţi de servicii de asigurare, unul sau mai mulţi auditori dintr-o ţară terţă ori una sau mai multe entităţi de audit dintr-o ţară terţă cu care nu a fost încheiat un acord de colaborare a(u) efectuat asigurarea raportării privind durabilitatea a unei întreprinderi-mamă sau a unei filiale a unui grup de întreprinderi, auditorul grupului este de asemenea responsabil, la cerere, de transmiterea corespunzătoare a documentaţiei suplimentare aferente activităţii de asigurare desfăşurate de prestatorul (prestatorii) independent (independenţi) de servicii de asigurare ori auditorul (auditorii) sau entitatea (entităţile) de audit dintr-o ţară terţă, inclusiv a documentelor de lucru relevante pentru asigurarea raportării consolidate privind durabilitatea. Pentru a asigura această transmitere, auditorul grupului păstrează o copie a documentaţiei sau convine cu prestatorul (prestatorii) independent (independenţi) de servicii de asigurare, cu auditorul (auditorii) dintr-o ţară terţă sau cu entitatea (entităţile) de audit dintr-o ţară terţă să i se permită accesul nerestricţionat la această documentaţie, la cerere, sau întreprinde alte acţiuni adecvate. În cazul în care, din motive juridice sau de altă natură, documentele de lucru privind asigurarea nu pot fi transferate dintr-o ţară terţă auditorului grupului, auditorul grupului include în documentaţia păstrată dovada că a urmat procedurile corespunzătoare pentru a obţine accesul la documentaţia de asigurare, iar, dacă restricţiile nu au fost impuse de legislaţia ţării terţe în cauză, include dovezi care arată existenţa unui astfel de impediment.
Art. 28: Elaborarea raportului de audit
(1)Auditorul/auditorii statutar(i) sau firma/firmele de audit prezintă rezultatele auditului statutar într-un raport de audit. Raportul se elaborează în conformitate cu cerinţele standardelor de audit adoptate de Uniune sau de statul membru în cauză, astfel cum se menţionează la articolul 26.
(2)Raportul de audit se întocmeşte în scris şi:
a)identifică entitatea ale cărei situaţii financiare anuale sau consolidate fac obiectul auditului statutar; specifică situaţiile financiare anuale sau consolidate şi data sau perioada pentru care au fost întocmite şi identifică cadrul de raportare financiară aplicat la întocmirea acestora;
b)descrie sfera de aplicare al auditului statutar care identifică cel puţin standardele de audit conform cărora a fost efectuat auditul statutar;
c)include o opinie de audit care este fie fără rezerve, cu rezerve, sau contrară şi care prezintă clar punctul de vedere al auditorului/auditorilor statutar(i) sau al firmei/firmelor de audit cu privire la următoarele:
(i)dacă situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă, în conformitate cu cadrul relevant de raportare financiară; şi
(ii)după caz, dacă situaţiile financiare anuale sunt conforme cerinţelor legale aplicabile.
Dacă auditorul/auditorii statutar(i) sau firma/firmele de audit nu este/sunt în măsură să emită o opinie de audit, raportul menţionează imposibilitatea emiterii acestei opinii;
d)menţionează orice alt aspect asupra căruia auditorul/auditorii statutar(i) sau firma/firmele de audit atrag(e) atenţia în mod special, fără a include o rezervă în opinia de audit;
e)include o opinie şi o declaraţie, ambele bazate pe activitatea desfăşurată în cursul auditului, în temeiul articolului 34 alineatul (1) al doilea paragraf literele (a) şi (b) din Directiva 2013/34/UE;
f)furnizează o declaraţie privind orice incertitudine semnificativă asociată evenimentelor sau condiţiilor care pot pune în mod considerabil la îndoială capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea;
g)indică sediul auditorul/auditorii statutar(i) sau a firmei/firmelor de audit.
Statele membre pot să prevadă cerinţe suplimentare în ceea ce priveşte conţinutul raportului de audit.
(3)În cazul în care auditul statutar a fost efectuat de mai mulţi auditori statutari sau mai multe firme de audit, auditorul/auditorii statutar(i) sau firma/firmele de audit convin(e) asupra rezultatelor auditului statutar şi transmit(e) un raport şi o opinie comună. În caz de dezacord, fiecare auditor statutar sau firmă de audit îşi transmite opinia într-un paragraf separat al raportului de audit şi indică motivul dezacordului.
(4)Raportul de audit se semnează şi se datează de către auditorul statutar. În cazul în care auditul statutar este derulat de o firmă de audit, raportul de audit este semnat cel puţin de auditorul/auditorii statutar(i) care a(u) efectuat auditul statutar în numele firmei de audit. În cazul în care mai mulţi auditori statutari sau mai multe firme de audit au executat simultan auditul, raportul de audit se semnează de către toţi auditorii statutari sau cel puţin de către auditorii statutari care efectuează auditul statutar în numele fiecărei firme de audit. În împrejurări excepţionale, statele membre pot prevedea că nu este necesar ca această semnătură (aceste semnături) să fie divulgată (divulgate) publicului, în cazul în care această divulgare ar putea duce la o ameninţare iminentă şi semnificativă la adresa securităţii personale a oricărui individ.
În orice caz, numele persoanei (persoanelor) implicate este (sunt) adus(e) la cunoştinţa autorităţilor competente relevante.
(5)Raportul auditorului statutar sau al firmei de audit privind situaţiile financiare consolidate respectă cerinţele prevăzute la alineatele (1)-(4). Atunci când raportează asupra coerenţei raportului administratorilor cu situaţiile financiare, aşa cum se prevede la alineatul (2) litera (e), auditorul statutar sau firma de audit ţine seama de situaţiile financiare consolidate şi de raportul consolidat al administratorilor. Dacă situaţiile financiare anuale ale întreprinderii-mamă sunt anexate la situaţiile financiare consolidate, rapoartele auditorilor statutari sau ale firmelor de audit, prevăzute la prezentul articol, pot fi combinate.
Art. 28a: Raport de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea
(1)Auditorul (auditorii) statutar(i) sau firma (firmele) de audit prezintă rezultatele asigurării raportării privind durabilitatea într-un raport de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea. Raportul respectiv se întocmeşte în conformitate cu cerinţele standardelor de asigurare adoptate de Comisie prin intermediul actelor delegate adoptate în temeiul articolului 26a alineatul (3) sau, până la adoptarea de către Comisie a standardelor de asigurare respective, în conformitate cu standardele naţionale de asigurare, astfel cum se menţionează la articolul 26a alineatul (2).
(2)Raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea se întocmeşte în scris şi:
a)identifică entitatea a cărei raportare anuală sau consolidată privind durabilitatea face obiectul misiunii de asigurare; precizează raportarea anuală sau consolidată privind durabilitatea, precum şi data şi perioada la care se referă; şi identifică cadrul de raportare privind durabilitatea aplicat la pregătirea acesteia;
b)include o descriere a sferei de aplicare a asigurării raportării privind durabilitatea care identifică, cel puţin, standardele de asigurare în conformitate cu care a fost efectuată asigurarea raportării privind durabilitatea;
c)include opinia menţionată la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa) din Directiva 2013/34/UE.
(3)În cazul în care asigurarea raportării privind durabilitatea a fost efectuată de mai mulţi auditori statutari sau de mai multe firme de audit, auditorul (auditorii) statutar(i) sau firma (firmele) de audit convin asupra rezultatelor asigurării raportării privind durabilitatea şi prezintă un raport comun şi o opinie comună. În caz de dezacord, fiecare auditor statutar sau firmă de audit îşi prezintă opinia într-un paragraf separat al raportului de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea şi precizează motivul dezacordului.
(4)Raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea se semnează şi se datează de către auditorul statutar care efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea. În cazul în care asigurarea raportării privind durabilitatea este efectuată de o firmă de audit, raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea este semnat cel puţin de auditorul (auditorii) statutar(i) care a(u) efectuat asigurarea raportării privind durabilitatea în numele firmei de audit. În cazul în care au fost implicaţi (implicate) simultan mai mulţi auditori statutari sau mai multe firme de audit, raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea se semnează de către toţi auditorii statutari sau cel puţin de către auditorii statutari care efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea în numele fiecărei firme de audit. În împrejurări excepţionale, statele membre pot prevedea că nu este necesar ca această semnătură (aceste semnături) să fie divulgată (divulgate) publicului, în cazul în care o asemenea divulgare ar putea duce la o ameninţare iminentă şi semnificativă la adresa securităţii unei persoane.
În orice caz, numele persoanei (persoanelor) implicate este (sunt) adus(e) la cunoştinţa autorităţilor competente relevante.
(5)Statele membre pot solicita ca, în cazul în care acelaşi auditor statutar efectuează auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi asigurarea raportării privind durabilitatea, raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea să poată fi inclus într-o secţiune separată a raportului de audit.
(6)Raportul auditorului statutar sau al firmei de audit referitor la raportarea consolidată privind durabilitatea respectă cerinţele prevăzute la alineatele (1)-(5).