Art. 26. - Art. 26: Standardele de audit - Directiva 2006/43/CE/17-mai-2006 privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 9 Ianuarie 2024
Art. 26: Standardele de audit
(1)Statele membre impun auditorilor statutari şi firmelor de audit să efectueze audituri statutare în conformitate cu standardele internaţionale de audit adoptate de Comisie în conformitate alineatul (3).
Statele membre pot aplica standarde naţionale de audit, proceduri sau cerinţe atât timp cât Comisia nu adoptă un standard internaţional de audit care se referă la aceeaşi chestiune.
(2)În sensul alineatului (1), «standarde internaţionale de audit» înseamnă Standardele Internaţionale de Audit (ISA-uri), Standardul internaţional privind controlul calităţii 1 (ISQC 1) şi alte standarde conexe emise de Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC) prin intermediul Consiliului pentru standarde internaţionale de audit şi asigurare (IAASB), în măsura în care acestea sunt relevante pentru auditurile statutare.
(3)Comisia este împuternicită să adopte, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 48a, standardele internaţionale de audit menţionate la alineatul (1) în domeniul practicii auditului, al independenţei şi al controalelor interne de calitate ale auditorilor statutari şi ale firmelor de audit în scopul aplicării acestor standarde în cadrul Uniunii.
Comisia poate adopta standardele internaţionale de audit numai dacă:
a)sunt elaborate respectând în mod corespunzător procedurile, supravegherea publică şi transparenţa şi sunt general acceptate la nivel internaţional;
b)contribuie la un nivel ridicat de credibilitate şi calitate a situaţiilor financiare anuale şi consolidate în conformitate cu principiile prevăzute la articolul 4 alineatul (3) din Directiva 2013/34/UE;
c)servesc interesului public general al Uniunii; şi
d)nu modifică niciuna dintre cerinţele prezentei directive şi nu completează niciuna dintre cerinţele acesteia, cu excepţia celor prevăzute la capitolul IV şi la articolele 27 şi 28.
(4)Fără a aduce atingere alineatului (1) al doilea paragraf, statele membre pot impune proceduri sau cerinţe de audit în plus faţă de standardele internaţionale de audit adoptate de Comisie numai:
a)dacă acele proceduri şi cerinţe de audit sunt necesare pentru a pune în aplicare cerinţele juridice naţionale legate de sfera auditurilor statutare; sau
b)în măsura necesară pentru a contribui la creşterea credibilităţii şi a calităţii situaţiilor financiare.
Statele membre comunică Comisiei procedurile sau cerinţele de audit cu cel puţin trei luni înainte de intrarea lor în vigoare sau, în cazul cerinţelor deja existente la momentul adoptării unui standard internaţional de audit, cel târziu în termen de trei luni de la adoptarea standardului internaţional de audit relevant.
(5)Atunci când solicită auditul statutar al întreprinderilor mici, un stat membru poate prevedea că aplicarea standardelor de audit menţionate la alineatul (1) trebuie să fie proporţională cu amploarea şi complexitatea activităţilor întreprinderilor de acest fel. Statele membre pot lua măsuri pentru a asigura aplicarea proporţională a standardelor de audit în cazul auditurilor statutare ale întreprinderilor mici.