Capitolul viii - SUPRAVEGHEREA PUBLICA ŞI ACORDURILE DE REGLEMENTARE ÎNTRE STATELE MEMBRE - Directiva 2006/43/CE/17-mai-2006 privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 9 Ianuarie 2024
CAPITOLUL VIII:SUPRAVEGHEREA PUBLICA ŞI ACORDURILE DE REGLEMENTARE ÎNTRE STATELE MEMBRE
Art. 32: Principiile supravegherii publice
(1)Statele membre organizează un sistem eficace de supraveghere publică a auditorilor statutari şi a firmelor de audit pe baza principiilor prevăzute la alineatele (2)-(7) şi desemnează o autoritate competentă responsabilă cu această supraveghere.
(2)Toti auditorii legali şi toate firmele de audit fac obiectul supravegherii publice.
(3)Autoritatea competentă este condusă de nepracticieni care au cunoştinţe în domeniile relevante pentru auditul statutar şi, după caz, pentru asigurarea raportării privind durabilitatea. Aceştia sunt selectaţi în urma unei proceduri de numire independente şi transparente.
Autoritatea competentă poate angaja practicieni pentru a îndeplini sarcini specifice şi, de asemenea, poate fi asistată de experţi atunci când prezenţa acestora este importantă pentru îndeplinirea adecvată a sarcinilor sale. În astfel de cazuri, nici practicianul, nici experţii nu se implică în niciun proces decizional al autorităţii competente.
(4)Autoritatea competentă deţine responsabilitatea finală pentru supravegherea:
a)autorizării şi înregistrării auditorilor statutari şi a firmelor de audit;
b)adoptării de standarde privind etica profesională, controlul intern de calitate în cazul firmelor de audit, al activităţii de audit şi al asigurării raportării privind durabilitatea, cu excepţia cazului în care standardele respective sunt adoptate sau aprobate de alte autorităţi din statul membru;
c)formării continue;
d)sistemelor de asigurare a calităţii;
e)sistemelor de investigaţie şi disciplinare administrative.
(41)(4a)Statele membre desemnează una sau mai multe autorităţi competente pentru a îndeplini atribuţiile prevăzute de prezenta directivă. Statele membre desemnează o singură autoritate competentă care poartă responsabilitatea finală pentru atribuţiile menţionate la prezentul articol, exceptând în scopul auditului statutar cooperativele, băncile de economii sau unele entităţi similare, astfel cum sunt menţionate la articolul 45 din Directiva 86/635/CEE, sau filialele ori succesorii legali ai unei cooperative, ai unei bănci de economii sau ai unei entităţi similare, astfel cum sunt menţionate la articolul 45 din Directiva 86/635/CEE.
Statele membre informează Comisia în legătură cu desemnarea.
Autorităţile competente sunt astfel organizate încât să se evite conflictele de interese.
(42)(4b)Statele membre pot delega sau pot permite autorităţii competente să delege oricare dintre atribuţiile sale altor autorităţi sau organisme desemnate sau în alt mod autorizate prin lege să îndeplinească astfel de atribuţii.
Delegarea specifică atribuţiile delegate şi condiţiile în care acestea trebuie executate. Autorităţile şi/sau organismele sunt organizate astfel încât să fie evitate conflictele de interese.
În cazul în care deleagă atribuţii către alte autorităţi sau organisme, autoritatea competentă este în măsură să redobândească, de la caz la caz, competenţele delegate.
(5)Autoritatea competentă are dreptul, dacă este cazul, să iniţieze şi să desfăşoare investigaţii privind auditorii statutari sau firmele de audit şi să ia măsurile corespunzătoare.
Atunci când autoritatea competentă contractează experţi pentru a efectua sarcini specifice, aceasta se asigură că nu există conflicte de interese între experţii respectivi şi auditorul statutar sau firma de audit în cauză. Experţii respectivi trebuie să respecte aceleaşi cerinţe ca cele prevăzute la articolul 29 alineatul (2) litera (a).
Autoritatea competentă este învestită cu competenţele necesare pentru a-i permite să-şi îndeplinească atribuţiile şi responsabilităţile care îi revin în temeiul prezentei directive.
(6)Autoritatea competentă este transparentă. Acest fapt include publicarea programelor de lucru anuale şi a rapoartelor de activitate anuale.
(7)Sistemul de supraveghere publică este finanţat în mod corespunzător şi dispune de resurse adecvate pentru a iniţia şi a desfăşura investigaţii, astfel cum este menţionat la alineatul (5). Finanţarea sistemului de supraveghere publică este sigură şi fără nici un fel de influenţe inadecvate din partea auditorilor statutari sau a firmelor de audit.
Art. 33: Cooperarea dintre sistemele de supraveghere publica la nivelul Comunitatii
Statele membre se asigura ca acordurile de reglementare pentru sistemele de supraveghere publica permit cooperarea eficienta la nivelul Comunitatii în ceea ce priveste activitatile de supraveghere ale statelor membre. În acest scop, fiecare stat membru desemneaza o entitate care sa fie responsabila în mod specific pentru asigurarea cooperarii.
Art. 34: Recunoasterea reciproca a acordurilor de reglementare între statele membre
(1)Acordurile de reglementare între statele membre respecta, în ceea ce priveste reglementarea şi supravegherea publica, principiul competentei statului membru de origine în care este autorizat auditorul legal sau firma de audit şi în care îsi are sediul social entitatea auditata.
Fără a aduce atingere primului paragraf, firmele de audit autorizate într-un stat membru care efectuează servicii de audit în alt stat membru în temeiul articolului 3a fac obiectul verificărilor de asigurare a calităţii în statul membru de origine şi al supravegherii auditurilor efectuate în statul membru gazdă.
(2)În cazul auditului statutar al situaţiilor financiare consolidate, statul membru care solicită auditul statutar respectiv nu poate impune cerinţe suplimentare legate de auditul statutar privind înregistrarea, verificarea de asigurare a calităţii, standardele de audit, etica profesională şi independenţa auditorului statutar sau a firmei de audit care derulează auditul statutar al unei filiale cu sediul în alt stat membru.
(3)În cazul unei firme ale cărei valori mobiliare sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată din alt stat membru decât cel în care firma îşi are sediul, statul membru în care sunt tranzacţionate valorile mobiliare nu poate impune cerinţe suplimentare legate de auditul statutar privind înregistrarea, verificarea de asigurare a calităţii, standardele de audit, etica profesională şi independenţa auditorului statutar sau a firmei de audit care derulează auditul statutar al situaţiilor financiare anuale sau consolidate ale firmei respective.
(4)În cazul în care auditorul statutar sau firma de audit este înregistrată în orice stat membru, ca urmare a autorizării în conformitate cu articolul 3 sau articolul 44 şi auditorul statutar sau firma de audit respectivă furnizează rapoarte de audit privind situaţiile financiare anuale sau situaţiile financiare consolidate, astfel cum este menţionat la articolul 45 alineatul (1), statul membru în care auditorul statutar sau firma de audit este înregistrată trebuie să supună auditorul statutar sau firma de audit respectivă sistemelor sale de supraveghere, sistemelor sale de asigurare a calităţii şi sistemelor sale de investigaţii şi sancţiuni.
Art. 35:
[textul din Art. 35 din capitolul VIII a fost abrogat la 16-iun-2014 de Art. 1, punctul 28. din Directiva 2014/56/UE/16-apr-2014]
Art. 36: Secretul profesional şi cooperarea între statele membre în domeniul reglementarii
(1)Autorităţile competente ale statelor membre responsabile pentru autorizare, înregistrare, asigurarea calităţii, inspecţie şi disciplină, autorităţile competente desemnate în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 şi autorităţile de supraveghere europene relevante cooperează între ele ori de câte ori este necesar în scopul îndeplinirii responsabilităţilor şi atribuţiilor care le revin, prevăzute în prezenta directivă şi în Regulamentul (UE) nr. 537/2014. Autorităţile competente dintr-un stat membru acordă asistenţă autorităţilor competente din alte state membre şi autorităţilor europene de supraveghere relevante. În mod special, autorităţile competente fac schimb de informaţii şi cooperează în investigaţiile referitoare la efectuarea auditurilor statutare.
(2)Obligatia secretului profesional se aplica tuturor persoanelor care sunt angajate sau au fost angajate de autoritatile competente. Informatiile care fac obiectul secretului profesional nu pot fi dezvaluite nici unei alte persoane sau autoritati, cu exceptia cazului în care acest lucru este prevazut de actele cu putere de lege şi normele administrative ale unui stat membru.
(3)Alineatul (2) nu împiedică autorităţile competente să facă schimb de informaţii confidenţiale. Informaţiile schimbate astfel fac obiectul secretului profesional, la care sunt obligate persoanele angajate sau angajate anterior de autorităţile competente. Obligaţia păstrării secretului profesional se aplică, de asemenea, oricărei persoane căreia autorităţile competente i-au delegat atribuţii în sensul prevederilor prezentei directive.
(4)Autoritatile competente furnizeaza, la cerere şi fara o întârziere nejustificata, orice informatii solicitate în sensul dispozitiilor alineatului (1). Dupa caz, autoritatile competente care primesc orice astfel de cerere iau, fara nici o întârziere nejustificata, masurile necesare pentru a strânge informatiile solicitate. Informatiile astfel furnizate fac obiectul secretului profesional care obliga persoanele angajate sau angajate anterior de autoritatile competente care primesc informatiile.
În cazul în care autoritatea competenta careia i-a fost adresata cererea nu poate furniza informatiile cerute fara întârziere, aceasta notifica autoritatii competente care a adresat cererea motivele întârzierii.
Autoritatile competente pot refuza sa dea curs unei solicitari de informatii atunci când:
a)furnizarea de informatii poate aduce atingere suveranitatii, securitatii sau ordinii publice a statului membru careia i-a fost adresata cererea sau încalca normele privind securitatea nationala sau
b)au fost deja iniţiate proceduri judiciare cu privire la aceleaşi acţiuni şi împotriva aceloraşi persoane înaintea autorităţilor statului membru căruia i se adresează solicitarea; sau
c)a fost adoptată deja o hotărâre definitivă cu privire la aceleaşi acţiuni şi împotriva aceloraşi persoane de către autorităţile competente din statul membru căruia i-a fost adresată cererea.
Fără a aduce atingere obligaţiilor care le revin în cadrul procedurilor judiciare, autorităţile competente sau autorităţile europene de supraveghere care primesc informaţii în temeiul alineatului (1) le pot utiliza numai pentru exercitarea funcţiilor lor în sensul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 537/2014 şi în cadrul procedurilor administrative sau judiciare legate în mod specific de exercitarea funcţiilor respective.
(41)(4a)Statele membre pot permite autorităţilor competente să transmită autorităţilor competente responsabile cu supravegherea entităţilor de interes public, băncilor centrale, Sistemului European al Băncilor Centrale şi Băncii Centrale Europene, în calitatea lor de autorităţi monetare, precum şi Comitetului european pentru risc sistemic, informaţii confidenţiale destinate exercitării atribuţiilor acestora. Acestor autorităţi sau organisme nu li se interzice să comunice autorităţilor competente informaţii de care aceste autorităţi pot avea nevoie pentru a-şi îndeplini atribuţiile în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 537/2014.
(5)Atunci când o autoritate competenta constata ca se comit sau au fost comise acte contrare dispozitiilor prezentei directive pe teritoriul unui alt stat membru, aceasta notifica, cât mai specific posibil, autoritatea competenta a celuilalt stat membru cu privire la aceasta constatare. Autoritatea competenta a celuilalt stat membru ia masurile corespunzatoare. Aceasta informeaza autoritatea competenta notificatoare cu privire la rezultat şi, în masura în care este posibil, cu privire la evolutiile interimare semnificative.
(6)Autoritatea competenta a unui stat membru poate solicita, de asemenea, efectuarea unei investigatii de catre autoritatea competenta a unui alt stat membru pe teritoriul acestuia din urma.
Ea mai poate solicita ca unora dintre angajatii sai sa li se permita sa însoteasca personalul autoritatii competente a celuilalt stat membru pe durata investigatiei.
Investigatia face integral obiectul unui control general din partea statului membru pe al carui teritoriu este efectuata.
Autoritatile competente pot refuza sa dea curs unei cereri de efectuare a unei investigatii, astfel cum se prevede la primul paragraf, sau unei cereri ca personalul sau sa fie însotit de personalul autoritatii competente dintr-un alt stat membru, astfel cum se prevede la al doilea paragraf, atunci când:
a)această anchetă ar putea să aducă atingere suveranităţii, securităţii sau ordinii publice a statului membru căreia i-a fost adresată cererea sau să încalce normele privind securitatea naţională; sau
b)au fost deja initiate procedurile judiciare cu privire la aceleasi actiuni şi împotriva acelorasi persoane înaintea autoritatilor statului membru careia i-a fost adresata cererea sau
c)a fost deja adoptata o hotarâre finala împotriva unor persoane pentru aceleasi actiuni de catre autoritatile competente ale statului membru caruia i-a fost adresata cererea.
(7)
[textul din Art. 36, alin. (7) din capitolul VIII a fost abrogat la 16-iun-2014 de Art. 1, punctul 29., litera E. din Directiva 2014/56/UE/16-apr-2014]
Art. 36a: Acordurile de reglementare între statele membre în ceea ce priveşte asigurarea raportării privind durabilitatea
Cerinţele prevăzute la articolele 34 şi 36 în ceea ce priveşte auditul statutar al situaţiilor financiare se aplică mutatis mutandis asigurării raportării privind durabilitatea.