Directiva 1791/13-sept-2023 privind eficienţa energetică şi de modificare a Regulamentului (UE) 2023/955 (reformare)

Acte UE

Jurnalul Oficial 231L

În vigoare

Versiune de la: 20 Septembrie 2023 până la: 4 August 2026

Dată act: 13-sept-2023

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴) a fost modificată în mod substanţial de mai multe ori (⁵). Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea directivei menţionate.

(2)În comunicarea sa din 17 septembrie 2020 privind "Stabilirea unui obiectiv mai ambiţios în materie de climă pentru Europa în perspectiva anului 2030 – Investirea într-un viitor neutru din punct de vedere climatic, în interesul cetăţenilor" (denumit în continuare "Planul privind obiectivul climatic"), Comisia a propus creşterea nivelului de ambiţie al Uniunii în materie de climă prin majorarea obiectivului privind emisiile de gaze cu efect de seră (GES) la cel puţin 55 % sub nivelurile din 1990 până în 2030. Aceasta reprezintă o creştere substanţială faţă de obiectivul actual de reducere cu 40 %. Propunerea a dat curs angajamentului asumat în Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (denumit în continuare "Pactul verde european") de a prezenta un plan cuprinzător de majorare a obiectivului Uniunii pentru 2030 la 55 % într-un mod responsabil. De asemenea, aceasta este în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris adoptat la 12 decembrie 2015 în temeiul Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (denumit în continuare "Acordul de la Paris") de a menţine creşterea temperaturii la nivel mondial la mult sub 2 °C şi de a continua eforturile de menţinere a acesteia la 1,5 °C.

(3)Concluziile Consiliului European din 10-11 decembrie 2020 au aprobat obiectivul obligatoriu al Uniunii de reducere internă a emisiilor nete de GES cu cel puţin 55 % până în 2030 comparativ cu 1990. Consiliul European a concluzionat că nivelul de ambiţie în ceea ce priveşte clima trebuie majorat într-un mod care să stimuleze creşterea economică, să creeze locuri de muncă, să ofere beneficii în materie de sănătate şi de mediu pentru cetăţenii Uniunii şi să contribuie la competitivitatea generală pe termen lung a economiei Uniunii, prin promovarea inovării în domeniul tehnologiilor ecologice.

(4)Pentru a implementa aceste obiective, în comunicarea sa din 19 octombrie 2020 intitulată "Programul de lucru al Comisiei pentru 2021 – O Uniune a vitalităţii într-o lume fragilă", Comisia a anunţat un pachet legislativ vizând reducerea emisiilor de GES cu cel puţin 55 % până în 2030 (denumit în continuare "pachetul legislativ «Pregătiţi pentru 55»") şi realizarea unei Uniuni Europene neutre din punct de vedere climatic până în 2050. Acest pachet acoperă o gamă de domenii de politică ce include eficienţa energetică, energia din surse regenerabile, exploatarea terenurilor, schimbarea destinaţiei terenurilor şi silvicultura, impozitarea energiei, partajarea eforturilor şi comercializarea certificatelor de emisii.

(6)Previziunile indică faptul că, în contextul implementării integrale a politicilor actuale, reducerile de emisii de GES până în 2030 ar fi de aproximativ 45 % în comparaţie cu nivelurile din 1990, dacă se exclud emisiile şi absorbţiile legate de utilizarea terenurilor, şi de aproximativ 47 % dacă acestea sunt incluse. Prin urmare, Planul privind obiectivul climatic prevede un set de acţiuni necesare în toate sectoarele economiei şi de revizuiri ale principalelor instrumente legislative pentru a atinge acest obiectiv mai ambiţios în materie de climă.

(7)În comunicarea sa din 28 noiembrie 2018 intitulată "O planetă curată pentru toţi – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă şi neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei", Comisia a afirmat că eficienţa energetică este un domeniu-cheie de acţiune, fără de care decarbonizarea deplină a economiei Uniunii nu poate fi realizată. Necesitatea de a capta oportunităţile de economisire a energiei într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor a condus la actuala politică a Uniunii în materie de eficienţă energetică. În decembrie 2018, în cadrul pachetului "Energie curată pentru toţi europenii" a fost inclus un nou obiectiv principal de eficienţă energetică al Uniunii pentru 2030 de cel puţin 32,5 % faţă de consumul de energie preconizat pentru 2030, prin care Uniunea a urmărit să pună eficienţa energetică pe primul loc, să devină lider mondial în domeniul energiei din surse regenerabile şi să ofere condiţii echitabile pentru consumatori.

(9)Un obiectiv sporit al Uniunii în materie de eficienţă energetică pentru 2030 poate reduce preţurile la energie şi poate juca un rol esenţial în reducerea emisiilor de GES, precum şi în intensificarea utilizării şi adoptarea electrificării, a hidrogenului, a e-combustibililor şi a altor tehnologii relevante necesare tranziţiei verzi, inclusiv în sectorul transporturilor. Chiar şi în condiţiile unei creşteri rapide a producţiei de energie electrică din surse regenerabile, eficienţa energetică poate reduce nevoia de noi capacităţi de producere a energiei electrice, precum şi costurile legate de stocare, transport şi distribuţie. Creşterea eficienţei energetice este, de asemenea, deosebit de importantă pentru securitatea aprovizionării cu energie a Uniunii, prin reducerea dependenţei acesteia de importul de combustibili din ţări terţe. Eficienţa energetică este una dintre măsurile cele mai curate şi mai eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru a soluţiona această dependenţă.

(10)Suma contribuţiilor naţionale comunicate de statele membre în planurile lor naţionale privind energia şi clima nu atinge obiectivul Uniunii de 32,5 %. Luate împreună, contribuţiile ar genera o reducere de 29,7 % pentru consumul de energie primară şi de 29,4 % pentru consumul final de energie faţă de previziunile pentru 2030 ale scenariului de referinţă al UE din 2007. Acest lucru s-ar traduce printr-un decalaj colectiv de 2,8 puncte procentuale pentru consumul de energie primară şi de 3,1 puncte procentuale pentru consumul final de energie, pentru UE-27.

(11)O serie de state membre au prezentat planuri naţionale ambiţioase privind energia şi clima, care au fost evaluate de Comisie ca fiind "suficiente" şi care conţin măsuri ce permit statelor membre respective să contribuie la atingerea obiectivelor colective în materie de eficienţă energetică cu un raport mai mare decât media Uniunii. În plus, o serie de state membre au arătat că au depus "eforturi timpurii" pentru a realiza economii de energie, şi anume economii de energie peste traiectoriile medii ale Uniunii din ultimii ani. În ambele cazuri, este vorba despre eforturi semnificative care ar trebui să fie recunoscute şi ar trebui să fie incluse în viitoarele previziuni de modelizare ale Uniunii şi care pot servi drept exemple de urmat pentru modul în care toate statele membre pot proceda în privinţa potenţialului lor de eficienţă energetică pentru a aduce beneficii semnificative economiilor şi societăţilor lor.

(13)Deşi potenţialul de economisire a energiei rămâne ridicat în toate sectoarele, există o provocare deosebită legată de transporturi, deoarece acestea sunt responsabile pentru peste 30 % din consumul final de energie, precum şi de clădiri, întrucât 75 % din parcul imobiliar al Uniunii are o performanţă energetică scăzută. Un alt sector din ce în ce mai important este sectorul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC), care este responsabil pentru 5-9 % din consumul total de energie electrică la nivel mondial şi pentru peste 2 % din emisiile mondiale. În 2018, centrele de date au reprezentat 2,7 % din cererea de energie electrică din UE-28. În acest context, în comunicarea sa din 19 februarie 2020 intitulată "Conturarea viitorului digital al Europei" (denumită în continuare "Strategia digitală a Uniunii"), Comisia a evidenţiat necesitatea unor centre de date foarte eficiente din punct de vedere energetic şi sustenabile, precum şi a unor măsuri de transparenţă pentru operatorii de telecomunicaţii în ceea ce priveşte amprenta lor de mediu. În plus, trebuie să se ţină seama şi de posibila creştere a cererii de energie din partea sectorului industrial care ar putea rezulta din decarbonizarea acestuia, în special în ceea ce priveşte procesele mari consumatoare de energie.

(14)Nivelul sporit de ambiţie necesită o promovare mai puternică a măsurilor de eficienţă energetică eficiente din punctul de vedere al costurilor, în toate domeniile sistemului energetic şi în toate sectoarele relevante unde activităţile afectează cererea de energie, precum sectorul transporturilor, al apei şi al agriculturii. Îmbunătăţirea eficienţei energetice de-a lungul întregului lanţ energetic, inclusiv producţia, transportul, distribuţia şi utilizarea finală a energiei, va genera beneficii pentru mediu, va îmbunătăţi calitatea aerului şi sănătatea publică, va reduce emisiile de GES, va îmbunătăţi securitatea energetică prin scăderea nevoii de importuri de energie, în special de combustibili fosili, va scădea costurile cu energia ale gospodăriilor şi ale întreprinderilor, va contribui la atenuarea sărăciei energetice şi va duce la o creştere a competitivităţii, a locurilor de muncă şi a activităţii economice la nivelul tuturor sectoarelor economiei. Îmbunătăţirea eficienţei energetice ar duce astfel la o îmbunătăţire a calităţii vieţii cetăţenilor, contribuind în acelaşi timp la transformarea relaţiilor Uniunii cu parteneri din ţări terţe în domeniul energiei în sensul realizării neutralităţii climatice. Acest lucru respectă angajamentele Uniunii asumate în cadrul uniunii energetice şi al Planului global de acţiune împotriva schimbărilor climatice stabilit prin Acordul de la Paris. Îmbunătăţirea performanţei energetice a diferitelor sectoare are potenţialul de a stimula regenerarea urbană, inclusiv îmbunătăţirea clădirilor, precum şi schimbarea modelelor de mobilitate şi de accesibilitate, promovând în acelaşi timp opţiuni mai eficiente, mai durabile şi la preţuri mai accesibile.

(15)Prezenta directivă reprezintă un pas înainte în direcţia realizării neutralităţii climatice până în 2050, în temeiul căreia eficienţa energetică ar trebui să fie tratată ca o sursă de energie în sine. Principiul "eficienţa energetică înainte de toate" este un principiu general de care ar trebui să se ţină seama în toate sectoarele, dincolo de sistemul energetic, la toate nivelurile, inclusiv în sectorul financiar. Soluţiile de eficienţă energetică ar trebui să fie luate în considerare ca primă opţiune în deciziile de politică, de planificare şi de investiţii, atunci când se stabilesc noi norme privind oferta şi alte domenii de politică. Cu toate că principiul "eficienţa energetică înainte de toate" ar trebui să fie aplicat fără a aduce atingere altor principii, obiective şi obligaţii legale, astfel de principii, obiective şi obligaţii nu ar trebui să împiedice aplicarea principiului respectiv sau să conducă la derogări de la aplicarea sa. Comisia ar trebui să se asigure că eficienţa energetică şi răspunsul la cerere pot concura în mod egal cu capacitatea de producţie. Trebuie să se realizeze îmbunătăţiri în materie de eficienţă energetică ori de câte ori acestea sunt mai eficiente din punctul de vedere al costurilor decât soluţiile echivalente din partea ofertei. Acest lucru ar trebui să ajute la valorificarea numeroaselor beneficii pe care eficienţa energetică le poate aduce Uniunii, în special cetăţenilor şi întreprinderilor. Implementarea măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice ar trebui să constituie, de asemenea, o prioritate în vederea atenuării sărăciei energetice.

(16)Eficienţa energetică ar trebui să fie recunoscută ca un element esenţial şi o consideraţie prioritară în viitoarele decizii privind investiţiile în infrastructura energetică a Uniunii. Principiul "eficienţa energetică înainte de toate" ar trebui să fie aplicat ţinându-se seama în primul rând de abordarea eficienţei sistemului şi de perspectiva societală şi sanitară şi acordându-se atenţie securităţii aprovizionării, integrării sistemului energetic şi tranziţiei către neutralitatea climatică. În consecinţă, principiul "eficienţa energetică înainte de toate" ar trebui să contribuie la creşterea eficienţei sectoarelor individuale de utilizare finală şi a întregului sistem energetic. Aplicarea acestui principiu ar trebui să sprijine, de asemenea, investiţiile în soluţii eficiente din punct de vedere energetic care contribuie la obiectivele de mediu din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁶).

(17)Principiul "eficienţa energetică înainte de toate" este prevăzut în Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁷) şi se află în centrul Strategiei UE pentru integrarea sistemului energetic, stabilită în comunicarea Comisiei din 8 iulie 2022. Deşi principiul se bazează pe eficacitatea din punctul de vedere al costurilor, aplicarea sa are implicaţii mai ample din perspectivă societală. Aceste implicaţii pot varia în funcţie de circumstanţe şi ar trebui să fie evaluate cu atenţie prin metodologii de analiză costuri-beneficii riguroase, care să ţină seama de multiplele beneficii ale eficienţei energetice. Comisia a pregătit orientări specifice privind funcţionarea şi aplicarea principiului, propunând instrumente specifice şi exemple de aplicare în diferite sectoare. De asemenea, Comisia a emis o recomandare adresată statelor membre, care se bazează pe cerinţele prevăzute în prezenta directivă şi solicită acţiuni specifice în ceea ce priveşte aplicarea acestui principiu. Statele membre ar trebui să ţină seama în cea mai mare măsură de această recomandare şi să se ghideze după ea atunci când pun în aplicare principiul eficienţei energetice.

(⁷)Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanţa uniunii energetice şi a acţiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 şi (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE şi 2013/30/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE şi (UE) 2015/652 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1).

(18)Principiul "eficienţa energetică înainte de toate" implică adoptarea unei abordări holistice, care să ia în considerare eficienţa globală a sistemului energetic integrat, securitatea aprovizionării şi raportul cost-eficacitate şi să promoveze cele mai eficiente soluţii pentru neutralitatea climatică în întregul lanţ valoric, de la producţia de energie şi transportul în reţea până la consumul final de energie, astfel încât să se obţină eficienţă atât în ceea ce priveşte consumul de energie primară, cât şi în ceea ce priveşte consumul final de energie. Această abordare ar trebui să analizeze performanţa sistemului şi utilizarea dinamică a energiei, considerând resursele axate pe cerere şi flexibilitatea sistemului drept soluţii de eficienţă energetică.

(19)Pentru a avea un impact, principiul "eficienţa energetică înainte de toate" trebuie să fie aplicat în mod consecvent de către factorii de decizie naţionali, regionali, locali şi sectoriali în toate scenariile relevante şi în toate deciziile de politică, de planificare şi de investiţii majore – şi anume investiţii la scară largă cu o valoare de peste 100 000 000 EUR fiecare sau 175 000 000 EUR pentru proiecte de infrastructură de transport – care afectează consumul sau furnizarea de energie. Aplicarea corectă a principiului necesită utilizarea unei metodologii adecvate de analiză costuri-beneficii, stabilirea unor condiţii favorabile pentru soluţii eficiente din punct de vedere energetic şi o monitorizare adecvată. Analizele costuri-beneficii ar trebui să fie dezvoltate şi realizate în mod sistematic, ar trebui să se bazeze pe cele mai recente informaţii privind preţurile la energie şi ar trebui să includă scenarii de creştere a preţurilor, cum ar fi ca urmare a reducerii certificatelor din schema Uniunii de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁸), pentru a oferi un stimulent pentru aplicarea măsurilor de eficienţă energetică. În vederea îndeplinirii obiectivelor de politică, ar trebui să se acorde prioritate soluţiilor axate pe cerere atunci când acestea sunt mai eficiente din punctul de vedere al costurilor decât investiţiile în infrastructura de aprovizionare cu energie. Flexibilitatea cererii poate genera beneficii economice, de mediu şi societale mai ample pentru consumatori şi pentru societate în ansamblu, inclusiv pentru comunităţile locale, şi poate spori eficienţa sistemului energetic şi reduce costurile energiei, de exemplu prin reducerea costurilor de exploatare a sistemului, ceea ce duce la tarife mai mici pentru toţi consumatorii. Statele membre ar trebui să ţină seama de potenţialele beneficii ale flexibilităţii cererii atunci când aplică principiul "eficienţa energetică înainte de toate" şi, acolo unde este relevant, să ia în considerare răspunsul la cerere la nivel atât centralizat, cât şi descentralizat, stocarea energiei, precum şi soluţiile inteligente, în cadrul eforturilor lor de sporire a eficienţei sistemului energetic integrat.

(21)Principiul "eficienţa energetică înainte de toate" ar trebui aplicat întotdeauna în mod proporţional, iar cerinţele prevăzute în prezenta directivă nu ar trebui să implice obligaţii care se suprapun sau sunt contradictorii pentru statele membre, în cazul în care aplicarea principiului este asigurată direct de alte acte legislative. Acesta ar putea fi cazul proiectelor de interes comun incluse în lista Uniunii în temeiul articolului 3 din Regulamentul (UE) 2022/869 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁹), care introduce cerinţa de a se ţine seama de principiul "eficienţa energetică înainte de toate" în elaborarea şi evaluarea proiectelor respective.

(22)O tranziţie justă către o Uniune neutră din punct de vedere climatic până în 2050 este un element central al Pactului verde european. Sărăcia energetică reprezintă un concept esenţial în pachetul legislativ "Energie curată pentru toţi europenii", fiind destinat să faciliteze o tranziţie energetică justă. În temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 şi al Directivei (UE) 2019/944 ale Parlamentului European şi ale Consiliului (¹⁰), Recomandarea (UE) 2020/1563 a Comisiei privind sărăcia energetică (¹¹) a furnizat îndrumări orientative cu privire la indicatorii adecvaţi pentru a măsura sărăcia energetică şi pentru a defini un "număr semnificativ de gospodării afectate de sărăcia energetică". Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹²) şi Directiva (UE) 2019/944 impun statelor membre să ia măsuri adecvate pentru a aborda sărăcia energetică ori de câte ori aceasta este identificată, inclusiv măsuri care abordează contextul mai larg al sărăciei. Acest lucru este deosebit de pertinent în contextul creşterii preţurilor la energie şi al presiunii inflaţioniste, în care ar trebui puse în aplicare măsuri atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, pentru a aborda problemele sistemice cu care se confruntă sistemul energetic al Uniunii.

(23)Persoanele care se confruntă sau riscă să se confrunte cu sărăcia energetică, clienţii vulnerabili, inclusiv utilizatorii finali, gospodăriile cu venituri mici şi medii şi persoanele care trăiesc în locuinţe sociale ar trebui să beneficieze de pe urma aplicării principiului "eficienţa energetică înainte de toate". Măsurile de eficienţă energetică ar trebui implementate în mod prioritar pentru a îmbunătăţi situaţia acestor persoane şi gospodării şi pentru a atenua sărăcia energetică şi nu ar trebui să încurajeze o creştere disproporţionată a costurilor locuinţelor, ale mobilităţii sau ale energiei. O abordare holistică în ceea ce priveşte elaborarea politicilor şi implementarea politicilor şi a măsurilor impune ca statele membre să se asigure că alte politici şi măsuri nu au niciun efect advers asupra acestor persoane şi gospodării.

(24)Prezenta directivă face parte dintr-un cadru mai larg de politici privind eficienţa energetică ce abordează potenţialul de eficienţă energetică în anumite domenii de politică, inclusiv în domeniul clădirilor [Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹³)], al produselor [Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁴) şi Regulamentele (UE) 2017/1369 (¹⁵) şi (UE) 2020/740 (¹⁶) ale Parlamentului European şi ale Consiliului] şi al guvernanţei [Regulamentul (UE) 2018/1999]. Aceste politici joacă un rol foarte important în realizarea de economii de energie atunci se înlocuiesc produse sau se construiesc sau renovează clădiri.

(25)Realizarea unui obiectiv de eficienţă energetică ambiţios necesită eliminarea anumitor bariere pentru a facilita investiţiile în măsuri vizând eficienţa energetică. Subprogramul "Tranziţie către o energie curată" din cadrul programului LIFE al Uniunii, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/783 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁷), va aloca fonduri pentru sprijinirea dezvoltării de bune practici la nivelul Uniunii în ceea ce priveşte implementarea politicilor de eficienţă energetică, vizând barierele comportamentale, de piaţă şi de reglementare din calea eficienţei energetice.

(26)În concluziile sale din 23-24 octombrie 2014, Consiliul European a sprijinit un obiectiv de eficienţă energetică de 27 % pentru 2030 la nivelul Uniunii, care urma să fie revizuit până în 2020 luând în considerare un obiectiv la nivelul Uniunii de 30 %. În rezoluţia sa din 15 decembrie 2015 intitulată "Către o uniune europeană a energiei", Parlamentul European i-a solicitat Comisiei să evalueze, de asemenea, viabilitatea unui obiectiv de eficienţă energetică de 40 % pentru acelaşi interval de timp.

(27)În comunicarea sa din 28 noiembrie 2018 intitulată "O planetă curată pentru toţi – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă şi neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei", Comisia preconizează că obiectivul de eficienţă energetică al Uniunii de 32,5 % pentru 2030 şi celelalte instrumente de politică ale cadrului existent ar duce la o reducere a emisiilor de GES cu aproximativ 45 % până în 2030. Pentru un obiectiv climatic mai ambiţios de reducere cu 55 % a emisiilor de GES până în 2030, evaluarea impactului aferentă Planului privind obiectivul climatic a estimat nivelul eforturilor care ar fi necesare în diferitele domenii de politică. Concluzia a fost că, în raport cu nivelul de referinţă, atingerea obiectivului privind emisiile de GES într-un mod optim din punctul de vedere al costurilor înseamnă că consumul de energie primară şi consumul final de energie trebuie să scadă cu cel puţin 39-41 % şi, respectiv, 36-37 %.

(28)Obiectivul de eficienţă energetică al Uniunii a fost iniţial stabilit şi calculat utilizând ca nivel de referinţă previziunile pentru 2030 ale scenariului de referinţă al UE din 2007. Având în vedere modificarea metodologiei Eurostat de calculare a bilanţului energetic şi îmbunătăţirile survenite la nivelul previziunilor de modelizare ulterioare, este necesară modificarea nivelului de referinţă. Astfel, utilizând aceeaşi abordare pentru a defini obiectivul, şi anume comparându-l cu previziunile viitoare ale nivelului de referinţă, nivelul de ambiţie al obiectivului de eficienţă energetică al Uniunii pentru 2030 este stabilit în raport cu previziunile pentru 2030 ale scenariului de referinţă al UE din 2020, care reflectă contribuţiile naţionale din planurile naţionale privind energia şi clima. Având în vedere acest nivel de referinţă actualizat, Uniunea va trebui să îşi sporească şi mai mult ambiţia în materie de eficienţă energetică, cu cel puţin 11,7 % în 2030 faţă de nivelul eforturilor necesare în cadrul scenariului de referinţă al UE din 2020. Noua modalitate de exprimare a nivelului de ambiţie pentru obiectivele Uniunii nu afectează nivelul efectiv al eforturilor necesare şi corespunde unei reduceri de 40,5 % a consumului de energie primară şi de 38 % a consumului final de energie, în comparaţie cu previziunile pentru 2030 ale scenariului de referinţă al UE din 2007.

(29)Metodologia de calcul al consumului de energie primară şi al consumului final de energie este aliniată la noua metodologie Eurostat, dar indicatorii utilizaţi în sensul prezentei directive au un domeniu de aplicare diferit, şi anume exclud energia ambientală şi includ consumul de energie al aviaţiei internaţionale pentru obiectivele privind consumul de energie primară şi consumul final de energie. Utilizarea de noi indicatori implică, de asemenea, faptul că orice modificare a consumului de energie al furnalelor înalte se reflectă în prezent doar în consumul de energie primară.

(30)Necesitatea ca Uniunea să îşi îmbunătăţească eficienţa energetică ar trebui să fie exprimată în consum de energie primară şi în consum final de energie, care să fie realizate până în 2030, indicând un nivel suplimentar al eforturilor necesare în comparaţie cu măsurile existente sau planificate în cadrul planurilor naţionale privind energia şi clima. Scenariul de referinţă al UE din 2020 previzionează 864 Mtep pentru consumul final de energie şi 1 124 Mtep pentru consumul de energie primară, valori care trebuie să fie atinse până în 2030 (excluzând energia ambientală şi incluzând aviaţia internaţională). O reducere suplimentară de 11,7 % are ca rezultat, în 2030, 763 Mtep şi 992,5 Mtep. În comparaţie cu nivelurile din 2005, aceasta înseamnă că consumul final de energie din Uniune ar trebui redus cu aproximativ 25 %, iar consumul de energie primară ar trebui redus cu aproximativ 34 %. Nu există obiective obligatorii la nivelul statelor membre în perspectiva anului 2020 şi a anului 2030, iar statele membre ar trebui să îşi stabilească propriile contribuţii la realizarea obiectivului de eficienţă energetică al Uniunii ţinând seama de formula prevăzută în prezenta directivă. Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a-şi stabili propriile obiective naţionale pe baza consumului de energie primară sau a consumului final de energie, a economiilor de energie primară sau finală sau a intensităţii energetice. Prezenta directivă modifică modul în care statele membre ar trebui să îşi exprime contribuţiile naţionale la obiectivul Uniunii. Contribuţiile statelor membre la obiectivul Uniunii ar trebui să fie exprimate drept consum de energie primară şi consum final de energie, pentru a se asigura consecvenţa şi monitorizarea progreselor. Este necesară o evaluare periodică a progreselor înregistrate în direcţia atingerii obiectivelor Uniunii pentru 2030, aceasta fiind prevăzută în Regulamentul (UE) 2018/1999.

(32)Ar fi preferabil ca îndeplinirea obiectivelor de eficienţă energetică să fie rezultatul punerii în aplicare cumulative a măsurilor specifice ale Uniunii şi a celor naţionale care promovează eficienţa energetică în diferite domenii. Statele membre ar trebui să stabilească politici şi măsuri naţionale în materie de eficienţă energetică. Politicile şi măsurile respective şi eforturile individuale ale fiecărui stat membru ar trebui evaluate de către Comisie, împreună cu datele privind progresele înregistrate, pentru a evalua probabilitatea îndeplinirii obiectivului global al Uniunii şi măsura în care eforturile individuale sunt suficiente pentru realizarea obiectivului comun.

(33)Sectorul public este responsabil pentru aproximativ 5-10 % din consumul final de energie total al Uniunii. Autorităţile publice cheltuiesc aproximativ 1 800 000 000 000 EUR în fiecare an. Aceasta reprezintă circa 14 % din produsul intern brut al Uniunii. Din acest motiv, sectorul public constituie un motor important pentru orientarea pieţei către produse, clădiri şi servicii mai eficiente din punct de vedere energetic, precum şi în favoarea modificării comportamentului de consum energetic al cetăţenilor şi întreprinderilor. De asemenea, reducerea consumului energetic prin intermediul măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice poate elibera resursele publice în alte scopuri. Organismele publice de la nivel naţional, regional şi local ar trebui să îndeplinească un rol exemplar în ceea ce priveşte eficienţa energetică.

(34)Pentru a conduce prin puterea exemplului, sectorul public ar trebui să îşi stabilească propriile obiective de decarbonizare şi de eficienţă energetică. Îmbunătăţirea eficienţei energetice în sectorul public ar trebui să reflecte eforturile necesare la nivelul Uniunii. Pentru a se conforma obiectivului privind consumul final de energie, Uniunea ar trebui să îşi reducă consumul final de energie cu 19 % până în 2030, în comparaţie cu consumul mediu de energie din anii 2017, 2018 şi 2019. Obligaţia de a realiza o reducere anuală de cel puţin 1,9 % a consumului de energie în sectorul public ar trebui să asigure faptul că sectorul public îşi îndeplineşte rolul exemplar. Statele membre îşi păstrează flexibilitatea deplină în ceea ce priveşte alegerea măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice pentru a obţine o reducere a consumului final de energie. Impunerea unei reduceri anuale a consumului final de energie prezintă o sarcină administrativă mai redusă decât instituirea de metode de măsurare a economiilor de energie.

(35)Pentru a-şi îndeplini obligaţia, statele membre ar trebui să vizeze consumul final de energie al tuturor serviciilor şi instalaţiilor publice ale organismelor publice. Pentru a stabili destinatarii măsurilor, statele membre ar trebui să aplice definiţia "organismelor publice" prevăzută în prezenta directivă, unde "finanţate în mod direct de aceste autorităţi" înseamnă că aceste entităţi sunt finanţate în cea mai mare parte din fonduri publice, iar "administrate de aceste autorităţi" înseamnă că o autoritate naţională, regională sau locală deţine majoritatea atunci când se decide asupra alegerii tipului de conducere a entităţii. Obligaţia poate fi îndeplinită prin reducerea consumului final de energie din orice domeniu al sectorului public, inclusiv transporturile, clădirile publice, asistenţa medicală, amenajarea teritoriului, gestionarea apei şi epurarea apelor uzate, canalizarea şi epurarea apei, gestionarea deşeurilor, încălzirea şi răcirea centralizată, distribuirea, furnizarea şi stocarea energiei, iluminatul public, planificarea infrastructurii, educaţia şi serviciile sociale. Statele membre pot include şi alte tipuri de servicii atunci când transpun prezenta directivă. Pentru a reduce sarcina administrativă a organismelor publice, statele membre ar trebui să creeze platforme sau instrumente digitale pentru a colecta datele agregate privind consumul de la organismele publice, pentru a le pune la dispoziţia publicului şi pentru a raporta datele către Comisie. Statele membre ar trebui să pună la dispoziţie planificarea şi raportarea anuală cu privire la consumul organismelor publice într-o formă agregată pentru fiecare sector.

(37)Statele membre ar trebui să exercite un rol exemplar prin asigurarea faptului că toate contractele de performanţă energetică, auditurile energetice şi sistemele de gestionare a energiei din sectorul public sunt realizate în conformitate cu standarde europene sau internaţionale sau că auditurile energetice sunt utilizate în mare măsură în părţile energointensive ale sectorului public. Statele membre ar trebui să ofere orientări şi să prevadă proceduri pentru utilizarea acestor instrumente.

(38)Autorităţile publice sunt încurajate să obţină sprijin din partea unor entităţi precum agenţiile pentru energie durabilă instituite la nivel regional sau local, acolo unde este cazul. Organizarea acestor agenţii reflectă de obicei nevoile individuale ale autorităţilor publice dintr-o anumită regiune sau care îşi desfăşoară activitatea într-un anumit domeniu al sectorului public. Agenţiile centralizate pot răspunde mai bine nevoilor şi pot acţiona mai eficace în alte privinţe, de exemplu în statele membre mai mici sau centralizate sau în ceea ce priveşte aspecte complexe sau transregionale, precum încălzirea şi răcirea centralizată. Agenţiile pentru energie durabilă pot servi drept ghişee unice. Aceste agenţii sunt deseori responsabile pentru elaborarea unor planuri locale sau regionale de decarbonizare, care pot include şi alte măsuri de decarbonizare, precum schimbarea cazanelor pe bază de combustibili fosili, şi pentru sprijinirea autorităţilor publice în implementarea politicilor legate de energie. Agenţiile pentru energie durabilă sau alte entităţi care sprijină autorităţile regionale şi locale pot avea competenţe, obiective şi resurse clare în domeniul energiei durabile. Agenţiile pentru energie durabilă ar putea fi încurajate să ia în considerare iniţiativele adoptate în cadrul Convenţiei primarilor, care reuneşte autorităţi locale ce s-au angajat în mod voluntar să implementeze obiectivele Uniunii în materie de climă şi de energie, precum şi alte iniţiative existente în acest scop. Planurile de decarbonizare ar trebui să fie legate de planurile de amenajare a teritoriului şi ar trebui să ţină seama de evaluarea cuprinzătoare pe care trebuie să o realizeze statele membre.

(39)Statele membre ar trebui să sprijine organismele publice în ceea ce priveşte planificarea şi adoptarea măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice, inclusiv la nivel regional şi local, prin furnizarea de orientări care să promoveze consolidarea competenţelor şi oportunităţile de formare şi prin încurajarea cooperării dintre organismele publice, inclusiv dintre agenţii. În acest scop, statele membre ar putea înfiinţa centre naţionale de competenţe cu privire la aspecte complexe, precum consilierea agenţiilor energetice locale sau regionale în legătură cu încălzirea sau răcirea centralizată. Cerinţa de a transforma clădirile în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero nu exclude sau interzice o diferenţiere între nivelurile clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero pentru clădirile noi sau renovate. Clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero, inclusiv nivelul optim din punctul de vedere al costurilor, sunt definite în Directiva 2010/31/UE.

(40)Până la sfârşitul anului 2026, statelor membre care renovează mai mult de 3 % din suprafaţa totală a clădirilor de pe teritoriul lor, în orice an, ar trebui să li se dea posibilitatea de a contabiliza excedentul în cadrul ratei anuale de renovare corespunzătoare oricăruia dintre următorii trei ani. Un stat membru care renovează mai mult de 3 % din suprafaţa totală a clădirilor de pe teritoriul său începând cu 1 ianuarie 2027 ar trebui să poată contabiliza excedentul în cadrul ratei anuale de renovare corespunzătoare următorilor doi ani. Această posibilitate nu ar trebui utilizată în scopuri care nu sunt conforme cu nivelul de ambiţie şi cu obiectivele generale ale prezentei directive.

(42)Clădirile şi transporturile sunt, împreună cu industria, principalii consumatori de energie şi sursele cele mai importante de emisii. Clădirile sunt responsabile pentru aproximativ 40 % din consumul total de energie al Uniunii şi pentru 36 % din emisiile de GES generate de sectorul energetic. Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 privind "Valul de renovări ale clădirilor" abordează dubla provocare reprezentată de eficienţa energetică şi de utilizarea eficientă a resurselor, precum şi accesibilitatea din punct de vedere financiar în sectorul clădirilor şi vizează dublarea ratei de renovare. Ea se concentrează asupra clădirilor cu cele mai slabe performanţe, a sărăciei energetice şi a clădirilor publice. În plus, clădirile reprezintă un element esenţial în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivului Uniunii de atingere a neutralităţii climatice până în 2050. Clădirile care sunt deţinute de organismele publice reprezintă o pondere semnificativă din parcul imobiliar şi au o vizibilitate ridicată în viaţa publică. Prin urmare, se recomandă stabilirea unei rate anuale a renovărilor pentru clădirile care sunt deţinute de organisme publice pe teritoriul unui stat membru, în vederea îmbunătăţirii performanţei energetice a acestora şi a transformării lor în clădiri cu emisii zero sau cel puţin în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Statele membre sunt invitate să stabilească o rată de renovare mai mare, în cazul în care acest lucru este eficient din punctul de vedere al costurilor, în cadrul renovării parcului lor imobiliar în conformitate cu strategiile lor de renovare pe termen lung sau cu programele lor naţionale de renovare sau cu ambele. Rata renovărilor nu ar trebui să aducă atingere obligaţiilor privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero, prevăzute de Directiva 2010/31/UE. Statele membre ar trebui să poată aplica cerinţe mai puţin stricte în cazul anumitor clădiri, cum ar fi clădirile cu valoare arhitecturală sau istorică specială. În cadrul următoarei reexaminări a Directivei 2010/31/UE, Comisia ar trebui să evalueze progresele realizate de statele membre în ceea ce priveşte renovarea clădirilor organismelor publice. Comisia ar trebui să aibă în vedere prezentarea unei propuneri legislative pentru revizuirea ratei de renovare, ţinând seama de progresele realizate de statele membre, de evoluţiile economice sau tehnice semnificative sau, acolo unde este necesar, de angajamentele Uniunii în ceea ce priveşte decarbonizarea şi reducerea poluării la zero. Obligaţia prevăzută de prezenta directivă de renovare a clădirilor organismelor publice o completează pe cea prevăzută în Directiva 2010/31/UE, care solicită statelor membre să se asigure că, atunci când clădirile existente sunt supuse unor renovări majore, performanţa energetică a acestora este îmbunătăţită pentru a satisface cerinţele privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

(44)Promovarea mobilităţii verzi este o parte esenţială a Pactului verde european. Asigurarea infrastructurii de reîncărcare este unul dintre elementele necesare pentru tranziţie. Este deosebit de important să existe infrastructură de reîncărcare în clădiri, deoarece vehiculele electrice sunt parcate în interiorul clădirilor în mod regulat şi pe perioade lungi de timp, ceea ce face reîncărcarea mai uşoară şi mai eficientă. Organismele publice ar trebui să depună toate eforturile pentru a instala infrastructură de reîncărcare în clădirile pe care le deţin sau le ocupă, în conformitate cu Directiva 2010/31/UE.

(45)Pentru a stabili rata renovărilor, statele membre trebuie să aibă o imagine de ansamblu asupra clădirilor care nu ating un nivel de consum de energie aproape egal cu zero. Prin urmare, statele membre ar trebui să publice şi să actualizeze în permanenţă un inventar al clădirilor publice, inclusiv, după caz, al locuinţelor sociale, în cadrul unei baze de date generale a certificatelor de performanţă energetică. Acest inventar ar trebui să permită şi actorilor privaţi, inclusiv societăţilor de servicii energetice (SSE), să propună soluţii de renovare, care pot fi agregate de către Observatorul parcului imobiliar al UE.

(46)Inventarul ar putea integra date din inventarele existente ale parcului imobiliar. Statele membre ar trebui să ia măsuri adecvate pentru a facilita colectarea datelor şi pentru a pune inventarul la dispoziţia actorilor privaţi, inclusiv a SSE-urilor, în vederea activării rolului acestora în soluţiile de renovare. Datele disponibile şi partajate public cu privire la caracteristicile parcului imobiliar, renovarea clădirilor şi performanţa energetică pot fi agregate de Observatorul parcului imobiliar al UE pentru a asigura o mai bună înţelegere a performanţei energetice a sectorului clădirilor prin intermediul unor date comparabile.

(47)În 2020, peste jumătate din populaţia lumii locuia în zone urbane. Se preconizează că această cifră va ajunge la 68 % până în 2050. În plus, jumătate din infrastructurile urbane necesare până în 2050 nu au fost încă construite. Oraşele şi zonele metropolitane sunt centre de activitate economică, de generare a cunoştinţelor, de inovare şi de descoperire a unor noi tehnologii. Oraşele influenţează calitatea vieţii cetăţenilor care locuiesc sau lucrează în acestea. Statele membre ar trebui să sprijine municipalităţile din punct de vedere tehnic şi financiar. O serie de municipalităţi şi de alte organisme publice din statele membre au pus deja în aplicare abordări integrate în ceea ce priveşte economiile de energie, aprovizionarea cu energie şi mobilitatea durabilă, de exemplu prin intermediul planurilor de acţiune în domeniul energiei durabile sau al planurilor de mobilitate urbană durabilă, cum ar fi cele dezvoltate în temeiul iniţiativei Convenţia primarilor, precum şi abordări urbane integrate care depăşesc intervenţiile individuale referitoare la clădiri sau moduri de transport. Sunt necesare eforturi suplimentare în domeniul îmbunătăţirii eficienţei energetice a mobilităţii urbane, atât pentru transportul de călători, cât şi pentru transportul de mărfuri, deoarece aceasta utilizează aproximativ 40 % din totalul energiei din transportul rutier.

(48)Toate principiile prevăzute în Directivele 2014/23/UE (¹⁸), 2014/24/UE (¹⁹) şi 2014/25/UE (²⁰) ale Parlamentului European şi ale Consiliului rămân pe deplin aplicabile în cadrul prezentei directive.

(49)În ceea ce priveşte achiziţionarea anumitor produse şi servicii, precum şi achiziţionarea şi închirierea clădirilor, autorităţile contractante şi entităţile contractante care încheie contracte de achiziţii publice de lucrări, bunuri sau servicii ar trebui să ofere un exemplu şi să ia decizii de cumpărare eficiente din punct de vedere energetic, precum şi să aplice principiul "eficienţa energetică înainte de toate", inclusiv în cazul concesiunilor şi contractelor publice pentru care nu sunt prevăzute cerinţe specifice în prezenta directivă. Această regulă ar trebui să se aplice autorităţilor contractante şi entităţilor contractante cărora li se aplică Directivele 2014/23/UE, 2014/24/UE sau 2014/25/UE. Statele membre ar trebui să elimine barierele din calea achiziţiilor publice comune realizate în cadrul unui stat membru sau la nivel transfrontalier, dacă aceste achiziţii pot reduce costurile şi pot spori beneficiile pieţei interne prin crearea de oportunităţi de afaceri pentru prestatori şi pentru furnizorii de servicii energetice.

(50)Toate entităţile publice care investesc resurse publice prin achiziţii publice ar trebui să dea un exemplu atunci când atribuie contracte şi concesiuni, alegând produse, clădiri, lucrări şi servicii cu cea mai mare performanţă în materie de eficienţă energetică, inclusiv în legătură cu acele achiziţii care nu fac obiectul unor cerinţe specifice în temeiul Directivei 2009/30/CE. În acest context, toate procedurile de atribuire a concesiunilor şi a contractelor de achiziţii publice cu o valoare care depăşeşte pragurile stabilite la articolul 8 din Directiva 2014/23/UE, la articolul 4 din Directiva 2014/24/UE şi la articolul 15 din Directiva 2014/25/UE trebuie să ţină seama de performanţa în materie de eficienţă energetică a produselor, clădirilor şi serviciilor, conform dreptului Uniunii sau dreptului intern, luând în considerare cu prioritate principiul "eficienţa energetică înainte de toate" în procedurile lor de achiziţii publice.

(51)Este de asemenea important ca statele membre să monitorizeze modul în care sunt luate în considerare cerinţele de eficienţă energetică de către autorităţile contractante şi entităţile contractante în cadrul achiziţiilor de produse, de clădiri, de lucrări şi de servicii, prin asigurarea faptului că sunt făcute publice informaţiile cu privire la impactul asupra eficienţei energetice al ofertelor câştigătoare care depăşesc pragurile menţionate în directivele privind achiziţiile publice. Acest lucru le-ar permite părţilor interesate şi cetăţenilor să evalueze rolul sectorului public în asigurarea eficienţei energetice înainte de toate în cadrul achiziţiilor publice într-un mod transparent.

(53)Pactul verde european recunoaşte rolul economiei circulare în ceea ce priveşte contribuţia la obiectivele generale de decarbonizare ale Uniunii. Sectorul public şi, în special, sectorul transporturilor ar trebui să contribuie la realizarea acestor obiective prin utilizarea puterii lor de cumpărare pentru a alege, acolo unde este cazul, produse, clădiri, lucrări şi servicii ecologice prin intermediul instrumentelor disponibile pentru achiziţiile publice ecologice, aducând astfel o contribuţie importantă la reducerea consumului de energie şi a impactului asupra mediului.

(54)Este important ca statele membre să ofere organismelor publice sprijinul necesar pentru adoptarea cerinţelor de eficienţă energetică în cadrul achiziţiilor publice şi, acolo unde este cazul, pentru utilizarea achiziţiilor publice ecologice, prin furnizarea orientărilor şi metodologiilor necesare pentru efectuarea evaluării costurilor pe ciclul de viaţă, precum şi a costurilor şi impactului asupra mediului. Se preconizează că instrumentele bine concepute, în special instrumentele digitale, vor facilita procedurile de achiziţii publice şi vor reduce costurile administrative, mai ales în statele membre mai mici care s-ar putea să nu dispună de o capacitate suficientă pentru a pregăti procedurile de licitaţie. În acest sens, statele membre ar trebui să promoveze în mod activ utilizarea instrumentelor digitale şi cooperarea dintre autorităţile contractante, inclusiv la nivel transfrontalier, în scopul schimbului de bune practici.

(55)Întrucât clădirile sunt responsabile pentru emisii de GES atât înainte, cât şi după ciclul lor de exploatare, statele membre ar trebui să ia în considerare, de asemenea, întregul ciclu de viaţă al emisiilor de carbon ale clădirilor. Acest lucru ar trebui să aibă loc în contextul eforturilor de sporire a atenţiei acordate performanţei pe parcursul întregului ciclu de viaţă, aspectelor legate de economia circulară şi impactului asupra mediului, ca parte a rolului exemplar al sectorului public. Astfel, achiziţiile publice pot reprezenta o oportunitate de a aborda problema carbonului încorporat din clădiri pe durata ciclului lor de viaţă. În acest sens, autorităţile contractante sunt actori importanţi care pot lua măsuri în cadrul procedurilor de achiziţii publice prin achiziţionarea de noi clădiri care abordează potenţialul de încălzire globală pe parcursul întregului ciclu de viaţă.

(56)Potenţialul de încălzire globală pe parcursul întregului ciclu de viaţă măsoară emisiile de GES asociate clădirii în diferite etape de-a lungul ciclului său de viaţă. Prin urmare, el măsoară contribuţia globală a clădirii la emisiile care duc la schimbări climatice. Acest lucru este denumit uneori "evaluarea amprentei de carbon" sau "măsurarea emisiilor de carbon pe parcursul întregului ciclu de viaţă". El reuneşte emisiile de carbon încorporate în materialele de construcţie şi emisiile de carbon directe şi indirecte din etapa de utilizare. Clădirile sunt o "bancă" de materiale importantă, fiind depozite de resurse cu emisii ridicate de carbon timp de mai multe decenii şi, prin urmare, este important să se exploreze moduri de proiectare care să faciliteze reutilizarea şi reciclarea viitoare la sfârşitul ciclului de exploatare, în conformitate cu noul plan de acţiune pentru economia circulară. Statele membre ar trebui să promoveze circularitatea, durabilitatea şi adaptabilitatea materialelor de construcţie, pentru a aborda performanţa în materie de durabilitate a produselor pentru construcţii.

(57)Potenţialul de încălzire globală este exprimat ca indicator numeric în kgCO2eq/m² (de suprafaţă interioară utilă) pentru fiecare etapă a ciclului de viaţă, calculat ca medie pentru un an dintr-o perioadă de studiu de referinţă de 50 de ani. Selectarea datelor, definirea scenariului şi calculele se efectuează în conformitate cu standardul EN 15978. Domeniul de aplicare în ceea ce priveşte echipamentele tehnice şi elementele clădirilor este stabilit la indicatorul 1,2 al cadrului comun Level(s) al Uniunii. În cazul în care există un instrument naţional de calcul sau dacă acesta este necesar pentru divulgarea informaţiilor sau pentru obţinerea autorizaţiilor de construcţie, ar trebui să fie posibilă utilizarea respectivului instrument naţional pentru a furniza informaţiile solicitate. Ar trebui să fie posibilă utilizarea altor instrumente de calcul dacă acestea îndeplinesc criteriile minime stabilite de cadrul comun Level(s) al Uniunii.

(58)Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (²¹) stabileşte norme privind instalaţiile care contribuie la producţia de energie sau care utilizează energie în scopuri de producţie şi prevede că informaţiile privind energia utilizată în sau generată de instalaţie trebuie incluse în cererile de autorizaţii integrate în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) litera (b) din directiva respectivă. Mai mult, articolul 11 din directiva respectivă prevede că utilizarea eficientă a energiei este unul dintre principiile generale care reglementează obligaţiile de bază ale operatorului şi constituie unul dintre criterii pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile în temeiul anexei III la directiva respectivă. Eficienţa operaţională a sistemelor energetice în orice moment este influenţată de capacitatea de a alimenta reţeaua cu energie generată din surse diferite, cu diferite grade de inerţie şi de punere în funcţiune, în mod flexibil şi fără obstacole. Îmbunătăţirea eficienţei va permite o mai bună utilizare a energiei din surse regenerabile.

(60)Obligaţia privind economiile de energie stabilită prin prezenta directivă ar trebui să fie majorată şi să se aplice şi după anul 2030. Acest lucru asigură stabilitate pentru investitori şi, prin urmare, încurajează investiţiile pe termen lung şi măsurile vizând eficienţa energetică pe termen lung, precum renovarea aprofundată a clădirilor cu obiectivul pe termen lung de a facilita transformarea eficientă din punctul de vedere al costurilor a clădirilor existente în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Obligaţia privind economiile de energie joacă un rol important în generarea creşterii economice, a locurilor de muncă, a competitivităţii şi în atenuarea sărăciei energetice la nivel local. Ea ar trebui să asigure faptul că Uniunea îşi poate atinge obiectivele privind energia şi clima prin crearea de oportunităţi suplimentare şi prin întreruperea legăturii dintre consumul de energie şi creşterea economică. Cooperarea cu sectorul privat este importantă pentru a evalua condiţiile în care pot fi deblocate investiţiile private pentru proiectele de eficienţă energetică şi pentru a dezvolta noi modele de venituri pentru inovare în domeniul eficienţei energetice.

(61)Măsurile de sporire a eficienţei energetice au, de asemenea, un impact pozitiv asupra calităţii aerului, întrucât clădirile mai eficiente din punct de vedere energetic contribuie la reducerea cererii de combustibili pentru încălzire, inclusiv de combustibili solizi pentru încălzire. Prin urmare, măsurile vizând eficienţa energetică contribuie la îmbunătăţirea calităţii aerului interior şi exterior şi sprijină realizarea, într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, a obiectivelor politicii Uniunii în materie de calitate a aerului, astfel cum sunt stabilite în special prin Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European şi a Consiliului (²²).

(62)În vederea asigurării unei contribuţii stabile şi previzibile la atingerea obiectivelor Uniunii în materie de energie şi climă pentru 2030 şi a obiectivului de neutralitate climatică pentru 2050, statele membre trebuie să realizeze economii de energie cumulate la nivelul utilizării finale, pe întreaga perioadă de obligaţii până în 2030, echivalente cu economii anuale noi de cel puţin 0,8 % din consumul final de energie până la 31 decembrie 2023 şi de cel puţin 1,3 % de la 1 ianuarie 2024, 1,5 % de la 1 ianuarie 2026 şi 1,9 % de la 1 ianuarie 2028. Respectiva cerinţă ar putea fi îndeplinită prin noi măsuri de politică adoptate în cursul perioadei de obligaţii, cuprinsă între 1 ianuarie 2021 şi 31 decembrie 2030, sau prin noi acţiuni individuale ca urmare a măsurilor de politică adoptate în cursul sau înaintea perioadei anterioare, cu condiţia ca acţiunile individuale ce declanşează economii de energie să fie introduse în perioada următoare. În acest scop, statele membre ar trebui să poată utiliza o schemă de obligaţii în materie de eficienţă energetică sau măsuri de politică alternative sau ambele.

(63)Pentru perioada 1 ianuarie 2021-31 decembrie 2023, Ciprului şi Maltei ar trebui să le revină obligaţia de a realiza economii de energie cumulate la nivelul utilizării finale echivalente cu economii noi de 0,24 % din consumul anual final de energie, calculat ca medie pe ultimii trei ani din perioada anterioară datei de 1 ianuarie 2019. Pentru perioada 1 ianuarie 2024-31 decembrie 2030, Ciprului şi Maltei ar trebui să le revină obligaţia de a realiza economii de energie cumulate la nivelul utilizării finale de 0,45 % din consumul anual final de energie, calculat ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019.

(64)În cazul în care utilizează o schemă de obligaţii, statele membre ar trebui să desemneze părţi obligate din rândul operatorilor de transport şi de sistem, al operatorilor de distribuţie, al distribuitorilor de energie, al societăţilor de vânzare cu amănuntul a energiei şi al distribuitorilor sau comercianţilor cu amănuntul de combustibil utilizat în transporturi, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii. Desemnarea, sau scutirea de la a fi desemnate, a anumitor categorii de astfel de entităţi nu ar trebui să fie interpretată ca fiind incompatibilă cu principiul nediscriminării. Prin urmare, statele membre pot decide dacă astfel de entităţi sau numai anumite categorii dintre aceştia să fie desemnaţi în calitate de părţi obligate. Pentru a responsabiliza şi a proteja persoanele afectate de sărăcie energetică, clienţii vulnerabili, persoanele din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuinţe sociale, precum şi pentru a implementa cu prioritate măsuri de politică în rândul acestor persoane, statele membre pot impune părţilor obligate să realizeze economii de energie în rândul persoanelor respective. În acest scop, statele membre pot stabili, de asemenea, obiective de reducere a costurilor energiei. Părţile obligate ar putea atinge aceste obiective prin promovarea adoptării de măsuri care să conducă la economii de energie şi la economii financiare privind facturile la energie, precum adoptarea de măsuri privind izolarea şi încălzirea, precum şi prin sprijinirea iniţiativelor de reducere a consumului de energie ale comunităţilor de energie din surse regenerabile şi ale comunităţilor de energie ale cetăţenilor.

(65)Atunci când elaborează măsuri de politică pentru a îndeplini obligaţia privind economiile de energie, statele membre ar trebui să respecte standardele şi priorităţile Uniunii în materie de climă şi de mediu, precum şi principiul de "a nu prejudicia în mod semnificativ" în sensul Regulamentului (UE) 2020/852. Statele membre ar trebui să nu promoveze activităţi care nu sunt sustenabile din punctul de vedere al mediului, precum utilizarea combustibililor fosili. Obligaţia privind economiile de energie vizează consolidarea răspunsului la schimbările climatice prin promovarea de stimulente pentru ca statele membre să implementeze un mix de politici sustenabile şi ecologice care să fie rezilient şi să atenueze schimbările climatice. Prin urmare, economiile de energie rezultate din măsurile de politică privind utilizarea arderii directe a combustibililor fosili pot fi economii de energie eligibile în temeiul obligaţiei privind economiile de energie, în anumite condiţii şi pentru o perioadă de tranziţie după transpunerea prezentei directive în conformitate cu o anexă la prezenta directivă. Acest lucru va permite alinierea obligaţiei privind economiile de energie la obiectivele Pactului verde european, ale Planului privind obiectivul climatic, ale "Valului de renovări ale clădirilor" şi va reflecta nevoia de acţiune identificată de Agenţia Internaţională a Energiei în raportul său privind emisiile nete zero. Această restricţie urmăreşte să încurajeze statele membre să cheltuiască banii publici exclusiv pentru tehnologii sustenabile şi adaptate exigenţelor viitorului. Este important ca statele membre să ofere actorilor de pe piaţă un cadru politic clar şi certitudine pentru investiţii. Implementarea metodologiei de calcul în temeiul obligaţiei privind economiile de energie ar trebui să permită tuturor actorilor de pe piaţă să îşi adapteze tehnologiile într-un interval de timp rezonabil. În cazul în care statele membre sprijină adoptarea de tehnologii eficiente pe bază de combustibili fosili sau înlocuirea timpurie a unor astfel de tehnologii, de exemplu prin scheme de subvenţii sau prin scheme de obligaţii în materie de eficienţă energetică, economiile de energie rezultate nu mai pot fi eligibile în temeiul obligaţiei privind economiile de energie. Deşi economiile de energie rezultate, de exemplu, din promovarea cogenerării pe bază de gaze naturale nu ar fi eligibile în temeiul obligaţiei privind economiile de energie, restricţia nu s-ar aplica utilizării indirecte a combustibililor fosili, de exemplu în cazul în care producţia de energie electrică include generarea de combustibili fosili. Măsurile de politică care vizează schimbări comportamentale pentru a reduce consumul de combustibili fosili, de exemplu prin campanii de informare şi prin şofat ecologic, ar trebui să rămână eligibile. Măsurile de politică care vizează renovarea clădirilor pot include măsuri precum înlocuirea sistemelor de încălzire pe bază de combustibili fosili şi, în acelaşi timp, îmbunătăţirea structurii clădirilor. Măsurile respective ar trebui să se limiteze la tehnologiile care permit realizarea economiilor de energie necesare în conformitate cu codurile naţionale în domeniul clădirilor instituite într-un stat membru. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să promoveze modernizarea sistemelor de încălzire în cadrul renovărilor aprofundate, în conformitate cu obiectivul pe termen lung al neutralităţii din punctul de vedere al emisiilor de carbon, şi anume reducerea cererii de încălzire şi satisfacerea cererii de încălzire rămase dintr-o sursă de energie fără emisii de carbon. Atunci când contabilizează economiile necesare pentru a atinge o cotă din obligaţia privind economiile de energie în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, statele membre pot ţine seama de condiţiile lor climatice.

(66)Măsurile statelor membre de îmbunătăţire a eficienţei energetice în transporturi sunt eligibile pentru a fi luate în considerare în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiei care le revine privind economiile de energie la nivelul utilizării finale. Astfel de măsuri includ politici specifice, care, printre altele, sunt dedicate promovării unor vehicule mai eficiente, a transferului modal către mersul cu bicicleta, a mersului pe jos şi a transportului în comun, sau mobilitatea şi planificarea urbană care să reducă cererea de transport. În plus, schemele care accelerează utilizarea unor vehicule noi şi mai eficiente sau măsurile de politică ce promovează trecerea la combustibili cu niveluri scăzute de emisii, cu excepţia schemelor sau a măsurilor de politică ce vizează utilizarea arderii directe a combustibililor fosili, care reduc consumul de energie pe kilometru sunt, de asemenea, potenţial eligibile, sub rezerva respectării cerinţelor de pertinenţă şi de adiţionalitate prevăzute în prezenta directivă. Măsurile de politică ce promovează utilizarea vehiculelor noi pe bază de combustibili fosili nu ar trebui să se califice ca măsuri eligibile în temeiul obligaţiei privind economiile de energie.

(67)Măsurile luate de către statele membre în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842 al Parlamentului European şi al Consiliului (²³) şi care au drept rezultat îmbunătăţiri verificabile şi măsurabile sau estimabile ale eficienţei energetice pot fi considerate pentru statele membre o modalitate eficientă din punctul de vedere al costurilor de a-şi îndeplini obligaţia privind economiile de energie în temeiul prezentei directive.

(68)Ca o alternativă la a solicita părţilor obligate să obţină cantitatea de economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale impusă în temeiul obligaţiei privind economiile de energie prevăzute în prezenta directivă, ar trebui să fie posibil ca statele membre, în schemele lor de obligaţii, să permită sau să impună părţilor obligate să contribuie la un fond naţional pentru eficienţă energetică, care ar putea fi folosit pentru a implementa în mod prioritar măsuri de politică în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale.

(69)Statele membre şi părţile obligate ar trebui să utilizeze toate mijloacele şi tehnologiile disponibile, cu excepţia utilizării tehnologiilor de ardere directă a combustibililor fosili, pentru a realiza economiile cumulate de energie obligatorii la nivelul utilizării finale, inclusiv prin promovarea utilizării tehnologiilor inteligente şi durabile în sisteme eficiente de încălzire şi de răcire centralizată, a unei infrastructuri eficiente de încălzire şi răcire, a clădirilor, vehiculelor electrice şi industriilor eficiente şi inteligente şi a auditurilor energetice sau a sistemelor de gestionare echivalente, cu condiţia ca economiile de energie declarate să respecte prezenta directivă. Statele membre ar trebui să urmărească un nivel ridicat de flexibilitate în conceperea şi în punerea în aplicare a măsurilor de politică alternative. Statele membre ar trebui să încurajeze acţiuni care duc la economii de energie pe parcursul unei durate lungi de viaţă.

(70)Măsurile vizând eficienţa energetică pe termen lung continuă să asigure realizarea unor economii de energie după 2020, însă, pentru a contribui la obiectivul de eficienţă energetică al Uniunii pentru 2030, aceste măsuri ar trebui să asigure realizarea de noi economii după 2020. Pe de altă parte, economiile de energie realizate după 31 decembrie 2020 nu ar trebui să fie luate în considerare la calcularea obligaţiilor privind economiile cumulate de energie la nivelul utilizării finale pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 şi 31 decembrie 2020.

(71)Adiţionalitatea este un principiu fundamental care stă la baza obligaţiei privind economiile de energie prevăzute în prezenta directivă, în măsura în care garantează că statele membre pun în aplicare politici şi măsuri special concepute în scopul îndeplinirii obligaţiei privind economiile de energie. Noile economii ar trebui să fie suplimentare faţă de scenariul de statu-quo, motiv pentru care economiile care s-ar fi produs oricum nu ar trebui să fie luate în considerare la calcularea îndeplinirii obligaţiei privind economiile de energie. Pentru a calcula impactul măsurilor introduse, ar trebui luate în considerare numai economiile nete, măsurate ca modificări ale consumului de energie care pot fi atribuite în mod direct măsurii de eficienţă energetică în cauză, implementată în scopul îndeplinirii obligaţiei privind economiile de energie prevăzute în prezenta directivă. Pentru a calcula economiile nete, statele membre ar trebui să stabilească un scenariu de referinţă cu privire la modul în care ar evolua situaţia în absenţa măsurii în cauză. Măsura de politică în cauză ar trebui evaluată în raport cu acest nivel de referinţă. Statele membre ar trebui să ţină seama de cerinţele minime prevăzute de cadrul legislativ relevant la nivelul Uniunii şi de faptul că în acelaşi interval de timp pot fi duse la îndeplinire şi alte măsuri de politică, care ar putea avea de asemenea un impact asupra cantităţii economiilor de energie, astfel că nu toate modificările observate de la introducerea unei anumite măsuri de politică pot fi atribuite exclusiv măsurii de politică respective. Acţiunile părţii obligate, participante sau mandatate ar trebui de fapt să contribuie la realizarea economiilor de energie declarate pentru a se asigura îndeplinirea cerinţei de pertinenţă.

(72)Este important să se aibă în vedere, după caz, toate etapele lanţului energetic la calcularea economiilor de energie pentru a creşte potenţialul de economii de energie în transportul şi distribuţia de energie electrică. Studiile şi consultarea părţilor interesate au evidenţiat un potenţial semnificativ. Cu toate acestea, condiţiile fizice şi economice sunt destul de diferite de la un stat membru la altul şi, adesea, în cadrul mai multor state membre şi există un număr mare de operatori de sistem. Aceste circumstanţe indică o abordare descentralizată, în conformitate cu principiul subsidiarităţii. Autorităţile naţionale de reglementare deţin cunoştinţele, competenţele juridice şi capacitatea administrativă necesare pentru a promova dezvoltarea unei reţele de energie electrică eficiente din punct de vedere energetic. Entităţi precum Reţeaua europeană a operatorilor de transport şi de sistem pentru energie electrică (ENTSO-E) şi Entitatea europeană pentru operatorii de distribuţie pot oferi, de asemenea, contribuţii utile la adoptarea măsurilor de eficienţă energetică şi ar trebui să îşi sprijine membrii în vederea acestei adoptări.

(73)Consideraţii similare se aplică în cazul numărului foarte mare de operatori de sisteme de gaze naturale. Rolul gazelor naturale şi rata de aprovizionare şi de acoperire a teritoriului variază foarte mult în rândul statelor membre. În aceste cazuri, autorităţile naţionale de reglementare sunt cele mai în măsură să monitorizeze şi să orienteze evoluţia sistemului către o eficienţă sporită, iar entităţi precum Reţeaua europeană a operatorilor de transport şi de sistem de gaze naturale pot oferi contribuţii utile la adoptarea măsurilor de eficienţă energetică şi ar trebui să îşi sprijine membrii în vederea acestei adoptări.

(75)Este deosebit de important să se ţină seama de legătura apă-energie pentru a aborda interdependenţa utilizării energiei şi a apei şi presiunea crescândă asupra celor două resurse. Gestionarea eficace a apei poate aduce o contribuţie semnificativă la economiile de energie, oferind nu numai avantaje climatice, ci şi beneficii economice şi sociale. Sectorul apei şi cel al apelor uzate reprezintă 3,5 % din consumul de energie electrică în Uniune şi se estimează că respectiva pondere va creşte. În acelaşi timp, scurgerile de apă reprezintă 24 % din consumul total de apă în Uniune, iar sectorul energetic este cel mai mare consumator de apă, reprezentând 44 % din consum. Potenţialul realizării de economii de energie prin utilizarea tehnologiilor şi a proceselor inteligente la nivelul tuturor ciclurilor de apă industriale, rezidenţiale şi comerciale şi al aplicaţiilor aferente ar trebui explorat pe deplin şi concretizat ori de câte ori trebuie să se ţină seama de eficacitatea din punctul de vedere al costurilor şi de principiul "eficienţa energetică înainte de toate". Pe lângă aceasta, tehnologiile avansate de irigare, tehnologiile de colectare a apei pluviale şi tehnologiile de reutilizare a apei ar putea reduce în mod substanţial consumul de apă în agricultură, clădiri şi industrie, precum şi energia utilizată pentru tratarea şi transportul acesteia.

(76)Conform articolului 9 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), politicile Uniunii privind eficienţa energetică ar trebui să fie favorabile incluziunii şi, prin urmare, ar trebui să asigure faptul că măsurile vizând eficienţa energetică sunt accesibile în mod egal tuturor consumatorilor afectaţi de sărăcie energetică. Îmbunătăţirile în ceea ce priveşte eficienţa energetică ar trebui să fie implementate în mod prioritar în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili şi al utilizatorilor finali, precum şi în rândul persoanelor din gospodării cu venituri mici sau medii, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale, al persoanelor în vârstă şi al persoanelor care locuiesc în zone rurale sau îndepărtate sau în regiunile ultraperiferice. În acest context, ar trebui să se acorde o atenţie specială anumitor grupuri care prezintă un risc mai mare de a fi afectate de sărăcie energetică sau sunt mai susceptibile să sufere impactul advers al sărăciei energetice, precum femeile, persoanele cu handicap, persoanele în vârstă, copiii şi persoanele cu origine rasială sau etnică minoritară. Statele membre pot solicita părţilor obligate să includă în măsurile de economisire a energiei obiective sociale în legătură cu sărăcia energetică, iar această posibilitate a fost deja extinsă la măsuri de politică alternative şi la fonduri naţionale pentru eficienţă energetică. Aceasta ar trebui să fie transformată într-o obligaţie de a proteja şi de a responsabiliza clienţii vulnerabili şi utilizatorii finali şi de a atenua sărăcia energetică, permiţând în acelaşi timp statelor membre să menţină o flexibilitate deplină în ceea ce priveşte tipul măsurilor de politică, dimensiunea, domeniul de aplicare şi conţinutul acestora. Dacă o schemă de obligaţii în materie de eficienţă energetică nu permite măsuri care se referă la consumatori individuali de energie, statul membru poate lua măsuri pentru a atenua sărăcia energetică exclusiv prin intermediul unor măsuri de politică alternative. În cadrul mixului lor de politici, statele membre ar trebui să se asigure că alte măsuri de politică nu au un efect advers asupra persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al utilizatorilor finali şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale. Statele membre ar trebui să utilizeze în mod optim investiţiile din fonduri publice în măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice, inclusiv instrumentele financiare şi de finanţare instituite la nivelul Uniunii.

(77)Fiecare stat membru ar trebui să definească conceptul de clienţi vulnerabili, care poate face referire la sărăcia energetică şi, printre altele, la interzicerea debranşării acestor clienţi, în situaţii critice, de la energia electrică. Conceptul de clienţi vulnerabili poate include nivelurile veniturilor, ponderea cheltuielilor cu energia în venitul disponibil, eficienţa energetică a locuinţelor, dependenţa critică de echipamente electrice, din motive de sănătate, vârstă sau alte criterii. Acest lucru permite statelor membre să includă persoanele din gospodării cu venituri mici.

(78)Potrivit Recomandării (UE) 2020/1563, aproximativ 34 de milioane de gospodării din Uniune nu au fost în măsură să îşi încălzească locuinţa în mod adecvat în 2019. Pactul verde european pune pe primul loc dimensiunea socială a tranziţiei, angajându-se să respecte principiul "nimeni nu este lăsat în urmă". Tranziţia verde, inclusiv tranziţia către o energie curată, afectează femeile şi bărbaţii în mod diferit şi poate avea un impact deosebit asupra unor grupuri dezavantajate, între care persoanele cu handicap. Prin urmare, măsurile vizând eficienţa energetică trebuie să se afle în centrul oricăror strategii eficiente din punctul de vedere al costurilor de abordare a sărăciei energetice şi a vulnerabilităţii consumatorilor şi sunt complementare politicilor de securitate socială la nivelul statelor membre. Pentru a se asigura faptul că măsurile vizând eficienţa energetică atenuează sărăcia energetică pentru chiriaşi în mod durabil, ar trebui să se ia în considerare eficienţa acestor măsuri din punctul de vedere al costurilor, precum şi accesibilitatea acestora din punct de vedere financiar pentru proprietari şi chiriaşi, şi ar trebui să fie garantat, la nivel de stat membru, un sprijin financiar şi tehnic adecvat pentru astfel de măsuri. Statele membre ar trebui să acorde sprijin la nivel local şi regional pentru identificarea şi atenuarea sărăciei energetice. Parcul imobiliar al Uniunii trebuie să fie convertit, pe termen lung, în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris. Ratele actuale de renovare a clădirilor sunt insuficiente, iar clădirile ocupate de cetăţeni cu venituri scăzute, care sunt afectaţi de sărăcie energetică, sunt cele la care se ajunge cel mai greu. Măsurile prevăzute în prezenta directivă cu privire la obligaţiile privind economiile de energie, schemele de obligaţii în ceea ce priveşte eficienţa energetică şi măsurile de politică alternative sunt, prin urmare, deosebit de importante.

(80)Pentru a valorifica potenţialul de economisire a energiei în anumite segmente ale pieţei unde auditurile energetice nu sunt în general oferite cu titlu comercial, cum ar fi întreprinderile mici şi mijlocii (IMM), statele membre ar trebui să elaboreze programe care să încurajeze şi să sprijine IMM-urile să se supună unor audituri energetice şi să pună în aplicare recomandările formulate în urma respectivelor audituri energetice. Auditurile energetice ar trebui să aibă un caracter obligatoriu şi periodic pentru întreprinderile cu un consum mediu anual de energie care se situează peste un anumit prag, întrucât economiile de energie pot fi semnificative. Auditurile energetice ar trebui să ţină seama de standardele europene sau internaţionale relevante, precum EN ISO 50001 (sisteme de management al energiei) sau EN 16247-1 (audituri energetice) sau, în cazul în care includ un audit energetic, EN ISO 14000 (sisteme de management de mediu), fiind astfel în conformitate şi cu prezenta directivă, care nu depăşeşte cerinţele prevăzute în standardele relevante respective. În prezent se află în curs de elaborare un standard european specific privind auditurile energetice. Auditurile energetice pot fi efectuate în mod de sine-stătător sau pot face parte dintr-un sistem mai amplu de management de mediu sau dintr-un contract de performanţă energetică. În toate aceste cazuri, sistemele respective ar trebui să respecte cerinţele minime prevăzute în prezenta directivă. În plus, anumite mecanisme şi scheme instituite pentru a monitoriza emisiile şi consumul de combustibil al anumitor operatori de transport, de exemplu EU ETS, în temeiul dreptului Uniunii, pot fi considerate compatibile cu auditurile energetice, inclusiv în cadrul sistemelor de gestionare a energiei, dacă respectă cerinţele minime prevăzute în prezenta directivă. Pentru întreprinderile care pun deja în aplicare obligaţia de audit energetic, auditurile energetice ar trebui să fie efectuate în continuare cel puţin o dată la patru ani de la data auditului energetic anterior, în conformitate cu prezenta directivă.

(82)Consumul mediu al întreprinderii ar trebui să fie criteriul definitoriu pentru aplicarea sistemelor de gestionare a energiei şi a auditurilor energetice, pentru a spori sensibilitatea acestor mecanisme în vederea identificării oportunităţilor relevante de economii de energie eficiente din punctul de vedere al costurilor. O întreprindere care se situează sub pragurile de consum definite pentru sistemele de gestionare a energiei şi pentru auditurile energetice ar trebui încurajată să se supună auditurilor energetice şi să implementeze recomandările rezultate în urma acestor audituri.

(85)Sectorul TIC este un alt sector important care beneficiază de o atenţie sporită. În 2018, consumul de energie al centrelor de date din Uniune a fost de 76,8 TWh. Se preconizează că acesta va creşte la 98,5 TWh până în 2030, ceea ce reprezintă o creştere de 28 %. Această creştere în termeni absoluţi poate fi observată şi în termeni relativi: în Uniune, centrele de date au reprezentat 2,7 % din cererea de energie electrică în 2018 şi vor ajunge să reprezinte 3,21 % până în 2030 dacă dezvoltarea continuă pe traiectoria actuală. Strategia digitală a Uniunii a evidenţiat deja necesitatea unor centre de date foarte eficiente din punct de vedere energetic şi sustenabile şi solicită adoptarea unor măsuri de transparenţă pentru operatorii de telecomunicaţii în ceea ce priveşte amprenta lor de mediu. Pentru a promova dezvoltarea durabilă în sectorul TIC, în special a centrelor de date, statele membre ar trebui să solicite colectarea şi publicarea datelor care sunt relevante pentru performanţa energetică, amprenta de apă şi flexibilitatea cererii ale centrelor de date, pe baza unui model comun la nivelul Uniunii. Statele membre ar trebui să solicite colectarea şi publicarea numai a datelor privind centrele de date cu o amprentă semnificativă, în cazul cărora proiectarea adecvată sau intervenţiile în materie de eficienţă pentru, respectiv, instalaţiile noi sau cele existente pot duce la o scădere considerabilă a consumului de energie şi de apă, la o creştere a eficienţei sistemelor care promovează decarbonizarea reţelei sau la reutilizarea căldurii reziduale în instalaţiile şi reţelele de energie termică din apropiere. Pe baza datelor colectate şi ţinând seama, de asemenea, de iniţiativele deja existente în acest sector, ar putea fi stabiliţi indicatori de sustenabilitate a centrelor de date.

(86)Obligaţia de raportare se aplică acelor centre de date care ating pragul prevăzut în prezenta directivă. În toate cazurile şi în mod specific pentru centrele de date fizice ale întreprinderilor, obligaţia de raportare ar trebui înţeleasă ca făcând referire la spaţiile şi echipamentele care servesc în principal sau exclusiv pentru funcţiile legate de date (săli pentru servere), inclusiv echipamentele asociate necesare, de exemplu răcire, iluminat, ansambluri de baterii sau surse de alimentare neîntreruptibile asociate. Orice echipament informatic care este amplasat sau instalat în principal în spaţii de acces public, de uz comun sau de birouri sau care sprijină alte funcţii instituţionale, cum ar fi staţiile de lucru, laptopurile, fotocopiatoarele, senzorii, echipamentele de securitate, bunurile electrocasnice de culoare albă sau aparatele audiovizuale, ar trebui să fie exceptat de la obligaţia de raportare. Aceeaşi exceptare ar trebui să se aplice şi echipamentelor aferente serverelor, de conectare în reţea, de stocare şi altor echipamente asociate amplasate din loc în loc într-un sit, cum ar fi serverele unice, rackurile unice sau punctele Wi-Fi şi punctele de reţea.

(87)Datele colectate ar trebui utilizate pentru a măsura cel puţin unele dimensiuni de bază ale unui centru de date sustenabil, şi anume cât de eficient utilizează energia, cât din această energie provine din surse regenerabile, reutilizarea căldurii reziduale pe care o produce, eficacitatea răcirii, eficacitatea utilizării carbonului şi utilizarea apei dulci. Datele colectate şi indicatorii de sustenabilitate ar trebui să sensibilizeze proprietarii şi operatorii de centre de date, producătorii de echipamente, dezvoltatorii de software şi de servicii, utilizatorii serviciilor de centre de date la toate nivelurile, precum şi entităţile şi organizaţiile care implementează, utilizează sau achiziţionează servicii de tip cloud şi de centru de date. De asemenea, datele colectate şi indicatorii de sustenabilitate ar trebui să ofere încredere cu privire la îmbunătăţirile efective în urma eforturilor şi a măsurilor de sporire a sustenabilităţii în centrele de date noi sau existente. În fine, datele şi indicatorii respectivi ar trebui utilizaţi ca bază pentru o planificare şi un proces decizional transparente şi bazate pe dovezi. Comisia ar trebui să evalueze eficienţa centrelor de date pe baza informaţiilor comunicate de centrele de date obligate.

(89)Reducerea cheltuielilor pentru consumul de energie ar trebui realizată prin sprijinirea consumatorilor în vederea reducerii consumului lor de energie prin reducerea nevoilor energetice ale clădirilor şi prin îmbunătăţirea eficienţei aparatelor electrocasnice, care ar trebui combinate cu disponibilitatea unor moduri de transport cu consum redus de energie, integrate în transportul public, în mobilitatea partajată şi în deplasările cu bicicleta. Statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă în vedere îmbunătăţirea conectivităţii în zonele rurale şi îndepărtate.

(90)Este esenţial să fie sensibilizaţi toţi cetăţenii Uniunii cu privire la beneficiile creşterii eficienţei energetice şi să se furnizeze acestora informaţii precise referitoare la modalităţile prin care aceasta poate fi realizată. Cetăţenii de toate vârstele ar trebui să fie de asemenea implicaţi în tranziţia energetică prin intermediul Pactului climatic european şi al Conferinţei privind viitorul Europei. Creşterea eficienţei energetice este, de asemenea, foarte importantă pentru securitatea aprovizionării cu energie a Uniunii, prin reducerea dependenţei sale de importul de combustibili din ţări terţe.

(94)Este necesar să se prevadă un feedback frecvent şi consolidat referitor la consumul de energie, atunci când acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic şi eficient din punctul de vedere al costurilor având în vedere dispozitivele de măsurare existente. Prezenta directivă clarifică faptul că eficienţa subcontorizării din punctul de vedere al costurilor depinde de măsura în care costurile aferente sunt proporţionale cu economiile de energie potenţiale. La evaluarea măsurii în care subcontorizarea este eficientă din punctul de vedere al costurilor, se poate ţine seama de efectul altor măsuri concrete planificate pentru o anumită clădire, cum ar fi orice renovare viitoare.

(96)Pentru a asigura transparenţa contabilizării consumului individual de energie termică şi pentru a facilita astfel implementarea subcontorizării, statele membre ar trebui să se asigure că au instituit norme naţionale transparente şi disponibile publicului privind repartizarea costurilor pentru consumul de încălzire, de răcire şi de apă caldă menajeră în clădirile cu mai multe apartamente şi în clădirile mixte. Pe lângă transparenţă, statele membre ar putea avea în vedere luarea unor măsuri pentru a consolida concurenţa în ceea ce priveşte furnizarea de servicii de subcontorizare, contribuind astfel la asigurarea faptului că toate costurile suportate de utilizatorii finali sunt rezonabile.

(97)Contoarele de căldură şi repartitoarele de costuri pentru energia termică nou-instalate ar trebui să poată fi citite de la distanţă pentru a asigura furnizarea frecventă şi eficientă din punctul de vedere al costurilor a informaţiilor referitoare la consum. Dispoziţiile prezentei directive referitoare la: contorizarea încălzirii, a răcirii şi a apei calde menajere; subcontorizarea şi repartizarea costurilor pentru încălzire, pentru răcire şi pentru apa caldă menajeră; cerinţele privind citirea la distanţă; informaţii privind facturarea şi consumul pentru încălzire şi răcire şi pentru apa caldă menajeră; costurile de acces la informaţiile privind contorizarea, facturarea şi consumul pentru încălzire, răcire şi apa caldă menajeră; precum şi cerinţele minime privind informaţiile referitoare la facturare şi la consumul de încălzire, răcire şi apă caldă menajeră sunt destinate să se aplice numai încălzirii, răcirii şi apei calde menajere furnizate dintr-o sursă centrală. Statele membre sunt libere să decidă dacă tehnologiile walk-by sau drive-by pot fi considerate că ar permite sau nu citirea de la distanţă. Dispozitivele care pot fi citite de la distanţă nu necesită accesul la apartamente sau unităţi individuale pentru a putea fi citite.

(99)Informaţiile privind facturarea şi situaţiile anuale reprezintă mijloace importante de informare a clienţilor referitor la consumul lor de energie. Datele privind consumul şi costurile pot, de asemenea, să transmită alte informaţii care îi ajută pe consumatori să îşi compare contractul actual cu alte oferte şi să utilizeze sisteme de gestionare a plângerilor şi mecanisme alternative de soluţionare a litigiilor. Cu toate acestea, având în vedere că litigiile legate de facturare reprezintă o sursă frecventă de plângeri ale consumatorilor şi un factor care contribuie la niveluri scăzute persistente de satisfacţie şi de implicare ale consumatorilor în relaţia lor cu furnizorii lor de energie, este necesar ca facturile să fie mai simple, mai clare şi mai uşor de înţeles, asigurând totodată faptul că instrumentele separate, cum ar fi informaţiile privind facturarea, instrumentele de informare şi situaţiile anuale, furnizează toate informaţiile necesare pentru a le permite consumatorilor să îşi regleze consumul de energie, să compare ofertele şi să schimbe furnizorii.

(101)Cogenerarea de înaltă eficienţă şi încălzirea şi răcirea centralizată eficientă prezintă un potenţial semnificativ de economisire a energiei primare în Uniune. Statele membre ar trebui să realizeze o evaluare cuprinzătoare a potenţialului cogenerării de înaltă eficienţă şi al încălzirii şi răcirii centralizate eficiente. Aceste evaluări ar trebui să fie în concordanţă cu planurile naţionale integrate privind energia şi clima şi cu strategiile de renovare pe termen lung ale statelor membre şi ar putea include traiectorii care să conducă la un sector naţional de încălzire şi răcire bazat pe energie din surse regenerabile şi pe căldură reziduală, într-un interval de timp compatibil cu realizarea obiectivului neutralităţii climatice. Noile instalaţii de producere a energiei electrice şi instalaţiile existente substanţial reabilitate sau a căror licenţă ori autorizaţie de funcţionare este actualizată ar trebui, sub rezerva unei analize cost-beneficiu care arată un surplus cost-beneficiu, să fie echipate cu unităţi de cogenerare de înaltă eficienţă care să recupereze căldura reziduală rezultată în urma producerii de energie electrică. În mod similar, şi alte instalaţii cu intrări de energie medii substanţiale la nivel anual ar trebui să fie dotate cu soluţii tehnice de utilizare a căldurii reziduale generate de instalaţie, în cazul în care analiza cost-beneficiu arată un surplus cost-beneficiu. Căldura reziduală poate fi transportată acolo unde este solicitată prin intermediul reţelelor de încălzire centralizată. Evenimentele care determină o cerinţă pentru aplicarea criteriilor de autorizare vor fi, în general, de aşa natură încât să determine şi cerinţe privind permisele în temeiul Directivei 2010/75/UE şi privind autorizarea în temeiul Directivei (UE) 2019/944.

(102)Ar putea fi oportun ca centralele electrice destinate să utilizeze stocarea geologică permisă în temeiul Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁴) să fie amplasate în locuri în care valorificarea căldurii reziduale prin cogenerarea de înaltă eficienţă sau prin aprovizionarea unei reţele de încălzire sau răcire centralizată nu este eficientă din punctul de vedere al costurilor. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată scuti aceste centrale de obligaţia de a efectua o analiză cost-beneficiu pentru dotarea centralei cu echipamente care permit valorificarea căldurii reziduale prin intermediul unei unităţi de cogenerare de înaltă eficienţă. Ar trebui să fie de asemenea posibil ca centralele electrice cu sarcină de vârf şi cele de rezervă care sunt planificate să funcţioneze sub 1 500 de ore de funcţionare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani să fie scutite de cerinţa de a furniza şi căldură.

(104)Pentru a implementa evaluări cuprinzătoare la nivel naţional, statele membre ar trebui să încurajeze evaluarea potenţialului de cogenerare de înaltă eficienţă şi de încălzire şi răcire centralizată eficientă la nivel regional şi local. Statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a promova şi a facilita realizarea potenţialului identificat, eficient din punctul de vedere al costurilor, de cogenerare de înaltă eficienţă şi de încălzire şi răcire centralizată eficientă.

(105)Cerinţele privind încălzirea şi răcirea centralizată eficientă ar trebui să fie consecvente cu obiectivele pe termen lung ale politicii privind clima şi cu standardele şi priorităţile Uniunii în materie de climă şi de mediu şi ar trebui să respecte principiul de "a nu prejudicia în mod semnificativ" în sensul Regulamentului (UE) 2020/852. Toate sistemele de încălzire şi răcire centralizată ar trebui să vizeze îmbunătăţirea capacităţii de a interacţiona cu alte părţi ale sistemului energetic pentru a optimiza utilizarea energiei şi pentru a preveni risipa de energie prin utilizarea întregului potenţial al clădirilor de a stoca răcoare sau căldură, inclusiv surplusul de căldură din infrastructurile de servicii şi din centrele de date din apropiere. Din acest motiv, sistemele eficiente de încălzire şi răcire centralizată ar trebui să asigure creşterea eficienţei de utilizare a energiei primare şi o integrare progresivă a energiei din surse regenerabile şi a căldurii şi răcorii reziduale, astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁵). Prin urmare, prezenta directivă introduce progresiv cerinţe mai stricte pentru furnizarea de încălzire şi de răcire, care ar trebui să fie aplicabile pe parcursul anumitor perioade de timp stabilite şi să se aplice în mod permanent începând de la 1 ianuarie 2050.

(106)Principiile de calculare a ponderii căldurii sau răcorii din surse regenerabile de energie în încălzirea şi răcirea centralizată eficientă ar trebui să fie în concordanţă cu Directiva (UE) 2018/2001 şi cu metodologiile Eurostat de raportare statistică. În temeiul articolului 7 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001, consumul final brut de energie din surse regenerabile include consumul final brut de energie din surse regenerabile din sectorul încălzirii şi răcirii. Consumul final brut de energie pentru căldură sau răcoare în sistemul centralizat de încălzire sau răcire este egal cu cantitatea de energie pentru căldură sau răcoare furnizată în reţeaua care deserveşte consumatorii finali sau distribuitorii de energie.

(107)Pompele de căldură sunt importante pentru decarbonizarea sistemului de furnizare a încălzirii şi răcirii, inclusiv în cazul încălzirii centralizate. Metodologia stabilită în anexa VII la Directiva (UE) 2018/2001 prevede norme pentru contabilizarea energiei captate de pompele de căldură ca fiind energie din surse regenerabile şi previne dubla contabilizare a energiei electrice din surse regenerabile. În scopul calculării ponderii energiei din surse regenerabile într-o reţea de încălzire centralizată, toată căldura care provine de la pompa de căldură şi care intră în reţea ar trebui să fie contabilizată ca energie din surse regenerabile, cu condiţia ca pompa de căldură să îndeplinească la momentul instalării sale criteriile minime de eficienţă prevăzute în anexa VII la Directiva (UE) 2018/2001.

(108)Cogenerarea de înaltă eficienţă a fost definită de economiile de energie obţinute din producerea combinată în locul producerii separate de căldură şi energie electrică. Cerinţele privind cogenerarea de înaltă eficienţă ar trebui să fie consecvente cu obiectivele pe termen lung ale politicii privind clima. Definiţiile cogenerării şi ale cogenerării de înaltă eficienţă utilizate în legislaţia Uniunii nu ar trebui să aducă atingere utilizării diferitelor definiţii din legislaţia naţională în alte scopuri decât cele vizate de legislaţia în cauză a Uniunii. Pentru a se maximiza economiile de energie şi pentru a se evita pierderea oportunităţilor de economisire a energiei, ar trebui acordată cea mai mare atenţie condiţiilor de exploatare a unităţilor de cogenerare.

(109)Pentru a se asigura transparenţa şi a permite clienţilor finali să aleagă între energia electrică produsă prin cogenerare şi energia electrică produsă prin alte tehnici, originea cogenerării de înaltă eficienţă ar trebui garantată pe baza valorilor de referinţă armonizate privind eficienţa energetică. Sistemele privind garanţiile de origine nu implică în sine dreptul de a beneficia de pe urma mecanismelor naţionale de sprijin. Este important ca toate formele de energie electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficienţă să fie acoperite de garanţiile de origine. Garanţiile de origine ar trebui să fie diferenţiate de certificatele care pot fi preschimbate.

(112)Pe baza unor criterii obiective, transparente şi nediscriminatorii, statele membre ar trebui să stabilească norme care să reglementeze suportarea şi împărţirea costurilor privind conectările la reţea şi consolidările de reţea, precum şi norme privind adaptările tehnice necesare pentru a integra noii producători de energie electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficienţă, luând în considerare codurile şi orientările de reţea dezvoltate în conformitate cu Regulamentele (UE) 2019/943 (²⁶) şi (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European şi ale Consiliului (²⁷). Producătorii de energie electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficienţă ar trebui să aibă posibilitatea de a emite o invitaţie la licitaţie pentru lucrările de conectare. Ar trebui facilitat accesul la sistemul reţelei pentru energia electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficienţă, în special pentru unităţile de cogenerare de mică putere şi pentru unităţile de microcogenerare. În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/73/CE şi cu articolul 9 alineatul (2) din Directiva (UE) 2019/944, statele membre au posibilitatea de a impune obligaţii de serviciu public, inclusiv referitoare la eficienţa energetică, întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în sectorul energiei electrice, respectiv în sectorul gazelor.

(113)Este necesar să se stabilească dispoziţii privind facturarea, punctul unic de contact, soluţionarea alternativă a litigiilor, sărăcia energetică şi drepturile contractuale de bază, cu scopul de a le alinia, acolo unde este cazul, la dispoziţiile relevante privind energia electrică în temeiul Directivei (UE) 2019/944, pentru a consolida protecţia consumatorilor şi a permite clienţilor finali să primească informaţii mai frecvente, clare şi actualizate cu privire la consumul lor de încălzire, de răcire şi de apă caldă menajeră, precum şi să îşi regleze consumul de energie.

(114)Prezenta directivă consolidează protecţia consumatorilor prin introducerea unor drepturi contractuale de bază pentru încălzirea, răcirea şi apa caldă menajeră centralizată, care sunt coerente cu nivelul drepturilor, protecţiei şi abilitării introdus de Directiva (UE) 2019/944 pentru clienţii finali în sectorul energiei electrice. Consumatorilor ar trebui să li se pună la dispoziţie informaţii clare şi lipsite de ambiguitate cu privire la drepturile lor. Există o serie de factori care împiedică consumatorii să acceseze şi să înţeleagă diferitele surse de informaţii despre piaţă pe care le au la dispoziţie, precum şi să acţioneze pe baza acestora. Introducerea unor drepturi contractuale de bază poate contribui, printre altele, la înţelegerea corespunzătoare a nivelului de referinţă al calităţii serviciilor oferite în contract de către furnizor, inclusiv al calităţii şi caracteristicilor energiei furnizate. În plus, aceasta poate contribui la reducerea la minimum a costurilor ascunse sau suplimentare care ar putea rezulta din introducerea fie a unor servicii actualizate, fie a unor noi servicii după semnarea contractului, fără înţelegerea clară şi acordul din partea clientului. Aceste servicii ar putea viza, printre altele, energia furnizată, serviciile de contorizare şi facturare, serviciile de achiziţionare şi instalare sau serviciile auxiliare şi de întreţinere, precum şi costurile aferente reţelei, dispozitivelor de contorizare, echipamentelor locale de încălzire sau răcire. Cerinţele vor contribui la îmbunătăţirea comparabilităţii ofertelor şi vor asigura acelaşi nivel al drepturilor contractuale de bază pentru toţi cetăţenii Uniunii în ceea ce priveşte încălzirea, răcirea şi apa caldă menajeră, fără a restrânge competenţele naţionale.

(117)Ar trebui recunoscută şi sprijinită în mod activ contribuţia comunităţilor de energie din surse regenerabile, în temeiul Directivei (UE) 2018/2001, precum şi a comunităţilor de energie ale cetăţenilor, în temeiul Directivei (UE) 2019/944, la îndeplinirea obiectivelor Pactului verde european şi ale Planului privind obiectivul climatic. Prin urmare, statele membre ar trebui să ia în considerare şi să promoveze rolul comunităţilor de energie din surse regenerabile şi al comunităţilor de energie ale cetăţenilor. Aceste comunităţi pot ajuta statele membre să atingă obiectivele prezentei directive prin promovarea eficienţei energetice la nivel local sau la nivel de gospodărie, precum şi în clădirile publice în cooperare cu autorităţile locale. Ele pot implica şi responsabiliza consumatorii şi pot permite anumitor grupuri de consumatori casnici, inclusiv din zonele rurale şi îndepărtate, să participe la proiecte şi la intervenţii în domeniul eficienţei energetice care pot combina acţiunile cu investiţiile în energia din surse regenerabile. Comunităţile de energie pot juca un rol important în educarea cetăţenilor şi în creşterea gradului de conştientizare al acestora cu privire la măsurile concepute pentru a realiza economii de energie. Dacă sunt sprijinite corespunzător de statele membre, comunităţile de energie pot ajuta la combaterea sărăciei energetice prin facilitarea proiectelor de eficienţă energetică, a unui consum de energie redus şi a unor tarife de furnizare mai scăzute.

(118)Modificarea pe termen lung a comportamentului de consum energetic poate fi obţinută prin responsabilizarea cetăţenilor. Comunităţile de energie pot contribui la asigurarea unor economii de energie pe termen lung, în special în rândul gospodăriilor, şi la o creştere a investiţiilor durabile din partea cetăţenilor şi a întreprinderilor mici. Statele membre ar trebui să facă posibile astfel de acţiuni în rândul cetăţenilor prin sprijinirea proiectelor şi organizaţiilor energetice comunitare. În plus, strategiile de implicare, cu participarea tuturor părţilor interesate relevante de la nivel naţional şi local în procesul de elaborare a politicilor, pot face parte din planurile de decarbonizare locale sau regionale sau din planurile naţionale de renovare a clădirilor, cu obiectivul de a creşte gradul de conştientizare, de a obţine feedback cu privire la politici şi de a îmbunătăţi acceptarea acestora de către public.

(119)Ar trebui recunoscută contribuţia ghişeelor unice sau a structurilor similare ca mecanisme care pot permite mai multor grupuri-ţintă, inclusiv cetăţenilor, IMM-urilor şi autorităţilor publice, să conceapă şi să implementeze proiecte şi măsuri legate de tranziţia către o energie curată. Contribuţia ghişeelor unice poate fi foarte importantă pentru consumatorii vulnerabili, deoarece le-ar putea oferi acestora informaţii fiabile şi accesibile cu privire la îmbunătăţirile în materie de eficienţă energetică. Această contribuţie poate include furnizarea de consiliere şi asistenţă tehnică, administrativă şi financiară, facilitarea procedurilor administrative necesare sau a accesului la pieţele financiare, orientări privind cadrul juridic al Uniunii şi cel naţional, inclusiv normele şi criteriile privind achiziţiile publice, precum şi taxonomia UE.

(120)Comisia ar trebui să revizuiască impactul măsurilor sale de sprijinire a dezvoltării de platforme sau de forumuri, implicând, printre altele, organismele europene de dialog social, asupra promovării programelor de formare pentru eficienţa energetică, şi ar trebui să propună măsuri suplimentare, acolo unde este cazul. Comisia ar trebui, de asemenea, să încurajeze partenerii sociali europeni în discuţiile lor privind eficienţa energetică, în special în ceea ce priveşte utilizatorii finali şi clienţii vulnerabili, inclusiv persoanele care sunt afectate de sărăcie energetică.

(121)O tranziţie justă către o Uniune neutră din punct de vedere climatic până în 2050 este un element central al Pactului verde european. Pilonul european al drepturilor sociale, proclamat în comun de Parlamentul European, de Consiliu şi de Comisie la 17 noiembrie 2017, include energia printre serviciile esenţiale pe care toată lumea are dreptul de a le accesa. Persoanele aflate într-o situaţie dificilă trebuie sprijinite pentru a avea acces la aceste servicii, mai ales în contextul presiunii inflaţioniste şi al creşterii semnificative a preţurilor la energie.

(122)Este necesar să se asigure faptul că persoanele afectate de sărăcie energetică, clienţii vulnerabili, persoanele din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuinţe sociale sunt protejate şi, în acest scop, responsabilizate să participe în mod activ la intervenţiile şi măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice, precum şi la măsurile conexe de protecţie a consumatorilor sau de informare pe care le implementează statele membre. Ar trebui elaborate campanii de sensibilizare ţintite pentru a prezenta beneficiile eficienţei energetice, precum şi pentru a oferi informaţii despre sprijinul financiar disponibil.

(123)Fondurile publice disponibile la nivelul Uniunii şi la nivel naţional ar trebui investite strategic în măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice, în special în beneficiul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale. Statele membre ar trebui să profite de orice contribuţie financiară pe care ar putea-o primi de la Fondul pentru atenuarea impactului social al acţiunilor climatice instituit prin Regulamentul (UE) 2023/955 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁸), precum şi de veniturile obţinute din certificate din cadrul EU ETS. Aceste venituri vor sprijini statele membre să îşi îndeplinească obligaţia de a implementa măsuri de eficienţă energetică şi măsuri de politică în temeiul obligaţiei privind economiile de energie, în mod prioritar în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale, inclusiv al celor care locuiesc în regiuni rurale şi îndepărtate.

(124)Schemele naţionale de finanţare ar trebui să fie completate de scheme adecvate de îmbunătăţire a informării, furnizare de asistenţă tehnică şi administrativă şi facilitare a accesului la finanţare, care să permită utilizarea optimă a fondurilor disponibile, în special de către persoanele afectate de sărăcie energetică, de către clienţii vulnerabili, de către persoanele din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, de către persoanele care trăiesc în locuinţe sociale.

(125)Statele membre ar trebui să responsabilizeze şi să protejeze toate persoanele în mod egal, indiferent de sex, gen, vârstă, handicap, rasă sau origine etnică, orientare sexuală, religie sau convingeri, precum şi să asigure protecţia adecvată a persoanelor celor mai afectate, a celor expuse unui risc mai mare de a fi afectate de sărăcie energetică sau a celor care sunt cele mai expuse efectelor adverse ale sărăciei energetice. În plus, statele membre ar trebui să se asigure că măsurile de eficienţă energetică nu exacerbează inegalităţile existente, în special în ceea ce priveşte sărăcia energetică.

(126)În temeiul articolului 15 alineatul (2) din Directiva 2012/27/UE, toate statele membre au efectuat o evaluare a potenţialului de eficienţă energetică al infrastructurii lor de gaze şi energie electrică şi au identificat măsuri şi investiţii concrete pentru introducerea în cadrul infrastructurii reţelei a unor îmbunătăţiri ale eficienţei energetice care să fie eficiente din punct de vedere al costurilor, stabilind şi un calendar al introducerii acestora. Rezultatele acestor acţiuni reprezintă o bază solidă pentru aplicarea principiului "eficienţa energetică înainte de toate" în deciziile lor de planificare a reţelei, de dezvoltare a reţelei şi de investiţii.

(127)Autorităţile naţionale de reglementare în domeniul energiei ar trebui să adopte o abordare integrată care să cuprindă economiile potenţiale în sectoarele aprovizionării cu energie şi utilizării finale. Fără a aduce atingere securităţii aprovizionării, integrării pieţei şi investiţiilor anticipative în reţele offshore care sunt necesare pentru implementarea energiei din surse regenerabile offshore, autorităţile naţionale de reglementare din domeniul energiei ar trebui să se asigure că principiul "eficienţa energetică înainte de toate" este aplicat în cadrul proceselor de planificare şi al proceselor decizionale şi că tarifele de reţea şi reglementările stimulează îmbunătăţirea eficienţei energetice. De asemenea, statele membre ar trebui să se asigure că operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie ţin seama de principiul "eficienţa energetică înainte de toate". Acest lucru ar ajuta operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie să ia în considerare soluţii mai bune în materie de eficienţă energetică pentru achiziţiile de resurse din perspectiva cererii şi costurile suplimentare aferente, precum şi impactul socioeconomic şi de mediu al diferitelor investiţii în reţea şi planuri de exploatare. O asemenea abordare necesită o trecere de la perspectiva restrânsă a eficienţei economice la cea a unei bunăstări sociale maxime. Principiul "eficienţa energetică înainte de toate" ar trebui aplicat în special în contextul scenariului de construcţie pentru extinderea infrastructurii energetice, în cazul căruia soluţiile bazate pe cerere ar putea fi considerate alternative viabile şi trebuie evaluate în mod corespunzător, şi ar trebui să devină o parte intrinsecă a evaluării proiectelor de planificare a reţelei. Aplicarea sa ar trebui să fie examinată de autorităţile naţionale de reglementare.

(128)Ar trebui să fie disponibil un număr suficient de profesionişti competenţi în domeniul eficienţei energetice care să asigure punerea în aplicare eficientă şi în timp util a prezentei directive, de exemplu, în legătură cu respectarea cerinţelor privind auditurile energetice şi punerea în aplicare a schemelor de obligaţii în ceea ce priveşte eficienţa energetică. Prin urmare, statele membre ar trebui să instituie scheme de certificare sau de calificare echivalentă sau ambele, precum şi scheme de formare adecvate pentru furnizorii de servicii energetice, audituri energetice şi alte măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice, în strânsă cooperare cu partenerii sociali, cu furnizorii de programe de formare şi cu alte părţi interesate relevante. Aceste scheme ar trebui evaluate o dată la patru ani începând din decembrie 2024 şi, dacă este necesar, actualizate pentru a asigura nivelul necesar de competenţe al furnizorilor de servicii energetice, al auditorilor energetici, al managerilor energetici şi al instalatorilor de elemente de clădiri.

(129)Este necesar să se continue dezvoltarea pieţei de servicii energetice pentru a se asigura disponibilitatea cererii şi ofertei de servicii energetice. Transparenţa, de exemplu prin intermediul listelor cu furnizorii de servicii energetice certificaţi şi al contractelor-tip disponibile, schimbul de bune practici şi orientările contribuie în mare măsură la adoptarea serviciilor energetice şi la contractarea performanţei energetice şi, de asemenea, pot contribui la stimularea cererii şi la creşterea încrederii în furnizorii de servicii energetice. În cazul unui contract de performanţă energetică, beneficiarul serviciilor energetice evită costurile pentru investiţii prin utilizarea unei părţi din valoarea financiară a economiilor de energie pentru a rambursa integral sau parţial investiţiile efectuate de către un terţ. Acest lucru poate contribui la atragerea de capital privat, care este esenţial pentru majorarea ratelor de renovare a clădirilor din Uniune, aducând expertiză pe piaţă şi creând modele de afaceri inovatoare. Prin urmare, clădirile nerezidenţiale cu o suprafaţă utilă de peste 750 m² ar trebui să fie obligate să evalueze fezabilitatea utilizării contractelor de performanţă energetică pentru renovare. Acesta este un pas înainte în direcţia sporirii încrederii în societăţile de servicii energetice şi pentru a deschide calea în vederea creşterii numărului de astfel de proiecte în viitor.

(130)Având în vedere obiectivele ambiţioase privind renovarea pentru următorul deceniu, în contextul valului de renovări ale clădirilor, este necesar să se sporească rolul intermediarilor independenţi de pe piaţă, inclusiv al ghişeelor unice sau al mecanismelor de sprijin similare, pentru a se stimula dezvoltarea pieţei în ceea ce priveşte cererea şi oferta şi pentru a se promova contractele de performanţă energetică pentru renovarea atât a clădirilor private, cât şi a celor publice. Agenţiile locale pentru energie ar putea juca un rol esenţial în această privinţă şi ar putea identifica şi sprijini crearea unor potenţiali facilitatori sau a unor potenţiale ghişee unice. Prezenta directivă ar trebui să contribuie la îmbunătăţirea disponibilităţii produselor, a serviciilor şi a consilierii, inclusiv prin promovarea potenţialului antreprenorilor de a acoperi lacunele de pe piaţă şi de a oferi modalităţi inovatoare de sporire a eficienţei energetice, asigurând în acelaşi timp respectarea principiului nediscriminării.

(132)Statele membre ar trebui să sprijine în continuare sectorul public în ceea ce priveşte adoptarea contractelor de performanţă energetică, furnizând modele de contracte care să ţină seama de standardele europene sau internaţionale disponibile, de orientările privind licitaţiile şi de Ghidul privind tratamentul statistic al contractelor de performanţă energetică, publicat în mai 2018 de Eurostat şi de Banca Europeană de Investiţii (BEI), referitor la tratamentul contractelor de performanţă energetică în conturile publice, care au oferit oportunităţi pentru abordarea barierelor de reglementare rămase în calea acestor contracte în statele membre.

(133)Statele membre au luat măsuri în vederea identificării şi a abordării barierelor de reglementare şi de altă natură. Cu toate acestea, este necesar să se intensifice efortul de a elimina barierele de reglementare, precum şi cele de altă natură, apărute în calea utilizării contractelor de performanţă energetică şi a acordurilor de finanţare din partea terţilor care contribuie la realizarea de economii de energie. Aceste bariere includ normele şi practicile contabile care împiedică reflectarea corespunzătoare în conturi a investiţiilor de capital şi a economiilor financiare anuale rezultate în urma adoptării măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice pentru întreaga durată de viaţă a investiţiilor.

(134)Statele membre au utilizat planurile naţionale de acţiune pentru eficienţă energetică din 2014 şi 2017 pentru a raporta progresele înregistrate în ceea ce priveşte eliminarea barierelor de reglementare şi de altă natură din calea eficienţei energetice, în ceea ce priveşte motivaţiile divergente dintre proprietari şi chiriaşi sau dintre proprietarii unei clădiri sau ai unor unităţi de clădiri. Statele membre ar trebui să continue să acţioneze în direcţia respectivă şi să valorifice potenţialul de eficienţă energetică în contextul statisticilor Eurostat din 2016, în special faptul că mai mult de patru din zece europeni locuiesc în apartamente şi mai mult de trei din zece europeni sunt chiriaşi.

(135)Statele membre, inclusiv autorităţile regionale şi locale, ar trebui încurajate să exploateze la maximum fondurile europene disponibile în temeiul cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 prevăzut în Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului (²⁹), Mecanismul de redresare şi rezilienţă instituit prin Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁰), precum şi instrumentele financiare şi asistenţa tehnică disponibile în cadrul programului InvestEU instituit prin Regulamentul (UE) 2021/523 al Parlamentului European şi al Consiliului (³¹), pentru a stimula investiţiile private şi publice în măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice. Investiţiile în materie de eficienţă energetică au potenţialul de a contribui la creşterea economică, ocuparea forţei de muncă, inovare şi reducerea sărăciei energetice în gospodării, având, prin urmare, o contribuţie pozitivă la coeziunea economică, socială şi teritorială şi la redresarea verde. Domeniile cu potenţial de finanţare includ măsurile privind eficienţa energetică în clădirile publice şi în locuinţe şi asigurarea de noi competenţe prin dezvoltarea formării, recalificării şi perfecţionării profesioniştilor, în special în locurile de muncă legate de renovarea clădirilor, în vederea promovării ocupării forţei de muncă în sectorul eficienţei energetice. Comisia va asigura sinergii între diferitele instrumente de finanţare, în special între fondurile din cadrul gestiunii partajate şi din cadrul gestiunii directe, cum ar fi programele gestionate la nivel central Orizont Europa şi LIFE, precum şi între granturi, împrumuturi şi asistenţa tehnică, pentru a spori la maximum efectul lor de mobilizare a finanţării private şi impactul lor asupra realizării obiectivelor politicii în domeniul eficienţei energetice.

(136)Statele membre ar trebui să încurajeze utilizarea de mecanisme de finanţare pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor prezentei directive. Astfel de mecanisme de finanţare ar putea include contribuţii financiare şi amenzi pentru încălcarea anumitor dispoziţii din prezenta directivă, resurse alocate eficienţei energetice în temeiul articolului 10 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, precum şi resurse alocate eficienţei energetice în fondurile şi programele europene şi în instrumente financiare europene specifice, precum Fondul european pentru eficienţă energetică.

(137)Mecanismele de finanţare s-ar putea baza, acolo unde este cazul, pe resurse alocate eficienţei energetice din obligaţiunile Uniunii pentru finanţarea proiectelor, pe resurse alocate eficienţei energetice de la BEI şi alte instituţii financiare europene, în special Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, pe resurse provenind de la instituţiile financiare, pe resurse naţionale, inclusiv prin crearea de cadre de reglementare şi fiscale care să încurajeze punerea în aplicare a iniţiativelor şi programelor privind eficienţa energetică, precum şi pe venituri din nivelul anual de emisii alocate în temeiul Deciziei nr. 406/2009/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³²).

(138)În special, mecanismele de finanţare ar putea: să utilizeze contribuţiile, resursele şi veniturile provenite din aceste resurse pentru a facilita şi a încuraja investiţiile de capital privat, bazându-se în special pe investitori instituţionali şi folosind criterii care să asigure atingerea atât a obiectivelor de mediu, cât şi a obiectivelor sociale pentru acordarea fondurilor; să utilizeze mecanisme de finanţare inovatoare, inclusiv garanţii de credit pentru capitalul privat, garanţii de credit pentru încurajarea contractelor de performanţă energetică, subvenţii, credite subvenţionate, linii de credit specifice şi sisteme de finanţare de către terţi, care să reducă riscurile proiectelor în materie de eficienţă energetică şi să permită renovări eficiente din punctul de vedere al costurilor, chiar şi la nivelul gospodăriilor cu venituri mici şi medii; să fie legate de programe sau de agenţii care vor agrega şi vor evalua calitatea proiectelor de economisire de energie, vor furniza asistenţă tehnică, vor promova piaţa serviciilor energetice şi vor contribui la generarea de cereri din partea consumatorilor pentru servicii energetice.

(139)Mecanismele de finanţare ar putea, de asemenea: să furnizeze resurse corespunzătoare pentru sprijinirea programelor de formare şi de certificare care îmbunătăţesc şi acreditează competenţe în materie de eficienţă energetică; să furnizeze resurse pentru cercetarea, demonstrarea şi accelerarea absorbţiei de tehnologii la scară mică şi de microtehnologii în domeniul producerii de energie şi pentru optimizarea conectării acestor generatoare la reţea; să fie legate de programe care conţin măsuri de promovare a eficienţei energetice în toate locuinţele, vizând prevenirea sărăciei energetice şi stimularea proprietarilor care îşi închiriază locuinţele să asigure cel mai ridicat nivel de eficienţă energetică a proprietăţilor lor; să furnizeze resurse corespunzătoare pentru sprijinirea dialogului social şi a stabilirii de standarde, vizând îmbunătăţirea eficienţei energetice şi asigurarea unor condiţii de lucru bune, precum şi a sănătăţii şi a siguranţei la locul de muncă.

(140)Ar trebui utilizate programele de finanţare, instrumentele financiare şi mecanismele de finanţare inovatoare disponibile ale Uniunii pentru a realiza obiectivul de îmbunătăţire a performanţei energetice a clădirilor organismelor publice. În acest sens, statele membre pot utiliza veniturile proprii din nivelurile anuale de emisii alocate în temeiul Deciziei nr. 406/2009/CE pentru elaborarea unor astfel de mecanisme pe bază voluntară şi ţinând seama de normele bugetare naţionale. Comisia şi statele membre ar trebui să furnizeze administraţiilor regionale şi locale informaţii adecvate cu privire la astfel de programe de finanţare, instrumente financiare şi mecanisme de finanţare inovatoare ale Uniunii.

(141)La punerea în aplicare a obiectivului în materie de eficienţă energetică, Comisia ar trebui să monitorizeze impactul măsurilor relevante asupra Directivei 2003/87/CE, pentru a menţine stimulentele din cadrul EU ETS care recompensează investiţiile în tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon şi pregătesc sectoarele EU ETS în vederea inovaţiilor necesare în viitor. Va fi necesară monitorizarea de către Comisie a impactului asupra acelor sectoare industriale care sunt expuse la un risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, astfel cum sunt enumerate în anexa la Decizia 2014/746/UE a Comisiei (³³), pentru a asigura faptul că prezenta directivă promovează şi nu împiedică dezvoltarea sectoarelor respective.

(142)Măsurile din partea statelor membre ar trebui să fie sprijinite de instrumente financiare ale Uniunii bine concepute şi eficace în cadrul programului InvestEU, precum şi prin finanţare de către BEI şi BERD, care ar trebui să sprijine investiţiile în eficienţă energetică în toate etapele lanţului energetic şi să utilizeze o analiză cost-beneficiu cuprinzătoare, cu un model de rate de actualizare diferenţiate. Sprijinul financiar ar trebui să se concentreze pe metode eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru creşterea eficienţei energetice, ceea ce ar duce la o reducere a consumului de energie. BEI şi BERD, împreună cu băncile naţionale de promovare, ar trebui să conceapă, să genereze şi să finanţeze programe şi proiecte adaptate sectorului eficienţei, inclusiv pentru gospodăriile aflate în situaţie de sărăcie energetică.

(146)Reflectând progresul tehnologic şi sporirea ponderii surselor regenerabile de energie în sectorul producţiei de energie electrică, coeficientul implicit pentru economii în kWh de energie electrică ar trebui revizuit pentru a reflecta modificarea factorului de energie primară pentru energia electrică şi alţi purtători de energie. Metodologia de calcul este în conformitate cu bilanţurile energetice şi definiţiile Eurostat, cu excepţia metodei de alocare a cantităţii de combustibil pentru energia termică şi electrică în centralele de cogenerare, pentru care eficienţa sistemului de referinţă, necesară pentru alocarea consumului de combustibil, a fost aliniată la datele Eurostat pentru 2015 şi 2020. Calculele care reflectă mixul energetic al factorului de energie primară pentru energia electrică se bazează pe valorile medii anuale. Pentru producerea de căldură şi de energie electrică nucleară se foloseşte metoda de contabilizare a "conţinutului de energie fizică", iar pentru producerea de căldură şi de energie electrică din combustibili fosili şi din biomasă se foloseşte metoda "de eficienţă a conversiei tehnice". Pentru energia din surse regenerabile necombustibilă, metoda reprezintă echivalentul direct bazat pe abordarea "energiei primare totale". Pentru a calcula ponderea energiei primare pentru energia electrică în cadrul cogenerării, se aplică metoda stabilită în prezenta directivă. Se foloseşte mai degrabă o poziţie medie pe piaţă, decât una marginală. Eficienţa conversiilor se presupune a fi de 100 % pentru energia din surse regenerabile necombustibilă, de 10 % pentru centralele geotermice şi de 33 % pentru centralele nucleare. Eficienţa totală pentru cogenerare se calculează pe baza celor mai recente date de la Eurostat. Pierderile de conversie, transport şi distribuţie sunt luate în considerare. Pierderile de distribuţie pentru purtătorii de energie, alta decât energia electrică, nu sunt luate în considerare la calcul din cauza lipsei de date fiabile şi a complexităţii calculului. În ceea ce priveşte limitele sistemului, valoarea factorului de energie primară este 1 pentru toate sursele de energie. Coeficientul selectat pentru factorul de energie primară pentru energia electrică este media valorilor din 2024 şi 2025, deoarece un factor de energie primară prospectiv va furniza un indicator mai adecvat decât cel istoric. Analiza cuprinde statele membre şi Norvegia. Setul de date pentru Norvegia se bazează pe datele ENTSO-E.

(147)Economiile de energie care rezultă din punerea în aplicare a dreptului Uniunii nu ar trebui declarate decât în cazul în care acestea rezultă dintr-o măsură ce depăşeşte minimul impus de actele juridice ale Uniunii în cauză, fie prin stabilirea unor cerinţe mai ambiţioase de eficienţă energetică la nivelul statelor membre, fie prin sporirea gradului de utilizare a măsurii. Clădirile prezintă un potenţial semnificativ pentru sporirea în continuare a eficienţei energetice, iar renovarea clădirilor reprezintă un element esenţial şi pe termen lung cu economii de scară în ceea ce priveşte sporirea economiilor de energie. Prin urmare, este necesar să se clarifice faptul că toate economiile de energie care rezultă din măsurile ce promovează renovarea clădirilor existente pot fi declarate, cu condiţia să depăşească economiile care s-ar fi produs în absenţa măsurii de politică respective şi cu condiţia ca statul membru să demonstreze că părţile obligate, participante sau mandatate au contribuit efectiv la realizarea economiilor de energie declarate.

(148)În conformitate cu Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2015 privind "O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice" şi cu principiile unei mai bune reglementări, ar trebui să se acorde o mai mare importanţă normelor privind monitorizarea şi verificarea punerii în aplicare a schemelor de obligaţii în materie de eficienţă energetică şi a măsurilor de politică alternative, inclusiv cerinţei de a verifica un eşantion de măsuri reprezentativ din punct de vedere statistic.

(149)Energia generată pe sau în clădiri prin tehnologii de obţinere a energiei din surse regenerabile reduce cantitatea de energie furnizată din combustibili fosili. Reducerea consumului de energie şi utilizarea energiei din surse regenerabile în sectorul clădirilor reprezintă măsuri importante pentru a reduce dependenţa energetică a Uniunii şi emisiile de GES, îndeosebi având în vedere obiectivele ambiţioase privind clima şi energia stabilite pentru 2030, precum şi angajamentul global asumat în contextul Acordului de la Paris. În sensul obligaţiei ce le revine privind economiile cumulate de energie, statele membre au posibilitatea de a lua în calcul economiile de energie rezultate din măsurile de politică ce promovează tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile în vederea îndeplinirii cerinţelor lor privind economiile de energie în conformitate cu metodele de calcul prevăzute în prezenta directivă. Nu ar trebui luate în calcul economiile de energie rezultate din măsurile de politică referitoare la arderea directă a combustibililor fosili.

(150)Unele dintre modificările introduse prin prezenta directivă ar putea necesita modificarea ulterioară a Regulamentului (UE) 2018/1999 pentru a se asigura coerenţa între cele două acte juridice. Noile dispoziţii, în special cele referitoare la stabilirea contribuţiilor naţionale, la mecanismele de reducere a decalajelor şi la obligaţiile de raportare, ar trebui integrate şi transferate în regulamentul respectiv, odată ce acesta va fi modificat. Este posibil să fie necesar, de asemenea, ca unele dispoziţii din Regulamentul (UE) 2018/1999 să fie reevaluate în lumina modificărilor propuse în prezenta directivă. Cerinţele suplimentare de raportare şi de monitorizare nu ar trebui să creeze noi sisteme de raportare paralele, ci vor face obiectul cadrului de monitorizare şi de raportare existent în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999.

(152)Întrucât obiectivele prezentei directive, şi anume îndeplinirea obiectivului Uniunii privind eficienţa energetică şi deschiderea căii către viitoare creşteri ale eficienţei energetice şi către atingerea neutralităţii climatice, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere dimensiunea şi efectele acţiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(153)Pentru a permite adaptarea la progresul tehnic şi la modificările privind distribuţia surselor de energie, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebuie delegată Comisiei în ceea ce priveşte reexaminarea valorilor de referinţă armonizate privind eficienţa stabilite pe baza prezentei directive, în ceea ce priveşte valorile, metodele de calcul, coeficientul de energie primară implicit şi cerinţele din anexele la prezenta directivă, precum şi în ceea ce priveşte completarea prezentei directive prin stabilirea unui sistem comun al Uniunii pentru evaluarea durabilităţii centrelor de date situate pe teritoriul său. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (³⁴). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestor instituţii au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

CAPITOLUL I:OBIECT, DOMENIU DE APLICARE, DEFINIŢII ŞI OBIECTIVE DE EFICIENŢĂ ENERGETICĂ

Art. 1: Obiect şi domeniu de aplicare

(1)Prezenta directivă stabileşte un cadru comun de măsuri pentru promovarea eficienţei energetice pe teritoriul Uniunii, cu scopul de a asigura faptul că obiectivele Uniunii privind eficienţa energetică sunt atinse, şi facilitează viitoare creşteri ale eficienţei energetice. Scopul acestui cadru comun este de a contribui la punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2021/1119 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁵) şi la securitatea aprovizionării cu energie a Uniunii prin reducerea dependenţei acesteia de importurile de energie, inclusiv de combustibili fosili.

Art. 2: Definiţii

6."consum final de energie" înseamnă toată energia furnizată industriei, transporturilor, inclusiv consumul de energie din sectorul aviaţiei internaţionale, gospodăriilor, serviciilor publice şi private, agriculturii, silviculturii, pescuitului şi altor sectoare ale utilizatorilor finali, excluzând consumul de energie din sectorul buncherajului maritim internaţional, energia ambientală şi livrările către sectorul de transformare şi sectorul energetic, precum şi pierderile cauzate de transport şi de distribuţie, astfel cum sunt definite în anexa A la Regulamentul (CE) nr. 1099/2008;

11."serviciu energetic" înseamnă beneficiu fizic, utilitate sau bun obţinut dintr-o combinaţie de energie cu o tehnologie sau acţiune eficientă din punct de vedere energetic care poate include activităţile de exploatare, întreţinere şi control necesare pentru prestarea serviciului, care este furnizat pe baza unui contract şi care, în condiţii normale, s-a dovedit că duce la o îmbunătăţire a eficienţei energetice sau la economii de energie primară, în condiţii verificabile şi măsurabile sau estimabile;

32."audit energetic" înseamnă o procedură sistematică al cărei scop este obţinerea unor cunoştinţe corespunzătoare despre profilul de consum energetic al unei clădiri sau al unui grup de clădiri, al unei operaţiuni sau instalaţii industriale sau comerciale sau al unui serviciu privat sau public, identificarea şi cuantificarea oportunităţilor de economisire a energiei într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, identificarea potenţialului de utilizare sau de producţie eficientă din punctul de vedere al costurilor a energiei din surse regenerabile şi raportarea rezultatelor;

33."contract de performanţă energetică" înseamnă un acord contractual între beneficiarul şi furnizorul unei măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice, verificată şi monitorizată pe toată perioada contractului, prin care lucrările, aprovizionarea sau serviciile incluse în măsura respectivă sunt plătite proporţional cu un nivel al îmbunătăţirii eficienţei energetice convenit prin contract sau cu un alt criteriu convenit privind performanţa energetică, cum ar fi economiile financiare;

47."încălzire şi răcire eficientă" înseamnă o opţiune de încălzire şi răcire care, comparativ cu un scenariu de bază care reflectă situaţia normală, reduce măsurabil consumul de energie primară necesar pentru a furniza o unitate de energie livrată în cadrul unei limite de sistem relevante într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor, după cum a fost evaluat în analiza cost-beneficiu la care se face trimitere în prezenta directivă, ţinând seama de energia necesară pentru extracţie, conversie, transport şi distribuţie;

48."încălzire şi răcire individuală eficientă" înseamnă o opţiune privind furnizarea de încălzire şi răcire individuală care, comparativ cu încălzirea şi răcirea centralizată eficientă, reduce măsurabil consumul de energie primară din surse neregenerabile necesar pentru a furniza o unitate de energie livrată în cadrul unei limite de sistem relevante sau necesită acelaşi consum de energie primară din surse neregenerabile, dar la un cost inferior, ţinând seama de energia necesară pentru extracţie, conversie, transport şi distribuţie;

52."sărăcie energetică" înseamnă lipsa accesului unei gospodării la servicii energetice esenţiale, acolo unde astfel de servicii asigură niveluri de bază şi standarde decente de trai şi de sănătate, inclusiv servicii adecvate de încălzire, apă caldă, răcire şi iluminat, precum şi energia necesară pentru funcţionarea aparatelor electrice, în contextul naţional relevant, al politicii sociale naţionale existente şi al altor politici naţionale relevante, lipsă cauzată de o combinaţie de factori, printre care se numără cel puţin inaccesibilitatea preţurilor, insuficienţa venitului disponibil, cheltuielile ridicate cu energia, precum şi eficienţa energetică scăzută a locuinţelor;

53."utilizator final" înseamnă o persoană fizică sau juridică ce achiziţionează încălzire, răcire sau apă caldă menajeră pentru propria sa utilizare finală sau o persoană fizică sau juridică ce ocupă o clădire individuală sau o unitate în cadrul unei clădiri cu mai multe apartamente sau al unei clădiri mixte aprovizionate cu încălzire, răcire sau apă caldă menajeră de la o sursă centrală, în cazul în care această persoană nu are un contract direct sau individual cu furnizorul de energie;

55."strategie de implicare" înseamnă o strategie care prevede obiective, dezvoltă tehnici şi stabileşte modalităţi pentru a implica în procesul de elaborare a politicilor toate părţile interesate relevante de la nivel naţional sau local, inclusiv reprezentanţi ai societăţii civile, cum ar fi organizaţiile de consumatori, cu scopul de a creşte gradul de conştientizare, de a obţine feedback cu privire la politicile în cauză şi de a îmbunătăţi gradul de acceptare a acestora de către public;

56."parte semnificativă şi eşantion reprezentativ din punct de vedere statistic din măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice" înseamnă o parte şi un eşantion care necesită stabilirea unui subgrup al unei populaţii statistice a măsurilor de economii de energie în cauză în aşa fel încât să reflecte întreaga populaţie a tuturor măsurilor de economisire de energie, permiţând astfel formularea unor concluzii suficient de fiabile cu privire la încrederea în ansamblul măsurilor.

Art. 3: Principiul "eficienţa energetică înainte de toate"

(1)În conformitate cu principiul "eficienţa energetică înainte de toate", statele membre se asigură că soluţiile de eficienţă energetică, inclusiv resursele axate pe cerere şi flexibilitatea sistemului, sunt evaluate în deciziile de planificare, de politică şi de investiţii majore cu o valoare de peste 100 000 000 EUR fiecare sau de 175 000 000 EUR pentru proiectele de infrastructură de transport, legate de următoarele sectoare:

(5)Atunci când aplică principiul "eficienţa energetică înainte de toate", statele membre:

a)promovează şi, în cazul în care sunt necesare analize costuri-beneficii, asigură aplicarea şi publicarea unor metodologii de analiză costuri-beneficii care permit evaluarea adecvată a beneficiilor mai ample ale soluţiilor de eficienţă energetică, acolo unde este cazul, ţinând seama de întregul ciclu de viaţă şi de perspectiva pe termen lung, de eficienţa sistemului şi a costurilor, de securitatea aprovizionării şi de cuantificare din perspectiva societăţii, a sănătăţii, a economiei şi a neutralităţii climatice, precum şi de principiile durabilităţii şi economiei circulare, în cadrul tranziţiei către neutralitatea climatică;

d)raportează Comisiei, în cadrul rapoartelor lor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima, transmise în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999, cu privire la modul în care principiul "eficienţa energetică înainte de toate" a fost luat în considerare în deciziile naţionale şi, după caz, regionale şi locale de planificare, de politică şi de investiţii majore, legate de sistemele energetice naţionale şi regionale, incluzând cel puţin următoarele:

Art. 4: Obiective de eficienţă energetică

(2)Fiecare stat membru stabileşte o contribuţie naţională orientativă în materie de eficienţă energetică, bazată pe consumul final de energie, în vederea îndeplinirii la nivel colectiv a obiectivului obligatoriu al Uniunii privind consumul final de energie, menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol, şi depune eforturi pentru a contribui la nivel colectiv la obiectivul indicativ al Uniunii privind consumul de energie primară, menţionat la alineatul respectiv. Statele membre notifică Comisiei contribuţiile respective, împreună cu o traiectorie orientativă pentru acestea, ca parte a versiunilor actualizate ale planurilor lor naţionale integrate privind energia şi clima, prezentate în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, şi ca parte a planurilor lor naţionale integrate privind energia şi clima notificate în temeiul articolului 3 şi al articolelor 7-12 din regulamentul respectiv. Cu ocazia acestei notificări, statele membre exprimă aceste contribuţii, de asemenea, ca nivel absolut al consumului de energie primară în 2030. Atunci când îşi stabilesc contribuţiile naţionale orientative în materie de eficienţă energetică, statele membre ţin seama de cerinţele prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol şi explică în ce fel şi pe baza căror date au fost calculate contribuţiile respective. În acest scop, statele membre pot utiliza formula conţinută în anexa I la prezenta directivă.

(3)La stabilirea contribuţiilor lor naţionale orientative în materie de eficienţă energetică menţionate la alineatul (2), statele membre iau în considerare:

e)alte circumstanţe naţionale care afectează consumul de energie, în special:

(5)Comisia evaluează dacă contribuţia colectivă a statelor membre este cel puţin egală cu obiectivul obligatoriu al Uniunii pentru consumul final de energie prevăzut la alineatul (1) de la prezentul articol. În cazul în care Comisia concluzionează că această contribuţie este insuficientă, ca parte a evaluării pe care o face proiectelor de planuri naţionale actualizate privind energia şi clima în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, sau cel târziu până la 1 martie 2024, luând în considerare scenariul de referinţă actualizat al UE din 2020 în temeiul prezentului alineat, Comisia transmite fiecărui stat membru o contribuţie naţională orientativă corectată în materie de eficienţă energetică pentru consumul final de energie, bazată pe:

c)PIB-ul acestor state membre în 2019.

În pofida articolului 37 din prezenta directivă, statele membre care doresc să îşi actualizeze contribuţiile naţionale orientative în materie de eficienţă energetică în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol, utilizând scenariul de referinţă actualizat al UE din 2020, îşi notifică contribuţia naţională orientativă actualizată în materie de eficienţă energetică până cel târziu la 1 februarie 2024. În cazul în care un stat membru doreşte să îşi actualizeze contribuţia naţională orientativă în materie de eficienţă energetică, el se asigură că contribuţia sa în Mtep nu este cu peste 2,5 % mai mare decât ar fi fost dacă s-ar fi aplicat formula prevăzută în anexa I, cu utilizarea scenariului de referinţă actualizat al UE din 2020.

Statele membre cărora Comisia le-a transmis o contribuţie naţională orientativă corectată în materie de eficienţă energetică îşi actualizează contribuţiile naţionale orientative în materie de eficienţă energetică în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol, incluzând contribuţia naţională orientativă corectată în materie de eficienţă energetică pentru consumul final de energie, o actualizare a traiectoriei lor orientative pentru contribuţia respectivă, precum şi, după caz, măsurile lor suplimentare, ca parte a versiunilor actualizate ale planurilor lor naţionale integrate privind energia şi clima transmise în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999. În conformitate cu regulamentul menţionat, Comisia solicită statelor membre să transmită fără întârziere contribuţia lor orientativă corectată în materie de eficienţă energetică şi, după caz, măsurile lor suplimentare pentru a asigura aplicarea mecanismului prevăzut la prezentul alineat.

(6)În cazul în care Comisia concluzionează, pe baza evaluării sale în temeiul articolului 29 alineatele (1) şi (3) din Regulamentul (UE) 2018/1999, că nu s-au realizat progrese suficiente în direcţia îndeplinirii contribuţiilor în materie de eficienţă energetică, statele membre aflate deasupra traiectoriilor lor orientative pentru consumul final de energie menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol se asigură că pun în aplicare măsuri suplimentare în termen de un an de la data primirii evaluării Comisiei, pentru a reveni pe calea cea bună în direcţia îndeplinirii contribuţiilor lor în materie de eficienţă energetică. Respectivele măsuri suplimentare includ, printre altele, cel puţin una dintre următoarele măsuri:

d)realizarea unei contribuţii financiare voluntare la Fondul naţional pentru eficienţă energetică menţionat la articolul 30 din prezenta directivă sau la alt instrument financiar destinat eficienţei energetice, unde contribuţiile financiare anuale sunt egale cu investiţiile necesare pentru atingerea traiectoriei orientative.

În cazul în care consumul final de energie al unui stat membru se află deasupra traiectoriei orientative a acestuia pentru consumul final de energie menţionată la alineatul (2) de la prezentul articol, statul membru respectiv include, în raportul său naţional intermediar integrat privind energia şi clima transmis în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999, o explicaţie a măsurilor pe care le va lua pentru a elimina decalajul, astfel încât să se asigure că realizează contribuţiile sale naţionale în materie de eficienţă energetică şi volumul de economii de energie pe care îl preconizează.

CAPITOLUL II:ROLUL DE EXEMPLU AL SECTORULUI PUBLIC

Art. 5: Rolul de lider al sectorului public în domeniul eficienţei energetice

(1)Statele membre asigură reducerea cu cel puţin 1,9 % pe an faţă de anul 2021 a consumului final total de energie al tuturor organismelor publice luate împreună.

În sensul primului şi al celui de al doilea paragraf, statele membre stabilesc un nivel de referinţă, care include consumul final de energie al tuturor organismelor publice, cu excepţia transportului public sau a forţelor armate, pentru anul 2021. Reducerea consumului de energie al transportului public şi al forţelor armate este orientativă, putând fi totuşi luată în calcul pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzute la primul paragraf chiar dacă este exclusă din nivelul de referinţă în temeiul prezentului articol.

(5)Statele membre includ în versiunile actualizate, transmise în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, ale planurilor lor naţionale privind energia şi clima, notificate în temeiul articolului 3 şi al articolelor 7-12 din regulamentul respectiv, cantitatea aferentă reducerii consumului de energie care trebuie obţinută de toate organismele publice, defalcată pe sectoare, precum şi măsurile pe care intenţionează să le adopte în scopul realizării reducerilor respective. În cadrul rapoartelor lor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima, transmise în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999, statele membre raportează Comisiei reducerea consumului final de energie realizată în fiecare an.

(6)Statele membre se asigură că autorităţile regionale şi locale stabilesc măsuri specifice privind eficienţa energetică în instrumentele lor de planificare pe termen lung, cum ar fi planurile de decarbonizare sau cele privind energia durabilă, după consultarea părţilor interesate relevante, inclusiv a agenţiilor pentru energie acolo unde este cazul, precum şi a publicului, în special a grupurilor vulnerabile care sunt expuse riscului de a fi afectate de sărăcie energetică sau sunt mai susceptibile de a suferi efectele acesteia.

(7)Statele membre acordă sprijin organismelor publice. Fără a aduce atingere normelor privind ajutoarele de stat, un astfel de sprijin poate include sprijin financiar şi tehnic, cu scopul de a adopta măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi de a încuraja organismele publice să ia în considerare şi alte beneficii pe lângă economiile de energie, de exemplu calitatea mediului interior, inclusiv la nivel regional şi local, prin furnizarea de orientări, prin promovarea consolidării competenţelor, a dobândirii de competenţe şi a oportunităţilor de formare, precum şi prin încurajarea cooperării între organismele publice.

Art. 6: Rolul de exemplu al clădirilor organismelor publice

(1)Fără a aduce atingere articolului 7 din Directiva 2010/31/UE, fiecare stat membru se asigură că cel puţin 3 % din suprafaţa totală a clădirilor încălzite şi/sau răcite, care sunt deţinute de organisme publice se renovează în fiecare an pentru a fi transformate cel puţin în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero sau în clădiri cu emisii zero, conform articolului 9 din Directiva 2010/31/UE.

În cazul în care ocupă o clădire pe care nu o deţin, organismele publice negociază cu proprietarul acesteia, în special atunci când survine un moment de cotitură, cum ar fi reînnoirea contractului de închiriere, schimbarea destinaţiei sau lucrări importante de reparare sau întreţinere, cu scopul de a stabili clauze contractuale prin care aceasta să devină cel puţin o clădire al cărei consum de energie este aproape egal cu zero sau o clădire al cărei consum de energie este zero.

(2)Statele membre pot aplica cerinţe mai puţin stricte decât cele prevăzute la alineatul (1) pentru următoarele categorii de clădiri:

c)clădiri utilizate ca lăcaşuri de cult şi pentru activităţi cu caracter religios.

Statele membre pot decide să nu renoveze nicio clădire care nu este menţionată la primul paragraf de la prezentul alineat până la nivelul prevăzut la alineatul (1) în cazul în care consideră că nu este fezabil din punct de vedere tehnic, economic sau funcţional ca respectiva clădire să fie transformată într-o clădire al cărei consum de energie este aproape egal cu zero. În cazul în care decid astfel, statele membre nu iau în calcul renovarea clădirii respective pentru îndeplinirea cerinţei prevăzute la alineatul (1).

(3)Pentru a obţine cât mai devreme economii de energie şi a oferi un stimulent pentru acţiuni timpurii, un stat membru care renovează peste 3 % din suprafaţa totală a clădirilor de pe teritoriul său în conformitate cu alineatul (1), în orice an până la 31 decembrie 2026, poate contabiliza excedentul în cadrul ratei anuale de renovare corespunzătoare oricăruia dintre următorii trei ani. Un stat membru care renovează mai mult de 3 % din suprafaţa totală a clădirilor de pe teritoriul său începând cu 1 ianuarie 2027 poate contabiliza excedentul în cadrul ratei anuale de renovare corespunzătoare următorilor doi ani.

(4)Statele membre pot contabiliza, în cadrul ratei anuale de renovare a clădirilor, clădirile noi deţinute pentru a înlocui clădiri specifice ale organismelor publice, care au fost demolate în oricare din cei doi ani precedenţi. Acest lucru se aplică numai în cazul în care ar fi mai eficiente din punctul de vedere al costurilor şi mai sustenabile din punctul de vedere al economiilor de energie şi al reducerilor de emisii de CO2 pe durata ciclului de viaţă realizate, comparativ cu renovarea clădirilor respective. Criteriile generale, metodologia şi procedurile pentru a determina aceste cazuri excepţionale sunt stabilite în mod clar şi publicate de fiecare stat membru.

(5)Până la 11 octombrie 2025, în sensul prezentului articol, statele membre întocmesc, pun la dispoziţia publicului şi asigură accesul acestuia la un inventar al clădirilor încălzite şi/sau răcite, care sunt deţinute sau ocupate de organisme publice şi care au o suprafaţă totală utilă mai mare de 250 m². Statele membre actualizează acest inventar cel puţin o dată la doi ani. Inventarul este legat de prezentarea generală a parcului imobiliar efectuată în cadrul planurilor naţionale de renovare a clădirilor în conformitate cu Directiva 2010/31/UE şi bazele de date relevante.

(6)Statele membre pot decide să aplice o abordare alternativă celei prevăzute la alineatele (1)-(4) în scopul de a obţine, în fiecare an, o cantitate de economii de energie în clădirile organismelor publice care să fie cel puţin echivalentă cu cantitatea stabilită la alineatul (1).

b)estimează economiile de energie pe care le-ar genera aplicarea alineatelor (1)-(4) prin utilizarea unor valori standard adecvate pentru consumul de energie al clădirilor de referinţă ale organismelor publice, înainte şi după renovarea care vizează transformarea lor în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero astfel cum sunt menţionate în Directiva 2010/31/UE.

Art. 7: Achiziţii publice

(1)Statele membre se asigură că autorităţile contractante şi entităţile contractante, atunci când încheie contracte de achiziţii publice şi concesiuni cu o valoare mai mare sau egală cu pragurile stabilite la articolul 8 din Directiva 2014/23/UE, la articolul 4 din Directiva 2014/24/UE şi la articolul 15 din Directiva 2014/25/UE, achiziţionează doar produse, servicii, clădiri şi lucrări cu performanţe înalte de eficienţă energetică în conformitate cu cerinţele menţionate în anexa IV la prezenta directivă, cu excepţia cazului în care acest lucru nu este fezabil din punct de vedere tehnic.

(2)Obligaţiile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică în cazul în care subminează siguranţa publică sau împiedică răspunsul la situaţiile de urgenţă de sănătate publică. Obligaţiile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol se aplică în cazul contractelor forţelor armate numai în măsura în care aplicarea acestora nu generează un conflict cu natura şi obiectivul principal ale activităţilor forţelor armate. Obligaţiile nu se aplică contractelor de furnizare de echipamente militare, astfel cum sunt definite în Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³⁹).

(4)Fără a aduce atingere alineatului (1) de la prezentul articol, atunci când achiziţionează un pachet de produse reglementat integral de un act delegat adoptat în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1369, statele membre pot solicita ca eficienţa energetică totală să aibă prioritate asupra eficienţei energetice a produselor individuale din pachetul respectiv, prin achiziţionarea pachetului de produse care respectă criteriul apartenenţei la cea mai înaltă clasă de eficienţă energetică disponibilă.

(5)Statele membre pot impune autorităţilor contractante şi entităţilor contractante, atunci când acestea încheie contracte astfel cum se menţionează la alineatul (1) de la prezentul articol, să ia în considerare în cadrul practicilor de achiziţii publice, acolo unde este necesar, aspecte mai ample de sustenabilitate, sociale, de mediu şi legate de economia circulară, în vederea atingerii obiectivelor Uniunii privind decarbonizarea şi reducerea la zero a poluării. Acolo unde este necesar şi în conformitate cu anexa IV, statele membre impun autorităţilor contractante şi entităţilor contractante să ia în considerare criteriile Uniunii privind achiziţiile publice verzi sau criteriile naţionale echivalente disponibile.

Pentru a asigura transparenţa în ceea ce priveşte aplicarea cerinţelor de eficienţă energetică în cadrul procesului de achiziţii publice, statele membre se asigură că autorităţile contractante şi entităţile contractante pun la dispoziţia publicului informaţii cu privire la impactul asupra eficienţei energetice al contractelor cu o valoare mai mare sau egală cu pragurile menţionate la alineatul (1), prin publicarea informaţiilor respective în anunţurile aferente din baza de date electronică zilnică a licitaţiilor (Tenders Electronic Daily – TED), în conformitate cu Directivele 2014/23/UE, 2014/24/UE şi 2014/25/UE şi cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1780 al Comisiei (⁴⁰). Autorităţile contractante pot decide să impună ofertanţilor să divulge informaţii cu privire la potenţialul de încălzire globală pe durata ciclului de viaţă, la utilizarea de materiale cu emisii reduse de carbon şi la circularitatea materialelor utilizate pentru o clădire nouă şi pentru o clădire care trebuie renovată. Autorităţile contractante pot pune informaţiile respective la dispoziţia publicului, în vederea contractelor, în special în ceea ce priveşte clădirile noi cu o suprafaţă de peste 2 000 m².

Statele membre sprijină autorităţile contractante şi entităţile contractante în ceea ce priveşte adoptarea cerinţelor de eficienţă energetică, inclusiv la nivel regional şi local, prin furnizarea de norme şi orientări clare, inclusiv metodologii privind evaluarea costurilor pe ciclu de viaţă, a efectelor asupra mediului şi a costurilor de mediu, prin instituirea unor centre de sprijin pentru competenţe, prin încurajarea cooperării între autorităţile contractante, inclusiv la nivel transfrontalier, şi prin utilizarea achiziţiilor publice agregate şi digitale acolo unde este posibil.

(7)Statele membre stabilesc dispoziţiile juridice şi de reglementare, precum şi practicile administrative privind achiziţiile publice şi bugetele şi exerciţiile financiare anuale, care sunt necesare pentru a se asigura că autorităţile contractante individuale nu sunt împiedicate să facă investiţii menite să îmbunătăţească eficienţa energetică şi nici să utilizeze contracte de performanţă energetică şi mecanisme de finanţare de la surse terţe pe o bază contractuală pe termen lung.

(8)Statele membre elimină toate barierele de reglementare sau de altă natură din calea eficienţei energetice, în special în ceea ce priveşte dispoziţiile juridice şi de reglementare, precum şi practicile administrative privind achiziţiile publice şi bugetele şi exerciţiile financiare anuale, cu scopul de a se asigura că organismele publice individuale nu sunt împiedicate să facă investiţii menite să îmbunătăţească eficienţa energetică şi nici să utilizeze contracte de performanţă energetică şi mecanisme de finanţare de la surse terţe pe o bază contractuală pe termen lung.

CAPITOLUL III:CONSUMUL ENERGETIC EFICIENT

Art. 8: Obligaţia privind economiile de energie

(1)Statele membre realizează economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale cel puţin echivalente cu:

b)noi economii în fiecare an, de la 1 ianuarie 2021 până la 31 decembrie 2030, de:

(2)Statele membre obţin cantitatea obligatorie de economii de energie în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol fie prin stabilirea unei scheme de obligaţii în materie de eficienţă energetică, astfel cum este menţionată la articolul 9, fie prin adoptarea unor măsuri de politică alternative, astfel cum sunt menţionate la articolul 10. Statele membre pot realiza o combinaţie între o schemă de obligaţii în materie de eficienţă energetică şi măsuri de politică alternative. Statele membre se asigură că economiile de energie rezultate în urma măsurilor de politică menţionate la articolele 9 şi 10 şi la articolul 30 alineatul (14) sunt calculate în conformitate cu anexa V.

(3)Statele membre pun în aplicare scheme de obligaţii în materie de eficienţă energetică, măsuri de politică alternative sau o combinaţie a acestora, ori programe sau măsuri finanţate dintr-un fond naţional pentru eficienţă energetică, cu prioritate, dar nu exclusiv, în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale. Statele membre se asigură că măsurile de politică puse în aplicare în temeiul prezentului articol nu au efecte negative asupra persoanelor respective. Dacă este cazul, statele membre utilizează în mod optim finanţarea, inclusiv finanţarea publică, mecanismele de finanţare stabilite la nivelul Uniunii şi veniturile obţinute din certificatele de emisii, în temeiul articolului 24 alineatul (3) litera (b), cu scopul de a elimina efectele negative şi de a asigura o tranziţie energetică justă şi incluzivă.

Statele membre stabilesc şi ating o cotă din cantitatea obligatorie de economii de energie cumulate la nivelul utilizării finale în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale. Această cotă este cel puţin egală cu proporţia gospodăriilor afectate de sărăcie energetică, potrivit evaluării din planurile lor naţionale privind energia şi clima elaborate în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) 2018/1999. La evaluarea ponderii sărăciei energetice în planurile lor naţionale privind energia şi clima, statele membre iau în considerare indicatorii următori:

d)rata riscului de sărăcie (anchetele Eurostat, SILC şi ECHP [ilc_li02]) (punctul-limită: 60 % din venitul echivalent median după transferurile sociale).

În cazul în care un stat membru nu a notificat proporţia de gospodării afectate de sărăcie energetică potrivit evaluării din planul său naţional privind energia şi clima, cota din cantitatea obligatorie de economii de energie cumulate la nivelul utilizării finale în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale este cel puţin egală cu media aritmetică a valorilor indicatorilor menţionaţi la al treilea paragraf pentru anul 2019 sau, dacă acestea nu sunt disponibile pentru 2019, cu extrapolarea liniară a valorilor indicatorilor respectivi pentru ultimii trei ani pentru care aceste valori sunt disponibile.

(4)Statele membre includ informaţii privind indicatorii aplicaţi, media aritmetică a valorilor acestora şi rezultatul măsurilor de politică stabilite în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol în versiunile actualizate ale planurilor lor naţionale integrate privind energia şi clima, transmise în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, în planurile lor naţionale integrate ulterioare privind energia şi clima, notificate în temeiul articolelor 3 şi 7-12 din regulamentul respectiv, precum şi în rapoartele naţionale intermediare conexe privind energia şi clima, transmise în temeiul articolului 17 din regulamentul respectiv.

(5)Statele membre pot lua în calcul economiile de energie care rezultă în urma măsurilor de politică, indiferent dacă au fost introduse până la 31 decembrie 2020 sau după această dată, cu condiţia ca măsurile respective să ducă la noi acţiuni individuale care să fie întreprinse după 31 decembrie 2020. Economiile de energie realizate în orice perioadă de obligaţii nu sunt luate în calcul la determinarea cantităţii de economii de energie obligatorii pentru perioadele anterioare de obligaţii stabilite la alineatul (1).

(6)Cu condiţia să îşi fi îndeplinit cel puţin obligaţia privind economiile cumulate de energie la nivelul utilizării finale, menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) punctul (i), statele membre pot calcula cantitatea obligatorie de economii de energie menţionată la punctul respectiv prin unul sau mai multe dintre următoarele mijloace:

(7)În cazul în care utilizează oricare dintre posibilităţile prevăzute la alineatul (6) privind economiile de energie obligatorii menţionate la alineatul (1) primul paragraf litera (b) punctul (i), statele membre stabilesc:

(8)Sub rezerva alineatului (9), fiecare stat membru poate:

c)să includă în calculul cantităţii obligatorii de economii de energie menţionate la alineatul (1) primul paragraf litera (a) şi litera (b) punctul (i) economiile de energie realizate în sectoarele transformării, distribuţiei şi transportului de energie, inclusiv în infrastructurile eficiente de încălzire şi de răcire centralizată, ca urmare a punerii în aplicare a cerinţelor prevăzute la articolul 25 alineatul (4), la articolul 26 alineatul (7) litera (a) şi la articolul 27 alineatele (1), (5)-(9) şi (11). Statele membre informează Comisia cu privire la măsurile lor de politică preconizate în temeiul prezentei litere pentru perioada 1 ianuarie 2021-31 decembrie 2030, ca parte a planurilor lor naţionale integrate privind energia şi clima notificate în temeiul articolului 3 şi al articolelor 7-12. Impactul respectivelor măsuri se calculează în conformitate cu anexa V şi se include în planurile respective;

g)să includă în calculul cantităţii obligatorii de economii de energie în temeiul alineatului (1) primul paragraf litera (a) şi litera (b) punctul (i) economiile de energie care depăşesc economiile obligatorii de energie pentru perioada de obligaţii cuprinsă între 1 ianuarie 2014 şi 31 decembrie 2020, cu condiţia ca economiile respective să rezulte din acţiuni individuale derulate în temeiul măsurilor de politică menţionate la articolele 9 şi 10, notificate de către statele membre în cadrul planurilor lor de acţiune naţionale privind eficienţa energetică şi raportate în rapoartele lor intermediare în conformitate cu articolul 26.

(9)Statele membre aplică şi calculează efectul opţiunilor selectate în temeiul alineatului (8) pentru perioada menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (a) şi litera (b) punctul (i) separat:

b)pentru calculul cantităţii obligatorii de economii de energie pentru perioada de obligaţii menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) punctul (i), statele membre pot utiliza opţiunile enumerate la alineatul (8) literele (b)-(g), cu condiţia ca acţiunile individuale menţionate la alineatul (8) litera (d) să continue să aibă un impact verificabil şi măsurabil după 31 decembrie 2020. Toate opţiunile selectate în temeiul alineatului (8), cumulate, nu conduc la o reducere cu mai mult de 35 % a cantităţii de economii de energie calculate în conformitate cu alineatele (6) şi (7).

Indiferent dacă statele membre exclud parţial sau total energia utilizată în transporturi din scenariul lor de referinţă pentru calcul sau utilizează oricare dintre opţiunile enumerate la alineatul (8), acestea se asigură că cantitatea netă calculată de noi economii care trebuie obţinută în consumul final de energie în perioada de obligaţii menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) punctul (i) cuprinsă între 1 ianuarie 2021 şi 31 decembrie 2023 nu este mai scăzută decât cantitatea care rezultă din aplicarea ratei anuale de economisire menţionate la punctul respectiv.

(10)Statele membre descriu în versiunile actualizate ale planurilor lor naţionale integrate privind energia şi clima transmise în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, în planurile lor naţionale integrate ulterioare privind energia şi clima notificate în temeiul articolelor 3 şi 7-12 din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi în conformitate cu anexa III la Regulamentul (UE) 2018/1999, precum şi în rapoartele intermediare corespunzătoare, calculul cantităţii de economii de energie care trebuie obţinută în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2021 şi 31 decembrie 2030 şi, dacă este cazul, explică modul în care au fost stabilite rata anuală de economisire şi nivelul de referinţă pentru calcul, precum şi modul şi măsura în care au fost aplicate opţiunile menţionate la alineatul (8) de la prezentul articol.

(11)Statele membre notifică Comisiei cantitatea de economii de energie obligatorii menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) şi la alineatul (3) de la prezentul articol, o descriere a măsurilor de politică ce urmează să fie puse în aplicare pentru realizarea cantităţii totale obligatorii a economiilor cumulate de energie la nivelul utilizării finale, precum şi metodologiile lor de calcul în temeiul anexei V la prezenta directivă, ca parte a versiunilor actualizate ale planurilor lor naţionale integrate privind energia şi clima transmise în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi ca parte a planurilor lor naţionale integrate privind energia şi clima notificate în temeiul articolelor 3 şi 7-12 din Regulamentul (UE) 2018/1999. Statele membre utilizează modelul de raportare furnizat statelor membre de către Comisie.

(12)În cazul în care, pe baza evaluării rapoartelor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2018/1999 sau pe baza proiectului de versiune actualizată sau a versiunii actualizate finale a celui mai recent plan naţional integrat privind energia şi clima transmis în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 sau pe baza evaluării proiectelor de planuri naţionale integrate ulterioare privind energia şi clima notificate în temeiul articolelor 3 şi 7-12 din Regulamentul (UE) 2018/1999 sau a versiunilor finale ale acestora, Comisia concluzionează că măsurile de politică nu asigură realizarea cantităţii obligatorii de economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale până la încheierea perioadei de obligaţii, Comisia poate adresa recomandări în conformitate cu articolul 34 din Regulamentul (UE) 2018/1999 statelor membre ale căror măsuri de politică consideră că sunt insuficiente pentru a asigura îndeplinirea obligaţiilor lor privind economiile de energie.

(13)În cazul în care un stat membru nu a realizat economiile obligatorii cumulate de energie la nivelul utilizării finale până la încheierea fiecărei perioade de obligaţii prevăzute la alineatul (1), statul membru respectiv realizează economiile de energie rămase, în plus faţă de economiile cumulate de energie obligatorii la nivelul utilizării finale, până la încheierea următoarei perioade de obligaţii.

(14)În cadrul versiunilor actualizate ale planurilor lor naţionale privind energia şi clima transmise în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, al rapoartelor lor naţionale intermediare relevante privind energia şi clima transmise în temeiul articolului 17 din regulamentul respectiv şi al planurilor lor naţionale integrate ulterioare privind energia şi clima notificate în temeiul articolelor 3 şi 7-12 din regulamentul respectiv, statele membre demonstrează, incluzând după caz dovezi şi calcule:

Art. 9: Scheme de obligaţii în materie de eficienţă energetică

(1)În cazul în care statele membre decid să îşi îndeplinească obligaţiile de a realiza cantitatea de economii obligatorie conform articolului 8 alineatul (1) printr-o schemă de obligaţii în materie de eficienţă energetică, acestea se asigură că părţile obligate menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol care activează pe teritoriul fiecărui stat membru îndeplinesc, fără a aduce atingere articolului 8 alineatele (8) şi (9), cerinţa privind economiile cumulate de energie la nivelul utilizării finale, astfel cum este prevăzută la articolul 8 alineatul (1).

(3)Statele membre desemnează, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, părţile obligate din rândul operatorilor de transport şi de sistem, al operatorilor de distribuţie, al distribuitorilor de energie, al societăţilor de vânzare cu amănuntul a energiei şi al distribuitorilor de combustibil utilizat în transporturi sau al comercianţilor care vând cu amănuntul combustibil utilizat în transporturi, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor. Cantitatea de economii de energie necesară pentru îndeplinirea obligaţiei se realizează de părţile obligate în rândul clienţilor finali, desemnaţi de statul membru, în mod independent de calculul efectuat în temeiul articolului 8 alineatul (1) sau, dacă statele membre decid astfel, prin intermediul economiilor certificate provenind de la alte părţi, astfel cum se prevede la alineatul (11) litera (a) de la prezentul articol.

(5)Statele membre pot impune părţilor obligate să atingă o cotă din obligaţia lor privind economiile de energie în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale. De asemenea, statele membre pot impune părţilor obligate să îndeplinească obiective în materie de reducere a costurilor energiei, cu condiţia ca acestea să conducă la economii de energie la nivelul utilizării finale şi să fie calculate în conformitate cu anexa V, şi să realizeze economii de energie prin promovarea măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice, inclusiv a măsurilor de sprijin financiar care vizează atenuarea efectelor preţului carbonului asupra IMM-urilor şi asupra microîntreprinderilor.

(6)Statele membre pot impune părţilor obligate să colaboreze cu serviciile sociale, cu autorităţile regionale şi cu autorităţile locale sau municipale pentru a promova măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale. Aceasta include identificarea şi abordarea necesităţilor specifice ale grupurilor care sunt în mod special supuse riscului de sărăcie energetică sau mai susceptibile de a suferi efectele acesteia. Pentru a proteja persoanele afectate de sărăcie energetică, clienţii vulnerabili şi, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuinţe sociale, statele membre încurajează părţile obligate să realizeze acţiuni precum renovarea clădirilor, inclusiv a locuinţelor sociale, înlocuirea aparatelor, sprijin şi stimulente financiare pentru măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice, în conformitate cu schemele naţionale de finanţare şi de sprijin, sau audituri energetice. Statele membre asigură eligibilitatea măsurilor pentru unităţile individuale situate în clădiri cu mai multe apartamente.

(7)Atunci când aplică alineatele (5) şi (6), statele membre impun părţilor obligate să raporteze anual cu privire la economiile de energie pe care le realizează ca urmare a acţiunilor promovate în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale şi solicită informaţii statistice agregate cu privire la clienţii lor finali, identificând modificările survenite în economiile de energie faţă de informaţiile transmise anterior, precum şi cu privire la sprijinul tehnic şi financiar acordat.

(8)Statele membre exprimă cantitatea obligatorie de economii de energie care revine fiecărei părţi obligate în termeni de consum de energie primară sau de consum final de energie. Metoda selectată pentru exprimarea cantităţii obligatorii de economii de energie este utilizată, de asemenea, la calcularea economiilor declarate de părţile obligate. La convertirea cantităţii de economii de energie, se aplică valorile puterii calorifice nete stabilite în anexa VI la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei (⁴¹) şi factorul de energie primară în temeiul articolului 31, cu excepţia cazului în care poate fi justificată aplicarea altor factori de conversie.

(9)Statele membre stabilesc sisteme de măsurare, de control şi de verificare pentru efectuarea unei verificări documentate în scris a cel puţin unei părţi semnificative şi a unui eşantion reprezentativ din punct de vedere statistic din măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice instituite de către părţile obligate. Măsurarea, controlul şi verificarea în cauză se realizează în mod independent faţă de părţile obligate. În cazul în care o entitate este parte obligată în cadrul unei scheme naţionale de obligaţii în materie de eficienţă energetică în temeiul articolului 9 şi al EU ETS în sectorul clădirilor şi al transportului rutier în conformitate cu Directiva 2003/87/CE, sistemul de monitorizare şi de verificare asigură faptul că preţul carbonului transferat în momentul eliberării combustibilului pentru consum în conformitate cu Directiva 2003/87/CE este luat în considerare la calcularea şi raportarea economiilor de energie rezultate din măsurile de economisire a energiei adoptate de entitatea respectivă.

(11)În cadrul schemei de obligaţii în materie de eficienţă energetică, statele membre pot autoriza părţile obligate să realizeze următoarele:

b)să ia în calcul economiile obţinute într-un anumit an ca şi când acestea ar fi fost obţinute în oricare dintre cei patru ani anteriori sau în oricare dintre următorii trei ani, atât timp cât nu se depăşeşte sfârşitul perioadelor de obligaţii stabilite la articolul 8 alineatul (1).

Art. 10: Măsuri de politică alternative

(2)Pentru toate măsurile în afara celor referitoare la impozitare, statele membre instituie sisteme de măsurare, de control şi de verificare prin care se efectuează o verificare documentată în scris a cel puţin unei părţi semnificative şi a unui eşantion reprezentativ din punct de vedere statistic din măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice puse în practică de către părţile participante sau mandatate. Măsurarea, controlul şi verificarea se realizează în mod independent faţă de părţile participante sau mandatate.

Art. 11: Sisteme de gestionare a energiei şi audituri energetice

(1)Statele membre se asigură că întreprinderile cu un consum de energie mediu anual mai mare de 85 TJ, în cursul perioadei anterioare de trei ani, pentru ansamblul purtătorilor de energie, pun în aplicare un sistem de gestionare a energiei. Sistemul de gestionare a energiei este certificat de un organism independent în conformitate cu standardele europene sau internaţionale relevante.

(2)Statele membre se asigură că întreprinderile cu un consum de energie mediu anual mai mare de 10 TJ în cursul perioadei anterioare de trei ani, pentru ansamblul purtătorilor de energie, care nu pun în aplicare un sistem de gestionare a energiei fac obiectul unui audit energetic.

b)fie puse în aplicare şi supravegheate de către autorităţi independente în temeiul legislaţiei naţionale.

(3)În cazul în care, într-un an dat, o întreprindere menţionată la alineatul (1) are un consum anual mai mare de 85 TJ, iar o întreprindere menţionată la alineatul (2) are un consum anual mai mare de 10 TJ, statele membre se asigură că informaţiile respective sunt puse la dispoziţia autorităţilor naţionale responsabile cu punerea în aplicare a prezentului articol. În acest scop, statele membre pot promova utilizarea unei platforme noi sau existente pentru a facilita colectarea datelor solicitate la nivel naţional.

(5)Statele membre promovează, pentru toţi clienţii finali, disponibilitatea auditurilor energetice de înaltă calitate, eficiente din punctul de vedere al costurilor şi:

b)puse în aplicare şi supravegheate de către autorităţi independente în temeiul legislaţiei naţionale.

Pentru a asigura calitatea ridicată a auditurilor energetice şi a sistemelor de gestionare a energiei, statele membre stabilesc criterii minime transparente şi nediscriminatorii pentru auditurile energetice, în conformitate cu anexa VI şi luând în considerare standardele europene sau internaţionale relevante. Statele membre desemnează o autoritate competentă sau un organism competent pentru a asigura respectarea termenelor pentru efectuarea auditurilor energetice prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol şi aplicarea corectă a criteriilor minime prevăzute în anexa VI.

(6)Statele membre dezvoltă programe cu scopul de a încuraja şi de a oferi sprijin tehnic IMM-urilor care nu intră sub incidenţa alineatului (1) sau (2) pentru a se supune auditurilor energetice şi a pune ulterior în aplicare recomandările formulate ca urmare a acestor audituri.

Pe baza unor criterii transparente şi nediscriminatorii şi fără a aduce atingere dreptului Uniunii privind ajutorul de stat, statele membre pot să instituie mecanisme pentru a furniza audituri energetice, cum ar fi centre de audit energetic pentru IMM-uri şi microîntreprinderi, cu condiţia ca aceste mecanisme să nu concureze cu auditorii privaţi. Statele membre pot prevedea, de asemenea, şi alte scheme de sprijin pentru IMM-uri, inclusiv în cazul în care acestea au încheiat acorduri voluntare, pentru a acoperi costurile auditurilor energetice şi ale punerii în aplicare a recomandărilor extrem de eficiente din punctul de vedere al costurilor formulate în urma auditurilor energetice, în cazul în care măsurile propuse în recomandările respective sunt puse în aplicare.

(7)Statele membre se asigură că programele menţionate la alineatul (6) includ sprijin pentru IMM-uri în ceea ce priveşte cuantificarea în activitatea lor a multiplelor beneficii ale măsurilor de eficienţă energetică, elaborarea de foi de parcurs privind eficienţa energetică şi dezvoltarea reţelelor de eficienţă energetică pentru IMM-uri, facilitate de experţi independenţi.

(9)Se consideră că auditurile energetice respectă alineatul (2) în cazul în care sunt:

(12)Auditurile energetice pot fi de sine stătătoare sau pot face parte dintr-un audit de mediu mai vast. Statele membre pot solicita ca auditul energetic să includă o evaluare a fezabilităţii tehnice şi economice a racordării la o reţea de încălzire sau de răcire centralizată existentă sau preconizată.

Art. 12: Centrele de date

(1)Până la 15 mai 2024 şi ulterior în fiecare an, statele membre solicită proprietarilor şi operatorilor centrelor de date de pe teritoriul lor care au un necesar de energie electrică instalată pentru infrastructura tehnologiei informaţiei (TI) de cel puţin 500 kW să pună la dispoziţia publicului informaţiile prevăzute în anexa VII, cu excepţia informaţiilor care intră sub incidenţa dreptului Uniunii şi a dreptului intern care protejează secretele comerciale şi de afaceri şi confidenţialitatea.

(5)Până la 15 mai 2025, Comisia evaluează datele disponibile privind eficienţa energetică a centrelor de date, care îi sunt transmise în temeiul alineatelor (1) şi (3), şi prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului, însoţit, după caz, de propuneri legislative care conţin măsuri suplimentare de îmbunătăţire a eficienţei energetice, incluzând standarde minime de performanţă şi o evaluare a fezabilităţii tranziţiei către un sector al centrelor de date cu zero emisii nete, în strânsă consultare cu părţile interesate relevante. Astfel de propuneri pot stabili un interval de timp în care centrele de date existente trebuie să atingă performanţa minimă.

Art. 13: Contorizarea gazelor naturale

(1)Statele membre se asigură că, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, rezonabil din punct de vedere financiar şi proporţional în raport cu eventualele economii de energie, clienţii finali pentru gaze naturale dispun de contoare individuale la preţuri competitive, care reflectă cu acurateţe consumul real de energie al clientului final şi care furnizează informaţii privind momentul efectiv al utilizării.

(2)În cazul şi în măsura în care statele membre implementează sisteme de contorizare inteligentă şi introduc contoare inteligente de gaze naturale în conformitate cu Directiva 2009/73/CE:

Art. 14: Contorizarea încălzirii, a răcirii şi a apei calde menajere

Art. 15: Subcontorizarea şi repartizarea costurilor pentru încălzire, pentru răcire şi pentru apa caldă menajeră

(1)În clădirile cu mai multe apartamente şi în clădirile mixte dotate cu o sursă centrală de încălzire sau de răcire sau alimentate de sisteme de încălzire sau de răcire centralizată, se instalează contoare individuale pentru a măsura consumul de încălzire, de răcire sau de apă caldă menajeră pentru fiecare unitate a clădirii, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic şi eficient din punctul de vedere al costurilor, în sensul că este proporţional în raport cu posibilele economii de energie.

În cazul în care utilizarea de contoare individuale nu este fezabilă din punct de vedere tehnic sau nu este eficientă din punctul de vedere al costurilor pentru contorizarea consumului în fiecare unitate a clădirii, se utilizează repartitoare individuale de costuri pentru energia termică pentru a măsura consumul de energie termică la fiecare corp de încălzire, cu excepţia cazului în care statul membru în cauză demonstrează că instalarea unor astfel de repartitoare de costuri nu ar fi eficientă din punctul de vedere al costurilor. În aceste cazuri, pot fi avute în vedere metode alternative eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru măsurarea consumului de energie termică. Criteriile generale, metodologia şi procedurile pentru a determina lipsa de fezabilitate tehnică şi de eficienţă din punctul de vedere al costurilor sunt stabilite în mod clar şi publicate de fiecare stat membru.

(3)În cazul în care clădirile cu mai multe apartamente sau clădirile mixte sunt alimentate de la reţele de încălzire sau de răcire centralizată sau în cazul în care prevalează sistemele comune proprii de încălzire sau de răcire pentru astfel de clădiri, statele membre se asigură că sunt instituite norme naţionale transparente şi disponibile publicului privind repartizarea costurilor pentru consumul de încălzire, de răcire şi de apă caldă menajeră în aceste clădiri, pentru a asigura transparenţa şi acurateţea contabilizării consumului individual. După caz, astfel de norme includ orientări privind modalitatea de repartizare a costurilor pentru energia care se utilizează pentru:

Art. 16: Cerinţele privind citirea la distanţă

Art. 17: Informaţii privind facturarea gazelor naturale

(1)În cazul în care clienţii finali nu dispun de contoare inteligente pentru gaze naturale, astfel cum se menţionează în Directiva 2009/73/CE, statele membre se asigură că informaţiile cu privire la facturarea gazelor naturale sunt fiabile, exacte şi au la bază consumul real, în conformitate cu anexa VIII punctul 1.1, atunci când acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic şi justificat din punct de vedere economic.

(2)Contoarele instalate în conformitate cu Directiva 2009/73/CE permit furnizarea de informaţii exacte privind facturarea, bazate pe consumul real. Statele membre asigură clienţilor finali posibilitatea de a accesa cu uşurinţă informaţii suplimentare referitoare la consumul anterior, care permit o autoverificare detaliată.

b)date detaliate în funcţie de perioada de utilizare pentru fiecare zi, săptămână, lună şi an.

(3)Indiferent dacă au fost instalate sau nu contoare inteligente, statele membre:

Art. 18: Informaţii privind facturarea şi consumul pentru încălzire, răcire şi pentru apa caldă menajeră

(1)Acolo unde sunt instalate contoare sau repartitoare de costuri pentru energia termică, statele membre se asigură că informaţiile privind facturarea şi consumul sunt fiabile, exacte şi au la bază consumul real sau citirea repartitoarelor de costuri pentru energia termică, în conformitate cu punctele 1 şi 2 din anexa IX pentru toţi utilizatorii finali.

În cazul în care un stat membru dispune în acest sens, obligaţia respectivă poate, mai puţin în ceea ce priveşte consumul subcontorizat bazat pe repartitoarele de costuri pentru energia termică conform articolului 15, să fie îndeplinită printr-un sistem de autocitire periodică de către clientul final sau utilizatorul final, prin care acesta îşi citeşte contorul şi transmite indexul. Factura se bazează pe o estimare a consumului sau pe o sumă forfetară numai în cazul în care clientul final sau utilizatorul final nu a transmis indexul contorului pentru o perioadă de facturare dată.

(2)Statele membre:

Art. 20: Costurile de acces la informaţiile privind contorizarea, facturarea şi consumul pentru încălzire, răcire şi apa caldă menajeră

(2)În pofida alineatului (1) din prezentul articol, repartizarea costurilor aferente informaţiilor privind facturarea pentru consumul individual de încălzire, răcire şi apă caldă menajeră în clădirile cu mai multe apartamente şi clădirile mixte, în conformitate cu articolul 15, se efectuează fără scop lucrativ. Costurile care rezultă din atribuirea acestei sarcini unei terţe părţi, precum un furnizor de servicii sau furnizorul local de energie, şi care acoperă contorizarea, alocarea şi contabilizarea consumului individual real în astfel de clădiri, pot fi transferate utilizatorilor finali, în măsura în care aceste costuri sunt rezonabile.

CAPITOLUL IV:INFORMAREA ŞI RESPONSABILIZAREA CONSUMATORILOR

Art. 21: Drepturi contractuale de bază privind încălzirea, răcirea şi apa caldă menajeră

(1)Fără a aduce atingere normelor Uniunii privind protecţia consumatorilor, în special Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴²) şi Directivei 93/13/CEE a Consiliului (⁴³), statele membre asigură garantarea drepturilor prevăzute la alineatele (2)-(9) din prezentul articol pentru clienţii finali şi, acolo unde sunt menţionaţi în mod explicit, pentru utilizatorii finali.

(2)Clienţii finali au dreptul de a încheia cu furnizorul lor un contract care să specifice:

i)datele de contact care permit clientului să identifice ghişeele unice relevante menţionate la articolul 22 alineatul (3) litera (a).

(3)Clienţilor finali li se notifică în mod corespunzător orice intenţie de modificare a condiţiilor contractuale. Furnizorii notifică clienţilor lor finali, într-un mod transparent şi uşor de înţeles, orice ajustare a preţului de furnizare, precum şi motivele şi condiţiile prealabile ale ajustării şi sfera de aplicare a acesteia, în mod direct şi în timp util, cu cel puţin două săptămâni şi, în ceea ce îi priveşte pe clienţii casnici, cu cel puţin o lună înainte de intrarea în vigoare a ajustării. Clienţii finali informează fără întârziere utilizatorii finali cu privire la noile condiţii.

(4)Furnizorii pun la dispoziţia clienţilor finali o gamă largă de modalităţi de plată. Aceste modalităţi de plată nu fac deosebire în mod nejustificat între clienţi. Orice diferenţă în ceea ce priveşte comisioanele aferente metodelor de plată sau sistemelor de plată anticipată este obiectivă, nediscriminatorie şi proporţională şi nu depăşeşte costurile directe suportate de beneficiarul plăţii pentru utilizarea unei anumite metode de plată sau a unui sistem de plată anticipată, în conformitate cu articolul 62 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴⁴).

(6)Clienţilor finali şi, după caz, utilizatorilor finali li se oferă termene şi condiţii generale echitabile şi transparente, care sunt prezentate într-un limbaj simplu şi lipsit de ambiguităţi şi care nu includ bariere necontractuale în calea exercitării drepturilor clienţilor, ca de exemplu documentaţia contractuală excesivă. Utilizatorilor finali li se acordă acces, la cerere, la respectivele termene şi condiţii generale. Clienţii finali şi utilizatorii finali sunt protejaţi împotriva metodelor de vânzare incorecte sau înşelătoare. Clienţilor finali cu handicap trebuie să li se ofere toate informaţiile relevante privind contractul lor cu furnizorul în formate accesibile.

Art. 22: Informare şi sensibilizare

(1)Statele membre, în cooperare cu autorităţile regionale şi locale, după caz, se asigură că informaţiile privind măsurile disponibile de îmbunătăţire a eficienţei energetice, acţiunile individuale şi cadrele financiare şi juridice sunt transparente, accesibile şi diseminate pe scară largă în rândul tuturor actorilor relevanţi de pe piaţă, precum clienţii finali, utilizatorii finali, organizaţiile de consumatori, reprezentaţii societăţii civile, comunităţile de energie din surse regenerabile şi comunităţile de energie ale cetăţenilor, autorităţile locale şi regionale, agenţiile energetice, furnizorii de servicii sociale, constructorii, arhitecţii, inginerii, auditorii de mediu şi energetici şi instalatorii de elemente ale clădirilor, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 9 din Directiva 2010/31/UE.

(2)Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a promova şi a facilita o utilizare eficientă a energiei de către clienţii finali şi de către utilizatorii finali. Aceste măsuri fac parte dintr-o strategie naţională precum planurile naţionale integrate privind energia şi clima prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/1999 sau strategia de renovare pe termen lung instituită în temeiul articolului 2a din Directiva 2010/31/UE.

(3)În sensul prezentului articol, măsurile menţionate la alineatul (2) includ crearea unui cadru favorabil pentru actorii de pe piaţă, precum cei menţionaţi la alineatul (1), în special în ceea ce priveşte:

a)crearea unor ghişee unice sau a unor mecanisme similare pentru furnizarea de consiliere şi asistenţă tehnică, administrativă şi financiară privind eficienţa energetică, precum verificări energetice pentru gospodării, renovarea energetică a clădirilor, informaţii privind înlocuirea sistemelor de încălzire vechi şi ineficiente cu dispozitive moderne şi mai eficiente şi adoptarea energiei din surse regenerabile şi a stocării de energie pentru clădiri de către clienţii finali şi de către utilizatorii finali, în special de către gospodării şi de către utilizatorii mici care nu sunt gospodării, de exemplu IMM-uri şi microîntreprinderi;

(4)În sensul prezentului articol, statele membre, în cooperare cu autorităţile competente şi, după caz, cu părţile interesate din sectorul privat, înfiinţează ghişee unice specializate sau mecanisme similare pentru furnizarea de consiliere tehnică, administrativă şi financiară în materie de eficienţă energetică. Aceste mecanisme:

b)furnizează sprijin global tuturor gospodăriilor, acordând o atenţie deosebită gospodăriilor afectate de sărăcie energetică şi clădirilor cu cele mai slabe performanţe, precum şi întreprinderilor acreditate şi instalatorilor care furnizează servicii de modernizare, adaptate la diferite tipologii de locuinţe şi la diferite zone geografice, şi oferă sprijin în diversele etape ale proiectului de modernizare, inclusiv pentru a facilita punerea în aplicare a unui standard minim de performanţă energetică în cazul în care un astfel de standard este prevăzut într-un act legislativ al Uniunii;

(5)După caz, ghişeele unice specifice menţionate la alineatul (4):

(6)Ghişeele unice menţionate la alineatul (4) oferă servicii specializate persoanelor afectate de sărăcie energetică, clienţilor vulnerabili şi persoanelor din gospodării cu venituri mici.

(8)Statele membre le asigură clienţilor finali, utilizatorilor finali, persoanelor afectate de sărăcie energetică, clienţilor vulnerabili şi, acolo unde este cazul, persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale accesul la mecanisme alternative simple, echitabile, transparente, independente, eficace şi eficiente de soluţionare a litigiilor privind drepturile şi obligaţiile prevăzute în prezenta directivă, prin intermediul unui mecanism independent, cum ar fi un mediator pentru energie sau un organism pentru consumatori, sau prin intermediul unei autorităţi de reglementare. În cazul în care clientul final este un consumator astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴⁵), aceste mecanisme alternative de soluţionare a litigiilor respectă cerinţele prevăzute în directiva respectivă. Mecanismele alternative de soluţionare a litigiilor deja existente în statele membre pot fi utilizate în scopul respectiv, cu condiţia să fie la fel de eficace.

(9)Fără a aduce atingere principiilor de bază ale legislaţiei lor privind proprietatea şi chiria, statele membre iau măsurile necesare pentru eliminarea barierelor de reglementare, precum şi a celor de altă natură apărute în calea eficienţei energetice, cu privire la motivaţiile divergente dintre proprietarii şi chiriaşii unei clădiri ori ai unei unităţi de clădire sau dintre proprietarii acestora, pentru a se evita ca părţile respective să renunţe la efectuarea de investiţii de îmbunătăţire a eficienţei energetice, pe care le-ar fi efectuat în alte condiţii, din cauza faptului că nu vor obţine beneficii individuale complete sau din cauza absenţei normelor privind împărţirea costurilor şi a beneficiilor între ele.

Măsurile de eliminare a acestor bariere pot include furnizarea de stimulente, abrogarea sau modificarea dispoziţiilor juridice sau de reglementare, adoptarea de orientări şi de comunicări interpretative, simplificarea procedurilor administrative, inclusiv a normelor şi măsurilor naţionale de reglementare a proceselor decizionale în cazul proprietăţilor cu mai mulţi proprietari, precum şi posibilitatea de a recurge la soluţii de finanţare oferite de terţi. Măsurile pot fi combinate cu asigurarea educării, formării profesionale şi informaţiilor specifice, precum şi a asistenţei tehnice în materie de eficienţă energetică furnizată actorilor de pe piaţă, precum cei menţionaţi la alineatul (1).

Statele membre iau măsuri adecvate pentru a sprijini dialogul multilateral între partenerii relevanţi, cum ar fi autorităţile locale şi regionale, partenerii sociali, organizaţiile de proprietari şi de chiriaşi, organizaţiile de consumatori, distribuitorii de energie sau întreprinderile de comercializare a energiei cu amănuntul, societăţile de servicii energetice (SSE), comunităţile de energie din surse regenerabile, comunităţile de energie ale cetăţenilor, autorităţile şi agenţiile publice, în scopul elaborării unor propuneri de măsuri, de stimulente şi de orientări acceptate de comun acord referitoare la motivaţiile divergente dintre proprietarii şi chiriaşii unei clădiri ori ai unei unităţi de clădire sau dintre proprietarii acestora.

Art. 23: Parteneriate pentru eficienţa energetică

(1)Până la 11 octombrie 2024, Comisia evaluează dacă eficienţa energetică este vizată de parteneriatele existente. În cazul în care evaluarea arată că eficienţa energetică nu este acoperită suficient de parteneriatele existente, Comisia stabileşte parteneriate sectoriale în materie de eficienţă energetică la nivelul Uniunii, cu subparteneriate pentru fiecare sector lipsă, reunind principalele părţi interesate, inclusiv partenerii sociali, în sectoare precum TIC, transporturi, finanţe şi construcţii, într-un mod incluziv şi reprezentativ.

(2)Parteneriatele menţionate la alineatul (1) urmăresc să faciliteze dialogurile privind tranziţia climatică şi energetică între actorii relevanţi şi să încurajeze sectoarele să elaboreze foi de parcurs pentru eficienţa energetică menite să cartografieze măsurile şi opţiunile tehnologice disponibile pentru realizarea de economii de energie, crearea de condiţii pentru energia din surse regenerabile şi decarbonizarea sectoarelor.

Art. 24: Responsabilizarea şi protejarea clienţilor vulnerabili şi reducerea sărăciei energetice

(1)Fără a aduce atingere politicilor lor naţionale în domeniul economic şi social şi obligaţiilor care le revin în temeiul dreptului Uniunii, statele membre iau măsurile adecvate pentru a responsabiliza şi a proteja persoanele afectate de sărăcie energetică, clienţii vulnerabili, persoanele din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuinţe sociale.

(2)Fără a aduce atingere politicilor lor naţionale în domeniul economic şi social şi obligaţiilor care le revin în temeiul dreptului Uniunii, statele membre pun în aplicare măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi măsuri conexe de protecţie sau de informare a consumatorilor, în special cele prevăzute la articolul 8 alineatul (3) şi la articolul 22 din prezenta directivă, ca prioritate în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale, pentru a atenua sărăcia energetică. Monitorizarea măsurilor respective şi raportarea cu privire la acestea se efectuează în cadrul cerinţelor de raportare existente prevăzute la articolul 24 din Regulamentul (UE) 2018/1999.

(3)Pentru a sprijini persoanele afectate de sărăcie energetică, clienţii vulnerabili, persoanele din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuinţe sociale, statele membre, după caz:

b)utilizează în mod optim finanţarea publică disponibilă la nivelul Uniunii şi la nivel naţional, inclusiv, acolo unde este cazul, contribuţia financiară primită de statele membre în cauză din Fondul pentru atenuarea impactului social al acţiunilor climatice în temeiul articolelor 9 şi 14 din Regulamentul (UE) 2023/955, precum şi veniturile obţinute din licitarea certificatelor în contextul comercializării certificatelor de emisii în temeiul EU ETS în conformitate cu Directiva 2003/87/CE pentru investiţii în măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice, ca acţiuni prioritare;

(4)Statele membre instituie o reţea de experţi din diverse sectoare, precum sectorul sănătăţii, cel al clădirilor şi sectorul social, pentru a dezvolta strategii de sprijinire a factorilor de decizie de la nivel local şi naţional în ceea ce priveşte punerea în aplicare a măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi a unor instrumente de asistenţă tehnică şi financiare menite să reducă sărăcia energetică sau încredinţează aceste sarcini unei reţele de experţi deja existente. Statele membre depun eforturi pentru a se asigura că componenţa reţelei de experţi garantează echilibrul de gen şi reflectă perspectivele tuturor persoanelor.

c)metode şi măsuri pentru a asigura un nivel abordabil al costurilor de trai, promovarea neutralităţii costurilor pentru locuinţe sau modalităţi de a garanta că fondurile publice investite în măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice aduc beneficii atât proprietarilor, cât şi chiriaşilor clădirilor sau ai unităţilor de clădiri, în special în ceea ce priveşte persoanele afectate de sărăcie energetică, clienţii vulnerabili, persoanele din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuinţe sociale;

CAPITOLUL V:EFICIENŢA APROVIZIONĂRII CU ENERGIE

Art. 25: Evaluarea şi planificarea serviciilor de încălzire şi răcire

(3)Pentru a realiza evaluarea cuprinzătoare menţionată la alineatul (1), statele membre efectuează o analiză costuri-beneficii la nivelul întregului lor teritoriu pe baza condiţiilor climatice, a fezabilităţii economice şi a nivelului de dotare tehnică. Analiza costuri-beneficii este capabilă să faciliteze identificarea soluţiilor celor mai eficiente din punctul de vedere al costurilor şi al resurselor în vederea satisfacerii necesităţilor de încălzire şi de răcire, ţinând seama de principiul "eficienţa energetică înainte de toate". Această analiză costuri-beneficii poate face parte dintr-o evaluare de mediu în conformitate cu Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴⁶).

(4)În cazul în care evaluarea cuprinzătoare menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol şi analiza menţionată la alineatul (3) de la prezentul articol identifică un potenţial pentru aplicarea cogenerării de înaltă eficienţă şi/sau a încălzirii şi răcirii centralizate eficiente din căldura reziduală, ale cărui beneficii depăşesc costurile, statele membre iau măsurile adecvate pentru dezvoltarea unei infrastructuri de încălzire şi răcire centralizată eficientă, pentru a încuraja dezvoltarea de instalaţii pentru utilizarea căldurii reziduale, inclusiv în sectorul industrial, şi/sau pentru a favoriza dezvoltarea cogenerării de înaltă eficienţă şi utilizarea sistemelor de încălzire şi răcire pe bază de căldură reziduală şi de surse regenerabile de energie, în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol şi cu articolul 26 alineatele (7) şi (9).

În cazul în care evaluarea cuprinzătoare menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol şi analiza menţionată la alineatul (3) de la prezentul articol nu identifică un potenţial ale cărui beneficii depăşesc costurile, inclusiv costurile administrative de realizare a analizei costuri-beneficii menţionate la articolul 26 alineatul (7), statul membru vizat, împreună cu autorităţile locale şi regionale, după caz, poate scuti instalaţiile de la aplicarea cerinţelor prevăzute în alineatele (1) şi (3) de la prezentul articol.

(5)Statele membre adoptă politici şi măsuri care să asigure realizarea potenţialului identificat în evaluările cuprinzătoare efectuate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol. Aceste politici şi măsuri includ cel puţin elementele stabilite în anexa X. Fiecare stat membru notifică politicile şi măsurile respective ca parte a versiunii actualizate a planului său naţional integrat privind energia şi clima prezentat în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, a planului său naţional integrat ulterior privind energia şi clima notificat în temeiul articolului 3 şi al articolelor 7-12 din regulamentul respectiv, precum şi a rapoartelor naţionale intermediare relevante privind energia şi clima transmise în temeiul regulamentului respectiv.

(6)Statele membre se asigură că autorităţile locale şi regionale pregătesc planurile locale privind încălzirea şi răcirea cel puţin în localităţile cu o populaţie totală de peste 45 000 de locuitori. Planurile respective ar trebui, cel puţin:

a)să se bazeze pe informaţiile şi pe datele furnizate în evaluările cuprinzătoare realizate în temeiul alineatului (1) şi să conţină estimarea şi cartografierea potenţialului de îmbunătăţire a eficienţei energetice, inclusiv prin pregătirea pentru încălzirea centralizată de joasă temperatură, cogenerarea de înaltă eficienţă şi recuperarea căldurii reziduale, şi a gradului de utilizare a energiei din surse regenerabile pentru încălzire şi răcire în zona respectivă;

l)să analizeze potenţialele sinergii cu planurile autorităţilor regionale sau locale învecinate, pentru a încuraja investiţiile comune şi rentabilitatea.

În acest scop, statele membre elaborează recomandări pentru a sprijini autorităţile regionale şi locale în ceea ce priveşte punerea în aplicare, la nivel regional şi la cel local, a politicilor şi măsurilor privind încălzirea şi răcirea eficiente din punct de vedere energetic şi bazate pe energie din surse regenerabile, utilizând potenţialul identificat. Statele membre sprijină autorităţile regionale şi locale în cea mai mare măsură posibilă, prin orice mijloace, inclusiv prin scheme de sprijin financiar şi de asistenţă tehnică. Statele membre se asigură că planurile privind încălzirea şi răcirea sunt aliniate la alte cerinţe în materie de planificare climatică, energetică şi de mediu locală, pentru a evita sarcinile administrative pentru autorităţile locale şi regionale şi pentru a încuraja punerea în aplicare efectivă a planurilor.

Art. 26: Furnizarea de încălzire şi răcire

(1)În scopul asigurării unui consum mai eficient de energie primară şi al măririi ponderii energiei din surse regenerabile la nivelul furnizării de încălzire şi răcire care intră în reţea, un sistem eficient de încălzire şi răcire centralizată îndeplineşte următoarele criterii:

b)de la 1 ianuarie 2028, un sistem care utilizează cel puţin 50 % energie din surse regenerabile, 50 % căldură reziduală, 50 % energie din surse regenerabile şi căldură reziduală, 80 % energie termică cogenerată de înaltă eficienţă sau cel puţin o combinaţie a acestor tipuri de energie termică care intră în reţea, unde ponderea energiei din surse regenerabile este de cel puţin 5 %, iar ponderea totală a energiei din surse regenerabile, a căldurii reziduale sau a energiei termice cogenerate de înaltă eficienţă este de cel puţin 50 %;

(2)Statele membre pot alege, de asemenea, ca alternativă la criteriile stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, criterii de performanţă în materie de durabilitate bazate pe cantitatea de emisii de GES generate de sistemul de încălzire şi răcire centralizată per unitate de căldură sau răcoare livrată clienţilor, luând în considerare măsurile puse în aplicare pentru îndeplinirea obligaţiei în temeiul articolului 24 alineatul (4) din Directiva (UE) 2018/2001. Pentru alegerea acestor criterii, un sistem eficient de încălzire şi răcire centralizată are următoarea cantitate maximă de emisii de GES per unitate de căldură sau răcoare livrată clienţilor:

(3)Statele membre pot alege să aplice criteriile privind emisiile de GES per unitate de căldură sau răcoare pentru orice perioadă dată menţionată la alineatul (2) literele (a)-(e) de la prezentul articol. În cazul în care aleg să facă acest lucru, statele membre notifică Comisiei alegerea lor până la 11 ianuarie 2024 pentru perioada menţionată la alineatul (2) litera (a) de la prezentul articol şi cu cel puţin şase luni înainte de începerea perioadelor relevante menţionate la alineatul (2) literele (b)-(e) de la prezentul articol. Notificarea respectivă include măsurile puse în aplicare pentru îndeplinirea obligaţiei în temeiul articolului 24 alineatul (4) din Directiva (UE) 2018/2001 dacă acestea nu au fost notificate deja în ultima versiune actualizată a planului lor naţional privind energia şi clima.

(4)Pentru ca un sistem de încălzire şi răcire centralizată să se califice drept eficient, statele membre se asigură că, în momentul construirii sale sau al reabilitării substanţiale a unităţilor sale de alimentare, sistemul de încălzire şi răcire centralizată îndeplineşte criteriile stabilite la alineatul (1) sau (2) aplicabile la data punerii în funcţiune sau a repunerii în funcţiune după reabilitare. În plus, statele membre se asigură că, în momentul construirii unui sistem de încălzire şi răcire centralizată sau în momentul reabilitării substanţiale a unităţilor de alimentare ale unui astfel de sistem:

(5)Statele membre se asigură că, începând de la 1 ianuarie 2025 şi ulterior o dată la cinci ani, operatorii tuturor sistemelor de încălzire şi răcire centralizată existente cu o producţie totală de căldură şi răcoare de peste 5 MW şi care nu îndeplinesc criteriile stabilite la alineatul (1) literele (b)-(e) pregătesc un plan pentru a asigura un consum mai eficient de energie primară, pentru a reduce pierderile de distribuţie şi pentru a mări ponderea energiei din surse regenerabile în furnizarea de încălzire şi răcire. Planul include măsuri vizând îndeplinirea criteriilor stabilite la alineatul (1) literele (b)-(e) şi necesită aprobarea de către autoritatea competentă.

(7)Pentru a evalua fezabilitatea economică a îmbunătăţirii eficienţei energetice în sectorul furnizării de încălzire şi de răcire, statele membre se asigură că se realizează o analiză costuri-beneficii la nivel de instalaţie, în conformitate cu anexa XI, în cazul în care următoarele instalaţii sunt nou planificate sau reabilitate substanţial:

d)un centru de date cu o energie de intrare nominală totală care depăşeşte nivelul de 1 MW, în vederea evaluării analizei cost-beneficiu, incluzând, dar fără a se limita la fezabilitatea tehnică, eficienţa din punctul de vedere al costurilor şi impactul asupra eficienţei energetice şi cererii locale de energie termică, inclusiv variaţia sezonieră, a utilizării căldurii reziduale pentru a satisface o cerere justificată din punct de vedere economic, precum şi a racordării instalaţiei respective la o reţea de încălzire centralizată sau la un sistem de răcire centralizată eficient/bazat pe surse regenerabile de energie sau la alte aplicaţii de recuperare a căldurii reziduale.

(8)Statele membre pot scuti de la aplicarea alineatului (7):

c)centrele de date a căror căldură reziduală este sau va fi utilizată într-o reţea de încălzire centralizată sau în mod direct pentru încălzirea spaţiilor, pentru pregătirea apei calde menajere sau în alte scopuri, în clădirea sau în grupul de clădiri ori în instalaţiile în care este situat centrul de date.

(10)Statele membre pot scuti anumite instalaţii individuale, pe baza criteriilor privind autorizarea sau a criteriilor echivalente pentru acordarea permisului menţionate la alineatul (9), de la aplicarea cerinţei de implementare a opţiunilor ale căror beneficii depăşesc costurile, dacă există motive imperative juridice, de proprietate sau financiare pentru a face acest lucru. În aceste situaţii, statul membru vizat înaintează Comisiei o decizie motivată, în termen de trei luni de la data luării respectivei decizii. Comisia poate emite un aviz cu privire la decizie în termen de trei luni de la data primirii acesteia.

(12)Statele membre colectează informaţii privind analizele costuri-beneficii efectuate în conformitate cu alineatul (7) literele (a)-(d). Informaţiile respective ar trebui să conţină cel puţin datele privind cantităţile de energie termică disponibile şi parametrii de energie termică disponibili, numărul de ore de funcţionare în fiecare an planificate şi localizarea geografică a siturilor. Datele respective se publică, respectându-se în mod corespunzător nivelul lor potenţial de sensibilitate.

(13)Pe baza valorilor de referinţă armonizate ale eficienţei menţionate în anexa III litera (d), statele membre se asigură că originea energiei electrice produse prin cogenerare de înaltă eficienţă poate fi garantată în conformitate cu criteriile obiective, transparente şi nediscriminatorii stabilite de fiecare stat membru în parte. Statele membre se asigură că garanţia de origine respectă cerinţele prevăzute în anexa XII şi conţine cel puţin informaţiile prevăzute în anexa respectivă. Statele membre îşi recunosc reciproc garanţiile de origine, exclusiv ca dovadă a elementelor prevăzute în prezentul alineat. Orice refuz de recunoaştere a garanţiei de origine ca dovadă, în special din motive care ţin de prevenirea fraudelor, se bazează pe criterii obiective, transparente şi nediscriminatorii. Statele membre notifică Comisiei un astfel de refuz şi prezintă motivele acestuia. În cazul unui refuz de a recunoaşte o garanţie de origine, Comisia poate adopta o decizie prin care să oblige partea în cauză să o recunoască, în special în ceea ce priveşte criteriile obiective, transparente şi nediscriminatorii pe care se bazează această recunoaştere.

Art. 27: Transformarea, transportul şi distribuţia energiei

(1)Autorităţile naţionale de reglementare în domeniul energiei aplică principiul "eficienţa energetică înainte de toate", în conformitate cu articolul 3 din prezenta directivă, la îndeplinirea sarcinilor de reglementare prevăzute în Directiva 2009/73/CE şi Directiva (UE) 2019/944 referitor la deciziile lor privind exploatarea infrastructurii de gaze naturale şi energie electrică, inclusiv la deciziile lor privind tarifele de reţea. Pe lângă principiul "eficienţa energetică înainte de toate", autorităţile naţionale de reglementare în domeniul energiei pot lua în considerare eficienţa din punctul de vedere al costurilor, eficienţa sistemului şi securitatea aprovizionării, precum şi integrarea pieţei, protejând în acelaşi timp sustenabilitatea şi obiectivele climatice ale Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 18 din Regulamentul (UE) 2019/943 şi la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 715/2009.

(2)Statele membre se asigură că operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie a gazelor şi a energiei electrice aplică principiul "eficienţa energetică înainte de toate", în conformitate cu articolul 3 din prezenta directivă, în contextul deciziilor lor de planificare a reţelei, de dezvoltare a reţelei şi de investiţii. Autorităţile naţionale de reglementare sau alte autorităţi naţionale desemnate verifică dacă metodologiile utilizate de operatorii de transport şi de sistem şi de operatorii de distribuţie evaluează alternativele în cadrul analizei costuri-beneficii şi iau în considerare beneficiile mai ample ale soluţiilor de eficienţă energetică, ale flexibilităţii cererii şi ale investiţiilor în active care contribuie la atenuarea schimbărilor climatice. Autorităţile naţionale de reglementare şi alte autorităţi naţionale desemnate verifică, de asemenea, punerea în aplicare a principiului "eficienţa energetică înainte de toate" de către operatorii de transport şi de sistem sau de către operatorii de distribuţie atunci când aprobă, verifică sau monitorizează proiectele acestora şi planurile de dezvoltare a reţelei în temeiul articolului 22 din Directiva 2009/73/CE, precum şi al articolului 32 alineatul (3) şi al articolului 51 din Directiva (UE) 2019/944. Autorităţile naţionale de reglementare pot furniza metodologii şi orientări cu privire la modul de evaluare a alternativelor în analiza costuri-beneficii în strânsă cooperare cu operatorii de transport şi de sistem şi cu operatorii de distribuţie, care pot face schimb de cunoştinţe tehnice esenţiale.

(3)Statele membre se asigură că operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie monitorizează şi cuantifică volumul total al pierderilor din reţea şi, atunci când acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic şi financiar, optimizează reţeaua şi îmbunătăţesc eficienţa reţelei. Operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie raportează autorităţii naţionale de reglementare din domeniul energiei măsurile respective şi economiile de energie pe care preconizează că le vor realiza ca urmare a reducerii pierderilor din reţea. Statele membre se asigură că operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie evaluează măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice în ceea ce priveşte sistemele lor existente de transport sau de distribuţie a gazelor sau a energiei electrice şi îmbunătăţesc eficienţa energetică în cadrul proiectării şi funcţionării infrastructurii, îndeosebi sub aspectul instalării de reţele energetice inteligente. Statele membre încurajează operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie să dezvolte soluţii inovatoare de îmbunătăţire a eficienţei energetice a sistemelor existente şi viitoare, prin reglementări bazate pe stimulente în conformitate cu principiile referitoare la tarife prevăzute la articolul 18 din Regulamentul (UE) 2019/943 şi la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 715/2009.

(4)Autorităţile naţionale de reglementare din domeniul energiei includ o secţiune specifică privind progresele realizate în ceea ce priveşte îmbunătăţirea eficienţei energetice cu privire la funcţionarea infrastructurii de gaze şi de energie electrică în raportul anual întocmit în temeiul articolului 41 din Directiva 2009/73/CE şi în temeiul articolului 59 alineatul (1) litera (i) din Directiva (UE) 2019/944. În aceste rapoarte, autorităţile naţionale de reglementare din domeniul energiei furnizează o evaluare a eficienţei globale a funcţionării infrastructurii de gaze şi de energie electrică, măsurile realizate de operatorii de transport de sistem şi operatorii de distribuţie şi, acolo unde este cazul, formulează recomandări în vederea îmbunătăţirii eficienţei energetice, inclusiv alternative eficiente din punctul de vedere al costurilor care reduc sarcinile de vârf şi consumul global de energie electrică.

CAPITOLUL VI:DISPOZIŢII ORIZONTALE

Art. 28: Disponibilitatea sistemelor de calificare, acreditare şi certificare

(1)Statele membre instituie o reţea asigurând un nivel adecvat de competenţe pentru profesiile legate de eficienţa energetică, care să corespundă necesităţilor pieţei. Statele membre, în strânsă cooperare cu partenerii sociali, se asigură că sunt disponibile sisteme de certificare sau sisteme echivalente de calificare, inclusiv, acolo unde este necesar, programe adecvate de formare, pentru profesiile legate de eficienţa energetică, inclusiv pentru furnizorii de servicii energetice, auditorii energetici, managerii energetici, experţii independenţi, instalatorii de elemente de clădiri astfel cum sunt menţionaţi în Directiva 2010/31/UE şi furnizorii de servicii integrate de renovare, şi că sistemele respective sunt fiabile şi contribuie la obiectivele naţionale privind eficienţa energetică şi la obiectivele generale ale Uniunii privind decarbonizarea.

(3)Până la 11 octombrie 2024, Comisia:

b)evaluează viabilitatea înfiinţării unei platforme cu rol de punct unic de acces, utilizând, acolo unde este posibil, iniţiativele existente, pentru a oferi sprijin statelor membre în stabilirea măsurilor lor de asigurare a unui nivel adecvat de profesionişti calificaţi, necesari pentru a ţine pasul cu ritmul progreselor în materie de eficienţă energetică în vederea atingerii obiectivelor Uniunii privind clima şi energia. Platforma ar urma să reunească experţi din statele membre, partenerii sociali, instituţiile de învăţământ, mediul academic şi alte părţi interesate relevante pentru a încuraja şi promova bune practici în ceea ce priveşte sistemele de calificare şi programele de formare, cu scopul de a asigura un număr mai mare de profesionişti din domeniul eficienţei energetice şi de a recalifica sau perfecţiona profesionişti existenţi pentru a răspunde nevoilor pieţei.

(6)Până la 31 decembrie 2024 şi, ulterior, cel puţin o dată la patru ani, statele membre evaluează dacă sistemele asigură nivelul necesar de competenţe şi accesul egal pentru toate persoanele, în conformitate cu principiul nediscriminării, pentru furnizorii de servicii energetice, auditorii energetici, managerii energetici, experţii independenţi, instalatorii de elemente de clădiri, astfel cum sunt menţionaţi în Directiva 2010/31/UE şi furnizorii de servicii integrate de renovare. Statele membre evaluează, de asemenea, decalajul dintre numărul de profesionişti disponibili şi numărul de profesionişti necesari. Statele membre pun evaluarea şi recomandările aferente la dispoziţia publicului şi le transmit prin intermediul platformei electronice instituite în conformitate cu articolul 28 din Regulamentul (UE) 2018/1999.

Art. 29: Servicii energetice

(1)Statele membre promovează piaţa serviciilor energetice şi accesul IMM-urilor la aceasta prin diseminarea de informaţii clare şi uşor accesibile privind:

(4)Statele membre promovează şi asigură, acolo unde este fezabil din punct de vedere tehnic şi economic, utilizarea contractelor de performanţă energetică pentru renovarea clădirilor de mari dimensiuni care sunt deţinute de organisme publice. În cazul renovării clădirilor nerezidenţiale de mari dimensiuni cu o suprafaţă utilă totală de peste 750 m², statele membre se asigură că organismele publice evaluează fezabilitatea utilizării contractelor de performanţă energetică şi a altor servicii energetice bazate pe performanţă.

(5)Statele membre acordă sprijin sectorului public în ceea ce priveşte solicitarea de oferte de servicii energetice, în special pentru reabilitarea clădirilor, prin:

(6)Statele membre sprijină funcţionarea adecvată a pieţei de servicii energetice, prin luarea următoarelor măsuri:

Art. 30: Fondul naţional pentru eficienţă energetică, finanţarea şi asistenţa tehnică

(2)Comisia acordă asistenţă statelor membre, atunci când este cazul, direct sau prin intermediul instituţiilor financiare, în ceea ce priveşte crearea de facilităţi de finanţare şi de mecanisme de asistenţă la nivel naţional, regional sau local pentru dezvoltarea de proiecte, în scopul de a spori investiţiile în eficienţa energetică în diferite sectoare şi de a proteja şi a responsabiliza persoanele afectate de sărăcie energetică, clienţii vulnerabili, persoanele din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuinţe sociale, inclusiv prin integrarea unei perspective egalitare, astfel încât nimeni să nu fie lăsat în urmă.

(3)Statele membre adoptă măsuri care promovează produse de creditare care vizează eficienţa energetică, precum creditele ipotecare şi împrumuturile verzi, garantate şi negarantate, şi asigură faptul că acestea sunt oferite la scară largă şi în mod nediscriminatoriu de către instituţiile financiare şi că sunt vizibile şi accesibile pentru consumatori. Statele membre adoptă măsuri pentru facilitarea implementării schemelor de finanţare pe bază de facturi şi de impozite, ţinând seama de orientările Comisiei furnizate în conformitate cu alineatul (10). Statele membre se asigură că băncile şi alte instituţii financiare primesc informaţii cu privire la oportunităţile de a participa la finanţarea măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice, inclusiv prin crearea de parteneriate public-privat. Statele membre încurajează instituirea unor mecanisme de garantare a împrumuturilor pentru investiţiile în eficienţa energetică.

(7)Pentru a mobiliza finanţarea privată pentru măsurile vizând eficienţa energetică şi pentru reabilitarea energetică şi pentru a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii şi a contribuţiilor naţionale în materie de eficienţă energetică prevăzute la articolul 4 din prezenta directivă şi a obiectivelor din Directiva 2010/31/UE, Comisia desfăşoară un dialog atât cu instituţiile financiare publice şi private, cât şi cu sectoarele specifice relevante, pentru a identifica nevoile şi posibile acţiuni pe care le-ar putea întreprinde.

(8)Acţiunile menţionate la alineatul (7) includ următoarele elemente:

(9)În scopul mobilizării finanţărilor private a măsurilor de eficienţă energetică şi de reabilitare energetică, la punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre:

(10)Până la 31 decembrie 2024, Comisia oferă orientări statelor membre şi actorilor de pe piaţă cu privire la modalitatea de deblocare a investiţiilor private.

Orientările au scopul de a ajuta statele membre şi actorii de pe piaţă să îşi dezvolte şi să îşi implementeze investiţiile în eficienţa energetică, inclusiv în cadrul diverselor programe ale Uniunii, şi propun mecanisme financiare adecvate şi soluţii de finanţare inovatoare, combinând granturi, instrumente financiare şi asistenţă pentru dezvoltarea de proiecte, cu scopul de a extinde iniţiativele existente şi de a utiliza programele Uniunii drept catalizator pentru mobilizarea şi stimularea finanţării private.

(11)Statele membre pot institui un fond naţional pentru eficienţă energetică. Scopul acestui fond este de a pune în aplicare măsuri privind eficienţa energetică pentru a sprijini statele membre în ceea ce priveşte realizarea contribuţiilor lor naţionale în materie de eficienţă energetică şi a traiectoriilor lor orientative menţionate la articolul 4 alineatul (2). Fondul naţional pentru eficienţă energetică poate fi înfiinţat ca fond dedicat în cadrul unui mecanism naţional deja existent care promovează investiţiile de capital. Fondul naţional pentru eficienţă energetică poate fi finanţat cu veniturile obţinute din licitarea certificatelor în cadrul EU ETS din sectorul clădirilor şi al transportului.

(12)În cazul în care instituie fonduri naţionale pentru eficienţă energetică, astfel cum se menţionează la alineatul (11) de la prezentul articol, statele membre instituie instrumente de finanţare, inclusiv garanţii publice, pentru a spori gradul de absorbţie a investiţiilor private în eficienţa energetică şi a produselor de creditare care vizează eficienţa energetică şi a schemelor inovatoare menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol. În temeiul articolului 8 alineatul (3) şi al articolului 24, fondul naţional pentru eficienţă energetică sprijină punerea în aplicare a măsurilor cu prioritate în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale. Sprijinul respectiv include finanţarea măsurilor de eficienţă energetică pentru IMM-uri în vederea mobilizării şi stimulării finanţării private pentru IMM-uri.

(16)Comisia evaluează eficacitatea şi eficienţa sprijinului financiar public pentru eficienţa energetică de la nivelul Uniunii şi de la nivel naţional, precum şi capacitatea statelor membre de a spori gradul de absorbţie a investiţiilor private în eficienţa energetică, ţinând seama, în acelaşi timp, de nevoile de finanţare publică exprimate în planurile naţionale privind energia şi clima. Comisia evaluează dacă un mecanism pentru eficienţa energetică de la nivelul Uniunii, cu obiectivul de a oferi o garanţie a Uniunii, asistenţă tehnică şi granturi asociate pentru a permite punerea în aplicare a instrumentelor financiare, precum şi a schemelor de finanţare şi de sprijin la nivel naţional, ar putea sprijini într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor realizarea obiectivelor Uniunii în materie de eficienţă energetică şi climă şi, dacă este cazul, propune instituirea unui astfel de mecanism.

(17)Statele membre raportează Comisiei până la 15 martie 2025 şi, ulterior, la fiecare doi ani, ca parte a rapoartelor lor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima transmise în temeiul articolului 17 şi în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) 2018/1999, următoarele date:

c)acolo unde este cazul, programele naţionale de finanţare instituite pentru a spori gradul de utilizare a eficienţei energetice şi a bunelor practici, precum şi scheme de finanţare inovatoare pentru eficienţa energetică.

(18)În scopul îndeplinirii obligaţiei menţionate la alineatul (17) litera (b) şi fără a aduce atingere măsurilor naţionale suplimentare, statele membre iau în considerare obligaţiile de informare existente ale instituţiilor financiare, inclusiv:

a)normele privind furnizarea de informaţii aplicabile instituţiilor de credit în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2021/2178 al Comisiei (⁴⁸);

(⁴⁸)Regulamentul delegat (UE) 2021/2178 al Comisiei din 6 iulie 2021 de completare a Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European şi al Consiliului prin precizarea conţinutului şi a modului de prezentare a informaţiilor care trebuie furnizate de întreprinderile care fac obiectul articolului 19a sau 29a din Directiva 2013/34/UE în ceea ce priveşte activităţile economice durabile din punctul de vedere al mediului şi prin precizarea metodologiei pentru respectarea acestei obligaţii de furnizare de informaţii (JO L 443, 10.12.2021, p. 9).

b)cerinţele de publicare a informaţiilor privind riscurile ESG aplicabile instituţiilor de credit, în conformitate cu articolul 449a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴⁹).

Art. 31: Factori de conversie şi factori de energie primară

(6)Atunci când îşi stabilesc propriul coeficient, statele membre iau în considerare mixul energetic inclus în versiunea actualizată a planurilor lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi în planurile lor naţionale integrate ulterioare privind energia şi clima notificate Comisiei în temeiul articolului 3 şi al articolelor 7-12 din regulamentul respectiv. În cazul în care se abat de la valoarea implicită, statele membre notifică Comisiei coeficientul pe care îl utilizează, împreună cu metodologia de calcul şi cu datele subiacente din versiunile actualizate şi planurile ulterioare respective.

CAPITOLUL VII:DISPOZIŢII FINALE

Art. 32: Sancţiuni

Art. 33: Acte delegate

(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 34 pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea, după consultarea părţilor interesate relevante, a unui sistem comun al Uniunii de evaluare a sustenabilităţii centrelor de date situate pe teritoriul acesteia. Comisia adoptă primul act delegat de acest fel până la 31 decembrie 2023. Sistemul comun al Uniunii stabileşte definiţia indicatorilor de sustenabilitate a centrelor de date şi prevede indicatorii-cheie de performanţă şi metodologia pentru măsurarea acestora.

Art. 34: Exercitarea delegării

(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 33 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 10 octombrie 2023. Comisia întocmeşte un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de sfârşitul perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de o durată identică, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 33 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 35: Reexaminarea şi monitorizarea punerii în aplicare

(2)Până la 31 octombrie 2025 şi ulterior la fiecare patru ani, Comisia evaluează măsurile existente vizând îmbunătăţirea eficienţei energetice şi realizarea decarbonizării în sectorul încălzirii şi răcirii. Evaluarea respectivă ia în considerare toate elementele următoare:

e)măsurile pe care statele membre le-au prezentat în evaluările lor cuprinzătoare efectuate în temeiul articolului 25 alineatul (1) din prezenta directivă şi le-au notificat în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1999.

(3)Statele membre înaintează Comisiei, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, statistici privind producţia naţională de energie electrică şi termică din cogenerarea de înaltă eficienţă şi de eficienţă scăzută, în conformitate cu principiile generale conţinute în anexa II, în legătură cu producţia totală de energie termică şi electrică. De asemenea, acestea înaintează statistici anuale privind capacităţile de cogenerare a energiei termice şi electrice şi combustibilii folosiţi pentru cogenerare, precum şi producţia şi capacitatea de încălzire şi răcire centralizată în legătură cu capacităţile şi producţia totală de energie termică şi electrică. Statele membre înaintează statistici privind economiile de energie primară realizate prin aplicarea cogenerării în conformitate cu metodologia stabilită în anexa III.

(5)Până la 31 decembrie 2021, sub rezerva eventualelor modificări ale dispoziţiilor privind piaţa cu amănuntul din Directiva 2009/73/CE, Comisia efectuează o evaluare şi prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului cu privire la dispoziţiile privind contorizarea, facturarea şi informaţiile pentru consumatori vizând gazele naturale, cu scopul de a le alinia, după caz, la dispoziţiile relevante vizând energia electrică din Directiva (UE) 2019/944 pentru a consolida protecţia consumatorilor şi a permite clienţilor finali să primească mai des informaţii clare şi actualizate cu privire la consumul lor de gaz natural şi să îşi regleze consumul de energie. Cât mai curând posibil după prezentarea raportului respectiv, Comisia adoptă, acolo unde este necesar, propuneri legislative.

(7)Până la 28 februarie 2027 şi ulterior la fiecare cinci ani, Comisia evaluează punerea în aplicare a prezentei directive şi prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului.

h)impactul prezentei directive asupra sprijinirii creşterii economice, creşterii producţiei industriale, utilizării surselor regenerabile de energie sau eforturilor avansate de realizare a neutralităţii climatice.

Art. 36: Transpunere

(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolelor 1, 2 şi 3, articolului 4 alineatele (1)-(4), articolului 4 alineatul (5) primul, al doilea, al patrulea, al cincilea şi al şaselea paragraf, articolului 4 alineatele (6) şi (7), articolelor 5-11, articolului 12 alineatele (2)-(5), articolelor 21-25, articolului 26 alineatele (1), (2) şi (4)-(14), articolului 27, articolului 28 alineatele (1)-(5), articolelor 29-32 şi anexelor I, III-VII, X, XI şi XV până la 11 octombrie 2025.

Atunci când statele membre adoptă dispoziţiile respective, acestea conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Acestea conţin, de asemenea, o menţiune care precizează că trimiterile, în acte cu putere de lege şi acte administrative în vigoare, la directiva abrogată prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri şi de formulare a acestei menţiuni.

Art. 37: Modificarea Regulamentului (UE) 2023/955

ANEXA I:CONTRIBUŢIILE NAŢIONALE LA OBIECTIVELE DE EFICIENŢĂ ENERGETICĂ ALE UNIUNII ÎN 2030, SUB FORMĂ DE CONSUM FINAL DE ENERGIE ŞI/SAU DE CONSUM DE ENERGIE PRIMARĂ

2.Următoarea formulă orientativă reprezintă criteriile obiective care reflectă factorii enumeraţi la articolul 4 alineatul (3) litera (d) punctele (i)-(iv), fiecare fiind utilizat pentru definirea nivelului de ambiţie specific naţional, în procente (Target) şi având aceeaşi pondere în formulă (0,25):

3.Fearly-action se calculează pentru fiecare stat membru ca fiind produsul dintre cantitatea sa de economii de energie şi îmbunătăţirea intensităţii energetice realizate de fiecare stat membru. Cantitatea de economii de energie pentru fiecare stat membru se calculează pe baza reducerii consumului de energie (exprimată în tep) în raport cu reducerea consumului de energie la nivelul Uniunii dintre media pe trei ani pentru perioada 2007-2009 şi media pe trei ani pentru perioada 2017-2019. Îmbunătăţirea intensităţii energetice pentru fiecare stat membru se calculează pe baza reducerii intensităţii energetice (exprimată în tep/EUR) în raport cu reducerea intensităţii energetice la nivelul Uniunii dintre media pe trei ani pentru perioada 2007-2009 şi media pe trei ani pentru perioada 2017-2019.

ANEXA II:PRINCIPII GENERALE PENTRU CALCULUL ENERGIEI ELECTRICE PRODUSE PRIN COGENERARE

Partea I:Principii generale

1.Producţia de energie electrică din cogenerare se consideră egală cu producţia totală anuală de energie electrică a unităţii respective, măsurată la bornele generatoarelor principale, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

2.În unităţile de cogenerare cu o eficienţă globală anuală mai mică decât valoarea prevăzută la punctul 1 litera (a), şi anume unităţi de cogenerare de tipurile 2, 4, 5, 6, 7 şi 8 menţionate în partea II, sau cu o eficienţă globală anuală sub valoarea menţionată la punctul 1 litera (b), şi anume unităţi de cogenerare de tipurile 1 şi 3 menţionate în partea II, energia electrică din cogenerare se calculează cu următoarea formulă:

Calculul energiei electrice produse prin cogenerare are la bază raportul efectiv dintre energia electrică şi energia termică. Dacă nu se cunoaşte raportul efectiv dintre energia electrică şi energia termică a unei unităţi de cogenerare, se pot folosi următoarele valori implicite, în special pentru scopuri statistice, pentru unităţi de tipurile 1, 2, 3, 4 şi 5, astfel cum sunt menţionate în partea II, cu condiţia ca energia electrică produsă în cogenerare să fie mai mică sau egală cu producţia de energie electrică totală a unităţii:

Partea II:Tehnologii de cogenerare care intră sub incidenţa prezentei directive

11.Orice alt tip de tehnologie sau combinaţii ale acestora care cuprinde cogenerarea.

ANEXA III:METODOLOGIA DE DETERMINARE A EFICIENŢEI PROCESULUI DE COGENERARE

(a)Cogenerarea de înaltă eficienţă

Atunci când se construieşte sau se reabilitează substanţial o unitate de cogenerare, statele membre trebuie să se asigure că nu există nicio creştere a consumului de combustibili fosili, în afara gazelor naturale, în sursele de căldură existente, în comparaţie cu consumul anual mediu pe cei trei ani calendaristici anteriori de funcţionare integrală înainte de reabilitare, şi că nicio sursă nouă de căldură din sistemul respectiv nu utilizează alţi combustibili fosili decât gazele naturale.

(b)Calculul economiilor de energie primară

CHP E

reprezintă eficienţa electrică a producţiei în cogenerare, definită ca raport între producţia anuală de energie electrică produsă prin cogenerare şi cantitatea de combustibil utilizată pentru producerea sumei dintre producţia de energie termică utilă şi energie electrică din cogenerare. În cazul în care o unitate de cogenerare produce energie mecanică, energia electrică produsă anual prin cogenerare poate fi mărită printr-un element suplimentar, care reprezintă cantitatea de energie electrică echivalentă cu cea de energie mecanică. Acest element suplimentar nu creează un drept de emitere a garanţiilor de origine, în conformitate cu articolul 26 alineatul (13);

(c)Calculul economiilor de energie în cazul utilizării metodei de calcul alternativ

Statele membre pot calcula economiile de energie primară rezultate ca urmare a producerii de energie termică şi energie electrică şi mecanică după cum se indică mai jos fără a utiliza anexa II pentru a exclude din acest proces cantităţile de energie termică şi energie electrică ce nu sunt rezultate din cogenerare. O astfel de producţie poate fi considerată ca fiind cogenerare de înaltă eficienţă cu condiţia să îndeplinească criteriile de eficienţă stabilite la litera (a) din prezenta anexă şi, pentru unităţile de cogenerare cu capacitate electrică mai mare de 25 MW, eficienţa globală să fie peste 70 %. Cu toate acestea, specificarea cantităţii de energie electrică produse prin cogenerare în contextul acestei producţii, pentru emiterea unei garanţii de origine şi în scop statistic, se determină în conformitate cu anexa II.

înseamnă eficienţa electrică a procesului, definită ca raport între producţia anuală de energie electrică şi cantitatea de combustibil utilizată pentru producerea sumei dintre producţia de energie termică şi producţia de energie electrică. În cazul în care o unitate de cogenerare produce energie mecanică, energia electrică produsă anual prin cogenerare poate fi mărită printr-un element suplimentar, care reprezintă cantitatea de energie electrică echivalentă cu cea de energie mecanică. Acest element suplimentar nu creează un drept de emitere a garanţiilor de origine, în conformitate cu articolul 26 alineatul (13).

(d)Valorile de referinţă ale eficienţei pentru producerea separată de energie electrică şi termică

ANEXA IV:CERINŢELE DE EFICIENŢĂ ENERGETICĂ PENTRU ACHIZIŢII PUBLICE

(c)în cazul în care un produs sau un serviciu face obiectul criteriilor Uniunii privind achiziţiile publice verzi sau al unor criterii echivalente existente la nivel naţional, cu relevanţă pentru eficienţa energetică a produsului sau a serviciului, depun toate eforturile pentru a achiziţiona numai produse şi servicii care respectă cel puţin specificaţiile tehnice stabilite la nivelul "de bază" în criteriile relevante ale Uniunii privind achiziţiile publice verzi sau în criteriile echivalente existente la nivel naţional, inclusiv, printre altele, pentru centrele de date, sălile pentru servere şi serviciile de cloud, iluminatul stradal şi semnalizarea rutieră, computere, monitoare, tablete şi telefoane inteligente;

(f)achiziţionează clădiri care au cel puţin un nivel de consum de energie aproape egal cu zero sau încheie noi acorduri de închiriere a acestor clădiri, fără a aduce atingere articolului 6 din prezenta directivă, cu excepţia cazului în care scopul achiziţionării este:

ANEXA V:METODE ŞI PRINCIPII COMUNE DE CALCUL AL IMPACTULUI SCHEMELOR DE OBLIGAŢII ÎN MATERIE DE EFICIENŢĂ ENERGETICĂ SAU AL ALTOR MĂSURI DE POLITICĂ ÎN TEMEIUL ARTICOLELOR 8, 9 ŞI 10 ŞI AL ARTICOLULUI 30 ALINEATUL (14)

1.Metodele de calcul al economiilor de energie, în afara celor provenite din măsuri de impozitare, în sensul articolelor 8, 9 şi 10 şi al articolului 30 alineatul (14).

(c)economii ponderate, în cazul cărora sunt utilizate estimări tehnice ale economiilor. Această abordare poate fi utilizată doar în cazul în care determinarea unor date strict măsurate pentru o instalaţie specifică este dificilă sau mult prea costisitoare, de exemplu înlocuirea unui compresor sau a unui motor electric cu o valoare nominală în kWh diferită de cea pentru care au fost măsurate informaţii independente privind economiile de energie, sau în cazul în care estimările respective se realizează pe baza metodologiilor şi standardelor de referinţă stabilite la nivel naţional de experţi calificaţi sau acreditaţi care sunt independenţi faţă de părţile obligate, participante sau mandatate implicate;

(d)la calcularea economiilor de energie în sensul articolului 8 alineatul (3) care pot fi luate în calcul pentru îndeplinirea obligaţiei de la articolul respectiv, statele membre pot estima economiile de energie ale persoanelor afectate de sărăcie energetică, ale clienţilor vulnerabili, ale persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, după caz, ale persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale pe baza unor estimări tehnice care utilizează condiţii sau parametri standardizaţi în ceea ce priveşte ocuparea şi confortul termic, cum ar fi parametrii definiţi în reglementările naţionale privind clădirile. Modul în care confortul este luat în considerare pentru acţiunile privind clădirile ar trebui raportat Comisiei de către statele membre, împreună cu explicaţii ale metodologiei lor de calcul;

2.La stabilirea economiilor de energie pentru o măsură vizând eficienţa energetică în sensul articolelor 8, 9 şi 10 şi al articolului 30 alineatul (14) se aplică următoarele principii:

(b)economiile trebuie să fie vădit suplimentare faţă de cele care s-ar fi produs oricum şi în absenţa activităţii părţilor obligate, participante sau mandatate sau a autorităţilor publice de punere în aplicare. Pentru a stabili economiile care pot fi declarate ca suplimentare, statele membre iau în considerare modul în care ar evolua utilizarea energiei şi cererea de energie în absenţa măsurii de politică în cauză, ţinând cont cel puţin de factorii următori: tendinţele consumului de energie, modificările survenite în comportamentul consumatorilor, progresul tehnologic şi schimbările generate de alte măsuri puse în aplicare la nivelul Uniunii şi la nivel naţional;

(c)economiile rezultate din punerea în aplicare a dreptului obligatoriu al Uniunii sunt considerate economii care s-ar fi produs oricum şi, prin urmare, nu sunt declarate ca economii de energie în sensul articolului 8 alineatul (1). Cu titlu de derogare de la respectiva cerinţă, economiile legate de renovarea clădirilor existente, inclusiv economiile rezultate din punerea în aplicare a standardelor minime de performanţă energetică a clădirilor în conformitate cu Directiva 2010/31/UE, pot fi declarate ca economii de energie în sensul articolului 8 alineatul (1), cu condiţia îndeplinirii cerinţei de pertinenţă menţionate la punctul 3 litera (h) din prezenta anexă. Măsurile care promovează îmbunătăţirea eficienţei energetice în sectorul public în temeiul articolului 5 şi al articolului 6 pot fi eligibile spre a fi luate în considerare pentru realizarea economiilor de energie obligatorii în temeiul articolului 8 alineatul (1), cu condiţia să genereze economii de energie la nivelul utilizării finale care să poată fi verificate şi contorizate sau estimate. Economiile de energie se calculează cu respectarea prezentei anexe;

(d)economiile de energie la nivelul utilizării finale care rezultă din punerea în aplicare a măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice luate în cadrul unor regulamente de urgenţă în temeiul articolului 122 din TFUE pot fi declarate în sensul articolului 8 alineatul (1), cu condiţia să conducă la economii de energie la nivelul utilizării finale care să poată fi verificate şi contorizate sau estimate, cu excepţia economiilor de energie care rezultă din măsuri de raţionalizare sau de restricţionare;

(f)statele membre iau în considerare numai economiile de energie la nivelul utilizării finale generate de măsuri de politică în sectoare sau instalaţii care intră sub incidenţa capitolului IVa din Directiva 2003/87/CE dacă economiile respective rezultă din punerea în aplicare a articolului 9 sau 10 din prezenta directivă şi dacă depăşesc cerinţele prevăzute în Directiva 2003/87/CE sau depăşesc punerea în aplicare a unor acţiuni legate de alocarea cu titlu gratuit de certificate în temeiul directivei menţionate. Statele membre demonstrează că măsurile de politică conduc la economii de energie la nivelul utilizării finale care să poată fi verificate şi contorizate sau estimate. Economiile de energie se calculează cu respectarea prezentei anexe. Dacă o entitate este parte obligată în cadrul unei scheme naţionale de obligaţii în materie de eficienţă energetică în temeiul articolului 9 din prezenta directivă şi în cadrul EU ETS pentru clădiri şi pentru transportul rutier în temeiul capitolului IVa din Directiva 2003/87/CE, sistemul de monitorizare şi de verificare asigură faptul că preţul carbonului transferat la eliberarea combustibilului pentru consum în temeiul capitolului respectiv este luat în considerare la calcularea şi raportarea economiilor de energie ale măsurilor sale de economisire a energiei;

(g)se poate ţine cont de economii, cu condiţia ca acestea să depăşească următoarele niveluri:

(h)sunt permise politici în scopul încurajării unor niveluri mai ridicate de eficienţă energetică a produselor, a echipamentelor, a sistemelor de transport, a vehiculelor şi combustibililor, a clădirilor şi a elementelor de clădiri, a proceselor sau a pieţelor, cu excepţia măsurilor de politică:

(i)economiile de energie rezultate în urma măsurilor de politică privind utilizarea arderii directe a combustibililor fosili în produse, echipamente, sisteme de transport, vehicule, clădiri sau lucrări, recent implementate începând de la 1 ianuarie 2024, nu sunt luate în considerare pentru îndeplinirea obligaţiei privind economiile de energie, în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b). În cazul măsurilor de politică care promovează combinaţii de tehnologii, cota aferentă economiilor de energie legate de tehnologia de ardere a combustibililor fosili nu este eligibilă începând cu 1 ianuarie 2024;

(j)prin derogare de la litera (i), pentru perioada 1 ianuarie 2024-31 decembrie 2030, economiile de energie realizate prin intermediul tehnologiilor de ardere directă a combustibililor fosili care îmbunătăţesc eficienţa energetică în întreprinderile mari consumatoare de energie din sectorul industrial pot fi considerate economii de energie numai în sensul articolului 8 alineatul (1) literele (b) şi (c), până la 31 decembrie 2030, cu respectarea următoarelor condiţii:

(m)în cazul politicilor care accelerează adoptarea unor produse şi vehicule mai eficiente, cu excepţia celor recent implementate începând de la 1 ianuarie 2024 care privesc utilizarea arderii directe a combustibililor fosili, se poate ţine cont pe deplin de economiile aferente acestora, cu condiţia să se demonstreze că o astfel de adoptare are loc înainte de expirarea duratei de viaţă medii anticipate a produsului sau a vehiculului ori înainte de înlocuirea normală a produsului sau a vehiculului şi cu condiţia ca economiile să fie declarate doar pentru perioada care se încheie la expirarea duratei de viaţă medii anticipate a produsului sau a vehiculului care urmează să fie înlocuit;

(p)calcularea economiilor de energie trebuie să ţină seama de durata de viaţă a măsurilor şi de rata cu care economiile se diminuează odată cu trecerea timpului. Respectivul calcul se face prin contabilizarea economiilor pe care le va realiza fiecare acţiune individuală în perioada dintre data punerii sale în aplicare şi sfârşitul fiecărei perioade de obligaţii. Alternativ, statele membre pot adopta o altă metodă, preconizată să obţină cel puţin aceeaşi cantitate totală de economii. Atunci când utilizează alte metode, statele membre se asigură că valoarea totală a economiilor de energie calculată pe baza acestor metode diferite nu depăşeşte valoarea economiilor de energie care ar fi rezultat din calculul lor în momentul contabilizării economiilor pe care le va realiza fiecare acţiune individuală în perioada dintre data punerii sale în aplicare şi 2030. Statele membre descriu în detaliu, în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima notificate în temeiul articolului 3 şi al articolelor 7-12 din Regulamentul (UE) 2018/1999, acele alte metode şi dispoziţiile aplicate pentru a asigura respectarea cerinţei obligatorii de calculare.

3.Statele membre se asigură că sunt îndeplinite următoarele cerinţe pentru măsurile de politică luate în temeiul articolului 10 şi al articolului 30 alineatul (14):

4.La determinarea economiilor de energie obţinute în urma măsurilor de politică legate de impozitare introduse în temeiul articolului 10, se aplică următoarele principii:

(a)se ţine cont doar de economiile de energie obţinute în urma măsurilor de impozitare care depăşesc nivelurile minime de impozitare aplicabile combustibililor în conformitate cu Directiva 2003/96/CE a Consiliului (²) sau cu Directiva 2006/112/CE a Consiliului (³);

(b)datele privind elasticitatea cererii în funcţie de preţ pe termen scurt pentru calcularea impactului măsurilor de impozitare a energiei reflectă capacitatea de reacţie a cererii de energie la schimbările de preţ şi sunt estimate pe baza unor surse de date oficiale recente şi reprezentative care sunt aplicabile pentru statul membru şi, acolo unde este cazul, pe baza unor studii însoţitoare realizate de un institut independent. Dacă se foloseşte o altă elasticitate în funcţie de preţ decât cele pe termen scurt, statul membru trebuie să explice modul în care îmbunătăţirile în materie de eficienţă energetică datorate punerii în aplicare a altor acte legislative ale Uniunii au fost incluse în nivelul de referinţă utilizat pentru estimarea economiilor de energie sau modul în care a fost evitată dubla contabilizare a economiilor de energie datorate altor acte legislative ale Uniunii;

5.Notificarea metodologiei

(q)în cazul impozitării:

ANEXA VI:CRITERII MINIME PENTRU AUDITURILE ENERGETICE, INCLUSIV CELE DESFĂŞURATE CA PARTE A SISTEMELOR DE GESTIONARE A ENERGIEI

(f)sunt proporţionale şi suficient de reprezentative pentru a permite crearea unei imagini fiabile a performanţei energetice globale şi identificarea fiabilă a celor mai semnificative oportunităţi de îmbunătăţire.

ANEXA VII:CERINŢE MINIME PENTRU MONITORIZAREA ŞI PUBLICAREA PERFORMANŢEI ENERGETICE A CENTRELOR DE DATE

(c)performanţa centrului de date, pe parcursul ultimului an calendaristic complet, în conformitate cu indicatorii-cheie de performanţă care se referă, printre altele, la consumul de energie, utilizarea de putere, valorile stabilite pentru temperatură, utilizarea căldurii reziduale, utilizarea apei şi utilizarea energiei din surse regenerabile, utilizând ca bază, după caz, CEN/CENELEC EN 50600-4 "Tehnologia informaţiei – Instalaţii şi infrastructuri ale centrelor de date", până la intrarea în vigoare a actului delegat adoptat în temeiul articolului 33 alineatul (3).

ANEXA VIII:CERINŢE MINIME PRIVIND FACTURAREA ŞI INFORMAŢIILE REFERITOARE LA FACTURARE PE BAZA CONSUMULUI REAL DE GAZE NATURALE

1.Cerinţe minime pentru facturare

1.1.Facturarea pe baza consumului real

1.2.Informaţii minime incluse în factură

(c)informaţii de contact pentru organizaţiile clienţilor finali, agenţiile pentru energie sau organisme similare, inclusiv adrese de site-uri web de unde se pot obţine informaţii privind măsurile disponibile de îmbunătăţire a eficienţei energetice, profiluri comparative ale utilizatorilor finali şi specificaţii tehnice obiective privind echipamentele energetice.

1.3.Consiliere cu privire la eficienţa energetică în cadrul facturilor şi alte forme de retransmitere a informaţiilor către clienţii finali

În momentul trimiterii contractelor şi a modificărilor aduse acestora, precum şi în facturile trimise clienţilor sau prin intermediul site-urilor web care se adresează clienţilor individuali, distribuitorii de energie, operatorii de distribuţie şi societăţile de vânzare cu amănuntul a energiei informează clienţii, într-o manieră cât mai clară şi uşor de înţeles, cu privire la datele de contact privind centrele independente de consiliere a consumatorilor, agenţiile pentru energie sau alte instituţii similare, inclusiv adresele de internet ale acestora, unde aceştia pot obţine consiliere cu privire la măsurile disponibile în materie de eficienţă energetică, profilurile de referinţă privind consumul lor individual de energie şi specificaţiile tehnice ale aparatelor energetice care pot contribui la reducerea consumului energetic al aparatelor respective.

ANEXA IX:CERINŢE MINIME PRIVIND FACTURAREA ŞI INFORMAŢIILE REFERITOARE LA CONSUM PENTRU ÎNCĂLZIRE, RĂCIRE ŞI APĂ CALDĂ MENAJERĂ

2.Frecvenţa minimă de furnizare a informaţiilor referitoare la facturare sau la consum

Până la 31 decembrie 2021, în cazul în care au fost instalate contoare sau repartitoare de costuri pentru energia termică care pot fi citite de la distanţă, informaţiile referitoare la facturare sau la consum bazate pe consumul real sau pe citirea repartitoarelor de costuri pentru energia termică se pun la dispoziţia utilizatorilor finali cel puţin trimestrial, la cerere, sau în cazul în care clienţii finali au optat să primească facturile pe cale electronică, iar în caz contrar de două ori pe an.

Începând de la 1 ianuarie 2022, în cazul în care au fost instalate contoare sau repartitoare de costuri pentru energia termică care pot fi citite de la distanţă, informaţiile referitoare la facturare sau la consum bazate pe consumul real sau pe citirea repartitoarelor de costuri pentru energia termică se pun la dispoziţia utilizatorilor finali cel puţin lunar. Acestea se pot pune la dispoziţie, de asemenea, prin intermediul internetului şi se pot actualiza cât de frecvent posibil în funcţie de dispozitivele şi sistemele de măsurare utilizate. Încălzirea şi răcirea pot fi scutite de această cerinţă în afara sezoanelor de încălzire sau răcire.

3.Informaţii minime incluse în factură

(f)comparaţii cu un utilizator final mediu normalizat sau de referinţă din aceeaşi categorie de utilizatori. În cazul facturilor electronice, astfel de comparaţii pot, în schimb, să fie puse la dispoziţie online şi semnalate în cadrul facturilor.

ANEXA X:POTENŢIALUL DE EFICIENŢĂ ENERGETICĂ ÎN CEEA CE PRIVEŞTE SERVICIILE DE ÎNCĂLZIRE ŞI RĂCIRE

Partea I:PREZENTARE GENERALĂ A SISTEMELOR DE ÎNCĂLZIRE ŞI RĂCIRE

cererea de încălzire şi răcire exprimată în energie utilă estimată (¹) şi consumul final de energie cuantificat în GWh pe an (²), pe sectoare:

(¹) Cantitatea de energie termică necesară pentru a satisface cererea de încălzire şi răcire a utilizatorilor finali.

(²) Ar trebui să fie utilizate cele mai recente date disponibile.

(a) sectorul rezidenţial;

(b) sectorul serviciilor;

(d) orice alt sector care consumă în mod individual mai mult de 5 % din cererea naţională totală utilă de încălzire şi răcire;

identificarea sau, în cazul literei (a) subpunctul (i), identificarea sau estimarea furnizării actuale de încălzire şi răcire:

(a) prin tehnologie, în GWh pe an (³), în sectoarele menţionate la punctul 1, acolo unde este posibil, făcându-se distincţie între energia obţinută din surse fosile şi energia obţinută din surse regenerabile:

(³)Ar trebui să fie utilizate cele mai recente date disponibile.

(i) furnizate in situ, în gospodării şi în unităţi de servicii, prin:

- cazane destinate exclusiv producerii de căldură;

- cogenerare de înaltă eficienţă de căldură şi energie electrică;

- pompe de căldură;

- alte tehnologii şi surse aflate in situ;

(ii)furnizate in situ, în alte locuri decât în gospodării şi în unităţi de servicii, prin:

- cazane destinate exclusiv producerii de căldură;

- cogenerare de înaltă eficienţă de căldură şi energie electrică;

- pompe de căldură;

- alte tehnologii şi surse aflate in situ;

(iii) furnizate ex situ, prin:

- cogenerare de înaltă eficienţă de căldură şi energie electrică;

- căldură reziduală;

- alte tehnologii şi surse ex situ;

(b) identificarea de instalaţii care generează căldură sau frig rezidual şi a potenţialului lor de a furniza servicii de încălzire sau răcire, în GWh pe an:

(i) instalaţii termice de generare a energiei electrice care pot furniza sau pot fi modernizate pentru a furniza căldură reziduală, cu o putere termică totală mai mare de 50 MW;

(ii) instalaţii de cogenerare a energiei termice şi electrice care utilizează tehnologiile menţionate în partea II din anexa II, cu o putere termică totală mai mare de 20 MW;

(iii) instalaţii de incinerare a deşeurilor;

(iv) instalaţii care utilizează surse de energie regenerabile cu o putere termică totală mai mare de 20 MW, altele decât instalaţiile menţionate la subpunctele (i) şi (ii), care generează încălzire şi răcire cu ajutorul energiei obţinute din surse regenerabile;

(v) instalaţii industriale cu o putere termică totală mai mare de 20 MW, care pot furniza căldură reziduală;

(c) ponderea raportată a energiei obţinute din surse regenerabile şi din căldura sau frigul rezidual din consumul de energie finală al sectorului încălzirii şi răcirii centralizate (⁴) în ultimii cinci ani, în conformitate cu Directiva (UE) 2018/2001;

(⁴) Identificarea "răcirii din surse regenerabile" se realizează conform dispoziţiilor directivei menţionate, după stabilirea, în conformitate cu articolul 35 din Directiva (UE) 2018/2001, a metodologiei de calcul al cantităţii de energie din surse regenerabile utilizată pentru răcire şi răcire centralizată. Până atunci, ea se efectuează în conformitate cu o metodologie naţională corespunzătoare.

date agregate privind reţelele existente de încălzire şi răcire centralizată furnizată prin cogenerare, în cinci intervale de capacitate care acoperă:

(a) consumul total de energie primară;

(b) consumul de energie primară al unităţilor de cogenerare;

(d) pierderile din sistemul de încălzire centralizat;

(e) pierderile din sistemul de răcire centralizat;

(f) densitatea conexiunii;

(g) ponderea sistemelor pe diferite grupe de temperatură de funcţionare;

o hartă a întreg teritoriului naţional, în care sunt identificate, protejând totodată informaţiile comerciale sensibile:

(a) zonele cu cerere de încălzire şi răcire care rezultă din analiza de la punctul 1, utilizând, în acelaşi timp, criterii coerente pentru concentrarea pe zonele energetice dense din municipalităţi şi din aglomeraţiile urbane;

(b) punctele de aprovizionare cu încălzire şi răcire existente, prezentate la punctul 2 litera (b), precum şi instalaţiile de distribuţie a încălzirii centralizate;

(c) punctele de aprovizionare cu încălzire şi răcire planificate, prezentate la punctul 2 litera (b), precum şi noile zone identificate pentru încălzirea şi răcirea centralizată;

o prognoză a tendinţelor în ceea ce priveşte cererea de încălzire şi răcire pentru a obţine o perspectivă pentru următorii 30 de ani, în GWh, luând în considerare anumite previziuni pentru următorii 10 ani, modificarea cererii specifice clădirilor şi diferitelor sectoare industriale, precum şi impactul politicilor şi al strategiilor legate de gestionarea cererii, cum ar fi strategiile pe termen lung de renovare a clădirilor în temeiul Directivei (UE) 2018/844 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁵);

(⁵) Directiva (UE) 2018/844 a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 2010/31/UE privind performanţa energetică a clădirilor şi a Directivei 2012/27/UE privind eficienţa energetică (JO L 156, 19.6.2018, p. 75).

Partea II:OBIECTIVE, STRATEGII ŞI MĂSURI DE POLITICĂ

contribuţia planificată a statului membru la obiectivele, ţintele şi contribuţiile sale naţionale pentru cele cinci dimensiuni ale uniunii energetice, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) 2018/1999, realizată prin creşterea eficienţei în materie de încălzire şi răcire, în special în legătură cu articolul 4 litera (b) punctele 1-4 şi cu articolul 15 alineatul (4) litera (b) din regulamentul respectiv, identificând care dintre aceste elemente este complementar în raport cu planul naţional integrat privind energia şi clima notificat în temeiul articolelor 3 şi 7-12 din regulamentul respectiv;

Partea III:ANALIZA POTENŢIALULUI ECONOMIC AL EFICIENŢEI ÎN MATERIE DE ÎNCĂLZIRE ŞI RĂCIRE

se efectuează o analiză a potenţialului economic (⁶) al diferitelor tehnologii de încălzire şi răcire pentru întreg teritoriul naţional, utilizându-se analiza costuri-beneficii menţionată la articolul 25 alineatul (3) şi se identifică scenarii alternative pentru tehnologii mai eficiente, bazate pe surse regenerabile de încălzire şi răcire, făcându-se distincţie între energia obţinută din surse fosile şi energia obţinută din surse regenerabile, dacă este cazul.

(⁶) Analiza potenţialului economic ar trebui să prezinte volumul de energie (în GWh) care poate fi generat anual de fiecare dintre tehnologiile analizate. Limitările şi relaţiile din cadrul sistemului energetic ar trebui, de asemenea, luate în considerare. Analiza poate utiliza modele bazate pe ipoteze care reprezintă funcţionarea unor tipuri comune de tehnologii sau sisteme.

Ar trebui să fie avute în vedere următoarele tehnologii:

(a) căldura reziduală şi frigul rezidual din industrie;

(b) incinerarea deşeurilor;

(d) sursele regenerabile de energie, cum ar fi energia geotermică, energia termosolară şi biomasa, altele decât cele utilizate pentru cogenerarea de înaltă eficienţă;

(e) pompe de căldură;

(f) reducerea pierderilor de căldură şi frig din reţelele centralizate existente;

(g) încălzirea centralizată şi răcirea centralizată;

10.

analiza potenţialului economic include următoarele etape şi consideraţii:

(a) Consideraţii:

(i) analiza costuri-beneficii în sensul articolului 25 alineatul (3) include o analiză economică care ia în considerare factorii socioeconomici şi de mediu (⁷), precum şi o analiză financiară efectuată pentru a evalua proiectele din punctul de vedere al investitorilor, atât analiza economică, cât şi cea financiară utilizând valoarea actualizată netă drept criteriu pentru evaluare;

(⁷) Inclusiv evaluarea menţionată la articolul 15 alineatul (7) din Directiva (UE) 2018/2001.

(ii) scenariul de referinţă ar trebui să servească drept punct de plecare, ia în considerare politicile existente la momentul elaborării acestei evaluări cuprinzătoare (⁸) şi face legătura cu datele colectate în temeiul părţii I şi al părţii II punctul 6 din prezenta anexă;

(⁸) Data-limită pentru luarea în considerare a politicilor pentru scenariul de referinţă este sfârşitul anului care precedă anul până la sfârşitul căruia este scadentă evaluarea cuprinzătoare. Cu alte cuvinte, politicile adoptate în termen de un an înainte de termenul-limită pentru depunerea evaluării cuprinzătoare nu trebuie luate în considerare.

(iii) scenariile alternative la scenariul de referinţă ţin seama de obiectivele privind eficienţa energetică şi energia din surse regenerabile din Regulamentul (UE) 2018/1999, fiecare scenariu conţinând următoarele elemente în comparaţie cu scenariul de referinţă:

- potenţialul economic al tehnologiilor examinate, utilizând drept criteriu de evaluare valoarea actualizată netă;

- reducerile de emisii de GES;

- economiile de energie primară în GWh pe an;

- impactul asupra ponderii energiei din surse regenerabile în mixul energetic naţional.

Scenariile care nu sunt fezabile din motive tehnice, financiare sau de reglementare naţională pot fi excluse într-o etapă timpurie a analizei costuri-beneficii în cazul în care acest lucru este justificat pe baza unor considerente documentate cu grijă, explicit şi temeinic.

În cadrul scenariilor analizate, evaluarea şi procesul decizional ar trebui să ia în considerare economiile de costuri şi de energie generate de flexibilitatea sporită a aprovizionării cu energie şi de o funcţionare mai aproape de optim a reţelelor de energie electrică, inclusiv costurile evitate şi economiile realizate prin reducerea investiţiei în infrastructură.

(b) Costuri şi beneficii

Costurile şi beneficiile menţionate la litera (a) includ cel puţin următoarele costuri şi beneficii:

(i) costuri:

- costurile de investiţii în ceea ce priveşte instalaţiile şi echipamentele;

- costurile de investiţii în ceea ce priveşte reţele energetice asociate;

- costurile de exploatare variabile şi fixe;

- costurile cu energia;

- costurile în ceea ce priveşte protecţia mediului, sănătatea şi siguranţa, în măsura posibilului;

- costurile în ceea ce priveşte piaţa forţei de muncă, securitatea energetică şi competitivitatea, în măsura posibilului.

(ii) beneficii:

- valoarea producţiei livrate consumatorului (încălzire, răcire şi energie electrică);

- beneficii externe, cum ar fi beneficiile în materie de mediu, de emisii de gaze cu efect de seră şi de sănătate şi siguranţă, în măsura posibilului;

- efectele asupra pieţei forţei de muncă, a securităţii energetice şi a competitivităţii, în măsura posibilului.

Trebuie luate în considerare toate scenariile relevante în raport cu scenariul de referinţă, inclusiv rolul încălzirii şi răcirii individuale eficiente. Analiza costuri-beneficii poate viza un proiect sau un grup de proiecte pentru o evaluare locală, regională sau naţională mai largă, în scopul stabilirii soluţiei de încălzire sau răcire celei mai benefice şi eficiente din punctul de vedere al costurilor în raport cu un scenariu de referinţă pentru o zonă geografică dată, în scopul planificării.

(d) Limitele şi abordarea integrată:

(i) limita geografică acoperă o zonă geografică bine definită şi adecvată;

(ii) analizele costuri-beneficii iau în considerare toate resursele de aprovizionare centralizate sau descentralizate relevante disponibile în cadrul sistemului şi al limitei geografice, inclusiv tehnologiile avute în vedere în conformitate cu partea III punctul 9 din prezenta anexă, precum şi tendinţele şi caracteristicile cererii de încălzire şi răcire.

(e) Ipoteze:

(i) statele membre formulează ipoteze, în scopul analizelor costuri-beneficii, cu privire la preţurile factorilor majori de consum şi de producţie, precum şi cu privire la rata de actualizare;

(ii) rata de actualizare utilizată în analiza economică pentru calculul valorii actualizate nete se alege în conformitate cu orientările europene sau naţionale;

(iii) statele membre folosesc prognozele naţionale, europene sau internaţionale pentru evoluţia preţurilor la energie dacă acestea corespund contextului lor naţional, regional sau local;

(iv) preţurile utilizate în analiza economică reflectă costurile şi beneficiile socioeconomice. Costurile externe, cum ar fi efectele asupra mediului şi asupra sănătăţii, ar trebui să fie luate în considerare, în măsura posibilului, şi anume atunci când există un preţ de piaţă sau atunci când acesta este deja inclus în reglementările europene sau naţionale.

(f) Analiză de sensibilitate: se include o analiză de sensibilitate pentru a evalua costurile şi beneficiile unui proiect sau ale unui grup de proiecte şi pentru a se baza pe factori variabili care au un impact semnificativ asupra rezultatului calculelor, cum ar fi preţurile diferite la energie, nivelurile cererii, ratele de actualizare şi altele.

Partea IV:NOI STRATEGII ŞI MĂSURI DE POLITICĂ POTENŢIALE

11.

o prezentare generală a noilor măsuri de politică legislative şi nelegislative (⁹) pentru a realiza potenţialul economic identificat în conformitate cu punctele 9 şi 10, împreună cu o previziune referitoare la:

(⁹) Această prezentare generală include măsurile şi programele de finanţare care pot fi adoptate pe parcursul perioadei de realizare a evaluării cuprinzătoare, fără a se aduce atingere unei notificări separate a schemelor de sprijin public pentru evaluarea ajutoarelor de stat.

(a) reducerile de emisii de gaze cu efect de seră;

(b) economiile de energie primară în GWh pe an;

(d) impactul asupra ponderii energiei din surse regenerabile în mixul energetic naţional şi în sectorul de încălzire şi răcire centralizată;

(e) legăturile cu programarea financiară naţională şi economiile de costuri pentru bugetul public şi participanţii la piaţă;

(f) estimarea măsurilor de sprijin public, după caz, cu bugetul lor anual şi identificarea elementului de ajutor potenţial.

ANEXA XI:ANALIZE COSTURI-BENEFICII

În cazul în care se planifică o instalaţie care produce exclusiv energie electrică sau o instalaţie fără recuperator de căldură, se realizează o comparaţie între instalaţiile planificate sau reabilitarea planificată şi o instalaţie echivalentă care produce aceeaşi cantitate de energie electrică sau de căldură de proces, dar care recuperează căldura reziduală şi care furnizează căldură prin cogenerare de înaltă eficienţă sau reţele de încălzire şi răcire centralizată ori ambele.

O evaluare a utilizării căldurii reziduale ia în considerare tehnologiile actuale. Evaluarea trebuie să ţină seama de utilizarea directă a căldurii reziduale sau de actualizarea acesteia la niveluri de temperatură mai ridicate sau de ambele. În cazul recuperării căldurii reziduale la faţa locului, trebuie evaluată cel puţin utilizarea schimbătoarelor de căldură, a pompelor de căldură şi a tehnologiilor de transformare a căldurii în energie electrică. În cazul recuperării căldurii reziduale în afara amplasamentului, trebuie evaluate ca puncte de cerere potenţiale cel puţin instalaţiile industriale, exploataţiile agricole şi reţelele de încălzire centralizată.

ANEXA XII:GARANŢIA DE ORIGINE PRIVIND ENERGIA ELECTRICĂ PRODUSĂ PRIN COGENERARE DE ÎNALTĂ EFICIENŢĂ

1.Statele membre adoptă măsuri pentru a se asigura că:

2.Garanţia de origine menţionată la articolul 26 alineatul (13) trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:

ANEXA XIII:CRITERII DE EFICIENŢĂ ENERGETICĂ PENTRU REGLEMENTAREA REŢELELOR ENERGETICE ŞI PENTRU TARIFELE DE REŢEA ELECTRICĂ

2.Reglementările privind reţelele şi tarifele nu împiedică operatorii de reţea sau comercianţii cu amănuntul de energie să pună la dispoziţie servicii de sistem pentru măsurile de gestionare a răspunsului la cerere, gestionarea cererii şi producerea distribuită pe pieţele organizate de energie electrică, inclusiv pieţele nereglementate şi schimburile de energie electrică pentru comercializarea energiei, a capacităţii, a compensaţiilor şi a serviciilor de sprijin în toate intervalele de timp, inclusiv pieţele la termen, pieţele pentru ziua următoare şi pieţele intrazilnice, în special:

ANEXA XIV:CERINŢE DE EFICIENŢĂ ENERGETICĂ PENTRU OPERATORII DE TRANSPORT ŞI DE SISTEM ŞI OPERATORII DE DISTRIBUŢIE

(a)stabilesc şi fac publice normele lor standard referitoare la suportarea şi partajarea costurilor adaptărilor tehnice, cum ar fi racordările la reţea, consolidările reţelei şi introducerea de noi reţele, funcţionarea îmbunătăţită a reţelei şi normele privind punerea în aplicare nediscriminatorie a codurilor de reţea, care sunt necesare pentru integrarea noilor producători de energie electrică rezultată din cogenerarea de înaltă eficienţă în cadrul reţelei interconectate;

(b)pun la dispoziţia noilor producători de energie electrică rezultată din cogenerarea de înaltă eficienţă care doresc să se conecteze la sistem informaţiile cuprinzătoare şi necesare solicitate de către aceştia, inclusiv:

(c)furnizează proceduri standard şi simplificate în ceea ce priveşte conectarea producătorilor distribuiţi de energie electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficienţă cu scopul de a facilita conectarea acestora la reţea.

ANEXA XV:LISTA MINIMĂ DE ELEMENTE CARE TREBUIE INCLUSE ÎN CONTRACTELE SAU ÎN CAIETELE DE SARCINI ASOCIATE PRIVIND PERFORMANŢA ENERGETICĂ

ANEXA XVI:

Partea A:Directiva abrogată, cu lista modificărilor sale succesive (menţionată la articolul 39)

Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 315, 14.11.2012, p. 1)
Directiva 2013/12/UE a Consiliului (JO L 141, 28.5.2013, p. 28)
Directiva (UE) 2018/844 a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 156, 19.6.2018, p. 75)	numai articolul 2
Directiva (UE) 2018/2002 a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 210)
Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1)	numai articolul 54
Decizia (UE) 2019/504 a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 85I, 27.3.2019, p. 66)	numai articolul 1
Regulamentul delegat (UE) 2019/826 al Comisiei (JO L 137, 23.5.2019, p. 3)
Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 158, 14.6.2019, p. 125)	numai articolul 70

Partea B:Termene de transpunere în dreptul intern (menţionate la articolul 39)

Directiva	Termenul de transpunere
2012/27/UE	5 iunie 2014
(UE) 2018/844	10 martie 2020
(UE) 2018/2002	25 iunie 2020, cu excepţia articolului 1 punctele 5-10 şi a punctelor 3 şi 4 din anexă 25 octombrie 2020 în ceea ce priveşte articolul 1 punctele 5-10 şi punctele 3 şi 4 din anexă
(UE) 2019/944	31 decembrie 2019 în ceea ce priveşte articolul 70 alineatul (5) litera (a) 25 octombrie 2020 în ceea ce priveşte articolul 70 punctul 4 31 decembrie 2020 în ceea ce priveşte articolul 70 alineatele (1)-(3), alineatul (5) litera (b) şi alineatul (6)

ANEXA XVII:Tabel de corespondenţă

Directiva 2012/27/UE	Prezenta directivă
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2 formularea introductivă	Articolul 2 formularea introductivă
Articolul 2 punctul 1	Articolul 2 punctul 1
–	Articolul 2 punctele 2, 3 şi 4
Articolul 2 punctul 2	Articolul 2 punctul 5
Articolul 2 punctul 3	Articolul 2 punctul 6
–	Articolul 2 punctul 7
Articolul 2 punctul 4	Articolul 2 punctul 8
Articolul 2 punctul 5	Articolul 2 punctul 9
Articolul 2 punctul 6	Articolul 2 punctul 10
Articolul 2 punctul 7	Articolul 2 punctul 11
Articolul 2 punctul 8	Articolul 2 punctul 12
Articolul 2 punctul 9	–
Articolul 2 punctul 10	Articolul 2 punctul 13
–	Articolul 2 punctele 14 şi 15
Articolul 2 punctul 11	Articolul 2 punctul 16
Articolul 2 punctul 12	Articolul 2 punctul 17
Articolul 2 punctul 13	Articolul 2 punctul 18
Articolul 2 punctul 14	Articolul 2 punctul 19
Articolul 2 punctul 15	Articolul 2 punctul 20
Articolul 2 punctul 16	Articolul 2 punctul 21
Articolul 2 punctul 17	Articolul 2 punctul 22
Articolul 2 punctul 18	Articolul 2 punctul 23
Articolul 2 punctul 19	Articolul 2 punctul 24
Articolul 2 punctul 20	Articolul 2 punctul 25
Articolul 2 punctul 21	Articolul 2 punctul 26
Articolul 2 punctul 22	Articolul 2 punctul 27
Articolul 2 punctul 23	Articolul 2 punctul 28
Articolul 2 punctul 24	Articolul 2 punctul 29
–	Articolul 2 punctul 30
–	Articolul 2 punctul 31
Articolul 2 punctul 25	Articolul 2 punctul 32
Articolul 2 punctul 26	–
Articolul 2 punctul 27	Articolul 2 punctul 33
Articolul 2 punctul 28	Articolul 2 punctul 34
Articolul 2 punctul 29	Articolul 2 punctul 35
Articolul 2 punctul 30	Articolul 2 punctul 36
Articolul 2 punctul 31	Articolul 2 punctul 37
Articolul 2 punctul 32	Articolul 2 punctul 38
Articolul 2 punctul 33	Articolul 2 punctul 39
Articolul 2 punctul 34	Articolul 2 punctul 40
Articolul 2 punctul 35	Articolul 2 punctul 41
Articolul 2 punctul 36	Articolul 2 punctul 42
Articolul 2 punctul 37	Articolul 2 punctul 43
Articolul 2 punctul 38	Articolul 2 punctul 44
Articolul 2 punctul 39	Articolul 2 punctul 45
Articolul 2 punctul 40	–
Articolul 2 punctul 41	Articolul 2 punctul 46
Articolul 2 punctul 42	Articolul 2 punctul 47
Articolul 2 punctul 43	Articolul 2 punctul 48
–	Articolul 2 punctul 49
Articolul 2 punctul 44	Articolul 2 punctul 50
Articolul 2 punctul 45	Articolul 2 punctul 51
–	Articolul 2 punctele 52, 53, 54, 55 şi 56
–	Articolul 3
–	Articolul 4 alineatul (1)
Articolul 3 alineatul (1) primul paragraf	Articolul 4 alineatul (2) primul paragraf Articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf
Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf formularea introductivă	Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf formularea introductivă
Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf literele (a) şi (b)	Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf literele (a) şi (b)
Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf litera (c)	–
Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf litera (d)	Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf litera (c)
Articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf formularea introductivă	–
–	Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf litera (d) formularea introductivă
–	Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf litera (d) punctele (i), (ii) şi (iii)
Articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf litera (a)	Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf litera (d) punctul (iv)
–	Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf litera (e) formularea introductivă
Articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf litera (b)	Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf litera (e) punctul (i)
Articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf litera (c)	Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf litera (e) punctul (ii)
Articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf litera (d)	Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf litera (e) punctul (iii)
Articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf litera (e)	–
–	Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf litera (e) punctul (iv)
Articolul 3 alineatele (2) şi (3)	–
Articolul 3 alineatul (4)	Articolul 33 alineatul (6)
Articolul 3 alineatele (5) şi (6)	–
–	Articolul 4 alineatul (4)
–	Articolul 4 alineatul (5)
	Articolul 4 alineatul (6)
	Articolul 4 alineatul (7)
–	Articolul 5
Articolul 5 alineatul (1) primul paragraf	Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 5 alineatul (1) al doilea paragraf	Articolul 6 alineatul (1) al cincilea paragraf
–	Articolul 6 alineatul (1) al doilea şi al treilea paragraf
Articolul 5 alineatul (1) al treilea paragraf	Articolul 6 alineatul (1) al patrulea paragraf
Articolul 5 alineatul (1) al patrulea şi al cincilea paragraf	–
Articolul 5 alineatul (2) –	Articolul 6 alineatul (2) Articolul 6 alineatul (2) al doilea paragraf
Articolul 5 alineatul (3)	Articolul 6 alineatul (3)
Articolul 5 alineatul (4)	Articolul 6 alineatul (4)
Articolul 5 alineatul (5)	Articolul 6 alineatul (5)
Articolul 5 alineatul (5) primul paragraf litera (b)	Articolul 6 alineatul (5) al doilea paragraf litera (c)
–	Articolul 6 alineatul (5) al doilea paragraf litera (b)
Articolul 5 alineatul (6)	Articolul 6 alineatul (6)
–	Articolul 6 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a)
Articolul 5 alineatul (6) al doilea paragraf	Articolul 6 alineatul (6) al doilea paragraf litera (b)
Articolul 5 alineatul (6) al treilea paragraf	Articolul 6 alineatul (6) al treilea paragraf
Articolul 5 alineatul (7)	–
Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf	Articolul 7 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf	Articolul 7 alineatul (1) primul paragraf
	Articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf
	–
Articolul 6 alineatele (2), (3) şi (4)	Articolul 7 alineatele (2), (3) şi (4)
–	Articolul 7 alineatele (5), (6), (7) şi (8)
–
Articolul 7 alineatul (1) formularea introductivă literele (a) şi (b)	Articolul 8 alineatul (1) formularea introductivă literele (a) şi (b)
–	Articolul 8 alineatul (1) litera (c)
Articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf	Articolul 8 alineatul (5)
Articolul 7 alineatul (1) al treilea paragraf	Articolul 8 alineatul (1) al cincilea paragraf
Articolul 7 alineatul (1) al patrulea paragraf	Articolul 8 alineatul (1) al patrulea paragraf
–	Articolul 8 alineatele (3) şi (4)
Articolul 7 alineatul (2)	Articolul 8 alineatul (6)
Articolul 7 alineatul (3)	Articolul 8 alineatul (7)
Articolul 7 alineatul (4)	Articolul 8 alineatul (8)
Articolul 7 alineatul (5)	Articolul 8 alineatul (9)
Articolul 7 alineatul (6)	Articolul 8 alineatul (10)
Articolul 7 alineatul (7)	–
Articolul 7 alineatul (8)	–
Articolul 7 alineatul (9)	–
Articolul 7 alineatul (10)	Articolul 8 alineatul (2)
Articolul 7 alineatul (11)	–
	Articolul 8 alineatele (11), (12) şi (13)
Articolul 7 alineatul (12)	Articolul 8 alineatul (14)
Articolul 7a alineatul (1)	Articolul 9 alineatul (1)
Articolul 7a alineatul (2)	Articolul 9 alineatul (3)
Articolul 7a alineatul (3)	Articolul 9 alineatul (4)
–	Articolul 9 alineatul (2)
–	Articolul 9 alineatele (5), (6) şi (7)
Articolul 7a alineatele (4) şi (5)	Articolul 9 alineatele (8) şi (9)
–	Articolul 9 alineatul (10)
Articolul 7a alineatele (6) şi (7)	Articolul 9 alineatele (11) şi (12)
Articolul 7b alineatele (1) şi (2)	Articolul 10 alineatele (1) şi (2)
–	Articolul 10 alineatele (3) şi (4)
–	Articolul 11 alineatele (1) şi (2)
–	Articolul 11 alineatele (3) şi (4)
Articolul 8 alineatele (1) şi (2)	Articolul 11 alineatele (5), (6) şi (7)
Articolul 8 alineatele (3) şi (4)	–
–	Articolul 11 alineatul (8)
Articolul 8 alineatul (5)	Articolul 11 alineatul (9)
–	Articolul 11 alineatul (10)
Articolul 8 alineatul (6)	Articolul 11 alineatul (11)
Articolul 8 alineatul (7)	Articolul 11 alineatul (12)
–	Articolul 12
Articolul 9	Articolul 13
Articolul 9a	Articolul 14
Articolul 9b	Articolul 15
Articolul 9c	Articolul 16
Articolul 10	Articolul 17
Articolul 10a	Articolul 18
Articolul 11	Articolul 19
Articolul 12	Articolul 20
–	Articolul 21
–	Articolul 22 alineatul (1)
Articolul 12 alineatul (1)	Articolul 22 alineatul (2)
Articolul 12 alineatul (2) formularea introductivă şi litera (a) punctele (i)-(v)	Articolul 22 alineatul (2) al doilea paragraf literele (a)-(g) Articolul 22 alineatul (2) al doilea paragraf litera (h)
Articolul 12 alineatul (2) litera (b)	Articolul 22 alineatul (3) al treilea paragraf
–	Articolul 22 alineatul (3) al treilea paragraf literele (a) şi (b)
Articolul 12 alineatul (2) litera (b) punctele (i) şi (ii)	Articolul 22 alineatul (3) al treilea paragraf literele (c) şi (d)
–	Articolul 22 alineatul (3) al treilea paragraf litera (e)
–	Articolul 22 alineatele (4)-(9)
–	Articolul 23
–	Articolul 24
Articolul 13	Articolul 32
Articolul 14 alineatul (1)	Articolul 25 alineatul (1)
–	Articolul 25 alineatul (2)
Articolul 14 alineatul (2)	Articolul 25 alineatul (5)
Articolul 14 alineatul (3)	Articolul 25 alineatul (3) primul paragraf
–	Articolul 25 alineatul (3) al doilea paragraf
Articolul 14 alineatul (4)	Articolul 25 alineatul (4)
–	Articolul 25 alineatul (6)
–	Articolul 26 alineatele (1), (2), (3), (4), (5) şi (6)
Articolul 14 alineatul (5) formularea introductivă şi litera (a)	Articolul 26 alineatul (7) formularea introductivă şi litera (a)
Articolul 14 alineatul (5) literele (b), (c) şi (d)	–
–	Articolul 26 alineatul (7) literele (b), (c) şi (d) şi al doilea paragraf
Articolul 14 alineatul (5) al doilea şi al treilea paragraf	Articolul 26 alineatul (7) al treilea şi al patrulea paragraf
Articolul 14 alineatul (6) litera (a)	Articolul 26 alineatul (8) litera (a)
Articolul 14 alineatul (6) litera (b)	–
Articolul 14 alineatul (6) litera (c)	Articolul 26 alineatul (8) litera (b)
–	Articolul 26 alineatul (8) litera (c)
Articolul 14 alineatul (6) al doilea şi al treilea paragraf	Articolul 26 alineatul (8) al doilea şi al treilea paragraf
Articolul 14 alineatele (7), (8) şi (9)	Articolul 26 alineatele (9), (10) şi (11)
–	Articolul 26 alineatul (12)
Articolul 14 alineatele (10) şi (11)	Articolul 26 alineatele (13) şi (14)
Articolul 15 alineatul (1) primul paragraf	Articolul 27 alineatul (1)
Articolul 15 alineatul (1) al doilea şi al treilea paragraf	–
–	Articolul 27 alineatele (2), (3) şi (4)
Articolul 15 alineatul (1) al patrulea paragraf	Articolul 27 alineatul (5)
Articolul 15 alineatele (2) şi (2a)	–
Articolul 15 alineatele (3) şi (4) şi alineatul (5) primul paragraf	Articolul 27 alineatele (6), (7) şi (8)
Articolul 15 alineatul (5) al doilea paragraf	–
Articolul 15 alineatul (6) primul paragraf	–
Articolul 15 alineatul (6) al doilea paragraf	Articolul 27 alineatul (9)
Articolul 15 alineatul (7)	Articolul 27 alineatul (10)
Articolul 15 alineatul (9) primul paragraf	Articolul 27 alineatul (11)
Articolul 15 alineatul (9) al doilea paragraf	–
Articolul 16 alineatele (1) şi (2)	–
–	Articolul 28 alineatele (1), (2), (3) şi (5)
Articolul 16 alineatul (3)	Articolul 28 alineatul (4)
Articolul 17 alineatul (1) primul paragraf	–
Articolul 17 alineatul (1) al doilea paragraf	Articolul 30 alineatul (3)
Articolul 17 alineatul (2)	Articolul 22 alineatul (7)
Articolul 17 alineatul (3)	–
Articolul 17 alineatul (4)	–
Articolul 17 alineatul (5)	Articolul 22 alineatul (10)
Articolul 18 alineatul (1) formularea introductivă	Articolul 29 alineatul (1) formularea introductivă
Articolul 18 alineatul (1) litera (a) punctele (i) şi (ii)	Articolul 29 alineatul (1) literele (a) şi (b)
–	Articolul 29 alineatul (1) literele (c) şi (d)
Articolul 18 alineatul (1) litera (b)	Articolul 29 alineatul (2)
Articolul 18 alineatul (1) litera (c)	Articolul 29 alineatul (3)
–	Articolul 29 alineatul (4)
Articolul 18 alineatul (1) litera (d) punctele (i) şi (ii)	Articolul 29 alineatul (5) literele (a) şi (b)
–	Articolul 29 alineatul (5) litera (c)
Articolul 18 alineatul (2) literele (a) şi (b)	Articolul 29 alineatul (6) literele (a) şi (b)
Articolul 18 alineatul (2) literele (c) şi (d)	–
–	Articolul 29 alineatul (6) litera (c)
–	Articolul 29 alineatul (7)
Articolul 18 alineatul (3)	Articolul 29 alineatul (8)
Articolul 19 alineatul (1) litera (a)	Articolul 22 alineatul (5) primul paragraf
Articolul 19 alineatul (1) litera (b)	Articolul 7 alineatul (7) primul paragraf
Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf	Articolul 22 alineatul (9) al doilea paragraf
Articolul 19 alineatul (2)	–
Articolul 20 alineatele (1) şi (2)	Articolul 30 alineatele (1) şi (2)
–	Articolul 30 alineatele (3), (4) şi (5)
Articolul 20 alineatele (3), (3a), (3b) şi (3c)	Articolul 30 alineatele (6), (7), (8) şi (9)
Articolul 20 alineatul (3d)	Articolul 30 alineatul (10) primul paragraf
–	Articolul 30 alineatul (10) al doilea paragraf
Articolul 20 alineatele (4), (5), (6) şi (7)	Articolul 30 alineatele (11), (13), (14) şi (15)
–	Articolul 30 alineatul (12)
–	Articolul 30 alineatul (16)
–	Articolul 30 alineatele (17) şi (18)
Articolul 21	Articolul 31 alineatul (1)
Anexa IV, nota de subsol nr. 3	Articolul 31 alineatele (2), (3) şi (4)
–	Articolul 31 alineatul (5)
Anexa IV, nota de subsol nr. 3	Articolul 31 alineatele (6) şi (7)
Articolul 22 alineatele (1) şi (2)	Articolul 33 alineatele (1) şi (2)
–	Articolul 33 alineatul (3)
Articolul 23	Articolul 34
Articolul 24 alineatele (4a), (5) şi (6)	Articolul 35 alineatele (1), (2) şi (3)
Articolul 24 alineatele (7), (8), (9), (10) şi (12)	–
Articolul 24 alineatele (13) şi (14)	Articolul 35 alineatele (4) şi (5)
Articolul 24 alineatul (15) formularea introductivă	Articolul 35 alineatul (7) formularea introductivă
Articolul 24 alineatul (15) litera (a)	–
Articolul 24 alineatul (15) litera (b)	Articolul 35 alineatul (7) litera (a)
–	Articolul 35 alineatul (7) literele (b), (c), (d), (e), (f), (g) şi (h)
–	Articolul 35 alineatul (7) al doilea paragraf
Articolul 24 alineatul (8)	Articolul 35 alineatul (7) al treilea paragraf
Articolul 25	–
Articolul 26	–
Articolul 28	Articolul 36
–	Articolul 37
Articolul 27 primul paragraf	Articolul 38 primul paragraf
Articolul 27 al doilea paragraf	–
Articolul 27 al treilea paragraf	Articolul 38 al doilea paragraf

Articolul 28 alineatul (1) primul paragraf	Articolul 36 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 28 alineatul (1) al doilea paragraf	–
Articolul 28 alineatul (1) al treilea şi al patrulea paragraf	Articolul 36 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 28 alineatul (2)	Articolul 36 alineatul (2)
Articolul 29	Articolul 39
–	Articolul 39 al doilea paragraf
–	Articolul 39 al treilea paragraf
Articolul 30	Articolul 40
–	Anexa I
Anexa I	Anexa II
Anexa II	Anexa III
Anexa III	Anexa IV
Anexa IV	–
Anexa V	Anexa V
Anexa VI –	Anexa VI Anexa VII
Anexa VII	Anexa VIII
Anexa VIIa	Anexa IX
Anexa VIII	Anexa X
Anexa IX	Anexa XI
Anexa X	Anexa XII
Anexa XI	Anexa XIII
Anexa XII	Anexa XIV
Anexa XIII	Anexa XV
Anexa XV	–
–	Anexa XVI
–	Anexa XVII

Tipul unităţii	Raportul implicit energie electrică/energie termică, C
Turbină cu gaz în ciclu combinat, cu recuperare de căldură	0,95
Turbină cu abur de contrapresiune	0,45
Turbină cu abur de condensaţie	0,45
Turbină de gaz cu recuperare de căldură	0,55
Motor cu ardere internă	0,75