Capitolul vi - DISPOZIŢII ORIZONTALE - Directiva 1791/13-sept-2023 privind eficienţa energetică şi de modificare a Regulamentului (UE) 2023/955 (reformare)

Acte UE

Jurnalul Oficial 231L

În vigoare
Versiune de la: 20 Septembrie 2023 până la: 4 August 2026
CAPITOLUL VI:DISPOZIŢII ORIZONTALE
Art. 28: Disponibilitatea sistemelor de calificare, acreditare şi certificare
(1)Statele membre instituie o reţea asigurând un nivel adecvat de competenţe pentru profesiile legate de eficienţa energetică, care să corespundă necesităţilor pieţei. Statele membre, în strânsă cooperare cu partenerii sociali, se asigură că sunt disponibile sisteme de certificare sau sisteme echivalente de calificare, inclusiv, acolo unde este necesar, programe adecvate de formare, pentru profesiile legate de eficienţa energetică, inclusiv pentru furnizorii de servicii energetice, auditorii energetici, managerii energetici, experţii independenţi, instalatorii de elemente de clădiri astfel cum sunt menţionaţi în Directiva 2010/31/UE şi furnizorii de servicii integrate de renovare, şi că sistemele respective sunt fiabile şi contribuie la obiectivele naţionale privind eficienţa energetică şi la obiectivele generale ale Uniunii privind decarbonizarea.
Statele membre se asigură că furnizorii de sisteme de certificare sau de sisteme echivalente de calificare, inclusiv, acolo unde este necesar, furnizorii de programe adecvate de formare, sunt acreditaţi în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (47) sau aprobaţi în conformitate cu legislaţia sau standardele naţionale convergente.
(47)Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).
(2)Statele membre promovează participarea la programele de certificare, formare şi educaţie pentru a asigura un nivel adecvat de competenţe pentru profesiile din domeniul eficienţei energetice, care să corespundă nevoilor pieţei.
(3)Până la 11 octombrie 2024, Comisia:
a)în cooperare cu un grup de experţi desemnaţi de statele membre, instituie un cadru sau concepe o campanie de atragere a mai multor persoane către profesii din domeniul eficienţei energetice, asigurând în acelaşi timp respectarea principiului nediscriminării;
b)evaluează viabilitatea înfiinţării unei platforme cu rol de punct unic de acces, utilizând, acolo unde este posibil, iniţiativele existente, pentru a oferi sprijin statelor membre în stabilirea măsurilor lor de asigurare a unui nivel adecvat de profesionişti calificaţi, necesari pentru a ţine pasul cu ritmul progreselor în materie de eficienţă energetică în vederea atingerii obiectivelor Uniunii privind clima şi energia. Platforma ar urma să reunească experţi din statele membre, partenerii sociali, instituţiile de învăţământ, mediul academic şi alte părţi interesate relevante pentru a încuraja şi promova bune practici în ceea ce priveşte sistemele de calificare şi programele de formare, cu scopul de a asigura un număr mai mare de profesionişti din domeniul eficienţei energetice şi de a recalifica sau perfecţiona profesionişti existenţi pentru a răspunde nevoilor pieţei.
(4)Statele membre se asigură că sistemele naţionale de certificare sau sistemele echivalente de calificare, inclusiv, acolo unde este necesar, programele de formare, ţin seama de standardele europene sau internaţionale existente privind eficienţa energetică.
(5)Statele membre pun la dispoziţia publicului sistemele de certificare, sistemele echivalente de calificare sau programele de formare adecvate menţionate la alineatul (1) şi cooperează între ele şi cu Comisia în vederea comparării şi recunoaşterii acestor sisteme.
Statele membre iau măsurile adecvate pentru a atrage atenţia consumatorilor asupra disponibilităţii sistemelor respective, în conformitate cu articolul 29 alineatul (1).
(6)Până la 31 decembrie 2024 şi, ulterior, cel puţin o dată la patru ani, statele membre evaluează dacă sistemele asigură nivelul necesar de competenţe şi accesul egal pentru toate persoanele, în conformitate cu principiul nediscriminării, pentru furnizorii de servicii energetice, auditorii energetici, managerii energetici, experţii independenţi, instalatorii de elemente de clădiri, astfel cum sunt menţionaţi în Directiva 2010/31/UE şi furnizorii de servicii integrate de renovare. Statele membre evaluează, de asemenea, decalajul dintre numărul de profesionişti disponibili şi numărul de profesionişti necesari. Statele membre pun evaluarea şi recomandările aferente la dispoziţia publicului şi le transmit prin intermediul platformei electronice instituite în conformitate cu articolul 28 din Regulamentul (UE) 2018/1999.
Art. 29: Servicii energetice
(1)Statele membre promovează piaţa serviciilor energetice şi accesul IMM-urilor la aceasta prin diseminarea de informaţii clare şi uşor accesibile privind:
a)contractele disponibile de servicii energetice şi clauzele care ar trebui incluse în aceste contracte pentru a se garanta economiile de energie şi drepturile clienţilor finali;
b)instrumentele financiare, stimulentele, granturile, fondurile "revolving", garanţiile, sistemele de asigurări şi împrumuturile menite să susţină proiectele de servicii de eficienţă energetică;
c)furnizorii disponibili de servicii energetice, precum SSE-urile, care sunt calificaţi sau certificaţi, precum şi calificările sau certificările lor în conformitate cu articolul 28;
d)metodologiile de monitorizare şi verificare şi sistemele de control al calităţii disponibile.
(2)Statele membre încurajează dezvoltarea etichetelor de calitate, între altele de către organizaţiile profesionale, pe baza standardelor europene sau internaţionale, acolo unde este relevant.
(3)Statele membre pun la dispoziţia publicului şi actualizează periodic o listă cu furnizorii disponibili de servicii energetice care sunt calificaţi sau certificaţi şi a calificărilor sau a certificărilor acestora, în conformitate cu articolul 28, sau furnizează o interfaţă cu ajutorul căreia furnizorii de servicii energetice să poată furniza informaţiile respective.
(4)Statele membre promovează şi asigură, acolo unde este fezabil din punct de vedere tehnic şi economic, utilizarea contractelor de performanţă energetică pentru renovarea clădirilor de mari dimensiuni care sunt deţinute de organisme publice. În cazul renovării clădirilor nerezidenţiale de mari dimensiuni cu o suprafaţă utilă totală de peste 750 m2, statele membre se asigură că organismele publice evaluează fezabilitatea utilizării contractelor de performanţă energetică şi a altor servicii energetice bazate pe performanţă.
Statele membre pot încuraja organismele publice să combine contractele de performanţă energetică cu servicii energetice extinse, inclusiv răspunsul la cerere şi stocarea, pentru a asigura economii de energie şi a menţine rezultatele obţinute în timp prin monitorizare continuă, funcţionare eficace şi întreţinere.
(5)Statele membre acordă sprijin sectorului public în ceea ce priveşte solicitarea de oferte de servicii energetice, în special pentru reabilitarea clădirilor, prin:
a)furnizarea de contracte-tip pentru contractele de performanţă energetică care să includă cel puţin elementele menţionate în anexa XV şi să ia în considerare standardele europene sau internaţionale existente, orientările disponibile privind licitaţiile şi Ghidul Eurostat privind tratamentul statistic al contractelor de performanţă energetică în conturile publice;
b)furnizarea de informaţii privind bunele practici pentru contractele de performanţă energetică, inclusiv, dacă este disponibilă, o analiză costuri-beneficii care utilizează o abordare pe baza ciclului de viaţă;
c)promovarea şi punerea la dispoziţia publicului a unei baze de date privind proiectele de contracte de performanţă energetică implementate sau în curs, care să includă economiile de energie preconizate şi realizate.
(6)Statele membre sprijină funcţionarea adecvată a pieţei de servicii energetice, prin luarea următoarelor măsuri:
a)identificarea şi publicarea unuia sau mai multor puncte de contact de unde clienţii finali pot obţine informaţiile menţionate la alineatul (1);
b)eliminarea barierelor de reglementare, precum şi a celor de altă natură care împiedică încheierea de contracte de performanţă energetică şi adoptarea altor modele de servicii de eficienţă energetică în vederea identificării sau a punerii în aplicare a măsurilor destinate economisirii de energie, ori a ambelor;
c)instituirea şi promovarea rolului organismelor consultative şi al intermediarilor independenţi de pe piaţă, inclusiv al ghişeelor unice sau al mecanismelor de sprijin similare, cu scopul de a stimula dezvoltarea pieţei în ceea ce priveşte cererea şi oferta, precum şi punerea informaţiilor referitoare la aceste mecanisme de sprijin la dispoziţia publicului şi a actorilor de pe piaţă.
(7)Pentru a sprijini buna funcţionare a pieţei serviciilor energetice, statele membre pot să instituie un mecanism individual sau să desemneze un mediator pentru a asigura gestionarea eficientă a plângerilor şi soluţionarea alternativă a litigiilor privind contractele de servicii energetice şi de performanţă energetică.
(8)Statele membre se asigură că distribuitorii de energie, operatorii de distribuţie şi societăţile de vânzare cu amănuntul a energiei se abţin de la orice activităţi care pot împiedica cererea şi furnizarea de servicii energetice sau măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice sau care pot împiedica dezvoltarea pieţelor pentru astfel de servicii sau măsuri, inclusiv blocarea pieţelor pentru concurenţi sau abuzul de poziţie dominantă.
Art. 30: Fondul naţional pentru eficienţă energetică, finanţarea şi asistenţa tehnică
(1)Fără a aduce atingere articolelor 107 şi 108 din TFUE, statele membre facilitează instituirea de mecanisme financiare sau utilizarea celor existente pentru ca măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice să maximizeze avantajele fluxurilor multiple de finanţare şi ale combinaţiei de granturi, instrumente financiare şi asistenţă tehnică.
(2)Comisia acordă asistenţă statelor membre, atunci când este cazul, direct sau prin intermediul instituţiilor financiare, în ceea ce priveşte crearea de facilităţi de finanţare şi de mecanisme de asistenţă la nivel naţional, regional sau local pentru dezvoltarea de proiecte, în scopul de a spori investiţiile în eficienţa energetică în diferite sectoare şi de a proteja şi a responsabiliza persoanele afectate de sărăcie energetică, clienţii vulnerabili, persoanele din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuinţe sociale, inclusiv prin integrarea unei perspective egalitare, astfel încât nimeni să nu fie lăsat în urmă.
(3)Statele membre adoptă măsuri care promovează produse de creditare care vizează eficienţa energetică, precum creditele ipotecare şi împrumuturile verzi, garantate şi negarantate, şi asigură faptul că acestea sunt oferite la scară largă şi în mod nediscriminatoriu de către instituţiile financiare şi că sunt vizibile şi accesibile pentru consumatori. Statele membre adoptă măsuri pentru facilitarea implementării schemelor de finanţare pe bază de facturi şi de impozite, ţinând seama de orientările Comisiei furnizate în conformitate cu alineatul (10). Statele membre se asigură că băncile şi alte instituţii financiare primesc informaţii cu privire la oportunităţile de a participa la finanţarea măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice, inclusiv prin crearea de parteneriate public-privat. Statele membre încurajează instituirea unor mecanisme de garantare a împrumuturilor pentru investiţiile în eficienţa energetică.
(4)Fără a aduce atingere articolelor 107 şi 108 din TFUE, statele membre promovează instituirea unor scheme de sprijin financiar pentru a spori gradul de adoptare a măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice pentru renovarea substanţială a sistemelor de încălzire şi răcire individuale şi centralizate.
(5)Statele membre promovează instituirea de expertiză şi asistenţă tehnică la nivel local, după caz prin intermediul reţelelor şi al structurilor existente, pentru a oferi consiliere cu privire la bunele practici în ceea ce priveşte decarbonizarea încălzirii şi răcirii centralizate locale, cum ar fi accesul la sprijin financiar specific.
(6)Comisia facilitează schimbul de bune practici între autorităţile sau organismele naţionale sau regionale competente, inclusiv prin reuniuni anuale ale organismelor de reglementare, baze de date publice cu informaţii privind punerea în aplicare a măsurilor de către statele membre şi comparaţii între ţări.
(7)Pentru a mobiliza finanţarea privată pentru măsurile vizând eficienţa energetică şi pentru reabilitarea energetică şi pentru a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii şi a contribuţiilor naţionale în materie de eficienţă energetică prevăzute la articolul 4 din prezenta directivă şi a obiectivelor din Directiva 2010/31/UE, Comisia desfăşoară un dialog atât cu instituţiile financiare publice şi private, cât şi cu sectoarele specifice relevante, pentru a identifica nevoile şi posibile acţiuni pe care le-ar putea întreprinde.
(8)Acţiunile menţionate la alineatul (7) includ următoarele elemente:
a)mobilizarea investiţiilor de capital în eficienţa energetică prin luarea în considerare a impactului mai amplu al economiilor de energie;
b)facilitarea implementării unor instrumente financiare dedicate eficienţei energetice şi a unor scheme de finanţare la scară largă care ar urma să fie instituite de instituţiile financiare;
c)asigurarea îmbunătăţirii datelor cu privire la performanţa energetică şi cea financiară prin:
(i)examinarea ulterioară a modului în care investiţiile în eficienţa energetică îmbunătăţesc valorile activelor de bază;
(ii)sprijinirea studiilor care evaluează monetizarea beneficiilor neenergetice ale investiţiilor în eficienţa energetică.
(9)În scopul mobilizării finanţărilor private a măsurilor de eficienţă energetică şi de reabilitare energetică, la punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre:
a)iau în considerare modalităţi de îmbunătăţire a utilizării sistemelor de gestionare a energiei şi a auditurilor energetice prevăzute la articolul 11 pentru a influenţa procesul decizional;
b)utilizează în mod optim posibilităţile şi instrumentele disponibile din bugetul Uniunii şi propuse prin iniţiativa "Finanţare inteligentă pentru clădiri inteligente" şi în comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 intitulată "Un val de renovări pentru Europa – ecologizarea clădirilor, crearea de locuri de muncă, îmbunătăţirea condiţiilor de trai".
(10)Până la 31 decembrie 2024, Comisia oferă orientări statelor membre şi actorilor de pe piaţă cu privire la modalitatea de deblocare a investiţiilor private.
Orientările au scopul de a ajuta statele membre şi actorii de pe piaţă să îşi dezvolte şi să îşi implementeze investiţiile în eficienţa energetică, inclusiv în cadrul diverselor programe ale Uniunii, şi propun mecanisme financiare adecvate şi soluţii de finanţare inovatoare, combinând granturi, instrumente financiare şi asistenţă pentru dezvoltarea de proiecte, cu scopul de a extinde iniţiativele existente şi de a utiliza programele Uniunii drept catalizator pentru mobilizarea şi stimularea finanţării private.
(11)Statele membre pot institui un fond naţional pentru eficienţă energetică. Scopul acestui fond este de a pune în aplicare măsuri privind eficienţa energetică pentru a sprijini statele membre în ceea ce priveşte realizarea contribuţiilor lor naţionale în materie de eficienţă energetică şi a traiectoriilor lor orientative menţionate la articolul 4 alineatul (2). Fondul naţional pentru eficienţă energetică poate fi înfiinţat ca fond dedicat în cadrul unui mecanism naţional deja existent care promovează investiţiile de capital. Fondul naţional pentru eficienţă energetică poate fi finanţat cu veniturile obţinute din licitarea certificatelor în cadrul EU ETS din sectorul clădirilor şi al transportului.
(12)În cazul în care instituie fonduri naţionale pentru eficienţă energetică, astfel cum se menţionează la alineatul (11) de la prezentul articol, statele membre instituie instrumente de finanţare, inclusiv garanţii publice, pentru a spori gradul de absorbţie a investiţiilor private în eficienţa energetică şi a produselor de creditare care vizează eficienţa energetică şi a schemelor inovatoare menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol. În temeiul articolului 8 alineatul (3) şi al articolului 24, fondul naţional pentru eficienţă energetică sprijină punerea în aplicare a măsurilor cu prioritate în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale. Sprijinul respectiv include finanţarea măsurilor de eficienţă energetică pentru IMM-uri în vederea mobilizării şi stimulării finanţării private pentru IMM-uri.
(13)Statele membre pot permite organismelor publice să îndeplinească obligaţiile menţionate la articolul 6 alineatul (1) cu ajutorul contribuţiilor anuale la Fondul naţional pentru eficienţă energetică echivalente cu valoarea investiţiilor necesare pentru a îndeplini obligaţiile respective.
(14)Statele membre pot dispune că părţile obligate îşi pot îndeplini obligaţiile prevăzute la articolul 8 alineatele (1) şi (4) contribuind în fiecare an la Fondul naţional pentru eficienţă energetică cu o sumă echivalentă cu investiţiile necesare pentru a îndeplini obligaţiile respective.
(15)Statele membre pot folosi veniturile proprii din nivelurile anuale de emisii alocate în temeiul Deciziei nr. 406/2009/CE pentru elaborarea unor mecanisme inovatoare de finanţare pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice.
(16)Comisia evaluează eficacitatea şi eficienţa sprijinului financiar public pentru eficienţa energetică de la nivelul Uniunii şi de la nivel naţional, precum şi capacitatea statelor membre de a spori gradul de absorbţie a investiţiilor private în eficienţa energetică, ţinând seama, în acelaşi timp, de nevoile de finanţare publică exprimate în planurile naţionale privind energia şi clima. Comisia evaluează dacă un mecanism pentru eficienţa energetică de la nivelul Uniunii, cu obiectivul de a oferi o garanţie a Uniunii, asistenţă tehnică şi granturi asociate pentru a permite punerea în aplicare a instrumentelor financiare, precum şi a schemelor de finanţare şi de sprijin la nivel naţional, ar putea sprijini într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor realizarea obiectivelor Uniunii în materie de eficienţă energetică şi climă şi, dacă este cazul, propune instituirea unui astfel de mecanism.
În acest scop, Comisia transmite Parlamentului European şi Consiliului, până la 30 martie 2024, un raport, însoţit dacă este cazul de propuneri legislative.
(17)Statele membre raportează Comisiei până la 15 martie 2025 şi, ulterior, la fiecare doi ani, ca parte a rapoartelor lor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima transmise în temeiul articolului 17 şi în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) 2018/1999, următoarele date:
a)volumul investiţiilor publice în eficienţa energetică şi efectul de levier mediu obţinut prin finanţarea publică acordată în sprijinul măsurilor de eficienţă energetică;
b)volumul produselor de creditare care vizează eficienţa energetică, făcând distincţie între diferitele produse;
c)acolo unde este cazul, programele naţionale de finanţare instituite pentru a spori gradul de utilizare a eficienţei energetice şi a bunelor practici, precum şi scheme de finanţare inovatoare pentru eficienţa energetică.
Pentru a facilita pregătirea raportului menţionat la primul paragraf de la prezentul alineat, Comisia integrează cerinţele prevăzute la paragraful respectiv în modelul comun prevăzut în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 17 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2018/1999.
(18)În scopul îndeplinirii obligaţiei menţionate la alineatul (17) litera (b) şi fără a aduce atingere măsurilor naţionale suplimentare, statele membre iau în considerare obligaţiile de informare existente ale instituţiilor financiare, inclusiv:
a)normele privind furnizarea de informaţii aplicabile instituţiilor de credit în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2021/2178 al Comisiei (48);
(48)Regulamentul delegat (UE) 2021/2178 al Comisiei din 6 iulie 2021 de completare a Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European şi al Consiliului prin precizarea conţinutului şi a modului de prezentare a informaţiilor care trebuie furnizate de întreprinderile care fac obiectul articolului 19a sau 29a din Directiva 2013/34/UE în ceea ce priveşte activităţile economice durabile din punctul de vedere al mediului şi prin precizarea metodologiei pentru respectarea acestei obligaţii de furnizare de informaţii (JO L 443, 10.12.2021, p. 9).
b)cerinţele de publicare a informaţiilor privind riscurile ESG aplicabile instituţiilor de credit, în conformitate cu articolul 449a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (49).
(49)Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).
Pentru a facilita colectarea şi agregarea datelor privind volumul produselor de creditare care vizează eficienţa energetică în scopul îndeplinirii obligaţiei menţionate la alineatul (17) litera (b), Comisia oferă statelor membre, până la 15 martie 2024, orientări cu privire la modalităţile de accesare, colectare şi agregare a datelor la nivel naţional privind volumul produselor de creditare care vizează eficienţa energetică.
Art. 31: Factori de conversie şi factori de energie primară
(1)În vederea comparării economiilor de energie şi a conversiei cu o unitate comparabilă, se aplică valorile puterii calorifice nete prevăzute în anexa VI la Regulamentul (UE) 2018/2066 şi factorii de energie primară prevăzuţi la alineatul (2) de la prezentul articol, cu excepţia cazului în care se poate justifica folosirea altor valori sau factori.
(2)Un factor de energie primară este aplicabil în cazul în care economiile de energie sunt calculate ca energie primară prin intermediul unei abordări ascendente bazate pe consumul final de energie.
(3)Pentru economiile de energie electrică în kWh, statele membre aplică un coeficient pentru a calcula cu precizie economiile rezultate în ceea ce priveşte consumul de energie primară. Statele membre aplică un coeficient implicit de 1,9, cu excepţia cazului în care îşi exercită puterea discreţionară pentru a stabili un coeficient diferit, bazat pe circumstanţe naţionale justificate.
(4)Pentru economiile în kWh privind alţi purtători de energie, statele membre aplică un coeficient pentru a calcula cu precizie economiile rezultate în ceea ce priveşte consumul de energie primară.
(5)În cazul în care statele membre îşi stabilesc propriul coeficient la o valoare implicită prevăzută în temeiul prezentei directive, statele membre stabilesc coeficientul respectiv printr-o metodologie transparentă, pe baza circumstanţelor naţionale, regionale sau locale care afectează consumul de energie primară. Circumstanţele respective sunt justificate, verificabile şi bazate pe criterii obiective şi nediscriminatorii.
(6)Atunci când îşi stabilesc propriul coeficient, statele membre iau în considerare mixul energetic inclus în versiunea actualizată a planurilor lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi în planurile lor naţionale integrate ulterioare privind energia şi clima notificate Comisiei în temeiul articolului 3 şi al articolelor 7-12 din regulamentul respectiv. În cazul în care se abat de la valoarea implicită, statele membre notifică Comisiei coeficientul pe care îl utilizează, împreună cu metodologia de calcul şi cu datele subiacente din versiunile actualizate şi planurile ulterioare respective.
(7)Până la 25 decembrie 2026 şi ulterior la fiecare patru ani, Comisia revizuieşte coeficienţii impliciţi pe baza datelor constatate. Revizuirile respective se efectuează ţinând seama de efectele lor asupra unor acte din dreptul Uniunii precum Directiva 2009/125/CE şi Regulamentul (UE) 2017/1369.