Capitolul iii - CONSUMUL ENERGETIC EFICIENT - Directiva 1791/13-sept-2023 privind eficienţa energetică şi de modificare a Regulamentului (UE) 2023/955 (reformare)
Acte UE
Jurnalul Oficial 231L
În vigoare Versiune de la: 20 Septembrie 2023 până la: 4 August 2026
CAPITOLUL III:CONSUMUL ENERGETIC EFICIENT
Art. 8: Obligaţia privind economiile de energie
(1)Statele membre realizează economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale cel puţin echivalente cu:
a)noi economii în fiecare an, de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2020, de 1,5 % din volumul vânzărilor anuale de energie către clienţii finali, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2013. Vânzările de energie, ca volum, utilizate în transport, pot fi excluse parţial sau integral din acest calcul;
b)noi economii în fiecare an, de la 1 ianuarie 2021 până la 31 decembrie 2030, de:
(i)0,8 % din consumul final anual de energie de la 1 ianuarie 2021 la 31 decembrie 2023, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019;
(ii)1,3 % din consumul final anual de energie de la 1 ianuarie 2024 la 31 decembrie 2025, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019;
(iii)1,5 % din consumul final anual de energie de la 1 ianuarie 2026 la 31 decembrie 2027, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019;
(iv)1,9 % din consumul final anual de energie de la 1 ianuarie 2028 la 31 decembrie 2030, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019.
Prin derogare de la primul paragraf litera (b) punctul (i), Cipru şi Malta realizează noi economii în fiecare an, de la 1 ianuarie 2021 până la 31 decembrie 2023, echivalente cu 0,24 % din consumul final anual de energie, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019.
Prin derogare de la primul paragraf litera (b) punctele (ii), (iii) şi (iv), Cipru şi Malta realizează noi economii în fiecare an, de la 1 ianuarie 2024 până la 31 decembrie 2030, echivalente cu 0,45 % din consumul final anual de energie, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019.
Statele membre decid modul în care eşalonează cantitatea calculată de economii noi pe fiecare dintre perioadele menţionate la primul paragraf literele (a) şi (b), cu condiţia ca economiile obligatorii cumulate totale de energie la nivelul utilizării finale să fi fost realizate până la finalul fiecărei perioade de obligaţii.
Statele membre continuă să realizeze noi economii anuale, în conformitate cu rata de economisire prevăzută la primul paragraf litera (b) punctul (iv), pe perioade de câte zece ani după 2030.
(2)Statele membre obţin cantitatea obligatorie de economii de energie în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol fie prin stabilirea unei scheme de obligaţii în materie de eficienţă energetică, astfel cum este menţionată la articolul 9, fie prin adoptarea unor măsuri de politică alternative, astfel cum sunt menţionate la articolul 10. Statele membre pot realiza o combinaţie între o schemă de obligaţii în materie de eficienţă energetică şi măsuri de politică alternative. Statele membre se asigură că economiile de energie rezultate în urma măsurilor de politică menţionate la articolele 9 şi 10 şi la articolul 30 alineatul (14) sunt calculate în conformitate cu anexa V.
(3)Statele membre pun în aplicare scheme de obligaţii în materie de eficienţă energetică, măsuri de politică alternative sau o combinaţie a acestora, ori programe sau măsuri finanţate dintr-un fond naţional pentru eficienţă energetică, cu prioritate, dar nu exclusiv, în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale. Statele membre se asigură că măsurile de politică puse în aplicare în temeiul prezentului articol nu au efecte negative asupra persoanelor respective. Dacă este cazul, statele membre utilizează în mod optim finanţarea, inclusiv finanţarea publică, mecanismele de finanţare stabilite la nivelul Uniunii şi veniturile obţinute din certificatele de emisii, în temeiul articolului 24 alineatul (3) litera (b), cu scopul de a elimina efectele negative şi de a asigura o tranziţie energetică justă şi incluzivă.
În scopul realizării economiilor de energie obligatorii în temeiul alineatului (1) şi fără a aduce atingere Regulamentului (UE) 2019/943 şi Directivei (UE) 2019/944, statele membre, la proiectarea acestor măsuri de politică, au în vedere şi promovează rolul comunităţilor de energie din surse regenerabile şi al comunităţilor de energie ale cetăţenilor în ceea ce priveşte contribuţia la punerea în aplicare a acestor măsuri de politică.
Statele membre stabilesc şi ating o cotă din cantitatea obligatorie de economii de energie cumulate la nivelul utilizării finale în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale. Această cotă este cel puţin egală cu proporţia gospodăriilor afectate de sărăcie energetică, potrivit evaluării din planurile lor naţionale privind energia şi clima elaborate în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) 2018/1999. La evaluarea ponderii sărăciei energetice în planurile lor naţionale privind energia şi clima, statele membre iau în considerare indicatorii următori:
a)incapacitatea de a încălzi suficient de bine locuinţa (Eurostat, SILC [ilc_mdes01]);
b)restanţele la facturile pentru utilităţi (Eurostat, SILC, [ilc_mdes07]);
c)populaţia totală care trăieşte într-o locuinţă cu acoperiş spart, cu pereţi, podele sau fundaţie cu igrasie sau cu ferestre sau podele putrezite (Eurostat, SILC [ilc_mdho01]);
d)rata riscului de sărăcie (anchetele Eurostat, SILC şi ECHP [ilc_li02]) (punctul-limită: 60 % din venitul echivalent median după transferurile sociale).
În cazul în care un stat membru nu a notificat proporţia de gospodării afectate de sărăcie energetică potrivit evaluării din planul său naţional privind energia şi clima, cota din cantitatea obligatorie de economii de energie cumulate la nivelul utilizării finale în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale este cel puţin egală cu media aritmetică a valorilor indicatorilor menţionaţi la al treilea paragraf pentru anul 2019 sau, dacă acestea nu sunt disponibile pentru 2019, cu extrapolarea liniară a valorilor indicatorilor respectivi pentru ultimii trei ani pentru care aceste valori sunt disponibile.
(4)Statele membre includ informaţii privind indicatorii aplicaţi, media aritmetică a valorilor acestora şi rezultatul măsurilor de politică stabilite în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol în versiunile actualizate ale planurilor lor naţionale integrate privind energia şi clima, transmise în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, în planurile lor naţionale integrate ulterioare privind energia şi clima, notificate în temeiul articolelor 3 şi 7-12 din regulamentul respectiv, precum şi în rapoartele naţionale intermediare conexe privind energia şi clima, transmise în temeiul articolului 17 din regulamentul respectiv.
(5)Statele membre pot lua în calcul economiile de energie care rezultă în urma măsurilor de politică, indiferent dacă au fost introduse până la 31 decembrie 2020 sau după această dată, cu condiţia ca măsurile respective să ducă la noi acţiuni individuale care să fie întreprinse după 31 decembrie 2020. Economiile de energie realizate în orice perioadă de obligaţii nu sunt luate în calcul la determinarea cantităţii de economii de energie obligatorii pentru perioadele anterioare de obligaţii stabilite la alineatul (1).
(6)Cu condiţia să îşi fi îndeplinit cel puţin obligaţia privind economiile cumulate de energie la nivelul utilizării finale, menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) punctul (i), statele membre pot calcula cantitatea obligatorie de economii de energie menţionată la punctul respectiv prin unul sau mai multe dintre următoarele mijloace:
a)aplicarea unei rate anuale de economisire privind vânzările de energie către clienţii finali sau privind consumul final de energie, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019;
b)excluderea parţială sau totală din scenariul de referinţă pentru calculare a energiei utilizate în transporturi;
c)utilizarea oricăreia dintre opţiunile prevăzute la alineatul (8).
(7)În cazul în care utilizează oricare dintre posibilităţile prevăzute la alineatul (6) privind economiile de energie obligatorii menţionate la alineatul (1) primul paragraf litera (b) punctul (i), statele membre stabilesc:
a)propria rată anuală a economiilor care va fi aplicată la calcularea economiilor lor cumulate de energie la nivelul utilizării finale, care să asigure faptul că cantitatea finală a economiilor lor nete de energie nu este mai scăzută decât cea a economiilor impuse în temeiul punctului sus-menţionat;
b)propriul nivel de referinţă pentru calcul, care poate exclude parţial sau total energia utilizată în transporturi.
(8)Sub rezerva alineatului (9), fiecare stat membru poate:
a)să efectueze calculul prevăzut la alineatul (1) primul paragraf litera (a), utilizând valori de 1 % în 2014 şi 2015, 1,25 % în 2016 şi 2017 şi 1,5 % în 2018, 2019 şi 2020;
b)să excludă din calcul, ca volum, toate sau o parte din vânzările de energie utilizată, referitor la perioada de obligaţii menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (a), sau energia finală consumată, referitor la perioada de obligaţii menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) punctul (i), de către activităţile industriale enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE;
c)să includă în calculul cantităţii obligatorii de economii de energie menţionate la alineatul (1) primul paragraf litera (a) şi litera (b) punctul (i) economiile de energie realizate în sectoarele transformării, distribuţiei şi transportului de energie, inclusiv în infrastructurile eficiente de încălzire şi de răcire centralizată, ca urmare a punerii în aplicare a cerinţelor prevăzute la articolul 25 alineatul (4), la articolul 26 alineatul (7) litera (a) şi la articolul 27 alineatele (1), (5)-(9) şi (11). Statele membre informează Comisia cu privire la măsurile lor de politică preconizate în temeiul prezentei litere pentru perioada 1 ianuarie 2021-31 decembrie 2030, ca parte a planurilor lor naţionale integrate privind energia şi clima notificate în temeiul articolului 3 şi al articolelor 7-12. Impactul respectivelor măsuri se calculează în conformitate cu anexa V şi se include în planurile respective;
d)să includă în calculul cantităţii obligatorii de economii de energie economiile de energie rezultate din acţiuni specifice recent implementate, începând de la 31 decembrie 2008, care continuă să aibă impact în 2020 în ceea ce priveşte perioada de obligaţii menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (a) şi după 2020 în ceea ce priveşte perioada menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) punctul (i) şi care pot fi măsurate şi verificate;
e)să includă în calculul cantităţii obligatorii de economii de energie economiile de energie care rezultă din adoptarea unor măsuri de politică, cu condiţia să se poată demonstra că măsurile respective au ca rezultat acţiuni individuale derulate în perioada 1 ianuarie 2018-31 decembrie 2020 care generează economii după 31 decembrie 2020;
f)să excludă din calculul cantităţii obligatorii de economii de energie în temeiul alineatului (1) primul paragraf litera (a) şi litera (b) punctul (i) 30 % din cantitatea verificabilă de energie produsă pe sau în clădiri pentru uz propriu ca urmare a măsurilor de politică ce promovează instalarea de noi tehnologii de obţinere a energiei din surse regenerabile;
g)să includă în calculul cantităţii obligatorii de economii de energie în temeiul alineatului (1) primul paragraf litera (a) şi litera (b) punctul (i) economiile de energie care depăşesc economiile obligatorii de energie pentru perioada de obligaţii cuprinsă între 1 ianuarie 2014 şi 31 decembrie 2020, cu condiţia ca economiile respective să rezulte din acţiuni individuale derulate în temeiul măsurilor de politică menţionate la articolele 9 şi 10, notificate de către statele membre în cadrul planurilor lor de acţiune naţionale privind eficienţa energetică şi raportate în rapoartele lor intermediare în conformitate cu articolul 26.
(9)Statele membre aplică şi calculează efectul opţiunilor selectate în temeiul alineatului (8) pentru perioada menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (a) şi litera (b) punctul (i) separat:
a)pentru calculul cantităţii obligatorii de economii de energie pentru perioada de obligaţii menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (a), statele membre pot utiliza opţiunile enumerate la alineatul (8) literele (a)-(d). Toate opţiunile selectate în temeiul alineatului (8), cumulate, reprezintă maximum 25 % din cantitatea de economii de energie menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (a);
b)pentru calculul cantităţii obligatorii de economii de energie pentru perioada de obligaţii menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) punctul (i), statele membre pot utiliza opţiunile enumerate la alineatul (8) literele (b)-(g), cu condiţia ca acţiunile individuale menţionate la alineatul (8) litera (d) să continue să aibă un impact verificabil şi măsurabil după 31 decembrie 2020. Toate opţiunile selectate în temeiul alineatului (8), cumulate, nu conduc la o reducere cu mai mult de 35 % a cantităţii de economii de energie calculate în conformitate cu alineatele (6) şi (7).
Indiferent dacă statele membre exclud parţial sau total energia utilizată în transporturi din scenariul lor de referinţă pentru calcul sau utilizează oricare dintre opţiunile enumerate la alineatul (8), acestea se asigură că cantitatea netă calculată de noi economii care trebuie obţinută în consumul final de energie în perioada de obligaţii menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) punctul (i) cuprinsă între 1 ianuarie 2021 şi 31 decembrie 2023 nu este mai scăzută decât cantitatea care rezultă din aplicarea ratei anuale de economisire menţionate la punctul respectiv.
(10)Statele membre descriu în versiunile actualizate ale planurilor lor naţionale integrate privind energia şi clima transmise în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, în planurile lor naţionale integrate ulterioare privind energia şi clima notificate în temeiul articolelor 3 şi 7-12 din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi în conformitate cu anexa III la Regulamentul (UE) 2018/1999, precum şi în rapoartele intermediare corespunzătoare, calculul cantităţii de economii de energie care trebuie obţinută în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2021 şi 31 decembrie 2030 şi, dacă este cazul, explică modul în care au fost stabilite rata anuală de economisire şi nivelul de referinţă pentru calcul, precum şi modul şi măsura în care au fost aplicate opţiunile menţionate la alineatul (8) de la prezentul articol.
(11)Statele membre notifică Comisiei cantitatea de economii de energie obligatorii menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) şi la alineatul (3) de la prezentul articol, o descriere a măsurilor de politică ce urmează să fie puse în aplicare pentru realizarea cantităţii totale obligatorii a economiilor cumulate de energie la nivelul utilizării finale, precum şi metodologiile lor de calcul în temeiul anexei V la prezenta directivă, ca parte a versiunilor actualizate ale planurilor lor naţionale integrate privind energia şi clima transmise în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi ca parte a planurilor lor naţionale integrate privind energia şi clima notificate în temeiul articolelor 3 şi 7-12 din Regulamentul (UE) 2018/1999. Statele membre utilizează modelul de raportare furnizat statelor membre de către Comisie.
(12)În cazul în care, pe baza evaluării rapoartelor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2018/1999 sau pe baza proiectului de versiune actualizată sau a versiunii actualizate finale a celui mai recent plan naţional integrat privind energia şi clima transmis în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 sau pe baza evaluării proiectelor de planuri naţionale integrate ulterioare privind energia şi clima notificate în temeiul articolelor 3 şi 7-12 din Regulamentul (UE) 2018/1999 sau a versiunilor finale ale acestora, Comisia concluzionează că măsurile de politică nu asigură realizarea cantităţii obligatorii de economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale până la încheierea perioadei de obligaţii, Comisia poate adresa recomandări în conformitate cu articolul 34 din Regulamentul (UE) 2018/1999 statelor membre ale căror măsuri de politică consideră că sunt insuficiente pentru a asigura îndeplinirea obligaţiilor lor privind economiile de energie.
(13)În cazul în care un stat membru nu a realizat economiile obligatorii cumulate de energie la nivelul utilizării finale până la încheierea fiecărei perioade de obligaţii prevăzute la alineatul (1), statul membru respectiv realizează economiile de energie rămase, în plus faţă de economiile cumulate de energie obligatorii la nivelul utilizării finale, până la încheierea următoarei perioade de obligaţii.
Alternativ, în cazul în care un stat membru a realizat economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale peste nivelul necesar până la sfârşitul fiecărei perioade de obligaţii prevăzute la alineatul (1), acesta are dreptul de a reporta cantitatea eligibilă de cel mult 10 % din excedentul respectiv în următoarea perioadă de obligaţii, fără ca angajamentul-ţintă să fie majorat.
(14)În cadrul versiunilor actualizate ale planurilor lor naţionale privind energia şi clima transmise în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, al rapoartelor lor naţionale intermediare relevante privind energia şi clima transmise în temeiul articolului 17 din regulamentul respectiv şi al planurilor lor naţionale integrate ulterioare privind energia şi clima notificate în temeiul articolelor 3 şi 7-12 din regulamentul respectiv, statele membre demonstrează, incluzând după caz dovezi şi calcule:
a)că, în situaţia în care există o suprapunere a impactului măsurilor de politică sau a impactului acţiunilor individuale, nu are loc o contabilizare dublă a economiilor de energie;
b)modul în care economiile de energie realizate în temeiul alineatului (1) primul paragraf litera (b) de la prezentul articol contribuie la realizarea contribuţiei lor naţionale în temeiul articolului 4;
c)că sunt instituite măsuri de politică în scopul îndeplinirii obligaţiilor lor privind economiile de energie, concepute în conformitate cu prezentul articol, şi că respectivele măsuri de politică sunt eligibile şi adecvate pentru a se asigura realizarea cantităţii obligatorii de economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale până la încheierea fiecărei perioade de obligaţii.
Art. 9: Scheme de obligaţii în materie de eficienţă energetică
(1)În cazul în care statele membre decid să îşi îndeplinească obligaţiile de a realiza cantitatea de economii obligatorie conform articolului 8 alineatul (1) printr-o schemă de obligaţii în materie de eficienţă energetică, acestea se asigură că părţile obligate menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol care activează pe teritoriul fiecărui stat membru îndeplinesc, fără a aduce atingere articolului 8 alineatele (8) şi (9), cerinţa privind economiile cumulate de energie la nivelul utilizării finale, astfel cum este prevăzută la articolul 8 alineatul (1).
Dacă este cazul, statele membre pot decide ca părţile obligate să realizeze respectivele economii, în totalitate sau parţial, sub forma unei contribuţii la Fondul naţional pentru eficienţă energetică, în conformitate cu articolul 30 alineatul (14).
(2)În cazul în care statele membre decid să îşi îndeplinească obligaţiile de a realiza cantitatea de economii prevăzută la articolul 8 alineatul (1) printr-o schemă de obligaţii în materie de eficienţă energetică, acestea pot să desemneze o autoritate publică de punere în aplicare care să administreze schema.
(3)Statele membre desemnează, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, părţile obligate din rândul operatorilor de transport şi de sistem, al operatorilor de distribuţie, al distribuitorilor de energie, al societăţilor de vânzare cu amănuntul a energiei şi al distribuitorilor de combustibil utilizat în transporturi sau al comercianţilor care vând cu amănuntul combustibil utilizat în transporturi, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor. Cantitatea de economii de energie necesară pentru îndeplinirea obligaţiei se realizează de părţile obligate în rândul clienţilor finali, desemnaţi de statul membru, în mod independent de calculul efectuat în temeiul articolului 8 alineatul (1) sau, dacă statele membre decid astfel, prin intermediul economiilor certificate provenind de la alte părţi, astfel cum se prevede la alineatul (11) litera (a) de la prezentul articol.
(4)Atunci când societăţile de vânzare cu amănuntul a energiei sunt desemnate ca părţi obligate în temeiul alineatului (3), statele membre se asigură că, la îndeplinirea obligaţiei care le revine, respectivele societăţi de vânzare cu amănuntul a energiei nu creează bariere care împiedică consumatorii să treacă de la un furnizor la altul.
(5)Statele membre pot impune părţilor obligate să atingă o cotă din obligaţia lor privind economiile de energie în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale. De asemenea, statele membre pot impune părţilor obligate să îndeplinească obiective în materie de reducere a costurilor energiei, cu condiţia ca acestea să conducă la economii de energie la nivelul utilizării finale şi să fie calculate în conformitate cu anexa V, şi să realizeze economii de energie prin promovarea măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice, inclusiv a măsurilor de sprijin financiar care vizează atenuarea efectelor preţului carbonului asupra IMM-urilor şi asupra microîntreprinderilor.
(6)Statele membre pot impune părţilor obligate să colaboreze cu serviciile sociale, cu autorităţile regionale şi cu autorităţile locale sau municipale pentru a promova măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale. Aceasta include identificarea şi abordarea necesităţilor specifice ale grupurilor care sunt în mod special supuse riscului de sărăcie energetică sau mai susceptibile de a suferi efectele acesteia. Pentru a proteja persoanele afectate de sărăcie energetică, clienţii vulnerabili şi, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuinţe sociale, statele membre încurajează părţile obligate să realizeze acţiuni precum renovarea clădirilor, inclusiv a locuinţelor sociale, înlocuirea aparatelor, sprijin şi stimulente financiare pentru măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice, în conformitate cu schemele naţionale de finanţare şi de sprijin, sau audituri energetice. Statele membre asigură eligibilitatea măsurilor pentru unităţile individuale situate în clădiri cu mai multe apartamente.
(7)Atunci când aplică alineatele (5) şi (6), statele membre impun părţilor obligate să raporteze anual cu privire la economiile de energie pe care le realizează ca urmare a acţiunilor promovate în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale şi solicită informaţii statistice agregate cu privire la clienţii lor finali, identificând modificările survenite în economiile de energie faţă de informaţiile transmise anterior, precum şi cu privire la sprijinul tehnic şi financiar acordat.
(8)Statele membre exprimă cantitatea obligatorie de economii de energie care revine fiecărei părţi obligate în termeni de consum de energie primară sau de consum final de energie. Metoda selectată pentru exprimarea cantităţii obligatorii de economii de energie este utilizată, de asemenea, la calcularea economiilor declarate de părţile obligate. La convertirea cantităţii de economii de energie, se aplică valorile puterii calorifice nete stabilite în anexa VI la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei (41) şi factorul de energie primară în temeiul articolului 31, cu excepţia cazului în care poate fi justificată aplicarea altor factori de conversie.
(41)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei din 19 decembrie 2018 privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei (JO L 334, 31.12.2018, p. 1).
(9)Statele membre stabilesc sisteme de măsurare, de control şi de verificare pentru efectuarea unei verificări documentate în scris a cel puţin unei părţi semnificative şi a unui eşantion reprezentativ din punct de vedere statistic din măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice instituite de către părţile obligate. Măsurarea, controlul şi verificarea în cauză se realizează în mod independent faţă de părţile obligate. În cazul în care o entitate este parte obligată în cadrul unei scheme naţionale de obligaţii în materie de eficienţă energetică în temeiul articolului 9 şi al EU ETS în sectorul clădirilor şi al transportului rutier în conformitate cu Directiva 2003/87/CE, sistemul de monitorizare şi de verificare asigură faptul că preţul carbonului transferat în momentul eliberării combustibilului pentru consum în conformitate cu Directiva 2003/87/CE este luat în considerare la calcularea şi raportarea economiilor de energie rezultate din măsurile de economisire a energiei adoptate de entitatea respectivă.
(10)Statele membre informează Comisia, în cadrul rapoartelor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima transmise în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999, cu privire la sistemele de măsurare, de control şi de verificare instituite, inclusiv metodele utilizate, problemele identificate şi modul în care aceste probleme au fost abordate.
(11)În cadrul schemei de obligaţii în materie de eficienţă energetică, statele membre pot autoriza părţile obligate să realizeze următoarele:
a)să ia în calcul, pentru îndeplinirea obligaţiei lor, economiile certificate de energie realizate de furnizorii de servicii energetice sau de alte părţi terţe, inclusiv în cazul în care părţile obligate promovează, prin intermediul altor organisme acreditate de stat sau prin intermediul autorităţilor publice, măsuri care pot implica parteneriate formale şi care pot fi combinate cu alte surse de finanţare;
b)să ia în calcul economiile obţinute într-un anumit an ca şi când acestea ar fi fost obţinute în oricare dintre cei patru ani anteriori sau în oricare dintre următorii trei ani, atât timp cât nu se depăşeşte sfârşitul perioadelor de obligaţii stabilite la articolul 8 alineatul (1).
Atunci când autorizează acest lucru, statele membre se asigură că certificarea economiilor de energie menţionată la primul paragraf litera (a) urmează un proces de aprobare instituit în statele membre care este clar, transparent şi deschis tuturor participanţilor de pe piaţă şi care vizează reducerea la minimum a costurilor de certificare.
Statele membre evaluează şi, după caz, iau măsuri pentru a reduce la minimum impactul costurilor directe şi indirecte ale schemelor de obligaţii în materie de eficienţă energetică asupra competitivităţii industriilor energointensive expuse concurenţei internaţionale.
(12)Statele membre publică anual economiile de energie realizate de fiecare parte obligată sau de fiecare subcategorie de părţi obligate, precum şi economiile totale realizate în cadrul schemei.
Art. 10: Măsuri de politică alternative
(1)În cazul în care statele membre decid să îşi îndeplinească obligaţiile de a realiza economiile obligatorii în temeiul articolului 8 alineatul (1) prin măsuri de politică alternative, ele se asigură, fără a aduce atingere articolului 8 alineatele (8) şi (9), că economiile de energie obligatorii în temeiul articolului 8 alineatul (1) sunt realizate în rândul clienţilor finali.
(2)Pentru toate măsurile în afara celor referitoare la impozitare, statele membre instituie sisteme de măsurare, de control şi de verificare prin care se efectuează o verificare documentată în scris a cel puţin unei părţi semnificative şi a unui eşantion reprezentativ din punct de vedere statistic din măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice puse în practică de către părţile participante sau mandatate. Măsurarea, controlul şi verificarea se realizează în mod independent faţă de părţile participante sau mandatate.
(3)Statele membre informează Comisia, în cadrul rapoartelor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima transmise în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999, cu privire la sistemele de măsurare, de control şi de verificare instituite, inclusiv metodele utilizate, problemele identificate şi modul în care aceste probleme au fost abordate.
(4)Atunci când raportează o măsură de impozitare, statele membre demonstrează modul în care a fost asigurată eficacitatea semnalului de preţ, precum rata de impozitare şi vizibilitatea în timp, în concepţia măsurii de impozitare. În cazul în care are loc o scădere a ratei de impozitare, statele membre justifică modul în care măsurile de impozitare continuă să conducă la realizarea de economii de energie.
Art. 11: Sisteme de gestionare a energiei şi audituri energetice
(1)Statele membre se asigură că întreprinderile cu un consum de energie mediu anual mai mare de 85 TJ, în cursul perioadei anterioare de trei ani, pentru ansamblul purtătorilor de energie, pun în aplicare un sistem de gestionare a energiei. Sistemul de gestionare a energiei este certificat de un organism independent în conformitate cu standardele europene sau internaţionale relevante.
Statele membre se asigură că întreprinderile menţionate la primul paragraf dispun de un sistem de gestionare a energiei cel târziu până la 11 octombrie 2027.
(2)Statele membre se asigură că întreprinderile cu un consum de energie mediu anual mai mare de 10 TJ în cursul perioadei anterioare de trei ani, pentru ansamblul purtătorilor de energie, care nu pun în aplicare un sistem de gestionare a energiei fac obiectul unui audit energetic.
Aceste audituri energetice sunt:
a)fie efectuate într-un mod independent şi eficient din punctul de vedere al costurilor de către experţi calificaţi sau acreditaţi, în conformitate cu articolul 28;
b)fie puse în aplicare şi supravegheate de către autorităţi independente în temeiul legislaţiei naţionale.
Statele membre se asigură că întreprinderile menţionate la primul paragraf efectuează un prim audit energetic până la 11 octombrie 2026 şi că auditurile energetice ulterioare se efectuează cel puţin o dată la patru ani. În cazul în care astfel de întreprinderi efectuează deja audituri energetice în conformitate cu primul paragraf, ele continuă să facă acest lucru cel puţin o dată la patru ani, în conformitate cu prezenta directivă.
Întreprinderile în cauză elaborează un plan de acţiune concret şi fezabil pe baza recomandărilor rezultate din auditurile energetice respective. Planul de acţiune identifică măsurile de punere în aplicare a fiecărei recomandări de audit, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic sau economic. Planul de acţiune este prezentat conducerii întreprinderii.
Statele membre se asigură că planurile de acţiune şi rata de punere în aplicare a recomandărilor sunt publicate în raportul anual al întreprinderii în cauză şi că sunt puse la dispoziţia publicului, sub rezerva dreptului Uniunii şi a dreptului intern care protejează secretele comerciale şi de afaceri şi confidenţialitatea.
(3)În cazul în care, într-un an dat, o întreprindere menţionată la alineatul (1) are un consum anual mai mare de 85 TJ, iar o întreprindere menţionată la alineatul (2) are un consum anual mai mare de 10 TJ, statele membre se asigură că informaţiile respective sunt puse la dispoziţia autorităţilor naţionale responsabile cu punerea în aplicare a prezentului articol. În acest scop, statele membre pot promova utilizarea unei platforme noi sau existente pentru a facilita colectarea datelor solicitate la nivel naţional.
(4)Statele membre pot încuraja întreprinderile menţionate la alineatele (1) şi (2) să furnizeze în raportul lor anual informaţii cu privire la consumul lor anual de energie în kWh, volumul lor anual de consum de apă în metri cubi şi o comparaţie cu anii precedenţi a consumului lor de energie şi de apă.
(5)Statele membre promovează, pentru toţi clienţii finali, disponibilitatea auditurilor energetice de înaltă calitate, eficiente din punctul de vedere al costurilor şi:
a)efectuate într-o manieră independentă de către experţi calificaţi sau acreditaţi, în conformitate cu criteriile de calificare; sau
b)puse în aplicare şi supravegheate de către autorităţi independente în temeiul legislaţiei naţionale.
Auditurile energetice menţionate la primul paragraf pot fi efectuate de experţi interni sau auditori energetici, cu condiţia ca statul membru în cauză să fi implementat un sistem care să asigure calitatea acestora, incluzând, după caz, o selecţie anuală aleatorie a cel puţin unui procent semnificativ din punct de vedere statistic din toate auditurile energetice efectuate de astfel de experţi interni sau auditori energetici.
Pentru a asigura calitatea ridicată a auditurilor energetice şi a sistemelor de gestionare a energiei, statele membre stabilesc criterii minime transparente şi nediscriminatorii pentru auditurile energetice, în conformitate cu anexa VI şi luând în considerare standardele europene sau internaţionale relevante. Statele membre desemnează o autoritate competentă sau un organism competent pentru a asigura respectarea termenelor pentru efectuarea auditurilor energetice prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol şi aplicarea corectă a criteriilor minime prevăzute în anexa VI.
Auditurile energetice nu cuprind clauze care să împiedice transferul rezultatelor auditului către orice furnizor calificat sau acreditat de servicii energetice, cu condiţia să nu existe obiecţii din partea clientului.
(6)Statele membre dezvoltă programe cu scopul de a încuraja şi de a oferi sprijin tehnic IMM-urilor care nu intră sub incidenţa alineatului (1) sau (2) pentru a se supune auditurilor energetice şi a pune ulterior în aplicare recomandările formulate ca urmare a acestor audituri.
Pe baza unor criterii transparente şi nediscriminatorii şi fără a aduce atingere dreptului Uniunii privind ajutorul de stat, statele membre pot să instituie mecanisme pentru a furniza audituri energetice, cum ar fi centre de audit energetic pentru IMM-uri şi microîntreprinderi, cu condiţia ca aceste mecanisme să nu concureze cu auditorii privaţi. Statele membre pot prevedea, de asemenea, şi alte scheme de sprijin pentru IMM-uri, inclusiv în cazul în care acestea au încheiat acorduri voluntare, pentru a acoperi costurile auditurilor energetice şi ale punerii în aplicare a recomandărilor extrem de eficiente din punctul de vedere al costurilor formulate în urma auditurilor energetice, în cazul în care măsurile propuse în recomandările respective sunt puse în aplicare.
(7)Statele membre se asigură că programele menţionate la alineatul (6) includ sprijin pentru IMM-uri în ceea ce priveşte cuantificarea în activitatea lor a multiplelor beneficii ale măsurilor de eficienţă energetică, elaborarea de foi de parcurs privind eficienţa energetică şi dezvoltarea reţelelor de eficienţă energetică pentru IMM-uri, facilitate de experţi independenţi.
Statele membre aduc în atenţia IMM-urilor, inclusiv prin intermediul organizaţiilor reprezentative intermediare ale acestora, exemple concrete privind modul în care sistemele de gestionare a energiei le pot îmbunătăţi activitatea. Comisia acordă asistenţă statelor membre, sprijinind schimburile de bune practici în domeniu.
(8)Statele membre dezvoltă programe pentru a încuraja întreprinderile care nu sunt IMM-uri şi care nu intră sub incidenţa alineatului (1) sau (2) să se supună auditurilor energetice şi să pună ulterior în aplicare recomandările formulate ca urmare a acestor audituri.
(9)Se consideră că auditurile energetice respectă alineatul (2) în cazul în care sunt:
a)efectuate într-o manieră independentă, pe baza criteriilor minime stabilite în anexa VI;
b)puse în aplicare în temeiul acordurilor voluntare încheiate între organizaţii ale părţilor interesate şi un organism numit şi supravegheat de către statul membru în cauză, de către un alt organism căruia autorităţile competente i-au delegat responsabilitatea în acest sens sau de către Comisie.
Accesul participanţilor de pe piaţă care oferă servicii energetice se bazează pe criterii transparente şi nediscriminatorii.
(10)Întreprinderile care pun în aplicare un contract de performanţă energetică sunt scutite de la cerinţele prevăzute la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol, cu condiţia ca respectivul contract de performanţă energetică să acopere elementele necesare ale sistemului de gestionare a energiei şi să respecte cerinţele stabilite în anexa XV.
(11)Întreprinderile care pun în aplicare un sistem de management de mediu, certificat de către un organism independent în conformitate cu standardele europene sau internaţionale relevante, sunt scutite de la cerinţele prevăzute la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol, cu condiţia ca sistemul de management de mediu în cauză să includă un audit energetic pe baza criteriilor minime stabilite în anexa VI.
(12)Auditurile energetice pot fi de sine stătătoare sau pot face parte dintr-un audit de mediu mai vast. Statele membre pot solicita ca auditul energetic să includă o evaluare a fezabilităţii tehnice şi economice a racordării la o reţea de încălzire sau de răcire centralizată existentă sau preconizată.
Fără a aduce atingere dreptului Uniunii privind ajutoarele de stat, statele membre pot pune în aplicare stimulente, scheme de sprijin pentru punerea în aplicare a recomandărilor rezultate în urma auditurilor energetice, precum şi alte măsuri similare.
Art. 12: Centrele de date
(1)Până la 15 mai 2024 şi ulterior în fiecare an, statele membre solicită proprietarilor şi operatorilor centrelor de date de pe teritoriul lor care au un necesar de energie electrică instalată pentru infrastructura tehnologiei informaţiei (TI) de cel puţin 500 kW să pună la dispoziţia publicului informaţiile prevăzute în anexa VII, cu excepţia informaţiilor care intră sub incidenţa dreptului Uniunii şi a dreptului intern care protejează secretele comerciale şi de afaceri şi confidenţialitatea.
(2)Alineatul (1) nu se aplică centrelor de date utilizate pentru apărare şi pentru protecţie civilă sau care furnizează servicii al căror scop final este exclusiv de apărare şi de protecţie civilă.
(3)Comisia creează o bază de date europeană privind centrele de date, care include informaţii comunicate de centrele de date obligate în conformitate cu alineatul (1). Baza de date europeană este pusă la dispoziţia publicului la nivel agregat.
(4)Statele membre încurajează proprietarii şi operatorii centrelor de date de pe teritoriul lor care au un necesar de energie electrică instalată pentru infrastructura TI mai mare sau egal cu 1 MW să ia în considerare bunele practici menţionate în cea mai recentă versiune a Codului european de conduită privind eficienţa energetică a centrelor de date.
(5)Până la 15 mai 2025, Comisia evaluează datele disponibile privind eficienţa energetică a centrelor de date, care îi sunt transmise în temeiul alineatelor (1) şi (3), şi prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului, însoţit, după caz, de propuneri legislative care conţin măsuri suplimentare de îmbunătăţire a eficienţei energetice, incluzând standarde minime de performanţă şi o evaluare a fezabilităţii tranziţiei către un sector al centrelor de date cu zero emisii nete, în strânsă consultare cu părţile interesate relevante. Astfel de propuneri pot stabili un interval de timp în care centrele de date existente trebuie să atingă performanţa minimă.
Art. 13: Contorizarea gazelor naturale
(1)Statele membre se asigură că, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, rezonabil din punct de vedere financiar şi proporţional în raport cu eventualele economii de energie, clienţii finali pentru gaze naturale dispun de contoare individuale la preţuri competitive, care reflectă cu acurateţe consumul real de energie al clientului final şi care furnizează informaţii privind momentul efectiv al utilizării.
Astfel de contoare individuale la preţuri competitive se pun totdeauna la dispoziţie în cazul în care:
a)se înlocuieşte un contor existent, cu excepţia situaţiei în care acest lucru nu este posibil din punct de vedere tehnic sau nu este eficient din punctul de vedere al costurilor în raport cu economiile potenţiale estimate pe termen lung;
b)se face o nouă conexiune într-o clădire nouă sau o clădire este supusă unor renovări majore în înţelesul Directivei 2010/31/UE.
(2)În cazul şi în măsura în care statele membre implementează sisteme de contorizare inteligentă şi introduc contoare inteligente de gaze naturale în conformitate cu Directiva 2009/73/CE:
a)acestea se asigură că sistemele de contorizare furnizează clienţilor finali informaţii privind perioada de utilizare reală şi că obiectivele privind eficienţa energetică şi beneficiile pentru clienţii finali sunt luate în considerare pe deplin în momentul stabilirii funcţionalităţilor minime ale contoarelor şi a obligaţiilor impuse participanţilor de pe piaţă;
b)acestea asigură securitatea contoarelor inteligente şi comunicarea datelor, precum şi dreptul la viaţă privată al clienţilor finali, în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii privind protecţia datelor şi a vieţii private;
c)acestea stabilesc obligaţia de informare şi asistenţă corespunzătoare a clienţilor la momentul instalării, în special cu privire la întregul potenţial al contoarelor inteligente în ceea ce priveşte gestionarea contorizării şi monitorizarea consumului de energie.
Art. 14: Contorizarea încălzirii, a răcirii şi a apei calde menajere
(1)Statele membre se asigură că clienţii finali de încălzire centralizată, răcire centralizată şi apă caldă menajeră sunt dotaţi cu contoare la preţuri competitive, care reflectă cu acurateţe consumul lor real de energie.
(2)În cazul în care încălzirea, răcirea sau apa caldă menajeră pentru o clădire sunt furnizate de la o sursă centrală care deserveşte mai multe clădiri sau de la un sistem de încălzire centralizată ori de la un sistem de răcire centralizată, se instalează un contor la schimbătorul de căldură sau la punctul de livrare.
Art. 15: Subcontorizarea şi repartizarea costurilor pentru încălzire, pentru răcire şi pentru apa caldă menajeră
(1)În clădirile cu mai multe apartamente şi în clădirile mixte dotate cu o sursă centrală de încălzire sau de răcire sau alimentate de sisteme de încălzire sau de răcire centralizată, se instalează contoare individuale pentru a măsura consumul de încălzire, de răcire sau de apă caldă menajeră pentru fiecare unitate a clădirii, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic şi eficient din punctul de vedere al costurilor, în sensul că este proporţional în raport cu posibilele economii de energie.
În cazul în care utilizarea de contoare individuale nu este fezabilă din punct de vedere tehnic sau nu este eficientă din punctul de vedere al costurilor pentru contorizarea consumului în fiecare unitate a clădirii, se utilizează repartitoare individuale de costuri pentru energia termică pentru a măsura consumul de energie termică la fiecare corp de încălzire, cu excepţia cazului în care statul membru în cauză demonstrează că instalarea unor astfel de repartitoare de costuri nu ar fi eficientă din punctul de vedere al costurilor. În aceste cazuri, pot fi avute în vedere metode alternative eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru măsurarea consumului de energie termică. Criteriile generale, metodologia şi procedurile pentru a determina lipsa de fezabilitate tehnică şi de eficienţă din punctul de vedere al costurilor sunt stabilite în mod clar şi publicate de fiecare stat membru.
(2)În clădirile noi cu mai multe apartamente şi în părţile rezidenţiale ale clădirilor mixte noi care sunt dotate cu o sursă centrală de încălzire pentru apa caldă menajeră ori sunt aprovizionate de la reţele de încălzire centralizată, sunt prevăzute contoare individuale pentru apa caldă menajeră, în pofida dispoziţiilor de la alineatul (1) primul paragraf.
(3)În cazul în care clădirile cu mai multe apartamente sau clădirile mixte sunt alimentate de la reţele de încălzire sau de răcire centralizată sau în cazul în care prevalează sistemele comune proprii de încălzire sau de răcire pentru astfel de clădiri, statele membre se asigură că sunt instituite norme naţionale transparente şi disponibile publicului privind repartizarea costurilor pentru consumul de încălzire, de răcire şi de apă caldă menajeră în aceste clădiri, pentru a asigura transparenţa şi acurateţea contabilizării consumului individual. După caz, astfel de norme includ orientări privind modalitatea de repartizare a costurilor pentru energia care se utilizează pentru:
a)apă caldă menajeră;
b)energie termică distribuită de instalaţia clădirii şi în scopul încălzirii spaţiilor comune, în cazul în care casa scărilor şi coridoarele sunt echipate cu corpuri de încălzire;
c)încălzirea sau răcirea apartamentelor.
Art. 16: Cerinţele privind citirea la distanţă
(1)În sensul articolelor 14 şi 15, contoarele şi repartitoarele de costuri pentru energia termică nou instalate sunt dispozitive care pot fi citite de la distanţă. Se aplică condiţiile de fezabilitate tehnică şi de eficienţă din punctul de vedere al costurilor prevăzute la articolul 15 alineatul (1).
(2)Contoarele şi repartitoarele de costuri pentru energia termică care nu pot fi citite de la distanţă dar care au fost deja instalate se transformă astfel încât să poată fi citite de la distanţă sau se înlocuiesc cu dispozitive care pot fi citite de la distanţă până la 1 ianuarie 2027, cu excepţia cazurilor în care statul membru în cauză demonstrează că acest lucru nu este eficient din punctul de vedere al costurilor.
Art. 17: Informaţii privind facturarea gazelor naturale
(1)În cazul în care clienţii finali nu dispun de contoare inteligente pentru gaze naturale, astfel cum se menţionează în Directiva 2009/73/CE, statele membre se asigură că informaţiile cu privire la facturarea gazelor naturale sunt fiabile, exacte şi au la bază consumul real, în conformitate cu anexa VIII punctul 1.1, atunci când acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic şi justificat din punct de vedere economic.
Această obligaţie poate fi îndeplinită printr-un sistem de autocitire periodică de către clienţii finali în cadrul căruia aceştia comunică citirile propriului contor furnizorului de energie. Numai în cazul în care clientul final nu a transmis o citire a contorului pentru o perioadă stabilită de facturare, factura se bazează pe o estimare a consumului sau pe o sumă forfetară.
(2)Contoarele instalate în conformitate cu Directiva 2009/73/CE permit furnizarea de informaţii exacte privind facturarea, bazate pe consumul real. Statele membre asigură clienţilor finali posibilitatea de a accesa cu uşurinţă informaţii suplimentare referitoare la consumul anterior, care permit o autoverificare detaliată.
Informaţiile suplimentare privind consumul anterior includ:
a)date cumulate pentru cel puţin ultimii trei ani sau pentru perioada scursă de la începutul contractului de furnizare, dacă aceasta din urmă este mai mică;
b)date detaliate în funcţie de perioada de utilizare pentru fiecare zi, săptămână, lună şi an.
Datele menţionate la al doilea paragraf litera (a) corespund intervalelor pentru care au fost generate informaţii frecvente privind facturarea.
Datele menţionate la al doilea paragraf litera (b) se pun la dispoziţia clientului final prin intermediul internetului sau al interfeţei destinate contoarelor, pentru perioada de cel puţin 24 de luni anterioare sau pentru perioada scursă de la începutul contractului de furnizare, dacă aceasta din urmă este mai mică.
(3)Indiferent dacă au fost instalate sau nu contoare inteligente, statele membre:
a)impun ca, la cererea clientului final, informaţiile privind facturile la energie şi consumul anterior al clienţilor finali să fie puse la dispoziţia unui furnizor de servicii energetice desemnat de către clientul final, în măsura în care aceste informaţii sunt disponibile;
b)se asigură că li se oferă clienţilor finali opţiunea de a primi pe cale electronică facturi şi informaţii privind facturarea, precum şi că aceştia primesc, la cerere, o explicaţie clară şi uşor de înţeles a modului de stabilire a facturii, în special în cazul în care facturile nu sunt bazate pe consumul real;
c)se asigură că, împreună cu factura, sunt puse la dispoziţie informaţii adecvate pentru a oferi clienţilor finali o perspectivă cuprinzătoare asupra costurilor actuale ale energiei, în conformitate cu anexa VIII;
d)pot prevedea că, la cererea clientului final, informaţiile cuprinse în respectivele facturi nu sunt considerate ca fiind o solicitare de plată. În astfel de cazuri, statele membre se asigură că furnizorii de surse de energie oferă modalităţi flexibile pentru plăţile propriu-zise;
e)impun ca informaţiile şi estimările costurilor energiei să fie puse la dispoziţia consumatorilor la cerere, în timp util şi într-un format uşor de înţeles, permiţându-le acestora să compare diferite oferte în condiţii identice.
Art. 18: Informaţii privind facturarea şi consumul pentru încălzire, răcire şi pentru apa caldă menajeră
(1)Acolo unde sunt instalate contoare sau repartitoare de costuri pentru energia termică, statele membre se asigură că informaţiile privind facturarea şi consumul sunt fiabile, exacte şi au la bază consumul real sau citirea repartitoarelor de costuri pentru energia termică, în conformitate cu punctele 1 şi 2 din anexa IX pentru toţi utilizatorii finali.
În cazul în care un stat membru dispune în acest sens, obligaţia respectivă poate, mai puţin în ceea ce priveşte consumul subcontorizat bazat pe repartitoarele de costuri pentru energia termică conform articolului 15, să fie îndeplinită printr-un sistem de autocitire periodică de către clientul final sau utilizatorul final, prin care acesta îşi citeşte contorul şi transmite indexul. Factura se bazează pe o estimare a consumului sau pe o sumă forfetară numai în cazul în care clientul final sau utilizatorul final nu a transmis indexul contorului pentru o perioadă de facturare dată.
(2)Statele membre:
a)impun ca, dacă sunt disponibile informaţii privind facturile la energie şi consumul anterior sau indexuri ale repartitoarelor de costuri pentru energia termică ale utilizatorilor finali, acestea să fie puse la dispoziţia unui furnizor de servicii energetice desemnat de utilizatorul final, la cererea acestuia;
b)se asigură că li se oferă clienţilor finali opţiunea de a primi pe cale electronică facturile şi informaţiile privind facturarea;
c)se asigură că tuturor utilizatorilor finali li se furnizează, odată cu factura, informaţii clare şi uşor de înţeles, în conformitate cu punctul 3 din anexa IX;
d)promovează securitatea cibernetică şi asigură protecţia vieţii private şi a datelor utilizatorilor finali, în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii.
Statele membre pot să prevadă ca, la cererea clientului final, furnizarea informaţiilor privind facturarea să nu fie considerată a reprezenta o solicitare de plată. În astfel de cazuri, statele membre se asigură că se oferă modalităţi flexibile pentru plăţile propriu-zise.
(3)Statele membre decid cine este responsabil pentru furnizarea informaţiilor menţionate la alineatele (1) şi (2) către utilizatorii finali care nu au un contract direct sau individual cu un furnizor de energie.
Art. 19: Costurile de acces la informaţiile privind contorizarea şi facturarea gazelor naturale
Statele membre se asigură că clienţii finali primesc, în mod gratuit, toate facturile şi toate informaţiile privind facturarea pentru consumul de energie, precum şi că aceştia au un acces adecvat şi gratuit la datele privind propriul consum.
Art. 20: Costurile de acces la informaţiile privind contorizarea, facturarea şi consumul pentru încălzire, răcire şi apa caldă menajeră
(1)Statele membre se asigură că utilizatorii finali primesc, în mod gratuit, toate facturile şi toate informaţiile privind facturarea pentru consumul de energie, precum şi că utilizatorii finali au acces în mod adecvat şi gratuit la datele privind propriul consum.
(2)În pofida alineatului (1) din prezentul articol, repartizarea costurilor aferente informaţiilor privind facturarea pentru consumul individual de încălzire, răcire şi apă caldă menajeră în clădirile cu mai multe apartamente şi clădirile mixte, în conformitate cu articolul 15, se efectuează fără scop lucrativ. Costurile care rezultă din atribuirea acestei sarcini unei terţe părţi, precum un furnizor de servicii sau furnizorul local de energie, şi care acoperă contorizarea, alocarea şi contabilizarea consumului individual real în astfel de clădiri, pot fi transferate utilizatorilor finali, în măsura în care aceste costuri sunt rezonabile.
(3)Pentru a asigura costuri rezonabile pentru serviciile de subcontorizare, după cum se menţionează la alineatul (2), statele membre pot stimula concurenţa în respectivul sector al serviciilor luând măsuri adecvate, cum ar fi recomandarea sau promovarea în alt mod a recurgerii la licitaţii sau a utilizării de aparate şi sisteme interoperabile care să faciliteze trecerea de la un furnizor de servicii la altul.