Art. 9. - Art. 9: Scheme de obligaţii în materie de eficienţă energetică - Directiva 1791/13-sept-2023 privind eficienţa energetică şi de modificare a Regulamentului (UE) 2023/955 (reformare)
Acte UE
Jurnalul Oficial 231L
În vigoare Versiune de la: 20 Septembrie 2023 până la: 4 August 2026
Art. 9: Scheme de obligaţii în materie de eficienţă energetică
(1)În cazul în care statele membre decid să îşi îndeplinească obligaţiile de a realiza cantitatea de economii obligatorie conform articolului 8 alineatul (1) printr-o schemă de obligaţii în materie de eficienţă energetică, acestea se asigură că părţile obligate menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol care activează pe teritoriul fiecărui stat membru îndeplinesc, fără a aduce atingere articolului 8 alineatele (8) şi (9), cerinţa privind economiile cumulate de energie la nivelul utilizării finale, astfel cum este prevăzută la articolul 8 alineatul (1).
Dacă este cazul, statele membre pot decide ca părţile obligate să realizeze respectivele economii, în totalitate sau parţial, sub forma unei contribuţii la Fondul naţional pentru eficienţă energetică, în conformitate cu articolul 30 alineatul (14).
(2)În cazul în care statele membre decid să îşi îndeplinească obligaţiile de a realiza cantitatea de economii prevăzută la articolul 8 alineatul (1) printr-o schemă de obligaţii în materie de eficienţă energetică, acestea pot să desemneze o autoritate publică de punere în aplicare care să administreze schema.
(3)Statele membre desemnează, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, părţile obligate din rândul operatorilor de transport şi de sistem, al operatorilor de distribuţie, al distribuitorilor de energie, al societăţilor de vânzare cu amănuntul a energiei şi al distribuitorilor de combustibil utilizat în transporturi sau al comercianţilor care vând cu amănuntul combustibil utilizat în transporturi, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor. Cantitatea de economii de energie necesară pentru îndeplinirea obligaţiei se realizează de părţile obligate în rândul clienţilor finali, desemnaţi de statul membru, în mod independent de calculul efectuat în temeiul articolului 8 alineatul (1) sau, dacă statele membre decid astfel, prin intermediul economiilor certificate provenind de la alte părţi, astfel cum se prevede la alineatul (11) litera (a) de la prezentul articol.
(4)Atunci când societăţile de vânzare cu amănuntul a energiei sunt desemnate ca părţi obligate în temeiul alineatului (3), statele membre se asigură că, la îndeplinirea obligaţiei care le revine, respectivele societăţi de vânzare cu amănuntul a energiei nu creează bariere care împiedică consumatorii să treacă de la un furnizor la altul.
(5)Statele membre pot impune părţilor obligate să atingă o cotă din obligaţia lor privind economiile de energie în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale. De asemenea, statele membre pot impune părţilor obligate să îndeplinească obiective în materie de reducere a costurilor energiei, cu condiţia ca acestea să conducă la economii de energie la nivelul utilizării finale şi să fie calculate în conformitate cu anexa V, şi să realizeze economii de energie prin promovarea măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice, inclusiv a măsurilor de sprijin financiar care vizează atenuarea efectelor preţului carbonului asupra IMM-urilor şi asupra microîntreprinderilor.
(6)Statele membre pot impune părţilor obligate să colaboreze cu serviciile sociale, cu autorităţile regionale şi cu autorităţile locale sau municipale pentru a promova măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale. Aceasta include identificarea şi abordarea necesităţilor specifice ale grupurilor care sunt în mod special supuse riscului de sărăcie energetică sau mai susceptibile de a suferi efectele acesteia. Pentru a proteja persoanele afectate de sărăcie energetică, clienţii vulnerabili şi, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuinţe sociale, statele membre încurajează părţile obligate să realizeze acţiuni precum renovarea clădirilor, inclusiv a locuinţelor sociale, înlocuirea aparatelor, sprijin şi stimulente financiare pentru măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice, în conformitate cu schemele naţionale de finanţare şi de sprijin, sau audituri energetice. Statele membre asigură eligibilitatea măsurilor pentru unităţile individuale situate în clădiri cu mai multe apartamente.
(7)Atunci când aplică alineatele (5) şi (6), statele membre impun părţilor obligate să raporteze anual cu privire la economiile de energie pe care le realizează ca urmare a acţiunilor promovate în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale şi solicită informaţii statistice agregate cu privire la clienţii lor finali, identificând modificările survenite în economiile de energie faţă de informaţiile transmise anterior, precum şi cu privire la sprijinul tehnic şi financiar acordat.
(8)Statele membre exprimă cantitatea obligatorie de economii de energie care revine fiecărei părţi obligate în termeni de consum de energie primară sau de consum final de energie. Metoda selectată pentru exprimarea cantităţii obligatorii de economii de energie este utilizată, de asemenea, la calcularea economiilor declarate de părţile obligate. La convertirea cantităţii de economii de energie, se aplică valorile puterii calorifice nete stabilite în anexa VI la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei (41) şi factorul de energie primară în temeiul articolului 31, cu excepţia cazului în care poate fi justificată aplicarea altor factori de conversie.
(41)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei din 19 decembrie 2018 privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei (JO L 334, 31.12.2018, p. 1).
(9)Statele membre stabilesc sisteme de măsurare, de control şi de verificare pentru efectuarea unei verificări documentate în scris a cel puţin unei părţi semnificative şi a unui eşantion reprezentativ din punct de vedere statistic din măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice instituite de către părţile obligate. Măsurarea, controlul şi verificarea în cauză se realizează în mod independent faţă de părţile obligate. În cazul în care o entitate este parte obligată în cadrul unei scheme naţionale de obligaţii în materie de eficienţă energetică în temeiul articolului 9 şi al EU ETS în sectorul clădirilor şi al transportului rutier în conformitate cu Directiva 2003/87/CE, sistemul de monitorizare şi de verificare asigură faptul că preţul carbonului transferat în momentul eliberării combustibilului pentru consum în conformitate cu Directiva 2003/87/CE este luat în considerare la calcularea şi raportarea economiilor de energie rezultate din măsurile de economisire a energiei adoptate de entitatea respectivă.
(10)Statele membre informează Comisia, în cadrul rapoartelor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima transmise în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999, cu privire la sistemele de măsurare, de control şi de verificare instituite, inclusiv metodele utilizate, problemele identificate şi modul în care aceste probleme au fost abordate.
(11)În cadrul schemei de obligaţii în materie de eficienţă energetică, statele membre pot autoriza părţile obligate să realizeze următoarele:
a)să ia în calcul, pentru îndeplinirea obligaţiei lor, economiile certificate de energie realizate de furnizorii de servicii energetice sau de alte părţi terţe, inclusiv în cazul în care părţile obligate promovează, prin intermediul altor organisme acreditate de stat sau prin intermediul autorităţilor publice, măsuri care pot implica parteneriate formale şi care pot fi combinate cu alte surse de finanţare;
b)să ia în calcul economiile obţinute într-un anumit an ca şi când acestea ar fi fost obţinute în oricare dintre cei patru ani anteriori sau în oricare dintre următorii trei ani, atât timp cât nu se depăşeşte sfârşitul perioadelor de obligaţii stabilite la articolul 8 alineatul (1).
Atunci când autorizează acest lucru, statele membre se asigură că certificarea economiilor de energie menţionată la primul paragraf litera (a) urmează un proces de aprobare instituit în statele membre care este clar, transparent şi deschis tuturor participanţilor de pe piaţă şi care vizează reducerea la minimum a costurilor de certificare.
Statele membre evaluează şi, după caz, iau măsuri pentru a reduce la minimum impactul costurilor directe şi indirecte ale schemelor de obligaţii în materie de eficienţă energetică asupra competitivităţii industriilor energointensive expuse concurenţei internaţionale.
(12)Statele membre publică anual economiile de energie realizate de fiecare parte obligată sau de fiecare subcategorie de părţi obligate, precum şi economiile totale realizate în cadrul schemei.