Art. 8. - Art. 8: Obligaţia privind economiile de energie - Directiva 1791/13-sept-2023 privind eficienţa energetică şi de modificare a Regulamentului (UE) 2023/955 (reformare)
Acte UE
Jurnalul Oficial 231L
În vigoare Versiune de la: 20 Septembrie 2023 până la: 4 August 2026
Art. 8: Obligaţia privind economiile de energie
(1)Statele membre realizează economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale cel puţin echivalente cu:
a)noi economii în fiecare an, de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2020, de 1,5 % din volumul vânzărilor anuale de energie către clienţii finali, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2013. Vânzările de energie, ca volum, utilizate în transport, pot fi excluse parţial sau integral din acest calcul;
b)noi economii în fiecare an, de la 1 ianuarie 2021 până la 31 decembrie 2030, de:
(i)0,8 % din consumul final anual de energie de la 1 ianuarie 2021 la 31 decembrie 2023, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019;
(ii)1,3 % din consumul final anual de energie de la 1 ianuarie 2024 la 31 decembrie 2025, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019;
(iii)1,5 % din consumul final anual de energie de la 1 ianuarie 2026 la 31 decembrie 2027, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019;
(iv)1,9 % din consumul final anual de energie de la 1 ianuarie 2028 la 31 decembrie 2030, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019.
Prin derogare de la primul paragraf litera (b) punctul (i), Cipru şi Malta realizează noi economii în fiecare an, de la 1 ianuarie 2021 până la 31 decembrie 2023, echivalente cu 0,24 % din consumul final anual de energie, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019.
Prin derogare de la primul paragraf litera (b) punctele (ii), (iii) şi (iv), Cipru şi Malta realizează noi economii în fiecare an, de la 1 ianuarie 2024 până la 31 decembrie 2030, echivalente cu 0,45 % din consumul final anual de energie, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019.
Statele membre decid modul în care eşalonează cantitatea calculată de economii noi pe fiecare dintre perioadele menţionate la primul paragraf literele (a) şi (b), cu condiţia ca economiile obligatorii cumulate totale de energie la nivelul utilizării finale să fi fost realizate până la finalul fiecărei perioade de obligaţii.
Statele membre continuă să realizeze noi economii anuale, în conformitate cu rata de economisire prevăzută la primul paragraf litera (b) punctul (iv), pe perioade de câte zece ani după 2030.
(2)Statele membre obţin cantitatea obligatorie de economii de energie în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol fie prin stabilirea unei scheme de obligaţii în materie de eficienţă energetică, astfel cum este menţionată la articolul 9, fie prin adoptarea unor măsuri de politică alternative, astfel cum sunt menţionate la articolul 10. Statele membre pot realiza o combinaţie între o schemă de obligaţii în materie de eficienţă energetică şi măsuri de politică alternative. Statele membre se asigură că economiile de energie rezultate în urma măsurilor de politică menţionate la articolele 9 şi 10 şi la articolul 30 alineatul (14) sunt calculate în conformitate cu anexa V.
(3)Statele membre pun în aplicare scheme de obligaţii în materie de eficienţă energetică, măsuri de politică alternative sau o combinaţie a acestora, ori programe sau măsuri finanţate dintr-un fond naţional pentru eficienţă energetică, cu prioritate, dar nu exclusiv, în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale. Statele membre se asigură că măsurile de politică puse în aplicare în temeiul prezentului articol nu au efecte negative asupra persoanelor respective. Dacă este cazul, statele membre utilizează în mod optim finanţarea, inclusiv finanţarea publică, mecanismele de finanţare stabilite la nivelul Uniunii şi veniturile obţinute din certificatele de emisii, în temeiul articolului 24 alineatul (3) litera (b), cu scopul de a elimina efectele negative şi de a asigura o tranziţie energetică justă şi incluzivă.
În scopul realizării economiilor de energie obligatorii în temeiul alineatului (1) şi fără a aduce atingere Regulamentului (UE) 2019/943 şi Directivei (UE) 2019/944, statele membre, la proiectarea acestor măsuri de politică, au în vedere şi promovează rolul comunităţilor de energie din surse regenerabile şi al comunităţilor de energie ale cetăţenilor în ceea ce priveşte contribuţia la punerea în aplicare a acestor măsuri de politică.
Statele membre stabilesc şi ating o cotă din cantitatea obligatorie de economii de energie cumulate la nivelul utilizării finale în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale. Această cotă este cel puţin egală cu proporţia gospodăriilor afectate de sărăcie energetică, potrivit evaluării din planurile lor naţionale privind energia şi clima elaborate în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) 2018/1999. La evaluarea ponderii sărăciei energetice în planurile lor naţionale privind energia şi clima, statele membre iau în considerare indicatorii următori:
a)incapacitatea de a încălzi suficient de bine locuinţa (Eurostat, SILC [ilc_mdes01]);
b)restanţele la facturile pentru utilităţi (Eurostat, SILC, [ilc_mdes07]);
c)populaţia totală care trăieşte într-o locuinţă cu acoperiş spart, cu pereţi, podele sau fundaţie cu igrasie sau cu ferestre sau podele putrezite (Eurostat, SILC [ilc_mdho01]);
d)rata riscului de sărăcie (anchetele Eurostat, SILC şi ECHP [ilc_li02]) (punctul-limită: 60 % din venitul echivalent median după transferurile sociale).
În cazul în care un stat membru nu a notificat proporţia de gospodării afectate de sărăcie energetică potrivit evaluării din planul său naţional privind energia şi clima, cota din cantitatea obligatorie de economii de energie cumulate la nivelul utilizării finale în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienţilor vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici şi, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuinţe sociale este cel puţin egală cu media aritmetică a valorilor indicatorilor menţionaţi la al treilea paragraf pentru anul 2019 sau, dacă acestea nu sunt disponibile pentru 2019, cu extrapolarea liniară a valorilor indicatorilor respectivi pentru ultimii trei ani pentru care aceste valori sunt disponibile.
(4)Statele membre includ informaţii privind indicatorii aplicaţi, media aritmetică a valorilor acestora şi rezultatul măsurilor de politică stabilite în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol în versiunile actualizate ale planurilor lor naţionale integrate privind energia şi clima, transmise în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, în planurile lor naţionale integrate ulterioare privind energia şi clima, notificate în temeiul articolelor 3 şi 7-12 din regulamentul respectiv, precum şi în rapoartele naţionale intermediare conexe privind energia şi clima, transmise în temeiul articolului 17 din regulamentul respectiv.
(5)Statele membre pot lua în calcul economiile de energie care rezultă în urma măsurilor de politică, indiferent dacă au fost introduse până la 31 decembrie 2020 sau după această dată, cu condiţia ca măsurile respective să ducă la noi acţiuni individuale care să fie întreprinse după 31 decembrie 2020. Economiile de energie realizate în orice perioadă de obligaţii nu sunt luate în calcul la determinarea cantităţii de economii de energie obligatorii pentru perioadele anterioare de obligaţii stabilite la alineatul (1).
(6)Cu condiţia să îşi fi îndeplinit cel puţin obligaţia privind economiile cumulate de energie la nivelul utilizării finale, menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) punctul (i), statele membre pot calcula cantitatea obligatorie de economii de energie menţionată la punctul respectiv prin unul sau mai multe dintre următoarele mijloace:
a)aplicarea unei rate anuale de economisire privind vânzările de energie către clienţii finali sau privind consumul final de energie, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019;
b)excluderea parţială sau totală din scenariul de referinţă pentru calculare a energiei utilizate în transporturi;
c)utilizarea oricăreia dintre opţiunile prevăzute la alineatul (8).
(7)În cazul în care utilizează oricare dintre posibilităţile prevăzute la alineatul (6) privind economiile de energie obligatorii menţionate la alineatul (1) primul paragraf litera (b) punctul (i), statele membre stabilesc:
a)propria rată anuală a economiilor care va fi aplicată la calcularea economiilor lor cumulate de energie la nivelul utilizării finale, care să asigure faptul că cantitatea finală a economiilor lor nete de energie nu este mai scăzută decât cea a economiilor impuse în temeiul punctului sus-menţionat;
b)propriul nivel de referinţă pentru calcul, care poate exclude parţial sau total energia utilizată în transporturi.
(8)Sub rezerva alineatului (9), fiecare stat membru poate:
a)să efectueze calculul prevăzut la alineatul (1) primul paragraf litera (a), utilizând valori de 1 % în 2014 şi 2015, 1,25 % în 2016 şi 2017 şi 1,5 % în 2018, 2019 şi 2020;
b)să excludă din calcul, ca volum, toate sau o parte din vânzările de energie utilizată, referitor la perioada de obligaţii menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (a), sau energia finală consumată, referitor la perioada de obligaţii menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) punctul (i), de către activităţile industriale enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE;
c)să includă în calculul cantităţii obligatorii de economii de energie menţionate la alineatul (1) primul paragraf litera (a) şi litera (b) punctul (i) economiile de energie realizate în sectoarele transformării, distribuţiei şi transportului de energie, inclusiv în infrastructurile eficiente de încălzire şi de răcire centralizată, ca urmare a punerii în aplicare a cerinţelor prevăzute la articolul 25 alineatul (4), la articolul 26 alineatul (7) litera (a) şi la articolul 27 alineatele (1), (5)-(9) şi (11). Statele membre informează Comisia cu privire la măsurile lor de politică preconizate în temeiul prezentei litere pentru perioada 1 ianuarie 2021-31 decembrie 2030, ca parte a planurilor lor naţionale integrate privind energia şi clima notificate în temeiul articolului 3 şi al articolelor 7-12. Impactul respectivelor măsuri se calculează în conformitate cu anexa V şi se include în planurile respective;
d)să includă în calculul cantităţii obligatorii de economii de energie economiile de energie rezultate din acţiuni specifice recent implementate, începând de la 31 decembrie 2008, care continuă să aibă impact în 2020 în ceea ce priveşte perioada de obligaţii menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (a) şi după 2020 în ceea ce priveşte perioada menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) punctul (i) şi care pot fi măsurate şi verificate;
e)să includă în calculul cantităţii obligatorii de economii de energie economiile de energie care rezultă din adoptarea unor măsuri de politică, cu condiţia să se poată demonstra că măsurile respective au ca rezultat acţiuni individuale derulate în perioada 1 ianuarie 2018-31 decembrie 2020 care generează economii după 31 decembrie 2020;
f)să excludă din calculul cantităţii obligatorii de economii de energie în temeiul alineatului (1) primul paragraf litera (a) şi litera (b) punctul (i) 30 % din cantitatea verificabilă de energie produsă pe sau în clădiri pentru uz propriu ca urmare a măsurilor de politică ce promovează instalarea de noi tehnologii de obţinere a energiei din surse regenerabile;
g)să includă în calculul cantităţii obligatorii de economii de energie în temeiul alineatului (1) primul paragraf litera (a) şi litera (b) punctul (i) economiile de energie care depăşesc economiile obligatorii de energie pentru perioada de obligaţii cuprinsă între 1 ianuarie 2014 şi 31 decembrie 2020, cu condiţia ca economiile respective să rezulte din acţiuni individuale derulate în temeiul măsurilor de politică menţionate la articolele 9 şi 10, notificate de către statele membre în cadrul planurilor lor de acţiune naţionale privind eficienţa energetică şi raportate în rapoartele lor intermediare în conformitate cu articolul 26.
(9)Statele membre aplică şi calculează efectul opţiunilor selectate în temeiul alineatului (8) pentru perioada menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (a) şi litera (b) punctul (i) separat:
a)pentru calculul cantităţii obligatorii de economii de energie pentru perioada de obligaţii menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (a), statele membre pot utiliza opţiunile enumerate la alineatul (8) literele (a)-(d). Toate opţiunile selectate în temeiul alineatului (8), cumulate, reprezintă maximum 25 % din cantitatea de economii de energie menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (a);
b)pentru calculul cantităţii obligatorii de economii de energie pentru perioada de obligaţii menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) punctul (i), statele membre pot utiliza opţiunile enumerate la alineatul (8) literele (b)-(g), cu condiţia ca acţiunile individuale menţionate la alineatul (8) litera (d) să continue să aibă un impact verificabil şi măsurabil după 31 decembrie 2020. Toate opţiunile selectate în temeiul alineatului (8), cumulate, nu conduc la o reducere cu mai mult de 35 % a cantităţii de economii de energie calculate în conformitate cu alineatele (6) şi (7).
Indiferent dacă statele membre exclud parţial sau total energia utilizată în transporturi din scenariul lor de referinţă pentru calcul sau utilizează oricare dintre opţiunile enumerate la alineatul (8), acestea se asigură că cantitatea netă calculată de noi economii care trebuie obţinută în consumul final de energie în perioada de obligaţii menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) punctul (i) cuprinsă între 1 ianuarie 2021 şi 31 decembrie 2023 nu este mai scăzută decât cantitatea care rezultă din aplicarea ratei anuale de economisire menţionate la punctul respectiv.
(10)Statele membre descriu în versiunile actualizate ale planurilor lor naţionale integrate privind energia şi clima transmise în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, în planurile lor naţionale integrate ulterioare privind energia şi clima notificate în temeiul articolelor 3 şi 7-12 din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi în conformitate cu anexa III la Regulamentul (UE) 2018/1999, precum şi în rapoartele intermediare corespunzătoare, calculul cantităţii de economii de energie care trebuie obţinută în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2021 şi 31 decembrie 2030 şi, dacă este cazul, explică modul în care au fost stabilite rata anuală de economisire şi nivelul de referinţă pentru calcul, precum şi modul şi măsura în care au fost aplicate opţiunile menţionate la alineatul (8) de la prezentul articol.
(11)Statele membre notifică Comisiei cantitatea de economii de energie obligatorii menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) şi la alineatul (3) de la prezentul articol, o descriere a măsurilor de politică ce urmează să fie puse în aplicare pentru realizarea cantităţii totale obligatorii a economiilor cumulate de energie la nivelul utilizării finale, precum şi metodologiile lor de calcul în temeiul anexei V la prezenta directivă, ca parte a versiunilor actualizate ale planurilor lor naţionale integrate privind energia şi clima transmise în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi ca parte a planurilor lor naţionale integrate privind energia şi clima notificate în temeiul articolelor 3 şi 7-12 din Regulamentul (UE) 2018/1999. Statele membre utilizează modelul de raportare furnizat statelor membre de către Comisie.
(12)În cazul în care, pe baza evaluării rapoartelor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2018/1999 sau pe baza proiectului de versiune actualizată sau a versiunii actualizate finale a celui mai recent plan naţional integrat privind energia şi clima transmis în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 sau pe baza evaluării proiectelor de planuri naţionale integrate ulterioare privind energia şi clima notificate în temeiul articolelor 3 şi 7-12 din Regulamentul (UE) 2018/1999 sau a versiunilor finale ale acestora, Comisia concluzionează că măsurile de politică nu asigură realizarea cantităţii obligatorii de economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale până la încheierea perioadei de obligaţii, Comisia poate adresa recomandări în conformitate cu articolul 34 din Regulamentul (UE) 2018/1999 statelor membre ale căror măsuri de politică consideră că sunt insuficiente pentru a asigura îndeplinirea obligaţiilor lor privind economiile de energie.
(13)În cazul în care un stat membru nu a realizat economiile obligatorii cumulate de energie la nivelul utilizării finale până la încheierea fiecărei perioade de obligaţii prevăzute la alineatul (1), statul membru respectiv realizează economiile de energie rămase, în plus faţă de economiile cumulate de energie obligatorii la nivelul utilizării finale, până la încheierea următoarei perioade de obligaţii.
Alternativ, în cazul în care un stat membru a realizat economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale peste nivelul necesar până la sfârşitul fiecărei perioade de obligaţii prevăzute la alineatul (1), acesta are dreptul de a reporta cantitatea eligibilă de cel mult 10 % din excedentul respectiv în următoarea perioadă de obligaţii, fără ca angajamentul-ţintă să fie majorat.
(14)În cadrul versiunilor actualizate ale planurilor lor naţionale privind energia şi clima transmise în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, al rapoartelor lor naţionale intermediare relevante privind energia şi clima transmise în temeiul articolului 17 din regulamentul respectiv şi al planurilor lor naţionale integrate ulterioare privind energia şi clima notificate în temeiul articolelor 3 şi 7-12 din regulamentul respectiv, statele membre demonstrează, incluzând după caz dovezi şi calcule:
a)că, în situaţia în care există o suprapunere a impactului măsurilor de politică sau a impactului acţiunilor individuale, nu are loc o contabilizare dublă a economiilor de energie;
b)modul în care economiile de energie realizate în temeiul alineatului (1) primul paragraf litera (b) de la prezentul articol contribuie la realizarea contribuţiei lor naţionale în temeiul articolului 4;
c)că sunt instituite măsuri de politică în scopul îndeplinirii obligaţiilor lor privind economiile de energie, concepute în conformitate cu prezentul articol, şi că respectivele măsuri de politică sunt eligibile şi adecvate pentru a se asigura realizarea cantităţii obligatorii de economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale până la încheierea fiecărei perioade de obligaţii.