Capitolul v - EFICIENŢA APROVIZIONĂRII CU ENERGIE - Directiva 1791/13-sept-2023 privind eficienţa energetică şi de modificare a Regulamentului (UE) 2023/955 (reformare)

Acte UE

Jurnalul Oficial 231L

În vigoare
Versiune de la: 20 Septembrie 2023 până la: 4 August 2026
CAPITOLUL V:EFICIENŢA APROVIZIONĂRII CU ENERGIE
Art. 25: Evaluarea şi planificarea serviciilor de încălzire şi răcire
(1)Ca parte a planului naţional integrat privind energia şi clima şi a versiunilor actualizate ale acestuia în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999, fiecare stat membru transmite Comisiei o evaluare cuprinzătoare a serviciilor de încălzire şi de răcire. Această evaluare cuprinzătoare conţine informaţiile stabilite în anexa X la prezenta directivă şi este însoţită de evaluarea realizată în temeiul articolului 15 alineatul (7) din Directiva (UE) 2018/2001.
(2)Statele membre se asigură că părţile interesate afectate de evaluarea cuprinzătoare menţionată la alineatul (1) au posibilitatea de a participa la pregătirea planurilor privind încălzirea şi răcirea, a evaluării cuprinzătoare şi a politicilor şi măsurilor, asigurându-se, în acelaşi timp, că autorităţile competente nu divulgă şi nu publică secretele comerciale şi de afaceri care au fost identificate ca atare.
(3)Pentru a realiza evaluarea cuprinzătoare menţionată la alineatul (1), statele membre efectuează o analiză costuri-beneficii la nivelul întregului lor teritoriu pe baza condiţiilor climatice, a fezabilităţii economice şi a nivelului de dotare tehnică. Analiza costuri-beneficii este capabilă să faciliteze identificarea soluţiilor celor mai eficiente din punctul de vedere al costurilor şi al resurselor în vederea satisfacerii necesităţilor de încălzire şi de răcire, ţinând seama de principiul "eficienţa energetică înainte de toate". Această analiză costuri-beneficii poate face parte dintr-o evaluare de mediu în conformitate cu Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (46).
(46)Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri şi programe asupra mediului (JO L 197, 21.7.2001, p. 30).
Statele membre desemnează autorităţile competente responsabile pentru efectuarea analizelor costuri-beneficii, furnizează metodologiile şi ipotezele detaliate în conformitate cu anexa XI şi stabilesc şi publică procedurile pentru analiza economică.
(4)În cazul în care evaluarea cuprinzătoare menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol şi analiza menţionată la alineatul (3) de la prezentul articol identifică un potenţial pentru aplicarea cogenerării de înaltă eficienţă şi/sau a încălzirii şi răcirii centralizate eficiente din căldura reziduală, ale cărui beneficii depăşesc costurile, statele membre iau măsurile adecvate pentru dezvoltarea unei infrastructuri de încălzire şi răcire centralizată eficientă, pentru a încuraja dezvoltarea de instalaţii pentru utilizarea căldurii reziduale, inclusiv în sectorul industrial, şi/sau pentru a favoriza dezvoltarea cogenerării de înaltă eficienţă şi utilizarea sistemelor de încălzire şi răcire pe bază de căldură reziduală şi de surse regenerabile de energie, în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol şi cu articolul 26 alineatele (7) şi (9).
În cazul în care evaluarea cuprinzătoare menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol şi analiza menţionată la alineatul (3) de la prezentul articol nu identifică un potenţial ale cărui beneficii depăşesc costurile, inclusiv costurile administrative de realizare a analizei costuri-beneficii menţionate la articolul 26 alineatul (7), statul membru vizat, împreună cu autorităţile locale şi regionale, după caz, poate scuti instalaţiile de la aplicarea cerinţelor prevăzute în alineatele (1) şi (3) de la prezentul articol.
(5)Statele membre adoptă politici şi măsuri care să asigure realizarea potenţialului identificat în evaluările cuprinzătoare efectuate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol. Aceste politici şi măsuri includ cel puţin elementele stabilite în anexa X. Fiecare stat membru notifică politicile şi măsurile respective ca parte a versiunii actualizate a planului său naţional integrat privind energia şi clima prezentat în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, a planului său naţional integrat ulterior privind energia şi clima notificat în temeiul articolului 3 şi al articolelor 7-12 din regulamentul respectiv, precum şi a rapoartelor naţionale intermediare relevante privind energia şi clima transmise în temeiul regulamentului respectiv.
(6)Statele membre se asigură că autorităţile locale şi regionale pregătesc planurile locale privind încălzirea şi răcirea cel puţin în localităţile cu o populaţie totală de peste 45 000 de locuitori. Planurile respective ar trebui, cel puţin:
a)să se bazeze pe informaţiile şi pe datele furnizate în evaluările cuprinzătoare realizate în temeiul alineatului (1) şi să conţină estimarea şi cartografierea potenţialului de îmbunătăţire a eficienţei energetice, inclusiv prin pregătirea pentru încălzirea centralizată de joasă temperatură, cogenerarea de înaltă eficienţă şi recuperarea căldurii reziduale, şi a gradului de utilizare a energiei din surse regenerabile pentru încălzire şi răcire în zona respectivă;
b)să respecte principiul "eficienţa energetică înainte de toate";
c)să includă o strategie privind utilizarea potenţialului identificat în temeiul literei (a);
d)să fie pregătite cu implicarea tuturor părţilor interesate relevante de la nivel regional sau local şi să asigure participarea publicului larg, inclusiv a operatorilor de infrastructură energetică locală;
e)să ia în considerare infrastructura energetică existentă relevantă;
f)să ia în considerare necesităţile comune ale comunităţilor locale şi ale unităţilor administrative locale sau regionale multiple ori ale regiunilor;
g)să evalueze rolul comunităţilor de energie şi al altor iniţiative conduse de consumatori care pot contribui în mod activ la punerea în aplicare a proiectelor locale de încălzire şi răcire;
h)să includă o analiză a aparatelor şi a sistemelor de încălzire şi răcire din parcul imobiliar local, luând în considerare potenţialul pentru măsuri de eficienţă energetică specific fiecărei zone şi abordând clădirile cu cele mai slabe performanţe şi nevoile gospodăriilor vulnerabile;
i)să evalueze modul de finanţare a punerii în aplicare a politicilor şi măsurilor şi să identifice mecanisme financiare care să le permită consumatorilor să facă trecerea la încălzirea şi răcirea din surse regenerabile;
j)să includă o traiectorie pentru atingerea obiectivelor planurilor în conformitate cu neutralitatea climatică, precum şi monitorizarea progreselor înregistrate în ceea ce priveşte punerea în aplicare a politicilor şi măsurilor identificate;
k)să urmărească înlocuirea aparatelor de încălzire şi răcire vechi şi ineficiente din organismele publice cu alternative foarte eficiente, în scopul eliminării treptate a combustibililor fosili;
l)să analizeze potenţialele sinergii cu planurile autorităţilor regionale sau locale învecinate, pentru a încuraja investiţiile comune şi rentabilitatea.
Statele membre se asigură că toate părţile relevante, inclusiv părţile interesate publice şi private relevante, au posibilitatea de a participa la pregătirea planurilor privind încălzirea şi răcirea, a evaluării cuprinzătoare menţionate la alineatul (1) şi a politicilor şi măsurilor menţionate la alineatul (5).
În acest scop, statele membre elaborează recomandări pentru a sprijini autorităţile regionale şi locale în ceea ce priveşte punerea în aplicare, la nivel regional şi la cel local, a politicilor şi măsurilor privind încălzirea şi răcirea eficiente din punct de vedere energetic şi bazate pe energie din surse regenerabile, utilizând potenţialul identificat. Statele membre sprijină autorităţile regionale şi locale în cea mai mare măsură posibilă, prin orice mijloace, inclusiv prin scheme de sprijin financiar şi de asistenţă tehnică. Statele membre se asigură că planurile privind încălzirea şi răcirea sunt aliniate la alte cerinţe în materie de planificare climatică, energetică şi de mediu locală, pentru a evita sarcinile administrative pentru autorităţile locale şi regionale şi pentru a încuraja punerea în aplicare efectivă a planurilor.
Planurile locale privind încălzirea şi răcirea pot fi realizate în comun de un grup de mai multe autorităţi locale învecinate, cu condiţia ca contextul geografic şi administrativ şi infrastructura de încălzire şi răcire să fie adecvate.
Planurile locale privind încălzirea şi răcirea sunt evaluate de o autoritate competentă şi, dacă este necesar, sunt urmate de măsuri adecvate de punere în aplicare.
Art. 26: Furnizarea de încălzire şi răcire
(1)În scopul asigurării unui consum mai eficient de energie primară şi al măririi ponderii energiei din surse regenerabile la nivelul furnizării de încălzire şi răcire care intră în reţea, un sistem eficient de încălzire şi răcire centralizată îndeplineşte următoarele criterii:
a)până la 31 decembrie 2027, un sistem care utilizează cel puţin 50 % energie din surse regenerabile, 50 % căldură reziduală, 75 % energie termică cogenerată sau 50 % dintr-o combinaţie de energie şi căldură de tipul celor sus-menţionate;
b)de la 1 ianuarie 2028, un sistem care utilizează cel puţin 50 % energie din surse regenerabile, 50 % căldură reziduală, 50 % energie din surse regenerabile şi căldură reziduală, 80 % energie termică cogenerată de înaltă eficienţă sau cel puţin o combinaţie a acestor tipuri de energie termică care intră în reţea, unde ponderea energiei din surse regenerabile este de cel puţin 5 %, iar ponderea totală a energiei din surse regenerabile, a căldurii reziduale sau a energiei termice cogenerate de înaltă eficienţă este de cel puţin 50 %;
c)de la 1 ianuarie 2035, un sistem care utilizează cel puţin 50 % energie din surse regenerabile, 50 % căldură reziduală sau 50 % energie din surse regenerabile şi căldură reziduală sau un sistem în cadrul căruia ponderea totală a energiei din surse regenerabile, a căldurii reziduale sau a energiei termice cogenerate de înaltă eficienţă este de cel puţin 80 % şi, în plus, ponderea totală a energiei din surse regenerabile sau a căldurii reziduale este de cel puţin 35 %;
d)de la 1 ianuarie 2040, un sistem care utilizează cel puţin 75 % energie din surse regenerabile, 75 % căldură reziduală sau 75 % energie din surse regenerabile şi căldură reziduală sau un sistem care utilizează cel puţin 95 % energie din surse regenerabile, căldură reziduală şi energie termică cogenerată de înaltă eficienţă şi, în plus, ponderea totală a energiei din surse regenerabile sau a căldurii reziduale este de cel puţin 35 %;
e)de la 1 ianuarie 2045, un sistem care utilizează cel puţin 75 % energie din surse regenerabile, 75 % căldură reziduală sau 75 % energie din surse regenerabile şi căldură reziduală;
f)de la 1 ianuarie 2050, un sistem care utilizează exclusiv energie din surse regenerabile, exclusiv căldură reziduală sau exclusiv o combinaţie de energie din surse regenerabile şi căldură reziduală.
(2)Statele membre pot alege, de asemenea, ca alternativă la criteriile stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, criterii de performanţă în materie de durabilitate bazate pe cantitatea de emisii de GES generate de sistemul de încălzire şi răcire centralizată per unitate de căldură sau răcoare livrată clienţilor, luând în considerare măsurile puse în aplicare pentru îndeplinirea obligaţiei în temeiul articolului 24 alineatul (4) din Directiva (UE) 2018/2001. Pentru alegerea acestor criterii, un sistem eficient de încălzire şi răcire centralizată are următoarea cantitate maximă de emisii de GES per unitate de căldură sau răcoare livrată clienţilor:
a)până la 31 decembrie 2025: 200 de grame/kWh;
b)de la 1 ianuarie 2026: 150 de grame/kWh;
c)de la 1 ianuarie 2035: 100 de grame/kWh;
d)de la 1 ianuarie 2045: 50 de grame/kWh;
e)de la 1 ianuarie 2050: 0 grame/kWh.
(3)Statele membre pot alege să aplice criteriile privind emisiile de GES per unitate de căldură sau răcoare pentru orice perioadă dată menţionată la alineatul (2) literele (a)-(e) de la prezentul articol. În cazul în care aleg să facă acest lucru, statele membre notifică Comisiei alegerea lor până la 11 ianuarie 2024 pentru perioada menţionată la alineatul (2) litera (a) de la prezentul articol şi cu cel puţin şase luni înainte de începerea perioadelor relevante menţionate la alineatul (2) literele (b)-(e) de la prezentul articol. Notificarea respectivă include măsurile puse în aplicare pentru îndeplinirea obligaţiei în temeiul articolului 24 alineatul (4) din Directiva (UE) 2018/2001 dacă acestea nu au fost notificate deja în ultima versiune actualizată a planului lor naţional privind energia şi clima.
(4)Pentru ca un sistem de încălzire şi răcire centralizată să se califice drept eficient, statele membre se asigură că, în momentul construirii sale sau al reabilitării substanţiale a unităţilor sale de alimentare, sistemul de încălzire şi răcire centralizată îndeplineşte criteriile stabilite la alineatul (1) sau (2) aplicabile la data punerii în funcţiune sau a repunerii în funcţiune după reabilitare. În plus, statele membre se asigură că, în momentul construirii unui sistem de încălzire şi răcire centralizată sau în momentul reabilitării substanţiale a unităţilor de alimentare ale unui astfel de sistem:
a)nu are loc nicio creştere a consumului de combustibili fosili, în afara gazelor naturale, în sursele de căldură existente, comparativ cu consumul anual mediu din ultimii trei ani calendaristici de funcţionare deplină înainte de reabilitare; şi
b)nicio sursă nouă de căldură din sistemul respectiv nu utilizează combustibili fosili, cu excepţia gazelor naturale, în cazul în care acesta este construit sau renovat substanţial până în 2030.
(5)Statele membre se asigură că, începând de la 1 ianuarie 2025 şi ulterior o dată la cinci ani, operatorii tuturor sistemelor de încălzire şi răcire centralizată existente cu o producţie totală de căldură şi răcoare de peste 5 MW şi care nu îndeplinesc criteriile stabilite la alineatul (1) literele (b)-(e) pregătesc un plan pentru a asigura un consum mai eficient de energie primară, pentru a reduce pierderile de distribuţie şi pentru a mări ponderea energiei din surse regenerabile în furnizarea de încălzire şi răcire. Planul include măsuri vizând îndeplinirea criteriilor stabilite la alineatul (1) literele (b)-(e) şi necesită aprobarea de către autoritatea competentă.
(6)Statele membre se asigură că centrele de date cu o energie de intrare nominală totală care depăşeşte 1 MW utilizează căldura reziduală sau alte aplicaţii de recuperare a căldurii reziduale, cu excepţia cazului în care pot demonstra că acest lucru nu este fezabil din punct de vedere tehnic sau economic, în conformitate cu evaluarea menţionată la alineatul (7).
(7)Pentru a evalua fezabilitatea economică a îmbunătăţirii eficienţei energetice în sectorul furnizării de încălzire şi de răcire, statele membre se asigură că se realizează o analiză costuri-beneficii la nivel de instalaţie, în conformitate cu anexa XI, în cazul în care următoarele instalaţii sunt nou planificate sau reabilitate substanţial:
a)o instalaţie termoelectrică cu o energie de intrare medie anuală totală mai mare de 10 MW, în vederea evaluării costurilor şi beneficiilor legate de exploatarea instalaţiei ca instalaţie de cogenerare de înaltă eficienţă;
b)o instalaţie industrială cu o energie de intrare medie anuală totală de peste 8 MW, în vederea evaluării nivelului de utilizare a căldurii reziduale in situ şi ex situ;
c)o instalaţie de servicii cu o energie de intrare medie anuală totală de peste 7 MW, precum instalaţiile de tratare a apelor uzate şi instalaţiile de GNL, în vederea evaluării nivelului de utilizare a căldurii reziduale in situ şi ex situ;
d)un centru de date cu o energie de intrare nominală totală care depăşeşte nivelul de 1 MW, în vederea evaluării analizei cost-beneficiu, incluzând, dar fără a se limita la fezabilitatea tehnică, eficienţa din punctul de vedere al costurilor şi impactul asupra eficienţei energetice şi cererii locale de energie termică, inclusiv variaţia sezonieră, a utilizării căldurii reziduale pentru a satisface o cerere justificată din punct de vedere economic, precum şi a racordării instalaţiei respective la o reţea de încălzire centralizată sau la un sistem de răcire centralizată eficient/bazat pe surse regenerabile de energie sau la alte aplicaţii de recuperare a căldurii reziduale.
Analiza menţionată la primul paragraf litera (d) ia în considerare soluţiile de sisteme de răcire care permit eliminarea sau captarea căldurii reziduale la un nivel de temperatură utilă cu intrări de energie auxiliare minime.
Statele membre urmăresc să elimine barierele din calea utilizării căldurii reziduale şi să ofere sprijin pentru adoptarea soluţiei căldurii reziduale în cazul în care instalaţiile sunt nou planificate sau renovate.
Montarea echipamentelor de captare a dioxidului de carbon produs de o instalaţie de ardere în vederea stocării sale geologice, astfel cum se prevede în Directiva 2009/31/CE, nu este considerată reabilitare în sensul literelor (b) şi (c) de la prezentul alineat.
Statele membre impun ca efectuarea analizei costuri-beneficii să se facă în colaborare cu societăţile responsabile cu operarea instalaţiei.
(8)Statele membre pot scuti de la aplicarea alineatului (7):
a)instalaţiile de producere a energiei electrice cu funcţionare la sarcină de vârf şi cele de rezervă care sunt proiectate să funcţioneze sub 1 500 de ore de funcţionare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani, pe baza unei proceduri de verificare stabilite de către statele membre care asigură că este îndeplinit acest criteriu de scutire;
b)instalaţiile care trebuie amplasate în apropierea unui sit de stocare geologică autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE;
c)centrele de date a căror căldură reziduală este sau va fi utilizată într-o reţea de încălzire centralizată sau în mod direct pentru încălzirea spaţiilor, pentru pregătirea apei calde menajere sau în alte scopuri, în clădirea sau în grupul de clădiri ori în instalaţiile în care este situat centrul de date.
Statele membre pot, de asemenea, să stabilească praguri, exprimate în cantităţi de căldură reziduală disponibilă utilă, în cerere de energie termică sau în distanţe dintre instalaţiile industriale şi reţelele de termoficare, în vederea scutirii instalaţiilor individuale de la aplicarea alineatului (7) literele (c) şi (d).
Statele membre notifică Comisiei scutirile adoptate în conformitate cu prezentul alineat.
(9)Statele membre adoptă criterii de autorizare astfel cum se prevede la articolul 8 din Directiva (UE) 2019/944 sau criterii echivalente pentru acordarea permisului, pentru:
a)a lua în considerare rezultatele evaluării cuprinzătoare menţionate la articolul 25 alineatul (1);
b)a asigura îndeplinirea cerinţelor prevăzute la alineatul (7);
c)a lua în considerare rezultatele analizei costuri-beneficii menţionate la alineatul (7).
(10)Statele membre pot scuti anumite instalaţii individuale, pe baza criteriilor privind autorizarea sau a criteriilor echivalente pentru acordarea permisului menţionate la alineatul (9), de la aplicarea cerinţei de implementare a opţiunilor ale căror beneficii depăşesc costurile, dacă există motive imperative juridice, de proprietate sau financiare pentru a face acest lucru. În aceste situaţii, statul membru vizat înaintează Comisiei o decizie motivată, în termen de trei luni de la data luării respectivei decizii. Comisia poate emite un aviz cu privire la decizie în termen de trei luni de la data primirii acesteia.
(11)Alineatele (7), (8), (9) şi (10) de la prezentul articol se aplică instalaţiilor reglementate de Directiva 2010/75/UE, fără a aduce atingere cerinţelor prevăzute în directiva respectivă.
(12)Statele membre colectează informaţii privind analizele costuri-beneficii efectuate în conformitate cu alineatul (7) literele (a)-(d). Informaţiile respective ar trebui să conţină cel puţin datele privind cantităţile de energie termică disponibile şi parametrii de energie termică disponibili, numărul de ore de funcţionare în fiecare an planificate şi localizarea geografică a siturilor. Datele respective se publică, respectându-se în mod corespunzător nivelul lor potenţial de sensibilitate.
(13)Pe baza valorilor de referinţă armonizate ale eficienţei menţionate în anexa III litera (d), statele membre se asigură că originea energiei electrice produse prin cogenerare de înaltă eficienţă poate fi garantată în conformitate cu criteriile obiective, transparente şi nediscriminatorii stabilite de fiecare stat membru în parte. Statele membre se asigură că garanţia de origine respectă cerinţele prevăzute în anexa XII şi conţine cel puţin informaţiile prevăzute în anexa respectivă. Statele membre îşi recunosc reciproc garanţiile de origine, exclusiv ca dovadă a elementelor prevăzute în prezentul alineat. Orice refuz de recunoaştere a garanţiei de origine ca dovadă, în special din motive care ţin de prevenirea fraudelor, se bazează pe criterii obiective, transparente şi nediscriminatorii. Statele membre notifică Comisiei un astfel de refuz şi prezintă motivele acestuia. În cazul unui refuz de a recunoaşte o garanţie de origine, Comisia poate adopta o decizie prin care să oblige partea în cauză să o recunoască, în special în ceea ce priveşte criteriile obiective, transparente şi nediscriminatorii pe care se bazează această recunoaştere.
(14)Statele membre se asigură că orice sprijin disponibil pentru cogenerare este condiţionat de energia electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficienţă şi că se face o utilizare eficientă a căldurii reziduale utilizate pentru realizarea economiilor de energie primară. După caz, sprijinul public pentru cogenerare, precum şi pentru producerea centralizată de energie termică şi reţelele de încălzire centralizată fac obiectul normelor privind ajutoarele de stat.
Art. 27: Transformarea, transportul şi distribuţia energiei
(1)Autorităţile naţionale de reglementare în domeniul energiei aplică principiul "eficienţa energetică înainte de toate", în conformitate cu articolul 3 din prezenta directivă, la îndeplinirea sarcinilor de reglementare prevăzute în Directiva 2009/73/CE şi Directiva (UE) 2019/944 referitor la deciziile lor privind exploatarea infrastructurii de gaze naturale şi energie electrică, inclusiv la deciziile lor privind tarifele de reţea. Pe lângă principiul "eficienţa energetică înainte de toate", autorităţile naţionale de reglementare în domeniul energiei pot lua în considerare eficienţa din punctul de vedere al costurilor, eficienţa sistemului şi securitatea aprovizionării, precum şi integrarea pieţei, protejând în acelaşi timp sustenabilitatea şi obiectivele climatice ale Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 18 din Regulamentul (UE) 2019/943 şi la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 715/2009.
(2)Statele membre se asigură că operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie a gazelor şi a energiei electrice aplică principiul "eficienţa energetică înainte de toate", în conformitate cu articolul 3 din prezenta directivă, în contextul deciziilor lor de planificare a reţelei, de dezvoltare a reţelei şi de investiţii. Autorităţile naţionale de reglementare sau alte autorităţi naţionale desemnate verifică dacă metodologiile utilizate de operatorii de transport şi de sistem şi de operatorii de distribuţie evaluează alternativele în cadrul analizei costuri-beneficii şi iau în considerare beneficiile mai ample ale soluţiilor de eficienţă energetică, ale flexibilităţii cererii şi ale investiţiilor în active care contribuie la atenuarea schimbărilor climatice. Autorităţile naţionale de reglementare şi alte autorităţi naţionale desemnate verifică, de asemenea, punerea în aplicare a principiului "eficienţa energetică înainte de toate" de către operatorii de transport şi de sistem sau de către operatorii de distribuţie atunci când aprobă, verifică sau monitorizează proiectele acestora şi planurile de dezvoltare a reţelei în temeiul articolului 22 din Directiva 2009/73/CE, precum şi al articolului 32 alineatul (3) şi al articolului 51 din Directiva (UE) 2019/944. Autorităţile naţionale de reglementare pot furniza metodologii şi orientări cu privire la modul de evaluare a alternativelor în analiza costuri-beneficii în strânsă cooperare cu operatorii de transport şi de sistem şi cu operatorii de distribuţie, care pot face schimb de cunoştinţe tehnice esenţiale.
(3)Statele membre se asigură că operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie monitorizează şi cuantifică volumul total al pierderilor din reţea şi, atunci când acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic şi financiar, optimizează reţeaua şi îmbunătăţesc eficienţa reţelei. Operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie raportează autorităţii naţionale de reglementare din domeniul energiei măsurile respective şi economiile de energie pe care preconizează că le vor realiza ca urmare a reducerii pierderilor din reţea. Statele membre se asigură că operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie evaluează măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice în ceea ce priveşte sistemele lor existente de transport sau de distribuţie a gazelor sau a energiei electrice şi îmbunătăţesc eficienţa energetică în cadrul proiectării şi funcţionării infrastructurii, îndeosebi sub aspectul instalării de reţele energetice inteligente. Statele membre încurajează operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie să dezvolte soluţii inovatoare de îmbunătăţire a eficienţei energetice a sistemelor existente şi viitoare, prin reglementări bazate pe stimulente în conformitate cu principiile referitoare la tarife prevăzute la articolul 18 din Regulamentul (UE) 2019/943 şi la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 715/2009.
(4)Autorităţile naţionale de reglementare din domeniul energiei includ o secţiune specifică privind progresele realizate în ceea ce priveşte îmbunătăţirea eficienţei energetice cu privire la funcţionarea infrastructurii de gaze şi de energie electrică în raportul anual întocmit în temeiul articolului 41 din Directiva 2009/73/CE şi în temeiul articolului 59 alineatul (1) litera (i) din Directiva (UE) 2019/944. În aceste rapoarte, autorităţile naţionale de reglementare din domeniul energiei furnizează o evaluare a eficienţei globale a funcţionării infrastructurii de gaze şi de energie electrică, măsurile realizate de operatorii de transport de sistem şi operatorii de distribuţie şi, acolo unde este cazul, formulează recomandări în vederea îmbunătăţirii eficienţei energetice, inclusiv alternative eficiente din punctul de vedere al costurilor care reduc sarcinile de vârf şi consumul global de energie electrică.
(5)Pentru energia electrică, statele membre se asigură că regulamentele privind reţeaua şi tarifele de reţea îndeplinesc criteriile din anexa XIII, luându-se în considerare codurile şi orientările de reţea dezvoltate în temeiul Regulamentului (UE) 2019/943 şi obligaţia prevăzută la articolul 59 alineatul (7) litera (a) din Directiva (UE) 2019/944 de a permite ca investiţiile necesare în reţele să fie efectuate într-un mod care să asigure viabilitatea reţelelor.
(6)Statele membre pot permite componente de sisteme şi structuri tarifare cu scop social pentru transportul şi distribuţia energiei furnizate în reţea, cu condiţia ca orice efecte de subminare asupra sistemului de transport şi distribuţie să fie păstrate la nivelul minim necesar şi să nu fie disproporţionate în raport cu obiectivul social.
(7)Autorităţile naţionale de reglementare asigură eliminarea stimulentelor în ceea ce priveşte tarifele de transport şi distribuţie care dăunează eficienţei energetice a producerii, transportului, distribuţiei şi furnizării de energie electrică şi de gaze. Statele membre asigură eficienţa în proiectarea infrastructurii şi exploatarea infrastructurii existente, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/943, precum şi faptul că tarifele permit un răspuns la cerere.
(8)Operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie respectă anexa XIV.
(9)După caz, autorităţile naţionale de reglementare pot impune operatorilor de transport şi de sistem şi operatorilor de distribuţie să încurajeze amplasarea cogenerării de înaltă eficienţă în apropierea zonelor cu necesităţi în materie de energie termică prin reducerea taxelor privind conectarea şi utilizarea sistemului.
(10)Statele membre pot permite producătorilor de energie electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficienţă care doresc să fie conectaţi la reţea să emită o invitaţie la licitaţie pentru lucrările de conectare.
(11)În momentul raportării în conformitate cu Directiva 2010/75/UE şi fără a aduce atingere articolului 9 alineatul (2) din respectiva directivă, statele membre iau în considerare includerea informaţiilor referitoare la nivelurile de eficienţă energetică a instalaţiilor a căror funcţionare implică arderea combustibililor cu o putere termică nominală totală de 50 MW sau mai mare, în lumina celor mai bune tehnici disponibile dezvoltate în conformitate cu Directiva 2010/75/UE.