Titlul i - DISPOZIŢII GENERALE ŞI ÎNFIINŢAREA ŞI FUNCŢIONAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE - Directiva 1132/14-iun-2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăţilor comerciale (codificare)
Acte UE
Jurnalul Oficial 169L
În vigoare Versiune de la: 12 August 2022
TITLUL I:DISPOZIŢII GENERALE ŞI ÎNFIINŢAREA ŞI FUNCŢIONAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE
Art. 1: Obiectul
Prezenta directivă prevede măsuri referitoare la:
- coordonarea, în vederea echivalării, a garanţiilor impuse societăţilor comerciale în statele membre, în înţelesul articolului 54 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor, în ceea ce priveşte constituirea societăţilor comerciale pe acţiuni şi menţinerea şi modificarea capitalului acestora;
- coordonarea, în vederea echivalării, a garanţiilor impuse societăţilor comerciale în statele membre, în înţelesul articolului 54 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor, privind publicitatea, validitatea obligaţiilor şi nulitatea societăţilor comerciale pe acţiuni sau ale altor societăţi comerciale cu răspundere limitată;
- normele privind constituirea online a societăţilor comerciale, cele privind înregistrarea sucursalelor şi privind depunerea online a documentelor şi a informaţiilor de către societăţile comerciale şi sucursale;
- cerinţele privind publicitatea sucursalelor înfiinţate într-un stat membru de anumite forme de societăţi comerciale care intră sub incidenţa legislaţiei unui alt stat;
- fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni;
- transformările transfrontaliere, fuziunile transfrontaliere şi divizările transfrontaliere ale societăţilor;
- divizarea societăţilor comerciale pe acţiuni.
Art. 2: Domeniul de aplicare
(1)Măsurile de coordonare prevăzute prin prezenta secţiune se aplică actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre privind formele de societăţi comerciale enumerate în anexa I. Denumirea oricărei societăţi comerciale având una dintre formele juridice enumerate în anexa I conţine sau este însoţită de o descriere distinctă de descrierea impusă pentru alte forme de societăţi comerciale.
(2)Statele membre pot hotărî să nu aplice prezenta secţiune societăţilor de investiţii cu capital variabil şi cooperativelor înregistrate sub una din formele juridice de societăţi comerciale enumerate în anexa I. Dacă folosesc această opţiune, legislaţiile statelor membre impun societăţilor în cauză să includă cuvintele "societate de investiţii cu capital variabil" sau "cooperativă" în toate documentele menţionate la articolul 26.
"Societate de investiţii cu capital variabil" înseamnă, în înţelesul prezentei directive, doar societăţile comerciale:
- al căror obiect exclusiv de activitate este investirea fondurilor lor în diverse titluri şi acţiuni, terenuri sau alte active, cu singurul scop de a repartiza riscurile de investiţii şi de a le acorda acţionarilor lor beneficiile rezultate din gestionarea activelor lor;
- care oferă acţiunile proprii spre subscripţie publică; şi
- al căror statut prevede că, în limitele unui capital minim şi maxim, acestea pot în orice moment să emită, să răscumpere sau să revândă acţiunile proprii.
Art. 3: Informaţii obligatorii prevăzute în statut sau în actul constitutiv
Statutul sau actul constitutiv al societăţii comerciale menţionează întotdeauna cel puţin următoarele informaţii:
(a)forma şi denumirea societăţii comerciale;
(b)obiectul de activitate al societăţii comerciale;
(c)dacă societatea comercială nu are capital autorizat, cuantumul capitalului subscris;
(d)dacă societatea comercială are capital autorizat, cuantumul acestuia, precum şi cuantumul capitalului subscris la înfiinţarea societăţii comerciale sau la autorizarea societăţii comerciale pentru începerea activităţii şi în momentul oricărei modificări a capitalului autorizat, fără a aduce atingere articolului 14 litera (e);
(e)în măsura în care nu sunt determinate prin lege, normele care reglementează numărul şi procedura de numire a membrilor organelor care reprezintă societatea comercială în relaţiile cu terţii, răspund de administrarea, conducerea, supravegherea şi controlul societăţii comerciale, precum şi repartizarea competenţelor între aceste organe;
(f)durata societăţii comerciale, cu excepţia cazurilor în care este nedeterminată.
Art. 4: Informaţii obligatorii prevăzute în statut sau în actul constitutiv sau într-un document separat
În statut, în actul constitutiv sau într-un document separat publicat în conformitate cu procedura prevăzută de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 16, trebuie menţionate cel puţin următoarele informaţii:
(a)sediul social;
(b)valoarea nominală a acţiunilor subscrise şi, cel puţin o dată pe an, numărul acestora;
(c)numărul acţiunilor subscrise, fără precizarea valorii nominale, dacă astfel de acţiuni pot fi emise conform legislaţiei interne;
(d)condiţiile speciale care limitează transferul acţiunilor, dacă există;
(e)dacă există mai multe categorii de acţiuni, informaţiile menţionate la literele (b), (c) şi (d) pentru fiecare dintre aceste categorii şi drepturile aferente acţiunilor din fiecare categorie;
(f)tipul acţiunilor, nominative sau la purtător, dacă legislaţia internă prevede ambele tipuri, precum şi orice dispoziţii privind conversia acestor acţiuni, cu excepţia cazului în care procedura în cauză este prevăzută prin lege;
(g)cuantumul capitalului subscris şi vărsat la înfiinţarea societăţii comerciale sau în momentul în care societatea comercială este autorizată să îşi înceapă activitatea;
(h)valoarea nominală a acţiunilor sau, dacă acestea nu au valoarea nominală, numărul de acţiuni emise pentru orice aport la capital, altul decât aporturile în numerar, precum şi natura aportului şi numele persoanei care face aportul în cauză;
(i)identitatea persoanelor fizice sau juridice sau a societăţilor comerciale care au semnat sau în numele cărora s-a semnat statutul sau actul constitutiv al societăţii comerciale sau, în cazul în care constituirea societăţii comerciale nu este simultană, proiectul de statut sau de act constitutiv;
(j)cuantumul total sau cel puţin o estimare a tuturor costurilor pe care societatea comercială trebuie să le suporte sau care îi pot fi imputate pentru constituire şi, dacă este cazul, înainte ca societatea comercială să fie autorizată să îşi înceapă activitatea;
(k)orice avantaj special acordat, în momentul constituirii societăţii comerciale sau până în momentul în care societatea comercială este autorizată să îşi înceapă activitatea, oricărei persoane care a participat la constituirea societăţii comerciale sau la tranzacţii conducând la acordarea autorizaţiei în cauză.
Art. 5: Autorizarea pentru începerea activităţii
(1)Dacă legislaţia statului membru dispune că o societate comercială nu îşi poate începe activitatea fără a fi autorizată în acest sens, aceasta prevede, de asemenea, responsabilitatea pentru angajamentele asumate de societatea comercială sau în numele acesteia în perioada de dinainte de acordarea sau refuzul autorizaţiei în cauză.
(2)Alineatul (1) nu se aplică angajamentelor rezultate din contracte încheiate de societatea comercială sub rezerva primirii autorizaţiei de a-şi începe activitatea.
Art. 6: Societăţi comerciale cu mai mulţi acţionari
(1)Dacă legislaţia unui stat membru impune ca o societate comercială să fie formată din mai mult de un acţionar, deţinerea tuturor acţiunilor de către o singură persoană sau scăderea numărului de acţionari sub numărul minim legal, după constituirea societăţii comerciale, nu atrage încetarea automată a societăţii comerciale.
(2)Dacă în cazurile menţionate în alineatul (1), legislaţia unui stat membru permite dizolvarea societăţii comerciale prin hotărâre judecătorească, judecătorul competent are posibilitatea de a acorda societăţii comerciale timpul necesar pentru a-şi regulariza situaţia.
(3)Dacă se pronunţă o hotărâre de dizolvare dintre cele menţionate la alineatul (2), societatea comercială intră în lichidare.
Art. 7: Dispoziţii generale şi răspunderea solidară şi individuală
(1)Măsurile de coordonare prevăzute de prezenta secţiune se aplică actelor cu putere de lege, regulamentelor şi actelor administrative ale statelor membre cu privire la formele de societăţi comerciale enumerate în anexa II.
(2)Dacă sunt îndeplinite anumite acte în numele unei societăţi comerciale în curs de înfiinţare, înainte ca aceasta să fi dobândit personalitate juridică şi dacă societatea comercială nu îşi asumă obligaţiile ce rezultă din actele în cauză, persoanele care le-au îndeplinit sunt responsabile solidar şi nelimitat pentru acţiunile în cauză, în absenţa unei clauze contractuale contrare.
Art. 8: Opozabilitatea faţă de terţi
Îndeplinirea cerinţelor de publicitate cu privire la persoanele care, în calitate de organ al societăţii comerciale, au competenţa de a angaja societatea comercială face inopozabilă terţilor orice neregulă cu privire la numirea acestora, cu excepţia cazului în care societatea comercială poate dovedi că terţii în cauză aveau cunoştinţă despre acest lucru.
Art. 9: Acte îndeplinite de organele societăţii comerciale şi de reprezentanţi
(1)Actele îndeplinite de organele societăţii comerciale angajează societatea, chiar dacă nu se încadrează în obiectul de activitate al societăţii comerciale, cu excepţia cazului în care astfel de acte depăşesc limitele competenţelor pe care legea le atribuie sau permite a fi atribuite organelor în cauză.
Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă că societatea comercială nu este angajată în cazul în care acţiunile respective nu se încadrează în obiectul de activitate al societăţii comerciale, dacă societatea comercială dovedeşte că terţii cunoşteau sau, având în vedere circumstanţele, nu puteau să nu cunoască faptul că actul nu se încadrează în obiectul de activitate. Publicarea statutului nu constituie, în sine, o dovadă suficientă în acest sens.
(2)Limitele competenţelor conferite organelor societăţii comerciale conform statutului sau prin decizie a organelor competente nu sunt opozabile terţilor, chiar dacă au fost publicate.
(3)Dacă dreptul intern dispune că competenţa de a reprezenta societatea comercială poate fi conferită prin statut, prin derogare de la normele juridice în materie, unei singure persoane sau mai multor persoane care acţionează împreună, legislaţia în cauză poate prevedea, de asemenea, că o astfel de dispoziţie din statut este opozabilă terţilor, cu condiţia să vizeze competenţa generală de reprezentare; opozabilitatea faţă de terţi a unei astfel de dispoziţii din statut este reglementată de articolul 16.
Art. 10: Elaborarea şi certificarea actului constitutiv şi a statutului societăţii comerciale în formă autentică
În toate statele membre a căror legislaţie nu prevede un control preventiv administrativ sau judiciar, în momentul constituirii societăţii comerciale, actul constitutiv, statutul societăţii comerciale şi orice modificări ale acestor acte se întocmesc în formă autentică.
Art. 11: Condiţii privind nulitatea unei societăţi comerciale
Legislaţiile statelor membre pot să prevadă nulitatea societăţilor comerciale doar în următoarele condiţii:
(a)nulitatea trebuie pronunţată prin hotărâre judecătorească;
(b)nulitatea poate fi pronunţată exclusiv în cazurile menţionate la punctele (i)-(vi):
(i)absenţa actului constitutiv sau nerespectarea formalităţilor de control preventiv sau a formei autentice,
(ii)obiectul de activitate al societăţii comerciale este ilicit sau contrar ordinii publice,
(iii)actul constitutiv sau statutul nu menţionează denumirea societăţii comerciale, aporturile, capitalul total subscris sau obiectul de activitate al societăţii comerciale,
(iv)nerespectarea dispoziţiilor din dreptul intern privind cuantumul minim al capitalului vărsat,
(v)incapacitatea tuturor asociaţilor fondatori,
(vi)numărul asociaţilor fondatori este mai mic de doi, contrar legislaţiei interne care reglementează societatea comercială.
Societatea comercială nu face obiectul vreunei cauze de inexistenţă, nulitate absolută, nulitate relativă sau anulabilitate, altele decât temeiurile de nulitate menţionate la primul paragraf.
Art. 12: Efectele nulităţii
(1)Opozabilitatea faţă de terţi a unei hotărâri judecătoreşti prin care se pronunţă nulitatea este reglementată de articolul 16. Opoziţia terţilor, dacă este prevăzută de dreptul intern, nu poate fi primită decât în termen de şase luni de la publicarea hotărârii judecătoreşti.
(2)Nulitatea determină dizolvarea societăţii comerciale, la fel ca şi încetarea.
(3)Nulitatea în sine nu aduce atingere valabilităţii angajamentelor asumate de sau faţă de societatea comercială, fără ca acest fapt să influenţeze consecinţele dizolvării societăţii comerciale.
(4)Legislaţia fiecărui stat membru poate reglementa efectele nulităţii între asociaţi.
(5)Deţinătorii de părţi sociale sau de acţiuni în societatea comercială rămân cu obligaţia de a vărsa capitalul nevărsat până la concurenţa capitalului subscris, în măsura impusă de angajamentele încheiate cu creditorii.
CAPITOLUL III:Procedurile online (constituirea, înregistrarea şi depunerea), publicitatea şi registrele
Art. 13: Domeniul de aplicare
Măsurile de coordonare prevăzute în prezenta secţiune şi în secţiunea 1A se aplică actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre referitoare la formele de societăţi comerciale menţionate în anexa II şi, atunci când este prevăzut acest lucru, la formele de societăţi comerciale menţionate în anexele I şi IIA.
4.Se introduc următoarele articole:
Art. 13a: Definiţii În sensul prezentului capitol:
1.«mijloc de identificare electronică» înseamnă un mijloc de identificare electronică în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (*);
(*)Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică şi serviciile de încredere pentru tranzacţiile electronice pe piaţa internă şi de abrogare a Directivei 1999/93/CE (JO L 257, 28.8.2014, p. 73).
2."sistem de identificare electronică" înseamnă un sistem de identificare electronică în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 4 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014;
3."mijloace electronice" înseamnă echipamente electronice utilizate pentru prelucrarea, inclusiv compresia digitală, şi stocarea datelor, prin care informaţia este trimisă la origine şi primită la destinaţie, respectiva informaţie fiind integral transmisă, direcţionată şi recepţionată într-un mod care urmează să fie stabilit de către statele membre;
4."constituire" înseamnă întregul proces de constituire a unei societăţi comerciale în conformitate cu dreptul intern, inclusiv întocmirea actului de constituire al societăţii comerciale şi toate etapele necesare pentru înregistrarea societăţii comerciale în registru;
5."înregistrarea unei sucursale" înseamnă un proces care conduce la publicitatea documentelor şi a informaţiilor privind o nouă sucursală deschisă într-un stat membru;
6."formular-tip" înseamnă un model de act de constituire a unei societăţi comerciale care este elaborat de statele membre în conformitate cu dreptul intern şi este utilizat pentru constituirea online a unei societăţi comerciale în conformitate cu articolul 13g.
Art. 13b: Recunoaşterea mijloacelor de identificare în scopul efectuării procedurilor online
(1)Statele membre se asigură că următoarele mijloace de identificare electronică pot fi utilizate de solicitanţii care sunt cetăţeni ai Uniunii în cadrul procedurilor online menţionate în prezentul capitol:
a)un mijloc de identificare electronică emis în temeiul unui sistem de identificare electronică aprobat de propriul stat membru;
b)un mijloc de identificare electronică emis în alt stat membru şi recunoscut în scopul autentificării transfrontaliere, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014.
(2)Statele membre pot refuza recunoaşterea unor mijloace de identificare electronică în cazul în care nivelurile de asigurare ale respectivelor mijloace de identificare electronică nu respectă condiţiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 910/2014.
(3)Toate mijloacele de identificare recunoscute de statele membre sunt puse la dispoziţia publicului.
(4)În cazul în care este justificat de motive de interes public pentru a preveni utilizarea sau modificarea frauduloasă a identităţii, în scopul verificării identităţii unui solicitant, statele membre pot lua măsuri care ar putea impune prezenţa fizică a solicitantului respectiv în faţa unei autorităţi sau a unei persoane sau a unui organism autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze orice aspect al procedurilor online menţionate în prezentul capitol, inclusiv elaborarea actului de constituire al unei societăţi comerciale. Statele membre se asigură că prezenţa fizică a unui solicitant poate fi impusă numai de la caz la caz, în cazul în care există motive care ar putea justifica suspiciuni legate de falsificarea identităţii, şi că orice alte etape ale procedurii pot fi realizate în întregime online.
Art. 13c: Dispoziţii generale privind procedurile online
(1)Prezenta directivă nu aduce atingere actelor legislative naţionale care, în conformitate cu sistemele şi cu tradiţiile juridice ale statelor membre, desemnează o autoritate sau o persoană sau un organism autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze orice aspect al procedurilor de constituire online a societăţilor comerciale, de înregistrare online a sucursalelor şi de depunere online a documentelor şi a informaţiilor.
(2)De asemenea, prezenta directivă nu aduce atingere procedurilor şi cerinţelor prevăzute de dreptul intern, nici celor referitoare la procedurile juridice pentru întocmirea actelor de constituire, cu condiţia ca constituirea online a unei societăţi comerciale, astfel cum este menţionată la articolul 13g, şi înregistrarea online a unei sucursale, astfel cum este menţionată la articolul 28a, precum şi depunerea online a documentelor şi informaţiilor, astfel cum este menţionată la articolele 13j şi 28b, să fie în continuare posibile.
(3)Prezenta directivă nu afectează cerinţele prevăzute de dreptul intern aplicabil în ceea ce priveşte autenticitatea, exactitatea, fiabilitatea, credibilitatea şi forma juridică adecvată a documentelor sau a informaţiilor depuse, cu condiţia să fie posibile constituirea online a societăţilor comerciale, astfel cum este menţionată la articolul 13g, şi înregistrarea online a sucursalelor, astfel cum este menţionată la articolul 28a, precum şi depunerea online a documentelor şi informaţiilor, astfel cum este menţionată la articolele 13j şi 28b.
Art. 13d: Taxe pentru procedurile online
(1)Statele membre se asigură că normele privind taxele aplicabile procedurilor online menţionate în prezentul capitol sunt transparente şi se aplică în mod nediscriminatoriu.
(2)Orice taxe percepute de registre pentru procedurile online, menţionate la articolul 16, nu depăşesc recuperarea costurilor asociate furnizării acestor servicii.
Art. 13e: Plăţi
În cazul în care pentru efectuarea unei proceduri prevăzute în prezentul capitol este necesară efectuarea unei plăţi, statele membre se asigură că plata respectivă poate fi efectuată prin intermediul unui serviciu de plată online aflat la dispoziţie pe scară largă care poate fi folosit pentru efectuarea de plăţi transfrontaliere, care permite identificarea persoanei care a făcut plata şi care este asigurat de o instituţie financiară sau de un prestator de servicii de plată stabilit într-un stat membru.
Art. 13f: Cerinţe privind informaţiile
Statele membre se asigură că sunt puse la dispoziţie, pe portaluri de înregistrare sau pe pagini de internet accesibile prin intermediul portalului digital unic, informaţii concise şi uşor de utilizat, furnizate în mod gratuit şi cel puţin într-o limbă care este înţeleasă pe scară largă de un număr cât mai mare de utilizatori transfrontalieri, pentru a sprijini constituirea societăţilor comerciale şi înregistrarea sucursalelor. Aceste informaţii conţin cel puţin următoarele elemente:
(a)normele privind constituirea societăţilor comerciale, inclusiv procedurile online menţionate la articolele 13g şi 13j, precum şi cerinţele privind utilizarea formularelor-tip şi privind alte documente de constituire, identificarea persoanelor, utilizarea limbilor şi taxele aplicabile;
(b)normele privind înregistrarea sucursalelor, inclusiv procedurile online menţionate la articolele 28a şi 28b, precum şi cerinţele privind documentele de înregistrare, identificarea persoanelor şi utilizarea limbilor;
(c)o prezentare a normelor aplicabile privind dobândirea statutului de membru al organului administrativ, al organului de conducere sau al organului de supraveghere al unei societăţi comerciale, inclusiv a normelor referitoare la interdicţia de a exercita o funcţie de conducere şi la autorităţile sau organismele responsabile cu păstrarea informaţiilor referitoare la persoanele cărora li s-a interzis dreptul de a exercita o funcţie de conducere;
(d)o prezentare a competenţelor şi responsabilităţilor organului administrativ, ale organului de conducere şi ale organului de supraveghere ale unei societăţi comerciale, inclusiv puterea de reprezentare a societăţii comerciale în relaţiile cu părţi terţe.
Art. 14: Publicitatea actelor şi informaţiilor de către societăţi comerciale
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru ca publicitatea obligatorie privind societăţile comerciale să vizeze cel puţin următoarele acte şi informaţii:
(a)actul constitutiv, precum şi statutul, dacă face obiectul unui act separat;
(b)orice modificări ale documentelor menţionate la litera (a), inclusiv extinderea duratei societăţii comerciale;
(c)după orice modificare a actului constitutiv sau a statutului, textul integral actualizat al actului modificat;
(d)numirea, încetarea funcţiei, precum şi identitatea persoanelor care, în calitate de organ constituit în temeiul legii sau ca membri ai unui astfel de organ:
(i)au competenţa de a angaja societatea comercială faţă de terţi şi de a o reprezenta în justiţie; măsurile de publicitate trebuie să precizeze dacă persoanele care au competenţa de a angaja societatea comercială pot face acest lucru individual sau trebuie să acţioneze împreună;
(ii)participă la administrarea, supravegherea sau controlul societăţii comerciale;
(e)cel puţin o dată pe an, valoarea capitalului subscris, dacă actul constitutiv sau statutul menţionează un capital autorizat, cu excepţia cazului în care orice majorare a capitalului subscris impune modificarea statutului;
(f)documentele contabile ale fiecărui exerciţiu, a căror publicare este obligatorie în temeiul Directivelor 86/635/CEE (1) şi 91/674/CEE (2) ale Consiliului şi Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (3);
(1)Directiva 86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale şi conturile consolidate ale băncilor şi ale altor instituţii financiare (JO L 372, 31.12.1986, p. 1).
(2)Directiva 91/674/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1991 privind situaţiile financiare anuale şi situaţiile financiare consolidate ale întreprinderilor de asigurare (JO L 374, 31.12.1991, p. 7).
(3)Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
(g)orice mutare a sediului social al societăţii comerciale;
(h)dizolvarea societăţii comerciale;
(i)hotărârea judecătorească prin care se pronunţă nulitatea societăţii comerciale;
(j)numirea şi identitatea lichidatorilor, precum şi competenţele acestora, cu excepţia cazului în care competenţele în cauză rezultă expres şi exclusiv din lege şi din statutul societăţii comerciale;
(k)orice finalizare a procedurii de lichidare şi radierea din registru în statele membre în care radierea generează efecte juridice.
Art. 15: Modificarea actelor şi informaţiilor
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că orice modificare survenită în documentele şi informaţiile menţionate la articolul 14 este înregistrată în registrul competent menţionat la articolul 16 alineatul (1) primul paragraf şi se face publică, în conformitate cu articolul 16 alineatele (3) şi (5), în mod normal în termen de 21 de zile de la primirea documentaţiei complete privind aceste modificări, inclusiv, dacă este cazul, controlul legalităţii, conform dreptului intern pentru transcrierea în dosar.
(2)Alineatul (1) nu se aplică documentelor contabile menţionate la articolul 14 litera (f).
Art. 16: Publicarea în registru
(1)Pentru fiecare societate comercială înregistrată într-un stat membru se deschide un dosar într-un registru central, un registru comercial sau un registru al societăţilor comerciale (denumit în continuare «registrul»).
Statele membre se asigură că societăţile comerciale au un identificator unic european (EUID), menţionat la punctul 8 din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/884 al Comisiei (*), care să permită identificarea lor fără echivoc în cadrul comunicării dintre registre prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor instituit în conformitate cu articolul 22 (denumit în continuare "sistemul de interconectare a registrelor"). Identificatorul unic include cel puţin elemente care să permită identificarea statului membru al registrului, a registrului naţional de origine, a numărului societăţii comerciale din registrul respectiv şi, dacă este cazul, elemente pentru a evita erorile de identificare.
(*)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/884 al Comisiei din 8 iunie 2015 de stabilire a specificaţiilor tehnice şi a procedurilor necesare pentru sistemul de interconectare a registrelor instituit prin Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 144, 10.6.2015, p. 1).
(2)Toate documentele şi informaţiile care trebuie publicate în temeiul articolului 14 se păstrează în dosarul menţionat la alineatul (1) din prezentul articol sau se înregistrează direct în registru, iar obiectul transcrierilor în registru este înregistrat în dosar.
Toate documentele şi informaţiile menţionate la articolul 14, indiferent prin ce mijloace sunt depuse, se păstrează în dosarul din registru sau se încarcă în dosar direct în format electronic. Statele membre se asigură că toate documentele şi informaţiile depuse pe suport de hârtie sunt convertite de registru în format electronic cât mai rapid posibil.
Statele membre se asigură că documentele şi informaţiile menţionate la articolul 14 care au fost depuse pe suport de hârtie înainte de 31 decembrie 2006 sunt convertite în format electronic de registru la primirea unei cereri de publicitate prin mijloace electronice.
(3)Statele membre se asigură că publicarea documentelor şi a informaţiilor menţionate la articolul 14 se realizează prin punerea acestora la dispoziţia publicului în registru. În plus, statele membre pot impune ca unele sau toate documentele şi informaţiile respective să fie publicate într-un buletin naţional desemnat pentru acest scop sau prin mijloace la fel de eficiente. Aceste mijloace implică cel puţin folosirea unui sistem în care documentele sau informaţiile publicate să poată fi consultate, în ordine cronologică, prin intermediul unei platforme electronice centrale. În aceste cazuri, registrul este cel care transmite electronic documentele şi informaţiile respective către buletinul naţional sau către o platformă electronică centrală.
(4)Statele membre iau măsurile necesare pentru a evita orice neconcordanţe între informaţiile publicate în registru şi cele existente în dosar.
Statele membre care solicită publicarea documentelor şi a informaţiilor într-un buletin naţional sau pe o platformă electronică centrală adoptă măsurile necesare pentru a evita orice neconcordanţă între ceea ce este prezentat în conformitate cu alineatul (3) şi ceea ce este publicat în buletin sau pe platformă.
În cazul în care se constată orice neconcordanţe în temeiul prezentului articol, documentele şi informaţiile puse la dispoziţie în registru prevalează.
(5)Documentele şi informaţiile menţionate la articolul 14 sunt opozabile terţilor de către societatea comercială numai după publicarea prevăzută la alineatul (3) din prezentul articol, cu excepţia cazului în care societatea comercială poate dovedi că terţii aveau cunoştinţă de acestea.
Cu toate acestea, în ceea ce priveşte tranzacţiile încheiate înainte de a şaisprezecea zi de la publicare, documentele şi informaţiile nu sunt opozabile terţilor care dovedesc că se aflau în imposibilitatea de a le cunoaşte.
Terţii sunt întotdeauna în măsură să utilizeze orice document sau informaţie pentru care nu au fost încă îndeplinite formalităţile de publicitate, cu excepţia cazului în care nepublicarea unor astfel de documente sau informaţii le privează de efect.
(6)Statele membre se asigură că toate documentele şi informaţiile transmise ca parte a constituirii unei societăţi comerciale, al înregistrării unei sucursale sau al depunerii de către o societate comercială sau o sucursală sunt păstrate de registre într-un format care permite citirea şi căutarea pe calculator sau sub formă de date structurate.
Art. 16a: Accesul la informaţiile publicate
(1)Statele membre se asigură că se pot obţine la cerere copii ale tuturor sau ale oricărei părţi a documentelor şi informaţiilor menţionate la articolul 14 şi că o solicitare în acest sens poate fi transmisă registrului atât pe suport de hârtie, cât şi prin mijloace electronice.
Totuşi, statele membre pot stabili că anumite tipuri sau părţi ale documentelor şi informaţiilor, care au fost depuse pe suport de hârtie până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv, nu pot fi obţinute prin mijloace electronice în cazul în care a trecut un interval de timp determinat între data depunerii şi cea a solicitării. Acest interval de timp determinat nu poate fi mai mic de 10 ani.
(2)Preţul pentru obţinerea de copii ale tuturor sau ale unei părţi a documentelor şi informaţiilor menţionate la articolul 14, fie pe suport de hârtie, fie prin mijloace electronice, nu depăşeşte costurile administrative aferente, care include costurile asociate dezvoltării şi întreţinerii registrelor.
(3)Copiile electronice şi pe suport de hârtie furnizate unui solicitant sunt certificate pentru conformitate, cu excepţia cazului în care solicitantul renunţă la această certificare.
(4)Statele membre se asigură că copiile şi extrasele în format electronic ale documentelor şi informaţiilor furnizate de registru sunt autentificate prin intermediul serviciilor de încredere menţionate în Regulamentul (UE) nr. 910/2014, pentru a se garanta că extrasele în format electronic au fost furnizate de registru, iar conţinutul acestora constituie o copie certificată a documentului păstrat de registru sau este conform cu informaţiile cuprinse în documentul respectiv.
Art. 17: Informaţii actualizate ale legislaţiei naţionale privind drepturile părţilor terţe
(1)Statele membre se asigură că sunt puse la dispoziţie informaţii actualizate, prin care se explică dispoziţiile din dreptul intern conform cărora terţii pot utiliza, în conformitate cu articolul 16 alineatele (3), (4) şi (5), informaţiile şi fiecare tip de document menţionate la articolul 14.
(2)Statele membre furnizează informaţiile necesare pentru publicarea pe portalul european e-justiţie (denumit în continuare "portalul") în conformitate cu normele şi cerinţele tehnice ale portalului.
(3)Comisia publică aceste informaţii pe portal în toate limbile oficiale ale Uniunii.
Art. 18: Disponibilitatea copiilor în format electronic ale actelor şi informaţiilor
(1)Se pun, de asemenea, la dispoziţia publicului, prin sistemul de interconectare a registrelor, copii în format electronic ale documentelor şi informaţiilor menţionate la articolul 14. Statele membre pot pune la dispoziţie documentele şi informaţiile menţionate la articolul 14 şi pentru alte forme de societăţi comerciale decât cele enumerate în anexa II.
(2)Statele membre se asigură că actele şi informaţiile menţionate la articolul 14 sunt disponibile prin sistemul de interconectare a registrelor în format standard de mesaj şi că sunt accesibile prin mijloace electronice. Statele membre se asigură, de asemenea, că sunt respectate standarde minime de securitate pentru transmisia datelor.
(3)Comisia furnizează un serviciu de căutare în toate limbile oficiale ale Uniunii cu privire la societăţile comerciale înmatriculate în statele membre, pentru a pune la dispoziţie prin intermediul portalului:
a)documentele şi informaţiile menţionate la articolul 14, inclusiv pentru alte forme de societăţi comerciale decât cele menţionate în anexa II, în cazul în care aceste documente sunt puse la dispoziţie de statele membre;
a1)documentele şi informaţiile menţionate la articolele 86g, 86n, 86p, 123, 127a, 130, 160g, 160n şi 160p;
b)etichetele explicative, disponibile în toate limbile oficiale ale Uniunii, care indică lista respectivelor informaţii şi tipurile respectivelor acte.
Art. 19: Taxele percepute pentru documente şi informaţii
(1)Taxele percepute pentru obţinerea documentelor şi a informaţiilor menţionate la articolul 14 prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor nu depăşesc costurile administrative aferente, inclusiv costurile elaborării şi ţinerii registrelor.
(2)Statele membre se asigură că cel puţin următoarele informaţii şi documente pot fi obţinute gratuit prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor:
a)denumirea sau denumirile şi forma juridică a societăţii comerciale;
b)sediul social al societăţii comerciale şi statul membru în care aceasta este înregistrată;
c)numărul de înregistrare al societăţii comerciale şi numărul EUID al acesteia;
d)informaţii privind pagina de internet a societăţii comerciale, dacă aceste informaţii sunt înregistrate în registrul naţional;
e)statutul societăţii comerciale, de exemplu dacă este închisă, radiată din registru, dizolvată, lichidată, dizolvată, activă sau inactivă din punct de vedere economic, astfel cum se defineşte în dreptul intern şi dacă aceste informaţii sunt înregistrate în registrele naţionale;
f)obiectul de activitate al societăţii comerciale, dacă este indicat în registrul naţional;
g)informaţii despre orice persoane care, fie în calitate de organ constituit, fie de membri ai unui astfel de organ, sunt autorizate la momentul respectiv să reprezinte societatea comercială în relaţiile cu părţi terţe şi în procedurile judiciare şi dacă persoanele autorizate să reprezinte societatea comercială pot să o facă singure sau este obligatoriu să acţioneze în comun;
h)informaţii privind sucursalele deschise de societatea comercială în alt stat membru, inclusiv denumirea, numărul de înregistrare, EUID şi statul membru în care este înregistrată sucursala.
(3)Pentru registre, schimbul de informaţii prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor este gratuit.
(4)Statele membre pot hotărî că informaţiile menţionate la literele (d) şi (f) trebuie să fie puse la dispoziţie în mod gratuit numai pentru autorităţile altor state membre.
Art. 20: Informaţii privind deschiderea şi încetarea oricărei proceduri de dizolvare sau de insolvenţă a societăţii comerciale şi privind radierea societăţii comerciale din registru
(1)Registrul societăţii comerciale pune la dispoziţie fără întârziere, prin sistemul de interconectare a registrelor, informaţiile privind deschiderea şi încetarea oricărei proceduri de dizolvare sau de insolvenţă a societăţii comerciale şi privind radierea societăţii comerciale din registru, dacă acestea au consecinţe juridice în statul membru al registrului societăţii comerciale.
(2)Registrul sucursalei asigură, prin sistemul de interconectare a registrelor, primirea fără întârziere a informaţiilor menţionate la alineatul (1).
(3)[textul din Art. 20, alin. (3) din titlul I, capitolul III, sectiunea 1 a fost abrogat la 31-iul-2019 de Art. 1, punctul 11. din Directiva 1151/20-iun-2019]
Art. 21: Reguli lingvistice de publicitate şi de traducere pentru actele şi informaţiile publicate
(1)Actele şi informaţiile care urmează să fie publicate în conformitate cu articolul 14 sunt întocmite şi depuse în una dintre limbile autorizate de normele lingvistice aplicabile în acest domeniu în statul membru în care se deschide dosarul prevăzut la articolul 16 alineatul (1).
(2)În afara publicităţii obligatorii prevăzute la articolul 16, statele membre autorizează publicitatea voluntară a traducerilor actelor şi a informaţiilor prevăzute la articolul 14, în conformitate cu dispoziţiile articolului 16, în orice limbă oficială a Uniunii.
Statele membre pot impune ca traducerea acestor acte şi informaţii să fie certificată.
Statele membre iau măsurile necesare pentru a facilita accesul terţilor la traducerile care au făcut obiectul unei publicităţi voluntare.
(3)În afara publicităţii obligatorii prevăzute la articolul 16 şi a publicităţii voluntare prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol, statele membre pot permite ca publicitatea actelor şi a informaţiilor în cauză să se asigure, în conformitate cu dispoziţiile articolului 16, în orice altă limbă.
Statele membre pot impune ca traducerea acestor acte şi informaţii să fie certificată.
(4)În caz de neconcordanţă între actele şi informaţiile publicate în limbile oficiale ale registrului şi traducerea publicată voluntar, aceasta din urmă nu este opozabilă terţilor; cu toate acestea, terţii se pot prevala de traducerile publicate voluntar, cu excepţia cazului în care societatea comercială dovedeşte că ei au avut cunoştinţă de versiunea care făcea obiectul publicităţii obligatorii.
Art. 22: Sistemul de interconectare a registrelor
(1)Se instituie o platformă centrală europeană (denumită în continuare "platforma").
(2)Sistemul de interconectare a registrelor este format din:
- registrele statelor membre;
- platforma;
- portalul care serveşte drept punct de acces electronic european.
(3)Statele membre asigură interoperabilitatea registrelor lor cu sistemul de interconectare a registrelor prin intermediul platformei.
(4)Statele membre pot institui puncte de acces opţionale la sistemul de interconectare a registrelor. Statele membre notifică Comisiei, fără întârzieri nejustificate, instituirea unor astfel de puncte de acces şi orice modificare semnificativă privind funcţionarea acestora.
Comisia poate, de asemenea, institui puncte de acces opţionale la sistemul de interconectare a registrelor. Aceste puncte de acces constau în sisteme dezvoltate şi gestionate de Comisie sau de alte instituţii, organe, oficii sau agenţii ale Uniunii pentru a-şi îndeplini funcţiile administrative sau pentru a respecta dispoziţiile dreptului Uniunii. Comisia informează statele membre fără întârzieri nejustificate în legătură cu instituirea acestor puncte de acces şi cu orice modificări semnificative aduse funcţionării acestora.
(5)Accesul la informaţiile din sistemul de interconectare a registrelor este furnizat prin portal şi prin punctele de acces opţionale instituite de statele membre şi de Comisie.
(6)Instituirea sistemului de interconectare a registrelor nu afectează acordurile bilaterale existente încheiate între statele membre privind schimbul de informaţii referitoare la societăţi comerciale.
Art. 23: Dezvoltarea şi exploatarea platformei
(1)Comisia decide să dezvolte şi/sau să exploateze platforma fie prin propriile mijloace, fie prin intermediul unui terţ.
În cazul în care Comisia decide să dezvolte şi/sau să exploateze platforma prin intermediul unui terţ, alegerea terţului şi executarea, de către Comisie, a acordului încheiat cu terţul respectiv se face în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.
(2)În cazul în care Comisia decide să dezvolte platforma prin intermediul unui terţ, aceasta stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, specificaţiile tehnice pentru procedura de achiziţii publice şi durata acordului care urmează să fie încheiat cu terţul respectiv.
(3)În cazul în care Comisia decide să gestioneze platforma prin intermediul unui terţ, aceasta adoptă, prin intermediul actelor de punere în aplicare, norme detaliate privind gestionarea operaţională a platformei.
Gestionarea operaţională a platformei include, în special:
- supravegherea funcţionării platformei;
- securitatea şi protecţia datelor distribuite şi comunicate prin utilizarea platformei;
- coordonarea relaţiilor dintre registrele statelor membre şi terţ. Supravegherea funcţionării platformei se efectuează de către Comisie.
(4)Actele de punere în aplicare menţionate la alineatele (2) şi (3) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 164 alineatul (2).
Art. 24: Acte de punere în aplicare
Prin intermediul actelor de punere în aplicare, Comisia adoptă următoarele:
(a)specificaţiile tehnice care definesc metodele de comunicare prin mijloace electronice pentru sistemul de interconectare a registrelor;
(b)specificaţiile tehnice ale protocoalelor de comunicare;
(c)măsurile tehnice de asigurare a standardelor minime de securitate TI pentru comunicarea şi distribuirea informaţiilor în cadrul sistemului de interconectare a registrelor;
(d)specificaţiile tehnice care definesc metodele de schimb de informaţii dintre registrul societăţii comerciale şi registrul sucursalei, menţionat la articolele 20, 28a, 28c, 30a şi 34;
(e)lista detaliată a datelor care urmează a fi transmise în scopul schimbului de informaţii între registre, astfel cum se menţionează la articolele 20, 28a, 28c, 30a şi 34;”
(e1)lista detaliată a datelor care urmează a fi transmise în scopul schimbului de informaţii între registre şi în scopul comunicării, astfel cum se menţionează la articolele 86g, 86n, 86p, 123, 127a, 130, 160g, 160n şi 160p;”
(f)specificaţiile tehnice care definesc structura formatului standard de mesaj în scopul schimbului de informaţii dintre registre, platformă şi portal;
(g)specificaţiile tehnice care definesc setul de date necesare pentru ca platforma să îşi execute funcţiile, precum şi metoda de stocare, utilizare şi protecţie a unor astfel de date;
(h)specificaţiile tehnice ce definesc structura şi utilizarea identificatorului unic pentru comunicarea între registre;
(i)specificaţia care defineşte metodele tehnice de funcţionare a sistemului de interconectare a registrelor în ceea ce priveşte distribuţia şi schimbul de informaţii, precum şi specificaţia care defineşte serviciile TI furnizate de platformă, asigurând transmiterea mesajelor în versiunea lingvistică relevantă;
(j)criteriile armonizate pentru serviciul de căutare furnizat de portal;
(k)modalităţile de plată, ţinând seama de mecanismele de plată disponibile, cum ar fi plata online;
(l)detaliile etichetelor explicative prin care se enumeră informaţiile şi tipul de acte menţionate la articolul 14;
(m)condiţiile tehnice de disponibilitate a serviciilor furnizate de sistemul de interconectare a registrelor;
(n)procedura şi cerinţele tehnice pentru conectarea punctelor de acces opţionale la platformă menţionate la articolul 22;
(o)modalităţile detaliate pentru schimbului între registre de informaţii menţionate la articolul 13i şi detaliile tehnice ale acestuia.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 164 alineatul (2)
Comisia adoptă actele de punere în aplicare în conformitate cu literele (d), (e), (n) şi (o) până la 1 februarie 2021. Comisia adoptă actele de punere în aplicare menţionate la litera (ea) până la 2 iulie 2021.
Art. 25: Finanţarea
(1)Instituirea şi dezvoltarea viitoare a platformei şi modificările portalului în urma prezentei directive sunt finanţate din bugetul general al Uniunii.
(2)Întreţinerea şi funcţionarea platformei se finanţează din bugetul general al Uniunii şi pot fi cofinanţate din tarifele pentru accesul la sistemul de interconectare a registrelor, percepute utilizatorilor individuali. Nicio prevedere a prezentului alineat nu aduce atingere tarifelor la nivel naţional.
(3)Prin intermediul actelor delegate şi în conformitate cu articolul 163, Comisia poate adopta norme privind cofinanţarea sau nu a platformei prin impunerea de tarife şi, în caz de introducere a cofinanţării, nivelul tarifelor percepute utilizatorilor individuali în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.
(4)Tarifele impuse în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol nu aduc atingere tarifelor, dacă există, impuse de statele membre pentru obţinerea actelor şi informaţiilor menţionate la articolul 19 alineatul (1).
(5)Tarifele impuse în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol nu sunt percepute pentru obţinerea informaţiilor menţionate la articolul 19 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c).
(6)Fiecare stat membru suportă costurile pentru modificarea propriilor registre naţionale, precum şi costurile de întreţinere şi de funcţionare a acestora, rezultate în urma aplicării prezentei directive.
Art. 26: Informaţii privind scrisorile şi notele de comandă
Statele membre dispun ca scrisorile şi notele de comandă, întocmite pe suport de hârtie sau în orice alt format, să conţină următoarele informaţii:
(a)informaţiile necesare pentru determinarea registrului la care este păstrat dosarul menţionat la articolul 15, împreună cu numărul de înmatriculare al societăţii comerciale în registrul în cauză;
(b)forma societăţii comerciale, adresa sediului social şi, după caz, faptul că societatea comercială este în dizolvare.
În cazul în care în aceste documente se menţionează capitalul societăţii comerciale, se precizează capitalul subscris şi vărsat.
Statele membre impun ca orice site internet al unei societăţi comerciale să furnizeze cel puţin informaţiile menţionate la primul paragraf, precum şi, după caz, informaţiile privind capitalul subscris şi vărsat.
Art. 27: Persoanele responsabile pentru îndeplinirea formalităţilor de publicitate
Fiecare stat membru stabileşte persoanele responsabile pentru îndeplinirea formalităţilor de publicitate.
Art. 28: Sancţiuni
Statele membre prevăd sancţiuni adecvate cel puţin pentru:
(a)lipsa de publicitate a documentelor contabile, astfel cum este prevăzută la articolul 14 litera (f);
(b)absenţa, din documentele comerciale sau de pe orice site internet al societăţii comerciale, a informaţiilor obligatorii prevăzute la articolul 26.
Art. 13g: Constituirea online a societăţilor comerciale
(1)Statele membre se asigură că constituirea online a societăţilor comerciale se poate efectua în întregime online, fără a fi necesar ca solicitanţii să se prezinte în persoană în faţa unei autorităţi, a unei persoane sau a unui organism autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze orice aspect al constituirii online a societăţilor comerciale, inclusiv elaborarea actului de constituire al unei societăţi comerciale, sub rezerva dispoziţiilor de la articolul 13b alineatul (4) şi de la alineatul (8) de la prezentul articol.
Totuşi, statele membre pot decide să nu ofere proceduri de constituire online pentru alte forme de societăţi comerciale decât cele menţionate în anexa IIA.
(2)Statele membre stabilesc norme detaliate privind constituirea online a societăţilor comerciale, inclusiv norme privind utilizarea formularelor-tip, astfel cum sunt menţionate la articolul 13h, şi privind documentele şi informaţiile necesare pentru constituirea unei societăţi comerciale. În acest cadru, statele membre se asigură că o astfel de constituire online se poate efectua prin depunerea documentelor sau a informaţiilor în format electronic, inclusiv a unor copii electronice ale documentelor şi informaţiilor menţionate la articolul 16a alineatul (4).
(3)Normele menţionate la alineatul (2) trebuie să prevadă cel puţin următoarele:
a)procedurile pentru a asigura faptul că solicitanţii au capacitatea juridică necesară şi puterea de a reprezenta societatea comercială;
b)mijloacele de verificare a identităţii solicitanţilor în conformitate cu articolul 13b;
c)cerinţele privind utilizarea de către solicitanţi a serviciilor de încredere menţionate în Regulamentul (UE) nr. 910/2014;
d)procedurile pentru a verifica legalitatea obiectului de activitate a societăţii comerciale, în măsura în care astfel de controale sunt prevăzute în dreptul intern;
e)procedurile pentru a verifica legalitatea denumirii societăţii comerciale, în măsura în care astfel de controale sunt prevăzute în dreptul intern;
f)procedurile pentru a verifica numirea persoanelor în funcţii de conducere.
(4)Normele menţionate la alineatul (2) pot, în special, să prevadă următoarele:
a)procedurile pentru a stabili legalitatea actelor de constituire a societăţii comerciale, inclusiv verificarea utilizării corecte a formularelor-tip;
b)consecinţele interdicţiei de a exercita o funcţie de conducere stabilite de autoritatea competentă din orice stat membru;
c)rolul unui notar sau al altei persoane sau altui organism autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze orice aspect al procesului de constituire online a unei societăţi comerciale;
d)excluderea constituirii online în cazurile în care capitalul social al unei societăţi comerciale se plăteşte sub formă de aport în natură.
(5)Statele membre nu condiţionează constituirea online a unei societăţi comerciale de obţinerea unei licenţe sau autorizaţii înainte de înregistrare, cu excepţia cazului în care o astfel de condiţie este indispensabilă pentru supravegherea adecvată, în conformitate cu dreptul intern, a anumitor activităţi.
(6)Statele membre se asigură că atunci când procedura de constituire a unei societăţi comerciale prevede obligaţia privind plata capitalului social, această plată poate fi efectuată online, în conformitate cu articolul 13e, într-un cont deschis la o bancă ce îşi desfăşoară activitatea în Uniune. În plus, statele membre se asigură că dovada plăţii poate fi, de asemenea, transmisă online.
(7)Statele membre se asigură că constituirea online este finalizată în termen de cinci zile lucrătoare, în cazurile în care societatea comercială este constituită în mod exclusiv de către persoane fizice care utilizează formularele-tip prevăzute la articolul 13h, iar în celelalte cazuri în termen de zece zile lucrătoare, de la ultima dintre următoarele date:
a)data îndeplinirii tuturor formalităţilor necesare pentru constituirea online, inclusiv primirea tuturor documentelor şi informaţiilor care sunt conforme cu dreptul intern de către de o autoritate sau de către o persoană sau un organism autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze orice aspect al constituirii societăţilor comerciale;
b)data plăţii unei taxe de înregistrare, a plăţii în numerar a capitalului social sau a vărsării capitalului social sub formă de aport în natură, îndeplinirea procedurilor prevăzute de dreptul intern.
În cazul în care nu este posibilă finalizarea procedurii în termenele prevăzute la prezentul alineat, statele membre se asigură că solicitantul este informat în legătură cu motivele întârzierii.
(8)În cazul în care este justificat din motive de interes public, pentru a asigura respectarea normelor privind capacitatea juridică şi autoritatea solicitanţilor de a reprezenta o societate comercială, o autoritate, o persoană sau un organism autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze orice aspect al constituirii online a unei societăţi comerciale, inclusiv întocmirea actului de constituire, poate solicita prezenţa fizică a solicitantului. Statele membre se asigură că, în aceste cazuri, prezenţa fizică a solicitantului poate fi impusă numai de la caz la caz, atunci când există motive care ar putea justifica suspiciuni legate de nerespectarea normelor prevăzute la alineatul (3) litera (a). Statele membre se asigură că orice alte etape ale procedurii pot totuşi să fie realizate online.
Art. 13h: Formulare-tip pentru constituirea online a societăţilor comerciale
(1)Statele membre pun la dispoziţie, pentru formele de societăţi comerciale enumerate în anexa IIA, formulare-tip pe portalurile pentru înregistrare sau pe pagina de internet care sunt accesibile prin intermediul portalului digital unic. De asemenea, statele membre pot pune la dispoziţie online formulare-tip pentru constituirea altor forme de societăţi comerciale.
(2)Statele membre se asigură că formularele-tip menţionate la alineatul (1) al prezentului articol pot fi utilizate de solicitanţi în cadrul procedurii de constituire online menţionate la articolul 13g. Atunci când formularele-tip sunt utilizate de solicitanţi în conformitate cu normele de la articolul 13g alineatul (4) litera (a), cerinţa privind elaborarea şi certificarea actului constitutiv al societăţii comerciale în formă autentică, în cazul în care nu se prevede un control preventiv administrativ sau judiciar, astfel cum se prevede la articolul 10, se consideră îndeplinită.
Prezenta directivă nu aduce atingere cerinţei în temeiul dreptului intern, referitoare la întocmirea actelor de constituire în formă autentică, cu condiţia să fie în continuare posibilă constituirea online a societăţilor comerciale, astfel cum este menţionată la articolul 13g.
(3)Statele membre pun la dispoziţie aceste formulare-tip în cel puţin una dintre limbile oficiale ale Uniunii care este înţeleasă pe larg de un număr cât mai mare de utilizatori transfrontalieri. Punerea la dispoziţie a formularelor-tip în alte limbi decât limba sau limbile oficiale ale statului membru în cauză are caracter pur informativ, cu excepţia cazului în care statul membru respectiv decide că o societate comercială poate fi constituită folosind şi formulare-tip în alte astfel de limbi.
(4)Conţinutul formularelor-tip este reglementat de dreptul intern.
Art. 13i: Interdicţia de a exercita o funcţie de conducere
(1)Statele membre se asigură că dispun de norme privind interdicţia de a exercita o funcţie de conducere. Aceste norme includ prevederea referitoare la posibilitatea de a lua în considerare orice interdicţie care este în vigoare sau informaţiile relevante legate de interdicţia de a exercita o funcţie de conducere în alt stat membru. În sensul prezentului articol, prin persoane care exercită o funcţie de conducere se înţeleg cel puţin persoanele menţionate la articolul 14 litera (d) punctul (i).
(2)Statele membre pot solicita ca persoanele care candidează pentru o funcţie de conducere să declare că au luat cunoştinţă despre circumstanţele care ar putea duce la interdicţia de a exercita o funcţie de conducere în statul membru în cauză.
Statele membre pot refuza numirea într-o funcţie de conducere a unei societăţi comerciale a unei persoane care la momentul respectiv nu are dreptul de a exercita o funcţie de conducere în alt stat membru.
(3)Statele membre se asigură că sunt în măsură să răspundă la o cerere transmisă de un alt stat membru de a furniza informaţii relevante în ceea ce priveşte interdicţia de a exercita o funcţie de conducere în temeiul dreptului intern al statului membru care răspunde la cerere.
(4)Pentru a răspunde unei cereri menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol, statele membre adoptă cel puţin măsurile necesare pentru a se asigura că pot furniza fără întârziere informaţii pe baza cărora să se stabilească dacă o anumită persoană nu are dreptul de a exercita o funcţie de conducere sau este înregistrată în oricare dintre registrele lor, care conţin informaţii relevante legate de interdicţia de a exercita o funcţie de conducere, prin intermediul sistemului menţionat la articolul 22. Statele membre pot, de asemenea, să facă schimb de informaţii suplimentare, spre exemplu privind motivele şi durata interdicţiei de a exercita o funcţie de conducere. Acest schimb este reglementat de dreptul intern.
(5)Comisia stabileşte modalităţile detaliate şi detaliile tehnice pentru schimbul de informaţii menţionat la alineatul (4) din prezentul articol prin intermediul actelor de punere în aplicare menţionate la articolul 24.
(6)Alineatele (1)-(5) din prezentul articol se aplică mutatis mutandis atunci când o societate comercială depune la registrul menţionat la articolul 16 informaţii privind numirea unei noi persoane într-o funcţie de conducere.
(7)Datele cu caracter personal ale persoanelor menţionate în prezentul articol sunt prelucrate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 şi cu dreptul intern pentru a permite autorităţii sau persoanei sau organismului autorizat în temeiul dreptului intern să evalueze informaţiile necesare referitoare la interdicţia de a exercita o funcţie de conducere referitoare la o persoană, cu scopul de a preveni un comportament fraudulos sau alte comportamente abuzive şi de a asigura protecţia tuturor persoanelor care interacţionează cu societăţi comerciale sau sucursale.
Statele membre se asigură că registrele menţionate la articolul 16, autorităţile competente sau persoanele sau organismele autorizate în temeiul dreptului intern să gestioneze orice aspect al procedurilor online nu stochează datele cu caracter personal transmise în sensul prezentului articol pentru o perioadă mai lungă decât este necesar şi, în orice caz, mai lungă decât durata stocării oricăror date cu caracter personal legate de constituirea unei societăţi comerciale, de înregistrarea unei sucursale sau de depunerea de către o societate comercială sau o sucursală.
Art. 13j: Depunerea online a documentelor şi a informaţiilor societăţilor comerciale
(1)Statele membre se asigură că documentele şi informaţiile prevăzute la articolul 14, inclusiv orice modificare a acestora, pot fi depuse online la registru în termenul prevăzut de dreptul intern al statului membru în care este înregistrată societatea comercială. Statele membre se asigură că depunerea se poate efectua în întregime online, fără a fi necesar ca solicitantul să se prezinte în persoană în faţa unei autorităţi, a unei persoane sau a unui organism autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze depunerea online, fără a aduce atingere dispoziţiilor de la articolul 13b alineatul (4) şi, dacă este cazul, de la articolul 13g alineatul (8).
(2)Statele membre se asigură că originea şi integritatea documentelor depuse online pot fi verificate pe cale electronică.
(3)Statele membre pot impune ca anumite sau toate societăţile comerciale să depună online anumite sau toate documentele şi informaţiile menţionate la alineatul (1).
(4)Articolul 13g alineatele (2)-(5) se aplică, mutatis mutandis, depunerii online a documentelor şi informaţiilor.
(5)Statele membre pot permite în continuare alte forme de depunere decât cele menţionate la alineatul (1), inclusiv prin mijloace electronice sau pe hârtie, efectuate de către societăţi comerciale, notari sau de către orice alte persoane sau organisme autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze astfel de forme de depunere.
SECŢIUNEA 2:SECŢIUNEA 2: Norme privind înregistrarea şi publicitatea aplicabile sucursalelor unor societăţi comerciale din alte state membre
Art. 28a: Înregistrarea online a sucursalelor
(1)Statele membre se asigură că înregistrarea într-un stat membru a sucursalei unei societăţi comerciale care intră sub incidenţa legislaţiei unui alt stat membru se poate efectua în întregime online, fără a fi necesară prezenţa în persoană în faţa unei autorităţi sau a unei persoane sau a unui organism autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze cererile de înregistrare a sucursalelor, sub rezerva articolului 13b alineatul (4) şi, mutatis mutandis, a articolului 13g alineatul (8).
(2)Statele membre stabilesc norme detaliate privind înregistrarea online a sucursalelor, inclusiv norme privind documentele şi informaţiile care trebuie transmise autorităţii competente. În acest cadru, statele membre se asigură că înregistrarea online se poate efectua prin depunerea informaţiilor sau a documentelor în format electronic, inclusiv a unor copii electronice ale documentelor şi informaţiilor menţionate la articolul 16a alineatul (4), sau prin utilizarea informaţiilor sau documentelor depuse anterior la un registru.
(3)Normele menţionate la alineatul (2) trebuie să prevadă cel puţin următoarele:
a)procedurile pentru a asigura faptul că solicitanţii au capacitatea juridică necesară şi puterea de a reprezenta societatea comercială;
b)mijloacele de verificare a identităţii persoanei sau persoanelor care înregistrează sucursala sau a reprezentanţilor acestora;
c)cerinţele privind utilizarea de către solicitanţi a serviciilor de încredere menţionate în Regulamentul (UE) nr. 910/2014.
(4)Normele menţionate la alineatul (2) pot, de asemenea, să stabilească proceduri cu privire la următoarele aspecte:
a)verificarea legalităţii obiectului de activitate a sucursalei;
b)verificarea legalităţii denumirii sucursalei;
c)verificarea legalităţii documentelor şi a informaţiilor depuse pentru înregistrarea sucursalei;
d)asigurarea participării unui notar, a altei persoane sau a altui organism implicat în procesul de înregistrare a sucursalei, conform dispoziţiilor naţionale aplicabile.
(5)Atunci când înregistrează sucursala unei societăţi comerciale cu sediul în alt stat membru, statele membre pot verifica informaţiile privind societatea comercială prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.
Statele membre nu condiţionează înregistrarea online a unei sucursale de obţinerea unei licenţe sau autorizaţii înainte de înregistrare, cu excepţia cazului în care o astfel de condiţie este indispensabilă pentru supravegherea adecvată, în conformitate cu dreptul intern, a anumitor activităţi.
(6)Statele membre veghează ca înregistrarea online a unei sucursale să se facă în termen de zece zile lucrătoare de la îndeplinirea tuturor formalităţilor, inclusiv primirea tuturor documentelor necesare şi a informaţiilor care sunt conforme cu dreptul intern de către de o autoritate sau de o persoană sau un organism autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze orice aspect al înregistrării unei sucursale.
În cazul în care nu este posibilă înregistrarea unei sucursale în termenele prevăzute la prezentul alineat, statele membre se asigură că solicitantul este informat cu privire la motivele întârzierii.
(7)După înregistrarea sucursalei unei societăţi comerciale instituite în temeiul dreptului intern al altui stat membru, registrul statului membru în care este înregistrată sucursala notifică statului membru în care este înregistrată societatea comercială înregistrarea sucursalei, prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor. Statul membru în care este înregistrată societatea comercială confirmă primirea notificării şi înregistrează imediat informaţia în registrul său.
Art. 28b: Depunerea online a documentelor şi a informaţiilor cu privire la sucursale
(1)Statele membre se asigură că documentele şi informaţiile prevăzute la articolul 30 sau modificările acestora pot fi depuse online în termenul prevăzut de dreptul intern al statului membru în care îşi are sediul sucursala. Statele membre se asigură că depunerea se poate efectua în întregime online, fără a fi necesar ca solicitanţii să se prezinte în persoană în faţa unei autorităţi, a unei persoane sau a unui organism autorizat în temeiul dreptului intern să trateze depunerea online, sub rezerva dispoziţiilor de la articolul 13b alineatul (4) şi, mutatis mutandis, de la articolul 13g alineatul (8).
(2)Articolul 28a alineatele (2)-(5) se aplică, mutatis mutandis, depunerii online a cererilor de înfiinţare a sucursalelor.
(3)Statele membre pot impune ca anumite sau toate documentele şi informaţiile menţionate la alineatul (1) să fie depuse doar online.
Art. 28c: Închiderea sucursalelor
Statele membre se asigură că la primirea documentelor şi a informaţiilor menţionate la articolul 30 alineatul (1) litera (h), registrul statului membru în care este înregistrată sucursala unei societăţi comerciale informează, prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor, registrul statului membru în care este înregistrată societatea comercială cu privire la închiderea sucursalei şi la radierea sa din registru. Registrul statului membru al societăţii comerciale confirmă, prin intermediul sistemului menţionat, primirea notificării, iar informaţia este înregistrată imediat.
Art. 29: Publicitatea actelor şi informaţiilor privind sucursala
(1)Actele şi informaţiile privind sucursalele înfiinţate într-un stat membru de către o societate comercială enumerată în anexa II, care intră sub incidenţa legislaţiei unui alt stat membru sunt publicate în conformitate cu legislaţia statului membru în care este situată sucursala, conform articolului 16.
(2)Dacă cerinţele privind publicitatea pentru sucursală diferă de cerinţele impuse societăţii comerciale, cele dintâi prevalează pentru operaţiunile încheiate cu sucursala.
(3)Actele şi informaţiile menţionate la articolul 30 alineatul (1) se pun la dispoziţia publicului prin sistemul de interconectare a registrelor. Articolul 18 şi articolul 19 alineatul (1) din directiva menţionată se aplică mutatis mutandis.
(4)Statele membre se asigură că sucursalele au un identificator unic, care permite identificarea lor fără echivoc în comunicarea dintre registre prin sistemul de interconectare a registrelor. Acest identificator unic include cel puţin elemente care să permită identificarea statului membru al registrului, a registrului naţional de origine şi a numărului sucursalei din registrul respectiv şi, dacă este necesar, elemente pentru a evita erorile de identificare.
Art. 30: Actele şi informaţiile care trebuie publicate
(1)Publicitatea obligatorie prevăzută la articolul 29 se referă doar la următoarele acte şi informaţii:
a)adresa sucursalei;
b)activităţile sucursalei;
c)registrul la care este păstrat dosarul societăţii comerciale menţionat la articolul 16 împreună cu numărul de înmatriculare în registrul în cauză;
d)denumirea şi forma societăţii comerciale şi denumirea sucursalei, dacă este diferită de cea a societăţii comerciale;
e)numirea, încetarea funcţiei şi identitatea persoanelor care au competenţa de a angaja societatea comercială faţă de terţi şi de a o reprezenta în justiţie:
- ca organ al societăţii comerciale constituit în temeiul legii sau ca membri ai unui astfel de organ, în conformitate cu publicitatea făcută societăţii comerciale în conformitate cu dispoziţiile articolului 14 litera (d);
- ca reprezentanţi permanenţi ai societăţii comerciale pentru activităţile sucursalei, cu menţionarea extinderii competenţelor lor;
f)- dizolvarea societăţii comerciale, numirea, identitatea şi competenţele lichidatorilor, precum şi finalizarea lichidării în conformitate cu publicitatea făcută societăţii comerciale în temeiul dispoziţiilor articolului 14 literele (h), (j) şi (k);
- procedura falimentului, concordatului şi orice proceduri similare care se aplică societăţii comerciale;
g)documentele contabile în conformitate cu articolul 31;
h)închiderea sucursalei.
(2)Statul membru în care a fost înfiinţată sucursala poate să prevadă publicarea, conform articolului 29:
a)a semnăturii persoanelor menţionate la alineatul (1) literele (e) şi (f) din prezentul articol;
b)a actului constitutiv şi a statutului, dacă sunt conţinute în documente separate, în conformitate cu articolul 14 literele (a), (b) şi (c), împreună cu modificările acestor documente;
c)a unui certificat de la registrul menţionat la alineatul (1) litera (c) din prezentul articol privind existenţa societăţii comerciale;
d)a unei precizări a garanţiilor care grevează bunurile societăţii comerciale situate în statul membru în cauză, dacă aceste informaţii privesc validitatea garanţiilor respective.
Art. 30a: Modificări ale documentelor şi informaţiilor privind societatea comercială
Statul membru în care este înregistrată o societate comercială informează imediat, prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor, statul membru în care este înregistrată sucursala unei societăţi comerciale, în cazul în care a fost înregistrată o modificare cu privire la oricare dintre următoarele elemente:
(a)denumirea societăţii comerciale;
(b)sediul social al societăţii comerciale;
(c)numărul de înregistrare al societăţii comerciale în registru;
(d)forma juridică a societăţii comerciale;
(e)documentele şi informaţiile menţionate la articolul 14 literele (d) şi (f).
La primirea notificării menţionate la primul paragraf din prezentul articol, registrul în care este înregistrată sucursala confirmă, prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor, primirea notificării şi asigură actualizarea imediată a documentelor şi informaţiilor menţionate la articolul 30 alineatul (1).
Art. 31: Limite aplicabile publicităţii obligatorii a documentelor contabile
Publicitatea obligatorie prevăzută la articolul 30 alineatul (1) litera (g) este limitată la documentele contabile ale societăţii comerciale, întocmite, auditate şi publicate în conformitate cu legislaţia statului membru sub incidenţa căruia intră societatea comercială, conform Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1) şi Directivei 2013/34/UE.
(1)Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (JO L 157, 9.6.2006, p. 87).
Statele membre pot prevedea că publicarea obligatorie a documentelor contabile menţionate la articolul 30 alineatul (1) litera (g) se consideră îndeplinită prin publicarea în registrul statului membru în care este înregistrată societatea comercială în conformitate cu articolul 14 litera (f).
Art. 32: Reguli lingvistice de publicitate şi de traducere pentru documentele publicate
Statul membru în care a fost înfiinţată sucursala poate să impună ca publicitatea documentelor menţionate la articolul 30 alineatul (2) litera (b) şi articolul 31 să fie realizată într-o altă limbă oficială a Uniunii şi ca traducerea documentelor în cauză să fie certificată.
Art. 33: Publicitatea în ipoteza mai multor sucursale într-un stat membru
Dacă o societate comercială a înfiinţat mai multe sucursale într-un stat membru, publicitatea prevăzută la articolul 30 alineatul (2) litera (b) şi articolul 31 se poate face în registrul uneia dintre sucursale, la alegerea societăţii comerciale.
În cazul menţionat la primul paragraf, publicitatea obligatorie impusă celorlalte sucursale include informaţii privind registrul sucursalei în care se face publicitatea, împreună cu numărul de înmatriculare a sucursalei în registru.
Art. 34: Informaţii privind deschiderea şi încetarea oricărei proceduri de dizolvare sau de insolvenţă a societăţii comerciale şi privind radierea societăţii comerciale din registru
(1)Articolul 20 se aplică în mod corespunzător atât registrului societăţii comerciale, cât şi registrului sucursalei.
(2)Statele membre stabilesc procedura care trebuie urmată la primirea informaţiilor menţionate la articolul 20 alineatele (1) şi (2). O astfel de procedură garantează faptul că, în cazul în care o societate comercială a fost dizolvată sau radiată în orice alt mod din registru, şi sucursalele sale sunt radiate din registru fără nicio întârziere nejustificată.
(3)Alineatul (2) a doua teză nu se aplică sucursalelor societăţilor comerciale care au fost radiate din registru ca o consecinţă a unei modificări a formei juridice a societăţii comerciale în cauză, a unei fuziuni sau divizări sau a unui transfer transfrontalier al sediului social.
Art. 35: Informaţii privind scrisorile şi notele de comandă
Statele membre prevăd ca scrisorile şi notele de comandă utilizate de sucursală să menţioneze, în plus faţă de informaţiile prevăzute la articolul 26, registrul la care este păstrat dosarul pentru sucursala în cauză, împreună cu numărul de înmatriculare a sucursalei în registrul respectiv.
Art. 36: Publicitatea actelor şi a informaţiilor privind sucursala
(1)Actele şi informaţiile privind sucursalele înfiinţate într-un stat membru de societăţile comerciale care nu intră sub incidenţa legislaţiei unui stat membru, dar a căror formă juridică este comparabilă cu tipurile de societăţi comerciale enumerate în anexa II se publică în conformitate cu legislaţia statului membru în care a fost creată sucursala, în conformitate cu dispoziţiile articolului 16.
(2)Se aplică articolul 29 alineatul (2).
Art. 37: Publicitatea obligatorie a actelor şi informaţiilor
Publicitatea obligatorie prevăzută la articolul 36 include cel puţin următoarele acte şi informaţii:
(a)adresa sucursalei;
(b)activităţile sucursalei;
(c)legislaţia statului sub incidenţa căruia intră societatea comercială;
(d)dacă legislaţia în cauză prevede astfel, registrul în care este înmatriculată societatea comercială şi numărul de înmatriculare a societăţii comerciale în registrul respectiv;
(e)actul constitutiv şi statutul, dacă sunt conţinute în documente separate, împreună cu toate modificările acestor documente;
(f)forma, sediul şi obiectul de activitate ale societăţii comerciale şi, cel puţin o dată pe an, cuantumul capitalului subscris, dacă aceste informaţii nu sunt furnizate în documentele prevăzute la litera (e);
(g)denumirea societăţii comerciale şi denumirea sucursalei, dacă este diferită de cea a societăţii comerciale;
(h)numirea, încetarea funcţiei şi identitatea persoanelor care au competenţa de a angaja societatea comercială faţă de terţi şi de a o reprezenta în justiţie:
- ca organ al societăţii comerciale constituit în temeiul legii sau ca membri ai unui astfel de organ;
- ca reprezentanţi permanenţi ai societăţii comerciale pentru activităţile sucursalei.
Trebuie să se precizeze întinderea competenţelor acestor persoane precum şi dacă acestea pot reprezenta societatea comercială individual sau solidar;
(i)- dizolvarea societăţii comerciale şi numirea, identitatea şi competenţele lichidatorilor, precum şi finalizarea lichidării,
- procedura falimentului, a concordatului şi orice proceduri similare care se aplică societăţii comerciale;
(j)documentele contabile în conformitate cu articolul 38;
(k)închiderea sucursalei.
Art. 38: Limite aplicabile publicităţii obligatorii a documentelor contabile
(1)Publicitatea obligatorie prevăzută la articolul 37 litera (j) se aplică documentelor contabile ale societăţii comerciale, întocmite, auditate şi publicate în conformitate cu legislaţia statului membru sub incidenţa căruia intră societatea comercială. Dacă acestea nu sunt elaborate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE sau într-o manieră echivalentă, statele membre pot să impună elaborarea şi publicarea documentelor contabile privind activităţile sucursalei.
(2)Se aplică articolele 32 şi 33.
Art. 39: Informaţii privind scrisorile şi notele de comandă
Statele membre prevăd ca scrisorile şi notele de comandă utilizate de o sucursală să menţioneze registrul la care este păstrat dosarul pentru sucursala în cauză, împreună cu numărul de înmatriculare a sucursalei în registrul în cauză. Dacă legislaţia statului sub incidenţa căreia intră societatea comercială prevede înmatricularea într-un registru, trebuie să se menţioneze, de asemenea, registrul în care este înregistrată societatea comercială şi numărul de înmatriculare a societăţii comerciale în registrul în cauză.
Art. 40: Sancţiuni
Statele membre prevăd sancţiuni adecvate în cazul neîndeplinirii obligaţiilor de publicitate prevăzute la articolele 29, 30, 31 36, 37 şi 38 şi în cazul omiterii din scrisori şi note de comandă a informaţiilor obligatorii prevăzute la articolele 35 şi 39.
Art. 41: Persoanele responsabile pentru îndeplinirea formalităţilor de publicitate
Fiecare stat membru determină persoanele responsabile pentru îndeplinirea formalităţilor de publicitate prevăzute în secţiunile 2 şi 3.
Art. 42: Excepţii de la normele de publicitate privind documentele contabile ale sucursalelor
(1)Articolele 31 şi 38 nu se aplică sucursalelor înfiinţate de instituţii de credit şi de alte instituţii financiare reglementate prin Directiva 89/117/CEE a Consiliului (1).
(1)Directiva 89/117/CEE a Consiliului din 13 februarie 1989 privind obligaţiile în materie de publicare a documentelor contabile anuale ale sucursalelor, stabilite într-un stat membru, ale instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare cu sediul social în afara statului membru respectiv (JO L 44, 16.2.1989, p. 40).
(2)Până la o coordonare ulterioară, statele membre pot să nu aplice articolele 31 şi 38 sucursalelor înfiinţate de societăţi de asigurare.
Art. 43:
[textul din Art. 43 din titlul I, capitolul III, sectiunea 4 a fost abrogat la 31-iul-2019 de Art. 1, punctul 18. din Directiva 1151/20-iun-2019]
Art. 44: Dispoziţii generale
(1)Măsurile de coordonare prevăzute de prezentul capitol se aplică actelor cu putere de lege, regulamentelor şi actelor administrative ale statelor membre cu privire la formele de societăţi comerciale enumerate în anexa I.
(2)Statele membre pot hotărî să nu aplice dispoziţiile prezentului capitol societăţilor de investiţii cu capital variabil şi cooperativelor înregistrate sub una din formele juridice de societăţi comerciale enumerate în anexa I. Dacă folosesc această opţiune, legislaţiile statelor membre impun societăţilor comerciale în cauză să includă cuvintele "societate de investiţii cu capital variabil" sau "cooperativă" în toate documentele menţionate la articolul 26.
Art. 45: Cerinţa minimă de capital
(1)Legislaţiile statelor membre impun, pentru constituirea unei societăţi comerciale sau pentru acordarea autorizaţiei de începere a activităţii, subscrierea unui capital minim în valoare de cel puţin 25 000 EUR.
(2)La fiecare cinci ani, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei în conformitate cu articolul 50 alineatul (1) şi cu articolul 50 alineatul (2) litera (g) din tratat, examinează şi, dacă este nevoie, revizuiesc valorile exprimate în alineatul (1) în euro, ţinând cont, pe de o parte, de evoluţia economică şi monetară din Uniune şi, pe de altă parte, de tendinţa de a permite doar întreprinderilor mari şi mijlocii să opteze pentru formele de societate comercială enumerate în anexa I.
Art. 46: Active
Capitalul subscris poate fi format doar din active care pot fi evaluate economic. Cu toate acestea, un angajament de a presta muncă sau servicii nu poate face parte din activele respective.
Art. 47: Emiterea valorilor pentru acţiuni
Acţiunile nu pot fi emise la o valoare mai mică decât valoarea lor nominală sau, dacă nu au valoare nominală, decât echivalentul lor contabil.
Cu toate acestea, statele membre pot să permită celor care, prin profesia lor, se angajează să plaseze acţiuni să plătească mai puţin decât preţul total al acţiunilor pentru care subscriu în cursul respectivei tranzacţii.
Art. 48: Achitarea acţiunilor emise pentru un aport de capital
Acţiunile emise pentru un aport de capital trebuie să fie achitate în momentul constituirii societăţii comerciale sau în momentul autorizării societăţii comerciale pentru începerea activităţii în proporţie de cel puţin 25 % din valoarea lor nominală sau, în absenţa valorii nominale, din echivalentul lor contabil.
Cu toate acestea, dacă acţiunile sunt emise pentru un alt aport de capital decât cel în numerar, în momentul constituirii societăţii comerciale sau în momentul autorizării societăţii comerciale pentru începerea activităţii, aportul trebuie transferat complet în termen de cinci ani de la momentul în cauză.
Art. 49: Raportul expertului asupra oricărui alt aport decât cel în numerar
(1)Unul sau mai mulţi experţi independenţi, desemnaţi sau agreaţi de o autoritate administrativă sau judiciară, vor întocmi un raport asupra oricărui alt aport decât cel în numerar înainte de constituirea sau autorizarea începerii activităţii societăţii comerciale. Experţii în cauză pot fi persoane fizice sau juridice sau societăţi comerciale, conform legislaţiei fiecărui stat membru.
(2)Raportul experţilor menţionat la alineatul (1) conţine cel puţin descrierea fiecăruia dintre activele care formează aportul, precum şi metoda de evaluare utilizată şi menţionează dacă valorile obţinute prin aplicarea respectivelor metode corespund cel puţin numărului şi valorii nominale sau, în absenţa valorii nominale, a echivalentului contabil şi, dacă este cazul, a primei de emisiune a acţiunilor emise pentru aport.
(3)Raportul experţilor se publică în conformitate cu normele prevăzute de legislaţia fiecărui stat membru, în conformitate cu articolul 16.
(4)Statele membre pot hotărî să nu aplice prezentul articol dacă 90 % din valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, din echivalentul contabil al tuturor acţiunilor este emisă pentru un alt aport decât cel în numerar adus de una sau mai multe societăţi comerciale şi dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe:
a)în ceea ce priveşte societatea comercială care primeşte astfel de aporturi, persoanele menţionate la articolul 4 litera (i) au fost de acord să renunţe la întocmirea raportului de expertiză;
b)acordul în cauză a fost publicat în conformitate cu alineatul (3);
c)societăţile comerciale care fac astfel de aporturi deţin rezerve care, conform legii sau conform statutului, nu pot fi repartizate şi care sunt cel puţin egale cu valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, cu echivalentul contabil al acţiunilor emise pentru aporturi altele decât în numerar;
d)societăţile comerciale care fac astfel de aporturi garantează, până la concurenţa valorii menţionate la litera (c), datoriile societăţii comerciale beneficiare acumulate în perioada dintre momentul emiterii acţiunilor pentru alte aporturi decât cele în numerar şi un an după publicarea conturilor anuale ale societăţii comerciale beneficiare pentru exerciţiul financiar în care au fost făcute aporturile în cauză. Orice transfer al acţiunilor astfel emise este interzis în această perioadă;
e)garanţia menţionată la litera (d) a fost publicată în conformitate cu alineatul (3); şi
f)societăţile comerciale care fac astfel de aporturi depun o sumă egală cu cea menţionată la litera (c) într-o rezervă care nu poate fi repartizată până la expirarea unui termen de trei ani de la publicarea conturilor anuale ale societăţii comerciale beneficiare pentru exerciţiul financiar în cursul căruia au fost făcute aporturile în cauză sau, dacă este necesar, până la o dată ulterioară la care sunt soluţionate toate pretenţiile prezentate în respectiva perioadă cu privire la garanţia menţionată la litera (d).
(5)Statele membre pot decide să nu aplice prezentul articol în cazul constituirii, prin fuziune sau prin divizare, a unei noi societăţi comerciale atunci când se întocmeşte de către unul sau mai mulţi experţi independenţi un raport privind proiectul de fuziune sau de divizare.
Atunci când statele membre decid să aplice prezentul articol în cazurile menţionate la primul paragraf, acestea pot să prevadă ca raportul întocmit în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol şi raportul întocmit de unul sau mai mulţi experţi independenţi privind proiectul de fuziune sau de divizare să poată fi întocmite de acelaşi expert sau experţi.
Art. 50: Derogări de la cerinţa raportului întocmit de expert
(1)Statele membre pot decide să nu aplice articolul 49 alineatele (1), (2) şi (3) din prezenta directivă atunci când, prin decizia organului administrativ sau de conducere, valorile mobiliare în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 44 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (1) sau instrumentele pieţei monetare în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 17 din acea directivă reprezintă un aport care nu este în numerar, iar aceste valori sau instrumente sunt evaluate la preţul mediu ponderat la care au fost tranzacţionate în cadrul uneia sau mai multor pieţe reglementate în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 21 din directiva menţionată anterior pe o perioadă cu o durată suficientă, determinată de legislaţia internă, precedând data efectivă a aportului care nu este în numerar.
(1)Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).
Cu toate acestea, în cazul în care acest preţ a fost afectat de circumstanţe excepţionale care ar putea modifica în mod semnificativ valoarea activului la data efectivă a aportului său, inclusiv situaţiile în care piaţa acestor valori mobiliare sau a acestor instrumente ale pieţei monetare nu mai este lichidă, are loc o reevaluare la iniţiativa şi sub responsabilitatea organului administrativ sau de conducere.
În scopul realizării unei astfel de reevaluări se aplică articolul 49 alineatele (1), (2) şi (3).
(2)Statele membre pot decide să nu aplice articolul 49 alineatele (1), (2) şi (3) atunci când, prin decizia organului administrativ sau de conducere, aportul care nu este în numerar este alcătuit din active, altele decât valorile mobiliare sau instrumentele pieţei monetare menţionate la alineatul (1) al prezentului articol, şi care au făcut deja obiectul unei evaluări a valorii juste de către un expert independent recunoscut şi atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)valoarea justă este determinată la o dată care nu poate preceda cu mai mult de sase luni aducerea efectivă a aportului; şi
b)evaluarea a fost realizată în conformitate cu standardele şi principiile de evaluare general recunoscute în statele membre pentru tipul de activ care constituie aportul.
În cazul unor circumstanţe noi care ar putea modifica în mod semnificativ valoarea justă a activului la data efectivă a aportului, are loc o reevaluare la iniţiativa şi sub responsabilitatea organului administrativ sau de conducere.
În scopul realizării reevaluării menţionate la al doilea paragraf, se aplică articolul 49 alineatele (1), (2) şi (3).
În absenţa unei asemenea reevaluări, unul sau mai mulţi acţionari care deţin un procentaj total de minimum 5 % din capitalul subscris al societăţii comerciale la data luării deciziei de majorare a capitalului pot cere o evaluare de către un expert independent, caz în care se aplică articolul 49 alineatele (1), (2) şi (3).
Acţionarul sau acţionarii pot face această cerere până la data efectivă a aportului, cu condiţia ca, la data cererii, acţionarul sau acţionarii în cauză încă să deţină un procentaj total de minimum 5 % din capitalul subscris al societăţii comerciale, la fel ca la data luării deciziei de majorare a capitalului.
(3)Statele membre pot decide să nu aplice articolul 49 alineatele (1), (2) şi (3) atunci când, la decizia organului administrativ sau de conducere, aportul care nu este în numerar este alcătuit din active, altele decât valorile mobiliare sau instrumentele pieţei monetare menţionate la alineatul (1) al prezentului articol, a căror justă valoare derivă din valoarea fiecărui element al activului, din conturi legale ale exerciţiului financiar precedent, cu condiţia ca aceste conturi legale să fi făcut obiectul unui audit în conformitate cu Directiva 2006/43/CE.
Paragrafele de la al doilea la al cincilea ale alineatului (2) de la prezentul articol se aplică mutatis mutandis.
Art. 51: Lipsa raportului întocmit de expert pentru aportul care nu este în numerar
(1)Atunci când aportul care nu este în numerar, menţionat la articolul 50, se efectuează fără a recurge la raportul unor experţi, aşa cum este menţionat la articolul 49 alineatele (1), (2) şi (3), în afară de cerinţele prevăzute la articolul 4 litera (h) şi în termen de o lună de la data efectivă a aportului, se face publică o declaraţie care conţine următoarele elemente:
a)o descriere a aportului care nu este în numerar în cauză;
b)valoarea sa, sursa evaluării respective şi, după caz, metoda de evaluare;
c)o declaraţie care să precizeze dacă valorile obţinute corespund cel puţin numărului, valorii nominale sau, în absenţa unei valori nominale, valorii nominale contabile şi, după caz, a primei de emisie a acţiunilor care trebuie emise în schimbul acestui aport;
d)o declaraţie potrivit căreia nu a intervenit nicio circumstanţă nouă care ar putea influenţa evaluarea iniţială.
Publicitatea unei astfel de declaraţii este asigurată potrivit modalităţilor prevăzute de legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16.
(2)Atunci când se propune să se efectueze un aport care nu este în numerar fără a recurge la raportul unor experţi, menţionat la articolul 49 alineatele (1), (2) şi (3), în cadrul unei majorări a capitalului propusă spre realizare în temeiul articolului 68 alineatul (2), se face public un anunţ care conţine data la care a fost luată decizia de majorare a capitalului şi informaţiile enumerate la alineatul (1) al prezentului articol, publicitatea acestuia realizându-se potrivit modalităţilor prevăzute de legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16, înainte de aducerea efectivă a activelor ca aport care nu este în numerar. În acest caz, declaraţia prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol se rezumă la declaraţia potrivit căreia nu a survenit nicio circumstanţă nouă din momentul în care anunţul menţionat anterior a fost făcut public.
(3)Fiecare stat membru va oferi garanţii adecvate pentru a asigura respectarea procedurii prevăzute de articolul 50 şi de prezentul articol, atunci când un aport care nu este în numerar se efectuează fără a recurge la raportul unor experţi menţionat la articolul 49 alineatele (1), (2) şi (3).
Art. 52: Achiziţionări substanţiale realizate după constituire sau după autorizarea societăţii comerciale de a desfăşura activităţi
(1)Dacă, înainte de expirarea termenului stabilit prin legislaţia internă, de cel puţin doi ani de la constituirea sau de la autorizarea începerii activităţii societăţii comerciale, societatea comercială achiziţionează orice element de activ de la o persoană sau societate comercială menţionată la articolul 4 litera (i) în schimbul a cel puţin o zecime din capitalul subscris, achiziţia este examinată şi detaliile cu privire la achiziţie sunt publicate în conformitate cu articolul 49 alineatele (1), (2) şi (3), iar achiziţia face obiectul aprobării adunării generale.
Articolele 50 şi 51 se aplică mutatis mutandis.
Statele membre pot, de asemenea, să dispună aplicarea respectivelor dispoziţii în cazul în care activele aparţin unui acţionar sau oricărei alte persoane.
(2)Alineatul (1) nu se aplică pentru achiziţiile efectuate în cadrul operaţiunilor curente ale societăţii comerciale, pentru achiziţiile efectuate la iniţiativa sau sub supravegherea unei autorităţi administrative sau judiciare, sau pentru achiziţiile realizate la bursă.
Art. 53: Obligaţia acţionarilor de a vărsa contribuţiile datorate
Sub rezerva dispoziţiilor privind reducerea capitalului subscris, acţionarii nu pot fi scutiţi de obligaţia de a vărsa contribuţiile datorate.
Art. 54: Garanţii în cazul transformării
Până la coordonarea ulterioară a legislaţiilor interne, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a impune cel puţin garanţiile prevăzute la articolele 3-6 şi articolele 45-53 în cazul transformării unei alte forme de societate comercială într-o societate comercială pe acţiuni.
Art. 55: Procedura de modificare a statutului sau a actului constitutiv
Articolele 3-6 şi articolele 45-53 nu aduc atingere dispoziţiilor prevăzute de statele membre privind competenţa şi procedura de modificare a statutului sau a actului constitutiv.
Art. 56: Norme generale privind distribuirea
(1)Cu excepţia cazurilor de reducere a capitalului subscris, nu se poate realiza nici o distribuire către acţionari dacă, la data încheierii ultimului exerciţiu financiar, activul net rezultat din conturile anuale ale societăţii comerciale este sau, după o astfel de distribuire, ar scădea sub cuantumul capitalului subscris plus rezervele care nu pot fi distribuite conform legii sau statutului societăţii comerciale.
(2)Dacă partea nevărsată a capitalului subscris nu este inclusă în activul din bilanţ, cuantumul respectiv se deduce din cuantumul capitalului subscris menţionat la alineatul (1).
(3)Cuantumul distribuirii către acţionari nu poate depăşi cuantumul profiturilor de la sfârşitul ultimului exerciţiu financiar plus eventualele profituri reportate şi sume retrase din rezerve disponibile în acest scop, minus orice pierderi reportate şi sume depuse în rezerve în conformitate cu legea sau statutul.
(4)Noţiunea de "distribuire" utilizată la alineatele (1) şi (3) include, în special, plata dividendelor şi a dobânzilor pentru acţiuni.
(5)Dacă legislaţia statului membru permite plata de avansuri din dividende, se aplică cel puţin următoarele condiţii:
a)se elaborează o situaţie contabilă interimară care să arate că fondurile disponibile pentru distribuire sunt suficiente;
b)cuantumul de repartizat nu poate depăşi profiturile totale obţinute de la sfârşitul ultimului exerciţiu financiar pentru care s-au întocmit conturile anuale, plus eventualele profituri reportate şi sume retrase din rezerve disponibile în acest scop, minus orice pierderi reportate şi sume depuse în rezerve în conformitate cu cerinţele legale sau statutare.
(6)Alineatele (1)-(5) nu aduc atingere dispoziţiilor statelor membre privind majorarea capitalului subscris prin capitalizarea rezervelor.
(7)Legislaţia statului membru poate să prevadă derogări de la alineatul (1) în cazul societăţilor de investiţii cu capital fix.
În sensul prezentului alineat, expresia "societate de investiţii cu capital fix" înseamnă numai societăţile comerciale:
a)al căror obiect exclusiv de activitate îl constituie plasarea fondurilor lor în diverse titluri şi acţiuni, terenuri sau alte active cu singurul scop de a repartiza riscurile de investiţii şi de a le acorda acţionarilor lor beneficiile rezultate din gestionarea activelor lor;
b)care oferă acţiunile proprii spre subscripţie publică.
Dacă fac uz de această opţiune, legislaţiile statelor membre:
(a)impun acestor societăţi comerciale să includă expresia "societate de investiţii" în toate documentele menţionate la articolul 26;
(b)nu permit unei astfel de societăţi comerciale al cărei activ net scade sub cuantumul specificat la alineatul (1) să facă distribuiri către acţionari dacă la data încheierii ultimului exerciţiu financiar activul total al societăţii comerciale rezultat din conturile anuale este sau, după o astfel de distribuire, ajunge sub o dată şi jumătate din cuantumul obligaţiilor totale către creditori rezultate din conturile anuale; şi
(c)impun oricărei astfel de societăţi comerciale care efectuează o distribuire când activul său net este sub cuantumul menţionat la alineatul (1) să includă în conturile sale anuale o notă în acest sens.
Art. 57: Restituirea distribuirii realizate ilegal
Orice distribuire care contravine articolului 56 trebuie restituită de acţionarii care au primit-o, dacă societatea comercială dovedeşte că acţionarii în cauză aveau sau, în împrejurările date, nu puteau să nu aibă cunoştinţă de neregulile privind repartizarea efectuată în favoarea lor.
Art. 58: Pierderi semnificative de capital subscris
(1)În cazul unei pierderi semnificative de capital subscris, trebuie convocată o adunare generală a acţionarilor în termenul prevăzut de legislaţia statului membru în cauză, pentru a analiza dacă societatea comercială ar trebui dizolvată sau dacă ar trebui adoptate alte măsuri.
(2)Cuantumul unei pierderi considerate semnificative în înţelesul alineatului (1) nu poate fi stabilit prin legislaţiile statelor membre la o valoare mai mare de jumătate din capitalul subscris.
Art. 59: Interdicţia subscrierii propriilor acţiuni
(1)Societatea comercială nu poate subscrie propriile acţiuni.
(2)Dacă acţiunile unei societăţi comerciale sunt subscrise de o persoană acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii comerciale în cauză, se consideră că subscriitorul a subscris acţiunile în contul propriu.
(3)Persoanele sau societăţile comerciale menţionate la articolul 4 litera (i) sau, în cazul unei majorări a capitalului subscris, membrii organului de administrare sau conducere, sunt obligaţi să achite contravaloarea acţiunilor subscrise prin nerespectarea prezentului articol.
Cu toate acestea, legislaţia statului membru poate să prevadă că orice persoană interesată poate fi liberată de această obligaţie, dacă dovedeşte că nu îi poate fi imputată personal nicio greşeală.
Art. 60: Achiziţionarea propriilor acţiuni
(1)Fără a duce atingere principiului egalităţii de tratament a tuturor acţionarilor care se găsesc în aceeaşi situaţie şi Regulamentului (UE) nr. 596/2014, statele membre pot permite unei societăţi comerciale să achiziţioneze propriile acţiuni, fie ea însăşi, fie prin intermediul unei persoane care acţionează în nume propriu dar în contul acestei societăţi comerciale. În măsura în care aceste achiziţii sunt permise, statele membre le vor aplica următoarele condiţii:
a)autorizaţia de achiziţie se acordă de către adunarea generală, care fixează condiţiile achiziţiilor avute în vedere şi, în special, numărul maxim de acţiuni care trebuie cumpărate, durata pentru care se acordă autorizaţia, durata maximă fiind stabilită de legislaţia internă, fără însă a putea depăşi cinci ani şi, în cazul achiziţiei cu titlu oneros, contravaloarea maximă şi minimă. Membrii organelor administrative sau de conducere se asigură că, la momentul efectuării oricărei achiziţii autorizate, sunt respectate condiţiile prevăzute la literele (b) şi (c);
b)achiziţiile, inclusiv acţiunile pe care societatea comercială le-a achiziţionat anterior şi pe care le deţine în portofoliu, precum şi acţiunile achiziţionate de o persoană care acţionează în nume propriu dar în contul societăţii comerciale, nu pot avea ca efect reducerea activului net sub nivelul cuantumului menţionat la articolul 56 alineatele (1) şi (2); şi
c)numai acţiunile achitate integral pot fi incluse în tranzacţie.
În plus, statele membre pot aplica, pentru achiziţiile în înţelesul primului paragraf, următoarelor condiţii:
(a)valoarea nominală sau, în absenţa acesteia, echivalentul contabil al acţiunilor achiziţionate, inclusiv acţiunile pe care societatea comercială le-a achiziţionat anterior şi pe care le deţine în portofoliu, precum şi acţiunile achiziţionate de o persoană care acţionează în nume propriu dar în contul societăţii comerciale, să nu poată depăşi o limită determinată de statele membre; această limită nu poate fi mai mică de 10 % din capitalul subscris;
(b)autorizaţia acordată societăţii comerciale pentru a achiziţiona acţiunile proprii în înţelesul primului paragraf, numărul maxim de acţiuni care pot fi achiziţionate, perioada pentru care se acordă autorizaţia şi contravaloarea maximă sau minimă să figureze în statutul sau în actul constitutiv al societăţii comerciale;
(c)societatea comercială să respecte cerinţele corespunzătoare cu privire la notificări şi rapoarte;
(d)anumitor societăţi comerciale, desemnate de statele membre, să li se poată solicita anularea acţiunilor achiziţionate, cu condiţia ca o sumă egală cu valoarea nominală a acţiunilor anulate să fie inclusă într-o rezervă care, cu excepţia unei reduceri a capitalului subscris, să nu poată fi distribuită acţionarilor; această rezervă nu poate fi utilizată decât pentru majorarea capitalului subscris prin capitalizarea rezervelor;
(e)achiziţia să nu compromită satisfacerea creanţelor creditorilor.
(2)Legislaţia unui stat membru poate să prevadă derogări de la alineatul (1) litera (a) prima teză, dacă achiziţionarea de către societatea comercială a propriilor acţiuni este necesară pentru a evita ca societatea comercială să sufere prejudicii iminente şi semnificative. În acest caz, următoarea adunare generală trebuie să fie informată de către organul de administrare sau conducere cu privire la motivele sau natura achiziţiei efectuate, numărul şi valoarea nominală sau, în absenţa unei valori nominale, echivalentul contabil al acţiunilor achiziţionate, proporţia din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă şi contravaloarea acestor acţiuni.
(3)Statele membre pot să nu aplice alineatul (1) litera (a) prima teză pentru acţiunile achiziţionate chiar de către societatea comercială sau de către o persoană acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii comerciale, pentru a fi repartizate angajaţilor societăţii comerciale sau angajaţilor unei societăţi comerciale asociate. Acţiunile în cauză trebuie repartizate în termen de 12 luni de la achiziţionare.
Art. 61: Excepţii privind normele de achiziţionarea a propriilor acţiuni
(1)Statele membre pot să nu aplice articolul 60 pentru:
a)acţiunile achiziţionate prin punerea în aplicare a unei decizii de reducere a capitalului sau în împrejurările menţionate la articolul 82;
b)acţiunile achiziţionate ca urmare a unui transfer universal de active;
c)acţiunile integral achitate, achiziţionate cu titlu gratuit sau achiziţionate de către bănci sau alte instituţii financiare cu titlul de comision de achiziţie;
d)acţiunile achiziţionate în temeiul unei obligaţii legale sau care rezultă dintr-o hotărâre judecătorească de protejare a acţionarilor minoritari în cazul, în special, al unei fuziuni, al unei modificări a obiectului de activitate şi a formei juridice, al unui transfer în străinătate al sediului social sau în cazul introducerii unor restricţii privind transferul de acţiuni;
e)acţiunile achiziţionate de la un acţionar în cazul în care nu au fost achitate;
f)acţiunile achiziţionate pentru despăgubirea acţionarilor minoritari la societăţi comerciale asociate;
g)acţiunile integral achitate, achiziţionate în cadrul unei vânzări impuse printr-o hotărâre judecătorească pentru plata unei creanţe datorate societăţii comerciale de către proprietarul acţiunilor; şi
h)acţiunile integral achitate, emise de o societate de investiţii cu capital fix, definită la articolul 56 alineatul (7) al doilea paragraf, şi achiziţionate la cererea investitorului de societatea comercială în cauză sau de o societate comercială asociată. Se aplică articolul 56 alineatul (7) al treilea paragraf litera (a). Astfel de achiziţii nu trebuie să conducă la reducerea activului net sub cuantumul capitalului subscris plus eventualele rezerve a căror distribuire este interzisă de lege.
(2)Cu toate acestea, acţiunile achiziţionate în cazurile menţionate la alineatul (1) literele (b)-(g) trebuie înstrăinate în termen de maximum trei ani de la achiziţionare, cu excepţia cazului în care valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, echivalentul contabil al acţiunilor achiziţionate, inclusiv acţiunile pe care societatea comercială le-a achiziţionat prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii comerciale, nu depăşeşte 10 % din capitalul subscris.
(3)Dacă acţiunile nu sunt înstrăinate în termenul prevăzut la alineatul (2), ele trebuie anulate. Legislaţia statului membru poate să condiţioneze această anulare de reducerea corespunzătoare a capitalului subscris. O astfel de reducere trebuie prevăzută în cazul în care achiziţionarea acţiunilor care urmează a fi anulate conduce la reducerea activului net sub cuantumul stabilit în articolul 56 alineatele (1) şi (2).
Art. 62: Efectele achiziţionării ilegale a propriilor acţiuni
Acţiunile achiziţionate prin încălcarea articolelor 60 şi 61 trebuie înstrăinate în termen de un an de la achiziţionare. Dacă ele nu sunt înstrăinate în termenul prevăzut, se aplică articolul 61 alineatul (3).
Art. 63: Deţinerea propriilor acţiuni şi întocmirea raportului anual în cazul achiziţionării propriilor acţiuni
(1)Dacă legislaţia statului membru permite unei societăţi comerciale să-şi achiziţioneze propriile acţiuni, fie direct, fie prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii comerciale, deţinerea acţiunilor în cauză respectă în orice moment cel puţin următoarelor condiţii:
a)printre drepturile asociate acţiunilor în cauză, dreptul de vot conferit de acţiunile deţinute de societatea comercială trebuie să se suspende în orice situaţie;
b)dacă acţiunile sunt incluse în activul bilanţului, în pasivul bilanţului se prevede o rezervă de valoare egală, care nu poate fi distribuită.
(2)Dacă legislaţia statului membru permite unei societăţi comerciale să-şi achiziţioneze propriile acţiuni, fie direct, fie prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii comerciale, aceasta va impune ca raportul anual să menţioneze cel puţin următoarele:
a)motivele achiziţiilor efectuate în cursul exerciţiului financiar;
b)numărul şi valoarea nominală sau, în absenţa acesteia, echivalentul contabil al acţiunilor achiziţionate şi înstrăinate în cursul exerciţiului financiar şi proporţia pe care o reprezintă acestea în cadrul capitalului subscris;
c)în cazul achiziţiei şi înstrăinării cu titlu oneros, contravaloarea acţiunilor;
d)numărul şi valoarea sau, în absenţa acesteia, echivalentul contabil al tuturor acţiunilor achiziţionate şi deţinute de societatea comercială şi proporţia pe care o reprezintă acestea în cadrul capitalului subscris.
Art. 64: Asistenţă financiară în vederea achiziţionării acţiunilor proprii de către un terţ
(1)Atunci când statele membre permit unei societăţi comerciale ca, direct sau indirect, să avanseze fonduri, să acorde împrumuturi sau să ofere garanţii în vederea achiziţionării acţiunilor proprii de către un terţ, astfel de tranzacţii respectă condiţiile enunţate la alineatele (2)-(5).
(2)Tranzacţiile au loc sub responsabilitatea organului administrativ sau de conducere în condiţii corecte de piaţă, în special în ceea ce priveşte dobânda primită de societatea comercială şi garanţiile oferite societăţii comerciale pentru împrumuturile şi avansurile menţionate la alineatul (1).
Situaţia financiară a terţului sau, în cazul tranzacţiilor care implică mai multe ţări, a fiecărei părţi implicate trebuie analizată în mod corespunzător.
(3)Organul administrativ sau de conducere transmite tranzacţiile, spre aprobare prealabilă, adunării generale, care hotărăşte în conformitate cu regulile cvorumului şi majorităţii stabilite la articolul 83.
Organul administrativ sau de conducere prezintă adunării generale un raport scris indicând:
a)motivele tranzacţiei;
b)interesul pe care tranzacţia îl prezintă pentru societatea comercială;
c)condiţiile în care se efectuează tranzacţia;
d)riscurile pe care le presupune pentru lichiditatea şi solvabilitatea societăţii comerciale; şi
e)preţul la care se consideră că terţul va achiziţiona acţiunile.
Raportul respectiv va fi comunicat registrului în scopul asigurării publicităţii în conformitate cu articolul 16.
(4)Ajutorul financiar total acordat terţilor nu poate avea ca rezultat reducerea activului net al societăţii comerciale sub cuantumul menţionat la articolul 56 alineatele (1) şi (2), luând în considerare, de asemenea, orice reducere a activului net care ar fi putut apărea ca urmare a achiziţiei, de către societatea comercială sau în contul acesteia, a propriilor acţiuni în conformitate cu articolul 60 alineatul (1).
Societatea comercială înscrie în pasivul bilanţului o rezervă, care nu poate fi distribuită, de un cuantum corespunzător ajutorului financiar total.
(5)Atunci când un terţ achiziţionează, cu ajutorul financiar al unei societăţi comerciale, acţiunile proprii ale societăţii comerciale în sensul articolului 60 alineatul (1) sau subscrie acţiunile emise în cadrul unei majorări a capitalului subscris, această achiziţie sau subscriere se efectuează la un preţ corect.
(6)Alineatele (1)-(5) nu se aplică tranzacţiilor efectuate în cadrul operaţiunilor curente ale băncilor şi ale altor instituţii financiare, nici tranzacţiilor efectuate în vederea achiziţionării de acţiuni de către sau pentru salariaţii societăţii comerciale sau ai unei societăţi comerciale asociate.
Cu toate acestea, tranzacţiile menţionate nu pot avea ca efect reducerea activului net sub cuantumul menţionat la articolul 56 alineatul (1).
(7)Alineatele (1)-(5) nu se aplică operaţiunilor efectuate în vederea achiziţionării de acţiuni în conformitate cu articolul 61 alineatul (1) litera (h).
Art. 65: Garanţii suplimentare în cazul tranzacţiilor făcute de o parte afiliată
Atunci când membrii organului administrativ sau de conducere al societăţii comerciale parte la o tranzacţie menţionată la articolul 64 alineatul (1) din prezenta directivă sau ai organului administrativ sau de conducere al unei întreprinderi-mamă în sensul articolului 22 din Directiva 2013/34/UE sau această întreprindere-mamă însăşi sau particulari care acţionează în nume propriu dar în contul membrilor acestor organe sau în contul acestei întreprinderi sunt părţi la o astfel de tranzacţie, statele membre trebuie să se asigure, prin garanţii adecvate, că o astfel de tranzacţie nu contravine intereselor societăţii comerciale.
Art. 66: Luarea în gaj a propriilor acţiuni de către societatea comercială
(1)Luarea în gaj a propriilor acţiuni de către societatea comercială, fie direct, fie prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii comerciale, este considerată ca o achiziţie în înţelesul articolului 60, al articolului 61 alineatul (1) şi al articolelor 63 şi 64.
(2)Statele membre pot să nu aplice alineatul (1) operaţiunilor curente ale băncilor sau ale altor instituţii financiare.
Art. 67: Subscrierea, achiziţionarea sau deţinerea de acţiuni ale societăţii comerciale pe acţiuni de către altă societate comercială la care societatea comercială pe acţiuni dispune direct sau indirect de majoritatea drepturilor de vot sau asupra căreia poate exercita direct sau indirect o influenţă dominantă
(1)Subscrierea, achiziţionarea sau deţinerea de acţiuni ale societăţii comerciale pe acţiuni de către altă societate comercială din cele enumerate în anexa II la care societatea comercială pe acţiuni dispune direct sau indirect de majoritatea drepturilor de vot sau asupra căreia poate exercita direct sau indirect o influenţă dominantă sunt considerate ca fiind efectuate de însăşi societatea comercială pe acţiuni.
Primul paragraf se aplică, de asemenea, atunci când cealaltă societate comercială se află sub incidenţa legislaţiei unei ţări terţe şi are o formă juridică comparabilă cu cele enumerate în anexa II.
Cu toate acestea, atunci când societatea comercială pe acţiuni deţine indirect majoritatea drepturilor de vot sau poate exercita indirect o influenţă dominantă, statele membre pot să nu aplice primul şi al doilea paragraf, dacă prevăd suspendarea drepturilor de vot aferente acţiunilor societăţii comerciale pe acţiuni deţinute de cealaltă societate comercială.
(2)În absenţa coordonării dispoziţiilor de drept intern privind grupurile, statele membre pot:
a)să definească cazurile în care se consideră că o societate comercială pe acţiuni este în măsură să exercite o influenţă dominantă asupra unei alte societăţi comerciale; dacă un stat membru exercită această opţiune, dreptul său intern prevede, în orice caz, că poate fi exercitată o influenţă dominantă dacă o societate comercială pe acţiuni:
(i)are dreptul să numească sau să demită majoritatea membrilor organului administrativ, de conducere sau de supraveghere şi, în acelaşi timp, este acţionar sau asociat al altei societăţi comerciale; sau
(ii)este acţionar sau asociat al altei societăţi comerciale şi are control unic asupra majorităţii drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor săi în baza unui contract încheiat cu ceilalţi acţionari sau asociai ai societăţii comerciale în cauză.
Statele membre nu sunt obligate să prevadă dispoziţii pentru alte cazuri decât cele prevăzute la primul paragraf punctele (i) şi (ii);
b)să definească cazurile în care o societate comercială pe acţiuni este considerată ca deţinând indirect drepturile de vot sau fiind indirect în măsură să exercite o influenţă dominantă;
c)să precizeze împrejurările în care o societate comercială pe acţiuni este considerată ca deţinând drepturile de vot.
(3)Statele membre pot să nu aplice primul şi al doilea paragraf ale alineatului (1) atunci când subscrierea, achiziţia sau deţinerea este efectuată în numele unei alte persoane decât persoana care subscrie, achiziţionează sau deţine acţiuni, care nu este nici societatea comercială pe acţiuni menţionată la alineatul (1), nici altă societate comercială la care societatea comercială pe acţiuni deţine, direct sau indirect, majoritatea drepturilor de vot sau la care poate exercita o influenţă dominantă, direct sau indirect.
(4)Statele membre pot să nu aplice primul şi al doilea paragraf ale alineatului (1) atunci când subscrierea, achiziţia sau deţinerea este efectuată de altă societate comercială în calitatea sa şi în contextul activităţii sale ca agent profesionist de titluri de valoare, cu condiţia ca aceasta să fie membru al unei burse de valori situate sau operând într-un stat membru sau să fie aprobată sau supervizată de o autoritate a statului membru cu competenţe în supravegherea agenţilor profesionişti de titluri de valoare, care, în înţelesul prezentei directive, pot să includă instituii de credit.
(5)Statele membre pot să nu aplice primul şi al doilea paragraf ale alineatului (1), atunci când acţiunile deţinute la o societate comercială pe acţiuni de altă societate comercială au fost achiziţionate înainte de stabilirea raporturilor dintre cele două societăţi comerciale în conformitate cu criteriile menţionate la alineatul (1).
Cu toate acestea, drepturile de vot aferente acelor acţiuni sunt suspendate şi acţiunile sunt luate în considerare când se determină dacă este îndeplinită condiţia prevăzută la articolul 60 alineatul (1) litera (b).
(6)Statele membre pot să nu aplice articolul 61 alineatele (2) sau (3) sau articolul 62 atunci când acţiunile unei societăţi comerciale pe acţiuni sunt achiziţionate de o altă societate comercială, cu condiţia ca acestea să asigure următoarele:
a)suspendarea drepturilor de vot aferente acţiunilor societăţii comerciale pe acţiuni deţinute de cealaltă societate comercială; şi
b)obligarea membrilor organelor administrative sau de conducere ale societăţii comerciale pe acţiuni să răscumpere de la cealaltă societate comercială acţiunile prevăzute la articolul 61 alineatele (2) şi (3) şi la articolul 62 la preţul la care cealaltă societate comercială le-a achiziţionat; această sancţiune nu este aplicabilă atunci când membrii organelor administrative şi de conducere ale societăţii comerciale pe acţiuni demonstrează că acea societate comercială nu a avut niciun rol în subscrierea sau achiziţionarea acţiunilor respective.
Art. 68: Hotărârea adunării generale privind majorarea de capital
(1)Orice majorare de capital trebuie să fie hotărâtă de adunarea generală. Atât hotărârea în cauză, cât şi majorarea capitalului subscris sunt publicate sub forma prevăzută de legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16.
(2)Cu toate acestea, statutul, actul constitutiv sau adunarea generală, ale cărei hotărâri urmează a fi publicate în conformitate cu dispoziţiile alineatului (1), pot să autorizeze o majorare a capitalului subscris până la un cuantum maxim stabilit ţinând cont de valoarea maximă prevăzută prin lege. Dacă este cazul, majorarea capitalului subscris poate fi decisă, în limitele cuantumului stabilit, de către organul societăţii comerciale abilitat în acest sens. Organul în cauză poate fi abilitat în această privinţă pentru un termen de maximum cinci ani, termen care poate fi reînnoit o dată sau de mai multe ori de către adunarea generală, de fiecare dată pentru maximum cinci ani.
(3)Dacă există mai multe categorii de acţiuni, hotărârea adunării generale privind majorarea de capital menţionată la alineatul (1) sau aprobarea de a majora capitalul menţionată la alineatul (2) face obiectul unui vot separat cel puţin pentru fiecare categorie de acţionari ale căror drepturi sunt afectate de operaţiunea în cauză.
(4)Prezentul articol se aplică emisiunilor de orice titluri care pot fi convertite în acţiuni sau conferă dreptul de subscriere de acţiuni, dar nu şi conversiei unor astfel de titluri sau exercitării dreptului de subscriere.
Art. 69: Achitarea acţiunilor emise în schimbul unor aporturi
Acţiunile emise în schimbul unor aporturi, în cursul unei majorări a capitalului subscris, trebuie achitate în proporţie de cel puţin 25 % din valoarea lor nominală sau, în absenţa unei valori nominale, din echivalentul lor contabil. Dacă este prevăzută o primă de emisiune, aceasta trebuie achitată integral.
Art. 70: Acţiuni emise pentru alte aporturi decât cele în numerar
(1)Acţiunile emise pentru alte aporturi decât cele în numerar ca efect al unei majorări a capitalului subscris trebuie achitate integral în termen de cinci ani de la decizia de majorare a capitalului subscris.
(2)Aporturile menţionate la alineatul (1) fac obiectul unui raport întocmit, înainte de majorarea de capital, de către unul sau mai mulţi experţi independenţi faţă de societatea comercială, desemnaţi sau aprobaţi de către o autoritate administrativă sau judecătorească. Experţii în cauză pot fi persoane fizice sau juridice sau societăţi comerciale, în conformitate cu legislaţia statelor membre.
Se aplică articolul 49 alineatele (2) şi (3) şi articolele 50 şi 51.
(3)Statele membre pot decide să nu aplice alineatul (2) în cazul unei majorări de capital subscris efectuate pentru realizarea unei fuziuni, a unei divizări sau a unei oferte publice de achiziţionare sau schimb de acţiuni şi pentru plata în numerar a acţionarilor societăţii comerciale care este absorbită sau divizată, ori care face obiectul unei oferte publice de achiziţionare sau schimb de acţiuni.
Cu toate acestea, în cazul unei fuziuni sau al unei divizări, statele membre aplică dispoziţiile de la primul paragraf numai dacă se întocmeşte de către unul sau mai mulţi experţi independenţi un raport privind proiectul de fuziune sau de divizare.
Atunci când statele membre decid să aplice alineatul (2) în cazul unei fuziuni sau al unei divizări, acestea pot să prevadă ca raportul în temeiul prezentului articol şi raportul întocmit de unul sau mai mulţi experţi independenţi privind proiectul de fuziune sau de divizare să poată fi întocmite de acelaşi expert sau de aceiaşi experţi.
(4)Statele membre pot să nu aplice alineatul (2), dacă toate acţiunile emise în cursul unei majorări a capitalului subscris sunt emise pentru alte aporturi decât cele în numerar subscrise de una sau mai multe societăţi comerciale, cu condiţia ca toţi acţionarii societăţii comerciale beneficiare să fi fost de acord să nu se întocmească raportul de expertiză şi cu condiţia îndeplinirii cerinţelor din articolul 49 alineatul (4) literele (b)-(f).
Art. 71: Cazul majorării de capital care nu este subscrisă integral
Dacă majorarea de capital nu este subscrisă integral, capitalul va fi majorat cu cuantumul subscrierilor vărsate doar în cazul în care condiţiile de emisiune prevăd această posibilitate.
Art. 72: Majorarea de capital pentru aporturi în numerar
(1)Ori de câte ori majorarea de capital are loc pentru aporturi în numerar, acţionarii trebuie să beneficieze, proporţional cu capitalul reprezentat de acţiunile deţinute de aceştia, de dreptul de preempţiune asupra acţiunilor emise.
(2)Legislaţia unui stat membru:
a)poate să nu aplice alineatul (1) acţiunilor care oferă un drept limitat de participare la distribuire în înţelesul articolului 56 şi/sau la repartizarea activelor societăţii comerciale în caz de lichidare; sau
b)în cazul în care o societate comercială având mai multe categorii de acţiuni care conferă drepturi diferite de vot sau de participare la distribuire în înţelesul articolului 56 sau la repartizarea activelor societăţii comerciale în caz de lichidare procedează la o majorare a capitalului subscris prin emisiune de acţiuni noi din doar una dintre aceste categorii, aceasta poate permite ca dreptul de preempţiune al acţionarilor din celelalte categorii să se exercite doar după exercitarea dreptului menţionat de către acţionarii din categoria căreia aparţin noile acţiuni emise.
(3)Orice ofertă de subscriere în temeiul dreptului de preempţiune şi perioada în care trebuie exercitat dreptul menţionat se publică în buletinul naţional desemnat în conformitate cu articolul 16. Cu toate acestea, legislaţia unui stat membru poate să nu prevadă respectiva obligaţie de publicare în cazul în care toate acţiunile societăţii comerciale sunt nominative. În acest caz, toţi acţionarii societăţii comerciale trebuie informaţi în scris. Dreptul de preempţiune trebuie exercitat într-un termen care nu poate fi mai scurt de 14 zile de la data publicării ofertei de subscriere sau de la data expedierii scrisorilor către acţionari.
(4)Dreptul de preempţiune nu poate fi limitat sau retras prin statut sau actul constitutiv. Cu toate acestea, adunarea generală poate decide cu privire la aceasta. Organul de administrare sau conducere trebuie să prezinte acestei adunări un raport scris motivând limitarea sau retragerea dreptului de preempţiune şi justificând preţul de emisiune propus. Adunarea generală hotărăşte în conformitate cu normele privind cvorumul şi majoritatea prevăzute la articolul 83. Hotărârea adunării se publică sub forma prevăzută de legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16.
(5)Legislaţia unui stat membru poate prevedea că statutul, actul constitutiv sau adunarea generală, hotărând în conformitate cu normele privind cvorumul şi majoritatea prevăzute la alineatul (4) din prezentul articol, pot să acorde competenţa de a limita sau retrage dreptul de preempţiune organului societăţii comerciale care este împuternicit să decidă asupra unei majorări a capitalului subscris în limitele capitalului autorizat. Competenţa respectivă nu poate fi acordată pentru un termen mai lung decât termenul prevăzut în cazul competenţei prevăzute la articolul 68 alineatul (2).
(6)Dispoziţiile alineatelor (1)-(5) se aplică pentru emisiunea tuturor titlurilor convertibile în acţiuni sau care conferă dreptul de subscriere de acţiuni, dar nu şi pentru conversia titlurilor în cauză sau exercitarea dreptului de subscriere.
(7)Dreptul de preempţiune nu este exclus în înţelesul alineatelor (4) şi (5) dacă, în conformitate cu decizia de majorare a capitalului subscris, acţiunile sunt emise la bănci şi alte instituţii financiare pentru a fi oferite acţionarilor societăţii comerciale în conformitate cu alineatele (1) şi (3).
Art. 73: Hotărârea adunării generale privind reducerea capitalului subscris
Orice reducere a capitalului subscris, cu excepţia celei hotărâte prin hotărâre judecătorească, trebuie să facă obiectul cel puţin unei hotărâri a adunării generale, care hotărăşte în conformitate cu normele privind cvorumul şi majoritatea prevăzute la articolul 83, fără a aduce atingere articolelor 79 şi 80. Decizia adunării se publică sub forma prevăzută de legislaţia statelor membre în conformitate cu articolul 16.
Notificarea de convocare a adunării generale trebuie să specifice cel puţin scopul şi modul de realizare a reducerii.
Art. 74: Reducerea capitalului subscris în cazul existenţei mai multor categorii de acţiuni
Dacă există mai multe categorii de acţiuni, hotărârea adunării generale privind o reducere a capitalului subscris face obiectul unui vot separat, cel puţin pentru fiecare categorie de acţionari ale căror drepturi sunt afectate de operaţiunea în cauză.
Art. 75: Garanţii pentru creditori în cazul reducerii capitalului subscris
(1)În cazul reducerii capitalului subscris, cel puţin creditorii ale căror creanţe sunt anterioare datei publicării deciziei de reducere au cel puţin dreptul de a obţine o garanţie pentru creanţele care nu sunt încă scadente la momentul acestei publicări. Statele membre nu pot retrage acest drept decât în cazul în care creditorul dispune de garanţii adecvate sau în cazul în care aceste garanţii nu sunt necesare luând în considerare patrimoniul societăţii comerciale.
Statele membre stabilesc condiţiile pentru exercitarea dreptului prevăzut de primul paragraf. În orice caz, statele membre se asigură că creditorii sunt autorizaţi să sesizeze autoritatea administrativă sau judiciară competentă pentru a obţine garanţiile adecvate, cu condiţia ca aceştia să poată dovedi, în mod credibil, că această reducere a capitalului subscris pune în pericol satisfacerea creanţelor lor şi că nu au obţinut garanţii adecvate din partea societăţii comerciale.
(2)De asemenea, prin legislaţiile statelor membre se prevede cel puţin că reducerea nu are efect sau că nu se pot face plăţi în beneficiul acţionarilor până când creditorii nu vor fi obţinut satisfacţie sau o instanţă nu va fi decis neonorarea solicitărilor creditorilor.
(3)Prezentul articol se aplică dacă reducerea capitalului subscris se realizează prin exonerarea totală sau parţială de la plata soldului contribuţiilor acţionarilor.
Art. 76: Excepţii de la garanţiile pentru creditori în cazul reducerii capitalului subscris
(1)În cazul unei reduceri a capitalului subscris efectuată cu scopul de a compensa pierderile suferite sau de a include anumite sume într-o rezervă, nu este necesar ca statele membre să aplice articolul 75, cu condiţia ca, după această operaţiune, cuantumul rezervei în cauză să nu depăşească 10 % din capitalul subscris redus. Exceptând cazul unei reduceri a capitalului subscris, rezerva în cauză nu poate fi distribuită acţionarilor; rezerva poate fi utilizată doar pentru compensarea pierderilor suferite sau pentru majorarea capitalului subscris prin capitalizarea rezervei în cauză, în măsura în care statele membre permit o astfel de operaţiune.
(2)În cazurile menţionate la alineatul (1), legislaţiile statelor membre trebuie să prevadă cel puţin măsurile necesare pentru a garanta că sumele derivând din reducerea capitalului social nu pot fi utilizate pentru plăţi şi distribuiri în beneficiul acţionarilor sau pentru scutirea acţionarilor de obligaţia de a-şi plăti contribuţiile.
Art. 77: Reducerea capitalului subscris şi capitalul minim
Capitalul subscris nu poate fi redus la un cuantum mai mic decât capitalul minim prevăzut în conformitate cu articolul 45.
Statele membre pot permite, totuşi, o astfel de reducere, dacă prevăd, de asemenea, că decizia de reducere a capitalului subscris poate avea efect doar atunci când capitalul subscris este majorat la un cuantum cel puţin egal cu capitalul minim prescris.
Art. 78: Amortizarea capitalului subscris fără reducere
În cazul în care prin legislaţia statului membru se permite amortizarea integrală sau parţială a capitalului subscris fără reducerea acestuia, aceasta impune cel puţin respectarea următoarelor condiţii:
(a)în cazul în care statutul sau actul constitutiv prevăd amortizarea, aceasta din urmă este decisă de adunarea generală care hotărăşte cel puţin în condiţiile normale de cvorum şi majoritate; în cazul în care statutul şi actul constitutiv nu prevăd amortizarea, aceasta din urmă este decisă de adunarea generală care hotărăşte cel puţin în condiţiile de cvorum şi majoritate prevăzute la articolul 83; decizia trebuie publicată sub forma prevăzută de legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16;
(b)doar sumele care pot fi utilizate pentru distribuire în înţelesul articolului 56 alineatele (1)-(4) pot fi utilizate pentru amortizare;
(c)acţionarii ale căror acţiuni sunt amortizate îşi menţin drepturile în societatea comercială, cu excepţia drepturilor de rambursare a investiţiilor lor şi de participare la repartizarea unui dividend iniţial pentru acţiunile neamortizate.
Art. 79: Reducerea capitalului subscris prin retragerea obligatorie de acţiuni
(1)Dacă permite societăţilor comerciale reducerea capitalului subscris prin retragerea obligatorie de acţiuni, legislaţia unui stat membru impune îndeplinirea cel puţin a următoarelor condiţiilor:
a)retragerea obligatorie trebuie să fie prevăzută sau permisă prin statut sau actul constitutiv, înainte de subscrierea acţiunilor care urmează a fi retrase;
b)dacă este autorizată doar prin statut sau actul constitutiv, retragerea obligatorie este decisă de către adunarea generală, cu excepţia cazului în care a fost unanim aprobată de către acţionarii implicaţi;
c)organul societăţii comerciale care decide retragerea obligatorie determină condiţiile şi modul de retragere, dacă acestea nu au fost stabilite prin statut sau actul constitutiv;
d)articolul 75 se aplică, cu excepţia acţiunilor integral achitate şi puse la dispoziţia societăţii comerciale cu titlu gratuit sau retrase folosind sume disponibile pentru distribuire în conformitate cu articolul 56 alineatele (1)-(4); în cazurile menţionate, o sumă egală cu valoarea nominală sau, în absenţa unei valori nominale, cu echivalentul contabil al tuturor acţiunilor retrase trebuie depusă într-o rezervă; rezerva în cauză nu poate fi distribuită acţionarilor, exceptând cazul unei reduceri a capitalului subscris; rezerva în cauză poate fi utilizată doar pentru compensarea unor pierderi suferite sau pentru majorarea capitalului subscris prin capitalizarea rezervei în cauză, cu condiţia ca statele membre să permită o astfel de operaţiune; şi
e)decizia de retragere obligatorie se publică sub forma prevăzută de legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16.
(2)Articolul 73 alineatul (1) şi articolele 74, 76 şi 83 nu se aplică cazurilor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 80: Reducerea capitalului subscris prin retragerea de acţiuni achiziţionate de către societatea comercială, direct sau prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii comerciale
(1)În cazul unei reduceri a capitalului subscris prin retragerea de acţiuni achiziţionate de către societatea comercială, direct sau prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii comerciale, retragerea este întotdeauna hotărâtă de adunarea generală.
(2)Se aplică articolul 75, cu excepţia cazurilor în care acţiunile sunt achiziţionate integral şi sunt dobândite cu titlu gratuit sau folosind sume disponibile pentru distribuire în conformitate cu articolul 56 alineatele (1)-(4); în cazurile menţionate, o sumă egală cu valoarea nominală sau, în absenţa acesteia, cu echivalentul contabil al tuturor acţiunilor retrase trebuie depusă într-o rezervă. Rezerva în cauză nu poate fi repartizată acţionarilor, exceptând cazul unei reduceri a capitalului subscris. Rezerva în cauză poate fi utilizată doar pentru compensarea unor pierderi suferite sau pentru majorarea capitalului subscris prin capitalizarea rezervei în cauză, cu condiţia ca statele membre să permită o astfel de operaţiune.
(3)Articolele 74, 76 şi 83 nu se aplică cazurilor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 81: Amortizarea sau reducerea capitalului subscris prin retragerea de acţiuni în cazul mai multor categorii de acţiuni
În cazurile care intră sub incidenţa articolului 78, a articolului 79 alineatul (1) litera (b) şi a articolului 80 alineatul (1), dacă există mai multe categorii de acţiuni, decizia adunării generale privind amortizarea capitalului subscris sau reducerea acestuia prin retragerea de acţiuni face obiectul unui vor separat, cel puţin pentru fiecare categorie de acţionari ale căror drepturi sunt afectate de operaţiunea în cauză.
Art. 82: Condiţii pentru amortizarea acţiunilor
Dacă societăţile comerciale sunt autorizate să emită acţiuni răscumpărabile, prin legislaţia unui stat membru se impune îndeplinirea cel puţin a următoarelor condiţii pentru răscumpărarea acestor acţiuni:
(a)răscumpărarea trebuie să fie permisă prin statutul sau actul constitutiv al societăţii comerciale înainte de subscrierea acţiunilor care urmează să fie răscumpărate;
(b)acţiunile trebuie să fie achitate integral;
(c)condiţiile şi modul de răscumpărare sunt stabilite prin statutul sau actul constitutiv al societăţii comerciale;
(d)răscumpărarea se poate face doar utilizând sume disponibile pentru distribuire în conformitate cu articolul 56 alineatele (1)-(4) sau sume obţinute dintr-o nouă emisiune realizată în vederea efectuării rambursării în cauză;
(e)o sumă egală cu valoarea nominală sau, în absenţa acesteia, cu echivalentul contabil al tuturor acţiunilor răscumpărate trebuie depusă într-o rezervă care nu poate fi distribuită acţionarilor, exceptând cazul unei reduceri a capitalului subscris; rezerva în cauză poate fi utilizată doar pentru majorarea capitalului subscris prin capitalizarea rezervelor;
(f)litera (e) nu se aplică dacă răscumpărarea se face cu sume obţinute dintr-o nouă emisiune realizată în vederea efectuării răscumpărării în cauză;
(g)dacă se prevede plata unei prime către acţionari ca urmare a răscumpărării, prima poate fi plătită doar din sumele disponibile pentru distribuire în conformitate cu articolul 56 alineatele (1)-(4) sau dintr-o altă rezervă decât cea menţionată la litera (e) a prezentului articol care nu poate fi distribuită acţionarilor, exceptând cazul unei reduceri a capitalului subscris; rezerva în cauză poate fi utilizată doar pentru majorarea capitalului subscris prin capitalizarea rezervelor sau pentru acoperirea costurilor menţionate în articolul 4 litera (j) sau a costurilor emisiunii de acţiuni sau obligaţiuni sau pentru plata unei prime către deţinătorii de acţiuni sau obligaţiuni răscumpărabile;
(h)notificarea răscumpărării se publică sub forma prevăzută de legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16.
Art. 83: Cerinţe de vot pentru luarea hotărârilor de către adunarea generală
Prin legislaţiile statelor membre se prevede că deciziile menţionate la articolul 72 alineatele (4) şi (5) şi la articolele 73, 74, 78 şi 81 urmează a fi adoptate cu cel puţin o majoritate de nu mai puţin de două treimi din voturile conferite de titlurile sau capitalul subscris reprezentante.
Cu toate acestea, prin legislaţiile statelor membre poate să se prevadă că este suficientă o majoritate simplă a voturilor menţionate la primul paragraf, dacă este reprezentat cel puţin jumătate din capitalul subscris.
Art. 84: Excepţii privind anumite cerinţe
(1)Statele membre pot deroga de la primul paragraf al articolului 48, de la articolul 60 alineatul (1) litera (a) prima teză, precum şi de la articolele 68, 69 şi 72 în măsura în care aceste derogări sunt necesare pentru adoptarea sau aplicarea dispoziţiilor menite să încurajeze participarea angajaţilor sau a altor categorii de persoane stabilite de legislaţia internă la capitalul întreprinderilor.
(2)Statele membre pot să nu aplice articolul 60 alineatul (1) litera (a) prima teză şi articolele 73, 74, 79, 80, 81 şi 82 pentru societăţile comerciale constituite în conformitate cu un act cu putere de lege specială, care emit atât acţiuni de capital, cât şi acţiuni pentru lucrători, cele din urmă fiind emise în favoarea colectivului angajaţilor societăţii comerciale, acesta fiind reprezentat la adunările generale ale acţionarilor prin delegaţi cu drept de vot.
(3)Statele membre se asigură că articolul 49, articolul 58 alineatul (1), articolul 68 alineatele (1), (2) şi (3), articolul 70 alineatul (2) primul paragraf, articolele 72-75, 79, 80 şi 81 din prezenta directivă nu se aplică în cazul aplicării instrumentelor, competenţelor şi mecanismelor de rezoluţie prevăzute în titlul IV din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*) sau în titlul V din Regulamentul (UE) 2021/23 al Parlamentului European şi al Consiliului (**).
(*)Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).
(**)Regulamentul (UE) 2021/23 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un cadru pentru redresarea şi rezoluţia contrapărţilor centrale şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1095/2010, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 806/2014 şi (UE) 2015/2365 şi a Directivelor 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2007/36/CE, 2014/59/UE şi (UE) 2017/1132 (JO L 022, 22.1.2021, p. 1).
(4)Statele membre derogă de la articolul 58 alineatul (1), articolul 68, articolul 72, articolul 73, şi articolul 74, articolul 79 alineatul (1) litera (b), articolul 80 alineatul (1) şi articolul 81 în măsura şi pe durata în care acest lucru este necesar pentru instituirea cadrului de restructurare preventivă prevăzut în Directiva (UE) 2019/1023 a Parlamentului European şi a Consiliului (*).
(*)Directiva (UE) 2019/1023 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iunie 2019 privind cadrele de restructurare preventivă, remiterea de datorie şi interdicţiile, precum şi măsurile de sporire a eficienţei procedurilor de restructurare, de insolvenţă şi de remitere de datorie şi de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 (Directiva privind restructurarea şi insolvenţa) (JO L 172, 26.6.2019, p. 18).
Art. 85: Egalitatea de tratament a tuturor acţionarilor aflaţi în condiţii identice
În scopul punerii în aplicare a prezentului capitol, prin actele cu putere de lege ale statelor membre se asigură egalitatea de tratament a tuturor acţionarilor aflaţi în condiţii identice.
Art. 86: Dispoziţii tranzitorii
Statele membre pot să nu aplice articolul 4 literele (g), (i), (j) şi (k) pentru societăţile comerciale existente la data intrării în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative care au fost adoptate pentru a se conforma Directivei 77/91/CEE a Consiliului (2).
(2)A doua Directivă 77/91/CEE a Consiliului din 13 decembrie 1976 de coordonare, în vederea echivalării, a garanţiilor impuse societăţilor comerciale în statele membre, în înţelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor, în ceea ce priveşte constituirea societăţilor comerciale pe acţiuni şi menţinerea şi modificarea capitalului acestora (JO L 26, 31.1.1977, p. 1).