Capitolul ii - Constituirea şi nulitatea societăţii comerciale şi validitatea obligaţiilor asumate - Directiva 1132/14-iun-2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăţilor comerciale (codificare)
Acte UE
Jurnalul Oficial 169L
În vigoare Versiune de la: 12 August 2022
CAPITOLUL II:Constituirea şi nulitatea societăţii comerciale şi validitatea obligaţiilor asumate
Art. 2: Domeniul de aplicare
(1)Măsurile de coordonare prevăzute prin prezenta secţiune se aplică actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre privind formele de societăţi comerciale enumerate în anexa I. Denumirea oricărei societăţi comerciale având una dintre formele juridice enumerate în anexa I conţine sau este însoţită de o descriere distinctă de descrierea impusă pentru alte forme de societăţi comerciale.
(2)Statele membre pot hotărî să nu aplice prezenta secţiune societăţilor de investiţii cu capital variabil şi cooperativelor înregistrate sub una din formele juridice de societăţi comerciale enumerate în anexa I. Dacă folosesc această opţiune, legislaţiile statelor membre impun societăţilor în cauză să includă cuvintele "societate de investiţii cu capital variabil" sau "cooperativă" în toate documentele menţionate la articolul 26.
"Societate de investiţii cu capital variabil" înseamnă, în înţelesul prezentei directive, doar societăţile comerciale:
- al căror obiect exclusiv de activitate este investirea fondurilor lor în diverse titluri şi acţiuni, terenuri sau alte active, cu singurul scop de a repartiza riscurile de investiţii şi de a le acorda acţionarilor lor beneficiile rezultate din gestionarea activelor lor;
- care oferă acţiunile proprii spre subscripţie publică; şi
- al căror statut prevede că, în limitele unui capital minim şi maxim, acestea pot în orice moment să emită, să răscumpere sau să revândă acţiunile proprii.
Art. 3: Informaţii obligatorii prevăzute în statut sau în actul constitutiv
Statutul sau actul constitutiv al societăţii comerciale menţionează întotdeauna cel puţin următoarele informaţii:
(a)forma şi denumirea societăţii comerciale;
(b)obiectul de activitate al societăţii comerciale;
(c)dacă societatea comercială nu are capital autorizat, cuantumul capitalului subscris;
(d)dacă societatea comercială are capital autorizat, cuantumul acestuia, precum şi cuantumul capitalului subscris la înfiinţarea societăţii comerciale sau la autorizarea societăţii comerciale pentru începerea activităţii şi în momentul oricărei modificări a capitalului autorizat, fără a aduce atingere articolului 14 litera (e);
(e)în măsura în care nu sunt determinate prin lege, normele care reglementează numărul şi procedura de numire a membrilor organelor care reprezintă societatea comercială în relaţiile cu terţii, răspund de administrarea, conducerea, supravegherea şi controlul societăţii comerciale, precum şi repartizarea competenţelor între aceste organe;
(f)durata societăţii comerciale, cu excepţia cazurilor în care este nedeterminată.
Art. 4: Informaţii obligatorii prevăzute în statut sau în actul constitutiv sau într-un document separat
În statut, în actul constitutiv sau într-un document separat publicat în conformitate cu procedura prevăzută de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 16, trebuie menţionate cel puţin următoarele informaţii:
(a)sediul social;
(b)valoarea nominală a acţiunilor subscrise şi, cel puţin o dată pe an, numărul acestora;
(c)numărul acţiunilor subscrise, fără precizarea valorii nominale, dacă astfel de acţiuni pot fi emise conform legislaţiei interne;
(d)condiţiile speciale care limitează transferul acţiunilor, dacă există;
(e)dacă există mai multe categorii de acţiuni, informaţiile menţionate la literele (b), (c) şi (d) pentru fiecare dintre aceste categorii şi drepturile aferente acţiunilor din fiecare categorie;
(f)tipul acţiunilor, nominative sau la purtător, dacă legislaţia internă prevede ambele tipuri, precum şi orice dispoziţii privind conversia acestor acţiuni, cu excepţia cazului în care procedura în cauză este prevăzută prin lege;
(g)cuantumul capitalului subscris şi vărsat la înfiinţarea societăţii comerciale sau în momentul în care societatea comercială este autorizată să îşi înceapă activitatea;
(h)valoarea nominală a acţiunilor sau, dacă acestea nu au valoarea nominală, numărul de acţiuni emise pentru orice aport la capital, altul decât aporturile în numerar, precum şi natura aportului şi numele persoanei care face aportul în cauză;
(i)identitatea persoanelor fizice sau juridice sau a societăţilor comerciale care au semnat sau în numele cărora s-a semnat statutul sau actul constitutiv al societăţii comerciale sau, în cazul în care constituirea societăţii comerciale nu este simultană, proiectul de statut sau de act constitutiv;
(j)cuantumul total sau cel puţin o estimare a tuturor costurilor pe care societatea comercială trebuie să le suporte sau care îi pot fi imputate pentru constituire şi, dacă este cazul, înainte ca societatea comercială să fie autorizată să îşi înceapă activitatea;
(k)orice avantaj special acordat, în momentul constituirii societăţii comerciale sau până în momentul în care societatea comercială este autorizată să îşi înceapă activitatea, oricărei persoane care a participat la constituirea societăţii comerciale sau la tranzacţii conducând la acordarea autorizaţiei în cauză.
Art. 5: Autorizarea pentru începerea activităţii
(1)Dacă legislaţia statului membru dispune că o societate comercială nu îşi poate începe activitatea fără a fi autorizată în acest sens, aceasta prevede, de asemenea, responsabilitatea pentru angajamentele asumate de societatea comercială sau în numele acesteia în perioada de dinainte de acordarea sau refuzul autorizaţiei în cauză.
(2)Alineatul (1) nu se aplică angajamentelor rezultate din contracte încheiate de societatea comercială sub rezerva primirii autorizaţiei de a-şi începe activitatea.
Art. 6: Societăţi comerciale cu mai mulţi acţionari
(1)Dacă legislaţia unui stat membru impune ca o societate comercială să fie formată din mai mult de un acţionar, deţinerea tuturor acţiunilor de către o singură persoană sau scăderea numărului de acţionari sub numărul minim legal, după constituirea societăţii comerciale, nu atrage încetarea automată a societăţii comerciale.
(2)Dacă în cazurile menţionate în alineatul (1), legislaţia unui stat membru permite dizolvarea societăţii comerciale prin hotărâre judecătorească, judecătorul competent are posibilitatea de a acorda societăţii comerciale timpul necesar pentru a-şi regulariza situaţia.
(3)Dacă se pronunţă o hotărâre de dizolvare dintre cele menţionate la alineatul (2), societatea comercială intră în lichidare.
Art. 7: Dispoziţii generale şi răspunderea solidară şi individuală
(1)Măsurile de coordonare prevăzute de prezenta secţiune se aplică actelor cu putere de lege, regulamentelor şi actelor administrative ale statelor membre cu privire la formele de societăţi comerciale enumerate în anexa II.
(2)Dacă sunt îndeplinite anumite acte în numele unei societăţi comerciale în curs de înfiinţare, înainte ca aceasta să fi dobândit personalitate juridică şi dacă societatea comercială nu îşi asumă obligaţiile ce rezultă din actele în cauză, persoanele care le-au îndeplinit sunt responsabile solidar şi nelimitat pentru acţiunile în cauză, în absenţa unei clauze contractuale contrare.
Art. 8: Opozabilitatea faţă de terţi
Îndeplinirea cerinţelor de publicitate cu privire la persoanele care, în calitate de organ al societăţii comerciale, au competenţa de a angaja societatea comercială face inopozabilă terţilor orice neregulă cu privire la numirea acestora, cu excepţia cazului în care societatea comercială poate dovedi că terţii în cauză aveau cunoştinţă despre acest lucru.
Art. 9: Acte îndeplinite de organele societăţii comerciale şi de reprezentanţi
(1)Actele îndeplinite de organele societăţii comerciale angajează societatea, chiar dacă nu se încadrează în obiectul de activitate al societăţii comerciale, cu excepţia cazului în care astfel de acte depăşesc limitele competenţelor pe care legea le atribuie sau permite a fi atribuite organelor în cauză.
Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă că societatea comercială nu este angajată în cazul în care acţiunile respective nu se încadrează în obiectul de activitate al societăţii comerciale, dacă societatea comercială dovedeşte că terţii cunoşteau sau, având în vedere circumstanţele, nu puteau să nu cunoască faptul că actul nu se încadrează în obiectul de activitate. Publicarea statutului nu constituie, în sine, o dovadă suficientă în acest sens.
(2)Limitele competenţelor conferite organelor societăţii comerciale conform statutului sau prin decizie a organelor competente nu sunt opozabile terţilor, chiar dacă au fost publicate.
(3)Dacă dreptul intern dispune că competenţa de a reprezenta societatea comercială poate fi conferită prin statut, prin derogare de la normele juridice în materie, unei singure persoane sau mai multor persoane care acţionează împreună, legislaţia în cauză poate prevedea, de asemenea, că o astfel de dispoziţie din statut este opozabilă terţilor, cu condiţia să vizeze competenţa generală de reprezentare; opozabilitatea faţă de terţi a unei astfel de dispoziţii din statut este reglementată de articolul 16.
Art. 10: Elaborarea şi certificarea actului constitutiv şi a statutului societăţii comerciale în formă autentică
În toate statele membre a căror legislaţie nu prevede un control preventiv administrativ sau judiciar, în momentul constituirii societăţii comerciale, actul constitutiv, statutul societăţii comerciale şi orice modificări ale acestor acte se întocmesc în formă autentică.
Art. 11: Condiţii privind nulitatea unei societăţi comerciale
Legislaţiile statelor membre pot să prevadă nulitatea societăţilor comerciale doar în următoarele condiţii:
(a)nulitatea trebuie pronunţată prin hotărâre judecătorească;
(b)nulitatea poate fi pronunţată exclusiv în cazurile menţionate la punctele (i)-(vi):
(i)absenţa actului constitutiv sau nerespectarea formalităţilor de control preventiv sau a formei autentice,
(ii)obiectul de activitate al societăţii comerciale este ilicit sau contrar ordinii publice,
(iii)actul constitutiv sau statutul nu menţionează denumirea societăţii comerciale, aporturile, capitalul total subscris sau obiectul de activitate al societăţii comerciale,
(iv)nerespectarea dispoziţiilor din dreptul intern privind cuantumul minim al capitalului vărsat,
(v)incapacitatea tuturor asociaţilor fondatori,
(vi)numărul asociaţilor fondatori este mai mic de doi, contrar legislaţiei interne care reglementează societatea comercială.
Societatea comercială nu face obiectul vreunei cauze de inexistenţă, nulitate absolută, nulitate relativă sau anulabilitate, altele decât temeiurile de nulitate menţionate la primul paragraf.
Art. 12: Efectele nulităţii
(1)Opozabilitatea faţă de terţi a unei hotărâri judecătoreşti prin care se pronunţă nulitatea este reglementată de articolul 16. Opoziţia terţilor, dacă este prevăzută de dreptul intern, nu poate fi primită decât în termen de şase luni de la publicarea hotărârii judecătoreşti.
(2)Nulitatea determină dizolvarea societăţii comerciale, la fel ca şi încetarea.
(3)Nulitatea în sine nu aduce atingere valabilităţii angajamentelor asumate de sau faţă de societatea comercială, fără ca acest fapt să influenţeze consecinţele dizolvării societăţii comerciale.
(4)Legislaţia fiecărui stat membru poate reglementa efectele nulităţii între asociaţi.
(5)Deţinătorii de părţi sociale sau de acţiuni în societatea comercială rămân cu obligaţia de a vărsa capitalul nevărsat până la concurenţa capitalului subscris, în măsura impusă de angajamentele încheiate cu creditorii.