Capitolul iv - Menţinerea şi modificarea capitalului - Directiva 1132/14-iun-2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăţilor comerciale (codificare)
Acte UE
Jurnalul Oficial 169L
În vigoare Versiune de la: 12 August 2022
CAPITOLUL IV:Menţinerea şi modificarea capitalului
Art. 44: Dispoziţii generale
(1)Măsurile de coordonare prevăzute de prezentul capitol se aplică actelor cu putere de lege, regulamentelor şi actelor administrative ale statelor membre cu privire la formele de societăţi comerciale enumerate în anexa I.
(2)Statele membre pot hotărî să nu aplice dispoziţiile prezentului capitol societăţilor de investiţii cu capital variabil şi cooperativelor înregistrate sub una din formele juridice de societăţi comerciale enumerate în anexa I. Dacă folosesc această opţiune, legislaţiile statelor membre impun societăţilor comerciale în cauză să includă cuvintele "societate de investiţii cu capital variabil" sau "cooperativă" în toate documentele menţionate la articolul 26.
Art. 45: Cerinţa minimă de capital
(1)Legislaţiile statelor membre impun, pentru constituirea unei societăţi comerciale sau pentru acordarea autorizaţiei de începere a activităţii, subscrierea unui capital minim în valoare de cel puţin 25 000 EUR.
(2)La fiecare cinci ani, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei în conformitate cu articolul 50 alineatul (1) şi cu articolul 50 alineatul (2) litera (g) din tratat, examinează şi, dacă este nevoie, revizuiesc valorile exprimate în alineatul (1) în euro, ţinând cont, pe de o parte, de evoluţia economică şi monetară din Uniune şi, pe de altă parte, de tendinţa de a permite doar întreprinderilor mari şi mijlocii să opteze pentru formele de societate comercială enumerate în anexa I.
Art. 46: Active
Capitalul subscris poate fi format doar din active care pot fi evaluate economic. Cu toate acestea, un angajament de a presta muncă sau servicii nu poate face parte din activele respective.
Art. 47: Emiterea valorilor pentru acţiuni
Acţiunile nu pot fi emise la o valoare mai mică decât valoarea lor nominală sau, dacă nu au valoare nominală, decât echivalentul lor contabil.
Cu toate acestea, statele membre pot să permită celor care, prin profesia lor, se angajează să plaseze acţiuni să plătească mai puţin decât preţul total al acţiunilor pentru care subscriu în cursul respectivei tranzacţii.
Art. 48: Achitarea acţiunilor emise pentru un aport de capital
Acţiunile emise pentru un aport de capital trebuie să fie achitate în momentul constituirii societăţii comerciale sau în momentul autorizării societăţii comerciale pentru începerea activităţii în proporţie de cel puţin 25 % din valoarea lor nominală sau, în absenţa valorii nominale, din echivalentul lor contabil.
Cu toate acestea, dacă acţiunile sunt emise pentru un alt aport de capital decât cel în numerar, în momentul constituirii societăţii comerciale sau în momentul autorizării societăţii comerciale pentru începerea activităţii, aportul trebuie transferat complet în termen de cinci ani de la momentul în cauză.
Art. 49: Raportul expertului asupra oricărui alt aport decât cel în numerar
(1)Unul sau mai mulţi experţi independenţi, desemnaţi sau agreaţi de o autoritate administrativă sau judiciară, vor întocmi un raport asupra oricărui alt aport decât cel în numerar înainte de constituirea sau autorizarea începerii activităţii societăţii comerciale. Experţii în cauză pot fi persoane fizice sau juridice sau societăţi comerciale, conform legislaţiei fiecărui stat membru.
(2)Raportul experţilor menţionat la alineatul (1) conţine cel puţin descrierea fiecăruia dintre activele care formează aportul, precum şi metoda de evaluare utilizată şi menţionează dacă valorile obţinute prin aplicarea respectivelor metode corespund cel puţin numărului şi valorii nominale sau, în absenţa valorii nominale, a echivalentului contabil şi, dacă este cazul, a primei de emisiune a acţiunilor emise pentru aport.
(3)Raportul experţilor se publică în conformitate cu normele prevăzute de legislaţia fiecărui stat membru, în conformitate cu articolul 16.
(4)Statele membre pot hotărî să nu aplice prezentul articol dacă 90 % din valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, din echivalentul contabil al tuturor acţiunilor este emisă pentru un alt aport decât cel în numerar adus de una sau mai multe societăţi comerciale şi dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe:
a)în ceea ce priveşte societatea comercială care primeşte astfel de aporturi, persoanele menţionate la articolul 4 litera (i) au fost de acord să renunţe la întocmirea raportului de expertiză;
b)acordul în cauză a fost publicat în conformitate cu alineatul (3);
c)societăţile comerciale care fac astfel de aporturi deţin rezerve care, conform legii sau conform statutului, nu pot fi repartizate şi care sunt cel puţin egale cu valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, cu echivalentul contabil al acţiunilor emise pentru aporturi altele decât în numerar;
d)societăţile comerciale care fac astfel de aporturi garantează, până la concurenţa valorii menţionate la litera (c), datoriile societăţii comerciale beneficiare acumulate în perioada dintre momentul emiterii acţiunilor pentru alte aporturi decât cele în numerar şi un an după publicarea conturilor anuale ale societăţii comerciale beneficiare pentru exerciţiul financiar în care au fost făcute aporturile în cauză. Orice transfer al acţiunilor astfel emise este interzis în această perioadă;
e)garanţia menţionată la litera (d) a fost publicată în conformitate cu alineatul (3); şi
f)societăţile comerciale care fac astfel de aporturi depun o sumă egală cu cea menţionată la litera (c) într-o rezervă care nu poate fi repartizată până la expirarea unui termen de trei ani de la publicarea conturilor anuale ale societăţii comerciale beneficiare pentru exerciţiul financiar în cursul căruia au fost făcute aporturile în cauză sau, dacă este necesar, până la o dată ulterioară la care sunt soluţionate toate pretenţiile prezentate în respectiva perioadă cu privire la garanţia menţionată la litera (d).
(5)Statele membre pot decide să nu aplice prezentul articol în cazul constituirii, prin fuziune sau prin divizare, a unei noi societăţi comerciale atunci când se întocmeşte de către unul sau mai mulţi experţi independenţi un raport privind proiectul de fuziune sau de divizare.
Atunci când statele membre decid să aplice prezentul articol în cazurile menţionate la primul paragraf, acestea pot să prevadă ca raportul întocmit în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol şi raportul întocmit de unul sau mai mulţi experţi independenţi privind proiectul de fuziune sau de divizare să poată fi întocmite de acelaşi expert sau experţi.
Art. 50: Derogări de la cerinţa raportului întocmit de expert
(1)Statele membre pot decide să nu aplice articolul 49 alineatele (1), (2) şi (3) din prezenta directivă atunci când, prin decizia organului administrativ sau de conducere, valorile mobiliare în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 44 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (1) sau instrumentele pieţei monetare în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 17 din acea directivă reprezintă un aport care nu este în numerar, iar aceste valori sau instrumente sunt evaluate la preţul mediu ponderat la care au fost tranzacţionate în cadrul uneia sau mai multor pieţe reglementate în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 21 din directiva menţionată anterior pe o perioadă cu o durată suficientă, determinată de legislaţia internă, precedând data efectivă a aportului care nu este în numerar.
(1)Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).
Cu toate acestea, în cazul în care acest preţ a fost afectat de circumstanţe excepţionale care ar putea modifica în mod semnificativ valoarea activului la data efectivă a aportului său, inclusiv situaţiile în care piaţa acestor valori mobiliare sau a acestor instrumente ale pieţei monetare nu mai este lichidă, are loc o reevaluare la iniţiativa şi sub responsabilitatea organului administrativ sau de conducere.
În scopul realizării unei astfel de reevaluări se aplică articolul 49 alineatele (1), (2) şi (3).
(2)Statele membre pot decide să nu aplice articolul 49 alineatele (1), (2) şi (3) atunci când, prin decizia organului administrativ sau de conducere, aportul care nu este în numerar este alcătuit din active, altele decât valorile mobiliare sau instrumentele pieţei monetare menţionate la alineatul (1) al prezentului articol, şi care au făcut deja obiectul unei evaluări a valorii juste de către un expert independent recunoscut şi atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)valoarea justă este determinată la o dată care nu poate preceda cu mai mult de sase luni aducerea efectivă a aportului; şi
b)evaluarea a fost realizată în conformitate cu standardele şi principiile de evaluare general recunoscute în statele membre pentru tipul de activ care constituie aportul.
În cazul unor circumstanţe noi care ar putea modifica în mod semnificativ valoarea justă a activului la data efectivă a aportului, are loc o reevaluare la iniţiativa şi sub responsabilitatea organului administrativ sau de conducere.
În scopul realizării reevaluării menţionate la al doilea paragraf, se aplică articolul 49 alineatele (1), (2) şi (3).
În absenţa unei asemenea reevaluări, unul sau mai mulţi acţionari care deţin un procentaj total de minimum 5 % din capitalul subscris al societăţii comerciale la data luării deciziei de majorare a capitalului pot cere o evaluare de către un expert independent, caz în care se aplică articolul 49 alineatele (1), (2) şi (3).
Acţionarul sau acţionarii pot face această cerere până la data efectivă a aportului, cu condiţia ca, la data cererii, acţionarul sau acţionarii în cauză încă să deţină un procentaj total de minimum 5 % din capitalul subscris al societăţii comerciale, la fel ca la data luării deciziei de majorare a capitalului.
(3)Statele membre pot decide să nu aplice articolul 49 alineatele (1), (2) şi (3) atunci când, la decizia organului administrativ sau de conducere, aportul care nu este în numerar este alcătuit din active, altele decât valorile mobiliare sau instrumentele pieţei monetare menţionate la alineatul (1) al prezentului articol, a căror justă valoare derivă din valoarea fiecărui element al activului, din conturi legale ale exerciţiului financiar precedent, cu condiţia ca aceste conturi legale să fi făcut obiectul unui audit în conformitate cu Directiva 2006/43/CE.
Paragrafele de la al doilea la al cincilea ale alineatului (2) de la prezentul articol se aplică mutatis mutandis.
Art. 51: Lipsa raportului întocmit de expert pentru aportul care nu este în numerar
(1)Atunci când aportul care nu este în numerar, menţionat la articolul 50, se efectuează fără a recurge la raportul unor experţi, aşa cum este menţionat la articolul 49 alineatele (1), (2) şi (3), în afară de cerinţele prevăzute la articolul 4 litera (h) şi în termen de o lună de la data efectivă a aportului, se face publică o declaraţie care conţine următoarele elemente:
a)o descriere a aportului care nu este în numerar în cauză;
b)valoarea sa, sursa evaluării respective şi, după caz, metoda de evaluare;
c)o declaraţie care să precizeze dacă valorile obţinute corespund cel puţin numărului, valorii nominale sau, în absenţa unei valori nominale, valorii nominale contabile şi, după caz, a primei de emisie a acţiunilor care trebuie emise în schimbul acestui aport;
d)o declaraţie potrivit căreia nu a intervenit nicio circumstanţă nouă care ar putea influenţa evaluarea iniţială.
Publicitatea unei astfel de declaraţii este asigurată potrivit modalităţilor prevăzute de legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16.
(2)Atunci când se propune să se efectueze un aport care nu este în numerar fără a recurge la raportul unor experţi, menţionat la articolul 49 alineatele (1), (2) şi (3), în cadrul unei majorări a capitalului propusă spre realizare în temeiul articolului 68 alineatul (2), se face public un anunţ care conţine data la care a fost luată decizia de majorare a capitalului şi informaţiile enumerate la alineatul (1) al prezentului articol, publicitatea acestuia realizându-se potrivit modalităţilor prevăzute de legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16, înainte de aducerea efectivă a activelor ca aport care nu este în numerar. În acest caz, declaraţia prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol se rezumă la declaraţia potrivit căreia nu a survenit nicio circumstanţă nouă din momentul în care anunţul menţionat anterior a fost făcut public.
(3)Fiecare stat membru va oferi garanţii adecvate pentru a asigura respectarea procedurii prevăzute de articolul 50 şi de prezentul articol, atunci când un aport care nu este în numerar se efectuează fără a recurge la raportul unor experţi menţionat la articolul 49 alineatele (1), (2) şi (3).
Art. 52: Achiziţionări substanţiale realizate după constituire sau după autorizarea societăţii comerciale de a desfăşura activităţi
(1)Dacă, înainte de expirarea termenului stabilit prin legislaţia internă, de cel puţin doi ani de la constituirea sau de la autorizarea începerii activităţii societăţii comerciale, societatea comercială achiziţionează orice element de activ de la o persoană sau societate comercială menţionată la articolul 4 litera (i) în schimbul a cel puţin o zecime din capitalul subscris, achiziţia este examinată şi detaliile cu privire la achiziţie sunt publicate în conformitate cu articolul 49 alineatele (1), (2) şi (3), iar achiziţia face obiectul aprobării adunării generale.
Articolele 50 şi 51 se aplică mutatis mutandis.
Statele membre pot, de asemenea, să dispună aplicarea respectivelor dispoziţii în cazul în care activele aparţin unui acţionar sau oricărei alte persoane.
(2)Alineatul (1) nu se aplică pentru achiziţiile efectuate în cadrul operaţiunilor curente ale societăţii comerciale, pentru achiziţiile efectuate la iniţiativa sau sub supravegherea unei autorităţi administrative sau judiciare, sau pentru achiziţiile realizate la bursă.
Art. 53: Obligaţia acţionarilor de a vărsa contribuţiile datorate
Sub rezerva dispoziţiilor privind reducerea capitalului subscris, acţionarii nu pot fi scutiţi de obligaţia de a vărsa contribuţiile datorate.
Art. 54: Garanţii în cazul transformării
Până la coordonarea ulterioară a legislaţiilor interne, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a impune cel puţin garanţiile prevăzute la articolele 3-6 şi articolele 45-53 în cazul transformării unei alte forme de societate comercială într-o societate comercială pe acţiuni.
Art. 55: Procedura de modificare a statutului sau a actului constitutiv
Articolele 3-6 şi articolele 45-53 nu aduc atingere dispoziţiilor prevăzute de statele membre privind competenţa şi procedura de modificare a statutului sau a actului constitutiv.
Art. 56: Norme generale privind distribuirea
(1)Cu excepţia cazurilor de reducere a capitalului subscris, nu se poate realiza nici o distribuire către acţionari dacă, la data încheierii ultimului exerciţiu financiar, activul net rezultat din conturile anuale ale societăţii comerciale este sau, după o astfel de distribuire, ar scădea sub cuantumul capitalului subscris plus rezervele care nu pot fi distribuite conform legii sau statutului societăţii comerciale.
(2)Dacă partea nevărsată a capitalului subscris nu este inclusă în activul din bilanţ, cuantumul respectiv se deduce din cuantumul capitalului subscris menţionat la alineatul (1).
(3)Cuantumul distribuirii către acţionari nu poate depăşi cuantumul profiturilor de la sfârşitul ultimului exerciţiu financiar plus eventualele profituri reportate şi sume retrase din rezerve disponibile în acest scop, minus orice pierderi reportate şi sume depuse în rezerve în conformitate cu legea sau statutul.
(4)Noţiunea de "distribuire" utilizată la alineatele (1) şi (3) include, în special, plata dividendelor şi a dobânzilor pentru acţiuni.
(5)Dacă legislaţia statului membru permite plata de avansuri din dividende, se aplică cel puţin următoarele condiţii:
a)se elaborează o situaţie contabilă interimară care să arate că fondurile disponibile pentru distribuire sunt suficiente;
b)cuantumul de repartizat nu poate depăşi profiturile totale obţinute de la sfârşitul ultimului exerciţiu financiar pentru care s-au întocmit conturile anuale, plus eventualele profituri reportate şi sume retrase din rezerve disponibile în acest scop, minus orice pierderi reportate şi sume depuse în rezerve în conformitate cu cerinţele legale sau statutare.
(6)Alineatele (1)-(5) nu aduc atingere dispoziţiilor statelor membre privind majorarea capitalului subscris prin capitalizarea rezervelor.
(7)Legislaţia statului membru poate să prevadă derogări de la alineatul (1) în cazul societăţilor de investiţii cu capital fix.
În sensul prezentului alineat, expresia "societate de investiţii cu capital fix" înseamnă numai societăţile comerciale:
a)al căror obiect exclusiv de activitate îl constituie plasarea fondurilor lor în diverse titluri şi acţiuni, terenuri sau alte active cu singurul scop de a repartiza riscurile de investiţii şi de a le acorda acţionarilor lor beneficiile rezultate din gestionarea activelor lor;
b)care oferă acţiunile proprii spre subscripţie publică.
Dacă fac uz de această opţiune, legislaţiile statelor membre:
(a)impun acestor societăţi comerciale să includă expresia "societate de investiţii" în toate documentele menţionate la articolul 26;
(b)nu permit unei astfel de societăţi comerciale al cărei activ net scade sub cuantumul specificat la alineatul (1) să facă distribuiri către acţionari dacă la data încheierii ultimului exerciţiu financiar activul total al societăţii comerciale rezultat din conturile anuale este sau, după o astfel de distribuire, ajunge sub o dată şi jumătate din cuantumul obligaţiilor totale către creditori rezultate din conturile anuale; şi
(c)impun oricărei astfel de societăţi comerciale care efectuează o distribuire când activul său net este sub cuantumul menţionat la alineatul (1) să includă în conturile sale anuale o notă în acest sens.
Art. 57: Restituirea distribuirii realizate ilegal
Orice distribuire care contravine articolului 56 trebuie restituită de acţionarii care au primit-o, dacă societatea comercială dovedeşte că acţionarii în cauză aveau sau, în împrejurările date, nu puteau să nu aibă cunoştinţă de neregulile privind repartizarea efectuată în favoarea lor.
Art. 58: Pierderi semnificative de capital subscris
(1)În cazul unei pierderi semnificative de capital subscris, trebuie convocată o adunare generală a acţionarilor în termenul prevăzut de legislaţia statului membru în cauză, pentru a analiza dacă societatea comercială ar trebui dizolvată sau dacă ar trebui adoptate alte măsuri.
(2)Cuantumul unei pierderi considerate semnificative în înţelesul alineatului (1) nu poate fi stabilit prin legislaţiile statelor membre la o valoare mai mare de jumătate din capitalul subscris.
Art. 59: Interdicţia subscrierii propriilor acţiuni
(1)Societatea comercială nu poate subscrie propriile acţiuni.
(2)Dacă acţiunile unei societăţi comerciale sunt subscrise de o persoană acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii comerciale în cauză, se consideră că subscriitorul a subscris acţiunile în contul propriu.
(3)Persoanele sau societăţile comerciale menţionate la articolul 4 litera (i) sau, în cazul unei majorări a capitalului subscris, membrii organului de administrare sau conducere, sunt obligaţi să achite contravaloarea acţiunilor subscrise prin nerespectarea prezentului articol.
Cu toate acestea, legislaţia statului membru poate să prevadă că orice persoană interesată poate fi liberată de această obligaţie, dacă dovedeşte că nu îi poate fi imputată personal nicio greşeală.
Art. 60: Achiziţionarea propriilor acţiuni
(1)Fără a duce atingere principiului egalităţii de tratament a tuturor acţionarilor care se găsesc în aceeaşi situaţie şi Regulamentului (UE) nr. 596/2014, statele membre pot permite unei societăţi comerciale să achiziţioneze propriile acţiuni, fie ea însăşi, fie prin intermediul unei persoane care acţionează în nume propriu dar în contul acestei societăţi comerciale. În măsura în care aceste achiziţii sunt permise, statele membre le vor aplica următoarele condiţii:
a)autorizaţia de achiziţie se acordă de către adunarea generală, care fixează condiţiile achiziţiilor avute în vedere şi, în special, numărul maxim de acţiuni care trebuie cumpărate, durata pentru care se acordă autorizaţia, durata maximă fiind stabilită de legislaţia internă, fără însă a putea depăşi cinci ani şi, în cazul achiziţiei cu titlu oneros, contravaloarea maximă şi minimă. Membrii organelor administrative sau de conducere se asigură că, la momentul efectuării oricărei achiziţii autorizate, sunt respectate condiţiile prevăzute la literele (b) şi (c);
b)achiziţiile, inclusiv acţiunile pe care societatea comercială le-a achiziţionat anterior şi pe care le deţine în portofoliu, precum şi acţiunile achiziţionate de o persoană care acţionează în nume propriu dar în contul societăţii comerciale, nu pot avea ca efect reducerea activului net sub nivelul cuantumului menţionat la articolul 56 alineatele (1) şi (2); şi
c)numai acţiunile achitate integral pot fi incluse în tranzacţie.
În plus, statele membre pot aplica, pentru achiziţiile în înţelesul primului paragraf, următoarelor condiţii:
(a)valoarea nominală sau, în absenţa acesteia, echivalentul contabil al acţiunilor achiziţionate, inclusiv acţiunile pe care societatea comercială le-a achiziţionat anterior şi pe care le deţine în portofoliu, precum şi acţiunile achiziţionate de o persoană care acţionează în nume propriu dar în contul societăţii comerciale, să nu poată depăşi o limită determinată de statele membre; această limită nu poate fi mai mică de 10 % din capitalul subscris;
(b)autorizaţia acordată societăţii comerciale pentru a achiziţiona acţiunile proprii în înţelesul primului paragraf, numărul maxim de acţiuni care pot fi achiziţionate, perioada pentru care se acordă autorizaţia şi contravaloarea maximă sau minimă să figureze în statutul sau în actul constitutiv al societăţii comerciale;
(c)societatea comercială să respecte cerinţele corespunzătoare cu privire la notificări şi rapoarte;
(d)anumitor societăţi comerciale, desemnate de statele membre, să li se poată solicita anularea acţiunilor achiziţionate, cu condiţia ca o sumă egală cu valoarea nominală a acţiunilor anulate să fie inclusă într-o rezervă care, cu excepţia unei reduceri a capitalului subscris, să nu poată fi distribuită acţionarilor; această rezervă nu poate fi utilizată decât pentru majorarea capitalului subscris prin capitalizarea rezervelor;
(e)achiziţia să nu compromită satisfacerea creanţelor creditorilor.
(2)Legislaţia unui stat membru poate să prevadă derogări de la alineatul (1) litera (a) prima teză, dacă achiziţionarea de către societatea comercială a propriilor acţiuni este necesară pentru a evita ca societatea comercială să sufere prejudicii iminente şi semnificative. În acest caz, următoarea adunare generală trebuie să fie informată de către organul de administrare sau conducere cu privire la motivele sau natura achiziţiei efectuate, numărul şi valoarea nominală sau, în absenţa unei valori nominale, echivalentul contabil al acţiunilor achiziţionate, proporţia din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă şi contravaloarea acestor acţiuni.
(3)Statele membre pot să nu aplice alineatul (1) litera (a) prima teză pentru acţiunile achiziţionate chiar de către societatea comercială sau de către o persoană acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii comerciale, pentru a fi repartizate angajaţilor societăţii comerciale sau angajaţilor unei societăţi comerciale asociate. Acţiunile în cauză trebuie repartizate în termen de 12 luni de la achiziţionare.
Art. 61: Excepţii privind normele de achiziţionarea a propriilor acţiuni
(1)Statele membre pot să nu aplice articolul 60 pentru:
a)acţiunile achiziţionate prin punerea în aplicare a unei decizii de reducere a capitalului sau în împrejurările menţionate la articolul 82;
b)acţiunile achiziţionate ca urmare a unui transfer universal de active;
c)acţiunile integral achitate, achiziţionate cu titlu gratuit sau achiziţionate de către bănci sau alte instituţii financiare cu titlul de comision de achiziţie;
d)acţiunile achiziţionate în temeiul unei obligaţii legale sau care rezultă dintr-o hotărâre judecătorească de protejare a acţionarilor minoritari în cazul, în special, al unei fuziuni, al unei modificări a obiectului de activitate şi a formei juridice, al unui transfer în străinătate al sediului social sau în cazul introducerii unor restricţii privind transferul de acţiuni;
e)acţiunile achiziţionate de la un acţionar în cazul în care nu au fost achitate;
f)acţiunile achiziţionate pentru despăgubirea acţionarilor minoritari la societăţi comerciale asociate;
g)acţiunile integral achitate, achiziţionate în cadrul unei vânzări impuse printr-o hotărâre judecătorească pentru plata unei creanţe datorate societăţii comerciale de către proprietarul acţiunilor; şi
h)acţiunile integral achitate, emise de o societate de investiţii cu capital fix, definită la articolul 56 alineatul (7) al doilea paragraf, şi achiziţionate la cererea investitorului de societatea comercială în cauză sau de o societate comercială asociată. Se aplică articolul 56 alineatul (7) al treilea paragraf litera (a). Astfel de achiziţii nu trebuie să conducă la reducerea activului net sub cuantumul capitalului subscris plus eventualele rezerve a căror distribuire este interzisă de lege.
(2)Cu toate acestea, acţiunile achiziţionate în cazurile menţionate la alineatul (1) literele (b)-(g) trebuie înstrăinate în termen de maximum trei ani de la achiziţionare, cu excepţia cazului în care valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, echivalentul contabil al acţiunilor achiziţionate, inclusiv acţiunile pe care societatea comercială le-a achiziţionat prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii comerciale, nu depăşeşte 10 % din capitalul subscris.
(3)Dacă acţiunile nu sunt înstrăinate în termenul prevăzut la alineatul (2), ele trebuie anulate. Legislaţia statului membru poate să condiţioneze această anulare de reducerea corespunzătoare a capitalului subscris. O astfel de reducere trebuie prevăzută în cazul în care achiziţionarea acţiunilor care urmează a fi anulate conduce la reducerea activului net sub cuantumul stabilit în articolul 56 alineatele (1) şi (2).
Art. 62: Efectele achiziţionării ilegale a propriilor acţiuni
Acţiunile achiziţionate prin încălcarea articolelor 60 şi 61 trebuie înstrăinate în termen de un an de la achiziţionare. Dacă ele nu sunt înstrăinate în termenul prevăzut, se aplică articolul 61 alineatul (3).
Art. 63: Deţinerea propriilor acţiuni şi întocmirea raportului anual în cazul achiziţionării propriilor acţiuni
(1)Dacă legislaţia statului membru permite unei societăţi comerciale să-şi achiziţioneze propriile acţiuni, fie direct, fie prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii comerciale, deţinerea acţiunilor în cauză respectă în orice moment cel puţin următoarelor condiţii:
a)printre drepturile asociate acţiunilor în cauză, dreptul de vot conferit de acţiunile deţinute de societatea comercială trebuie să se suspende în orice situaţie;
b)dacă acţiunile sunt incluse în activul bilanţului, în pasivul bilanţului se prevede o rezervă de valoare egală, care nu poate fi distribuită.
(2)Dacă legislaţia statului membru permite unei societăţi comerciale să-şi achiziţioneze propriile acţiuni, fie direct, fie prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii comerciale, aceasta va impune ca raportul anual să menţioneze cel puţin următoarele:
a)motivele achiziţiilor efectuate în cursul exerciţiului financiar;
b)numărul şi valoarea nominală sau, în absenţa acesteia, echivalentul contabil al acţiunilor achiziţionate şi înstrăinate în cursul exerciţiului financiar şi proporţia pe care o reprezintă acestea în cadrul capitalului subscris;
c)în cazul achiziţiei şi înstrăinării cu titlu oneros, contravaloarea acţiunilor;
d)numărul şi valoarea sau, în absenţa acesteia, echivalentul contabil al tuturor acţiunilor achiziţionate şi deţinute de societatea comercială şi proporţia pe care o reprezintă acestea în cadrul capitalului subscris.
Art. 64: Asistenţă financiară în vederea achiziţionării acţiunilor proprii de către un terţ
(1)Atunci când statele membre permit unei societăţi comerciale ca, direct sau indirect, să avanseze fonduri, să acorde împrumuturi sau să ofere garanţii în vederea achiziţionării acţiunilor proprii de către un terţ, astfel de tranzacţii respectă condiţiile enunţate la alineatele (2)-(5).
(2)Tranzacţiile au loc sub responsabilitatea organului administrativ sau de conducere în condiţii corecte de piaţă, în special în ceea ce priveşte dobânda primită de societatea comercială şi garanţiile oferite societăţii comerciale pentru împrumuturile şi avansurile menţionate la alineatul (1).
Situaţia financiară a terţului sau, în cazul tranzacţiilor care implică mai multe ţări, a fiecărei părţi implicate trebuie analizată în mod corespunzător.
(3)Organul administrativ sau de conducere transmite tranzacţiile, spre aprobare prealabilă, adunării generale, care hotărăşte în conformitate cu regulile cvorumului şi majorităţii stabilite la articolul 83.
Organul administrativ sau de conducere prezintă adunării generale un raport scris indicând:
a)motivele tranzacţiei;
b)interesul pe care tranzacţia îl prezintă pentru societatea comercială;
c)condiţiile în care se efectuează tranzacţia;
d)riscurile pe care le presupune pentru lichiditatea şi solvabilitatea societăţii comerciale; şi
e)preţul la care se consideră că terţul va achiziţiona acţiunile.
Raportul respectiv va fi comunicat registrului în scopul asigurării publicităţii în conformitate cu articolul 16.
(4)Ajutorul financiar total acordat terţilor nu poate avea ca rezultat reducerea activului net al societăţii comerciale sub cuantumul menţionat la articolul 56 alineatele (1) şi (2), luând în considerare, de asemenea, orice reducere a activului net care ar fi putut apărea ca urmare a achiziţiei, de către societatea comercială sau în contul acesteia, a propriilor acţiuni în conformitate cu articolul 60 alineatul (1).
Societatea comercială înscrie în pasivul bilanţului o rezervă, care nu poate fi distribuită, de un cuantum corespunzător ajutorului financiar total.
(5)Atunci când un terţ achiziţionează, cu ajutorul financiar al unei societăţi comerciale, acţiunile proprii ale societăţii comerciale în sensul articolului 60 alineatul (1) sau subscrie acţiunile emise în cadrul unei majorări a capitalului subscris, această achiziţie sau subscriere se efectuează la un preţ corect.
(6)Alineatele (1)-(5) nu se aplică tranzacţiilor efectuate în cadrul operaţiunilor curente ale băncilor şi ale altor instituţii financiare, nici tranzacţiilor efectuate în vederea achiziţionării de acţiuni de către sau pentru salariaţii societăţii comerciale sau ai unei societăţi comerciale asociate.
Cu toate acestea, tranzacţiile menţionate nu pot avea ca efect reducerea activului net sub cuantumul menţionat la articolul 56 alineatul (1).
(7)Alineatele (1)-(5) nu se aplică operaţiunilor efectuate în vederea achiziţionării de acţiuni în conformitate cu articolul 61 alineatul (1) litera (h).
Art. 65: Garanţii suplimentare în cazul tranzacţiilor făcute de o parte afiliată
Atunci când membrii organului administrativ sau de conducere al societăţii comerciale parte la o tranzacţie menţionată la articolul 64 alineatul (1) din prezenta directivă sau ai organului administrativ sau de conducere al unei întreprinderi-mamă în sensul articolului 22 din Directiva 2013/34/UE sau această întreprindere-mamă însăşi sau particulari care acţionează în nume propriu dar în contul membrilor acestor organe sau în contul acestei întreprinderi sunt părţi la o astfel de tranzacţie, statele membre trebuie să se asigure, prin garanţii adecvate, că o astfel de tranzacţie nu contravine intereselor societăţii comerciale.
Art. 66: Luarea în gaj a propriilor acţiuni de către societatea comercială
(1)Luarea în gaj a propriilor acţiuni de către societatea comercială, fie direct, fie prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii comerciale, este considerată ca o achiziţie în înţelesul articolului 60, al articolului 61 alineatul (1) şi al articolelor 63 şi 64.
(2)Statele membre pot să nu aplice alineatul (1) operaţiunilor curente ale băncilor sau ale altor instituţii financiare.
Art. 67: Subscrierea, achiziţionarea sau deţinerea de acţiuni ale societăţii comerciale pe acţiuni de către altă societate comercială la care societatea comercială pe acţiuni dispune direct sau indirect de majoritatea drepturilor de vot sau asupra căreia poate exercita direct sau indirect o influenţă dominantă
(1)Subscrierea, achiziţionarea sau deţinerea de acţiuni ale societăţii comerciale pe acţiuni de către altă societate comercială din cele enumerate în anexa II la care societatea comercială pe acţiuni dispune direct sau indirect de majoritatea drepturilor de vot sau asupra căreia poate exercita direct sau indirect o influenţă dominantă sunt considerate ca fiind efectuate de însăşi societatea comercială pe acţiuni.
Primul paragraf se aplică, de asemenea, atunci când cealaltă societate comercială se află sub incidenţa legislaţiei unei ţări terţe şi are o formă juridică comparabilă cu cele enumerate în anexa II.
Cu toate acestea, atunci când societatea comercială pe acţiuni deţine indirect majoritatea drepturilor de vot sau poate exercita indirect o influenţă dominantă, statele membre pot să nu aplice primul şi al doilea paragraf, dacă prevăd suspendarea drepturilor de vot aferente acţiunilor societăţii comerciale pe acţiuni deţinute de cealaltă societate comercială.
(2)În absenţa coordonării dispoziţiilor de drept intern privind grupurile, statele membre pot:
a)să definească cazurile în care se consideră că o societate comercială pe acţiuni este în măsură să exercite o influenţă dominantă asupra unei alte societăţi comerciale; dacă un stat membru exercită această opţiune, dreptul său intern prevede, în orice caz, că poate fi exercitată o influenţă dominantă dacă o societate comercială pe acţiuni:
(i)are dreptul să numească sau să demită majoritatea membrilor organului administrativ, de conducere sau de supraveghere şi, în acelaşi timp, este acţionar sau asociat al altei societăţi comerciale; sau
(ii)este acţionar sau asociat al altei societăţi comerciale şi are control unic asupra majorităţii drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor săi în baza unui contract încheiat cu ceilalţi acţionari sau asociai ai societăţii comerciale în cauză.
Statele membre nu sunt obligate să prevadă dispoziţii pentru alte cazuri decât cele prevăzute la primul paragraf punctele (i) şi (ii);
b)să definească cazurile în care o societate comercială pe acţiuni este considerată ca deţinând indirect drepturile de vot sau fiind indirect în măsură să exercite o influenţă dominantă;
c)să precizeze împrejurările în care o societate comercială pe acţiuni este considerată ca deţinând drepturile de vot.
(3)Statele membre pot să nu aplice primul şi al doilea paragraf ale alineatului (1) atunci când subscrierea, achiziţia sau deţinerea este efectuată în numele unei alte persoane decât persoana care subscrie, achiziţionează sau deţine acţiuni, care nu este nici societatea comercială pe acţiuni menţionată la alineatul (1), nici altă societate comercială la care societatea comercială pe acţiuni deţine, direct sau indirect, majoritatea drepturilor de vot sau la care poate exercita o influenţă dominantă, direct sau indirect.
(4)Statele membre pot să nu aplice primul şi al doilea paragraf ale alineatului (1) atunci când subscrierea, achiziţia sau deţinerea este efectuată de altă societate comercială în calitatea sa şi în contextul activităţii sale ca agent profesionist de titluri de valoare, cu condiţia ca aceasta să fie membru al unei burse de valori situate sau operând într-un stat membru sau să fie aprobată sau supervizată de o autoritate a statului membru cu competenţe în supravegherea agenţilor profesionişti de titluri de valoare, care, în înţelesul prezentei directive, pot să includă instituii de credit.
(5)Statele membre pot să nu aplice primul şi al doilea paragraf ale alineatului (1), atunci când acţiunile deţinute la o societate comercială pe acţiuni de altă societate comercială au fost achiziţionate înainte de stabilirea raporturilor dintre cele două societăţi comerciale în conformitate cu criteriile menţionate la alineatul (1).
Cu toate acestea, drepturile de vot aferente acelor acţiuni sunt suspendate şi acţiunile sunt luate în considerare când se determină dacă este îndeplinită condiţia prevăzută la articolul 60 alineatul (1) litera (b).
(6)Statele membre pot să nu aplice articolul 61 alineatele (2) sau (3) sau articolul 62 atunci când acţiunile unei societăţi comerciale pe acţiuni sunt achiziţionate de o altă societate comercială, cu condiţia ca acestea să asigure următoarele:
a)suspendarea drepturilor de vot aferente acţiunilor societăţii comerciale pe acţiuni deţinute de cealaltă societate comercială; şi
b)obligarea membrilor organelor administrative sau de conducere ale societăţii comerciale pe acţiuni să răscumpere de la cealaltă societate comercială acţiunile prevăzute la articolul 61 alineatele (2) şi (3) şi la articolul 62 la preţul la care cealaltă societate comercială le-a achiziţionat; această sancţiune nu este aplicabilă atunci când membrii organelor administrative şi de conducere ale societăţii comerciale pe acţiuni demonstrează că acea societate comercială nu a avut niciun rol în subscrierea sau achiziţionarea acţiunilor respective.
Art. 68: Hotărârea adunării generale privind majorarea de capital
(1)Orice majorare de capital trebuie să fie hotărâtă de adunarea generală. Atât hotărârea în cauză, cât şi majorarea capitalului subscris sunt publicate sub forma prevăzută de legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16.
(2)Cu toate acestea, statutul, actul constitutiv sau adunarea generală, ale cărei hotărâri urmează a fi publicate în conformitate cu dispoziţiile alineatului (1), pot să autorizeze o majorare a capitalului subscris până la un cuantum maxim stabilit ţinând cont de valoarea maximă prevăzută prin lege. Dacă este cazul, majorarea capitalului subscris poate fi decisă, în limitele cuantumului stabilit, de către organul societăţii comerciale abilitat în acest sens. Organul în cauză poate fi abilitat în această privinţă pentru un termen de maximum cinci ani, termen care poate fi reînnoit o dată sau de mai multe ori de către adunarea generală, de fiecare dată pentru maximum cinci ani.
(3)Dacă există mai multe categorii de acţiuni, hotărârea adunării generale privind majorarea de capital menţionată la alineatul (1) sau aprobarea de a majora capitalul menţionată la alineatul (2) face obiectul unui vot separat cel puţin pentru fiecare categorie de acţionari ale căror drepturi sunt afectate de operaţiunea în cauză.
(4)Prezentul articol se aplică emisiunilor de orice titluri care pot fi convertite în acţiuni sau conferă dreptul de subscriere de acţiuni, dar nu şi conversiei unor astfel de titluri sau exercitării dreptului de subscriere.
Art. 69: Achitarea acţiunilor emise în schimbul unor aporturi
Acţiunile emise în schimbul unor aporturi, în cursul unei majorări a capitalului subscris, trebuie achitate în proporţie de cel puţin 25 % din valoarea lor nominală sau, în absenţa unei valori nominale, din echivalentul lor contabil. Dacă este prevăzută o primă de emisiune, aceasta trebuie achitată integral.
Art. 70: Acţiuni emise pentru alte aporturi decât cele în numerar
(1)Acţiunile emise pentru alte aporturi decât cele în numerar ca efect al unei majorări a capitalului subscris trebuie achitate integral în termen de cinci ani de la decizia de majorare a capitalului subscris.
(2)Aporturile menţionate la alineatul (1) fac obiectul unui raport întocmit, înainte de majorarea de capital, de către unul sau mai mulţi experţi independenţi faţă de societatea comercială, desemnaţi sau aprobaţi de către o autoritate administrativă sau judecătorească. Experţii în cauză pot fi persoane fizice sau juridice sau societăţi comerciale, în conformitate cu legislaţia statelor membre.
Se aplică articolul 49 alineatele (2) şi (3) şi articolele 50 şi 51.
(3)Statele membre pot decide să nu aplice alineatul (2) în cazul unei majorări de capital subscris efectuate pentru realizarea unei fuziuni, a unei divizări sau a unei oferte publice de achiziţionare sau schimb de acţiuni şi pentru plata în numerar a acţionarilor societăţii comerciale care este absorbită sau divizată, ori care face obiectul unei oferte publice de achiziţionare sau schimb de acţiuni.
Cu toate acestea, în cazul unei fuziuni sau al unei divizări, statele membre aplică dispoziţiile de la primul paragraf numai dacă se întocmeşte de către unul sau mai mulţi experţi independenţi un raport privind proiectul de fuziune sau de divizare.
Atunci când statele membre decid să aplice alineatul (2) în cazul unei fuziuni sau al unei divizări, acestea pot să prevadă ca raportul în temeiul prezentului articol şi raportul întocmit de unul sau mai mulţi experţi independenţi privind proiectul de fuziune sau de divizare să poată fi întocmite de acelaşi expert sau de aceiaşi experţi.
(4)Statele membre pot să nu aplice alineatul (2), dacă toate acţiunile emise în cursul unei majorări a capitalului subscris sunt emise pentru alte aporturi decât cele în numerar subscrise de una sau mai multe societăţi comerciale, cu condiţia ca toţi acţionarii societăţii comerciale beneficiare să fi fost de acord să nu se întocmească raportul de expertiză şi cu condiţia îndeplinirii cerinţelor din articolul 49 alineatul (4) literele (b)-(f).
Art. 71: Cazul majorării de capital care nu este subscrisă integral
Dacă majorarea de capital nu este subscrisă integral, capitalul va fi majorat cu cuantumul subscrierilor vărsate doar în cazul în care condiţiile de emisiune prevăd această posibilitate.
Art. 72: Majorarea de capital pentru aporturi în numerar
(1)Ori de câte ori majorarea de capital are loc pentru aporturi în numerar, acţionarii trebuie să beneficieze, proporţional cu capitalul reprezentat de acţiunile deţinute de aceştia, de dreptul de preempţiune asupra acţiunilor emise.
(2)Legislaţia unui stat membru:
a)poate să nu aplice alineatul (1) acţiunilor care oferă un drept limitat de participare la distribuire în înţelesul articolului 56 şi/sau la repartizarea activelor societăţii comerciale în caz de lichidare; sau
b)în cazul în care o societate comercială având mai multe categorii de acţiuni care conferă drepturi diferite de vot sau de participare la distribuire în înţelesul articolului 56 sau la repartizarea activelor societăţii comerciale în caz de lichidare procedează la o majorare a capitalului subscris prin emisiune de acţiuni noi din doar una dintre aceste categorii, aceasta poate permite ca dreptul de preempţiune al acţionarilor din celelalte categorii să se exercite doar după exercitarea dreptului menţionat de către acţionarii din categoria căreia aparţin noile acţiuni emise.
(3)Orice ofertă de subscriere în temeiul dreptului de preempţiune şi perioada în care trebuie exercitat dreptul menţionat se publică în buletinul naţional desemnat în conformitate cu articolul 16. Cu toate acestea, legislaţia unui stat membru poate să nu prevadă respectiva obligaţie de publicare în cazul în care toate acţiunile societăţii comerciale sunt nominative. În acest caz, toţi acţionarii societăţii comerciale trebuie informaţi în scris. Dreptul de preempţiune trebuie exercitat într-un termen care nu poate fi mai scurt de 14 zile de la data publicării ofertei de subscriere sau de la data expedierii scrisorilor către acţionari.
(4)Dreptul de preempţiune nu poate fi limitat sau retras prin statut sau actul constitutiv. Cu toate acestea, adunarea generală poate decide cu privire la aceasta. Organul de administrare sau conducere trebuie să prezinte acestei adunări un raport scris motivând limitarea sau retragerea dreptului de preempţiune şi justificând preţul de emisiune propus. Adunarea generală hotărăşte în conformitate cu normele privind cvorumul şi majoritatea prevăzute la articolul 83. Hotărârea adunării se publică sub forma prevăzută de legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16.
(5)Legislaţia unui stat membru poate prevedea că statutul, actul constitutiv sau adunarea generală, hotărând în conformitate cu normele privind cvorumul şi majoritatea prevăzute la alineatul (4) din prezentul articol, pot să acorde competenţa de a limita sau retrage dreptul de preempţiune organului societăţii comerciale care este împuternicit să decidă asupra unei majorări a capitalului subscris în limitele capitalului autorizat. Competenţa respectivă nu poate fi acordată pentru un termen mai lung decât termenul prevăzut în cazul competenţei prevăzute la articolul 68 alineatul (2).
(6)Dispoziţiile alineatelor (1)-(5) se aplică pentru emisiunea tuturor titlurilor convertibile în acţiuni sau care conferă dreptul de subscriere de acţiuni, dar nu şi pentru conversia titlurilor în cauză sau exercitarea dreptului de subscriere.
(7)Dreptul de preempţiune nu este exclus în înţelesul alineatelor (4) şi (5) dacă, în conformitate cu decizia de majorare a capitalului subscris, acţiunile sunt emise la bănci şi alte instituţii financiare pentru a fi oferite acţionarilor societăţii comerciale în conformitate cu alineatele (1) şi (3).
Art. 73: Hotărârea adunării generale privind reducerea capitalului subscris
Orice reducere a capitalului subscris, cu excepţia celei hotărâte prin hotărâre judecătorească, trebuie să facă obiectul cel puţin unei hotărâri a adunării generale, care hotărăşte în conformitate cu normele privind cvorumul şi majoritatea prevăzute la articolul 83, fără a aduce atingere articolelor 79 şi 80. Decizia adunării se publică sub forma prevăzută de legislaţia statelor membre în conformitate cu articolul 16.
Notificarea de convocare a adunării generale trebuie să specifice cel puţin scopul şi modul de realizare a reducerii.
Art. 74: Reducerea capitalului subscris în cazul existenţei mai multor categorii de acţiuni
Dacă există mai multe categorii de acţiuni, hotărârea adunării generale privind o reducere a capitalului subscris face obiectul unui vot separat, cel puţin pentru fiecare categorie de acţionari ale căror drepturi sunt afectate de operaţiunea în cauză.
Art. 75: Garanţii pentru creditori în cazul reducerii capitalului subscris
(1)În cazul reducerii capitalului subscris, cel puţin creditorii ale căror creanţe sunt anterioare datei publicării deciziei de reducere au cel puţin dreptul de a obţine o garanţie pentru creanţele care nu sunt încă scadente la momentul acestei publicări. Statele membre nu pot retrage acest drept decât în cazul în care creditorul dispune de garanţii adecvate sau în cazul în care aceste garanţii nu sunt necesare luând în considerare patrimoniul societăţii comerciale.
Statele membre stabilesc condiţiile pentru exercitarea dreptului prevăzut de primul paragraf. În orice caz, statele membre se asigură că creditorii sunt autorizaţi să sesizeze autoritatea administrativă sau judiciară competentă pentru a obţine garanţiile adecvate, cu condiţia ca aceştia să poată dovedi, în mod credibil, că această reducere a capitalului subscris pune în pericol satisfacerea creanţelor lor şi că nu au obţinut garanţii adecvate din partea societăţii comerciale.
(2)De asemenea, prin legislaţiile statelor membre se prevede cel puţin că reducerea nu are efect sau că nu se pot face plăţi în beneficiul acţionarilor până când creditorii nu vor fi obţinut satisfacţie sau o instanţă nu va fi decis neonorarea solicitărilor creditorilor.
(3)Prezentul articol se aplică dacă reducerea capitalului subscris se realizează prin exonerarea totală sau parţială de la plata soldului contribuţiilor acţionarilor.
Art. 76: Excepţii de la garanţiile pentru creditori în cazul reducerii capitalului subscris
(1)În cazul unei reduceri a capitalului subscris efectuată cu scopul de a compensa pierderile suferite sau de a include anumite sume într-o rezervă, nu este necesar ca statele membre să aplice articolul 75, cu condiţia ca, după această operaţiune, cuantumul rezervei în cauză să nu depăşească 10 % din capitalul subscris redus. Exceptând cazul unei reduceri a capitalului subscris, rezerva în cauză nu poate fi distribuită acţionarilor; rezerva poate fi utilizată doar pentru compensarea pierderilor suferite sau pentru majorarea capitalului subscris prin capitalizarea rezervei în cauză, în măsura în care statele membre permit o astfel de operaţiune.
(2)În cazurile menţionate la alineatul (1), legislaţiile statelor membre trebuie să prevadă cel puţin măsurile necesare pentru a garanta că sumele derivând din reducerea capitalului social nu pot fi utilizate pentru plăţi şi distribuiri în beneficiul acţionarilor sau pentru scutirea acţionarilor de obligaţia de a-şi plăti contribuţiile.
Art. 77: Reducerea capitalului subscris şi capitalul minim
Capitalul subscris nu poate fi redus la un cuantum mai mic decât capitalul minim prevăzut în conformitate cu articolul 45.
Statele membre pot permite, totuşi, o astfel de reducere, dacă prevăd, de asemenea, că decizia de reducere a capitalului subscris poate avea efect doar atunci când capitalul subscris este majorat la un cuantum cel puţin egal cu capitalul minim prescris.
Art. 78: Amortizarea capitalului subscris fără reducere
În cazul în care prin legislaţia statului membru se permite amortizarea integrală sau parţială a capitalului subscris fără reducerea acestuia, aceasta impune cel puţin respectarea următoarelor condiţii:
(a)în cazul în care statutul sau actul constitutiv prevăd amortizarea, aceasta din urmă este decisă de adunarea generală care hotărăşte cel puţin în condiţiile normale de cvorum şi majoritate; în cazul în care statutul şi actul constitutiv nu prevăd amortizarea, aceasta din urmă este decisă de adunarea generală care hotărăşte cel puţin în condiţiile de cvorum şi majoritate prevăzute la articolul 83; decizia trebuie publicată sub forma prevăzută de legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16;
(b)doar sumele care pot fi utilizate pentru distribuire în înţelesul articolului 56 alineatele (1)-(4) pot fi utilizate pentru amortizare;
(c)acţionarii ale căror acţiuni sunt amortizate îşi menţin drepturile în societatea comercială, cu excepţia drepturilor de rambursare a investiţiilor lor şi de participare la repartizarea unui dividend iniţial pentru acţiunile neamortizate.
Art. 79: Reducerea capitalului subscris prin retragerea obligatorie de acţiuni
(1)Dacă permite societăţilor comerciale reducerea capitalului subscris prin retragerea obligatorie de acţiuni, legislaţia unui stat membru impune îndeplinirea cel puţin a următoarelor condiţiilor:
a)retragerea obligatorie trebuie să fie prevăzută sau permisă prin statut sau actul constitutiv, înainte de subscrierea acţiunilor care urmează a fi retrase;
b)dacă este autorizată doar prin statut sau actul constitutiv, retragerea obligatorie este decisă de către adunarea generală, cu excepţia cazului în care a fost unanim aprobată de către acţionarii implicaţi;
c)organul societăţii comerciale care decide retragerea obligatorie determină condiţiile şi modul de retragere, dacă acestea nu au fost stabilite prin statut sau actul constitutiv;
d)articolul 75 se aplică, cu excepţia acţiunilor integral achitate şi puse la dispoziţia societăţii comerciale cu titlu gratuit sau retrase folosind sume disponibile pentru distribuire în conformitate cu articolul 56 alineatele (1)-(4); în cazurile menţionate, o sumă egală cu valoarea nominală sau, în absenţa unei valori nominale, cu echivalentul contabil al tuturor acţiunilor retrase trebuie depusă într-o rezervă; rezerva în cauză nu poate fi distribuită acţionarilor, exceptând cazul unei reduceri a capitalului subscris; rezerva în cauză poate fi utilizată doar pentru compensarea unor pierderi suferite sau pentru majorarea capitalului subscris prin capitalizarea rezervei în cauză, cu condiţia ca statele membre să permită o astfel de operaţiune; şi
e)decizia de retragere obligatorie se publică sub forma prevăzută de legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16.
(2)Articolul 73 alineatul (1) şi articolele 74, 76 şi 83 nu se aplică cazurilor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 80: Reducerea capitalului subscris prin retragerea de acţiuni achiziţionate de către societatea comercială, direct sau prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii comerciale
(1)În cazul unei reduceri a capitalului subscris prin retragerea de acţiuni achiziţionate de către societatea comercială, direct sau prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii comerciale, retragerea este întotdeauna hotărâtă de adunarea generală.
(2)Se aplică articolul 75, cu excepţia cazurilor în care acţiunile sunt achiziţionate integral şi sunt dobândite cu titlu gratuit sau folosind sume disponibile pentru distribuire în conformitate cu articolul 56 alineatele (1)-(4); în cazurile menţionate, o sumă egală cu valoarea nominală sau, în absenţa acesteia, cu echivalentul contabil al tuturor acţiunilor retrase trebuie depusă într-o rezervă. Rezerva în cauză nu poate fi repartizată acţionarilor, exceptând cazul unei reduceri a capitalului subscris. Rezerva în cauză poate fi utilizată doar pentru compensarea unor pierderi suferite sau pentru majorarea capitalului subscris prin capitalizarea rezervei în cauză, cu condiţia ca statele membre să permită o astfel de operaţiune.
(3)Articolele 74, 76 şi 83 nu se aplică cazurilor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 81: Amortizarea sau reducerea capitalului subscris prin retragerea de acţiuni în cazul mai multor categorii de acţiuni
În cazurile care intră sub incidenţa articolului 78, a articolului 79 alineatul (1) litera (b) şi a articolului 80 alineatul (1), dacă există mai multe categorii de acţiuni, decizia adunării generale privind amortizarea capitalului subscris sau reducerea acestuia prin retragerea de acţiuni face obiectul unui vor separat, cel puţin pentru fiecare categorie de acţionari ale căror drepturi sunt afectate de operaţiunea în cauză.
Art. 82: Condiţii pentru amortizarea acţiunilor
Dacă societăţile comerciale sunt autorizate să emită acţiuni răscumpărabile, prin legislaţia unui stat membru se impune îndeplinirea cel puţin a următoarelor condiţii pentru răscumpărarea acestor acţiuni:
(a)răscumpărarea trebuie să fie permisă prin statutul sau actul constitutiv al societăţii comerciale înainte de subscrierea acţiunilor care urmează să fie răscumpărate;
(b)acţiunile trebuie să fie achitate integral;
(c)condiţiile şi modul de răscumpărare sunt stabilite prin statutul sau actul constitutiv al societăţii comerciale;
(d)răscumpărarea se poate face doar utilizând sume disponibile pentru distribuire în conformitate cu articolul 56 alineatele (1)-(4) sau sume obţinute dintr-o nouă emisiune realizată în vederea efectuării rambursării în cauză;
(e)o sumă egală cu valoarea nominală sau, în absenţa acesteia, cu echivalentul contabil al tuturor acţiunilor răscumpărate trebuie depusă într-o rezervă care nu poate fi distribuită acţionarilor, exceptând cazul unei reduceri a capitalului subscris; rezerva în cauză poate fi utilizată doar pentru majorarea capitalului subscris prin capitalizarea rezervelor;
(f)litera (e) nu se aplică dacă răscumpărarea se face cu sume obţinute dintr-o nouă emisiune realizată în vederea efectuării răscumpărării în cauză;
(g)dacă se prevede plata unei prime către acţionari ca urmare a răscumpărării, prima poate fi plătită doar din sumele disponibile pentru distribuire în conformitate cu articolul 56 alineatele (1)-(4) sau dintr-o altă rezervă decât cea menţionată la litera (e) a prezentului articol care nu poate fi distribuită acţionarilor, exceptând cazul unei reduceri a capitalului subscris; rezerva în cauză poate fi utilizată doar pentru majorarea capitalului subscris prin capitalizarea rezervelor sau pentru acoperirea costurilor menţionate în articolul 4 litera (j) sau a costurilor emisiunii de acţiuni sau obligaţiuni sau pentru plata unei prime către deţinătorii de acţiuni sau obligaţiuni răscumpărabile;
(h)notificarea răscumpărării se publică sub forma prevăzută de legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16.
Art. 83: Cerinţe de vot pentru luarea hotărârilor de către adunarea generală
Prin legislaţiile statelor membre se prevede că deciziile menţionate la articolul 72 alineatele (4) şi (5) şi la articolele 73, 74, 78 şi 81 urmează a fi adoptate cu cel puţin o majoritate de nu mai puţin de două treimi din voturile conferite de titlurile sau capitalul subscris reprezentante.
Cu toate acestea, prin legislaţiile statelor membre poate să se prevadă că este suficientă o majoritate simplă a voturilor menţionate la primul paragraf, dacă este reprezentat cel puţin jumătate din capitalul subscris.
Art. 84: Excepţii privind anumite cerinţe
(1)Statele membre pot deroga de la primul paragraf al articolului 48, de la articolul 60 alineatul (1) litera (a) prima teză, precum şi de la articolele 68, 69 şi 72 în măsura în care aceste derogări sunt necesare pentru adoptarea sau aplicarea dispoziţiilor menite să încurajeze participarea angajaţilor sau a altor categorii de persoane stabilite de legislaţia internă la capitalul întreprinderilor.
(2)Statele membre pot să nu aplice articolul 60 alineatul (1) litera (a) prima teză şi articolele 73, 74, 79, 80, 81 şi 82 pentru societăţile comerciale constituite în conformitate cu un act cu putere de lege specială, care emit atât acţiuni de capital, cât şi acţiuni pentru lucrători, cele din urmă fiind emise în favoarea colectivului angajaţilor societăţii comerciale, acesta fiind reprezentat la adunările generale ale acţionarilor prin delegaţi cu drept de vot.
(3)Statele membre se asigură că articolul 49, articolul 58 alineatul (1), articolul 68 alineatele (1), (2) şi (3), articolul 70 alineatul (2) primul paragraf, articolele 72-75, 79, 80 şi 81 din prezenta directivă nu se aplică în cazul aplicării instrumentelor, competenţelor şi mecanismelor de rezoluţie prevăzute în titlul IV din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*) sau în titlul V din Regulamentul (UE) 2021/23 al Parlamentului European şi al Consiliului (**).
(*)Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).
(**)Regulamentul (UE) 2021/23 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un cadru pentru redresarea şi rezoluţia contrapărţilor centrale şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1095/2010, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 806/2014 şi (UE) 2015/2365 şi a Directivelor 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2007/36/CE, 2014/59/UE şi (UE) 2017/1132 (JO L 022, 22.1.2021, p. 1).
(4)Statele membre derogă de la articolul 58 alineatul (1), articolul 68, articolul 72, articolul 73, şi articolul 74, articolul 79 alineatul (1) litera (b), articolul 80 alineatul (1) şi articolul 81 în măsura şi pe durata în care acest lucru este necesar pentru instituirea cadrului de restructurare preventivă prevăzut în Directiva (UE) 2019/1023 a Parlamentului European şi a Consiliului (*).
(*)Directiva (UE) 2019/1023 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iunie 2019 privind cadrele de restructurare preventivă, remiterea de datorie şi interdicţiile, precum şi măsurile de sporire a eficienţei procedurilor de restructurare, de insolvenţă şi de remitere de datorie şi de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 (Directiva privind restructurarea şi insolvenţa) (JO L 172, 26.6.2019, p. 18).
Art. 85: Egalitatea de tratament a tuturor acţionarilor aflaţi în condiţii identice
În scopul punerii în aplicare a prezentului capitol, prin actele cu putere de lege ale statelor membre se asigură egalitatea de tratament a tuturor acţionarilor aflaţi în condiţii identice.
Art. 86: Dispoziţii tranzitorii
Statele membre pot să nu aplice articolul 4 literele (g), (i), (j) şi (k) pentru societăţile comerciale existente la data intrării în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative care au fost adoptate pentru a se conforma Directivei 77/91/CEE a Consiliului (2).
(2)A doua Directivă 77/91/CEE a Consiliului din 13 decembrie 1976 de coordonare, în vederea echivalării, a garanţiilor impuse societăţilor comerciale în statele membre, în înţelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor, în ceea ce priveşte constituirea societăţilor comerciale pe acţiuni şi menţinerea şi modificarea capitalului acestora (JO L 26, 31.1.1977, p. 1).