Titlul ii - SITUAŢIA EXISTENTĂ - Plan National din 2017 de Gestionare a Deşeurilor

M.Of. 11 bis

În vigoare

Versiune de la: 5 Ianuarie 2018

TITLUL II:SITUAŢIA EXISTENTĂ

II. SITUAŢIA EXISTENTĂ

II.1 Surse de date utilizate şi metodologia de analiză

II.2 Date socio-economice

II.3. Deşeuri municipale

II.4. Deşeuri alimentare

II.5. Deşeuri de ambalaje

II.6. Deşeuri de echipamente electrice şi electronice

II.7. Deşeuri de baterii şi acumulatori

II.8. Vehicule scoase din uz

II.9. Anvelope uzate

II.10. Uleiuri uzate

II.11. Deşeuri din construcţii şi desfiinţări

II.12. Nămoluri rezultate de la epurarea apelor uzate orăşeneşti

II.13. Deşeuri cu conţinut de PCB

II.14. Deşeuri de azbest

II.15. Deşeuri medicale

II.16. Deşeuri industriale nepericuloase

II.17. Deşeuri industriale periculoase

II.18. Deşeuri din agricultură, silvicultură şi pescuit

II.19 Transferul deşeurilor

CAPITOLUL 1:II.1 Surse de date utilizate şi metodologia de analiză

- Instituţii naţionale cu rol în domeniul deşeurilor: Ministerul Mediului (MM), Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM), Garda Naţională de Mediu (GNM), Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM), Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (MDRAPFE), Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC), Ministerul Economiei (ME), Ministerul Sănătăţii (MS), Institutul Naţional de Sănătate Publică (ISP), Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR);

CAPITOLUL 2:II.2 Date socio-economice

SECŢIUNEA 1:II.2.1 Date demografice

În octombrie 2011 a avut loc Recensământul populaţiei şi locuinţelor. Rezultatele acestuia, date publicităţii în 2013, arătă o scădere a populaţiei rezidente cu 1.559.333 persoane în perioada dintre cele două recensăminte, respectiv de la 21.680.974 persoane în 2002 la 20.121.641 persoane în 2011. Aceasta înseamnă o scădere cu 7,2% pe întreaga perioadă, adică un declin mediu de 0,8% pe an. Dintre cauzele acestui declin al populaţiei, 24,8% reprezintă sporul natural negativ, iar 75,2% reprezintă migraţia internaţională.

Cele mai mari reduceri ale populaţiei stabile, de peste 15%, s-au înregistrat în judeţele Tulcea şi Neamţ. Scăderi semnificative, de peste 12%, au avut loc în cea mai mare parte a judeţelor din Moldova - Vaslui, Bacău, Vrancea - dar şi în Brăila, Galaţi, Hunedoara, Mehedinţi şi Teleorman. În Municipiul Bucureşti populaţia stabilă a scăzut cu 2,2% faţă de precedentul recensământ. Ilfovul reprezintă singurul judeţ în care s-a înregistrat o creştere semnificativă a populaţiei stabile (cu 29,5%), unul dintre motivele principale reprezentându-l migraţia populaţiei dinspre Municipiul Bucureşti înspre localităţile limitrofe acestuia din cadrul judeţului Ilfov. Şi judeţul Timiş a înregistrat o creştere faţă de 2002, dar nesemnificativă (0,3%).

Scăderea constantă a populaţiei este un fenomen de care trebuie să se ţină cont la planificarea şi dimensionarea investiţiilor, mai ales că această scădere este semnificativă (un declin mediu de 0,8% pe an). Un alt dement ce atrage costuri mai mari în ceea ce priveşte managementul deşeurilor este densitatea relativ redusă a populaţiei (83,4 loc./km², faţă de media europeană de 116,7 loc./km²), urbanizarea (în jur de 54%) şi numărul redus al persoanelor dintr-o gospodărie (2,67).

SECŢIUNEA 2:II.2.2 Date economice

Începând cu anul 2011, România a început să îşi revină după criza economică, cunoscând o creştere economică uşoară, care, după 2013 a devenit din ce în ce mai robustă. Astfel anul 2015 devine al cincilea an cu creştere economică pozitivă şi în care a fost recuperată scăderea din anii 2009 şi 2010. Creşterea s-a realizat pe seama consumului privat, pe fondul creşterii veniturilor şi a scăderii inflaţiei şi a ratei dobânzilor. După o producte agricolă puternică în anul 2013, activitatea economică s-a sprijinit, în 2014, pe o producţia industrială robustă. Investiţiile au rămas la nivel scăzut.

Ajutate de avansul recent al activităţii economice, condiţiile de pe piaţa muncii s-au îmbunătăţit, iar rata şomajului s-a diminuat până la 5,4 la sută în 2014. Rata scăzută a şomajului trebuie să fie privită în contextul scăderii continue a numărului de persoane în vârstă de muncă din cauza îmbătrânirii populaţiei şi a emigraţiei nete. În ciuda creşterii ocupării forţei de muncă, în special în sectoarele cu o mare valoare adăugată, persistă probleme structurale pe piaţa forţei de muncă. Rata ocupării forţei de muncă a crescut în ultimii ani, însă aceasta este mai mică decât media UE.

²Excluziunea socială se referă la factorii multiplii şi schimbători care au ca efect excluderea oamenilor de la participarea la interacţiunile sociale normale, practicile şi drepturile societăţii moderne. Sărăcia este unul dintre cei mai evidenţi factori de acest tip, însă excluziunea social se referă de asemenea la drepturi deservite inadecvat de locuire, educaţie, sănătate şi acces la servicii. Excluziunea socială afectează indivizi şi grupuri, în special în funcţie de mediile de rezidenţă (rural/urban) atunci când apar forme de discriminare şi segregare; excluziunea socială evidenţiază deficitele infrastructurii sociale şi riscul creării şi consolidării unei societăţi scindate, cu două feţe" (Comisia Comunităţilor Europene, 1993: 1), Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei, 2015-2020, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

Zonele rurale se confruntă cu provocări specifice, cum ar fi utilizarea deficitară a capitalului uman şi existenţa unor "insule" de sărăcie şi de excluziune socială adânc înrădăcinate. Agricultura, care este ocupaţia tipică în zonele rurale, reprezintă 29% din totalul locurilor de muncă din România, însă numai 5% din PIB. O mare parte din forţa de muncă rurală lucrează în agricultura de subzistenţă sau de semisubzistenţă, asociată cu munca informală sau cu munca familială neremunerată, cu o productivitate scăzută şi cu sărăcia. Zonele rurale se confruntă cu o multitudine de dificultăţi legate de educaţie, sănătate, incluziune socială, infrastructura de bază, diversificarea locurilor de muncă, emigraţie şi îmbătrânirea populaţiei.

Indicatorul	U.M.	Anii
Indicatorul	U.M.	2010	2011	2012	2013	2014
Rata inflaţiei (pentru leu)	%	6,09	5,79	3,33	3,98	1,07
Cursul mediu de schimb lei/euro	lei/euro	4,2099	4,2379	4,4560	4,4190	4,4446
PIB (preţuri curente)	mld. lei	552,6	557,3	596,7	637,6	667,6
Creşterea reală PIB (faţă de anul anterior)	%	(1,6)	2,3	0,6	3,4	3,0
PIB/capita	euro/pers.	6.468	6.510	6.663	7.207	7.543
Rata şomajului înregistrată	%	7,8	5,2	5,4	5,7	5,4
Câştigul salarial mediu net lunar	lei/salariat	1.391	1.444	1.507	1.579	1.697
Creşterea câştigului salarial mediu net lunar (faţă de anul anterior)	%	4,0	3,8	4,4	4,8	7,5
Creşterea reală a câştigului salarial mediu net lunar (faţă de anul anterior)	%	(1,5)	(1,9)	1,0	0,8	6,4

SECŢIUNEA 3:II.2.3 Veniturile şi cheltuielile populaţiei

În mediul rural, principala sursă a veniturilor gospodăriilor a reprezentat-o producţia agricolă, care a asigurat 36,9% din totalul veniturilor. Cea mai mare parte a acestora a fost format de contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii (28,7% din totalul veniturilor), veniturile băneşti din agricultură asigurând numai 8,2% din totalul veniturilor gospodăriilor din mediul rural. O contribuţie importantă la formarea veniturilor gospodăriilor rurale a revenit şi veniturilor salariale (30,3%) şi celor din prestaţii sociale (25,0%).

	Lei/lună şi gospodărie
	2010	2011	2012	2013	2014
ROMÂNIA	2.304,28	2.417,26	2.475,04	2.559,05	2.500,72
Regiunea NE	2.047,40	2.174,58	2.256,72	2.303,47	2.122,56
Regiunea Sud Est	2.029,69	2.178,77	2.170,37	2.206,90	2.138,82
Regiunea Sud Muntenia	2.369,21	2.337,56	2.434,89	2.431,04	2.442,60
Regiunea Sud Vest Oltenia	2.134,13	2.159,54	2.251,56	2.363,22	2.285,38
Regiunea Vest	2.344,64	2.541,90	2.733,13	2.702,69	2.587,56
Regiunea NV	2.307,85	2.511,94	2.523,17	2.609,73	2.641,90
Regiunea Centru	2.298,97	2.478,45	2.504,25	2.740,38	2.522,63
Regiunea Bucureşti - Ilfov	3.039,82	3.121,55	3.113,15	3.327,46	3.420,17

Nivelul şi structura veniturilor unei gospodării sunt determinate de numărul persoanelor aducătoare de venit, în special de numărul persoanelor ocupate şi de tipul de activitate pe care acestea o desfăşoară. Şi, evident, nivelul veniturilor gospodăriei depinde de poziţia pe care membrii săi activi o deţin în ierarhia veniturilor corespunzătoare tipului de activitate desfăşurată, adică de nivelul salariilor, al veniturilor din agricultură sau al celor realizate din activităţi neagricole independente. Aceasta determină diferenţe sensibile între veniturile categoriilor de gospodării analizate. Astfel, dacă se au în vedere veniturile medii ale gospodăriilor grupate după statutul ocupaţional al capului gospodăriei se poate constata că cele mai mari venituri (3421,0 lei lunar) le-au realizat gospodăriile de salariaţi (cu 36,8% mai mari decât cele medii pe ansamblul gospodăriilor), iar cele mai mici (1717,1 lei lunar) gospodăriile de şomeri (cu 31,3% mai mici decât cele medii). Raportul dintre veniturile medii ale celor două categorii de gospodării a fost de 2,0:1.

Nivelul pe persoană al veniturilor este puternic influenţat de numărul membrilor gospodăriei, în special de numărul copiilor aflaţi în întreţinerea gospodăriei, de raportul de dependenţă economică aferent fiecărei gospodării. Veniturile ce revin în medie pe o persoană - indicator asociat abordării veniturilor din perspectiva nivelului de trai - arată o diferenţiere a veniturilor pe categorii de gospodării într-o anumită măsură modificată faţă de cea relevată de veniturile ce revin în medie pe o gospodărie.

Conform [INS Nivel de trai 2016], analiza nivelului mediu ai veniturilor pe decile în anul 2014 evidenţiază un decalaj de 1:3,8 între veniturile medii pe o gospodărie din prima decilă (care cuprinde gospodăriile cu cele mai mici venituri pe persoană) şi veniturile medii pe o gospodărie din ultima decilă (format din gospodăriile cu veniturile cele mai mari). Raportul dintre veniturile ce revin în medie pe o persoană din gospodăriile care formează prima şi ultima decilă a fost de 1:7,6.

Decila	Venituri medii lunare		Raport faţă de decila 1		Pondere (%) în total
Decila	Lei pe o gosp.	Lei pe o pers.	Venituri medii pe o gosp.	Venituri medii pe o pers.	Gos.	Pers.	Venituri medii pe o gosp.
D 1	1,295.5	318.3	1.00	1.00	10	15.26	5.18
D 2	1,556.4	529.2	1.20	1.66	10	11.03	6.22
D 3	1,741.3	629.9	1.34	1.98	10	10.36	6.96
D 4	1,944.8	728.4	1.50	2.29	10	10.01	7.78
D 5	1,981.8	826.0	1.53	2.59	10	9.00	7.93
D 6	2,370.8	937.0	1.83	2.94	10	9.49	9.48
D 7	2,617.0	1,060.7	2.02	3.33	10	9.24	10.47
D 8	3,053.0	1,233.5	2.36	3.87	10	9.28	12.21
D 9	3,517,4	1,520,3	2.72	4.78	10	8.68	14.07
D 10	4,927.6	2,415.4	3.80	7.59	10	7.65	19.70
Total gospodăriri	2,500.7	937.7	1.93	2.95	100	100.00	100.00

În ceea ce priveşte dezvoltarea economică şi socială, România, deşi cunoaşte o creştere economică constantă, este caracterizată prin decalaje mari între zonele rurale şi zonele urbane. Acestea se reflectă şi în veniturile populaţiei. Astfel, în zonele rurale, există riscuri ridicate de sărăcie şi excluziune socială, Dezvoltarea economică şi veniturile populaţiei sunt doi din factorii cu importanţă majoră în planificarea managementului deşeurilor, fiind utilizaţi în determinarea pragului de suportabilitate al cheltuielilor aferente serviciului de salubrizare.

CAPITOLUL 3:II.3 Deşeuri municipale

SECŢIUNEA 1:II.3.1 Generarea deşeurilor municipale

În conformitate cu legislaţia în vigoare, toţi operatorii de salubritate şi ceilalţi operatori economici autorizaţi pentru colectarea anumitor tipuri de deşeuri de la populaţie, precum şi operatorii instalaţiilor de gestionare a deşeurilor raportează anual datele privind gestionarea deşeurilor agenţiilor locale pentru protecţia mediului, în baza unor chestionare stabilite la nivel naţional. Raportările se constituie în baza de date naţională privind gestionarea deşeurilor.

Tipuri de deşeuri municipal	Cantitatea de deşeuri municipale (tone/an)
Tipuri de deşeuri municipal	2010	2011	2012	2013	2014
Deşeuri menajere colectate în amestec şi separat	3.367.325	2.955.517	2.654.525	2.817.947	2.900.695
Deşeuri similare colectate în amestec şi separat	1.176.870	917.794	852.591	874.591	902.144
Deşeuri d:i grădini şi parcuri	123.514	100.700	95.223	97.204	70.134
Deşeuri din pieţe	81.773	90.024	71.270	61.330	54.170
Deşeuri stradale	343.550	294.478	313.823	391.168	340.948
Deşeuri menajere generate şi necolectate	1.250.112	857.650	1.056 687	828.564	687.985
Total deşeuri municipale generate	6.343.144	5.216.162	5.044.121	5.070.805	4.956.075

Datele de mai sus arată o scădere a cantităţii de deşeuri municipale generată în perioada 2010-2014. Astfel, cea mai dramatică scădere a fost în anul 2011, cu 18% faţă ele anul precedent, în 2012, cantitatea a mai scăzut doar cu 4%, urmând ca în 2013 să rămână aproape constantă iar în 2014 să scadă cu cca. 2%, Această continuă scădere este în contradicţie cu evoluţia PIB, care a înregistrat o creştere anuală relativ constantă, de 5-7%. Acest lucru urmează a fi dovedit în perioada următoare, când întreaga cantitate de deşeuri municipale generată va Fi colectată, iar cantităţile gestionate vor fi în întregime cântărite.

SECŢIUNEA 2:II.3.2 Gestionarea deşeurilor municipale

SUBSECŢIUNEA 1:

Conform Legii nr. 101/2006, singurul responsabil cu gestionarea deşeurilor municipale este autoritatea publică locală, care poate delega operarea serviciilor de salubrizare numai operatorilor de salubrizare licenţiaţi. Deşeurile municipale colectate de la generatori (casnici şi non-casnici) sunt transportate la instalaţiile de tratare / reciclare/valorificare şi/sau la instalaţiile de eliminare. Toate aceste instalaţii sunt operate numai de operatori autorizaţi din punct de vedere al protecţiei mediului, care raportează anual autorităţilor pentru protecţia mediului datele privind cantităţile de deşeuri gestionate.

Pe lângă cele 22 de instalaţii şi platforme de compostare în funcţiune, prin proiectele SMID sunt în diverse grade de construire (unele finalizate) încă 13 instalaţii de compostare cu o capacitate totală de circa 199.500 tone/an. În plus, la nivel naţional există încă 5 instalaţii de compostare autorizate, care nu funcţionează în prezent, Capacitate totală de compostare existentă la nivel naţional este de circa 380.000 tone/an, care reprezintă circa 10% raportat la cantitatea de deşeuri biodegradabile municipale generată în anul 2014.

Pe lângă cele patru instalaţii de tratare mecano-biologică aflate în operare (Chiajna/Bucureşti şi Costineşti/Constanţa - investiţii private, respectiv Ghizela/Timiş, şi Bârcea Mare/Hunedoara investiţii realizate prin proiecte SMID), prin proiectele SMID mai sunt în curs de construire (în unele cazuri chiar au fost finalizate) încă 15 instalaţii. Astfel, la nivel naţional este asigurată o capacitate totală de tratare mecano-biologică de 1.529.000 tone/an, ceea ce reprezintă 31% din cantitatea de deşeuri municipale generată în anul 2014.

SUBSECŢIUNEA 2:Reciclare/Valorificare

Reciclarea deşeurilor de sticlă este asigurată de mai mulţi operatori economici, principalii fiind S.C. STIROM S.A. Bucureşti (35.000 tone/an), S.C. GreenGlass Recycling S.R.L. Popeşti Leordeni (110.00 tone/an) şi S.C. TC ROM GLASS S.R.L. Bucureşti (12.000 tone/an cu posibilităţi de extindere la 24.000 tone/an). S.C. STIROM S.A. Bucureşti este producător de articole de sticlă, fiind astfel reciclator final. Capacitatea de reciclare este utilizată atât pentru deşeurile proprii de producţie, cât şi pentru alte tipuri de deşeuri de sticlă preluate de terţi. Ceilalţi doi operatori realizează operaţia de tratare în vederea reciclării finale.

În ceea ce priveşte valorificarea energetică a deşeurilor, conform datelor transmise de ANPM, la nivel naţional există 7 fabrici de ciment autorizate pentru coincinerarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor municipale. Acestea aparţin CRH România, Heidelberg Cement România şi Holcim România (vezi figura de mai jos). Capacitatea totală de procesare existentă la nivelul anului 2016 este de cca. 1,1 milioane tone. Principalele tipuri de deşeuri care pot fi coincinerate sunt deşeuri municipale sortate, SRF, RDF, anvelope uzate, uleiuri, deşeuri uleioase şi deşeuri industriale periculoase şi nepericuloase.

	Anul
	2010	2011	2012	2013	2014
Deşeuri municipale generate (tone/an)	6.343.144	5.216.162	5.044.121	5.070.805	4.956.075
Deşeuri municipale tratate - total (tone/an)*	6.031.780	5.190.462	4.553.761	4.889.200	4.947.536
Valorificare (tone/an)	1.218.190	1.104.678	1.029.334	952.650	1.041.812
Reciclare materială, R2, R4 - R11 (tone/an)	161.630	173.445	165.369	215.316	256.066
Compostare, R3 (tone/an)	649.538	436.117	579.914	454.761	391.470
Coincinerare, R1 (tone/an)	20.679	46.570	88.776	97.368	132.601
Alte operaţii de valorificare, R12, R13 (tone/an)	386.342	448.546	195,275	184.206	261.675
Eliminare (tone/an)	4.813.590	4.085.784	3.524.427	3.937.551	3.905.725
Depozitare, D3-D7, D12 (tone/an)	4.812.663	4.057.034	3.425.647	3.502.513	3.557.627
Alte metode de eliminare, D13, D14, D15 (tone/an)	922	28.750	97.780	435.038	348.098
Incinerare, D10 (tone/an)	0	0	0	0	0
Rată reciclare (%)**	12,79	11,69	14,78	13,21	13,07

SECŢIUNEA 3:II.3.3 Generarea şi gestionarea deşeurilor biodegradabile municipale

SECŢIUNEA 4:II.3.4 Generarea şi gestionarea deşeurilor municipale periculoase

SECŢIUNEA 5:II.3.5 Finanţarea serviciului de salubrizare

Finanţarea prin tarif presupune o legătură contractuală directă între utilizatorul individual, fie el persoană fizică sau persoană juridică şi operatorul de colectare şi transport. Operatorul încheie cu utilizatorul un contract de prestare întocmit în conformitate cu Contractul-cadru de prestare a serviciului de salubrizare a localităţilor aprobat prin Ordinul ANRSC nr. 112/2007. Acest contract se încheie în baza contractului de delegare şi a regulamentului-cadru al serviciului. Operatorul de colectare şi transport facturează şi încasează tariful direct de la utilizatorul cu care are încheiat contractul individual de prestare a serviciului de salubrizare şi plăteşte mai departe costurile de gestionare a deşeurilor colectate (sortare, compostare, tratare mecano-biologică, depozitare), în cazul în care aceste activităţi sunt realizate de către alţi operatori. Pentru fiecare activitate a serviciului de salubrizare există un tarif de operare. Metodologia utilizată pentru stabilirea, ajustarea şi modificarea tarifelor în ceea ce priveşte activităţile specifice serviciului de salubrizare este aprobată prin Ordinul ANRSC nr. 109/2007.

În practica actuală operatorul de colectare şi transport facturează direct utilizatorii casnici sau non-casnici (în cazul finanţării prin tarif) sau APL-urile (în cazul finanţării prin taxă). Tariful respectiv este stabilit m conformitate cu Ordinul 109/2007 şi acoperă toate operaţiile, de la colectare şi transport până la eliminare. Sunt practicate tarife diferite pentru utilizatorii casnici şi cei non-casnici. Astfel, pentru utilizatorii casnici se utilizează tarife pe persoană şi lună (sau, în anumite UAT-uri, pe gospodărie şi lună, în funcţie de numărul de persoane dintr-o gospodărie), tarife determinate plecând de la un tarif ofertat/ aprobat pe tonă sau metru cub (considerând un indicator de generare de circa 0,9 kg/pers/zi pentru mediul urban, respectiv 0,4 kg/pers/zi pentru mediul rural şi o densitate de 350 kg/m^; pentru deşeurile reziduale/în amestec). Pentru utilizatorii non-casnici tariful este pe metru cub sau pe tonă (considerând o densitate de 350 kg/m⁾ pentru deşeurile reziduale).

În continuare sunt prezentate plajele de valori pentru operarea diferitelor instalaţii de tratare a deşeurilor, sursa datelor fiind, proiectele SMID şi datele publicate în portalul e-licitaţie.ro. Tarifele pentru operarea staţiilor de transfer depind foarte mult de distanţele pe care trebuie transportate deşeurile, dar, din proiectele SMID, o valoare medie este de 80-90 lei/tonă. Tarifele pentru instalaţiile de sortare sunt cuprinse intre 44,70 lei/tonă şi 94,59 lei/tonă fără TVA (cca. 10-20 Euro/tonă). Tarifele pentru instalaţiile de compostare sunt cuprinse între 53 lei/tonă ş; 115 lei/tonă fără TVA. Tarifele pentru instalaţiile de tratare mecano-biologice sunt, în medie, de 15 Euro/tonă fără TVA. Tarifele pentru administrarea depozitelor sunt în prezent cuprinse între 10 Euro/tonă şi 21 Euro/tonă fără TVA.

SECŢIUNEA 6:II.3.6 Infrastructura existentă şi planificată în sistemele de management integrat a deşeurilor

SUBSECŢIUNEA 1:

Proiectele privind sistemele integrate de gestionare a deşeurilor (SMID) au fost şi sunt în curs de implementare în România la nivelul majorităţii judeţelor. În 2 judeţe (Dâmboviţa şi Teleorman) proiectele SMID au fost implementate prin fonduri ISPA. În alte 14 judeţe (Arad, Argeş, Bacău, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Covasna, Giurgiu, Hunedoara, Mureş, Neamţ, Olt, Sălaj, Sibiu şi Timiş) implementarea proiectelor SMID a fost finalizată sau este în curs de finalizare prin proiecte finanţate prin programul POS Mediu. În 18 judeţe (Alba, Bihor, Brăila, Caraş-Severin, Călăraşi, Cluj, Constanţa, Dolj, Harghita, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Prahova, Suceava, Tulcea, Vaslui, Vâlcea şi Vrancea) proiectele SMID au fost fazate, fiind finanţate prin POS Mediu şi prin POIM. În 4 judeţe (Braşov, Buzău, Galaţi şi Ilfov) pregătirea proiectelor SMID a fost realizată în perioada 2007-2013 dar nu a fost finalizată în timp pentru demararea implementăm. În 3 judeţe (Satu Mare, Gorj şi Ialomiţa) şi municipiul Bucureşti încă nu au fost implementate proiecte SMID.

SUBSECŢIUNEA 2:Infrastructura realizată pentru colectarea, transportul şi transferul deşeurilor municipale

Colectarea separată a deşeurilor reciclabile - în 24 din cele 34 de judeţe în care au fost implementate sau sunt în curs de implementare proiecte SMID, colectarea separată se realizează pe 3 fracţii (hârtie/carton, plastic/metal şi sticlă) în puncte de colectare dotate, cel mai frecvent, cu containere de 1,1 m³. În 5 judeţe (Arad, Braila, Covasna, Dolj şi Sibiu), colectarea deşeurilor reciclabile se realizează atât în puncte de colectare cât şi din poartă în poartă. În cazul a 3 judeţe (Timiş, Neamţ şi Argeş) colectarea deşeurilor reciclabile se realizează, în anumite zone, în amestec (aşa numita fracţie uscată).

SUBSECŢIUNEA 3:Infrastructura realizată pentru tratarea deşeurilor municipale

Din cele 150 de instalaţii de sortare existente la nivel naţional (în operare şi construite prin proiecte POS/POIM care urmează a fi date în operare), 45 au fost construite prin proiecte SMID, finanţate prin POS Mediu, respectiv ISPA (in judeţele Dâmboviţa şi Teleorman). Deşi toate cele 45 instalaţii au fost proiectate pentru colectarea deşeurilor reciclabile colectate separat, cele 3 care funcţionează (în judeţele Dâmboviţa, Teleorman şi Bistriţa-Năsăud) asigură şi sortarea deşeurilor municipale colectate în amestec. Capacitatea totală a celor 45 de instalaţii de sortare este de circa 840.500 tone/an, ceea ce reprezintă circa 56% raportat la cantitatea de deşeuri reciclabile generată în anul 2014 mai puţin lemn şi textile, deşeuri care se presupune că nu ajung în instalaţiile de sortare).

La nivel naţional există 45 de instalaţii de compostare realizate sau cane sunt în curs de realizare, din care: 22 sunt în operare, 13 realizate sau în curs de realizare prin proiecte SMID, care nu sunt încă în operare şi 5 instalaţii de compostare autorizate, care nu funcţionează în prezent. Din cele 22. de Instalaţii în operare, 5 au fost realizate prin proiecte SMID, restul fiind realizate prin proiecte PHARE, ISPA sau din fonduri private. Capacitatea totală a instalaţiilor de compostare din proiecte SMID este de 215.435 tone/an, reprezentând circa 6,6% raportat la cantitatea totală de deşeuri municipale biodegradabile estimat a fi generată în anul 2014. În prezent, instalaţiile de compostare aflate în operare tratează în principal deşeuri verzi, cantitatea de deşeuri menajere biodegradabile compostate fiind foarte redusă.

Instalaţiile TMB construite sunt toate instalaţii cu biostabilizare, asigurând tratarea deşeurilor reziduale înainte de depozitare. Tratarea mecanică constă în separarea deşeurilor pe fracţii (în general după mărime) şi separarea magnetică a deşeurilor feroase, în unele cazuri se realizează şi sortarea unor fracţii care sunt ulterior sunt trimise la reciclare. Tratarea biologică este aerobă - în unele cazuri în spaţii acoperite. Deşeurile stabilizate rezultate sunt depozitate sau utilizate ca material de acoperire pe depozite.

Situaţia tratării deşeurilor municipale înaintea depozitării este prezentată în figura de mai jos. În cele 12 judeţe în care este asigurată tratarea prealabilă a întregii cantităţi de deşeuri, aceasta este asigurată prin intermediul instalaţiilor TMB şi a instalaţiilor de compostare construite prin proiecte SMID. În judeţele Timiş, Bihor, Mureş, Vâlcea şi în municipiul Bucureşti, instalaţiile TMB nu au fost proiectate ca să asigure tratarea întregii cantităţi de deşeuri reziduale colectate.

SECŢIUNEA 7:II.3.7 Aspecte instituţionale

Prin proiectele Sistem de Management Integrat al Deşeurilor (SMID) finanţate prin Axa 2 POS Mediu sau Programul Operaţional Infrastructura Mare şi derulate în majoritatea judeţelor din ţară, s-au realizat investiţii în bunuri de infrastructură aferente activităţilor componente ale serviciului de salubrizare prevăzute la art. 2 alin. 3 din Legea nr. 101/2006. Dreptul de proprietate asupra bunurilor realizare prin aceste proiecte aparţine Consiliilor Judeţene în calitate de Beneficiari ai proiectelor SMID. În acest sens, art. 7 din Legea nr. 1.01/2006 prevede competenţe şi în sarcina Consiliilor Judeţene cu privire la organizarea şi gestionarea sistemelor de management integrat al deşeurilor, precum şi a activităţilor specifice realizate prin intermediul acestora.

Desigur, un rol deosebit de important îl au şi operatorii serviciului de salubrizare cărora le-a fost delegată gestiunea serviciului de salubrizare, a căror drepturi şi obligaţii sunt prevăzute în hotărârile de dare în administrare, în contractele de delegare a gestiunii şi în contractele de prestare a serviciului, după caz. Trebuie însă să menţionăm faptul că, pe de o parte, una din cele mai Importante obligaţii ale operatorilor serviciului de salubrizare este aceea de a deţine licenţă eliberată de ANRSC, iar pe de altă parte, operatorilor trebuie să li se acorde dreptul la exclusivitatea prestării serviciului de salubrizare pe raza unităţilor administrativ-teritoriale.

SECŢIUNEA 8:II.3.8 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

(1)Pentru perioada de analiză, 2010-2014, obiectivele şi ţintele privind deşeurile municipale sunt cele prevăzute în legislaţie şi în Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor pentru perioada 2003-2013 (aprobate prin HG nr. 1470/2004 privind aprobarea Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor şi a Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor, cu modificările ulterioare). Modul de îndeplinire a acestora este prezentat în tabelul de mai jos.

Obiectiv	Ţinta	Mod de îndeplinire
Crearea şi utilizarea de sisteme şi mecanisme economico-financiare pentru gestionarea deşeurilor în condiţiile respectării principilor generale, cu precădere a principiului "poluatorul plăteşte"	Îmbunătăţirea mecanismelor economico-financiare pentru gestionarei deşeurilor municipale (calculare taxe, programe naţionale speciale de la buget). Termen - 2007	Parţial	Au fost implementate unele măsuri, dar fără a respecta termenul stabilit (a se vedea secţiunea IV)
Extinderea sistemelor de colectare a deşeurilor în mediul urban şi rural	Colectarea a 84% din deşeurile municipale generate Termen - 2013	DA	Conform datelor ANPM, cantitatea de deşeuri municipale colectate în anul 2013 a fost de circa 84%
Reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate prin reciclare şi procesare	- Reducerea cu 25% până în 2010 - Reducerea cu 50% până în 2013 Reducerea este raportată la cantitatea de deşeuri biodegradabile generată în anul 1995	DA	Conform ANPM, obiectivele aferente anilor 2010 şi 2013 au fost atinse
Realizarea Strategiei naţionale privind reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate		DA	Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor 2014-2024 include şi strategia privind reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate

(2)Deşi principalele obiective incluse în Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor pentru perioada 2003-2013 au fost atinse, pentru perioada de analiză au fost identificate o serie de probleme legate de gestionarea deşeurilor municipale, şi anume:

1.Aspecte tehnice privind modul de gestionare a deşeurilor municipale:

2.Aspecte de natură legislativă:

- Nu există o corelaţie între codurile CAEN pentru activităţile de gestionare a deşeurilor, respectiv activităţile şi codurile acestora, aşa cum sunt descrise şi clasificate de către legislaţia specifică. În plus, Ordinul ministerului mediului nr. 1798/2007 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu, cu completările şi modificările ulterioare, nu cuprinde prevederi speciale privind autorizarea activităţilor de gestionare a deşeurilor şi obligativitatea precizării în autorizaţia de mediu a codului activităţii de valorificare/eliminare şi codurilor deşeurilor gestionate;

3.Aspecte de natura instituţională/organizaţională:

CAPITOLUL 4:II.4 Deşeuri alimentare

SECŢIUNEA 1:II.4.1 Generarea deşeurilor alimentare

Estimarea deşeurilor alimentare, distinct pentru fiecare nivel din lanţul alimentar, generate în România în anii 2012 şi 2014 s-a realizat pornind de la formatul de date solicitate de EUROSTAT în cadrul anchetei complementare privind deşeurile alimentare (pentru care Remania nu a furnizat date) şi a datelor furnizate de ANPM pentru deşeurile industriale şi municipalele şi de INS pentru deşeurile provenite din agricultura. În tabelul de mai jos, pe lângă estimările cantităţilor de deşeuri alimentare generate în România, sunt prezentate şi cantităţile generate în UE 28 în anul 2012, conform [FUSIONS 2016].

Sector	Clasificare Caen	Cod CAEN	Deşeuri alimentare generate în România, 2012, tone/an	Deşeuri alimentare generate în România, 2014, tone/an	Deşeuri alimentare generate în UE 28, 2012, tone/an
Producţie primară	Agricultură, silvicultură şi pescuit	01-03	462.613***	541.331***	9.100.000**
Procesare	Industria prelucrătoare	10-11	337.323*	478.661*	16.900.000**
Distribuţie	Comerţ cu ridicată şi cu amănuntul	46-47	20.312*	54.902*	4.600.000 **
Serv. alimentare	Moteluri şi comunicaţii	55-56	735.537*	523.244*	10.500.000**
Gospodării	-	-	1.539.625*	1.680.691*	46.500.000**

SECŢIUNEA 2:II.4.2 Gestionarea deşeurilor alimentare

La nivelul anului 2014 colectarea separată a biodeşeurilor (inclusiv deşeuri alimentare) din deşeuri menajere şi similare s-a realizat într-o proporţie foarte mică, cea mai mare parte a deşeurilor fiind colectate în amestec şi eliminate prin depozitare. În instalaţiile de compostare deşeuri municipale, în prezent se valorifică în principal doar deşeuri verzi din parcuri şi grădini. Astfel, se poate aprecia că valorificarea deşeurilor alimentare prin compostare este nesemnificativă.

Compostarea individuală a deşeurilor biodegradabile (inclusiv deşeuri alimentare) rezultate din gospodării se apreciază a se realiza la o scară redusă, neexistând date fiabile privind cantitatea compostată. Ţinând cont de practicile curente, în mediul rural s-a observat utilizarea într-o proporţie destul de mare a deşeurilor alimentare ca hrană pentru animale. Astfel, ponderea de deşeuri alimentare din fracţia biodegradabilă de deşeuri generate se estimează a fi relativ scăzută.

SECŢIUNEA 3:II.4.3 Generarea şi gestionarea uleiurilor uzate alimentare

La nivel naţional nu există o practică extinsă privind colectarea uleiului uzat alimentar de la populaţie. Există unele iniţiative individuale de colectare a acestui tip de deşeu derulate de unele lanţuri de benzinării¹³, de diverse asociaţii neguvernamentale¹⁴ sau chiar de operatori economici¹⁵. Cantităţile colectate astfel sunt destul de reduse. De exemplu, în cadrul proiectului Uleiosul au fost colectate şi predate în anul 2015 numai 1,6 tone de ulei¹⁶ uzat de la populaţia de pe teritoriul municipiului Bucureşti.

SECŢIUNEA 4:II.4.4 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

CAPITOLUL 5:II.5 Deşeuri de ambalaje

SECŢIUNEA 1:II.5.1 Generarea deşeurilor de ambalaje

Decizia Comisiei Europene 2005/270/CE de stabilire a tabelelor corespunzătoare sistemului de baze de date în conformitate cu Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje prevede la art. 2 că deşeurile de ambalaje dintr-un stat membru pot fi considerate ca fiind egale cu cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţă în acelaşi an în acel stat membru. Astfel, datele prezentate în tabelul de mai jos reprezintă şi cantităţile de deşeuri de ambalaje generate în perioada 2010-2014.

Faptul că indicatorii de generare a deşeurilor de ambalaje în Romania sunt mult mai mici decât media europeană se poate explica prin ponderea mare a populaţiei din mediul rural, care are o rată de consum scăzută. În plus, o altă explicaţie ar putea fi că nu toţi operatorii economici care introduc pe piaţă ambalaje au raportat datele sau au raportat cantităţi mai mici. Această ipoteză este susţinută şi de necorelarea dintre variaţia cantităţii de ambalaje introduse pe piaţa şi variaţia PIB, precum şi de creşterea cu circa 18% a cantităţi: de ambalaje introduse pe piaţă în anul 2014 faţă de anul 2013 (ce l mai probabil ca urmare a controalelor efectuate de AFM).

În România, materialele de ambalaj cu ponderea cea mai mare sunt hârtia/cartonul şi plasticul. Ambele materiale au ponderi asemănătoare (cuprinse între 27-31%). În perioada 2011-2014 hârtia şi cartonul au avut ponderea cea mai mare, iar în anul 2010, materialul cu ponderea cea mai mare a fost plasticul. Variaţia cea mai mare în perioada de analiză au avut-o hârtia şi cartonul (creştere cu 3,9% în anul 2014 faţă de 2010) şi sticla (scădere cu 3,2% în anul 2014 faţă de anul 2010). Media europeană (EU-28) a structurii deşeurilor de ambalaje este mult diferită faţă de România. Astfel, la nivel european materialul cu ponderea cea mai mare este hârtia şi cartonul (40%), urmat de sticlă (20%) şi plastic (19%).

Baza de date naţională privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje nu conţine date privind cantităţile de deşeuri de ambalaje în funcţie de sursa de generare. Pe baza datelor privind compoziţia deşeurilor menajere şi similare şi asumând că deşeurile de ambalaje municipale reprezintă 50% din deşeurile reciclabile menajere şi similare¹⁷, rezultă că deşeurile de ambalaje ce se regăsesc în deşeurile municipale reprezintă 65% din totalul deşeurilor de ambalaje, iar deşeurile din industrie şi comerţ 35%. Dat fiind faptul că în practica curentă o parte din deşeurile de ambalaje de la micul comerţ se colectează împreuna cu deşeurile municipale, rezultă că deşeurile de ambalaje de la populaţie şi similare reprezintă circa 60% din deşeurile totale de ambalaje, iar deşeurile din industrie şi comerţ circa 40%.

SECŢIUNEA 2:II.5.2 Gestionarea deşeurilor de ambalaje

Schema de responsabilitate extinsă a producătorului funcţionează încă din anul 2004, odată cu înfiinţarea şi licenţierea primului operator economic pentru preluarea responsabilităţii gestionării deşeurilor de ambalaje (ECO-ROM AMBALAJE). În prezent, în România există un sistem concurenţial, fiind licenţiaţi mai mulţi operatori economici pentru preluarea responsabilităţii gestionării deşeurilor de ambalaje - OTR-uri (informaţii privind operatorii licenţiaţi pot fi găsite pe pagina web a ANPM http://www.anpm.ro/deseuri-de-ambalaje).

În ceea ce priveşte operatorii de colectare, conform datelor furnizate de ANPM, în anul 2014 au fost autorizaţi peste 700 de operatori (inclusiv punctele de lucru) pentru colectarea deşeurilor de ambalaje atât de la populaţie, cât şi din industrie şi comerţ. Operatorii de colectare sunt autorizaţi pentru colectarea mai multor tipuri de deşeuri de ambalaje (de la două până la toate tipurile de material de ambalaj). Operatorii de colectare sunt în general operatori specializaţi pentru colectarea deşeurilor, dar sunt şi operatori de salubrizare sau reciclatori. În Figura II-22 se prezintă numărul de colectori, inclusiv puncte de lucru, din fiecare judeţ şi Municipiul Bucureşti.

Figura II-23 este prezentat numărul de colectori autorizaţi pentru fiecare tip de material de ambalaj. Cei mai mulţi colectori autorizaţi sunt pentru deşeurile de ambalaje de plastic (971). Pentru deşeurile de hârtie şi carton metal, lemn şi sticlă numărul colectorilor este mult mai scăzut (580, 462, 202, respectiv 129).Prin compararea datelor din Figura II-23 cu cele din Figura II-20 se poate observa că nu există o corelare între numărul de colectori autorizaţi pe tip de material şi structura deşeurilor de ambalaje. Acest lucru poate fi explicat prin valoarea de piaţă diferită, precum şi prin capacităţile de reciclare existente.

Capacităţile de reciclare existente, pentru hârtie şi carton, plastic, metal şi sticlă sunt prezentate în secţiunea II.3.2. În ceea ce priveşte reciclarea ambalajelor din lemn, în prezent la nivel naţional există circa 20 operatori economici reciclatori. Marea majoritate a acestora asigură repararea paleţilor din lemn. Capacitatea totală de reciclare a paleţilor de lemn existentă, estimată pe baza cantităţilor reciclate în perioada de analiză, este de circa 100.000 tone/an.

SECŢIUNEA 3:II.5.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

(1)Pentru perioada de analiză, 2010-2014, obiectivele şi ţintele privind deşeurile de ambalaje, prezentate în tabelul de mai jos, sunt cele prevăzute în legislaţia specifică şi în Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor pentru perioada 2003-2013.

Obiectiv	Ţinta		Mod de îndeplinire
Creşterea gradului de reciclare/valorificare a deşeurilor de ambalaje	Atingerea obiectivelor de reciclare de 60% din greutate pentru hârtie şi carton şi a obiectivelor de reciclare de 50% din greutate pentru metal până la 31 Decembrie 2008	DA	Ţinta de reciclare pentru deşeurile de hârtie şi carton a fost îndeplinită în anul 2008. În perioada 2010-2014 rata de reciclare are o valoare mai mare decât ţinta.
	Atingerea obiectivelor de reciclare de 15% din greutate pentru lemn până la 31 Decembrie 2011	DA	Ţinta de reciclare pentru deşeurile de lemn a fost îndeplinită şi depăşită în anul 2011. În perioada 2012-2014 rata de reciclare are, de asemenea, o valoare mai mare decât ţinta.
	Atingerea obiectivului global de reciclare de 55%, a obiectivului global de valorificare de 60%, a obiectivelor de reciclare de 22,5% din greutate pentru plastic, şi a obiectivelor de reciclare de 60% din greutate pentru sticlă, până la 31 Decembrie 2013	NU	Nici ţinta globală de reciclare şi nici ţinta globală de valorificare nu au fost atinse în anul 2013, dar nici în anul 2014. De asemenea, ţinta de reciclare pentru deşeurile de sticlă nu a fost atinsă nici în anul 2013 şi nici în anul 2014. Ţinta de recitare a deşeurilor de ambalaje de plastic a fost atinsă şi depăşită atât în anul 2013. cât şi în anul 2014.
Creşterea cantităţilor de deşeuri de ambalaje colectate, precum şi a eficienţei colectării separate a acestora	2007-2017 - extinderea colectării separate la nivel naţional	Parţial	Cantităţile de deşeuri de ambalaje colectate şi neciclate/valorificate au crescut în perioada de referinţă. Cea mai mare parte a cantităţii de deşeuri de ambalaje reciclate previne însă din comerţ şi industrie, precum şi din achiziţia de la populaţie a deşeurilor de ambalaje municipale. Sistemul de colectare separată a deşeurilor municipale, inclusiv a deşeurilor de ambalaje municipale este încă slab dezvoltat.
Crearea şi optimizarea schemelor de valorificare materială a deşeurilor de ambalaje	Începând cu anul 2004	DA	Odată cu creşterea cantităţii de deşeuri de ambalaje colectate s-a dezvoltat şi piaţa de reciclare, fapt confirmat de numărul mare al operatorilor economici care tratează în vederea reciclării sau reciclează efectiv deşeurile municipale şi deşeurile de ambalaje.
Crearea şi optimizarea schemelor de valorificare energetică a deşeurilor de ambalaje	Optimizarea sistemelor zonale şi valorificarea energetică, eventual şi combustibil alternativ pentru cuptoarele de ciment, corelat cu punerea în funcţiune a instalaţiilor de procesare adecvată - începând cu anul 2005	Parţial	În prezent, industria cimentului dispune de o capacitate totală autorizată de coincinerare deşeuri de peste 1 milion tone/an. Cu toate acestea, cantitatea de deşeuri de ambalaje valorificată prin alte metode decât reciclarea este foarte scăzută (între circa 7.000 şi 48.000 t/an în perioada 2010-2014).

(2)Aspectele identificate legate de gestionarea deşeurilor de ambalaje sunt următoarele:

1.Aspecte tehnice privind modul de gestionare a deşeurilor de ambalaje:

2.Aspecte de natură legislativă:

- Legea nr. 249/2015 prevede la art. 16 (2) a) ca responsabilitatea individuală se poate realiza prin colectarea şi valorificarea deşeurilor de ambalaje provenite din activitatea proprie sau preluate de la generatori sau deţinători de deşeuri, instalaţii de sortare, colectori autorizaţi din punct de vedere al protecţiei mediului pentru colectarea şi valorificarea deşeurilor de ambalaje. Astfel se încalcă principiul responsabilităţii individuale aplicat la nivel european în schemele de responsabilitate extinsă a producătorilor, care prevede că responsabilitatea individuală se referă la propriile produse pe care producătorii le introduc pe piaţa naţională;

- Legea nr. 249/2015 şi Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi ministrului economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri 932/2016 privind aprobarea Procedurii de autorizare pentru preluarea responsabilităţii gestionării deşeurilor de ambalaje nu cuprind prevederi dare privind responsabilitatea organizaţională şi financiară a organizaţiilor de transfer de responsabilitate pentru deşeurile de ambalaje. Faptul că schema privind responsabilitatea extinsă a producătorului nu este clar definită, conduce la deficienţe în implementare, cu impact asupra atingerii obiectivelor de reciclare/valorificare;

3.Aspecte de natură instituţională/organizaţională:

- Necorelări între prevederile legislaţiei privind salubrizarea şi legislaţiei specifice pentru ambalaje şi deşeuri de ambalaje. Conform prevederilor art. 16 (11) din Legea nr. 249/2015, colectarea deşeurilor de ambalaje de la populaţie poate fi realizată atât de către operatorii de salubrizare, cât şi de către alţi colectori autorizaţi, deşi autoritatea publică locală, prin operatorii de salubrizare, este singurul responsabil de gestionarea deşeurilor municipale (Legea nr. 101/2006);

4.Aspecte de natură financiară şi investiţională:

CAPITOLUL 6:II.6 Deşeuri de echipamente electrice şi electronice

SECŢIUNEA 1:II.6.1 Genera rea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice

Categorie EEE	Cantitate de EEE pusă pe piaţă (tone/an)
Categorie EEE	2010	2011	2012	2013	2014
1 - Aparate de uz casnic de mari dimensiuni	74.328,96	69.456,21	74.755,61	81.810,67	84.995,17
2 - Aparate de uz casnic de mici dimensiuni	17.484,7	14.422,82	14.641,71	13.655,46	10.466,12
3 - Echipamente informatice şi de telecomunicaţii	31.944,22	14.349,97	12.423,31	13.759,41	13.400,46
4 - Echipamente de larg consum	12.908,06	13.348,15	12.267,52	11.704,91	14.832,53
5 - Echipamente de iluminat	4.594,26	5.747,56	6.052,09	6.363,55	5.350,90
6 - Unelte electrice şi electronice	7.669,82	6.728,9	7.556,19	7.339,87	7.727,25
7 - Jucării, echipamente sportive şi de agrement	953,61	744,09	812,9	654,42	999,47
8 - Dispozitive medicale (cu excepţia tuturor produselor implantate şi infectate)	275,92	472,57	423,57	416,79	394,51
9 - Instrumente de supraveghere şi control	769,82	2.981,97	1.245,3	750,14	938,16
10 - Distribuitoare automate	387,3	261,21	369,85	348,97	482,54
TOTAL	151.316,67	128.513,45	130.548,10	136.804,20	139.587,10

Categorie EEE	Cantitate de DEEE (tone/an)
Categorie EEE	2010	2011	2012	2013	2014
1 - Aparate de uz casnic de mari dimensiuni	14.119,93	9.987,33	11.398,81	20.315,61	20.465,24
2 - Aparate de uz casnic de mici dimensiuni	913,64	673,18	864,21	977,49	1.021,16
3 - Echipamente informatice şi de telecomunicaţii	6.459,84	5.446,30	4.976,01	4.886,16	4.803,30
4 - Echipamente de larg consum	3.567,23	3.199,49	3.513,5	4.671,74	3.513,27
5 - Echipamente de iluminat	182,66	291,95	776,99	837,26	1.140,05
6 - Unelte electrice şi electronice	625,81	743,07	691,64	702,87	815,37
7 - Jucării, echipamente sportive şi de agrement	62,73	94,57	59,84	89,82	65,60
8 - Dispozitive medicale (cu excepta tuturor produselor implantate şi infectate)	19,86	20,51	58,19	28,44	34,07
9 - Instrumente de supraveghere şi control	215,41	464,17	686,63	505,58	236,42
10 - Distribuitoare automate	79,50	87,69	56,94	149,78	64,51
TOTAL	26.246,61	21.008,26	23.082,76	33.164,75	32.158,99

SECŢIUNEA 2:II.6.2 Gestionarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice

Categorie DEEE	Obiectiv valorificare
Categorie DEEE	Prevăzut în legislaţie	Realizat în 2010	Realizat în 2011	Realizat în 2012	Realizat în 2013	Realizat în 2014
1 - Aparate de uz casnic de mari dimensiuni	80	93	91	89	93	93
2 - Aparate de uz casnic de mici dimensiuni	70	84	89	88	89	88
3 - Echipamente informatice şi de telecomunicaţii	75	86	86	86	85	87
4 - Echipamente de larg consum	75	89	87	87	88	88
5 - Echipamente de iluminat	80	88	85	84	92	93
6 - Unelte electrice şi electronice	70	87	90	89	88	91
7 - Jucării, echipamente sportive şi de agrement	70	73	84	83	84	84
8 - Dispozitive medicale (cu excepţia tuturor produselor implantate şi infectate)	Neaplicabil
9 Instrumente de supraveghere şi control	70	85	86	86	86	88
10 - Distribuitoare automate	80	91	91	90	92	93

SECŢIUNEA 3:II.6.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

(1)Modul de îndeplinire a principalelor obiective şi ţinte privind DEEE prevăzute în Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor pentru perioada 2003-2013 sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Obiectiv

Ţinta

Mod de îndeplinire

Încurajarea colectării separate şi a valorificării materiale a deşeurilor ce echipamente electrice şi electronice

Realizarea sistemului de colectare şi valorificare

Termen - 2007

Parţial

Există peste 800 de operatori economici autorizaţi pentru colectarea şi/sau tratării DEEE. Totuşi, infrastructura ce colectare la nivelul autorităţilor publice locale este slab dezvoltată

Încurajarea apariţiei de noi facilităţi de reciclare şi tratare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice

Organizarea unor centre zonale de dezmembrare/reciclare a DEEE

Termen - 2007

Capacitatea totală de tratare a DEEE la nivelul României este de peste 120.000 tone/an. Centrele de dezmembrare/reciclare sunt distribuite uniform pe teritoriul naţional.

(2)Aspectele identificate legate de gestionarea deşeurilor de DEEE sunt următoarele:

1.Aspecte tehnice privind modul de gestionare a DEEE:

CAPITOLUL 7:II.7 Deşeuri de baterii şi acumulatori

SECŢIUNEA 1:II.7.1 Generarea deşeurilor de baterii şi acumulatori

SECŢIUNEA 2:II.7.2 Gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori

SUBSECŢIUNEA 1:

SUBSECŢIUNEA 2:Gestionarea deşeurilor B&A

Cu toate că în anul 2012 România nu a atins rata de colectare de 25%, începând cu anul 2013, s-a înregistrat o creştere a performanţei de colectare a deşeurilor de B&A portabile, care a dus la realizarea unei rate de colectare de 30% în anul 2013 şi de 32% în anul 2014. Creşterea ratei de colectare s-a datorat, în primul rând, dublării cantităţilor de B&A colectate în perioada 2012-2014 şi, în al doilea rând, scăderii bruşte a vânzărilor de B&A portabile din anul 2013. O contribuţie majoră în colectarea deşeurilor de B&A portabili a avut-o înfiinţarea sistemelor colective ale producătorilor (la sfârşitul anului 2012, cu primul an complet de activitate în 2013). Având în vedere evoluţia colectării deşeurilor de B&A este posibil ca în anul 2015 România să fii atins rata de colectare de 45% stabilită de legislaţia în vigoare.

Capacitatea totală de tratare a B&A la nivelul României este de 75.807,5 tone/an. Având în vedere că, cea mai mare cantitate de B&A colectată (în perioada 2014), este de 61.642,79 tone/an, în prezent există o capacitate suficienta de tratare a deşeurilor de B&A pentru acoperirea întregii cantităţi colectate, în conformitate cu principiul proximităţii. Cu toate acestea, singurii operatori economici care asigură reciclarea deşeurilor de B&A sunt Monbat Recycling S.R.L. şi Rombat S.A., ambele companii având activitatea în domeniul bateriilor cu plumb, având o capacitate însumată de 70.000 tone/an.

SECŢIUNEA 3:II.7.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

(1)Obiectivele şi ţintele în domeniul bateriilor şi acumulatorilor sunt definite, pe de o parte, în vechiul Plan naţional de gestionare a deşeurilor, iar pe de afta parte în legislaţie specifică acestui flux de deşeuri.

Obiectiv	Ţinta	Mod de îndeplinire
Restricţionarea introducerii pe piaţă a bateriilor şi acumulatorilor, care conţin anumite substanţe periculoase	Întărirea controlului privind respectarea condiţiilor de calitate a bateriilor/acumulatorilor introduşi pe piaţa românească. Termen: Permanent	Parţial	S-a asigurat cadrul legal pentru restricţionarea B&A care conţin anumite substanţe periculoase, prin Hotărârea Guvernului nr. 1132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori. Nu există evidenţa întăririi controlului privind respectarea condiţiilor de calitate a B&A introduşi pe piaţa românească
Colectare separată pentru bateriile şi acumulatorii uzaţi	Optimizarea funcţionării reţelei de colectare. Termen: 2006	DA	S-au înregistrat 1.524 de operatori economici care au activitate în domeniul colectării şi/sau tratării deşeurilor de B&A
Eliminarea în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi mediu a componentelor periculoase nevalorificabile din baterii şi acumulatori uzaţi	Termen: 2006	-	Nu există evidenţe cu privire la realizarea acestui obiectiv
Recuperarea materialelor valoroase conţinute în baterii şi acumulatori	Recuperarea şi reciclarea a 50% din greutatea bateriilor/acumulatorilor (fără electrolit). Termen: 2010	DA	S-au depăşit nivelurile de eficienţă privind reciclarea deşeurilor B&A

(2)Aspecte identificate legate de gestionarea deşeurilor de B&A sunt următoarele:

1.Aspecte tehnice privind modul de gestionare a deşeurilor de B&A:

- în prezent în România nu există capacităţi de reciclare pentru deşeurile de B&A Nichel Cadmiu, Alcaline, Zinc Aer, Zinc Carbon, Oxid de Argint, Oxid de Mercur, Litiu Polimer, Litiu Ion, ş.a., respectiv categoriile: 1a-1h, 2a, 2c-2f, 3b, 3c, 4b, 4c. Reciclarea acestor deşeuri de B&A se efectuează în afara României, în ţări ca: Germania, Austria, Polonia, Belgia, ş.a. Conform principiului autonomiei şi proximităţii, ar putea fi dezvoltate capacităţii de reciclare şi pe plan naţional;

CAPITOLUL 8:II.8 Vehicule scoase din uz

SECŢIUNEA 1:II.8.1 Generarea vehiculelor scoase din uz

SECŢIUNEA 2:II.8.2. Gestionarea vehiculelor scoase din uz

În prezent, în România, pentru VSU este aplicată responsabilitatea extinsă a producătorului, dar numai în sistem individual. Producătorii au ales să înfiinţeze reţele de colectare prin contracte private cu dezmembratorii autorizaţi, unde, în conformitate cu prevederile Legii nr. 212/2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz, predarea la instalaţia de tratare a VSU nu preluarea vehiculului de la ultimul deţinător ar trebui să fie gratuită.

Consumatorii care cumpără piese rezultate din dezmembrarea VSU plătesc pentru acestea firmelor de dezmembrare. De asemenea, reciclatorii plătesc către dezmembratori sau către schreddere valoarea materiilor prime secundare rezultate din tratarea VSU. Pentru materialele trimise pentru valorificare energetică sau co-procesare în fabricile de ciment, nu avem informaţii că există costuri sau beneficii financiare. Aceeaşi situaţie o întâlnim la deşeurile rezultate din tocare/mărunţire.

Din analiza graficelor de mai sus se observă că în judeţele unde se colectează un număr mai mare de VSU, există şi un număr mai mare de colectori. Excepţie face Municipiul Bucureşti, în care sunt doar 14 colectori autorizaţi. Cu toate acestea, capacitatea de tratare a VSU în municipiul Bucureşti este asigurată de două instalaţii de shredder performante şi de mare capacitate. Instalaţia SC REMATHOLDING Co SRL din Bucureşti cu o capacitate de 1.000 t/oră la care se adaugă, în premieră pentru România, o instalaţie de tratare a reziduurilor de shredder, cu cinci trepte de sortare, dintre care o treapta de sortare cu nisip este prima instalaţie de acest fel din Europa. O altă Instalaţie de shredder din Bucureşti este cea deţinută de SC ROMRECYCLING SRL. În plus, mai funcţionează două instalaţii de shredder, ambele deţinute de SC REMATINVEST SRL în judeţele Cluj şi Timiş. Din totalul de 38.137 tone tratate în anul 2014, 11.984 tone au fost prelucrate în cele 4 instalaţii de shredder.

SECŢIUNEA 3:II.8.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

Obiectiv	Ţinta		Mod de îndeplinire
Asigurarea unei reţele de colectare a vehiculelor scoase din uz corespunzător repartizate în teritoriu	-	DA	S-au înregistrat 608 operatorii economici care au activitate în domeniul colectării şi/sau tratării VSU. Reţeaua de colectare este uniform distribuită în teritoriu
Asigurarea posibilităţii ca ultimul deţinător al vehiculului îl poate preda gratuit unei unităţi de colectare/valorificare	Termen: Permanent începând din 2007	DA	Ultimul deţinător al vehiculului îl poate preda gratuit unei unităţi de colectare/ valorificare, conform legislaţiei în vigoare
Restricţionarea utilizării metalelor grele la fabricarea vehiculelor	Termen: Permanent începând din 2007	-	Nu există evidenţe cu privire la realizarea acestui obiectiv
Extinderea reutilizării şi reciclării materialelor din vehiculele uzate, precum şi a valorificării energetice a acelora care nu se pretează la valorificare materială	Începând din 2007: - reutilizare şi reciclarea a 80% din masa vehiculelor fabricate după 1 ianuarie 1960; * reutilizarea şi valorificarea a cel puţin 85% din masa vehiculelor fabricate după 1 ianuarie 1960; * reutilizarea şi reciclarea a 70% din masa vehiculelor fabricate înainte de 1 ianuarie 1980; * reutilizarea şi valorificarea a cel puţin 75% din masa vehiculelor fabricate înainte de I ianuarie 1980	DA	S-au îndeplinit obiectivele legale

CAPITOLUL 9:II.9 Anvelope uzate

SECŢIUNEA 1:II.9.1. Generarea anvelopelor uzate

SECŢIUNEA 2:II.9.2 Gestionarea anvelopelor uzate

SECŢIUNEA 3:II.9.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

(1)În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate, persoanele juridice care introduc pe piaţă anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate reutilizării sunt obligate:

(5)Alte aspecte identificate legate de gestionarea anvelopelor uzate sunt următoarele:

CAPITOLUL 10:II.10 Uleiuri uzate

SECŢIUNEA 2:II.10.2 Gestionarea uleiurilor uzate

SECŢIUNEA 3:II.10.3 Evaluarea Îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

Obiectiv

Ţinta

Mod de îndeplinire

Creşterea gradul uf de colectare a uleiurilor uzate de la utilizatori/populaţie.

Eliminarea pieţei ilegale a uleiurilor uzate a căror utilizare generează un impact negativ asupra sănătăţii şi mediului

Organizarea de inspecţii tematice la obiectivele unde se generează cantităţi mari de uleiuri uzate

Termen: Periodic

Parţial

Reducerea impactului asupra sănătăţii stipulaţiei şi mediului prin îmbunătăţirea gestionarii uleiurilor uzate, încurajarea utilizării uleiurilor într-o manieră ecologic raţională în cuptoarele de ciment

Realizarea unei reţele de colectare uleiuri uzate care să cuprind cel puţin trei puncte principale ce colectare în fiecare judeţ

Termen: 2006

Parţial

Există puncte de colectare, dar care nu sunt organizate de producătorii şi importatorii de uleiuri

CAPITOLUL 11:II.11 Deşeuri din construcţii şi desfiinţări

SECŢIUNEA 1:II.11.1 Generarea deşeurilor din construcţii şi desfiinţări

Evoluţia generării DCD este direct conectată cu dezvoltarea economică, nivelul investiţiilor Şi nivelul Standardului de viaţi. Dezvoltarea accelerată, fără precedent, a sectorului de construcţii din România în perioada 2003-2003 a condus la creşterea masivă a cantităţilor anuale de DCD. În ultimii ani (2009-2014) dezvoltarea imobiliară a încetinit considerabil şi, corelat cu impactul crizei economice, se poate estima că generarea anuală de DCD s-a stabilizat. 99% din cantitatea de DCD generată în anul 2014 reprezintă deşeuri minerale, inerte, restul de 1% fiind deşeuri reciclabile (metal, sticlă, plastic, lemn).

Din tabelul de mai sus, se poate observa ca indicatorul de generare pentru România este mult sub media europeană. Ţinând cont de situaţia actuală în sectorul deşeurilor din construcţii şi desfiinţări, de lipsa legislaţiei specifice privind cerinţele de raportare pentru firmele de construcţii (actele de reglementare nu cuprind cerinţe explicite de raportare a deşeurilor gestionate), precum şi având în vedere rezultatele studiilor recente realizate²⁰, se poate aprecia ca la nivel naţional cantităţile de DCD generate sunt subestimate.

SECŢIUNEA 2:II.11.2 Gestionarea deşeurilor din construcţii şi desfiinţări

SUBSECŢIUNEA 1:

Legea nr. 211/2011 privind gestionarea deşeurilor prevede ca producătorul de deşeuri sau, după caz, deţinătorul are obligaţia de efectua operaţiunile de tratare în conformitate cu prevederile legale sau de a transfera aceste deşeuri unui operator economic autorizat care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor (prin intermediul unul operator de colectare). Producătorul sau deţinătorul care transferă deşeuri în vederea efectuării unor operaţiuni de tratate preliminară în vederea valorificării sau eliminării finale rămâne responsabil pentru realizarea operaţiilor de valorificare sau eliminare, art. 23 al din Legea nr. 211/2011.

Firmele de construcţii au obligaţia de sortare, reutilizare, reciclare, eliminare a DCD de pe şantiere. Legea nr. 211/2011 prevede la art. 17 (3) ca titularii pe numele cărora au fost emise autorizaţii de construcţie şi/sau desfiinţări au obligaţia să gestioneze DCD astfel încât să atingă progresiv, până la 31 decembrie 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de umplere, rambleiere care utilizează deşeuri pentru a înlocui materiale, de minimum 70% din masa cantităţilor de deşeuri nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi desfiinţări, cu excepţia materialelor geologice naturale.

SUBSECŢIUNEA 2:Tratarea DCD

SUBSECŢIUNEA 3:Depozitarea/eliminarea

SECŢIUNEA 3:II.11.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

Obiectiv	Ţintă	Mod de îndeplinire
Susţinerea reutilizării şi reciclării deşeurilor din construcţii şi desfiinţări necontaminate	Recuperarea şi valorificarea materiala şi/sau energetică a deşeurilor rezultate din desfiinţări (responsabilitatea industriei)	Parţial	Practica poate fi îmbunătăţită
Tratarea deşeurilor contaminate din construcţii şi desfiinţări în vederea recuperării sau eliminării	Dezvoltarea unor facilităţi de tratare prin inertizare a tuturor deşeurilor contaminate rezulte din desfiinţări/construcţii (responsabilitatea industriei)	Parţial	Doar pentru eliminare
Dezvoltarea sistemului de facilităţi în vederea eliminării corespunzătoare Reutilizarea şi reciclarea, în măsura în care acestea nu sunt contaminate	Implementarea practic lor de refolosire şi valorificare materială a tuturor deşeurilor rezultate din excavarea solurilor (responsabilitatea industriei)	DA
Dezvoltarea sistemului de facilităţi pentru tratarea deşeurilor contaminate de la excavarea solurilor în vederea recuperării sau eliminării şi eliminarea corespunzătoare	Dezvoltarea unor facilităţi de tratare prin inertizare a tuturor deşeurilor contaminate rezultate din excavarea solurilor (responsabilitatea industriei)	Parţial	Cu precădere în cazul poluării cu hidrocarburi
Reutilizarea şi reciclarea, în măsura în care acestea nu sunt contaminate	Implementarea practicilor de refolosire şi valorificare materială a 50% din deşeurile rezultate din construcţia drumurilor (responsabilitatea industriei)	DA
Tratarea deşeurilor contaminate din construcţia drumurilor în vederea recuperării sau eliminării şi eliminarea corespunzătoare	Dezvoltarea unor facilităţi de tratare prin inertizare a tuturor deşeurilor contaminate rezultate din construcţia drumurilor (responsabilitatea industriei)	NU	Nu există instalaţii specializate pentru tratarea DCD periculoase

CAPITOLUL 12:II.12 Nămoluri rezultate de la epurarea apelor uzate orăşeneşti

SECŢIUNEA 1:II.12.1 Generarea nămolurilor rezultate de la epurarea apelor uzate orăşeneşti

SECŢIUNEA 2:II.12.2 Gestionarea nămolurilor rezultate de la epurarea apelor uzate orăşeneşti

SUBSECŢIUNEA 1:

SUBSECŢIUNEA 2:Pretratarea nămolurilor

Conform informaţiilor prelucrate din centralizarea chestionarelor completate de operatorii de apă, schemele de pre-tratare a nămolului prevăd în principal - îngroşarea gravitaţională/mecanică, stabilizarea nămolului de obicei, prin fermentare anaerobă cu valorificarea biogazului, tratare cu var stins, halde de uscare solare şi compostare - pentru a respecta cerinţele privind conţinutul de substanţă uscată respectiv 35% pentru eliminare în depozitele de deşeuri municipale şi 13-25% pentru agricultură, împăduriri, compostare etc.

SUBSECŢIUNEA 3:Valorificarea în agricultură

SUBSECŢIUNEA 4:Depozitarea nămolurilor

SUBSECŢIUNEA 5:Incinerarea nămolurilor

SECŢIUNEA 3:II.12.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

Obiectiv	Ţinta	Mod de îndeplinire
Asigurarea, în măsura posibilităţilor, a recuperării şi utilizării ca fertilizant sau amendament agricol a nămolurilor ce corespund calităţii stabilite în cerinţele legale	Organizarea valorificării agricole a nămolului necontaminat de la staţiile de epurare orăşeneşti începând din 2004	Parţial	Din punct de vedere legislativ. Ordinul 344/2004 pentru aprobarea normelor tehnice privind protecţia mediului şi în special a solului atunci când nămolurile de epurare sunt utilizate în agricultură stabileşte cadrul legal de aplicare a nămolului în agricultură. La sfârşitul anului 2014-2015, procentul de valorificare a nămolului în agricultură este încă foarte redus (aproximativ 6%)
Deshidratarea şi pretratarea în vederea eliminării prin coincinerare în cuptoarele din fabricile de ciment	Implementarea coincinerării nămolurilor de epurare după elaborarea studiilor de fezabilitate de către companiile de ciment	Parţial	În prezent o cantitate redusă de nămolurile de epurare sunt co- incinerate în cuptoarele din fabricile de ciment
Prevenirea eliminării recontrolate pe soluri	Termen: Permanent din momentul adoptării reglementării interne	DA	Nu există informaţii privind eliminarea necontrolată pe sol a nămolurilor
Prevenirea eliminării nămolurilor în apele de suprafaţă	Termen: Permanent din momentul adoptării reglementarii interne	DA	Nu există informaţii privind eliminarea nămolurilor în ape de suprafaţă

CAPITOLUL 13:II.13 Deşeuri cu conţinut de PCB

SECŢIUNEA 1:II.13.1 Generarea deşeurilor cu conţinut de PCB

SECŢIUNEA 2:II.13.2 Gestionarea deşeurilor cu conţinut de PCB

SECŢIUNEA 3:II.13.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

(1)Pentru perioada de analiză, 2010-2014, obiectivele şi ţintele privind deşeurile cu conţinut de PCB sunt cele prevăzute în:

Obiectiv	Ţintă	Mod de îndeplinire
Obiective şi ţinte prevăzute în SN şi PNGD 2003-2013
Actualizarea periodică a inventarului naţional de deşeuri cu PCB/PCT	Termen: Periodic	DA	ANPM actualizează anual inventarul naţional de deşeuri cu conţinut de PCB/PCT
Responsabilizarea agenţilor economici în vederea interzicerii utilizării echipamentelor cu PCB/PCT	Termen: Permanent până la eliminarea finală	DA	Deţinătorii de echipamente cu PCB sunt informaţi şi responsabilizaţi de către ARM cu ocazia elaborării şi transmiterii anuale de către aceştia a Planurilor de decontaminare/eliminare, în conformitate cu prevederile legale. O responsabilizare are loc, de asemenea, şi la emiterea autorizaţiei de mediu pentru operatorii economici deţinători de echipamente cu PCB
Depozitarea în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi mediului a deşeurilor cu PCB	Evidenţierea în cadrul inventarului actualizat a tuturor locurilor şi condiţiilor de depozitare Termen: 2005	Parţial	Condiţiile de depozitare nu sunt evidenţiate în cadrul inventarelor însă la momentul emiterii autorizaţiei de mediu de către APM, acestea sunt verificate. În cazul în care echipamentele cu PCB nu sunt stocate în condiţii de siguranţă nu se emite autorizaţia de mediu
Eliminarea stocurilor existente în cele mai bune condiţii tehnice şi economice şi în cel mai scurt timp posibil	Termen: 2007	NU	Conform datelor prezentate anterior în anul 2013 existau 6.356 echipamente cu conţinut de PCB scoase din uz necesar a fi eliminate.
Interzicerea utilizării uleiurilor şi a echipamentelor care conţin PCB/PCT	Termen: 2010	Parţial	Echipa mantele în funcţiune cu conţinut de PCB în concentraţii >50 ppm şi un volum > 5 dm³ pot fi utilizate până la sfârşitul existenţei lor utile
Obiective prevăzute în Planul Naţional de Implementare
Identificarea şi inventarierea PCB		Parţial	Primul Inventar Naţional al Echipamentelor cu PCB în volum mai mare de 5 dm³ a fost realizat în anul 2002 Materialele şi echipamentele cu conţinut de PCB cu concentraţie cuprinsă între 50-500 ppm şi volum mai mic de 5 dm³ sunt incluse în Inventarul Naţional
Gospodărirea raţională a depozitelor de PCB		-	Acest obiectiv se adresează unor prevederi ale HG 173/2000 care au fost abrogate în anul 2005. Prin urmare nu se impune evaluarea acestui obiectiv
Eliminarea deşeurilor care conţin PCB		NU	În anul 2014, au fost raportate un număr total de 6.356 echipamente cu PCB scoase în uz necesar a fi eliminate

(2)Principalele aspecte identificate referitoare la gestionarea deşeurilor cu conţinut de PCB sunt următoarele:

1.HG 173/2000 nu transpune corect prevederile Directive 96/59/CE, principalele probleme Identificate fiind:

CAPITOLUL 14:II.14 Deşeuri de azbest

SECŢIUNEA 1:II.14.1 Generarea deşeurilor de azbest

Conform prevederilor HG nr. 124/2003 privind prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului cu azbest, cu modificările şi completările ulterioare (HG nr. 124/2003), comercializarea şi utilizarea azbestului şi a produselor cu conţinut de azbest a fost interzisă în România în anul 2007. Însă, produsele care conţin azbest şi care au fost instalate sau se aflau în funcţiune înainte de data de 1 ianuarie 2005, pot fi utilizate până la încheierea ciclului de viaţă, prevedere care se regăseşte şi în Regulamentul REACH.

Figura II-43 prezintă estimarea cantităţilor de deşeuri de azbest generate în perioada 2010-2014. Se observă o variaţie mare a cantităţilor generate, care poate fi pus pe seama, în principal, a lipsei de date pentru acest flux cât şi pe lipsa unei gestionări corespunzătoare atât a deşeurilor cu conţinut de azbest, cât şi a deşeurilor din construcţii şi desfiinţări (cantităţi generate şi necolectate, lipsa unor proceduri pentru identificarea şi gestionarea deşeurilor cu conţinut de azbest etc).

SECŢIUNEA 2:II.14.2 Gestionarea deşeurilor de azbest

SECŢIUNEA 3:II.14.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

CAPITOLUL 15:II.15 Deşeuri medicale

SECŢIUNEA 0:

SECŢIUNEA 1:II.15.1 Generarea deşeurilor rezultate din activităţile de prevenire, diagnostic şi tratament desfăşurate în unităţile sanitare

Deşeurile medicale produse de unităţile sanitare pot fi considerate ca rezultând dm surse majore sau minore, astfel, aşa cum stipulează Organizaţia Mondială a Sănătăţii în publicaţia Safe management form healthcare activities, Second edition, 2014. Sursele majore de producere a deşeurilor medicale sunt: cabinetele medicale, sălile de operaţii, laboratoarele, secţiile de radiologie şi chimioterapie, serviciile de ambulanţă, campaniile de vaccinare, serviciile de curăţenie şi întreţinere şi cele de servire a mesei. Cele minore sunt reprezentate de cabinetele medicale şi cete stomatologice, precum şi îngrijirea sănătăţii la domiciliu.

În tabelele de mai jos sunt prezentate datele existente privind cantităţile de deşeuri medicale generate în perioada de analiză, 2010-2014. Modul de prezentare a datelor diferă pentru că pentru perioade diferite datele au fost colectate în baza unor metodologii diferite. Astfel, pentru perioada 2010-2012 datele au fost colectate în baza Ordinului ministrului sănătăţii nr. 219/2002 (cantităţile raportate reprezintă medii anuale, calculate ca medie aritmetică a celor patru raportări trimestriale). Începând cu anul 2013 metodologia în baza cărora se colectează aceste date este aprobată prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1226/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale (Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1226/2012). Schimbarea de interes în cadrul acestei metodologii este obligativitatea utilizării în raportări a codurilor din Lista europeană a deşeurilor.

Cod deşeu	Cantitate generată (tone)
Cod deşeu	2013	2014
180101 obiecte ascuţite şi 180103* deşeuri a căror colectare şi eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecţiilor	596,73	1.215,70
180102 fragmente şi organe umane, inclusiv recipienţi de sânge şi sânge conservat şi 180103* deşeuri a căror colectare şi eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecţiilor	338,8	2.095,81
180103* deşeuri a canar colectare şi eliminare fac obiectul unor masuri speciale privind prevenirea infecţiilor	6.744,23	9.527,41
180104 deşeuri a căror colectare şi eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecţiilor	17.665,32	7.751,28
180106* chimicale constând din sau conţinând substanţe periculoase	210	1.055,49
180107 chimicale, altele decât cele specificate la 18 01 08	5,98	263,89
180108* medicamente citotoxice şi citostatice	52,83	87,59
180109 medicamente, sitele decât cele specificate la 18 01 08	30,6	65,45
180110* deşeuri de amalgam de la tratamentele stomatologice	0,15	95,40
Total	25.645	22.158

SECŢIUNEA 2:II.15.2 Gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile de prevenire, diagnostic şi tratament desfăşurate în unităţile sanitare

Conform datelor prezentate în Raportul privind Starea Mediului, în anul 2013 au raportat date, în medie 553 de unităţi sanitare cu paturi publice şi private (inclusiv unităţi sanitare din ministerele cu reţea sanitară proprie), din care 45 din municipiul Bucureşti. Important în cazul generării deşeurilor medicale periculoase este faptul că toate unităţile sanitare raportoare realizează separarea şi colectarea pe categorii a deşeurilor generate în recipiente corespunzătoare, în proporţie de 100%, astfel:

Transportul deşeurilor periculoase medicale se realizează pe un circuit separat faţă de cel al pacienţilor şi vizitatorilor, în interiorul unităţii sanitare în proporţie de 64%, iar în unele cazuri acest lucru este condiţionat de un anumit interval orar. Restul unităţilor sanitare cu paturi nu au precizat. 84% din unităţile sanitare publice şi private au raportat că deţin şi utilizează containere mobile în spaţiul de stocare temporară a deşeurilor, iar 30% folosesc cărucioare speciale pentru transportul intern al deşeurilor. Unităţile sanitare au menţionat faptul ca deţin spaţii de stocare temporară a deşeurilor generate.

La nivel naţional există un număr de 35 de spitale care deţin 44 instalaţii de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deşeurilor medicale periculoase, şi 8 operatori economici care deţin 12 astfel de instalaţii. Conform prevederilor Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1279/2012 pentru aprobarea Criteriilor de evaluare, a condiţiilor de funcţionare şi monitorizare a echipamentelor de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deşeurilor medicale periculoase, doar deşeurile înţepătoare-tăietoare (cod 18 01 01) şi deşeuri infecţioase (18 01 03*) pot fi decontaminate termic la temperaturi scăzute.

SECŢIUNEA 3:II.15.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

Obiectiv	Ţinta	Mod de îndeplinire
Reducerea cantităţii de deşeuri medicale infecţioase şi periculoase de către spitale prin colectarea separată (pe categorii de deşeuri) şi eliminarea finală a acestora într-o manieră ecologic raţională şi eficientă economic	Termen: Permanent	Parţial	Toate obiectele ascuţite şi fragmentele şi organele umane, inclusiv recipienţi de sânge şi sânge conservat (periculoase şi nepericuloase) sunt colectate şi gestionate ca deşeuri periculoase
Introducerea sistemului de colectare separată şi pentru deşeurile nepericuloase rezultate din activitatea medicală	Termen: 2007	DA
Asigurarea condiţiilor necesare pentru depozitarea temporară a deşeurilor infecţioase şi periculoase	Termen: Permanent	DA
Interzicerea depozitării finale a deşeurilor periculoase fără pretratare, în vederea inertizării totale. În cazul deşeurilor infecţioase şi periculoase vor fi excluse metodele de pretratare care transferă poluanţi în alţi factori de mediu	Termen: începând cu anul 2008	DA

CAPITOLUL 16:II.16 Deşeuri industriale nepericuloase

SECŢIUNEA 1:II.16.1 Generarea deşeurilor industriale nepericuloase

	Cantitate (tone/an)
	2010	2011	2012	2013	2014
Industria extractivă (CAEN 05-09, capital 01 din Lista deşeurilor)*
Total deşeuri	175.303.735	195.711.915	223.090.321	218.661.298	182.493.266
Deşeuri nepericuloase	175.265.251	195.678.141	222.993.681	218.532.915	182.375.085
Industria prelucrătoare (CAEN 10-33, capitolele din Lista deşeurilor 02.02-02.07, 03, 04, 06-09, 10.02-10.14, 11, 12)
Total deşeuri	3.777.704	4.248.032	3.244.528	3.802.836	4.408.486
Deşeuri nepericuloase	3.657.204	4.162.602	3.195.731	3.734.953	4.344.891
Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă calda şi aer condiţionat (CAEN 35, capitolele 05, 10.01 din Lista deşeurilor)
Total deşeuri	5.813.275	6.502.799	9.013.526	6.894.308	6.871.205
Deşeuri nepericuloase	5.813.236	6.502.798	9.013.526	6.893.986	6.871.205

Deşeurile rezultate din industria prelucrătoare (CAEN 10-33, capitolele din Lista deşeurilor 02.02-02.07, 03, 04, 06-09, 10.02-10.14, 11,12) au o pondere scăzută din cantitatea totală a deşeurilor rezultate din activităţi industriale (în medie circa 1,8%). Cea mai mare parte a acestor tipuri de deşeuri sunt deşeuri nepericuloase (circa 98%). Cantităţile de deşeuri generate în anul 2014 pentru principalele ramuri ale industriei prelucrătoare sunt prezentate în Tabel II-46, Ponderea cea mai mare o au deşeurile rezultate de la prelucrarea lemnului (circa 43% din totalul deşeuri nepericuloase rezultate din industria prelucrătoare) şi deşeurile din chimie, metalurgie şi siderurgie (39%).

SECŢIUNEA 2:II.16.2 Gestionarea deşeurilor industriale nepericuloase

SUBSECŢIUNEA 1:

		Cantitate (tone/an)
		Generat	Valorificat	Eliminat
Industria alimentară şi fabricarea produselor din tutun (CAEN 10, 12; sub-capitolele 0202-0206 din Lista deşeurilor)		401.862	323.224	48.982
Fabricarea băuturilor (CAEN 11; sub-capitol 02 07 din Lista deşeurilor)		60.866	55.347	5.468
Prelucrarea lemnului (CAEN 16, 31; sub-capitolele 0301 şi 0302 din Lista deşeurilor)		1.883.120	2.686.941	601
	Tăierea şi rindeluirea lemnului (CAEN 16.1; sub-capitolele 0301 şi 0302 din Lista deşeurilor)	1.306.855	1.338.898	2
	Fabricarea produselor din lemn, plută, paie şi din alte materiale vegetale (CAEN 16.20; sub-capitolele 0301 şi 0302 din Lista deşeurilor)	407.457	1.170.041	26
	Prelucrarea mobilei (CAEN 31, Sub-Capitolele 0301 şi 0302 din Lista deşeurilor)	168.808	178.002	573
Fabricarea hârtiei şi a produselor din hârtie (CAEN 17; sub-capitolul 0303 din Lista deşeurilor)		73.530	40.216	33.719
Industria textilă, pielărie şi blănărie (CAEN 13, 14, 15; capitolul 04 din Lista deşeurilor)		17.183	13.149	5.806
Chimie, metalurgie, siderurgie, inclusiv tipografie (CAEN 18-29, capitolele 03-12 fără 10.01 din Lista deşeurilor)		1.695.515	1.091.731	182.651
Alte activităţi industriale (CAEN 30, 32, 33)		211.816	244.533	11.230

Corelat cu cantitatea de deşeuri generată, deşeurile din industria de prelucrare a lemnului şi din sectorul chimic, metalurgic şi siderurgic deţin ponderea cea mai mare din totalul deşeurilor valorificate. În cazul industriei de prelucrare a lemnului, cantitatea de deşeuri valorificată în anul 2014 este cu peste 40% mai mare decât cantitatea generată. Diferenţa cea mai mare intre cantitatea valorificată şi cantitatea generata sa înregistrează în cazul prelucrării primare a lemnului (cantitatea valorificată este de peste 2,8 ori mai mare decât cantitatea de deşeuri generată).

Cantitatea de deşeuri valorificate mult mai mare decât cantitatea generată în cazul deşeurilor de la prelucrarea lemnului se înregistrează în întreaga perioada de analiză (2010-2014), în special în cazul judeţelor Alba şi Suceava. Ţinând seama de faptul că în cele două judeţe există operatori economici din industria de prelucrare a lemnului care sunt autorizaţi şi ca reciclatori, este foarte probabil să fi existat erori la încadrarea deşeurilor conform Listei deşeurilor. Astfel, este posibil ca în cantitatea de deşeuri reciclate din activitatea de producţie să fie incluse şi alte categorii de deşeuri, care sunt preluate în vederea valorificării.

SUBSECŢIUNEA 2:Valorificarea deşeurilor industriale nepericuloase

- Din totalul cantităţii de deşeuri industriale nepericuloase valorificate, ponderea cea mai mare o au cantităţile de deşeuri valorificate energetic (R1 - întrebuinţarea în principal drept combustibil sau ca altă sursa de energie) şi reciclarea/valorificarea substanţelor organice (R3). Atât în cazul operaţiunii de valorificare R1, cât şi în cazul operaţiunii R3, principala categorie de deşeuri valorificate sunt deşeurile de la prelucrarea lemnului, în special rumeguş, talaş, aşchii, resturile de scândură şi furnir (cod 03 01 05). Valorificarea energetică a acestor deşeuri se realizează prin utilizarea drept combustibil în centralele termice, iar valorificarea substanţelor organice constă, în principal, în utilizarea deşeurilor la fabricarea peleţilor şi brichetelor, care ulterior sunt utilizaţi ca şi combustibili;

- Circa 12% din totalul de deşeuri industriale nepericuloase valorificate sunt raportate că operaţiune R12 - schimbul de deşeuri în vederea expunerii la oricare dintre operaţiile R1-R10, inclusiv operaţiunile preliminare înainte de valorificare. Din analiza datelor se poate observa că schimbul de deşeuri inclusiv tratarea deşeurilor în vederea valorificării (R12) are ponderi foarte mari din totalul cantităţii valorificate în cazul deşeurilor din industria textilă, pielărie şi blănărie (circa 68%), fabricarea băuturilor (circa 39%), precum şi industria chimică, metalurgică, siderurgică şi tipografie (circa 25%).

După cum s-a prezentat, ponderea cea mai mare a deşeurilor valorificate din industria prelucrătoare o reprezintă deşeurile valorificate energetic. Principalele metode de valorificare energetică sunt utilizarea deşeurilor, în principal a deşeurilor din industria de prelucrare a lemnului, ca şi combustibil în centratele termice, fie valorificarea deşeurilor în fabricile de ciment. În prezent, în România exista şapte fabrici de ciment, care sunt autorizate să preia în vederea valorificării atât deşeuri periculoase, cât şi deşeuri nepericuloase (a se vedea secţiunea II.3.2).

SUBSECŢIUNEA 3:Eliminarea deşeurilor industriale

Conform bazei de date ANPM, în prezent sunt în operare 13 depozite pentru deşeuri nepericuloase care aparţin operatorilor economici din industria prelucrătoare (marcate cu roşu pe harta de mai jos, cu excepţia depozitului de la Târgu Mureş, care nu aparţine industriei prelucrătoare). Depozitele de deşeuri nepericuloase aparţin: industriei alimentare (2 depozite - S.C. ARGUS S.A. Constanţa, S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. Roman), industriei de fabricare a hârtiei şi produselor din hârtie (1 depozit - S.C. AMBRO S.A. Suceava), fabricare obiecte sanitare (1 depozit - S.C. CERSANIT S.A. Roman) şi industriei chimice, metalurgice şi siderurgice (9 depozite - S.C. CHIMCOMPLEX S.A. Borzeşti; S.C. ERDEMIR ROMÂNIA S.R.L. Târgovişte; OMV PETROM - Punct de lucru Combinat Doljchim Craiova; S.C. FORTUS S.A. Iaşi; S.C. ARCELORMITTAL TUBULAR PRODUCTS ROMAN S.A. Roman; S.C. TMK-ARTROM S.A. Slatina; S.C. ALRO ALUMINIU PRIMAR S.A. Slatina; S.C. DONAU CHEM S.R.L. Turnu Măgurele şi S.C. OLTCHIM S.A. Râmnicu Vâlcea).

Denumire operator economic	Judeţ	Tip depozit
SC CET GOVORA SA	Vâlcea	Depozit cenuşă
RAAN SUC. ROMAG-TERMO	Mehedinţi	Depozit zgură şi cenuşă
CET Lignit	Arad	Depozit zgură ş: cenuşă
S.C. TERMICA S.A. SUCEAVA - CET PE HUILA	Suceava	Depozit zgură şi cenuşă
SC ELECTROCENTRALE ORADEA SA	Bihor	Depozit zgură şi cenuşă
COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM SA TIMIŞOARA - DEPOZITUL DE ZGURĂ ŞI CENUŞĂ UTVIN	Timiş	Depozit zgură şi cenuşă
UZINA ISALNITA	Dolj	Depozit zgură şi cenuşă mal stâng Jiu şi mal drept Jiu
SUCURSALA ELECTROCENTRALE TURCENI	Gorj	Depozit zgură şi cenuşă nr. 2
SUCURSALA ELECTROCENTRALE TURCENI	Gorj	Depozit zgură şi cenuşă Valea Ceplea
SUCURSALA ELECTROCENTRALE ROVINARI	Gorj	Depozit zgură şi cenuşă Gârla
SC DALKIA TERMO IAŞI SA CET II	Iaşi	Depozit zgură şi cenuşă
ELECTROCENTRALE PAROSENI S.A.	Hunedoara	Depozit zgură şi cenuşă Valea Caprisoara
Sucursala Electrocentrale Craiova II	Dolj	Depozit zgura şi cenuşă Valea Mănăstirii
Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. Sucursala Electrocentrale Deva S.A.	Hunedoara	Depozit zgură şi cenuşă Bejan

În perioada 15.07.2009 - 22.11.2011, autorităţilor române le-au fost solicitate de către Comisia Europeană informaţi privind respectarea articolului 14 din Directiva 1999/31/CE, respectiv stadiul închiderii depozitelor neconforme de deşeuri, care trebuiau să-şi sisteze activitatea până la 16 iulie 2009. Autorităţile române au formulat răspunsuri, care au fost transmise în 23.09.2009, 06.12.2010, 26.04.2011 şi 07.12.2011. Informaţiile furnizate nu au fost considerate de către Comisia Europeană suficient de clare pentru a se concluziona că unele dintre aceste depozite au fost închise definitiv. În consecinţă, Comisia a declanşat acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor care face obiectul Cauzei 2012/2007, în data de 26.03.2012. Pe parcursul fazei precontencioase a acestei cauze, instituţia UE a invocat încălcarea de către România a anumitor dispoziţii ale Directivei 1999/31/CE prin neîndeplinirea obligaţiei de a lua toate măsurile necesare pentru a închide depozitele de deşeuri neconforme- România a întreprins demersuri în vederea conformării, dar nu a reuşit închiderea tuturor depozitelor de deşeuri neconforme, astfel că obiectul acţiunii priveşte în prezent 68 depozite de deşeuri (28 de depozite de deşeuri municipale, 26 de depozite de deşeuri industriale periculoase şi 14 depozite de deşeuri industriale nepericuloase). Dintre acestea, se precizează câteva depozite de deşeuri industriale nepericuloase:

Având în vedere situaţia dificilă în care se află titularii unora dintre aceste depozite (insolvenţă şi faliment), la nivelul Ministerului Mediului au fost organizate întâlniri ale grupului de lucru constituit în conformitate cu prevederile Memorandumului privind închiderea tuturor depozitelor de deşeuri neconforme de pe teritoriul României, în condiţiile Directivei 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1959 privind depozitele de deşeuri, aprobat în şedinţa de Guvern din 13.07.2017, în continuare sunt realizate demersuri pentru identificarea soluţiilor care să permită României evitarea aplicării sancţiunilor pecuniare ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor referitoare la închiderea depozitelor de deşeuri neconforme. Conform Memorandumului, atribuţiile Administraţiei Fondului pentru Mediu se vor completa în vederea derulării demersurilor necesare în relaţie cu Comisia Europeană în scopul finanţării din fonduri europene (POIM) a închiderii şi a costurilor generate de monitorizarea post-închidere, exclusiv a depozitelor industriale neconforme (periculoase şi nepericuloase).

SECŢIUNEA 3:II.16.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

(1)Pentru perioada de analiză, principalele obiective şi ţinte privind gestionarea deşeurile industriale nepericuloase sunt cele prevăzute în legislaţie şi în Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a deşeurilor pentru perioada 2003-2013.

Obiectiv	Ţintă	Mod de îndeplinire
Îmbunătăţirea mecanismelor economico-financiare pentru gestionarea deşeurilor industriale	2007	NU	Până în prezent nu a fost în aplicare niciun mecanism economic referitor la gestionarea deşeurilor industriale
Îmbunătăţirea sistemului Naţional de colectare, prelucrare şi analizare a datelor şi informaţiilor privind gestionarea deşeurilor	2006	Parţial	Deşi Agenda Naţionale de Proiecte a Mediului a implementat proiectul SIM - "Sistem Integratele Mediu", care are ca scop gestionarea, prelucrarea şi analiza în mod unitar a tuturor informaţiilor din domeniul protecţiei mediului, calitatea datelor şi informaţiilor privind generarea şi gestionarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor industriale nepericuloase, este scăzută. Acest lucru este determinat atât de încadrări incorecte a deşeurilor de către generatori, cât şi de lipsa în marea parte din autorizaţiile de mediu ale operatorilor care valorifică deşeurile a codurilor de deşeuri acceptate, precum şi a codurilor operaţiilor de valorificare.
Promovarea şi aplicarea principiului prevenirii în industrie	permanent	NU	Din analiza datelor pentru perioada 2010-2014 nu se constată o scădere a cantităţilor de deşeuri industriale generate.
Eficientizarea controlului privind depozitarea deşeurilor netratate provenite din industria lemnului şi industria alimentară	2010	DA	Conform datelor ANPM, în anul 2014 marea majoritate a cantităţii de deşeuri din industria lemnului şi industria alimentară a fost valorificată
Încurajarea valorificării prin procedee aerobe şi anaerobe a deşeurilor din industria lemnului şi industria alimentară	Valorificarea materială sau energetică a circa 50% din deşeurile biodegradabile până în 2013	Parţial	Cea mai mare parte a deşeurilor din industria lemnului este valorificată energetic. Se estimează că o parte din deşeurile din industria alimentară se valorifică prin procedee aerobe şi anaerobe (nu există informaţii concrete privind cantităţile de deşeuri astfel valorificate)
Susţinerea valorificării energetice acolo unde valorificarea materiali nu este fezabilă din punct de vedere tehnico-economic, în condiţii de siguranţa pentru sănătatea populaţiei şi mediului	Valorificarea energetici a 50% din cantitatea de rumeguş până în 2013	DA	Cea mai mare parte a deşeurilor din industria lemnului este valorificată energetic
Susţinerea valorificării materiale şi energetice a deşeurilor de la producerea energiei termice şi electrice, incinerare şi coincinerare (zgură, cenuşă de vatră, cenuşă zburătoare, gips de la centrate termoelectrice)	Valorificarea în construcţii a 30% din cenuşa zburătoare şi gipsul de rezultat de la termocentrale până în 2015	NU	95% din cantitatea deşeurilor din această categorie sunt eliminate
Tratarea înaintea depozitar. în cazul în care valorificarea nu este posibilă a deşeurilor de la producerea energiei termice şi electrice, incinerare şi coincinerare (zgură, cenuşă de vatră, cenuşă zburătoare, gips de la centrale termoelectrice)	Tratarea tuturor cantităţilor de zgură, cenuşă şi gips până în anul 2015	NU	95% din cantitatea deşeurilor din această categoric sunt eliminate fără o tratare prealabilă

(2)În plus faţă de aspectele legate de neîndeplinirea obiectivelor au mai fost identificate următoarele aspecte legate de gestionarea deşeurilor industriale nepericuloase:

CAPITOLUL 17:II.17 Deşeuri industriale periculoase

SECŢIUNEA 1:II.17.1 Generarea deşeurilor industriale periculoase

Datele arată o uşoară scădere a deşeurilor periculoase generate în perioada 2010-2014, cu excepţia anului 2011 când se înregistrează o scădere drastică de aproximativ 40%. Pentru anul 2014, cantitatea de deşeuri industriale periculoase a scăzut cu circa 18% faţă de anul 2010, respectiv cu 12% faţă de anul anterior. Se poate observa că în pofida creşterii economice a României manifestată în perioada 2010-2014 cantitatea de deşeuri industriale periculoase s-a plafonat sub 330 mii tone anual.

SECŢIUNEA 2:II.17.2 Gestionarea deşeurilor industriale periculoase

SUBSECŢIUNEA 1:

Categorii deşeuri, conform Listei Europene a Deşeurilor	Cantitate valorificată (mii tone/an)	Cantitate eliminată (mii tone/an)
03 - Deşeuri de la prelucrarea lemnului şi producerea plăcilor şi mobilei, pastei de hârtie, hârtiei şi cartonului	1,01	0,10
04 - Deşeuri din industriile pielăriei, blănăriei şi textilă	0,13	0,01
05 - Deşeuri de la rafinarea petrolului, purificarea gazelor naturale şi tratarea pirolitică a cărbunilor	108,81	29,14
05 - Deşeuri din procese chimice anorganice	56,58	1,89
07 - Deşeuri din procese chimice organice	5,96	4,85
08 - Deşeuri de la producerea, prepararea, furnizarea şi utilizarea straturilor de acoperire (vopsele, lacuri şi emailuri vitroase), a adezivilor, cleiurilor şi cernelurilor tipografice	7,71	1,44
09 - Deşeuri din industria fotografică	0,71	0,08
10 - Deşeuri din procesele termice	11,53	11,04
11 - Deşeuri de la tratarea chimică a suprafeţelor şi acoperirea metalelor şi a altor materiale; hidrometalurgie neferoasă	5,61	3,88
12 - Deşeuri de la modelarea, tratarea mecanică şi fizică a suprafeţelor metalelor şi a materialelor plastice	19,67	10,04
14 Deşeuri de solvenţi organici, agenţi de răcire şi carburanţi (cu excepţia 07 şi 08)	0,49	0,06
15 - Deşeuri de ambalaje	7,26	6,47
16 - Deşeuri nespecificate în altă parte cu excepţia deşeurilor cu codul 1601, a deşeurilor cu codul 1602 şi a bateriilor şi acumulatorilor cu codul 1606	2,97	4,05
Total deşeuri industriale periculoase	228,46	73,04

SUBSECŢIUNEA 2:Valorificarea deşeurilor industriale periculoase

- R12 - schimbul de deşeuri în vederea expunerii la oricare dintre operaţiunile numerotate de la R1 la R11. În cazul în care nu există niciun alt cod R corespunzător, aceasta include operaţiunile preliminare înainte de valorificare, inclusiv preprocesarea, cum ar fi, printre altele, demontarea, sortarea, sfărâmarea, compactarea, granularea, mărunţirea uscată, condiţionarea, reambalarea, separarea şi amestecarea înainte de supunerea la oricare dintre operaţiunile numerotate de la R1 la R11;

SUBSECŢIUNEA 3:Eliminarea deşeurilor industriale periculoase

Ca şi în cazul depozitelor de deşeuri industriale nepericuloase, având în vedere situaţia dificilă în care se află titularii unora dintre aceste depozite (insolvenţă şi faliment), la nivelul Ministerului Mediului au fost organizate întâlniri ale grupului de lucru constituit în conformitate cu prevederile Memorandumului privind închiderea tuturor depozitelor de deşeuri neconforme de pe teritoriul României, în condiţiile Directivei 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999- Atribuţiile Administraţiei Fondului pentru Mediu se vor completa în vederea derulării demersurilor necesare în relaţie cu Comisia Europeană în scopul finanţării din fonduri europene (POIM) a închiderii şi a costurilor generate de monitorizarea post-închidere, exclusiv a depozitelor industriale neconforme (periculoase şi nepericuloase).

SECŢIUNEA 3:II.17.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

(1)Pentru perioada 2010-2014, obiectivele şi ţintele privind deşeurile industriale periculoase sunt cele prevăzute în Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor pentru perioada 2003-2013.

Obiectiv	Ţinta	Mod de îndeplinire
Dezvoltarea unei politici naţionale care să conducă la crearea/apariţia unui sistem de gestionare a deşeurilor periculoase eficient din punct de vedere ecologic, economic şi just din punct de vedere social	- Revizuirea politicii de sancţiuni şi a amenzilor pentru neconforma rea cu legile de mediu Termen: Periodic	Parţial
	- Finalizarea şi aprobarea întregii legislaţii secundare referitoare la deşeurile periculoase în concordanţă cu cerinţele actelor normative privind deşeurile, inclusiv Legea 426/2001 până în 2007.	NU
	- Pregătirea notelor de îndrumare tehnică, în sprijinul legislaţiei referitoare la deşeurile periculoase. Termen: 2004-2006	NU
Promovarea şi aplicarea principiului prevenirii generării deşeurilor periculoase şi pe cât posibil a principiului proximităţii în tratarea/eliminarea deşeurilor periculoase	Susţinerea aplicării tehnicilor de minimizare a deşeurilor şi tratare Îmbunătăţită specifice diferitelor deşeuri periculoase	Parţial	S-au realizat mai mult acţiuni de informare
Minimizarea impactului deşeurilor periculoase asupra sănătăţii şi mediului	- Promovarea reciclării materialelor neferoase folosind topitoriile existente - Promovarea valorificăm termoenergetice a deşeurilor periculoase în cuptoarele de ciment	DA
Înfiinţarea de servicii de colectare şi transpari pentru deşeurile periculoase	Permanent	DA
Încurajarea tratării deşeurilor periculoase în vederea: - valorificării (dacă este posibil) - facilitării manipulării -diminuării caracteristicilor periculoase	Instalaţiilor de tratare a deşeurilor periculoase din cadrul întreprinderilor existente	Parţial
Asigurarea de condiţii adecvate pentru facilităţile de tratare şi eliminare a deşeurilor	Verificarea statutului legal/ilegal al locurilor existente de stocare, tratare şi depozitare a deşeurilor industriale Termen: 2007	DA
Crearea condiţiilor ca noile instalaţii şi facilităţi să fie proiectate, construite şi să opereze la nivelul cerinţelor Uniunii Europene	Realizarea depozitelor conforme cu UE pentru deşeuri periculoase Termen: 2007	DA
Dezvoltarea şi implementarea eficientă a unor instrumente economico-financiare care să asigure o piaţă viabilă a deşeurilor de producţie periculoase prin aplicarea principiului poluatorul plăteşte şi a principiului responsabilităţii producătorului		NU	Nu sunt implementate instrumente economice
Dezvoltarea sistemului informatic privind deşeuri periculoase în concordanţă cu cerinţele UE	Dezvoltarea unui Sistem Informatic îmbunătăţit privind Gestiunea Deşeurilor Periculoase Termen: 2007	DA	Deşi sistemul este funcţional din 2014, calitatea datelor şi informaţilor privind generarea şi gestionarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor industriale periculoase, este scăzută. Acest lucru este determinat în principal de încadrări incorecte a deşeurilor de către generatori.

(2)Principalele aspecte identificate legate de gestionarea deşeurilor industriale periculoase sunt:

SECŢIUNEA 4:II.17.4 Situri contaminate

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a realizat în perioada 2007-2008 Inventarul Naţional preliminar privind siturile potenţial contaminate. Ţinând cont de prevederile legislaţiei de mediu specifice şi de nivelul informaţilor din inventar s-a considerat împărţirea siturilor în două categorii: a) situri potenţal contaminate; b) situri contaminate. Inventarul Naţional a fost actualizat în luna noiembrie 2013 pe baza datelor obţinute de la autorităţile publice locale pentru protecţia mediului.

CAPITOLUL 18:II.18 Deşeuri din agricultură, silvicultură şi pescuit

SECŢIUNEA 1:II.18.1 Generarea deşeurilor din agricultură, silvicultură şi pescuit

Tipuri de deşeuri	Cod EWC-Stat	Cod Lista deşeurilor	Cantitate (tone/an)
Tipuri de deşeuri	Cod EWC-Stat	Cod Lista deşeurilor	Generată	Valorificat R1	Valorificat R2-R11	Eliminată D1, D3, D4, D5, D12	Stoc
Uleiuri de motor uzate	01.31	130204, 130205, 130206, 130207, 130208*	8.628,50	103,53	7.937,93	431,42	155,62
Alte deşeuri din amestecuri metalice	06.32	020113	3.789,82	0,00	3.373,49	416,33	0,00
Anvelope uzate	07.31	160103	8.974,10	254,00	1.470,62	6.730,58	518,90
Deşeuri din materiale plastice, inclusiv deşeuri de ambalaje de plastic.	07.4	020104, 150102	2.705,05	51,82	2.041,00	555,25	56,98
Deşeuri de baterii şi acumulatori	08.41	1601	1.709,89	0,00	1.277,81	176,82	255,26
Deşeuri din exploataţii forestiere	09.21	020107	0,00	0,00	0,00	0,00	0,00
Deşeuri vegetale şi de la preparare **	09.22	020101, 020103	587.784,04	0,00	0,00	587.784,04	0,00
Deşeuri de la dejecţii şi gunoi de grajd	09.31	020106	0,00	0,00	0,00	0,00	0,00
TOTAL			613.591,40	409,35	16.100,85	596.094,44	986,76

Tipuri de deşeuri	Cod EWC- Stat	Cod Lista deşeurilor	Cantitate (tone/an)
Tipuri de deşeuri	Cod EWC- Stat	Cod Lista deşeurilor	Generată	Valorificat R1	Valorificat R2-R11	Eliminată D1, D3, D4, D5, D12	Stoc
Uleiuri de motor uzate	01.31	130204, 130205, 130206, 130207, 130208*	9.543,59	137,08	7.976,27	36,68	1.393,56
Alte deşeuri din amestecuri metalice	06.32	020110	3.259,85	0,00	682,79	355,79	2.221,27
Anvelope uzate	07.31	160103	7.103,36	264,27	2.912,45	3.200,02	726,62
Deşeuri din materiale plastice, inclusiv deşeuri de ambalaje de plastic	07.4	020104, 150102	1.867,87	68,90	1.235,00	325,70	238,27
Deşeuri de baterii şi acumulatori	08.41	1601	1.957,48	0,00	1.295,85	214,00	447,63
Deşeuri din exploataţii forestiere	09,21	020107	0,00	0,00	0,00	0,00	0,00
Deşeuri vegetale şi de la preparare **	09.22	020101, 020103	462.613,45	0,00	0,00	462.613,45	0,00
Deşeuri de la dejecţii şi gunoi de grajd	09.31	020106	0,00	0,00	0,00	30,00	0,00
TOTAL			486.345,60	470,25	14.102,36	466.745,64	5.027,35

Tipuri de deşeuri	Cod EWC-Stat	Cod Lista deşeurilor	Cantitate (tone/an)
Tipuri de deşeuri	Cod EWC-Stat	Cod Lista deşeurilor	Generată	Valorificat R1	Valorificat R2-R11	Eliminată D1, D3, D4, D5, D12	Stoc
Uleiuri de motor uzate	01.31	130204, 130205. 130206. 130207, 130208*	9.563,48	60,45	8.223,25	442,14	837,64
Alte deşeuri din amestecuri metalice	06.32	020110	2.755,78	0,00	2.566,05	51,65	138,08
Anvelope uzate	07.31	160103	8.087,60	55,58	6.581,51	428,26	1.022,25
Deşeuri din materiale plastice, inclusiv deşeuri de ambalaje de plastic	07.4	020104, 150102	2.064,30	101,15	1.061,15	2,00	0,00
Deşeuri de baterii şi acumulatori	08.41	1601	1.158,564	0,00	1.046,61	19,09	92,94
Deşeuri din exploataţii forestiere	09.21	020107	0,00	0,00	0,00	0,00	0,00
Deşeuri vegetale şi de la preparare	09.22	020101, 020103	541.331,68	0,00	0,00	541.331,68	0,00
Deşeuri de la dejecţii şi gunoi de grajd	09.31	020106	0,00	0,00	0,00	0,00	0,00
TOTAL			564.961,48	217,18	20.378,57	542.274,82	2.090,91

SECŢIUNEA 2:II.18.2 Gestionarea deşeurilor din agricultură, silvicultură şi pescuit

SECŢIUNEA 3:II.18.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

CAPITOLUL 19:II.19 Transferul deşeurilor

În această secţiune sunt prezentate datele privind importul/exportul şi transferul deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României, pentru perioada 2010-2014, aşa cum sunt acestea definite în baza Regulamentului CE nr. 1013/2006 privind transferurile de deşeuri. Astfel, prin import/export se înţelege orice acţiune în urma căreia deşeurile intră în, respectiv părăsesc Comunitatea Europeană iar prin transfer se înţelege, în principale, transportul deşeurilor între două ţări.

SECŢIUNEA 1:II.19.1 Transferul deşeurilor periculoase

SECŢIUNEA 2:II.19.2 Transferul deşeurilor nepericuloase

SECŢIUNEA 3:II.19.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

Documentele de planificare existente nu cuprind obiective referitoare la transferul deşeurilor din şi către România. Conform prevederilor legislative în vigoare²¹, introducerea deşeurilor pe teritoriul României în vederea eliminării este interzisă, fiind permisă însă introducerea deşeurilor în vederea valorificării. Însă, la acceptarea deşeurilor în vederea valorificării, trebuie avut în vedere de către autoritatea naţională luarea unor măsuri care să asigure acordarea dreptului de preempţiune furnizorilor de deşeuri de pe piaţa internă, de către operatorii instalaţiilor de valorificare a deşeurilor (inclusiv operatorii fabricilor de ciment), astfel încât întreaga cantitate de deşeuri tratată rezultată să poată fi valorificată.

Populaţie rezidentă	U- M.	Anii
Populaţie rezidentă	U- M.	2010	2011	2012	2013	2014
TOTAL	pers.	20.294.683	20.199.059	20.095.996	20.020.074	19.947.311
Urban	pers.	10.942.040	10.902.302	10.853.728	10.790.541	10.749.003
Pondere	%	53,92	53,97	54,01	53,90	53,89
Rural	pers.	9.352.648	9.296.767	9.242.268	9.229.533	9.198.308
Pondere	%	46,08	46,03	45,99	46,10	46,11

Număr persoane / gospodărie (recensământ 2011)	ROMÂNIA	Regiunea Nord Est	Regiunea Sud Est	Regiunea Sud Muntenia	Regiunea Sud Vest Oltenia	Regiunea Vest	Regiunea Nord Vest	Regiunea Centru	Regiunea Bucureşti - Ilfov
Media	2,67	2,68	2,65	2,76	2,70	2,63	2,71	2,68	3,05
Mediul urban	2,54	2,52	2,54	2,65	2,70	2,46	2,57	2,57	3,00
Mediul rural	2,83	2,8	2,79	2,84	2,71	2,95	2,88	2,88	3,09

	Lei/lună şi persoană
	2011	2012	2013	2014
ROMÂNIA	839,53	861,15	895,85	937,65
Regiunea Nord Est	727,86	757,22	777,23	791,72
Regiunea Sud Est	756,98	756,13	774,63	816,48
Regiunea Sud Muntenia	800,67	835,46	839,56	896,02
Regiunea Sud Vest Oltenia	741,24	775,03	819,75	860,65
Regiunea Vest	900,97	970,75	966,23	976,30
Regiunea Nord Vest	861,74	876,74	902,94	967,21
Regiunea Centru	864,02	875,36	964,22	934,06
Regiunea Bucureşti-Ilfov	1.175,43	1.168,31	1.251,70	1.343,36

Indicator generare deşeuri municipale	2010	3011	3012	3013	3014
Român a (kg/loc şi an)*	313	25?	251	254	249
EU-28 (kg/loc şi an)*	503	496	485	477	474

Deşeuri colectate separat de operatorii de salubrizare [tone), din care:	2010	2011	2012	2013	2014
	145.207	139.524	184.517	196.649	171.311
Hârtie şi carton	32.201	37.880	43.579	46.316	50.042
Plastic	26.757	31.395	48.452	39.573	46.638
Metale	1.201	1.642	2.235	2.600	2.479
Lemn	2.332	2.842	7.572	2.581	3.074
Sticlă	11.716	7.652	23.716	19.402	13,197
Voluminoase	23.322	14.360	26.214	49.794	28.274
Textile	48	147	480	167	260
Biodegradabil	32.922	30.688	31.545	30.952	20.934
Alte deşeuri	14.707	12.890	724	5.264	6.415

Anul	Generat (tone)	Valorificat (tone)	Eliminat (tone)
2010	18.020	19.105	18
2011	2.039	1.850	12
2012	6.700	6.722	20
2013	13.258	11.785	1.472
2014	1.402^-	1.314	86

Tip material	2010	2011	2012	2013	2014
Sticlă	160.334	139.730	160.259	149.205	164.521
Plastic	281.145	278.810	298.042	290.279	336.825
Hârtie şi carton	265.982	293.100	303.108	311.578	388.059
Metal	55.214	55.230	58.333	54.406	65.666
Lemn	211.875	225.540	239.774	248.660	289.695
Altele	390	100	41	11	24
Total	974.940	992.510	1.059.557	1.054.139	1.244.790

Tip material	2010		2011		2012		2013		2014
Tip material	tone	%	tone	%	tone	%	tone	%	tone	%
Sticlă	91.031	56,8	83.790	60,0	106.192	66,3	73.467	49,2	89.103	54,2
Plastic	79.391	28,2	112.460	40,3	152.852	51,3	149.940	51,7	149.769	44,5
Hârtie şi carton	177.636	66,8	191.990	65,5	211.698	69,8	232.580	74,6	323.556	83,4
Metal	36.267	65,7	34.410	62,3	32.398	55,5	28.732	52,8	42,147	64,2
Lemn	38.451	18,1	73.390	32,5	98.660	41,1	71.902	28,9	77.071	26,6
Altele	0	0,0	0	0,0	0	0,0	0	0,0	0	0,0
Total reciclare	422.776	43,4	496.040	50,0	601.800	56,8	556.621	52,8	681.646	54,8

Tip material	2010		2011		2012		2013		2014
Tip material	tone	%	tone	%	tone	%	tone	%	tone	%
Sticlă	91.031	56,8	83.790	60,0	106.192	66,3	73.467	49,2	89.103	56,0
Plastic	86.945	30,9	120.370	43,2	154.778	51,9	158.218	54,5	155.353	51,4
Hârtie şi carton	194.751	73,2	199.340	68,0	212.648	70,2	239.745	76,9	325.024	83,8
Metal	36.267	65,7	34.410	62,3	32.398	55,5	28.732	52,8	42.147	55,5
Lemn	62.033	29,3	101.950	45,2	102.696	42,8	73.886	29,7	90.680	30,9
Altele	0	0,0	0	0,0	0	0,0	0	0,0	0	0,0
Total valorificare	471.027	48,3	539.860	54,4	608.712	57,4	574.048	54,5	702.307	56,4