Capitolul 2 - II.2 Date socio-economice - Plan National din 2017 de Gestionare a Deşeurilor

M.Of. 11 bis

În vigoare
Versiune de la: 5 Ianuarie 2018
CAPITOLUL 2:II.2 Date socio-economice
SECŢIUNEA 1:II.2.1 Date demografice
La 31 decembrie 2014 teritoriul României era organizat în 42 judeţe (incluzând Municipiul Bucureşti), în care existau 320 municipii şi oraşe şi 2861 comune. Din cele 320 municipii şi oraşe existente la nivel naţional, 103 sunt municipii, iar în cele 2.861 comune există 12.967 sate.
În octombrie 2011 a avut loc Recensământul populaţiei şi locuinţelor. Rezultatele acestuia, date publicităţii în 2013, arătă o scădere a populaţiei rezidente cu 1.559.333 persoane în perioada dintre cele două recensăminte, respectiv de la 21.680.974 persoane în 2002 la 20.121.641 persoane în 2011. Aceasta înseamnă o scădere cu 7,2% pe întreaga perioadă, adică un declin mediu de 0,8% pe an. Dintre cauzele acestui declin al populaţiei, 24,8% reprezintă sporul natural negativ, iar 75,2% reprezintă migraţia internaţională.
Cele mai mari reduceri ale populaţiei stabile, de peste 15%, s-au înregistrat în judeţele Tulcea şi Neamţ. Scăderi semnificative, de peste 12%, au avut loc în cea mai mare parte a judeţelor din Moldova - Vaslui, Bacău, Vrancea - dar şi în Brăila, Galaţi, Hunedoara, Mehedinţi şi Teleorman. În Municipiul Bucureşti populaţia stabilă a scăzut cu 2,2% faţă de precedentul recensământ. Ilfovul reprezintă singurul judeţ în care s-a înregistrat o creştere semnificativă a populaţiei stabile (cu 29,5%), unul dintre motivele principale reprezentându-l migraţia populaţiei dinspre Municipiul Bucureşti înspre localităţile limitrofe acestuia din cadrul judeţului Ilfov. Şi judeţul Timiş a înregistrat o creştere faţă de 2002, dar nesemnificativă (0,3%).
Faţă de 2002 a crescut uşor ponderea populaţiei din mediul urban, tendinţă care se păstrează şi în perioada 2011-2014, deşi soldul net al migraţiei interne urban-rural este negativ pentru mediul urban. Se păstrează tendinţa de uşoară migraţie dinspre mediul urban către mediul rural, pe fondul unui urban preponderent (54%)
Tabelul următor prezintă evoluţia populaţiei rezidente a României în perioada 2010-2014, pe medii de rezidenţă.
Tabel II-1: Evoluţia populaţiei României în perioada 2010-2014

Populaţie rezidentă

U- M.

Anii

2010

2011

2012

2013

2014

TOTAL

pers.

20.294.683

20.199.059

20.095.996

20.020.074

19.947.311

Urban

pers.

10.942.040

10.902.302

10.853.728

10.790.541

10.749.003

Pondere

%

53,92

53,97

54,01

53,90

53,89

Rural

pers.

9.352.648

9.296.767

9.242.268

9.229.533

9.198.308

Pondere

%

46,08

46,03

45,99

46,10

46,11

Sursa: [INS Tempo 2016]
Densitatea populaţiei era în 2014 de 83,4 locuitori/km2, faţă de 84,4 loc./km2 anunţaţi la recensământul din 2011. Densitatea medie în UE-28 este de 116,7 loc./km2. Densitatea cea mai mare a populaţiei se regăseşte în Bucureşti şi în judeţele care conţin polii naţionali de creştere economica a României1, respectiv Iaşi, Constanţa, Ploieşti, Craiova, Timişoara, Cluj-Napoca, Braşov.
____________
1Definiţi în articolul 1 al Hotărârii de guvern nr. 998 din 27 august 2008 pentru desemnarea polilor naţional de creştere în care se realizează cu prioritate investiţii din programele cu finanţare comunitară şi naţională
Un alt element ce are influenţă asupra managementului deşeurilor îl reprezintă numărul persoanelor dintr-o gospodărie, element ce este prezentat în tabelul următor.
Tabel II-2: Numărul mediu de persoane per gospodărie

Număr persoane / gospodărie (recensământ 2011)

ROMÂNIA

Regiunea Nord Est

Regiunea Sud Est

Regiunea Sud Muntenia

Regiunea Sud Vest Oltenia

Regiunea Vest

Regiunea Nord Vest

Regiunea Centru

Regiunea Bucureşti - Ilfov

Media

2,67

2,68

2,65

2,76

2,70

2,63

2,71

2,68

3,05

Mediul urban

2,54

2,52

2,54

2,65

2,70

2,46

2,57

2,57

3,00

Mediul rural

2,83

2,8

2,79

2,84

2,71

2,95

2,88

2,88

3,09

Sursa. [INS Tempo 2016]
Scăderea constantă a populaţiei este un fenomen de care trebuie să se ţină cont la planificarea şi dimensionarea investiţiilor, mai ales că această scădere este semnificativă (un declin mediu de 0,8% pe an). Un alt dement ce atrage costuri mai mari în ceea ce priveşte managementul deşeurilor este densitatea relativ redusă a populaţiei (83,4 loc./km2, faţă de media europeană de 116,7 loc./km2), urbanizarea (în jur de 54%) şi numărul redus al persoanelor dintr-o gospodărie (2,67).
SECŢIUNEA 2:II.2.2 Date economice
Începând cu anul 2011, România a început să îşi revină după criza economică, cunoscând o creştere economică uşoară, care, după 2013 a devenit din ce în ce mai robustă. Astfel anul 2015 devine al cincilea an cu creştere economică pozitivă şi în care a fost recuperată scăderea din anii 2009 şi 2010. Creşterea s-a realizat pe seama consumului privat, pe fondul creşterii veniturilor şi a scăderii inflaţiei şi a ratei dobânzilor. După o producte agricolă puternică în anul 2013, activitatea economică s-a sprijinit, în 2014, pe o producţia industrială robustă. Investiţiile au rămas la nivel scăzut.
Conform [INS Breviar 2016], inflaţia a scăzut în ultimii ani, atingând niveluri minime istorice în 2015. Rata medie anuală a inflaţiei s-a aflat pe o traiectorie descendentă începând din 2013, ca urmare a recoltelor îmbelşugate (în 2013 şi în 2014), a scăderii preţurilor petrolului la nivel mondial şi a unor reduceri consecutive ale cotelor de TVA pentru diferite categorii de produse şi servicii.
Ajutate de avansul recent al activităţii economice, condiţiile de pe piaţa muncii s-au îmbunătăţit, iar rata şomajului s-a diminuat până la 5,4 la sută în 2014. Rata scăzută a şomajului trebuie să fie privită în contextul scăderii continue a numărului de persoane în vârstă de muncă din cauza îmbătrânirii populaţiei şi a emigraţiei nete. În ciuda creşterii ocupării forţei de muncă, în special în sectoarele cu o mare valoare adăugată, persistă probleme structurale pe piaţa forţei de muncă. Rata ocupării forţei de muncă a crescut în ultimii ani, însă aceasta este mai mică decât media UE.
Piaţa forţei de muncă şi provocările sociale sunt interconectate şi există mari decalaje între zonele rurale şi cele urbane. România se confruntă cu riscuri foarte ridicate de sărăcie, de excluziune socială2 şi de inegalităţi în materie de venituri. Toţi aceşti factori frânează potenţialul de creştere al economiei.
____________
2Excluziunea socială se referă la factorii multiplii şi schimbători care au ca efect excluderea oamenilor de la participarea la interacţiunile sociale normale, practicile şi drepturile societăţii moderne. Sărăcia este unul dintre cei mai evidenţi factori de acest tip, însă excluziunea social se referă de asemenea la drepturi deservite inadecvat de locuire, educaţie, sănătate şi acces la servicii. Excluziunea socială afectează indivizi şi grupuri, în special în funcţie de mediile de rezidenţă (rural/urban) atunci când apar forme de discriminare şi segregare; excluziunea socială evidenţiază deficitele infrastructurii sociale şi riscul creării şi consolidării unei societăţi scindate, cu două feţe" (Comisia Comunităţilor Europene, 1993: 1), Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei, 2015-2020, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice
Zonele rurale se confruntă cu provocări specifice, cum ar fi utilizarea deficitară a capitalului uman şi existenţa unor "insule" de sărăcie şi de excluziune socială adânc înrădăcinate. Agricultura, care este ocupaţia tipică în zonele rurale, reprezintă 29% din totalul locurilor de muncă din România, însă numai 5% din PIB. O mare parte din forţa de muncă rurală lucrează în agricultura de subzistenţă sau de semisubzistenţă, asociată cu munca informală sau cu munca familială neremunerată, cu o productivitate scăzută şi cu sărăcia. Zonele rurale se confruntă cu o multitudine de dificultăţi legate de educaţie, sănătate, incluziune socială, infrastructura de bază, diversificarea locurilor de muncă, emigraţie şi îmbătrânirea populaţiei.
Tabel II-3: Evoluţia principalilor indicatori socio-economici în România, 2010-2014

Indicatorul

U.M.

Anii

2010

2011

2012

2013

2014

Rata inflaţiei (pentru leu)

%

6,09

5,79

3,33

3,98

1,07

Cursul mediu de schimb lei/euro

lei/euro

4,2099

4,2379

4,4560

4,4190

4,4446

PIB (preţuri curente)

mld. lei

552,6

557,3

596,7

637,6

667,6

Creşterea reală PIB (faţă de anul anterior)

%

(1,6)

2,3

0,6

3,4

3,0

PIB/capita

euro/pers.

6.468

6.510

6.663

7.207

7.543

Rata şomajului înregistrată

%

7,8

5,2

5,4

5,7

5,4

Câştigul salarial mediu net lunar

lei/salariat

1.391

1.444

1.507

1.579

1.697

Creşterea câştigului salarial mediu net lunar (faţă de anul anterior)

%

4,0

3,8

4,4

4,8

7,5

Creşterea reală a câştigului salarial mediu net lunar (faţă de anul anterior)

%

(1,5)

(1,9)

1,0

0,8

6,4

Sursa: INS, 2016
SECŢIUNEA 3:II.2.3 Veniturile şi cheltuielile populaţiei
În anul 2014, veniturile totale, în termeni nominali, au fost de 2.500,7 lei lunar pe gospodărie şi de 937,7 lei pe persoană.
Veniturile băneşti, au reprezentat, şi în acest an, principala sursă de formare a veniturilor totale, 2.104,3 lei lunar pe gospodărie şi, respectiv, de 789,0 lei pe persoană.
Diferende de nivel şi, mai ales, de structura între veniturile gospodăriilor s-au înregistrat şi în funcţie de mediul de rezidenţă. În anul 2014, veniturile medii pe o gospodărie din mediul urban au fost cu 30,0% mai mari decât ale gospodăriilor din mediul rural.
În mediul urban, veniturile gospodăriilor au provenit în proporţie de 63,6% din salarii, 23,0% din prestaţii sociale, veniturile în natură reprezentând 7,4% din total.
În mediul rural, principala sursă a veniturilor gospodăriilor a reprezentat-o producţia agricolă, care a asigurat 36,9% din totalul veniturilor. Cea mai mare parte a acestora a fost format de contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii (28,7% din totalul veniturilor), veniturile băneşti din agricultură asigurând numai 8,2% din totalul veniturilor gospodăriilor din mediul rural. O contribuţie importantă la formarea veniturilor gospodăriilor rurale a revenit şi veniturilor salariale (30,3%) şi celor din prestaţii sociale (25,0%).
În ceea ce priveşte diferenţierea veniturilor pe regiuni se poate remarca faptul că cele mai mari venituri medii lunare s-au înregistrat în regiunea Bucureşti-Ilfov (3.420,2 lei pe gospodărie), iar cele mai scăzute in Nord-Est (2.122,6 lei pe gospodărie).
Tabel II-4: Evoluţia venitului total lunar pe gospodărie, 2010-2014
 

Lei/lună şi gospodărie

2010

2011

2012

2013

2014

ROMÂNIA

2.304,28

2.417,26

2.475,04

2.559,05

2.500,72

Regiunea NE

2.047,40

2.174,58

2.256,72

2.303,47

2.122,56

Regiunea Sud Est

2.029,69

2.178,77

2.170,37

2.206,90

2.138,82

Regiunea Sud Muntenia

2.369,21

2.337,56

2.434,89

2.431,04

2.442,60

Regiunea Sud Vest Oltenia

2.134,13

2.159,54

2.251,56

2.363,22

2.285,38

Regiunea Vest

2.344,64

2.541,90

2.733,13

2.702,69

2.587,56

Regiunea NV

2.307,85

2.511,94

2.523,17

2.609,73

2.641,90

Regiunea Centru

2.298,97

2.478,45

2.504,25

2.740,38

2.522,63

Regiunea Bucureşti - Ilfov

3.039,82

3.121,55

3.113,15

3.327,46

3.420,17

Sursa: INS, 2016
Veniturile prezentate în tabel sunt venituri totale brut.
Nivelul şi structura veniturilor unei gospodării sunt determinate de numărul persoanelor aducătoare de venit, în special de numărul persoanelor ocupate şi de tipul de activitate pe care acestea o desfăşoară. Şi, evident, nivelul veniturilor gospodăriei depinde de poziţia pe care membrii săi activi o deţin în ierarhia veniturilor corespunzătoare tipului de activitate desfăşurată, adică de nivelul salariilor, al veniturilor din agricultură sau al celor realizate din activităţi neagricole independente. Aceasta determină diferenţe sensibile între veniturile categoriilor de gospodării analizate. Astfel, dacă se au în vedere veniturile medii ale gospodăriilor grupate după statutul ocupaţional al capului gospodăriei se poate constata că cele mai mari venituri (3421,0 lei lunar) le-au realizat gospodăriile de salariaţi (cu 36,8% mai mari decât cele medii pe ansamblul gospodăriilor), iar cele mai mici (1717,1 lei lunar) gospodăriile de şomeri (cu 31,3% mai mici decât cele medii). Raportul dintre veniturile medii ale celor două categorii de gospodării a fost de 2,0:1.
La gospodăriile de agricultori acestea au reprezentat 82,4% din nivelul mediu, la gospodăriile de lucrători pe cont propriu în activităţi neagricole independente 79,7%, iar la cele de pensionari 78,5%.
Nivelul pe persoană al veniturilor este puternic influenţat de numărul membrilor gospodăriei, în special de numărul copiilor aflaţi în întreţinerea gospodăriei, de raportul de dependenţă economică aferent fiecărei gospodării. Veniturile ce revin în medie pe o persoană - indicator asociat abordării veniturilor din perspectiva nivelului de trai - arată o diferenţiere a veniturilor pe categorii de gospodării într-o anumită măsură modificată faţă de cea relevată de veniturile ce revin în medie pe o gospodărie.
Tabel II-5: Evoluţia venitului lunar pe persoană, 2011-2014
 

Lei/lună şi persoană

2011

2012

2013

2014

ROMÂNIA

839,53

861,15

895,85

937,65

Regiunea Nord Est

727,86

757,22

777,23

791,72

Regiunea Sud Est

756,98

756,13

774,63

816,48

Regiunea Sud Muntenia

800,67

835,46

839,56

896,02

Regiunea Sud Vest Oltenia

741,24

775,03

819,75

860,65

Regiunea Vest

900,97

970,75

966,23

976,30

Regiunea Nord Vest

861,74

876,74

902,94

967,21

Regiunea Centru

864,02

875,36

964,22

934,06

Regiunea Bucureşti-Ilfov

1.175,43

1.168,31

1.251,70

1.343,36

Sursa: INS, 2016
Conform [INS Nivel de trai 2016], analiza nivelului mediu ai veniturilor pe decile în anul 2014 evidenţiază un decalaj de 1:3,8 între veniturile medii pe o gospodărie din prima decilă (care cuprinde gospodăriile cu cele mai mici venituri pe persoană) şi veniturile medii pe o gospodărie din ultima decilă (format din gospodăriile cu veniturile cele mai mari). Raportul dintre veniturile ce revin în medie pe o persoană din gospodăriile care formează prima şi ultima decilă a fost de 1:7,6.
Gospodăriile din prima decilă beneficiază de 5,18% din veniturile totale ale tuturor gospodăriilor, iar cele din a zecea decilă beneficiază de 19,70% din totalul veniturilor. Astfel, populaţia care aparţine gospodăriilor din decilă superioară - reprezentând 7,65% din totalul populaţiei - deţine mai venituri decât populaţia care aparţine gospodăriilor din primele trei decile - reprezentând 36,65% din totalul populaţiei - şi beneficiază de 18,36% din totalul veniturilor.
Tabel II-6: Distribuţia veniturilor totale ale populaţiei pe decile de venit

Decila

Venituri medii lunare

Raport faţă de decila 1

Pondere (%) în total

Lei pe o gosp.

Lei pe o pers.

Venituri medii pe o gosp.

Venituri medii pe o pers.

Gos.

Pers.

Venituri medii pe o gosp.

D 1

1,295.5

318.3

1.00

1.00

10

15.26

5.18

D 2

1,556.4

529.2

1.20

1.66

10

11.03

6.22

D 3

1,741.3

629.9

1.34

1.98

10

10.36

6.96

D 4

1,944.8

728.4

1.50

2.29

10

10.01

7.78

D 5

1,981.8

826.0

1.53

2.59

10

9.00

7.93

D 6

2,370.8

937.0

1.83

2.94

10

9.49

9.48

D 7

2,617.0

1,060.7

2.02

3.33

10

9.24

10.47

D 8

3,053.0

1,233.5

2.36

3.87

10

9.28

12.21

D 9

3,517,4

1,520,3

2.72

4.78

10

8.68

14.07

D 10

4,927.6

2,415.4

3.80

7.59

10

7.65

19.70

Total gospodăriri

2,500.7

937.7

1.93

2.95

100

100.00

100.00

Sursa: INS, 2016
În ciuda unui uşor declin după anul 2000, România avea, în anul 2013, a doua cea mai mare rată a riscului de sărăcie sau excluziune socială, anume 40,4%, aproape dublu faţă de media Uniunii Europene.
În ceea ce priveşte dezvoltarea economică şi socială, România, deşi cunoaşte o creştere economică constantă, este caracterizată prin decalaje mari între zonele rurale şi zonele urbane. Acestea se reflectă şi în veniturile populaţiei. Astfel, în zonele rurale, există riscuri ridicate de sărăcie şi excluziune socială, Dezvoltarea economică şi veniturile populaţiei sunt doi din factorii cu importanţă majoră în planificarea managementului deşeurilor, fiind utilizaţi în determinarea pragului de suportabilitate al cheltuielilor aferente serviciului de salubrizare.