Capitolul 16 - II.16 Deşeuri industriale nepericuloase - Plan National din 2017 de Gestionare a Deşeurilor

M.Of. 11 bis

În vigoare
Versiune de la: 5 Ianuarie 2018
CAPITOLUL 16:II.16 Deşeuri industriale nepericuloase
SECŢIUNEA 1:II.16.1 Generarea deşeurilor industriale nepericuloase
Cantităţile de deşeuri industriale generate în perioada 2010-2014 de către principalele sectoare industriale sunt prezentate în Tabel II-45. Datele se referă numai la deşeurile specifice activităţii de producţie, şi nu includ deşeuri similare celor menajere şi alte fluxuri de deşeuri, care nu rezultă din procesul de producţie (de exemplu deşeuri de ambalaje, deşeuri din construcţii şi demolări, uleiuri uzate, deşeuri de echipamente electrice şi electronice etc.).
Tabel II-45: Generarea deşeurilor industriale, inclusiv industria extractivă, pe secţiuni CAEN; 2010-2014
 

Cantitate (tone/an)

2010

2011

2012

2013

2014

Industria extractivă (CAEN 05-09, capital 01 din Lista deşeurilor)*

 

Total deşeuri

175.303.735

195.711.915

223.090.321

218.661.298

182.493.266

Deşeuri nepericuloase

175.265.251

195.678.141

222.993.681

218.532.915

182.375.085

Industria prelucrătoare (CAEN 10-33, capitolele din Lista deşeurilor 02.02-02.07, 03, 04, 06-09, 10.02-10.14, 11, 12)

Total deşeuri

3.777.704

4.248.032

3.244.528

3.802.836

4.408.486

Deşeuri nepericuloase

3.657.204

4.162.602

3.195.731

3.734.953

4.344.891

Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă calda şi aer condiţionat (CAEN 35, capitolele 05, 10.01 din Lista deşeurilor)

Total deşeuri

5.813.275

6.502.799

9.013.526

6.894.308

6.871.205

Deşeuri nepericuloase

5.813.236

6.502.798

9.013.526

6.893.986

6.871.205

Sursa: Prelucrare date ANPM, * Nu fac obiectul PNGD
Deşeurile rezultate din industria prelucrătoare (CAEN 10-33, capitolele din Lista deşeurilor 02.02-02.07, 03, 04, 06-09, 10.02-10.14, 11,12) au o pondere scăzută din cantitatea totală a deşeurilor rezultate din activităţi industriale (în medie circa 1,8%). Cea mai mare parte a acestor tipuri de deşeuri sunt deşeuri nepericuloase (circa 98%). Cantităţile de deşeuri generate în anul 2014 pentru principalele ramuri ale industriei prelucrătoare sunt prezentate în Tabel II-46, Ponderea cea mai mare o au deşeurile rezultate de la prelucrarea lemnului (circa 43% din totalul deşeuri nepericuloase rezultate din industria prelucrătoare) şi deşeurile din chimie, metalurgie şi siderurgie (39%).
Conform datelor EUROSTAT, în anul 2012 cantitatea de deşeuri din industria prelucrătoare din România reprezintă circa 2% din cantitatea totală generată în EU-28. Deşeuri rezultate de la prelucrarea lemnului, inclusiv fabricarea mobilei (CAEN 16, 31) au însă o pondere mai mare, reprezentând circa 6,5% din cantitatea generată în EU-28.
Deşeurile de la producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (CAEN 35) reprezintă circa 3,3% din cantitatea totală de deşeuri industriale şi sunt în cea mai mare parte deşeuri nepericuloase.
Raportat la cantitatea totală generată la nivel european (EU-28), România generează circa 10%, cantităţi mai mari fiind generate doar de către Polonia, Grecia şi Bulgaria.
SECŢIUNEA 2:II.16.2 Gestionarea deşeurilor industriale nepericuloase
SUBSECŢIUNEA 1:
În Figura II-46 este prezentată evoluţia cantităţilor de deşeuri industriale (din industria prelucrătoare şi de la procesele termice) generate, valorificate şi eliminate în perioada 2010-2014. Din grafic se poate observa că cea mai mare parte a deşeurilor din industria prelucrătoare sunt valorificate, iar cea mai mare parte a deşeurilor de producţia şi furnizarea de energie sunt eliminate.
Date mai detaliate privind modul de gestionare a deşeurilor din industria prelucrătoare pentru anul 2014 sunt prezentate în Tabel II-46.
Tabel II-46: Gestionarea deşeurilor din industria prelucrătoare, 2014
 

Cantitate (tone/an)

Generat

Valorificat

Eliminat

Industria alimentară şi fabricarea produselor din tutun (CAEN 10, 12; sub-capitolele 0202-0206 din Lista deşeurilor)

401.862

323.224

48.982

Fabricarea băuturilor (CAEN 11; sub-capitol 02 07 din Lista deşeurilor)

60.866

55.347

5.468

Prelucrarea lemnului (CAEN 16, 31; sub-capitolele 0301 şi 0302 din Lista deşeurilor)

1.883.120

2.686.941

601

 

Tăierea şi rindeluirea lemnului (CAEN 16.1; sub-capitolele 0301 şi 0302 din Lista deşeurilor)

1.306.855

1.338.898

2

 

Fabricarea produselor din lemn, plută, paie şi din alte materiale vegetale (CAEN 16.20; sub-capitolele 0301 şi 0302 din Lista deşeurilor)

407.457

1.170.041

26

 

Prelucrarea mobilei (CAEN 31, Sub-Capitolele 0301 şi 0302 din Lista deşeurilor)

168.808

178.002

573

Fabricarea hârtiei şi a produselor din hârtie (CAEN 17; sub-capitolul 0303 din Lista deşeurilor)

73.530

40.216

33.719

Industria textilă, pielărie şi blănărie (CAEN 13, 14, 15; capitolul 04 din Lista deşeurilor)

17.183

13.149

5.806

Chimie, metalurgie, siderurgie, inclusiv tipografie (CAEN 18-29, capitolele 03-12 fără 10.01 din Lista deşeurilor)

1.695.515

1.091.731

182.651

Alte activităţi industriale (CAEN 30, 32, 33)

211.816

244.533

11.230

Sursa: Prelucrare date ANPM
Corelat cu cantitatea de deşeuri generată, deşeurile din industria de prelucrare a lemnului şi din sectorul chimic, metalurgic şi siderurgic deţin ponderea cea mai mare din totalul deşeurilor valorificate. În cazul industriei de prelucrare a lemnului, cantitatea de deşeuri valorificată în anul 2014 este cu peste 40% mai mare decât cantitatea generată. Diferenţa cea mai mare intre cantitatea valorificată şi cantitatea generata sa înregistrează în cazul prelucrării primare a lemnului (cantitatea valorificată este de peste 2,8 ori mai mare decât cantitatea de deşeuri generată).
Cantitatea de deşeuri valorificate mult mai mare decât cantitatea generată în cazul deşeurilor de la prelucrarea lemnului se înregistrează în întreaga perioada de analiză (2010-2014), în special în cazul judeţelor Alba şi Suceava. Ţinând seama de faptul că în cele două judeţe există operatori economici din industria de prelucrare a lemnului care sunt autorizaţi şi ca reciclatori, este foarte probabil să fi existat erori la încadrarea deşeurilor conform Listei deşeurilor. Astfel, este posibil ca în cantitatea de deşeuri reciclate din activitatea de producţie să fie incluse şi alte categorii de deşeuri, care sunt preluate în vederea valorificării.
Gestionarea deşeurilor industriale nepericuloase se realizează fie în instalaţii proprii de valorificare sau eliminare, fie în alte instalaţii autorizate. În cazul în care valorificarea/eliminarea se realizează în alte instalaţii autorizate, transportul la instalaţii se realizează fie de colectori autorizaţi, fie de către generatori.
SUBSECŢIUNEA 2:Valorificarea deşeurilor industriale nepericuloase
Datele privind valorificarea deşeurilor din principalele ramuri ale industriei prelucrătoare sunt prezentate în figura de mai jos.
Din analiza datelor rezultă următoarele concluzii:
- Din totalul cantităţii de deşeuri industriale nepericuloase valorificate, ponderea cea mai mare o au cantităţile de deşeuri valorificate energetic (R1 - întrebuinţarea în principal drept combustibil sau ca altă sursa de energie) şi reciclarea/valorificarea substanţelor organice (R3). Atât în cazul operaţiunii de valorificare R1, cât şi în cazul operaţiunii R3, principala categorie de deşeuri valorificate sunt deşeurile de la prelucrarea lemnului, în special rumeguş, talaş, aşchii, resturile de scândură şi furnir (cod 03 01 05). Valorificarea energetică a acestor deşeuri se realizează prin utilizarea drept combustibil în centralele termice, iar valorificarea substanţelor organice constă, în principal, în utilizarea deşeurilor la fabricarea peleţilor şi brichetelor, care ulterior sunt utilizaţi ca şi combustibili;
- Principalele metode de valorificare a deşeurilor din industria alimentară sunt reciclarea/valorificarea substanţelor organice (R3) şi utilizarea în agricultură (R10);
- Deşeurile rezultate din industria chimică, metalurgică, siderurgică şi fotografică sunt valorificate prin operaţiunile R1 (reciclarea/valorificarea metalelor şi compuşilor metalici) şi R5 (reciclarea/valorificarea altor materiale anorganice);
- Deşeurile rezultate de la fabricarea hârtiei sunt valorificare în proporţie de circa 50% în procesul de producţie (R3) şi circa 25% ca şi combustibil (R1);
- Circa 12% din totalul de deşeuri industriale nepericuloase valorificate sunt raportate că operaţiune R12 - schimbul de deşeuri în vederea expunerii la oricare dintre operaţiile R1-R10, inclusiv operaţiunile preliminare înainte de valorificare. Din analiza datelor se poate observa că schimbul de deşeuri inclusiv tratarea deşeurilor în vederea valorificării (R12) are ponderi foarte mari din totalul cantităţii valorificate în cazul deşeurilor din industria textilă, pielărie şi blănărie (circa 68%), fabricarea băuturilor (circa 39%), precum şi industria chimică, metalurgică, siderurgică şi tipografie (circa 25%).
În anul 2014, doar circa 4% din deşeurile de la producţia de energie electrică şi termică au fost raportate ca valorificate. Din total cantităţii valorificate ponderea cea mai mare (circa 76%) o reprezintă operaţiunea R12 (schimbul de deşeuri în vederea expunerii la oricare dintre operaţiile R1-R10).
Valorificare efectivă s-a realizat prin operaţiunea R5 (reciclarea/valorificarea altor materiale anorganice) pentru cenuşile de vatră şi cenuşile zburătoare (coduri 10 01 01 şi 10 01 02) şi operaţiunea R1 (valorificare energetică) pentru deşeurile de la spălarea gazelor (cod 10 01 19). Cantitatea de deşeuri de la producţia de energie electrică şi termică efectiv valorificată are o pondere foarte scăzuta din cantitatea total generată, respectiv circa 4%.
Tabel 11-47: Valorificare deşeurilor de la producţia de energie electrică/termică, 2014
 

Cantitate(tone/an)

R1

R5

R12

Total valorificat

Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (CAEN 35; subcapitolul 10,04 din Lista deşeurilor)

1.776

69.677

229.396

300.851

Sursa: Prelucrare pe baza datelor ANPM
Conform datelor ANPM, în anul 2016 sunt autorizaţi un număr de circa 600 operatori pentru valorificarea deşeurilor industriale nepericuloase. Cei mai mulţi operatori sunt pentru valorificare energetică a deşeurilor (R1), dar şi pentru reciclarea/valorificarea substanţelor organice.
Ca şi în cazul cantităţilor de deşeuri valorificate, şi în cazul operatorilor de valorificare se observă o pondere foarte mare (29%) a operatorilor autorizaţi pentru operaţiunea R12 (schimbul de deşeuri în vederea expunerii la oricare dintre operaţiile R1-R10 şi operaţiile de tratare înaintea valorificării).
Tabel II-48: Operatori economici autorizaţi pentru valorificarea deşeurilor industriale nepericuloase, 2016

Regiune dezvoltare

Nr. total de operatori

Reg. N-E

126

Reg. S-E

197

Reg. S

116

Reg. S-V

76

Reg. V

48

Reg. N-V

174

Reg. Centru

142

Reg. Buc.-Ilfov

7

Total

886

Sursa: Prelucrare pe baza datelor ANPM
După cum s-a prezentat, ponderea cea mai mare a deşeurilor valorificate din industria prelucrătoare o reprezintă deşeurile valorificate energetic. Principalele metode de valorificare energetică sunt utilizarea deşeurilor, în principal a deşeurilor din industria de prelucrare a lemnului, ca şi combustibil în centratele termice, fie valorificarea deşeurilor în fabricile de ciment. În prezent, în România exista şapte fabrici de ciment, care sunt autorizate să preia în vederea valorificării atât deşeuri periculoase, cât şi deşeuri nepericuloase (a se vedea secţiunea II.3.2).
SUBSECŢIUNEA 3:Eliminarea deşeurilor industriale
Deşeurile din industria prelucrătoare sunt doar în mică parte eliminate, marea majoritate a cantităţii de deşeuri nepericuloase generate fiind valorificată. În anul 2014, ponderea deşeurilor nepericuloase eliminate a fost de circa 6% din cantitatea de deşeuri generată de industria prelucrătoare.
Eliminarea deşeurilor nepericuloase se realizează fie în depozite proprii, în depozite autorizate pentru preluarea în vederea elimin prii a deşeurilor de la terţi, precum şi în depozite de deşeuri municipale.
Conform bazei de date ANPM, în prezent sunt în operare 13 depozite pentru deşeuri nepericuloase care aparţin operatorilor economici din industria prelucrătoare (marcate cu roşu pe harta de mai jos, cu excepţia depozitului de la Târgu Mureş, care nu aparţine industriei prelucrătoare). Depozitele de deşeuri nepericuloase aparţin: industriei alimentare (2 depozite - S.C. ARGUS S.A. Constanţa, S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. Roman), industriei de fabricare a hârtiei şi produselor din hârtie (1 depozit - S.C. AMBRO S.A. Suceava), fabricare obiecte sanitare (1 depozit - S.C. CERSANIT S.A. Roman) şi industriei chimice, metalurgice şi siderurgice (9 depozite - S.C. CHIMCOMPLEX S.A. Borzeşti; S.C. ERDEMIR ROMÂNIA S.R.L. Târgovişte; OMV PETROM - Punct de lucru Combinat Doljchim Craiova; S.C. FORTUS S.A. Iaşi; S.C. ARCELORMITTAL TUBULAR PRODUCTS ROMAN S.A. Roman; S.C. TMK-ARTROM S.A. Slatina; S.C. ALRO ALUMINIU PRIMAR S.A. Slatina; S.C. DONAU CHEM S.R.L. Turnu Măgurele şi S.C. OLTCHIM S.A. Râmnicu Vâlcea).
Capacitatea totală a celor 13 depozite disponibilă la sfârşitul anului 2014 a fost de circa 0,6 milioane m3.
Pe lângă aceste depozite, în anul 2013 a intrat în operare un depozit de deşeuri nepericuloase aparţinând S.C. VITALIA SALUBRITATEA PRAHOVA S.R.L. Situat în oraşul Băicoi, judeţul Prahova, care este autorizat pentru preluarea în vederea eliminării a deşeurilor industriale nepericuloase de la terţi. Capacitatea proiectată a depozitului este de 1,1 milioane m3.
O parte din deşeurile industriale nepericuloase sunt depozitate în depozitele de deşeuri municipale. Cantitatea depozitată în depozitele de deşeuri municipale va scădea în timp, odată cu închiderea tuturor depozitelor neconforme şi intrarea în funcţiune a depozitelor realizate prin proiectele SMID (care, în mare parte nu prevăd acceptarea la depozitare a deşeurilor industriale).
Deşeurile nepericuloase rezultate de la producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (cod CAEN 35) sunt eliminate în proporţie covârşitoare peste 95% din cantitatea de deşeuri generată în anul 2014.
În conformitate cu datele ANPM, în prezent există în funcţiune un depozit pentru deşeurile de la producerea şi furnizarea de gaze naturale, care aparţine Societăţii Naţionale de Gaze Naturale S.A. Sucursala Târgu Mureş. Depozitul a fost pus în operare în anul 2001, are o capacitatea proiectată de 93.000 şi o capacitate disponibilă la sfârşitul anului 2014 de 73.000 m3.
Pentru depozitarea deşeurilor de zgură şi cenuşă la centralele termo-electrice, la nivelul anului 2014 existau 14 depozite, care sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Tabel II-49: Depozite de zgură şi cenuşă, 2014

Denumire operator economic

Judeţ

Tip depozit

SC CET GOVORA SA

Vâlcea

Depozit cenuşă

RAAN SUC. ROMAG-TERMO

Mehedinţi

Depozit zgură şi cenuşă

CET Lignit

Arad

Depozit zgură ş: cenuşă

S.C. TERMICA S.A. SUCEAVA - CET PE HUILA

Suceava

Depozit zgură şi cenuşă

SC ELECTROCENTRALE ORADEA SA

Bihor

Depozit zgură şi cenuşă

COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM SA TIMIŞOARA - DEPOZITUL DE ZGURĂ ŞI CENUŞĂ UTVIN

Timiş

Depozit zgură şi cenuşă

UZINA ISALNITA

Dolj

Depozit zgură şi cenuşă mal stâng Jiu şi mal drept Jiu

SUCURSALA ELECTROCENTRALE TURCENI

Gorj

Depozit zgură şi cenuşă nr. 2

SUCURSALA ELECTROCENTRALE TURCENI

Gorj

Depozit zgură şi cenuşă Valea Ceplea

SUCURSALA ELECTROCENTRALE ROVINARI

Gorj

Depozit zgură şi cenuşă Gârla

SC DALKIA TERMO IAŞI SA CET II

Iaşi

Depozit zgură şi cenuşă

ELECTROCENTRALE PAROSENI S.A.

Hunedoara

Depozit zgură şi cenuşă Valea Caprisoara

Sucursala Electrocentrale Craiova II

Dolj

Depozit zgura şi cenuşă Valea Mănăstirii

Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. Sucursala Electrocentrale Deva S.A.

Hunedoara

Depozit zgură şi cenuşă Bejan

Sursa: ANPM
HG 349/2005 privind depozitarea deşeurilor prevede în Anexa 5 - Calendarul de sistare/încetare a activităţii sau conformare pentru depozitele de deşeuri următoarele:
- până la sfârşitul anului 2006 trebuiau să sisteze/înceteze depozitarea un număr de 26 depozite de deşeuri industriale nepericuloase şi inerte (Tabel 5.6);
- de la 1 ianuarie 2007 şi până la 16 iulie 2009 trebuiau să sisteze/înceteze depozitarea un număr de 42 depozite de deşeuri industriale nepericuloase (Tabel 5.7);
- în perioada 2007-2013 trebuiau să sisteze depozitarea deşeurilor lichide un număr 23 depozite, care depozitau deşeuri de la termocentrale.
Pentru implementarea Directivei 1999/31/CE privind depozitele de deşeuri şi în conformitate cu prevederile Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, toate depozitele neconforme de deşeuri industriale periculoase şi nepericuloase trebuiau să-şi sisteze, până în prezent, activitatea.
În perioada 15.07.2009 - 22.11.2011, autorităţilor române le-au fost solicitate de către Comisia Europeană informaţi privind respectarea articolului 14 din Directiva 1999/31/CE, respectiv stadiul închiderii depozitelor neconforme de deşeuri, care trebuiau să-şi sisteze activitatea până la 16 iulie 2009. Autorităţile române au formulat răspunsuri, care au fost transmise în 23.09.2009, 06.12.2010, 26.04.2011 şi 07.12.2011. Informaţiile furnizate nu au fost considerate de către Comisia Europeană suficient de clare pentru a se concluziona că unele dintre aceste depozite au fost închise definitiv. În consecinţă, Comisia a declanşat acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor care face obiectul Cauzei 2012/2007, în data de 26.03.2012. Pe parcursul fazei precontencioase a acestei cauze, instituţia UE a invocat încălcarea de către România a anumitor dispoziţii ale Directivei 1999/31/CE prin neîndeplinirea obligaţiei de a lua toate măsurile necesare pentru a închide depozitele de deşeuri neconforme- România a întreprins demersuri în vederea conformării, dar nu a reuşit închiderea tuturor depozitelor de deşeuri neconforme, astfel că obiectul acţiunii priveşte în prezent 68 depozite de deşeuri (28 de depozite de deşeuri municipale, 26 de depozite de deşeuri industriale periculoase şi 14 depozite de deşeuri industriale nepericuloase). Dintre acestea, se precizează câteva depozite de deşeuri industriale nepericuloase:
- SC Celhart Donaris SA (Brăila)
- SC Energo Tech SRL (în prezent, Primăria Braşov) (Braşov)
- SC UATAA Motru SA (Gorj)
- SC SMR SA (în prezent, SC VESPA INVESTMENTS & CONSULTING SRL) (Olt)
- SC Electrocarbon SA (în prezent, SC ELSID CARBON SRL) (Olt)
- SC Saturn SA (Alba)
- SC ISPAT Sidex SA (în prezent, Arcelor Mittal Galaţi SA) (Galaţi)
- SC Forever SRL (în prezent, SC Intermetaco SA) (Hunedoara)
- SC Elnav SA (Galaţi)
- SC Feral SA (în prezent, Ferom SA Cabinet Individual Insolvenţă Anton Ştefan) (Tulcea)
- SC Someş SA (Cluj)
- SC Stratusmob SA (în prezent SC Stratuscom SRL Blaj) (Alba)
- SC CAROM SA - Batal de nămol (în prezent SC ENERGY BIO CHEMICALS SA Sucursala Carom Oneşti) (Bacău)
- SC Carbid Fax SA (în prezent, SC Teren Holding SRL) (Mureş).
Având în vedere situaţia dificilă în care se află titularii unora dintre aceste depozite (insolvenţă şi faliment), la nivelul Ministerului Mediului au fost organizate întâlniri ale grupului de lucru constituit în conformitate cu prevederile Memorandumului privind închiderea tuturor depozitelor de deşeuri neconforme de pe teritoriul României, în condiţiile Directivei 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1959 privind depozitele de deşeuri, aprobat în şedinţa de Guvern din 13.07.2017, în continuare sunt realizate demersuri pentru identificarea soluţiilor care să permită României evitarea aplicării sancţiunilor pecuniare ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor referitoare la închiderea depozitelor de deşeuri neconforme. Conform Memorandumului, atribuţiile Administraţiei Fondului pentru Mediu se vor completa în vederea derulării demersurilor necesare în relaţie cu Comisia Europeană în scopul finanţării din fonduri europene (POIM) a închiderii şi a costurilor generate de monitorizarea post-închidere, exclusiv a depozitelor industriale neconforme (periculoase şi nepericuloase).
În Figura II-49 este prezentată schema actuală a gestionării deşeurilor industriale, cu actori implicaţi, responsabilităţi operaţionale, financiare şi de raportare, în conformitate cu prevederile legale actuale.
SECŢIUNEA 3:II.16.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire
(1)Pentru perioada de analiză, principalele obiective şi ţinte privind gestionarea deşeurile industriale nepericuloase sunt cele prevăzute în legislaţie şi în Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a deşeurilor pentru perioada 2003-2013.
Tabel II-50: Modul de îndeplinirea obiectivelor şi ţintelor privind deşeurile industriale nepericuloase

Obiectiv

Ţintă

Mod de îndeplinire

Îmbunătăţirea mecanismelor economico-financiare pentru gestionarea deşeurilor industriale

2007

NU

Până în prezent nu a fost în aplicare niciun mecanism economic referitor la gestionarea deşeurilor industriale

Îmbunătăţirea sistemului Naţional de colectare, prelucrare şi analizare a datelor şi informaţiilor privind gestionarea deşeurilor

2006

Parţial

Deşi Agenda Naţionale de Proiecte a Mediului a implementat proiectul SIM - "Sistem Integratele Mediu", care are ca scop gestionarea, prelucrarea şi analiza în mod unitar a tuturor informaţiilor din domeniul protecţiei mediului, calitatea datelor şi informaţiilor privind generarea şi gestionarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor industriale nepericuloase, este scăzută. Acest lucru este determinat atât de încadrări incorecte a deşeurilor de către generatori, cât şi de lipsa în marea parte din autorizaţiile de mediu ale operatorilor care valorifică deşeurile a codurilor de deşeuri acceptate, precum şi a codurilor operaţiilor de valorificare.

Promovarea şi aplicarea principiului prevenirii în industrie

permanent

NU

Din analiza datelor pentru perioada 2010-2014 nu se constată o scădere a cantităţilor de deşeuri industriale generate.

Eficientizarea controlului privind depozitarea deşeurilor netratate provenite din industria lemnului şi industria alimentară

2010

DA

Conform datelor ANPM, în anul 2014 marea majoritate a cantităţii de deşeuri din industria lemnului şi industria alimentară a fost valorificată

Încurajarea valorificării prin procedee aerobe şi anaerobe a deşeurilor din industria lemnului şi industria alimentară

Valorificarea materială sau energetică a circa 50% din deşeurile biodegradabile până în 2013

Parţial

Cea mai mare parte a deşeurilor din industria lemnului este valorificată energetic. Se estimează că o parte din deşeurile din industria alimentară se valorifică prin procedee aerobe şi anaerobe (nu există informaţii concrete privind cantităţile de deşeuri astfel valorificate)

Susţinerea valorificării energetice acolo unde valorificarea materiali nu este fezabilă din punct de vedere tehnico-economic, în condiţii de siguranţa pentru sănătatea populaţiei şi mediului

Valorificarea energetici a 50% din cantitatea de rumeguş până în 2013

DA

Cea mai mare parte a deşeurilor din industria lemnului este valorificată energetic

Susţinerea valorificării materiale şi energetice a deşeurilor de la producerea energiei termice şi electrice, incinerare şi coincinerare (zgură, cenuşă de vatră, cenuşă zburătoare, gips de la centrate termoelectrice)

Valorificarea în construcţii a 30% din cenuşa zburătoare şi gipsul de rezultat de la termocentrale până în 2015

NU

95% din cantitatea deşeurilor din această categorie sunt eliminate

Tratarea înaintea depozitar. în cazul în care valorificarea nu este posibilă a deşeurilor de la producerea energiei termice şi electrice, incinerare şi coincinerare (zgură, cenuşă de vatră, cenuşă zburătoare, gips de la centrale termoelectrice)

Tratarea tuturor cantităţilor de zgură, cenuşă şi gips până în anul 2015

NU

95% din cantitatea deşeurilor din această categoric sunt eliminate fără o tratare prealabilă

(2)În plus faţă de aspectele legate de neîndeplinirea obiectivelor au mai fost identificate următoarele aspecte legate de gestionarea deşeurilor industriale nepericuloase:
1.Aspecte de natura instituţională/organizaţională:
- Lipsa masurilor privind prevenirea generării deşeurilor industriale, în special deşeurile de la prelucrarea lemnului, care au ponderea cea mai mare din cantitatea deşeuri nepericuloase rezultată de la industria prelucrătoare;
- Cu excepţia prevederilor din legea cadru, nu există legislaţie specifică privind clasificarea ca subprodus, respectiv pentru încetarea statutului de deşeu;
2.Aspecte de natură financiară şi investiţională:
- În vestul şi nord-vestul ţării nu există niciun depozit pentru eliminarea deşeurilor nepericuloase rezultate de la industria prelucrătoare;
- În prezent nu toate depozitele de deşeuri nepericuloase, care au sistat activitatea de depozitare conform prevederilor HG 349/2005 privind depozitarea deşeurilor au fost închise;
3.Aspective privind raportarea
- Nu există legislaţie clară privind raportarea datelor privind deşeurile;
- Deficienţe ale operatorilor economici generatori de deşeuri industriale în cunoaşterea modului de încadrare a deşeurilor în lista europeană a deşeurilor;
- Multe autorizaţii de mediu pentru instalaţiile de tratare a deşeurilor industriale nu conţin codurile de deşeuri acceptate la tratare şi/sau codul operaţiunii de tratare.