Capitolul 5 - II.5 Deşeuri de ambalaje - Plan National din 2017 de Gestionare a Deşeurilor

M.Of. 11 bis

În vigoare
Versiune de la: 5 Ianuarie 2018
CAPITOLUL 5:II.5 Deşeuri de ambalaje
SECŢIUNEA 1:II.5.1 Generarea deşeurilor de ambalaje
În conformitate cu legislaţia actuală, toţi factorii implicaţi în sistemul de gestionare a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje raportează anual date la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului. Raportările se constituie în baza de date naţională privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje.
În tabelul de mai jos sunt prezentate cantităţile de ambalaje introduse pe piaţă în România în perioada 2010-2014, atât cantităţile pe tip de material de ambalaj, cât şi cantităţile totale. În figura de mai jos este prezentată variaţia cantităţii totale de ambalaje introduse pe piaţă în perioada de analiză comparativ cu variaţia PIB.
Tabel II-15: Cantităţi de ambalaje introduse pe piaţa în România, total şi pe tip de material, 2010-2014

Tip material

2010

2011

2012

2013

2014

Sticlă

160.334

139.730

160.259

149.205

164.521

Plastic

281.145

278.810

298.042

290.279

336.825

Hârtie şi carton

265.982

293.100

303.108

311.578

388.059

Metal

55.214

55.230

58.333

54.406

65.666

Lemn

211.875

225.540

239.774

248.660

289.695

Altele

390

100

41

11

24

Total

974.940

992.510

1.059.557

1.054.139

1.244.790

Sursă: ANPM
Datele de mai sus arată o creştere a ambalajelor introduse pe piaţă în perioada 2010-2014, cu excepţia anului 2013 când se înregistrează o uşoară scădere. Cea mai mare creştere este în anul 2014, cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţă fiind cu circa 18% mai mare decât cantitatea din anul precedent. Aceasta creştere nu urmează însă trendul de creştere al PIB, care este relativ constant în perioada 2011-2014, cu o creştere anuală de 5-7%.
Decizia Comisiei Europene 2005/270/CE de stabilire a tabelelor corespunzătoare sistemului de baze de date în conformitate cu Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje prevede la art. 2 că deşeurile de ambalaje dintr-un stat membru pot fi considerate ca fiind egale cu cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţă în acelaşi an în acel stat membru. Astfel, datele prezentate în tabelul de mai jos reprezintă şi cantităţile de deşeuri de ambalaje generate în perioada 2010-2014.
Pe baza datelor privind cantităţile de deşeuri de ambalaje generate anual şi a populaţiei din anul respectiv se calculează indicatorii de generare a deşeurilor de ambalaje (Tabel 11-16).
Tabel II-16: Indicatori de generare deşeuri de ambalaje România şi EU-27

Indicator generare deşeuri ambalaje

2010

2011

2012

2013

2014

România (kg/loc şi an)*

48,0

49,1

52,7

52,7

62,4

EU-27 (kg/loc şi an)**

157,3

160,1

157,8

157,9

n.a.

* Calculat pe baza cantităţii totale de ambalaje puse pe piaţă (care este egala cu cantitatea de deşeuri de ambalaje generate) date ANPM şi populaţia rezidentă - date INS
**Date EUROSTAT
Din Tabel II-16 se observă că indicatorii de generare a deşeurilor de ambalaje în România sunt de circa 3 ori mai mici decât media europeană.
Faptul că indicatorii de generare a deşeurilor de ambalaje în Romania sunt mult mai mici decât media europeană se poate explica prin ponderea mare a populaţiei din mediul rural, care are o rată de consum scăzută. În plus, o altă explicaţie ar putea fi că nu toţi operatorii economici care introduc pe piaţă ambalaje au raportat datele sau au raportat cantităţi mai mici. Această ipoteză este susţinută şi de necorelarea dintre variaţia cantităţii de ambalaje introduse pe piaţa şi variaţia PIB, precum şi de creşterea cu circa 18% a cantităţi: de ambalaje introduse pe piaţă în anul 2014 faţă de anul 2013 (ce l mai probabil ca urmare a controalelor efectuate de AFM).
În Figura II-20 este prezentată structura pe tipuri de material a deşeurilor de ambalaje în România, în perioada 2010-2014 (calculată pe baza datelor din Tabel II-15) comparativ cu media europeană pentru anul 2013.
În România, materialele de ambalaj cu ponderea cea mai mare sunt hârtia/cartonul şi plasticul. Ambele materiale au ponderi asemănătoare (cuprinse între 27-31%). În perioada 2011-2014 hârtia şi cartonul au avut ponderea cea mai mare, iar în anul 2010, materialul cu ponderea cea mai mare a fost plasticul. Variaţia cea mai mare în perioada de analiză au avut-o hârtia şi cartonul (creştere cu 3,9% în anul 2014 faţă de 2010) şi sticla (scădere cu 3,2% în anul 2014 faţă de anul 2010). Media europeană (EU-28) a structurii deşeurilor de ambalaje este mult diferită faţă de România. Astfel, la nivel european materialul cu ponderea cea mai mare este hârtia şi cartonul (40%), urmat de sticlă (20%) şi plastic (19%).
Baza de date naţională privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje nu conţine date privind cantităţile de deşeuri de ambalaje în funcţie de sursa de generare. Pe baza datelor privind compoziţia deşeurilor menajere şi similare şi asumând că deşeurile de ambalaje municipale reprezintă 50% din deşeurile reciclabile menajere şi similare17, rezultă că deşeurile de ambalaje ce se regăsesc în deşeurile municipale reprezintă 65% din totalul deşeurilor de ambalaje, iar deşeurile din industrie şi comerţ 35%. Dat fiind faptul că în practica curentă o parte din deşeurile de ambalaje de la micul comerţ se colectează împreuna cu deşeurile municipale, rezultă că deşeurile de ambalaje de la populaţie şi similare reprezintă circa 60% din deşeurile totale de ambalaje, iar deşeurile din industrie şi comerţ circa 40%.
____________
17Estimare realizată pe baza Studiului Eco-Rom Ambalaje, 2012-2013, "Determinarea compoziţiei deşeurilor, precum şi a deşeurilor de ambalaje generate de gospodăriile populaţiei"
SECŢIUNEA 2:II.5.2 Gestionarea deşeurilor de ambalaje
Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 249/2015) prevede ca operatorii economici care introduc pe piaţă ambalaje şi produse ambalate sunt responsabili să asigure gestionarea ambalajelor devenite deşeuri pe teritoriul naţional. Responsabilităţile se pot realiza:
- individual;
- prin transferarea responsabilităţilor, pe baza de contract, către un operator economic autorizat de autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului.
Astfel, deşi nu este o cerinţă explicită a Directivei 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, România, ca şi majoritatea statelor membre UE, a optat pentru gestionarea deşeurilor de ambalaje pentru implementarea schemei de responsabilitate extinsă a producătorului (REP).
Schema de responsabilitate extinsă a producătorului funcţionează încă din anul 2004, odată cu înfiinţarea şi licenţierea primului operator economic pentru preluarea responsabilităţii gestionării deşeurilor de ambalaje (ECO-ROM AMBALAJE). În prezent, în România există un sistem concurenţial, fiind licenţiaţi mai mulţi operatori economici pentru preluarea responsabilităţii gestionării deşeurilor de ambalaje - OTR-uri (informaţii privind operatorii licenţiaţi pot fi găsite pe pagina web a ANPM http://www.anpm.ro/deseuri-de-ambalaje).
În Figura II-21 este prezentată schema actuală a gestionării deşeurilor de ambalaje, cu actori implicaţi, responsabilităţi operaţionale, financiare şi de raportare, în conformitate cu prevederile legale actuale.
Gestionarea efectivă a deşeurilor de ambalaje se realizează prin operatorii de colectare şi operatorii de tratare (staţii de sortare, operatori economici care realizează reciclarea/valorificarea şi operatorii depozitelor de deşeuri, care preiau deşeurile de ambalaje nevalorificate). Informaţii privind operatorii de tratare sunt prezentate în secţiunea II.3.2.
În ceea ce priveşte operatorii de colectare, conform datelor furnizate de ANPM, în anul 2014 au fost autorizaţi peste 700 de operatori (inclusiv punctele de lucru) pentru colectarea deşeurilor de ambalaje atât de la populaţie, cât şi din industrie şi comerţ. Operatorii de colectare sunt autorizaţi pentru colectarea mai multor tipuri de deşeuri de ambalaje (de la două până la toate tipurile de material de ambalaj). Operatorii de colectare sunt în general operatori specializaţi pentru colectarea deşeurilor, dar sunt şi operatori de salubrizare sau reciclatori. În Figura II-22 se prezintă numărul de colectori, inclusiv puncte de lucru, din fiecare judeţ şi Municipiul Bucureşti.
Figura II-23 este prezentat numărul de colectori autorizaţi pentru fiecare tip de material de ambalaj. Cei mai mulţi colectori autorizaţi sunt pentru deşeurile de ambalaje de plastic (971). Pentru deşeurile de hârtie şi carton metal, lemn şi sticlă numărul colectorilor este mult mai scăzut (580, 462, 202, respectiv 129).Prin compararea datelor din Figura II-23 cu cele din Figura II-20 se poate observa că nu există o corelare între numărul de colectori autorizaţi pe tip de material şi structura deşeurilor de ambalaje. Acest lucru poate fi explicat prin valoarea de piaţă diferită, precum şi prin capacităţile de reciclare existente.
Capacităţile de reciclare existente, pentru hârtie şi carton, plastic, metal şi sticlă sunt prezentate în secţiunea II.3.2. În ceea ce priveşte reciclarea ambalajelor din lemn, în prezent la nivel naţional există circa 20 operatori economici reciclatori. Marea majoritate a acestora asigură repararea paleţilor din lemn. Capacitatea totală de reciclare a paleţilor de lemn existentă, estimată pe baza cantităţilor reciclate în perioada de analiză, este de circa 100.000 tone/an.
În Tabel II-17 şi Tabel II-18 sunt prezentate datele privind reciclarea şi valorificarea deşeurilor de ambalaje în perioade 2010-2014, conform ANPM.
Tabel II-17: Reciclarea deşeurilor de ambalaje, 2010-2014

Tip material

2010

2011

2012

2013

2014

tone

%

tone

%

tone

%

tone

%

tone

%

Sticlă

91.031

56,8

83.790

60,0

106.192

66,3

73.467

49,2

89.103

54,2

Plastic

79.391

28,2

112.460

40,3

152.852

51,3

149.940

51,7

149.769

44,5

Hârtie şi carton

177.636

66,8

191.990

65,5

211.698

69,8

232.580

74,6

323.556

83,4

Metal

36.267

65,7

34.410

62,3

32.398

55,5

28.732

52,8

42,147

64,2

Lemn

38.451

18,1

73.390

32,5

98.660

41,1

71.902

28,9

77.071

26,6

Altele

0

0,0

0

0,0

0

0,0

0

0,0

0

0,0

Total reciclare

422.776

43,4

496.040

50,0

601.800

56,8

556.621

52,8

681.646

54,8

Sursa: ANPM
Tabel II-18: Valorificarea deşeurilor de ambalaje, 2010-2014

Tip material

2010

2011

2012

2013

2014

tone

%

tone

%

tone

%

tone

%

tone

%

Sticlă

91.031

56,8

83.790

60,0

106.192

66,3

73.467

49,2

89.103

56,0

Plastic

86.945

30,9

120.370

43,2

154.778

51,9

158.218

54,5

155.353

51,4

Hârtie şi carton

194.751

73,2

199.340

68,0

212.648

70,2

239.745

76,9

325.024

83,8

Metal

36.267

65,7

34.410

62,3

32.398

55,5

28.732

52,8

42.147

55,5

Lemn

62.033

29,3

101.950

45,2

102.696

42,8

73.886

29,7

90.680

30,9

Altele

0

0,0

0

0,0

0

0,0

0

0,0

0

0,0

Total valorificare

471.027

48,3

539.860

54,4

608.712

57,4

574.048

54,5

702.307

56,4

Sursa: ANPM
Din analiza datelor privind reciclarea şi valorificarea deşeurilor de ambalaje rezultă următoarele:
- În perioada 2010-2012 au fost atinse toate ţintele, atât pe materiale, cât şi ţintele globale de reciclare şi valorificare;
- În anul 2013, deşi cantitatea de ambalaje introduse pe piaţă este sensibil egală cu cea din anul 2012 (date ANPM), cantităţile de deşeuri de ambalaje reciclate/valorificate înregistrează o scădere cu circa 8-9% faţă de anul 2012;
- În anul 2014, cantităţile de deşeuri de ambalaje reciclate/valorificate au crescut cu circa 25% faţă de 2013;
- În anii 2013 şi 2014 nu a fost îndeplinită ţinta de reciclare pentru sticlă (60%), precum şi ţintele globale de reciclare şi valorificare (55%, respectiv 60%).
SECŢIUNEA 3:II.5.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire
(1)Pentru perioada de analiză, 2010-2014, obiectivele şi ţintele privind deşeurile de ambalaje, prezentate în tabelul de mai jos, sunt cele prevăzute în legislaţia specifică şi în Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor pentru perioada 2003-2013.
Tabel II-19: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind deşeurile de ambalaje

Obiectiv

Ţinta

 

Mod de îndeplinire

Creşterea gradului de reciclare/valorificare a deşeurilor de ambalaje

Atingerea obiectivelor de reciclare de 60% din greutate pentru hârtie şi carton şi a obiectivelor de reciclare de 50% din greutate pentru metal până la 31 Decembrie 2008

DA

Ţinta de reciclare pentru deşeurile de hârtie şi carton a fost îndeplinită în anul 2008. În perioada 2010-2014 rata de reciclare are o valoare mai mare decât ţinta.

Atingerea obiectivelor de reciclare de 15% din greutate pentru lemn până la 31 Decembrie 2011

DA

Ţinta de reciclare pentru deşeurile de lemn a fost îndeplinită şi depăşită în anul 2011. În perioada 2012-2014 rata de reciclare are, de asemenea, o valoare mai mare decât ţinta.

Atingerea obiectivului global de reciclare de 55%, a obiectivului global de valorificare de 60%, a obiectivelor de reciclare de 22,5% din greutate pentru plastic, şi a obiectivelor de reciclare de 60% din greutate pentru sticlă, până la 31 Decembrie 2013

NU

Nici ţinta globală de reciclare şi nici ţinta globală de valorificare nu au fost atinse în anul 2013, dar nici în anul 2014. De asemenea, ţinta de reciclare pentru deşeurile de sticlă nu a fost atinsă nici în anul 2013 şi nici în anul 2014. Ţinta de recitare a deşeurilor de ambalaje de plastic a fost atinsă şi depăşită atât în anul 2013. cât şi în anul 2014.

Creşterea cantităţilor de deşeuri de ambalaje colectate, precum şi a eficienţei colectării separate a acestora

2007-2017 - extinderea colectării separate la nivel naţional

Parţial

Cantităţile de deşeuri de ambalaje colectate şi neciclate/valorificate au crescut în perioada de referinţă. Cea mai mare parte a cantităţii de deşeuri de ambalaje reciclate previne însă din comerţ şi industrie, precum şi din achiziţia de la populaţie a deşeurilor de ambalaje municipale. Sistemul de colectare separată a deşeurilor municipale, inclusiv a deşeurilor de ambalaje municipale este încă slab dezvoltat.

Crearea şi optimizarea schemelor de valorificare materială a deşeurilor de ambalaje

Începând cu anul 2004

DA

Odată cu creşterea cantităţii de deşeuri de ambalaje colectate s-a dezvoltat şi piaţa de reciclare, fapt confirmat de numărul mare al operatorilor economici care tratează în vederea reciclării sau reciclează efectiv deşeurile municipale şi deşeurile de ambalaje.

Crearea şi optimizarea schemelor de valorificare energetică a deşeurilor de ambalaje

Optimizarea sistemelor zonale şi valorificarea energetică, eventual şi combustibil alternativ pentru cuptoarele de ciment, corelat cu punerea în funcţiune a instalaţiilor de procesare adecvată - începând cu anul 2005

Parţial

În prezent, industria cimentului dispune de o capacitate totală autorizată de coincinerare deşeuri de peste 1 milion tone/an. Cu toate acestea, cantitatea de deşeuri de ambalaje valorificată prin alte metode decât reciclarea este foarte scăzută (între circa 7.000 şi 48.000 t/an în perioada 2010-2014).

(2)Aspectele identificate legate de gestionarea deşeurilor de ambalaje sunt următoarele:
1.Aspecte tehnice privind modul de gestionare a deşeurilor de ambalaje:
- Sistemul de colectare separată a deşeurilor de ambalaje municipale este slab dezvoltat la nivel naţional;
- Valorificarea deşeurilor prin alte metode decât reciclarea este foarte scăzută, în ciuda faptului că există o capacitate autorizată mare pentru coincinerarea deşeurilor;
- Capacităţile de reciclare existente pentru ambalajele de lemn, sticlă şi plastic nu sunt suficiente în cazul creşterii ţintelor de reciclare faţă de prevederile actuale ale legislaţiei;
2.Aspecte de natură legislativă:
- Definiţia "ambalajului reutilizabil" din Legea nr. 249/2015 nu este corelată cu definiţia "reutilizării ambalajelor", returnarea ambalajului reutilizabil fiind condiţionată de existenţa unui sistem depozit;
- Legea nr. 249/2015 prevede la art. 16 (2) a) ca responsabilitatea individuală se poate realiza prin colectarea şi valorificarea deşeurilor de ambalaje provenite din activitatea proprie sau preluate de la generatori sau deţinători de deşeuri, instalaţii de sortare, colectori autorizaţi din punct de vedere al protecţiei mediului pentru colectarea şi valorificarea deşeurilor de ambalaje. Astfel se încalcă principiul responsabilităţii individuale aplicat la nivel european în schemele de responsabilitate extinsă a producătorilor, care prevede că responsabilitatea individuală se referă la propriile produse pe care producătorii le introduc pe piaţa naţională;
- Legea nr. 249/2015 şi Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi ministrului economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri 932/2016 privind aprobarea Procedurii de autorizare pentru preluarea responsabilităţii gestionării deşeurilor de ambalaje nu cuprind prevederi dare privind responsabilitatea organizaţională şi financiară a organizaţiilor de transfer de responsabilitate pentru deşeurile de ambalaje. Faptul că schema privind responsabilitatea extinsă a producătorului nu este clar definită, conduce la deficienţe în implementare, cu impact asupra atingerii obiectivelor de reciclare/valorificare;
- Legislaţia actuală nu cuprinde o definiţie a deşeurilor de ambalaje municipale. Lipsa acestei definiţii determină probleme privind responsabilitatea gestionării acestui flux de deşeuri;
3.Aspecte de natură instituţională/organizaţională:
- Legislaţia actuală nu prevede posibilitatea de organizare în sistem clearinghouse;
- Deşi autorităţile publice locale sunt actori importanţi, fiind singurii responsabili de gestionarea deşeurilor municipale, inclusiv deşeuri de ambalaje municipale, conform legislaţiei actuale, APL nu sunt incluse în schema de gestionare a deşeurilor de ambalaje;
- Necorelări între prevederile legislaţiei privind salubrizarea şi legislaţiei specifice pentru ambalaje şi deşeuri de ambalaje. Conform prevederilor art. 16 (11) din Legea nr. 249/2015, colectarea deşeurilor de ambalaje de la populaţie poate fi realizată atât de către operatorii de salubrizare, cât şi de către alţi colectori autorizaţi, deşi autoritatea publică locală, prin operatorii de salubrizare, este singurul responsabil de gestionarea deşeurilor municipale (Legea nr. 101/2006);
4.Aspecte de natură financiară şi investiţională:
- Legislaţia actuală nu cuprinde prevederi clare privind responsabilitatea financiară a organizaţiilor de transfer de responsabilitate pentru deşeurile de ambalaje, Astfel, în prezent, în cazul deşeurilor - de ambalaje municipale, organizaţiile de transfer de responsabilitate plătesc tonusuri operatorilor de salubrizare şi reciclatorilor şi nu costuri nete de gestionare a deşeurilor de ambalaje, care să fie reflectate în tariful de gestionare a acestora;
5.Aspecte privind raportarea:
- Lipsa în legislaţie de prevederi clare privind verificarea de către autoritatea de mediu a datelor raportate privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje.