Regulamentul 1169/25-oct-2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 şi (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE şi 2008/5/CE ale Comisiei şi a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 304L

În vigoare

Versiune de la: 1 Aprilie 2025

Dată act: 25-oct-2011

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(4)În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare (³), reprezintă un principiu general al legislaţiei alimentare acela de a oferi consumatorilor o bază comună pentru a alege în cunoştinţă de cauză în domeniul produselor alimentare pe care le consumă şi pentru a preveni orice practici care ar putea induce în eroare consumatorul.

(5)Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori (⁴) reglementează anumite aspecte ale informării consumatorilor, cu scopul precis de a împiedica acţiunile înşelătoare şi omisiunile de informaţii. Principiile generale privind practicile comerciale neloiale ar trebui să fie completate de norme specifice referitoare la informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare.

(6)Normele Uniunii privind etichetarea produselor alimentare aplicabile tuturor produselor alimentare sunt prevăzute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la etichetarea şi prezentarea produselor alimentare, precum şi la publicitatea acestora (⁵). Majoritatea dispoziţiilor prevăzute în respectiva directivă datează din 1978 şi prin urmare ar trebui să fie actualizate.

(7)Directiva 90/496/CEE a Consiliului din 24 septembrie 1990 privind indicarea valorii nutritive pe etichetele produselor alimentare (⁶) stabileşte norme privind conţinutul şi prezentarea informaţiilor nutriţionale pe produsele alimentare preambalate. În conformitate cu aceste norme, includerea informaţiilor nutriţionale este voluntară, cu excepţia cazului în care se face o menţiune nutriţională cu privire la produsul alimentar. Majoritatea dispoziţiilor prevăzute în respectiva directivă datează din 1990 şi prin urmare ar trebui să fie actualizate.

(9)Deşi obiectivele originale şi componentele principale ale legislaţiei actuale privind etichetarea sunt încă valabile, se impune raţionalizarea acesteia în scopul de a asigura faptul că părţile interesate o vor respecta mai uşor şi vor beneficia de o mai mare claritate şi în scopul modernizării acesteia, pentru a ţine cont de noile evoluţii în domeniul informaţiilor referitoare la produsele alimentare. Prezentul regulament va servi atât intereselor pieţei interne, prin simplificarea legislaţiei, asigurarea securităţii juridice şi reducerea birocraţiei, cât şi celor ale cetăţenilor, prin impunerea etichetării obligatorii a produselor alimentare de o manieră clară, pe înţelesul cetăţeanului şi lizibilă.

(10)Publicul larg manifestă interes pentru relaţia dintre alimentaţie şi sănătate, precum şi pentru alegerea unei alimentaţii adecvate, adaptate necesităţii fiecăruia. Cartea Albă a Comisiei din 30 mai 2007 referitoare la o Strategie pentru Europa privind problemele de sănătate legate de alimentaţie, excesul de greutate şi obezitate ("Cartea albă a Comisiei") a semnalat faptul că etichetarea nutriţională reprezintă o metodă importantă de informare a consumatorilor cu privire la compoziţia produselor alimentare, care îi ajută să facă o alegere în deplină cunoştinţă de cauză. Comunicarea Comisiei din 13 martie 2007 intitulată "Strategia UE pentru politica de protecţie a consumatorilor 2007-2013 - Mai multă putere consumatorilor, bunăstare crescută şi protecţie eficientă a acestora" a subliniat că această posibilitate de alegere în cunoştinţă de cauză este esenţială atât pentru asigurarea unei veritabile concurenţe, cât şi pentru bunăstarea consumatorilor. Cunoaşterea principiilor de bază ale nutriţiei, precum şi prezentarea unor informaţii nutriţionale corespunzătoare pe produsele alimentare ar ajuta în mod substanţial consumatorul în efectuarea unei astfel de alegeri în cunoştinţă de cauză. Campaniile de educare şi informare reprezintă un mecanism important prin care consumatorii pot înţelege mai bine informaţiile referitoare la produsele alimentare.

(12)Din motive de claritate, se impune să fie abrogate şi să fie încorporate de prezentul regulament alte acte orizontale, şi anume Directiva 87/250/CEE a Comisiei din 15 aprilie 1987 privind menţionarea tăriei alcoolice în volume în etichetarea băuturilor alcoolice destinate consumatorului final (¹), Directiva 1999/10/CE a Comisiei din 8 martie 1999 de prevedere a unor derogări de la dispoziţiile articolului 7 din Directiva 79/112/CEE a Consiliului în ceea ce priveşte etichetarea produselor alimentare (²), Directiva 2002/67/CE a Comisiei din 18 iulie 2002 privind etichetarea produselor alimentare care conţin chinină şi a produselor alimentare care conţin cafeină (³), Regulamentul (CE) nr. 608/2004 al Comisiei din 31 martie 2004 privind etichetarea produselor alimentare şi a ingredientelor alimentare cu adaos de fitosteroli, esteri de fitosterol, fitostanoli şi/sau esteri de fitostanol (⁴) şi Directiva 2008/5/CE a Comisiei din 30 ianuarie 2008 privind indicarea pe etichetele anumitor produse alimentare a altor menţiuni obligatorii decât cele prevăzute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁵).

(15)Normele Uniunii ar trebui să se aplice numai întreprinderilor, noţiune care implică o anumită continuitate a activităţilor şi un anumit nivel de organizare. Operaţiuni cum ar fi manipularea şi livrarea ocazională de produse alimentare, servirea hranei şi vânzarea unor produse alimentare de către persoane fizice, de exemplu în cadrul evenimentelor în scopuri caritabile sau la târgurile şi reuniunile comunităţii locale, nu ar trebui să intre sub incidenţa prezentului regulament.

(24)Atunci când sunt utilizate pentru producerea produselor alimentare şi rămân prezente în acestea, anumite ingrediente, alte substanţe sau produse (precum adjuvanţii tehnologici) pot provoca alergii sau intoleranţe unor persoane, iar unele dintre aceste alergii sau intoleranţe reprezintă un pericol pentru sănătatea celor în cauză. Este important să se furnizeze informaţii cu privire la prezenţa aditivilor alimentari, a adjuvanţilor tehnologici şi a altor substanţe sau produse cu un efect alergenic sau de intoleranţă demonstrat din punct de vedere ştiinţific pentru a permite consumatorilor, în special acelora dintre ei care suferă de alergii sau intoleranţe alimentare, să poată alege în cunoştinţă de cauză produse sigure pentru ei.

(25)Pentru a informa consumatorii cu privire la prezenţa în produsele alimentare a unor nanomateriale fabricate, ar trebui să se furnizeze o definiţie a nanomaterialelor fabricate. Ţinând seama de faptul că produsele alimentare care constau în nanomateriale fabricate sau care conţin acest tip de nanomateriale ar putea constitui alimente noi, cadrul legislativ potrivit pentru respectiva definiţie ar trebui să fie luat în considerare în contextul viitoarei revizuiri a Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 ianuarie 1997 privind alimentele şi ingredientele alimentare noi (¹).

(26)Etichetele produselor alimentare ar trebui să fie clare şi uşor de înţeles pentru a-i ajuta pe consumatorii care doresc să facă alegeri în mod mai avizat în privinţa produselor alimentare şi a regimului alimentar. Studiile arată că o bună lizibilitate este un element important în maximizarea posibilităţii ca menţiunile de pe etichetă să influenţeze publicul şi că informaţiile ilizibile referitoare la produse reprezintă una dintre principalele cauze de nemulţumire a consumatorilor faţă de etichetele produselor alimentare. Prin urmare, ar trebui să fie elaborată o abordare cuprinzătoare pentru a se ţine seama de toate aspectele privind lizibilitatea, inclusiv fontul, culoarea şi contrastul.

(27)Pentru a se asigura informarea cu privire la produsele alimentare, este necesar să se ia în considerare toate mijloacele de furnizare a produselor alimentare către consumatori, inclusiv vânzarea produselor alimentare prin mijloace de comunicare la distanţă. Deşi este evident că orice produs alimentar vândut la distanţă ar trebui să îndeplinească aceleaşi cerinţe ca produsele vândute în magazine, este necesar să se clarifice faptul că, în astfel de cazuri, informaţiile obligatorii relevante referitoare la produsele alimentare ar trebui de asemenea să fie disponibile înainte de încheierea cumpărării produsului.

(28)Tehnologia folosită pentru îngheţarea produselor alimentare s-a dezvoltat în mod semnificativ în ultimele decenii şi a început să fie folosită frecvent atât pentru a îmbunătăţi circulaţia bunurilor în cadrul pieţei interne a Uniunii, cât şi pentru a reduce riscurile referitoare la siguranţa alimentară. Totuşi, îngheţarea urmată mai târziu de dezgheţarea anumitor produse alimentare, în special a produselor de carne sau de pescuit, limitează posibilele utilizări viitoare ale acestora şi poate avea, de asemenea, un efect asupra siguranţei, gustului şi calităţii fizice ale acestora. În schimb, în cazul altor produse, în special în cazul untului, îngheţarea nu are astfel de efecte. Prin urmare, în cazul dezgheţării unui produs, consumatorul final ar trebui informat în mod corespunzător cu privire la starea acestuia.

(29)Ar trebui să se indice ţara de origine sau locul de provenienţă a unui produs alimentar atunci când, în absenţa unei astfel de menţiuni, consumatorul ar putea fi indus în eroare cu privire la ţara de origine reală sau locul real de provenienţă a produsului. În toate cazurile, modul de indicare a ţării de origine sau a locului de provenienţă nu ar trebui să înşele consumatorul şi ar trebui să se bazeze pe criterii clar definite care să asigure condiţii de concurenţă echitabile la nivelul industriei şi care să îmbunătăţească înţelegerea de către consumatori a informaţiilor privind ţara de origine sau locul de provenienţă a produsului alimentar. Astfel de criterii nu ar trebui să se aplice indicaţiilor referitoare la denumirea sau adresa operatorului din sectorul alimentar.

(31)Indicarea originii este în momentul de faţă obligatorie pentru carnea de vită şi mânzat şi pentru produsele din carne de vită şi mânzat în Uniune (¹), ca urmare a crizei encefalopatiei spongiforme bovine, această situaţie creând un anumit nivel de aşteptare din partea consumatorilor. Evaluarea de impact realizată de Comisie confirmă faptul că originea cărnii pare să reprezinte o preocupare importantă pentru consumatori. În Uniune sunt consumate pe scară largă şi alte tipuri de carne, precum carnea de animale din specia porcină, ovină, caprină şi carnea de păsări de curte. Prin urmare ar trebui să se impună declararea obligatorie a originii acestor produse. Cerinţele specifice privind originea ar putea să difere în funcţie de tipul de carne, conform caracteristicilor speciilor animale. Ar trebui să se prevadă stabilirea prin norme de punere în aplicare a cerinţelor obligatorii care ar putea varia în funcţie de tipul de carne, ţinând seama de principiul proporţionalităţii şi de obligaţiile administrative care revin operatorilor din sectorul alimentar şi autorităţilor de aplicare.

(32)Dispoziţiile privind indicarea obligatorie a originii au fost elaborate pe baza unor abordări verticale precum cele pentru miere (²), fructe şi legume (³), peşte (⁴), carne de vită şi mânzat şi produse din carne de vită şi mânzat (⁵), ulei de măsline (⁶). Este necesar să se ia în calcul posibilitatea de a extinde dispoziţiile privind indicarea obligatorie a originii pe etichetă la alte produse alimentare. Prin urmare ar trebui să se solicite Comisiei să pregătească rapoarte referitoare la următoarele produse alimentare: alte tipuri de carne decât carnea de vită şi mânzat, carnea de animale din specia porcină, ovină, caprină şi carnea de păsări de curte; lapte; laptele utilizat ca ingredient în produsele lactate; carnea utilizată ca ingredient; produsele alimentare neprelucrate; produse dintr-un singur ingredient; ingrediente care reprezintă mai mult de 50 % dintr-un produs alimentar. Laptele fiind unul dintre produsele în cazul cărora se consideră că indicarea originii prezintă un interes deosebit, raportul Comisiei cu privire la acest produs ar trebui să fie pus la dispoziţie cât mai curând posibil. Pe baza concluziilor rapoartelor menţionate, Comisia poate înainta propuneri de modificare a dispoziţiilor relevante ale Uniunii sau, după caz, poate avea noi iniţiative, în funcţie de sector.

(33)Normele de origine nepreferenţiale aplicabile în Uniune sunt prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (⁷), iar dispoziţiile sale de punere în aplicare în Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (⁸). Stabilirea ţării de origine a produselor alimentare se va întemeia pe normele menţionate, cu care operatorii din sectorul alimentar şi administraţiile sunt familiarizaţi, ceea ce ar trebui să faciliteze punerea în aplicare.

(34)Declaraţia nutriţională privind un produs alimentar se referă la informaţiile privind valoarea sa energetică şi prezenţa anumitor nutrienţi. Indicarea obligatorie pe ambalaj a informaţiilor nutriţionale ar trebui să sprijine acţiunile din domeniul nutriţiei ca parte a politicilor din domeniul sănătăţii publice care ar putea include furnizarea de recomandări ştiinţifice pentru educaţia cetăţenilor în domeniul nutriţiei şi să le permită să facă o alegere a produselor alimentare în cunoştinţă de cauză.

(35)Pentru a facilita compararea produselor cu ambalaje de dimensiuni diferite, se impune reţinerea cerinţei ca declaraţia nutriţională obligatorie să facă referire la cantitatea de 100 g sau 100 ml şi, dacă este cazul, să se permită introducerea de declaraţii suplimentare pentru alte porţii. Prin urmare, în cazul în care produsul alimentar respectiv este preambalat şi se pot identifica porţii separate sau unităţi de consum, ar trebui să se permită introducerea unei declaraţii nutriţionale per porţie sau per unitate de consum, pe lângă informaţiile per cantitate de 100 g sau 100 ml. În plus, pentru a furniza indicaţii comparabile legate de porţii sau unităţi de consum, Comisia ar trebui împuternicită să adopte norme privind prezentarea declaraţiei nutriţionale per porţie sau per unitate de consum pentru categorii specifice de produse alimentare.

(39)Pentru a evita obligaţiile inutile pentru operatorii din sectorul alimentar, anumite categorii de produse alimentare neprelucrate sau pentru care informaţiile nutriţionale nu constituie un factor determinant pentru decizia de cumpărare a consumatorului, respectiv al căror ambalaj este prea mic pentru a se putea satisface cerinţele obligatorii în materie de etichetare, ar trebui să fie exceptate de la furnizarea obligatorie a unei declaraţii nutriţionale, cu excepţia cazului în care obligaţia de a furniza respectivele informaţii este prevăzută de alte norme ale Uniunii.

(40)Ţinând seama de natura specifică a băuturilor alcoolice, Comisia ar trebui invitată să analizeze mai îndeaproape cerinţele de furnizare a informaţiilor pentru aceste produse. Prin urmare, Comisia ar trebui, ţinând seama de nevoia de a asigura coerenţa cu alte politici relevante ale Uniunii, să producă un raport în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament cu privire la aplicarea cerinţelor de a furniza informaţii cu privire la ingrediente şi informaţii nutriţiale în cazul băuturilor alcoolice. În plus, ţinând seama de Rezoluţia Parlamentului European din 5 septembrie 2007 privind strategia Uniunii Europene de sprijinire a statelor membre în vederea reducerii efectelor nocive ale consumului de alcool (¹), de avizul Comitetului Economic şi Social European (²), de activitatea Comisiei, precum şi de preocupările publicului larg privind problemele generate de alcool, în special în cazul tinerilor şi al consumatorilor vulnerabili, Comisia, după consultarea părţilor interesate şi a statelor membre, ar trebui să analizeze dacă este necesară o definiţie a băuturilor de tipul "alcopop", destinate în mod specific tinerilor. De asemenea, Comisia ar trebui să propună, dacă este cazul, cerinţe specifice referitoare la băuturile alcoolice în contextul prezentului regulament.

(41)Pentru a atrage consumatorul de rând şi pentru a servi scopului informativ pentru care a fost introdusă şi dat fiind nivelul actual de cunoştinţe privind alimentaţia, informaţiile nutriţionale prezentate ar trebui să fie simple şi uşor de înţeles. Plasarea informaţiilor nutriţionale parţial în câmpul vizual principal, cunoscut sub denumirea de "partea frontală a ambalajului" şi parţial pe altă parte a ambalajului, cum ar fi pe "partea posterioară a ambalajului" ar putea crea confuzii pentru consumatori. Prin urmare, declaraţia nutriţională ar trebui să figureze în acelaşi câmp vizual. În plus, cu titlu voluntar, cele mai importante elemente ale informaţiilor nutriţionale pot fi repetate în câmpul vizual principal, pentru a ajuta consumatorii să observe cu uşurinţă informaţiile nutriţionale esenţiale în momentul achiziţionării produselor alimentare. Alegerea liberă privind informaţiile care pot fi repetate ar putea crea confuzii pentru consumatori. Prin urmare, este necesar să se clarifice care sunt informaţiile care pot fi repetate.

(42)Pentru a-i încuraja pe operatorii din sectorul alimentar să furnizeze în mod voluntar informaţiile incluse în declaraţia nutriţională pentru produse alimentare precum băuturile alcoolice şi produsele alimentare care nu au fost preambalate şi care pot fi exceptate de la obligaţia unei declaraţii nutriţionale, ar trebui acordată posibilitatea de a declara numai un număr redus de elemente din declaraţia nutriţională. Cu toate acestea, ar trebui să fie stabilite în mod clar informaţiile care pot fi furnizate în mod voluntar, pentru a se evita situaţia în care consumatorul ar fi indus în eroare de alegerea liberă a operatorului din sectorul alimentar.

(43)Există evoluţii recente în ceea ce priveşte exprimarea declaraţiei nutriţionale, sub altă formă decât per 100 g, per 100 ml, per porţie, sau în ceea ce priveşte prezentarea acesteia, prin utilizarea unor reprezentări grafice sau simboluri, în anumite state membre şi anumite organizaţii din cadrul sectorului alimentar. Aceste forme suplimentare de exprimare şi de prezentare pot ajuta consumatorii să înţeleagă mai bine declaraţia nutriţională. Cu toate acestea, nu există suficiente dovezi ştiinţifice la nivelul întregii Uniuni cu privire la modul în care consumatorul de rând înţelege şi utilizează formele alternative de exprimare şi de prezentare a informaţiilor. Prin urmare, ar trebui să se permită dezvoltarea a diferite forme de exprimare şi de prezentare pe baza criteriilor stabilite în prezentul regulament, iar Comisia ar trebui să fie invitată să pregătească un raport referitor la utilizarea respectivelor forme de exprimare şi de prezentare, la efectul lor pe piaţa internă şi la oportunitatea continuării armonizării.

(44)Pentru a ajuta Comisia în elaborarea acestui raport, statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei informaţiile relevante referitoare la utilizarea unor forme suplimentare de exprimare şi de prezentare a declaraţiei nutriţionale pe pieţele naţionale. În acest scop, statele membre ar trebui să fie împuternicite să solicite operatorilor din sectorul alimentar care introduc pe pieţele naţionale produse alimentare care fac obiectul unor forme suplimentare de exprimare sau de prezentare să notifice autorităţilor naţionale utilizarea unor astfel de forme suplimentare, precum şi justificările relevante referitoare la îndeplinirea cerinţelor prevăzute de prezentul regulament.

(47)Experienţa arată că, în multe cazuri, informaţiile furnizate în mod voluntar referitoare la produsele alimentare sunt în detrimentul clarităţii informaţiilor care trebuie menţionate în mod obligatoriu. Prin urmare, ar trebui să se stabilească criterii care să sprijine operatorii din sectorul alimentar şi autorităţile însărcinate cu aplicarea să găsească un echilibru între furnizarea informaţiilor obligatorii şi a informaţiilor facultative referitoare la produsele alimentare.

(48)Statele membre ar trebui să îşi păstreze dreptul, în funcţie de condiţiile locale şi de împrejurările practice, de a stabili norme referitoare la furnizarea informaţiilor pentru produsele alimentare care nu sunt preambalate. Deşi în astfel de cazuri solicitarea de către consumatori a unor informaţii suplimentare este limitată, informaţiile referitoare la alergenii potenţiali sunt considerate extrem de importante. Dovezile arată că majoritatea cazurilor de alergii alimentare îşi găsesc originea în produse alimentare care nu au fost preambalate. În consecinţă, informaţiile referitoare la alergenii potenţiali ar trebui să fie întotdeauna furnizate consumatorilor.

(49)În ceea ce priveşte chestiunile armonizate în mod specific prin prezentul regulament, statele membre nu ar trebui să fie în măsură să adopte dispoziţii naţionale, cu excepţia cazurilor permise de dreptul Uniunii. Prezentul regulament nu ar trebui să împiedice statele membre să adopte măsuri la nivel naţional privind chestiunile care nu sunt în mod specific armonizate prin acesta. Totuşi, respectivele măsuri naţionale nu ar trebui să interzică, să obstrucţioneze sau să restricţioneze libera circulaţie a bunurilor care sunt în conformitate cu prezentul regulament.

(50)Consumatorii Uniunii manifestă un interes din ce în ce mai mare pentru punerea în aplicare a normelor Uniunii referitoare la bunăstarea animalelor în momentul sacrificării, inclusiv dacă animalul a fost asomat înainte de sacrificare. În acest sens, în contextul viitoarei strategii a Uniunii în domeniul protecţiei şi bunăstării animalelor, ar trebui să se analizeze posibilitatea efectuării unui studiu referitor la oportunitatea de a furniza consumatorilor informaţiile relevante referitoare la asomarea animalelor.

(53)Trimiterile la Directiva 90/496/CEE din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 şi din Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind adaosul de vitamine şi minerale, precum şi de anumite substanţe de alt tip în produsele alimentare (²) ar trebui să fie actualizate pentru a ţine seama de prezentul regulament. Regulamentele (CE) nr. 1924/2006 şi (CE) nr. 1925/2006 ar trebui modificate în consecinţă.

(54)Actualizarea frecventă şi neregulată a cerinţelor privind informaţiile referitoare la produsele alimentare poate impune sarcini administrative considerabile întreprinderilor din sectorul alimentar, în special întreprinderilor mici şi mijlocii. Prin urmare, ar trebui să se garanteze că măsurile care pot fi adoptate de Comisie în exercitarea competenţelor conferite de prezentul regulament s-ar aplica de la aceeaşi dată a oricărui an calendaristic, la expirarea unei perioade de tranziţie corespunzătoare. În cazuri de urgenţă, ar trebui să se permită derogări de la acest principiu atunci când scopul măsurilor vizate este protecţia sănătăţii umane.

(57)Deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre şi prin urmare acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum se prevede la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii enunţat la acelaşi articol, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(58)Competenţa de a adopta acte delegate, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, ar trebui delegată Comisiei, în ceea ce priveşte, printre altele, disponibilitatea anumitor menţiuni obligatorii prin alte mijloace decât pe ambalaj sau pe etichetă, lista produselor alimentare pentru care nu este obligatorie furnizarea unei liste a ingredientelor, reexaminarea listei substanţelor sau a produselor care provoacă alergii sau intoleranţe sau lista nutrienţilor care pot fi declaraţi în mod voluntar. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi. În cursul pregătirii şi elaborării actelor delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, adecvată şi la timp a documentelor relevante către Parlamentul European şi Consiliu.

(59)Pentru a asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare în ceea ce priveşte, printre altele, modalităţile de exprimare a uneia sau a mai multor menţiuni prin intermediul picto-gramelor sau al simbolurilor în locul cuvintelor sau al cifrelor, modalităţile de indicare a datei durabilităţii minimale, modalităţile de indicare a ţării de origine sau a locului de provenienţă pentru carne, precizia valorilor declarate în vederea declaraţiei nutriţionale sau exprimarea per porţie sau per unitate de consum a declaraţiei nutriţionale. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (¹),

CAPITOLUL I:DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1: Obiectul şi domeniul de aplicare

(2)Prezentul regulament defineşte principiile, cerinţele şi responsabilităţile generale care reglementează informaţiile referitoare la produsele alimentare, în special etichetarea produselor alimentare. Acesta prevede mijloacele pentru garantarea dreptului consumatorilor la informare şi procedurile pentru furnizarea informaţiilor referitoare la produsele alimentare, ţinând seama de necesitatea de a prevedea suficientă flexibilitate pentru a putea răspunde evoluţiilor viitoare şi noilor cerinţe privind informaţiile.

(3)Prezentul regulament se aplică operatorilor din sectorul alimentar în toate etapele lanţului alimentar, în cazul în care activităţile acestora privesc informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare. Acesta se aplică tuturor produselor alimentare destinate consumatorului final, inclusiv produselor alimentare livrate de unităţile de restauraţie colectivă şi produselor alimentare destinate a fi furnizate acestora.

Art. 2: Definiţii

(1)În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:

h)definiţia referitoare la «nanomateriale fabricate» de la articolul 3 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) 2015/2283 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*).

(2)De asemenea, se aplică următoarele definiţii:

e)"produs alimentar preambalat" înseamnă orice unitate de vânzare destinată a fi prezentată ca atare consumatorului final şi unităţilor de restauraţie colectivă, constituită dintr-un produs alimentar şi din ambalajul în care a fost introdus înainte de a fi oferit spre vânzare, pe care acest ambalaj îl acoperă în întregime sau parţial, dar în asemenea mod încât conţinutul să nu poată fi modificat fără ca ambalajul să fie deschis sau să suporte o modificare; conceptul de "produs alimentar preambalat" nu acoperă produsele alimentare ambalate în spaţiul de comercializare la cererea consumatorului, respectiv preambalate în vederea vânzării directe;

CAPITOLUL II:PRINCIPIILE GENERALE ALE INFORMAŢIILOR REFERITOARE LA PRODUSELE ALIMENTARE

Art. 3: Obiective generale

(3)Atunci când legislaţia privind informaţiile referitoare la produsele alimentare stabileşte noi cerinţe, se acordă o perioadă de tranziţie după intrarea în vigoare a noilor cerinţe, cu excepţia cazurilor justificate în mod corespunzător. În timpul unei perioade de tranziţie, produsele alimentare ale căror etichete nu respectă noile cerinţe pot fi introduse pe piaţă, iar stocurile de astfel de produse introduse pe piaţă înainte de expirarea perioadei de tranziţie pot continua să fie vândute până la epuizarea lor.

Art. 4: Principiile care reglementează informaţiile obligatorii referitoare la produsele alimentare

(1)Informaţiile obligatorii referitoare la produsele alimentare impuse de legislaţia privind informaţiile referitoare la produsele alimentare se referă la informaţiile care se încadrează în special în următoarele categorii:

b)informaţii privind protecţia sănătăţii consumatorilor şi utilizarea sigură a unui produs alimentar. În mod special, acestea se referă la informaţii privind:

CAPITOLUL III:CERINŢE GENERALE PRIVIND INFORMAŢIILE REFERITOARE LA PRODUSELE ALIMENTARE ŞI RESPONSABILITĂŢILE OPERATORILOR DIN SECTORUL ALIMENTAR

Art. 7: Practici corecte de informare

(1)Informaţiile referitoare la produsele alimentare nu trebuie să inducă cumpărătorul în eroare, în special:

Art. 8: Responsabilităţi

(4)Operatorii din sectorul alimentar, în cadrul întreprinderilor pe care le gestionează, nu modifică informaţiile care însoţesc un produs alimentar dacă o astfel de modificare ar induce în eroare consumatorul final sau ar reduce în orice alt mod nivelul de protecţie a consumatorului şi posibilităţile acestuia de a alege în cunoştinţă de cauză. Operatorii din sectorul alimentar sunt răspunzători de orice modificări pe care le efectuează în cazul informaţiilor referitoare la produsele alimentare care însoţesc un produs alimentar.

(6)În cadrul întreprinderilor pe care le gestionează, operatorii din sectorul alimentar asigură transmiterea informaţiilor privind produsele alimentare care nu sunt preambalate şi care sunt destinate consumatorului final sau unei unităţi de restauraţie colectivă către operatorul din sectorul alimentar care recepţionează produsele alimentare respective pentru a permite, atunci când este necesar, furnizarea informaţiilor obligatorii referitoare la produsele alimentare către consumatorul final.

(7)În următoarele cazuri, operatorii din sectorul alimentar asigură, în cadrul întreprinderilor pe care le gestionează, menţionarea informaţiilor obligatorii prevăzute la articolele 9 şi 10 pe preambalaj sau pe o etichetă ataşată acestuia sau pe documentele comerciale referitoare la produsele alimentare, în cazul în care se poate garanta că documentele respective însoţesc produsul alimentar la care se referă sau au fost trimise înaintea livrării sau concomitent cu aceasta:

CAPITOLUL IV:INFORMAŢII OBLIGATORII REFERITOARE LA PRODUSELE ALIMENTARE

SECŢIUNEA 1:Conţinut şi prezentare

Art. 9: Lista menţiunilor obligatorii

(1)În conformitate cu articolele 10-35 şi sub rezerva excepţiilor prevăzute în prezentul capitol, este obligatorie menţionarea următoarelor informaţii.

(3)Atunci când Comisia adoptă acte delegate şi acte de punere în aplicare la care se face referire în prezentul articol, menţiunile prevăzute la alineatul (1) pot fi în mod alternativ exprimate prin intermediul pictogramelor sau al simbolurilor, în locul cuvintelor sau al cifrelor.

Pentru a se asigura că consumatorii beneficiază de alte mijloace de prezentare a informaţiilor obligatorii referitoare la produsele alimentare decât cuvintele sau cifrele şi cu condiţia să se asigure acelaşi nivel de informare ca atunci când se utilizează cuvinte şi cifre, Comisia, ţinând seama de elementele care dovedesc înţelegerea uniformă de către consumatori, poate stabili, prin intermediul actelor delegate în conformitate cu articolul 51, criteriile în baza cărora una sau mai multe menţiuni prevăzute la alineatul (1) pot fi exprimate prin pictograme sau simboluri în loc de cuvinte sau cifre.

(4)Pentru a asigura punerea în aplicare uniformă a dispoziţiilor alineatului (3) din prezentul articol, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare privind modalităţile de aplicare a criteriilor definite în conformitate cu alineatul (3) pentru a exprima una sau mai multe menţiuni prin intermediul pictogramelor sau simbolurilor în locul cuvintelor sau cifrelor. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 48 alineatul (2).

Art. 10: Menţiuni obligatorii suplimentare pentru anumite tipuri sau categorii de produse alimentare

(2)Pentru a asigura informarea consumatorilor în ceea ce priveşte tipurile şi categoriile specifice de produse alimentare şi pentru a ţine seama de progresele tehnologice, evoluţiile ştiinţifice, protecţia sănătăţii consumatorilor sau utilizarea sigură a unui produs alimentar, Comisia poate modifica anexa III prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul 51.

Art. 12: Punerea la dispoziţie şi amplasarea informaţiilor obligatorii referitoare la produsele alimentare

(3)Pentru a se asigura că consumatorii pot beneficia de alte mijloace de furnizare a informaţiilor obligatorii referitoare la produsele alimentare, mai bine adaptate pentru anumite menţiuni obligatorii, şi cu condiţia să se asigure acelaşi nivel de informare ca şi prin intermediul ambalajului sau etichetei, Comisia, ţinând seama de elementele care dovedesc înţelegerea uniformă de către consumatori şi de utilizarea răspândită a acestor mijloace în rândul consumatorilor, poate stabili, prin intermediul actelor delegate în conformitate cu articolul 51, criteriile în baza cărora anumite menţiuni obligatorii pot fi exprimate prin alte mijloace decât pe pachet sau pe etichetă.

Art. 13: Modul de prezentare a menţiunilor obligatorii

Art. 14: Vânzarea la distanţă

(1)Fără a aduce atingere cerinţelor privind informaţiile prevăzute la articolul 9, în cazul produselor alimentare preambalate oferite spre vânzare prin mijloace de comunicare la distanţă:

a)informaţiile obligatorii referitoare la produsele alimentare, cu excepţia menţiunilor prevăzute la articolul 9 alineatul (1) litera (f), sunt puse la dispoziţie înainte de cumpărare şi apar pe suportul de vânzare la distanţă sau sunt furnizate prin alte mijloace corespunzătoare identificate în mod clar de către operatorul din sectorul alimentar. În cazul în care sunt utilizate alte mijloace corespunzătoare, informaţiile obligatorii referitoare la produsele alimentare sunt puse la dispoziţie fără ca prin aceasta operatorii din sectorul alimentar să impună costuri suplimentare consumatorilor;

Art. 15: Cerinţe lingvistice

Art. 16: Omisiunea anumitor menţiuni obligatorii

(4)Fără a aduce atingere altor dispoziţii ale Uniunii care prevăd o listă a ingredientelor sau o declaraţie nutriţională obligatorie, menţiunile de la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (l) nu sunt obligatorii pentru băuturile care conţin mai mult de 1,2 % alcool în volum.

Până la 13 decembrie 2014, Comisia întocmeşte un raport privind aplicarea articolului 18 şi a articolului 30 alineatul (1) în cazul produselor menţionate la prezentul alineat şi în care abordează chestiunea acoperirii în viitor a unor categorii de băuturi alcoolice, în special, de obligaţia de a fi însoţite de informaţii privind valoarea energetică şi motivele care ar justifica eventualele exceptări, ţinând seama de nevoia de a asigura coerenţa cu alte politici relevante ale Uniunii. În acest context, Comisia ia în considerare necesitatea de a propune o definiţie a băuturilor de tip "alcopop".

SECŢIUNEA 2:Dispoziţii detaliate privind menţiunile obligatorii

Art. 17: Denumirea produsului alimentar

(2)Se permite utilizarea în statul membru de comercializare a denumirii sub care produsul alimentar este fabricat şi comercializat legal în statul membru de producţie. Cu toate acestea, atunci când aplicarea celorlalte dispoziţii ale prezentului regulament, în special a celor prevăzute la articolul 9, nu este de natură să permită consumatorilor din statul membru de comercializare să cunoască natura reală a produsului alimentar şi să îl deosebească de produsele alimentare cu care ar putea fi confundat, denumirea produsului alimentar este însoţită de alte informaţii descriptive, care trebuie să figureze în apropierea acesteia.

(3)În cazuri excepţionale, denumirea produsului alimentar din statul membru de producţie nu se utilizează în statul membru de comercializare atunci când produsul alimentar pe care aceasta îl desemnează în statul membru de producţie este atât de diferit, din punct de vedere al compoziţiei sau al fabricării sale, de produsul alimentar cunoscut sub această denumire în statul membru de comercializare, încât dispoziţiile de la alineatul (2) nu sunt suficiente pentru a garanta, în statul membru de comercializare, o informare corectă a consumatorilor.

Art. 18: Lista ingredientelor

Art. 19: Omisiunea listei ingredientelor

(1)Pentru următoarele produse alimentare nu este obligatorie furnizarea unei liste de ingrediente:

Art. 20: Omisiunea compuşilor unui produs alimentar din lista ingredientelor

(b)aditivii alimentari şi enzimele alimentare:

Art. 21: Etichetarea anumitor substanţe sau produse care provoacă alergii sau intoleranţe

(1)Fără a aduce atingere normelor adoptate în temeiul articolului 44 alineatul (2), menţiunile la care se face referire la articolul 9 alineatul (1) litera (c) îndeplinesc următoarele cerinţe:

b)denumirea substanţei sau a produsului astfel cum este prevăzută în anexa II este pusă în evidenţă printr-un set de caracteristici grafice care o diferenţiază clar de restul listei de ingrediente, de exemplu prin font, stilul caracterelor sau culoarea de fond.

(2)Pentru a asigura o mai bună informare a consumatorilor şi pentru a ţine seama de cele mai recente progrese ştiinţifice şi cunoştinţe tehnice, Comisia reexaminează sistematic şi, după caz, actualizează lista din anexa II prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul 51.

Art. 22: Indicarea cantităţii ingredientelor

(1)Indicarea cantităţii unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente utilizat(e) la fabricarea sau prepararea unui produs alimentar este obligatorie atunci când ingredientul sau categoria de ingrediente în cauză:

Art. 23: Cantitatea netă

Art. 24: Data durabilităţii minimale, data limită de consum şi data congelării

Art. 26: Ţara de origine sau locul de provenienţă

(1)Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere cerinţelor de etichetare stabilite prin dispoziţii specifice ale Uniunii, în special prin Regulamentul (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialităţile tradiţionale garantate din produse agricole şi alimentare (¹) şi Regulamentul (CE) nr. 510/2006 din 20 martie 2006 privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare (²).

(2)Menţiunile privind ţara de origine sau locul de provenienţă sunt obligatorii:

(3)În cazul în care se indică ţara de origine sau locul de provenienţă a produsului şi aceasta (acesta) nu este aceeaşi (acelaşi) cu ţara de origine sau locul de provenienţă a ingredientului primar:

(5)Până la 13 decembrie 2014, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului rapoarte privind indicarea obligatorie a ţării de origine sau a locului de provenienţă pentru următoarele produse alimentare:

(7)Rapoartele menţionate la alineatele (5) şi (6) iau în considerare nevoia de informare a consumatorului, fezabilitatea măsurii privind indicarea obligatorie a ţării de origine sau a locului de provenienţă, precum şi analiza costurilor şi beneficiilor rezultate din introducerea unor astfel de măsuri, inclusiv impactul juridic asupra pieţei interne şi impactul asupra comerţului internaţional.

(9)În cazul produselor alimentare menţionate la alineatul (2) litera (b), la alineatul (5) litera (a) şi la alineatul (6), rapoartele şi evaluările de impact realizate în temeiul acestui articol au în vedere, printre altele, opţiunile privind modalităţile de indicare a ţării de origine sau a locului de provenienţă a acestor produse alimentare, în special în ceea ce priveşte fiecare dintre următoarele date importante referitoare la viaţa animalului:

Art. 27: Instrucţiuni de utilizare

SECŢIUNEA 3:Declaraţia nutriţională

Art. 29: Relaţia cu alte acte legislative

(1)Prezenta secţiune nu se aplică produselor alimentare care intră în domeniul de aplicare a următoarelor acte legislative:

Art. 30: Conţinut

(7)Până la 13 decembrie 2014, Comisia, ţinând seama de dovezile ştiinţifice şi de experienţa acumulată în statele membre, prezintă un raport privind prezenţa acizilor graşi trans în produsele alimentare şi în regimul alimentar de zi cu zi al populaţiei Uniunii. Obiectivul raportului este evaluarea impactului mijloacelor adecvate care le-ar permite consumatorilor să aleagă un regim alimentar şi produse alimentare mai sănătoase sau care ar putea promova furnizarea de opţiuni alimentare mai sănătoase pentru consumatori, inclusiv, printre altele, informarea consumatorilor cu privire la acizii graşi trans sau la restricţiile privind utilizarea lor. După caz, Comisia poate decide să însoţească raportul respectiv de o propunere legislativă.

Art. 31: Calcularea

(4)Valorile declarate sunt valori medii care se bazează, după caz, pe următorii factori:

c)un calcul efectuat pe baza unor date general stabilite şi acceptate.

Art. 32: Exprimarea per 100 g sau per 100 ml

Art. 33: Exprimarea per porţie sau per unitate de consum

(1)În următoarele cazuri, valoarea energetică şi cantităţile de nutrienţi menţionate la articolul 30 alineatele (1)-(5) pot fi exprimate per porţie şi/sau per unitate de consum uşor identificabilă (identificabile) de către consumator, cu condiţia marcării pe etichetă a cantităţii corespunzătoare porţiei sau a unităţii de consum utilizate şi cu condiţia să fie precizat numărul de porţii sau de unităţi conţinute în ambalaj:

(2)Prin derogare de la articolul 32 alineatul (2), în cazurile menţionate la articolul 30 alineatul (3) litera (b), cantitatea de nutrienţi şi/sau procentul din consumul de referinţă stabilit(e) în partea B din anexa XIII pot fi exprimate numai per porţie sau numai per unitate de consum.

(5)Pentru a asigura o aplicare uniformă a exprimării declaraţiei nutriţionale pe porţie sau per unitate de consum şi pentru a asigura o bază de comparaţie uniformă pentru consumator, Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare şi ţinând seama de comportamentul real de consum al consumatorilor, precum şi de recomandările privind regimul alimentar, norme privind exprimarea per porţie sau per unitate de consum pentru anumite categorii de produse alimentare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 48 alineatul (2).

Art. 34: Prezentare

(5)În cazurile în care valoarea energetică sau cantitatea de nutrient (nutrienţi) dintr-un produs sunt neglijabile, informaţiile referitoare la elementele respective pot fi înlocuite cu o menţiune precum "Conţine cantităţi neglijabile de şi sunt amplasate în imediata apropiere a declaraţiei nutriţionale, dacă aceasta există.

Art. 35: Forme de exprimare şi prezentare suplimentare

(1)În plus faţă de formele de exprimare menţionate la articolul 32 alineatele (2) şi (4) şi la articolul 33 şi faţă de prezentarea menţionată la articolul 34 alineatul (2), valoarea energetică şi cantitatea de nutrienţi menţionate la articolul 30 alineatele (1)-(5) pot fi exprimate în alte moduri şi/sau prezentate utilizând reprezentări grafice sau simboluri în plus faţă de cuvinte sau cifre, cu condiţia să fie respectate următoarele cerinţe:

(3)Statele membre asigură o monitorizare adecvată a formelor suplimentare de exprimare sau de prezentare a declaraţiei nutriţionale prezente pe piaţă pe teritoriul lor.

Pentru a facilita monitorizarea utilizării unor astfel de forme suplimentare de exprimare sau de prezentare, statele membre le pot solicita operatorilor din sectorul alimentar care introduc pe piaţa naţională produse alimentare care poartă astfel de informaţii să notifice autorităţii competente utilizarea unei forme suplimentare de exprimare sau de prezentare, precum şi să furnizeze justificările relevante referitoare la îndeplinirea cerinţelor prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(g). În astfel de cazuri, se pot solicita, de asemenea, informaţii privind încetarea utilizării unor astfel de forme suplimentare de exprimare sau de prezentare.

(5)Ţinând seama de experienţa dobândită, până la 13 decembrie 2017, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind utilizarea unor forme suplimentare de exprimare şi prezentare, impactul acestora asupra pieţei interne şi oportunitatea unei armonizări suplimentare a acestor forme de exprimare şi prezentare. În acest scop, statele membre furnizează Comisiei informaţii relevante referitoare la utilizarea unor astfel de forme suplimentare de exprimare sau de prezentare pe piaţă, pe teritoriul lor. Comisia poate alătura acestui raport propuneri de modificare a dispoziţiilor relevante ale Uniunii.

CAPITOLUL V:INFORMAŢII VOLUNTARE REFERITOARE LA PRODUSELE ALIMENTARE

Art. 36: Cerinţe aplicabile

(3)Comisia adoptă acte de punere în aplicare în ceea ce priveşte cerinţele menţionate la alineatul (2) din prezentul articol pentru următoarele informaţii voluntare referitoare la produsele alimentare:

(4)Pentru a asigura informarea corespunzătoare a consumatorilor, atunci când operatorii din sectorul alimentar furnizează informaţii voluntare referitoare la produsele alimentare în mod divergent, cu riscul de a induce în eroare sau de a deruta consumatorul, Comisia poate, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 51, să prevadă cazuri suplimentare de furnizare a unor informaţii voluntare referitoare la produsele alimentare menţionate la alineatul (3) din prezentul articol.

CAPITOLUL VI:DISPOZIŢII DE DREPT INTERN

Art. 38: Dispoziţii de drept intern

Art. 39: Dispoziţii de drept intern privind menţiunile obligatorii suplimentare

(1)În afara menţiunilor obligatorii prevăzute la articolul 9 alineatul (1) şi la articolul 10, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 45, statele membre pot adopta dispoziţii privind menţiuni obligatorii suplimentare pentru anumite tipuri sau categorii de produse alimentare, pentru cel puţin unul dintre următoarele motive:

(2)În conformitate cu alineatul (1), statele membre pot introduce dispoziţii privind menţionarea obligatorie a ţării de origine sau a locului de provenienţă a produselor alimentare numai atunci când există dovada unei legături între anumite calităţi ale produsului şi originea sau provenienţa sa. Odată cu notificarea Comisiei în legătură cu astfel de dispoziţii, statele membre oferă dovezi conform cărora majoritatea consumatorilor consideră că furnizarea acestor informaţii prezintă o importanţă deosebită.

Art. 42: Exprimarea cantităţii nete

Art. 44: Dispoziţii de drept intern privind produsele alimentare care nu sunt preambalate

(1)Pentru produsele alimentare prezentate nepreambalate la vânzare către consumatorul final sau către unităţile de restauraţie colectivă sau pentru produsele alimentare ambalate în locul în care sunt vândute la cererea cumpărătorului sau preambalate în vederea vânzării lor directe:

Art. 45: Procedura de notificare

CAPITOLUL VII:DISPOZIŢII DE APLICARE, DISPOZIŢII DE MODIFICARE ŞI DISPOZIŢII FINALE

Art. 47: Perioada de tranziţie pentru măsurile de punere în aplicare sau actele delegate şi data de punere în aplicare a acestora

(1)Fără a aduce atingere alineatului (2) din prezentul articol, în exercitarea competenţelor conferite de prezentul regulament de a adopta măsuri prin intermediul actelor de punere în aplicare în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 48 alineatul (2) sau prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 51, Comisia:

Art. 48: Comitetul

Art. 49: Modificări la Regulamentul (CE) nr. 1924/2006

"Etichetarea nutriţională a produselor pentru care sunt făcute menţiuni nutriţionale şi/sau de sănătate este obligatorie, cu excepţia publicităţii generice. Informaţiile care trebuie să fie furnizate sunt cele specificate la articolul 30 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare (^*). În cazul în care se impun menţiuni nutriţionale şi/sau de sănătate privind un nutrient menţionat la articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, se declară cantitatea de nutrient în conformitate cu articolele 31-34 din regulamentul respectiv.

Cantitatea (cantităţile) de substanţă (substanţe) care face (fac) obiectul unei menţiuni nutriţionale sau de sănătate şi care nu apar(e) în etichetarea nutriţională este (sunt) menţionată (menţionate) în acelaşi câmp vizual cu etichetarea nutriţională şi sunt exprimate în conformitate cu articolele 31, 32 şi 33 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011. Unităţile de măsură utilizate pentru a exprima cantitatea de substanţă sunt potrivite pentru substanţele individuale în cauză."

Art. 50: Modificări la Regulamentul (CE) nr. 1925/2006

"(3)Etichetarea nutriţională a produselor în care se adaugă vitamine şi minerale şi care sunt reglementate prin prezentul regulament este obligatorie. Informaţiile care trebuie furnizate sunt cele specificate la articolul 30 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor referitoare la produsele alimentare şi trebuie să includă cantităţile totale de vitamine şi minerale prezente, atunci când acestea se adaugă produselor alimentare (^*).

Art. 51: Exercitarea delegării

(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 9 alineatul (3), articolul 10 alineatul (2), articolul 12 alineatul (3), articolul 13 alineatul (4), articolul 18 alineatul (5), articolul 19 alineatul (2), articolul 21 alineatul (2), articolul 23 alineatul (2), articolul 30 alineatul (6), articolul 31 alineatul (2), articolul 36 alineatul (4) şi articolul 46 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 12 decembrie 2011. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competenţe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit pentru perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 9 alineatul (3), articolul 10 alineatul (2), articolul 12 alineatul (3), articolul 13 alineatul (4), articolul 18 alineatul (5), articolul 19 alineatul (2), articolul 21 alineatul (2), articolul 23 alineatul (2), articolul 30 alineatul (6), articolul 31 alineatul (2), articolul 36 alineatul (4) şi articolul 46 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(5)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 9 alineatul (3), articolului 10 alineatul (2), articolului 12 alineatul (3), articolului 13 alineatul (4), articolului 18 alineatul (5), articolului 19 alineatul (2), articolului 21 alineatul (2), articolului 23 alineatul (2), articolului 30 alineatul (6), articolului 31 alineatul (2), articolului 36 alineatul (4) şi articolului 46 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 52: Procedura de urgenţă

Art. 54: Măsuri tranzitorii

(1)Produsele alimentare introduse pe piaţă sau etichetate înainte de 13 decembrie 2014 care nu respectă cerinţele prevăzute de prezentul regulament pot fi comercializate până la epuizarea stocurilor acestor produse alimentare.

(3)Fără a aduce atingere Directivei 90/496/CEE, articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 şi articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1925/2006, produsele alimentare etichetate în conformitate cu articolele 30-35 din prezentul regulament pot fi introduse pe piaţă înainte de 13 decembrie 2014.

Art. 55: Intrarea în vigoare şi data aplicării

ANEXA I:DEFINIŢII SPECIFICE

1."Declaraţia nutriţională" sau "etichetarea nutriţională" se referă la informaţiile care menţionează:

12."Fibre" înseamnă polimeri glucidici compuşi din trei sau mai multe unităţi monomerice, care nu sunt nici digeraţi, nici absorbiţi în intestinul subţire uman şi care aparţin uneia dintre următoarele categorii:

ANEXA II:SUBSTANŢE CARE CAUZEAZĂ ALERGII SAU INTOLERANŢE

6.Soia şi produse derivate, exceptând:

ANEXA III:PRODUSE ALIMENTARE PE A CĂROR ETICHETĂ TREBUIE SĂ FIGUREZE UNA SAU MAI MULTE MENŢIUNI SUPLIMENTARE

TIP SAU CATEGORIE DE PRODUS ALIMENTAR	MENŢIUNI
1. Produse alimentare ambalate în anumite gaze
1.1. Produse alimentare a căror durabilitate a fost extinsă prin utilizarea gazelor de ambalare autorizate prin Regulamentul (CE) nr. 1333/2008.	"Ambalate în atmosferă protectoare".
2. Produse alimentare care conţin îndulcitori
2.1. Produse alimentare care conţin un îndulcitor sau îndulcitori autorizaţi prin Regulamentul (CE) nr. 1333/2008.	Menţiunea "cu îndulcitor(i)" însoţeşte numele produsului alimentar.
2.2. Produse alimentare care conţin atât adaos de zahăr, cât şi un îndulcitor sau îndulcitori autorizaţi prin Regulamentul (CE) nr. 1333/2008.	Menţiunea "cu zahăr (zaharuri) şi îndulcitor(i)" trebuie să fie adăugată la numele produsului alimentar.
2.3. Produse alimentare care conţin aspartam şi/sau aspartam-acetsulfam autorizat prin Regulamentul (CE) nr. 1333/2008.	Menţiunea "conţine aspartam (o sursă de fenilalanină)" trebuie să apară pe etichetă în cazurile în care aspartamul/sarea aspartam-acesulfam este inclus (inclusă) în lista de ingrediente doar prin referirea la numărul E. menţiunea "conţine o sursă de fenilalanină" trebuie să apară pe etichetă în cazurile în care aspartamul/sarea aspartam-acesulfam este inclus (inclusă) în lista de ingrediente cu denumirea sa.
2.4. Produse alimentare care conţin mai mult de 10 % polioli adăugaţi autorizaţi prin Regulamentul (CE) nr. 1333/2008.	"Consumul excesiv poate cauza efecte laxative".
3. Produse alimentare care conţin acid glicirizinic sau sarea sa de amoniu
3.1. Produsele zaharoase sau băuturile care conţin acid glicirizinic sau sarea sa de amoniu, din cauza adaosului unei(unor) substanţe precum planta de lemn dulce Glycyrrhiza glabra, într-o concentraţie de 100 mg/kg sau 10 mg/l sau mai mult.	Menţiunea "conţine lemn dulce" se adaugă imediat după lista ingredientelor, cu excepţia cazului în care termenul "lemn dulce" se află deja pe lista ingredientelor sau în numele produsului alimentar. În lipsa unei liste a ingredientelor, menţiunea figurează alături de numele produsului alimentar.
3.2. Produsele zaharoase care conţin acid glicirizinic sau sarea sa de amoniu în urma adaosului unei(unor) substanţe precum planta de lemn dulce Glycyrrhiza glabra, într-o concentraţie de 4 g/kg sau mai mult.	Menţiunea "conţine lemn dulce - persoanele care suferă de hipertensiune ar trebui să evite consumul excesiv" se adaugă imediat după lista ingredientelor. În lipsa unei liste a ingredientelor, menţiunea figurează alături de numele produsului alimentar.
3.3. Băuturi care conţin acid glicirizinic sau sarea sa de amoniu în urma adaosului unei(unor) substanţe precum planta de lemn dulce Glycyrrhiza glabra, într-o concentraţie de 50 mg/l sau mai mult sau de 300 mg/l sau mai mult, în cazul băuturilor cu o concentraţie alcoolică mai mare de 1,2 % în volum (¹).	Menţiunea "conţine lemn dulce - persoanele care suferă de hipertensiune ar trebui să evite consumul excesiv" se adaugă imediat după lista ingredientelor. În lipsa unei liste a ingredientelor, menţiunea figurează alături de numele produsului alimentar.
4. Băuturi cu conţinut ridicat de cafeina sau produse alimentare cu adaos de cafeina
4.1. Băuturile, cu excepţia celor pe bază de cafea, ceai sau extract de cafea sau ceai, atunci când denumirea produsului alimentar include termenul "cafea" sau "ceai", care: - sunt destinate consumului fără modificări şi conţin cafeină, oricare ar fi sursa acesteia, într-o proporţie mai mare de 150 mg/l; sau - sunt sub formă de concentrat sau în formă deshidratată şi, după reconstituire, conţin cafeină, oricare ar fi sursa acesteia, într-o proporţie mai mare de 150 mg/l.	Menţiunea "Conţinut ridicat de cafeină. Nu se recomandă pentru copii sau femeile însărcinate sau care alăptează" în acelaşi câmp vizual ca şi denumirea băuturii, urmată de menţionarea, în paranteze şi în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din prezentul regulament, a conţinutului de cafeină exprimat în mg per 100 ml.
4.2. Alte produse alimentare în afara băuturilor în cazul cărora se adaugă cafeină în scop fiziologic.	Menţiunea "Conţine cafeină. Nu se recomandă pentru copii sau femeile însărcinate" în acelaşi câmp vizual ca şi denumirea produsului alimentar, urmată de menţionarea, în paranteze şi în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din prezentul regulament, a conţinutului de cafeină exprimat în mg per 100 g/ml. În cazul suplimentelor alimentare, conţinutul de cafeină se exprimă per porţie, astfel cum se recomandă pentru consumul zilnic pe etichetă.
5. Produse alimentare cu adaos de fitosteroli, esteri de fitosterol, fitostanoli sau esteri de fitostanol
5.1. Produse alimentare sau ingrediente alimentare cu adaos de fitosteroli, esteri de fitosterol, fitostanoli sau esteri de fitostanol.	1. menţiunea "cu adaos de steroli vegetali" sau "cu adaos de stanoli vegetali" în acelaşi câmp vizual cu denumirea produsului alimentar; 2. în lista ingredientelor este menţionată cantitatea de fitosteroli, esteri de fitosterol, fitostanoli sau esteri de fitostanol adăugaţi (exprimată în procente sau grame de steroli/stanoli vegetali liberi la 100 g sau la 100 ml de produs alimentar); 3. se menţionează că produsul alimentar este destinat exclusiv persoanelor care doresc să îşi reducă nivelul colesterolului din sânge; 4. se semnalează că pacienţii care urmează un tratament de reducere a nivelului colesterolului ar trebui să consume produsul doar sub supraveghere medicală; 5. se semnalează, în mod vizibil, că este posibil ca produsul alimentar să nu fie adecvat din punct de vedere nutriţional pentru femeile însărcinate, cele care alăptează şi copiii sub cinci ani; 6. se recomandă să se folosească produsul alimentar în cadrul unui regim echilibrat şi variat, care să conţină un consum regulat de fructe şi legume, pentru a ajuta la menţinerea nivelului carotenoidelor; 7. în acelaşi câmp vizual cu menţiunea prevăzută la punctul 3, apare o menţiune prin care se recomandă să se evite un consum mai mare de 3 g/zi de steroli/ stanoli vegetali adăugaţi; 8. este inclusă o definiţie a porţiei de produs alimentar sau de ingredient alimentar (preferabil în g sau ml) cu o menţiune privind cantitatea de sterol/stanol vegetal conţinută de fiecare porţie.
6. Carne congelată, preparate din carne congelate şi produse pescăreşti netransformate congelate
6.1. Carne congelată, preparate din carne congelate şi produse pescăreşti netransformate congelate.	Data congelării sau data primei congelări în cazul în care produsul a fost congelat de mai multe ori, în conformitate cu punctul 3 din anexa X.
(¹)Nivelurile se aplică produselor prezentate drept gata pentru consum sau celor reconstituite potrivit instrucţiunilor producătorilor.

ANEXA V:PRODUSE ALIMENTARE CARE SUNT EXCEPTATE DE LA CERINŢA DE A FURNIZA DECLARAŢII NUTRIŢIONALE OBLIGATORII

ANEXA VI:DENUMIREA PRODUSULUI ALIMENTAR ŞI MENŢIUNI SPECIFICE ÎNSOŢITOARE

PARTEA A:MENŢIUNI OBLIGATORII CARE ÎNSOŢESC DENUMIREA PRODUSULUI ALIMENTAR

2.În cazul unor produse alimentare care au fost congelate înainte de vânzare şi care sunt vândute decongelate, denumirea produsului alimentar este însoţită de menţiunea "decongelat".

4.În cazul produselor alimentare în care o componentă sau un ingredient, cu privire la care consumatorii se aşteaptă să fie utilizate în mod normal sau să fie prezente în mod natural, a fost substituit cu o componentă diferită sau cu un ingredient diferit, eticheta cuprinde - pe lângă lista ingredientelor - o indicaţie clară cu privire la componenta sau ingredientul care a fost utilizat pentru substituţia parţială sau integrală:

6.În cazul produselor din carne şi al preparatelor din carne care au un aspect de tranşă, ciozvârtă, felie, porţie sau carcasă de carne, denumirea produsului alimentar trebuie să includă o menţiune privind prezenţa adaosului de apă în cazul în care apa adăugată reprezintă mai mult de 5 % din greutatea produsului finit. Aceleaşi reguli se aplică în cazul produselor pescăreşti şi al preparatelor pe bază de produse pescăreşti care au un aspect de tranşă, ciozvârtă, felie, porţie sau file sau de produs pescăresc întreg.

7.Produsele din carne, preparatele din carne şi produsele pescăreşti care ar putea crea impresia că sunt făcute dintr-o singură bucată de carne sau peşte, dar care în realitate sunt compuse din mai multe bucăţi diferite combinate prin adăugarea altor ingrediente, inclusiv aditivi alimentari şi enzime alimentare sau prin alte mijloace, trebuie să poarte următoarea menţiune:

PARTEA B:CERINŢE SPECIFICE PRIVIND DENUMIREA "CARNE TOCATĂ"

1.Criterii de compoziţie controlate pe baza unei medii zilnice:

ANEXA VII:INDICAREA ŞI DENUMIREA INGREDIENTELOR

PARTEA A:DISPOZIŢII SPECIFICE PRIVIND INDICAREA INGREDIENTELOR ÎN ORDINEA CANTITĂŢILOR

Categoria de ingredient	Dispoziţie privind specificarea în funcţie de cantitate
1. Adaos de apă şi produse volatile	Se înscriu în listă în ordinea cantităţii lor în cadrul produsului finit. Cantitatea de apă adăugată ca ingredient într-un produs alimentar este calculată scăzând din cantitatea totală a produsului finit cantitatea totală a celorlalte ingrediente utilizate. Această cantitate poate să nu fie luată în considerare dacă, în greutate, ea nu depăşeşte 5 % din produsul finit. Prezenta derogare nu se aplică în cazul cărnii, al preparatelor din carne, al produselor pescăreşti netransformate şi al moluştelor bivalve netransformate.
2. Ingrediente utilizate în formă concentrată sau deshidratată şi reconstituite în momentul fabricării	Pot fi înscrise în listă în ordinea cantităţii înregistrate înainte de a fi transformate în concentrat sau deshidratate.
3. Ingrediente utilizate în produse alimentare concentrate sau deshidratate care sunt destinate reconstituirii prin adaos de apă	Pot fi înscrise în listă în ordinea proporţiei din produsul reconstituit cu condiţia ca lista ingredientelor să prezinte o menţiune precum "ingredientele produsului reconstituit" sau "ingrediente ale produsului gata preparat".
4. Fructe, legume sau ciuperci, dintre care niciuna nu predomină cantitativ în mod semnificativ şi care sunt folosite în proporţii care pot varia, utilizate într-un amestec, ca ingrediente ale unui produs alimentar	Pot fi grupate în lista ingredientelor sub denumirea "fructe", "legume" sau "ciuperci" urmată de menţiunea "în proporţii variabile", urmată imediat de o listă a fructelor, legumelor sau ciupercilor prezente. În astfel de cazuri, amestecul este cuprins în lista ingredientelor în conformitate cu articolul 18 alineatul (1), în funcţie de cantitatea totală a fructelor, legumelor sau ciupercilor prezente.
5. Amestecurile de condimente sau plante aromatice, atunci când niciunul sau niciuna nu predomină în proporţie, în funcţie de cantitate	Pot fi afişate într-o ordine diferită, cu condiţia ca lista ingredientelor să fie însoţită de o menţiune cum ar fi "în proporţie variabilă".
6. Ingrediente care reprezintă mai puţin de 2 % din produsul finit	Pot fi înscrise în listă într-o ordine diferită, după celelalte ingrediente.
7. Ingrediente care sunt asemănătoare sau se pot înlocui unul cu altul, care ar putea fi utilizate în fabricarea sau prepararea unui produs alimentar fără a-i modifica compoziţia, natura sau valoarea percepută, cu condiţia ca acestea să reprezinte mai puţin de 2 % din produsul finit	Pot fi desemnate în lista ingredientelor prin menţiunea "conţine...şi/sau în cazul în care cel puţin unul dintre cel mult două ingrediente este prezent în produsul finit. Această prevedere nu se aplică aditivilor alimentari sau ingredientelor din lista din partea C din prezenta anexă, nici substanţelor sau produselor de pe lista din anexa II care provoacă alergii sau intoleranţă.
8. Uleiuri rafinate de origine vegetală	Pot fi grupate în lista ingredientelor sub denumirea "uleiuri vegetale" urmată imediat de o listă de menţiuni privind originea vegetală specifică şi poate fi urmată de fraza "în proporţii variate". În cazul în care sunt grupate, uleiurile vegetale sunt incluse în lista ingredientelor în conformitate cu articolul 18 alineatul (1), în funcţie de cantitatea totală a uleiurilor vegetal prezente. Expresia "total hidrogenat" sau "parţial hidrogenat", după caz, trebuie să însoţească indicarea unui ulei hidrogenat.
9. Grăsimi rafinate de origine vegetală	Pot fi grupate în lista ingredientelor sub denumirea "grăsimi vegetale" urmată imediat de o listă de menţiuni privind originea vegetală specifică şi poate fi urmată de fraza "în proporţii variate". În cazul în care sunt grupate, grăsimile vegetale sunt incluse în lista ingredientelor în conformitate cu articolul 18 alineatul (1), în funcţie de cantitatea totală a grăsimilor vegetale prezente. Expresia "total hidrogenat" sau "parţial hidrogenat", după caz, trebuie să însoţească indicarea unei grăsimi vegetale hidrogenate.

PARTEA B:DESEMNAREA ANUMITOR INGREDIENTE PRIN DENUMIREA UNEI CATEGORII ÎN LOC DE O DENUMIRE SPECIFICĂ

Definiţia categoriei de produs alimentar			Denumire
1. Uleiuri rafinate de origine animală			"Ulei", completată prin calificativul "animal" sau prin indicarea originii specifice animale. Expresia "total hidrogenat" sau "parţial hidrogenat", după caz, trebuie să însoţească indicarea unui ulei hidrogenat.
2. Grăsimi rafinate de origine animală			"Grăsime", completată prin calificativul "animală" sau prin indicarea originii specifice animale. Expresia "total hidrogenat" sau "parţial hidrogenat", după caz, trebuie să însoţească indicarea unei grăsimi hidrogenate.
3. Amestecuri de făină provenind din două sau mai multe specii de cereale			"Făină", urmată de enumerarea soiurilor de cereale din care provine, în ordinea descrescătoare a greutăţii.
4. Amidon sau fecule, precum şi amidon sau fecule modificate pe cale fizică sau enzimatică			"Amidon"
5. Orice specie de peşte, atunci când peştele constituie un ingredient al altui produs alimentar şi sub rezerva ca denumirea şi prezentarea acestui produs să nu se refere la o specie anume de peşte			"Peşte"
6. Orice tip de brânză, atunci când brânza sau amestecul de brânzeturi constituie un ingredient al altui produs alimentar şi sub rezerva că denumirea şi prezentarea acestui produs nu se referă la un tip anume de brânză			"Brânzeturi"
7. Orice condiment care nu depăşeşte 2 % din cantitatea produsului			"Condiment (condimente)" sau "amestec de condimente"
8. Orice plante aromatice sau părţi de plante aromatice care nu depăşesc 2 % din greutatea produsului			"Plantă (plante) aromatică (aromatice)" sau "amestec de plante aromatice"
9. Orice tipuri de preparate pe bază de gumă utilizate la fabricarea de gumă bază pentru guma de mestecat			"Gumă bază"
10. Pesmet de orice origine			"Pesmet"
11. Orice categorie de zaharoze			"Zahăr"
12. Dextroză anhidră sau monohidrată			"Dextroză"
13. Sirop de glucoză şi sirop de glucoză deshidratat			"Sirop de glucoză"
14. Toate proteinele din lapte (cazeine, cazeinate şi proteine din zer şi din lactoseruri) şi amestecurile lor			"Proteine din lapte"
15. Unt de cacao presat, de centrifugă sau rafinat			"Unt de cacao"
16. Toate tipurile de vin, astfel cum prevede anexa XI b la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 (¹)			"Vin"
17. Muşchii scheletici (²) ai mamiferelor şi ai speciilor de păsări recunoscute ca fiind adecvate consumului uman împreună cu ţesutul inclus în mod natural sau aderent, în cazul în care conţinutul total de grăsime şi ţesut conjunctiv nu depăşeşte valorile indicate mai jos şi în cazul în care carnea reprezintă un ingredient al altui produs alimentar. Conţinuturile maxime de grăsime şi ţesut conjunctiv pentru ingredientele desemnate de termenul "carne de."			"Carne de." şi denumirea (³) speciilor de animale de la care provine.
Specii	Conţinutul de grăsimi	Raport colagen/ proteine din carne (¹)
- Mamiferele (altele decât iepurii şi porcinele) şi amestecurile de specii în care predomină mamiferele	25 %	25 %
- Porcine	30 %	25 %
- Păsări şi iepuri	15 %	10 %
(¹)Raportul colagen/proteine din carne este exprimat ca procentul de colagen din proteinele din carne. Conţinutul de colagen se obţine prin înmulţirea conţinutului de hidroxiprolină cu 8.
Dacă aceste limite maxime sunt depăşite, dar toate celelalte criterii pentru definirea termenului "carne" sunt respectate, conţinutul de "carne de." trebuie să fie ajustat în sens descrescător în consecinţă, iar lista ingredientelor trebuie să menţioneze, pe lângă termenul "carne de.", prezenţa grăsimilor şi/sau a ţesutului conjunctiv.
Produsele acoperite de definiţia "carne separată mecanic" se exclud din această definiţie.
18. Toate tipurile de produse cuprinse în definiţia "carne separată mecanic"			"Carne separată mecanic" şi denumirea (³) speciilor de animale de la care provine.
(¹)Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (JO L 299, 16.11.2007, p. 1). (²)Diafragma şi muşchii maseteri fac parte din muşchii scheletici, în timp ce inima, limba, muşchii capului (alţii decât muşchii maseteri), muşchii carpieni, tarsieni şi cei ai cozii sunt excluşi. (³)Pentru etichetarea în limba engleză, această denumire poate fi înlocuită cu denumirea generică a ingredientului pentru speciile de animale în cauză.

PARTEA C:DESEMNAREA ANUMITOR INGREDIENTE PRIN DENUMIREA CATEGORIEI ACESTORA, URMATĂ DE NUMELE SPECIFIC SAU DE NUMĂRUL E

Fără a aduce atingere articolului 21, aditivii alimentari sau enzimele alimentare, alţii (altele) decât cei (cele) specificaţi (specificate) la articolul 20 litera (b) aparţinând uneia dintre categoriile enumerate în prezenta parte, trebuie să fie desemnaţi (desemnate) prin denumirea categoriei acestora, urmată de numele specific sau, dacă este cazul, de numărul E. În cazul în care un ingredient aparţine mai multor categorii, este indicată categoria care corespunde funcţiei sale principale în cazul produsului alimentar respectiv.

Acidifiant	Agenţi de spumare
Corector de aciditate	Agent gelatinizant
Agent antiaglomerant	Agent de glazurare
Antispumant	Agent de umezire
Antioxidant	Amidon modificat (²)
Agent de încărcare	Conservant
Colorant	Agent de propulsare
Emulsifiant	Agent de afânare
Săruri de topire (¹)	Agenţi de sechestrare
Agent de întărire	Stabilizator
Potenţiator de aromă	Îndulcitor
Agent de tratare a făinii	Agent de îngroşare
(¹)Doar pentru brânzeturile topite şi produsele pe bază de brânzeturi topite. (²)Numele specific sau numărul E nu sunt obligatorii.

PARTEA D:DESEMNAREA AROMELOR ÎN LISTA INGREDIENTELOR

1.Aromele sunt desemnate fie prin termenii:

PARTEA E:DESEMNAREA INGREDIENTELOR COMPUSE

2.Fără a aduce atingere articolului 21, enumerarea ingredientelor nu este obligatorie pentru ingredientele compuse:

ANEXA VIII:INDICAREA CANTITATIVĂ A INGREDIENTELOR

1.Nu este necesară indicarea cantitativă:

(a)pentru un ingredient sau o categorie de ingrediente:

4.Prin derogare de la punctul 3:

(a)în cazul în care produsele alimentare au suferit o pierdere de umiditate ca urmare a unui tratament termic sau de alt tip, cantitatea se exprimă în procente care trebuie să corespundă cantităţii de ingredient(e) utilizat(e) raportată la produsul finit, cu excepţia cazului în care această cantitate sau cantitatea totală a tuturor ingredientelor indicate pe etichetă depăşeşte 100 %, caz în care cantitatea este indicată pe baza cantităţii ingredientului/ingredientelor utilizat(e) la prepararea a 100 g de produs finit;

ANEXĂ IX:DECLARAREA CANTITĂŢII NETE

1.Declararea cantităţii nete nu este obligatorie în cazul produselor alimentare:

3.Atunci când un produs preambalat este constituit din două sau mai multe produse preambalate individuale, care conţin aceeaşi cantitate din acelaşi produs, indicarea cantităţii nete este realizată menţionând cantitatea netă conţinută în fiecare ambalaj individual şi numărul total al ambalajelor. Totuşi, aceste menţiuni nu sunt obligatorii atunci când numărul total al ambalajelor individuale poate să fie văzut clar şi calculat cu uşurinţă din exterior şi atunci când cel puţin o indicaţie a cantităţii nete din fiecare ambalaj individual poate să fie văzută clar din exterior.

5.Atunci când un aliment solid este prezentat într-un mediu lichid de acoperire, cantitatea netă după scurgere a componentei solide este, de asemenea, indicată pe etichetă. În cazul în care produsul alimentar a fost glazurat, cantitatea netă declarată a produsului alimentar trebuie să excludă glazura.

În sensul prezentului punct, prin "mediu lichid" se înţelege produsele menţionate în continuare, eventual în amestecuri între ele şi, de asemenea, atunci când acestea se prezintă congelate sau congelate rapid, cu condiţia ca lichidul să nu fie decât un element auxiliar în raport cu elementele esenţiale ale acestui preparat şi să nu influenţeze, în consecinţă, în mod decisiv cumpărarea: apă, soluţii apoase de săruri, saramuri, soluţii apoase de acizi alimentari, oţet, soluţii apoase de zaharuri, soluţii apoase de alte substanţe sau materii îndulcitoare, sucuri de fructe sau de legume în cazul fructelor sau legumelor.

ANEXA X:DATA DURABILITĂŢII MINIMALE, DATA LIMITĂ DE CONSUM ŞI DATA CONGELĂRII

1.Data durabilităţii minimale este indicată după cum urmează:

(d)Sub rezerva dispoziţiilor Uniunii care impun alte indicaţii cu privire la dată, menţionarea datei durabilităţii minimale nu este impusă în cazul:

2.Data limită de consum este indicată după cum urmează:

ANEXA XII:CONCENTRAŢIA ALCOOLICĂ

Descrierea băuturii	Toleranţă pozitivă sau negativă
1. Bere inclusă la codul NC 2203 00, cu o concentraţie alcoolică care nu depăşeşte 5,5 % vol.; băuturi necarbogazoase incluse la codul NC 2206 00 obţinute din struguri	0,5 % vol.
2. Bere cu o concentraţie alcoolică care depăşeşte 5,5 % vol.; băuturi spumoase incluse la codul NC 2206 00 obţinute din struguri, diverse tipuri de cidru, cidru din pere şi alte băuturi fermentate similare, obţinute din alte fructe decât strugurii, eventual petiante sau spumante; hidromel	1 % vol.
3. Băuturi care conţin fructe sau părţi de plante macerate	1,5 % vol.
4. Orice alte băuturi care conţin mai mult de 1,2 % alcool în volum	0,3 % vol.

ANEXA XIII:CONSUMUL DE REFERINŢĂ

PARTEA A:CONSUMUL ZILNIC DE REFERINŢĂ DE VITAMINE ŞI MINERALE (ADULŢI)

1.Vitamine şi minerale care pot fi declarate şi valorile nutriţionale de referinţă ale acestora (VNR)

2.Cantităţi semnificative de vitamine şi minerale

ANEXA XV:EXPRIMAREA ŞI PREZENTAREA DECLARAŢIEI NUTRIŢIONALE

1	linia ascendenţilor
2	linia majusculelor
3	linie mediană
4	linie de bază
5	linia descendenţilor
6	înălţimea literei mici x
7	dimensiunile fontului

	Conţinutul de grăsimi	Raport colagen/proteine din carne (¹)
- carne tocată slabă	< = 7 %	< = 12 %
- carne tocată exclusiv de vită	< = 20 %	< = 15 %
- carne tocată conţinând şi carne de porc	< = 30 %	< = 18 %
- carne tocată provenind de la alte specii	< = 25 %	< = 15 %
(¹)Raportul colagen/proteine din carne este exprimat ca procentul de colagen din proteinele din carne. Conţinutul de colagen se obţine prin înmulţirea conţinutului de hidroxiprolină cu 8.

Coduri NC (Nomenclatura combinată 2010)	Descriere
0203	Carne de animale din specia porcină, proaspătă, refrigerată sau congelată
0204	Carne de animale din speciile ovine sau caprine, proaspătă, refrigerată sau congelată
Ex 0207	Carne proaspătă, refrigerată sau congelată de păsări de curte de la poziţia 0105

Vitamina A (µg)	800	Clorură (mg)	800
Vitamina D (µg)	5	Calciu (mg)	800
Vitamina E (mg)	12	Fosfor (mg)	700
Vitamina K (µg)	75	Magneziu (mg)	375
Vitamina C (mg)	80	Fier (mg)	14
Tiamină (mg)	1,1	Zinc (mg)	10
Riboflavină (mg)	1,4	Cupru (mg)	1
Niacină (mg)	16	Mangan (mg)	2
Vitamina B6 (mg)	1,4	Fluorură (mg)	3,5
Acid folic (µg)	200	Seleniu (µg)	55
Vitamina B12 (µg)	2,5	Crom (µg)	40
Biotină (µg)	50	Molibden (µg)	50
Acid pantotenic (mg)	6	Iod (µg)	150
Potasiu (mg)	2 000

Valoarea energetică sau nutrient	Consumul de referinţă
Valoarea energetică	8 400 kJ/2 000 kcal
Grăsime totală	70 g
Acizi graşi saturaţi	20 g
Glucide	260 g
Zaharuri	90 g
Proteine	50 g
Sare	6 g

- glucide (cu excepţia poliolilor)	17 kJ/g - 4 kcal/g
- polioli	10 kJ/g - 2,4 kcal/g
- proteine	17 kJ/g - 4 kcal/g
- grăsimi	37 kJ/g - 9 kcal/g
- salatrim	25 kJ/g - 6 kcal/g
- alcool etilic (etanol)	29 kJ/g - 7 kcal/g
- acizi organici	13 kJ/g -3 kcal/g
- fibre	8 kJ/g - 2 kcal/g
- eritritol	0 kJ/g - 0 kcal/g