Secţiunea 2 - Dispoziţii detaliate privind menţiunile obligatorii - Regulamentul 1169/25-oct-2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 şi (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE şi 2008/5/CE ale Comisiei şi a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 304L

În vigoare
Versiune de la: 1 Aprilie 2025
SECŢIUNEA 2:Dispoziţii detaliate privind menţiunile obligatorii
Art. 17: Denumirea produsului alimentar
(1)Denumirea produsului alimentar este denumirea sa legală. În absenţa unei asemenea denumiri, denumirea produsului alimentar este denumirea sa curentă sau, în cazul în care nu există o denumire curentă sau aceasta nu este folosită, se indică denumirea descriptivă a produsului alimentar.
(2)Se permite utilizarea în statul membru de comercializare a denumirii sub care produsul alimentar este fabricat şi comercializat legal în statul membru de producţie. Cu toate acestea, atunci când aplicarea celorlalte dispoziţii ale prezentului regulament, în special a celor prevăzute la articolul 9, nu este de natură să permită consumatorilor din statul membru de comercializare să cunoască natura reală a produsului alimentar şi să îl deosebească de produsele alimentare cu care ar putea fi confundat, denumirea produsului alimentar este însoţită de alte informaţii descriptive, care trebuie să figureze în apropierea acesteia.
(3)În cazuri excepţionale, denumirea produsului alimentar din statul membru de producţie nu se utilizează în statul membru de comercializare atunci când produsul alimentar pe care aceasta îl desemnează în statul membru de producţie este atât de diferit, din punct de vedere al compoziţiei sau al fabricării sale, de produsul alimentar cunoscut sub această denumire în statul membru de comercializare, încât dispoziţiile de la alineatul (2) nu sunt suficiente pentru a garanta, în statul membru de comercializare, o informare corectă a consumatorilor.
(4)Nicio denumire protejată, fie ea proprietate intelectuală, marcă de comerţ sau nume fantezist, nu se poate substitui denumirii produsului alimentar.
(5)În anexa VI sunt prevăzute dispoziţii specifice privind denumirea produsului alimentar şi menţiunile care îl însoţesc.
Art. 18: Lista ingredientelor
(1)Lista ingredientelor este precedată de un titlu sau de o menţiune corespunzătoare care conţine cuvântul "ingrediente". Lista respectivă cuprinde toate ingredientele din produsul alimentar, în ordinea descrescătoare a ponderii lor în momentul utilizării lor la fabricarea produsului alimentar.
(2)Ingredientele sunt desemnate prin denumirea lor specifică, după caz, în conformitate cu normele prevăzute la articolul 17 şi în anexa VI.
(3)Toate ingredientele prezente sub formă de nanomateriale fabricate trebuie specificate în mod clar în lista ingredientelor. Denumirile acestor ingrediente sunt urmate de cuvântul "nano" între paranteze.
(4)Specificaţiile tehnice pentru aplicarea alineatelor (1) şi (2) din prezentul articol sunt prevăzute în anexa VII.
(5)[textul din Art. 18, alin. (5) din capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2018 de Art. 33, punctul 3. din capitolul VII din Regulamentul 2283/25-nov-2015]
Art. 19: Omisiunea listei ingredientelor
(1)Pentru următoarele produse alimentare nu este obligatorie furnizarea unei liste de ingrediente:
a)fructelor şi legumelor proaspete, inclusiv cartofii, care nu au fost curăţate, tăiate sau nu au făcut obiectul altui tratament similar;
b)apele carbogazoase, în a căror descriere se indică caracterul carbogazos;
c)oţeturile de fermentaţie provenite exclusiv dintr-un singur produs de bază, cu condiţia să nu fi fost adăugat niciun alt ingredient;
d)brânzeturile, untul, laptele şi smântâna fermentate la care nu au fost adăugate alte ingrediente decât produsele lactate, enzimele alimentare şi culturile de microorganisme necesare fabricării sau sarea necesară pentru fabricarea brânzeturilor, altele decât cele proaspete sau topite;
e)produsele alimentare care conţin un singur ingredient, cu următoarele condiţii:
(i)denumirea produsului alimentar să fie identică cu numele ingredientului; sau
(ii)denumirea produsului alimentar să permită identificarea clară a naturii ingredientului.
(2)Pentru a ţine seama de relevanţa pentru consumatori a unei liste a ingredientelor pentru anumite tipuri sau categorii de produse alimentare, Comisia poate, în cazuri excepţionale, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 51, să completeze dispoziţiile de la alineatul (1) din prezentul articol, cu condiţia ca omisiunile să nu determine o informare neadecvată a consumatorului final şi a unităţilor de restauraţie colectivă.
Art. 20: Omisiunea compuşilor unui produs alimentar din lista ingredientelor
Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 21, menţionarea în lista ingredientelor a următorilor compuşi ai unui produs alimentar nu este obligatorie:
(a)compuşii unui ingredient care, în cursul procesului de fabricaţie, au fost temporar extraşi pentru fi reîncorporaţi apoi într-o cantitate care nu depăşeşte conţinutul iniţial;
(b)aditivii alimentari şi enzimele alimentare:
(i)a căror prezenţă într-un produs alimentar este datorată exclusiv faptului că erau conţinuţi în unul sau în mai multe ingrediente ale produsului respectiv, în conformitate cu principiul transferului la care se face trimitere la articolul 18 alineatul (1) literele (a) şi (b) din Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, cu condiţia să nu mai îndeplinească nicio funcţie tehnologică în produsul finit; sau
(ii)care sunt utilizaţi ca adjuvanţi tehnologici;
(c)substanţele suport şi substanţele care nu sunt aditivi alimentari, dar sunt utilizate în acelaşi mod şi cu acelaşi scop ca substanţele suport şi care sunt utilizate în cantităţile strict necesare;
(d)substanţele care nu sunt aditivi alimentari, dar care sunt folosite în acelaşi mod şi în acelaşi scop ca şi adjuvanţii tehnologici şi care rămân prezente în produsul finit, chiar dacă într-o formă modificată;
(e)apa:
(i)atunci când se utilizează în procesul de fabricaţie numai pentru a permite reconstituirea unui ingredient utilizat într-o formă concentrată sau deshidratată; sau
(ii)în cazul lichidului de acoperire care, în mod normal, nu se consumă.
Art. 21: Etichetarea anumitor substanţe sau produse care provoacă alergii sau intoleranţe
(1)Fără a aduce atingere normelor adoptate în temeiul articolului 44 alineatul (2), menţiunile la care se face referire la articolul 9 alineatul (1) litera (c) îndeplinesc următoarele cerinţe:
a)sunt incluse în lista ingredientelor, în conformitate cu normele prevăzute la articolul 18 alineatul (1), făcându-se referire în mod clar la numele substanţei sau produsului, enumerate în anexa II;şi
b)denumirea substanţei sau a produsului astfel cum este prevăzută în anexa II este pusă în evidenţă printr-un set de caracteristici grafice care o diferenţiază clar de restul listei de ingrediente, de exemplu prin font, stilul caracterelor sau culoarea de fond.
În lipsa unei liste a ingredientelor, reprezentarea menţiunilor la care se face referire la articolul 9 alineatul (1) litera (c) include cuvântul "conţine" urmat de numele substanţei sau al produsului, enumerate în anexa II.
În cazul în care mai multe ingrediente sau mai mulţi adjuvanţi tehnologici ai unui produs alimentar provin dintr-o singură substanţă sau dintr-un singur produs enumerat în anexa II, indicaţiile de pe etichetă clarifică acest fapt în cazul fiecărui ingredient sau adjuvant tehnologic în cauză.
Includerea menţiunilor la care se face referire la articolul 9 alineatul (1) litera (c) nu este obligatorie în cazurile în care numele produsului alimentar face referire în mod clar la substanţa sau produsul în cauză.
(2)Pentru a asigura o mai bună informare a consumatorilor şi pentru a ţine seama de cele mai recente progrese ştiinţifice şi cunoştinţe tehnice, Comisia reexaminează sistematic şi, după caz, actualizează lista din anexa II prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul 51.
În cazul apariţiei unui risc pentru sănătatea consumatorilor, atunci când motive de maximă urgenţă o impun, procedura prevăzută la articolul 52 se aplică actelor delegate adoptate în conformitate cu prezentul articol.
Art. 22: Indicarea cantităţii ingredientelor
(1)Indicarea cantităţii unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente utilizat(e) la fabricarea sau prepararea unui produs alimentar este obligatorie atunci când ingredientul sau categoria de ingrediente în cauză:
a)figurează în denumirea produsului alimentar sau sunt asociate de obicei de către consumator cu denumirea respectivă;
b)sunt scoase în evidenţă în etichetare prin cuvinte, imagini sau reprezentări grafice; sau
c)sunt esenţiale pentru a caracteriza un produs alimentar şi pentru a-l diferenţia de produsele cu care ar putea fi confundat din cauza denumirii sau aspectului său.
(2)Specificaţiile tehnice pentru aplicarea alineatului (1), inclusiv cazurile specifice în care nu este obligatorie indicarea cantităţilor pentru anumite ingrediente, sunt prevăzute în anexa VIII.
Art. 23: Cantitatea netă
(1)Cantitatea netă a unui produs alimentar este exprimată în litri, centilitri, mililitri, kilograme sau grame, după caz:
a)în unităţi de volum pentru produsele lichide;
b)în unităţi de masă pentru alte produse.
(2)Pentru a asigura o mai bună înţelegere de către consumatori a informaţiilor referitoare la produsele alimentare care figurează pe etichetă, Comisia poate stabili, pentru anumite produse alimentare specificate, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 51, o modalitate de exprimare a cantităţii nete diferită de cea menţionată la alineatul (1) din prezentul articol.
(3)Specificaţiile tehnice pentru aplicarea alineatului (1), inclusiv cazurile specifice în care nu este obligatorie indicarea cantităţii nete, sunt prevăzute în anexa IX.
Art. 24: Data durabilităţii minimale, data limită de consum şi data congelării
(1)În cazul produselor alimentare foarte perisabile din punct de vedere microbiologic şi care, din cauza acestui fapt, pot reprezenta, după o scurtă perioadă, un pericol imediat pentru sănătatea umană, data durabilităţii minimale se înlocuieşte cu data limită de consum. După data limită de consum se consideră că un produs alimentar nu prezintă siguranţă, în conformitate cu articolul 14 alineatele (2)-(5) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
(2)Data corespunzătoare este indicată în conformitate cu anexa X.
(3)Pentru a asigura o aplicare uniformă a modalităţii de indicare a datei durabilităţii minimale, menţionată la punctul 1 litera (c) din anexa X, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în care sunt stabilite norme în acest sens. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 48 alineatul (2).
Art. 25: Condiţii de păstrare sau condiţii de utilizare
(1)În cazurile în care produsele alimentare necesită condiţii speciale de păstrare şi/sau utilizare, aceste condiţii sunt indicate.
(2)Pentru a permite păstrarea sau utilizarea corespunzătoare a produselor alimentare după deschiderea ambalajului, se precizează condiţiile de păstrare şi/sau termenul limită de consum, atunci când este cazul.
Art. 26: Ţara de origine sau locul de provenienţă
(1)Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere cerinţelor de etichetare stabilite prin dispoziţii specifice ale Uniunii, în special prin Regulamentul (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialităţile tradiţionale garantate din produse agricole şi alimentare (1) şi Regulamentul (CE) nr. 510/2006 din 20 martie 2006 privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare (2).
(1)JO L 93, 31.3.2006, p. 1.
(2)JO L 93, 31.3.2006, p. 12.
(2)Menţiunile privind ţara de origine sau locul de provenienţă sunt obligatorii:
a)în cazul în care lipsa acestor informaţii ar putea induce consumatorul în eroare în ceea ce priveşte adevărata ţară de origine sau adevăratul loc de provenienţă a produsului alimentar, în special dacă informaţiile care însoţesc produsul alimentar sau eticheta în ansamblul ei ar sugera în alt fel că produsul are o altă ţară de origine sau un alt loc de provenienţă;
b)pentru tipurile de carne care se încadrează la codurile din Nomenclatura combinată ("NC") enumerate în anexa XI. Aplicarea dispoziţiilor de la prezenta literă face obiectul adoptării actelor de punere în aplicare menţionate la alineatul (8).
(3)În cazul în care se indică ţara de origine sau locul de provenienţă a produsului şi aceasta (acesta) nu este aceeaşi (acelaşi) cu ţara de origine sau locul de provenienţă a ingredientului primar:
a)se indică de asemenea ţara de origine sau locul de provenienţă a ingredientului (ingredientelor) primar(e); sau
b)se indică faptul că ţara de origine sau locul de provenienţă a ingredientului (ingredientelor) primar(e) diferă de ţara de origine sau locul de provenienţă a produsului alimentar.
Aplicarea dispoziţiilor de la prezentul alineat face obiectul adoptării normelor de aplicare menţionate la alineatul (8).
(4)În termen de cinci ani de la punerea în aplicare a dispoziţiilor de la alineatul (2) litera (b), Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport pentru a evalua indicarea obligatorie pe etichetă a ţării de origine sau a locului de provenienţă ale produselor menţionate la litera respectivă.
(5)Până la 13 decembrie 2014, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului rapoarte privind indicarea obligatorie a ţării de origine sau a locului de provenienţă pentru următoarele produse alimentare:
a)alte tipuri de carne decât carnea de vită şi mânzat şi decât cele menţionate la alineatul (2) litera (b);
b)lapte;
c)laptele utilizat ca ingredient în produsele lactate;
d)produsele alimentare neprelucrate;
e)produsele dintr-un singur ingredient;
f)ingrediente care reprezintă mai mult de 50 % dintr-un produs alimentar.
(6)Până la 13 decembrie 2013, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind indicarea obligatorie a ţării de origine sau a locului de provenienţă pentru carnea folosită ca ingredient.
(7)Rapoartele menţionate la alineatele (5) şi (6) iau în considerare nevoia de informare a consumatorului, fezabilitatea măsurii privind indicarea obligatorie a ţării de origine sau a locului de provenienţă, precum şi analiza costurilor şi beneficiilor rezultate din introducerea unor astfel de măsuri, inclusiv impactul juridic asupra pieţei interne şi impactul asupra comerţului internaţional.
Comisia poate însoţi rapoartele respective de propuneri de modificare a dispoziţiilor relevante ale Uniunii.
(8)Până la 13 decembrie 2013, în urma evaluărilor de impact, Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind aplicarea alineatului (2) litera (b) şi a alineatului (3) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 48 alineatul (2).
(9)În cazul produselor alimentare menţionate la alineatul (2) litera (b), la alineatul (5) litera (a) şi la alineatul (6), rapoartele şi evaluările de impact realizate în temeiul acestui articol au în vedere, printre altele, opţiunile privind modalităţile de indicare a ţării de origine sau a locului de provenienţă a acestor produse alimentare, în special în ceea ce priveşte fiecare dintre următoarele date importante referitoare la viaţa animalului:
a)locul naşterii;
b)locul unde a fost crescut;
c)locul unde a fost sacrificat.
Art. 27: Instrucţiuni de utilizare
(1)Instrucţiunile de utilizare a unui produs alimentar sunt indicate astfel încât să permită o utilizare corespunzătoare a respectivului produs alimentar.
(2)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care stabilesc norme detaliate de punere în aplicare a dispoziţiilor alineatului (1) în cazul anumitor produse alimentare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 48 alineatul (2).
Art. 28: Concentraţia alcoolică
(1)Normele privind indicarea concentraţiei alcoolice în volum, în ceea ce priveşte produsele clasificate în Nomenclatura combinată ("NC") sub codul 2204, sunt cele prevăzute în dispoziţiile specifice ale Uniunii aplicabile acestor produse.
(2)Concentraţia alcoolică dobândită a băuturilor care conţin mai mult de 1,2 % alcool în volum, altele decât cele menţionate la alineatul (1), este indicat în conformitate cu anexa XII.