Regulamentul 604/26-iun-2013 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid
Acte UE
Jurnalul Oficial 180L
În vigoare Versiune de la: 29 Iunie 2013
Regulamentul 604/26-iun-2013 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid
Dată act: 26-iun-2013
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
(reformare)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 78 alineatul (2) litera (e),
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 317, 23.12.2009, p. 115.
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),
(2)JO C 79, 27.3.2010, p. 58.
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),
(3)Poziţia Parlamentului European din 7 mai 2009 (JO C 212 E, 5.8.2010, p. 370) şi Poziţia Consiliului în primă lectură din 6 iunie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Poziţia Parlamentului European din 10 iunie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).
întrucât:
(1)Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe (4) ar trebui să facă obiectul mai multor modificări substanţiale. Din motive de claritate, ar trebui să se procedeze la reformarea regulamentului menţionat.
(4)JO L 50, 25.2.2003, p. 1.
(2)O politică comună în domeniul azilului, incluzând un sistem european comun de azil (SECA), reprezintă un element constitutiv al obiectivului Uniunii Europene de a crea, în mod treptat, un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie deschis celor care, forţaţi de circumstanţe, caută în mod legitim protecţie în Uniune.
(3)Consiliul European, cu ocazia reuniunii sale speciale de la Tampere, din 15 şi 16 octombrie 1999, a convenit să lucreze pentru instituirea SECA, întemeiat pe aplicarea integrală şi globală a Convenţiei de la Geneva privind statutul refugiaţilor din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la New York, din 31 ianuarie 1967 ("Convenţia de la Geneva"), asigurându-se astfel că nicio persoană nu este trimisă înapoi unde riscă să fie persecutată, şi anume menţinând principiul nereturnării. În acest sens şi fără a aduce atingere criteriilor responsabilităţii stipulate de prezentul regulament, statele membre, respectând toate principiul nereturnării, sunt considerate ţări sigure de către resortisanţii ţărilor terţe.
(4)Concluziile de la Tampere exprimă de asemenea faptul că SECA ar trebui să includă, pe termen scurt, o metodă clară şi operaţională pentru determinarea statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil.
(5)O astfel de metodă ar trebui să se întemeieze pe criterii obiective şi echitabile atât pentru statele membre, cât şi pentru persoanele în cauză. Ar trebui, în principiu, să facă posibilă determinarea rapidă a statului membru responsabil, astfel încât să se garanteze accesul efectiv la procedurile pentru acordarea protecţiei internaţionale şi să nu compromită obiectivul prelucrării rapide a cererilor de protecţie internaţională.
(6)Prima etapă în crearea SECA care ar trebui să conducă, pe termen lung, la o procedură comună şi la un statut uniform, valabil în întreaga Uniune, pentru cei cărora li sa acordat protecţie internaţională, a fost finalizată. Consiliul European din 4 noiembrie 2004 a adoptat Programul de la Haga care stabileşte obiectivele de pus în aplicare în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei, în perioada 2005-2010. În acest sens, Programul de la Haga a invitat Comisia să încheie evaluarea instrumentelor juridice aferente primei faze şi să înainteze Parlamentului European şi Consiliului instrumentele şi măsurile aferente celei de a doua faze, în vederea adoptării acestora înainte de sfârşitul anului 2010.
(7)În Programul de la Stockholm, Consiliul European şi-a reafirmat angajamentul faţă de obiectivul de instituire a unui spaţiu comun de protecţie şi solidaritate în conformitate cu articolul 78 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), pentru cei care beneficiază de protecţie internaţională, cel târziu până în anul 2012. În plus, Consiliul European a subliniat că sistemul de la Dublin rămâne piatra de temelie a constituirii SECA, dat fiind faptul că atribuie în mod clar statelor membre responsabilitatea pentru examinarea cererilor de protecţie internaţională.
(8)Resursele Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO), înfiinţat prin Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (1), ar trebui să fie disponibile pentru a oferi un sprijin corespunzător serviciilor relevante ale statelor membre responsabile de punerea în aplicare a prezentului regulament. În special, EASO ar trebui să ofere măsuri de solidaritate, precum rezerva de intervenţie pentru azil cu echipe de sprijin pentru azil, pentru acordarea de asistenţă statelor membre care se confruntă cu presiuni deosebite şi în care solicitanţii de protecţie internaţională ("solicitanţii") nu pot beneficia de standarde corespunzătoare, mai ales în ceea ce priveşte primirea şi protecţia.
(1)JO L 132, 29.5.2010, p. 11.
(9)Pe baza rezultatelor evaluărilor întreprinse cu privire la punerea în aplicare a instrumentelor din prima etapă, este oportun, în acest stadiu, să se confirme principiile care stau la baza Regulamentului (CE) nr. 343/2003, efectuând, în acelaşi timp, îmbunătăţirile necesare, pe baza experienţei acumulate, privind eficacitatea sistemului de la Dublin şi protecţia oferită solicitanţilor în temeiul respectivului sistem. Întrucât o bună funcţionare a sistemului de la Dublin este esenţială pentru SECA, principiile şi funcţionarea acestui sistem ar trebui revizuite pe măsură ce se elaborează alte componente ale SECA şi alte instrumente de solidaritate ale Uniunii. Ar trebui să se prevadă o "verificare a adecvării" cuprinzătoare, prin efectuarea unei evaluări bazate pe dovezi, care să acopere efectele juridice, economice şi sociale ale sistemului de la Dublin, inclusiv efectele acestuia asupra drepturilor fundamentale.
(10)În vederea garantării egalităţii de tratament pentru toţi solicitanţii şi beneficiarii de protecţie internaţională şi a coerenţei cu acquis-ul Uniunii în vigoare în domeniul azilului, în special cu Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecţie internaţională, la un statut uniform pentru refugiaţi sau pentru persoanele eligibile pentru obţinerea de protecţie subsidiară şi la conţinutul protecţiei acordate (2), domeniul de aplicare a prezentului regulament include solicitanţii de protecţie subsidiară şi persoanele eligibile pentru obţinerea de protecţie subsidiară.
(2)JO L 337, 20.12.2011, p. 9.
(11)Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanţilor de protecţie internaţională (3) ar trebui să se aplice în ceea ce priveşte procedura de determinare a statului membru responsabil în temeiul prezentului regulament, sub rezerva limitărilor în aplicarea directivei respective.
(3)A se vedea pagina 96 din prezentul Jurnal Oficial.
(12)Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare şi retragere a protecţiei internaţionale (4) ar trebui să se aplice în completarea şi fără a aduce atingere dispoziţiilor referitoare la garanţiile procedurale reglementate în temeiul prezentului regulament, sub rezerva limitărilor în aplicarea directivei respective.
(4)A se vedea pagina 60 din prezentul Jurnal Oficial.
(13)În conformitate cu Convenţia din 1989 a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile copilului şi cu Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, interesul superior al copilului ar trebui să primeze în aplicarea de către statele membre a prezentului regulament. În procesul de evaluare a interesului superior al copilului, statele membre ar trebui în special să ia în considerare în mod corespunzător dezvoltarea socială şi bunăstarea minorului, aspecte legate de siguranţa şi securitatea acestuia, opinia minorului în concordanţă cu vârsta şi nivelul său de maturitate, inclusiv istoricul acestuia. În plus, ar trebui stabilite garanţii procedurale specifice pentru minorii neînsoţiţi, având în vedere vulnerabilitatea deosebită a acestora.
(14)În conformitate cu Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, respectul pentru viaţa de familie ar trebui să primeze în aplicarea de către statele membre a prezentului regulament.
(15)Prelucrarea împreună a cererilor de protecţie internaţională ale membrilor unei familii de către un singur stat membru face posibilă asigurarea unei examinări în detaliu a cererilor şi o coerenţă a deciziilor luate, precum şi evitarea separării membrilor unei familii.
(16)Pentru a asigura respectarea deplină a principiului unităţii familiei şi a interesului superior al copilului, existenţa unei relaţii de dependenţă între solicitant şi un copil, frate sau soră ori părinte al acestuia, pe motiv de graviditate sau maternitate a solicitantului, de stare a sănătăţii sau de vârstă înaintată, ar trebui să devină un criteriu obligatoriu de responsabilitate. În cazul în care solicitantul este un minor neînsoţit, prezenţa, pe teritoriul unui alt stat membru, a unui membru al familiei sau a unei rude care pot avea grijă de acesta, ar trebui să devină, de asemenea, criteriu obligatoriu de responsabilitate.
(17)Orice stat membru ar trebui să poată deroga de la criteriul responsabilităţii, în special din considerente umanitare şi caritabile, astfel încât să reunească membri de familie, rude sau orice alte persoane aflate în relaţii de natură familială şi să poată examina o cerere de protecţie internaţională prezentată acestuia sau altui stat membru, chiar dacă responsabilitatea efectuării unei asemenea examinări nu îi revine în temeiul criteriilor obligatorii stabilite de prezentul regulament.
(18)Un interviu individual cu solicitantul ar trebui organizat pentru a facilita determinarea statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională. De îndată ce este prezentată cererea de protecţie internaţională, solicitantul ar trebui informat cu privire la aplicarea prezentului regulament şi la posibilitatea, pe parcursul interviului în vederea facilitării procesului de determinare a statului membru responsabil, de a oferi informaţii referitoare la prezenţa unor membri de familie, a unor rude sau a unor persoane aflate în relaţii de natură familială cu solicitantul în statele membre, pentru a facilita procedura de determinare a statului membru responsabil.
(19)În vederea garantării protecţiei efective a drepturilor persoanelor vizate, ar trebui stabilite garanţii juridice şi dreptul la o cale de atac eficientă în ceea ce priveşte deciziile legate de transferurile către statul membru responsabil în conformitate, în special cu drepturile recunoscute la articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Pentru a se asigura respectarea dreptului internaţional, dreptul la o cale de atac eficientă împotriva unor astfel de decizii ar trebui să cuprindă atât examinarea aplicării prezentului regulament, cât şi a situaţiei de drept şi de fapt din statul membru către care solicitantul este transferat.
(20)Detenţia solicitanţilor ar trebui aplicată în conformitate cu principiul conform căruia o persoană nu poate fi supusă detenţiei pentru simplul motiv că solicită protecţie internaţională. Detenţia ar trebui să fie pe o perioadă cât mai scurtă cu putinţă şi să facă obiectul principiilor necesităţii şi proporţionalităţii. În special, deţinerea solicitanţilor trebuie să fie în conformitate cu articolul 31 din Convenţia de la Geneva. Procedurile prevăzute în prezentul regulament în ceea ce priveşte o persoană deţinută, ar trebui efectuate cu prioritate, în termenele cele mai scurte cu putinţă. În ceea ce priveşte garanţiile generale ale detenţiei, precum şi condiţiile de detenţie, statele membre ar trebui să aplice, după caz, dispoziţiile Directivei 2013/33/UE şi în cazul persoanelor deţinute în temeiul prezentului regulament.
(21)Deficienţele sau colapsurile sistemelor de azil, adesea agravate sau determinate parţial de presiunile exercitate asupra lor, pot pune în pericol funcţionarea corespunzătoare a sistemului instituit de prezentul regulament, ceea ce ar putea duce la un risc de încălcare a drepturilor solicitanţilor, astfel cum sunt prevăzute în acquis-ul Uniunii în domeniul azilului şi în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, şi a altor drepturi ale omului prevăzute la nivel internaţional şi a drepturilor refugiaţilor.
(22)Un proces de alertă timpurie, pregătire şi gestionare a crizelor în domeniul azilului, menit să prevină orice deteriorare sau colaps al sistemelor de azil, în care EASO să joace un rol major prin utilizarea competenţelor sale în temeiul Regulamentului (UE) nr. 439/2010, ar trebui instituit atât pentru a asigura soliditatea cooperării în cadrul prezentului regulament, cât şi pentru a dezvolta încrederea reciprocă între statele membre în ceea ce priveşte politica în domeniul azilului. Acest proces ar trebui să asigure alertarea Uniunii de îndată ce există îngrijorarea că buna funcţionare a sistemului instituit de prezentul regulament este pusă în pericol ca urmare a unor presiuni asupra sistemelor de azil din unul sau din mai multe state membre şi/sau din cauza unor deficienţe ale acestor sisteme. Un astfel de proces ar permite Uniunii să promoveze măsuri de prevenţie într-o etapă timpurie şi să acorde atenţia cuvenită unor astfel de situaţii. Solidaritatea este un element de bază în cadrul SECA, iar solidaritatea şi încrederea reciprocă merg mână în mână. Prin consolidarea încrederii, procesul de alertă timpurie, pregătire şi gestionare a crizelor în domeniul azilului ar putea îmbunătăţi direcţionarea măsurilor concrete privind o solidaritate autentică şi practică înspre statele membre, pentru a acorda asistenţă statelor membre afectate, în general, şi solicitanţilor, în special. În conformitate cu articolul 80 din TFUE, actele Uniunii ar trebui să cuprindă, ori de câte ori este necesar, măsuri adecvate pentru aplicarea principiului solidarităţii, iar acest proces ar trebui să fie însoţit de astfel de măsuri. Concluziile privind un cadru comun pentru o solidaritate veritabilă şi practică faţă de statele membre care se confruntă cu presiuni deosebite asupra sistemelor lor de azil, inclusiv datorită fluxurilor migratorii mixte, adoptate de Consiliu la 8 martie 2012, prevăd "un set de instrumente" alcătuit atât din măsurile existente, cât şi din posibile măsuri noi care ar trebui luate în considerare în contextul unui mecanism de alertă timpurie, pregătire şi gestionare a crizelor.
(23)Statele membre ar trebui să colaboreze cu EASO în cadrul colectării de informaţii referitoare la capacitatea acestora de a face faţă unor presiuni deosebite în ceea ce priveşte sistemele lor de azil şi de primire, în special în cadrul aplicării prezentului regulament. EASO ar trebui să raporteze periodic cu privire la informaţiile colectate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 439/2010.
(24)În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 al Comisiei (1), transferurile către statul membru responsabil pentru verificarea solicitării de protecţie internaţională pot fi efectuate în mod voluntar, prin plecare controlată sau sub escortă. Statele membre ar trebui să încurajeze transferurile voluntare prin punerea la dispoziţia solicitantului a informaţiilor corespunzătoare şi să se asigure că transferurile controlate sau sub escortă au loc în condiţii umane, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale şi a demnităţii umane, precum şi a interesului superior al copilului şi ţinând cont cât de mult posibil de jurisprudenţa relevantă, în special în ceea ce priveşte transferurile din motive umanitare.
(1)JO L 222, 5.9.2003, p. 3.
(25)Crearea progresivă a unui spaţiu fără frontiere interne în care libera circulaţie a persoanelor este garantată în conformitate cu TFUE şi stabilirea politicilor Uniunii privind condiţiile de intrare şi şedere a resortisanţilor ţărilor terţe, inclusiv eforturile comune către gestionarea frontierelor externe, face necesară stabilirea unui echilibru între criteriile responsabilităţii în spiritul solidarităţii.
(26)Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (1) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal efectuate de către statele membre în temeiul prezentului regulament.
(1)JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
(27)Schimbul de date cu caracter personal referitoare la un solicitant, inclusiv a datelor sensibile privind sănătatea acestuia, înaintea unui transfer va asigura faptul că autorităţile competente în materie de azil sunt în măsură să ofere solicitanţilor asistenţă adecvată şi să asigure continuitatea protecţiei şi a drepturilor conferite acestora. O dispoziţie specifică ar trebui introdusă pentru a asigura protecţia datelor referitoare la solicitanţii aflaţi în această situaţie, în conformitate cu Directiva 95/46/CE.
(28)Aplicarea prezentului regulament poate fi facilitată, iar eficienţa sa consolidată, prin înţelegeri bilaterale între statele membre pentru îmbunătăţirea comunicării între serviciile competente, reducând termenele pentru procedură sau simplificând prelucrarea cererilor de preluare sau reprimire, sau stabilind procedurile privind executarea transferurilor.
(29)Continuitatea dintre sistemul de determinare a statului membru responsabil stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 343/2003 şi sistemul stabilit prin prezentul regulament ar trebui asigurată. În mod similar, ar trebui asigurată coerenţa între prezentul regulament şi Regulamentul (UE) nr. 603/2013 a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind instituirea sistemului "Eurodac" pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid şi privind cererile autorităţilor de aplicare a legii din statele membre şi a Europol de comparare a datelor Eurodac în scopul asigurării respectării aplicării legii (2).
(2)A se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial.
(30)Funcţionarea sistemului Eurodac, astfel cum a fost stabilit prin Regulamentul (UE) nr. 603/2013 ar trebui să faciliteze aplicarea prezentului regulament.
(31)Funcţionarea Sistemului de informaţii privind vizele, instituit prin Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului şi al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informaţii privind vizele (VIS) şi schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă şedere (3) şi, în special, punerea în aplicare a articolelor 21 şi 22 conţinute de acesta, ar trebui să faciliteze aplicarea prezentului regulament.
(3)JO L 218, 13.8.2008, p. 60.
(32)În ceea ce priveşte tratamentul persoanelor care intră sub incidenţa domeniului de aplicare a prezentului regulament, statele membre sunt legate prin obligaţiile care le incumbă în temeiul instrumentelor de drept internaţional, inclusiv jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
(33)Pentru a asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competenţe de executare. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (4).
(4)JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(34)Ar trebui utilizată procedura de examinare pentru adoptarea unei broşuri de informare comune cu privire la sistemul Dublin/Eurodac, precum şi a unei broşuri de informare specifice cu privire la minorii neînsoţiţi; a unui formular standard pentru schimbul de date relevante privind minorii neînsoţiţi; a unor condiţii uniforme pentru consultarea de date şi schimbul de date privind minorii neînsoţiţi şi persoanele aflate în întreţinere; a unor condiţii uniforme privind pregătirea şi introducerea de cereri de preluare sau de reprimire; a două liste în care se specifică probele relevante şi dovezile circumstanţiale relevante şi revizuirea periodică a acestora; a unui permis de trecere; a unor condiţii uniforme pentru consultarea de date şi schimbul de date privind transferurile; a unui formular standard pentru schimbul de date înaintea unui transfer; a unui certificat medical comun; a unor condiţii uniforme şi modalităţi practice pentru schimbul de date privind starea sănătăţii unei persoane înaintea unui transfer; şi a unor canale sigure de transmitere electronică pentru transmiterea cererilor.
(35)În vederea adoptării de dispoziţii suplimentare, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce priveşte identificarea membrilor de familie, fraţilor, surorilor, sau a rudelor unui minor neînsoţit; criteriile de stabilire a existenţei unor legături de familie dovedite; criteriile pentru evaluarea capacităţii unei rude de a avea grijă de un minor neînsoţit, inclusiv în cazul în care membri de familie, fraţi, surori sau rude ale minorului neînsoţit se află în mai multe state membre; elementele pentru evaluarea relaţiei de dependenţă; criteriile pentru evaluarea capacităţii unei persoane de a se ocupa de o persoană aflată în îngrijire şi elementele care trebuie luate în considerare pentru a evalua incapacitatea de a călători pentru o perioadă importantă de timp. În exercitarea competenţelor sale de adoptare a actelor delegate, Comisia nu depăşeşte sfera principiului interesului superior al copilului astfel cum este prevăzut la articolul 6 alineatul (3) din prezentul regulament. Este deosebit de important ca în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi. Comisia, atunci când pregăteşte şi elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util şi adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European şi Consiliu.
(36)În aplicarea prezentului regulament, inclusiv pentru pregătirea actelor delegate, Comisia ar trebui să consulte experţi, inter alia, din cadrul tuturor autorităţilor naţionale relevante.
(37)Măsurile detaliate necesare pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 343/2003 au fost stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1560/2003. Anumite dispoziţii ale Regulamentului (CE) nr. 1560/2003 ar trebui încorporate în prezentul regulament, din motive de claritate sau deoarece pot servi unui interes general. În special, este important, atât pentru statele membre, cât şi pentru solicitanţii vizaţi, să existe un mecanism general pentru găsirea unei soluţii în cazuri de divergenţe de opinii între statele membre în ceea ce priveşte aplicarea unei dispoziţii a prezentului regulament. De aceea, se justifică încorporarea în prezentul regulament a mecanismului prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 pentru soluţionarea diferendelor referitoare la clauza umanitară şi extinderea domeniului de aplicare a acestuia la totalitatea prezentului regulament.
(38)Monitorizarea eficace a aplicării prezentului regulament necesită evaluări periodice.
(39)Prezentul Regulament respectă drepturile fundamentale şi principiile care sunt recunoscute în special de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. În special, prezentul regulament urmăreşte să asigure respectarea deplină a dreptului de azil garantat de articolul 18 din cartă, precum şi a drepturilor recunoscute în temeiul articolelor 1, 4, 7, 24 şi 47 din cartă. Prezentul regulament ar trebui prin urmare aplicat în mod corespunzător.
(40)Deoarece obiectivul prezentului regulament, şi anume stabilirea criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentată într-un stat membru de către un resortisant al unui stat terţ sau de către un apatrid, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre şi, în consecinţă, având în vedere amploarea şi efectele prezentului regulament, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea respectivului obiectiv.
(41)În conformitate cu articolul 3 şi cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei cu privire la spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, anexat la TUE şi la TFUE, aceste state membre şi-au notificat intenţia de a lua parte la adoptarea şi la aplicarea prezentului regulament.
(42)În conformitate cu articolele 1 şi 2 din Protocolul nr. 22 privind poziţia Danemarcei anexat la TUE şi la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligaţii în temeiul acestuia şi nu face obiectul aplicării sale,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Obiectul
Prezentul regulament stabileşte criteriile şi mecanismele de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid (denumit în continuare "statul membru responsabil").
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentului regulament:
(a)"resortisant al unei ţări terţe" înseamnă orice persoană care nu este cetăţean al Uniunii în sensul articolului 20 alineatul (1) al TFUE şi care nu este cetăţean al unui stat care participă la prezentul regulament în virtutea unui acord cu Uniunea Europeană;
(b)"cerere de protecţie internaţională" înseamnă o cerere de protecţie internaţională, astfel cum este definită la articolul 2 litera (h) din Directiva 2011/95/UE;
(c)"solicitant" înseamnă un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid care a prezentat o cerere de protecţie internaţională, cu privire la care nu s-a luat încă o decizie definitivă;
(d)"examinarea unei cereri de protecţie internaţională" înseamnă orice măsură de examinare, decizie sau hotărâre pronunţată cu privire la o cerere de protecţie internaţională de către autorităţile competente în conformitate cu Directiva 2013/32/UE şi cu Directiva 2011/95/UE cu excepţia procedurilor de determinare a statului membru responsabil în conformitate cu prezentul regulament;
(e)"retragerea unei cereri de protecţie internaţională" înseamnă acţiunile prin care solicitantul pune capăt procedurii iniţiate prin prezentarea cererii sale de protecţie internaţională, în conformitate cu Directiva 2013/32/UE, fie în mod explicit, fie în mod tacit;
(f)"persoana care beneficiază de protecţie internaţională" înseamnă un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid căruia i s-a acordat protecţie internaţională, în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva 2011/95/UE;
(g)"membri de familie" înseamnă, în măsura în care familia exista deja în ţara de origine, următorii membri de familie ai solicitantului care sunt prezenţi pe teritoriul statelor membre:
- soţul solicitantului sau partenerul său necăsătorit într-o relaţie stabilă, atunci când legislaţia sau practica statului membru în cauză rezervă cuplurilor necăsătorite un tratament comparabil cu cel rezervat cuplurilor căsătorite, în temeiul legislaţiei sale privind resortisanţii ţărilor terţe;
- copiii minori ai cuplurilor menţionate la prima liniuţă sau ai solicitantului, cu condiţia ca aceştia să fie necăsătoriţi şi indiferent dacă sunt născuţi din căsătorie sau în afara căsătoriei sau adoptaţi în conformitate cu definiţia din dreptul naţional;
- atunci când solicitantul este minor şi necăsătorit, tatăl, mama sau alt adult responsabil de acesta fie în temeiul legii, fie în temeiul practicii din statul membru în care este prezent adultul;
- atunci când beneficiarul de protecţie internaţională este minor şi necăsătorit, tatăl, mama sau alt adult responsabil de aceasta fie în temeiul legii, fie în temeiul practicii din statul membru în care este prezent beneficiarul;
(h)"rudă" înseamnă sora sau fratele mamei sau tatălui solicitantului, aflaţi la vârstă adultă, sau bunicul sau bunica solicitantului care sunt prezenţi pe teritoriul unui stat membru, indiferent dacă solicitantul este născut din căsătorie sau în afara căsătoriei sau adoptat, în conformitate cu definiţia din dreptul naţional;
(i)"minor" înseamnă un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid sub vârsta de 18 ani;
(j)"minor neînsoţit" înseamnă un minor care soseşte pe teritoriul statului membru neînsoţit de un adult responsabil pentru el în temeiul legii sau al practicii din statul membru în cauză şi atât timp cât acesta nu este luat în întreţinere efectiv de un astfel de adult; sunt incluşi minorii care sunt lăsaţi neînsoţiţi după ce au intrat pe teritoriul statelor membre;
(k)"reprezentant" înseamnă o persoană sau o organizaţie desemnată de organismele competente pentru a acorda asistenţă şi a reprezenta minorul neînsoţit în cadrul procedurilor prevăzute în prezentul regulament în vederea asigurării interesului superior al copilului şi, dacă este necesar, a exercitării capacităţii juridice în numele minorului. Atunci când o organizaţie este desemnată în calitate de reprezentant, aceasta desemnează persoana responsabilă de îndeplinirea sarcinilor sale în raport cu minorul, în conformitate cu prezentul regulament;
(l)"permis de şedere" însemnă orice autorizaţie eliberată de autorităţile statelor membre care autorizează un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid să stea pe teritoriul său, inclusiv documentele care materializează autorizaţia de a rămâne pe teritoriu în cadrul unui regim de protecţie temporară sau până ce încetează circumstanţele care împiedică ducerea la îndeplinire a unui ordin de expulzare, cu excepţia vizelor şi a autorizaţiilor de şedere eliberate în perioada necesară pentru determinarea statului membru responsabil, astfel cum este stabilit prin prezentul regulament sau în timpul examinării unei cereri de protecţie internaţională sau a unei cereri de permis de şedere;
(m)"viză" înseamnă autorizaţia sau decizia statului membru necesară în vederea tranzitului sau a intrării pentru o şedere intenţionată în acel stat membru sau în mai multe state membre. Tipul vizei este determinat în conformitate cu următoarele definiţii:
- "viză de şedere de lungă durată" înseamnă o autorizaţie sau o decizie eliberată de unul dintre statele membre în conformitate cu legislaţia sa naţională sau cu legislaţia Uniunii necesară în vederea intrării pentru o şedere intenţionată în acel stat membru pentru o perioadă care depăşeşte trei luni;
- "viză de şedere de scurtă durată" înseamnă o autorizaţie sau o decizie a unui stat membru în vederea tranzitării sau a unei şederi intenţionate pe teritoriul unuia, mai multora sau al tuturor statelor membre pentru o perioadă de cel mult trei luni în oricare perioadă de şase luni care începe la data primei intrări pe teritoriul statelor membre;
- "viză de tranzit aeroportuar" înseamnă o viză valabilă pentru tranzitarea zonelor de tranzit internaţional ale unuia sau mai multor aeroporturi din statele membre;
(n)"riscul sustragerii de la procedură" înseamnă, într-un caz individual, existenţa unor motive bazate pe criterii obiective definite de lege, de a considera că un solicitant sau un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid care este implicat într-o procedură de transfer se poate sustrage procedurii.
Art. 3: Accesul la procedura de examinare a unei cereri de protecţie internaţională
(1)Statele membre examinează orice cerere de protecţie internaţională prezentată de un resortisant al unei ţări terţe sau de un apatrid pe teritoriul oricăruia dintre ele, inclusiv la frontieră sau în zonele de tranzit. Cererea este examinată de un singur stat membru şi anume acela pe care criteriile stabilite de capitolul III îl desemnează responsabil.
(2)Atunci când niciun stat membru responsabil nu poate fi desemnat pe baza criteriilor menţionate în prezentul regulament, primul stat membru în care a fost prezentată cererea de protecţie internaţională este responsabil de examinarea acesteia.
Atunci când este imposibilă transferarea solicitantului către statul membru desemnat iniţial drept responsabil, pentru că există temeiuri substanţiale de a crede că în acel stat membru există deficienţe sistemice ale procedurii de azil şi ale condiţiilor de primire a solicitanţilor care duc la un risc de tratament inuman sau degradant în sensul articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, statul membru care îndeplineşte procedura de determinare a statului membru responsabil continuă examinarea criteriilor stabilite la capitolul III, pentru a determina dacă alt stat membru poate fi desemnat drept responsabil.
Atunci când transferul nu poate fi efectuat în temeiul prezentului alineat, către unul dintre statele membre desemnate pe baza criteriilor stabilite la capitolul III şi nici către primul stat membru în care a fost prezentată cererea, statul membru care îndeplineşte procedura de determinare a statului membru responsabil devine statul membru responsabil.
(3)Orice stat membru îşi rezervă dreptul de a trimite un solicitant către o ţară terţă sigură, sub rezerva normelor şi garanţiilor prevăzute în Directiva 2013/32/UE.
Art. 4: Dreptul la informare
(1)De îndată ce o cerere de protecţie internaţională este prezentată, în sensul articolului 20 alineatul (2) într-un stat membru, autorităţile sale competente informează solicitantul în ceea ce priveşte aplicarea prezentului regulament şi, în special, referitor la:
a)obiectivele prezentului regulament şi consecinţele depunerii unei alte cereri într-un alt stat membru, precum şi consecinţele mutării dintr-un stat membru în altul pe durata procesului de determinare a statului membru responsabil în temeiul prezentului regulament şi pe durata examinării cererii de protecţie internaţională;
b)criteriile de determinare a statului membru responsabil,ierarhizarea acestora pe parcursul diferitelor etape ale procedurii şi durata lor, inclusiv faptul că o cerere de protecţie internaţională depusă într-un stat membru poate avea drept consecinţă ca acel stat membru să devină responsabil în temeiul prezentului regulament, chiar dacă această responsabilitate nu decurge din respectivele criterii;
c)interviul individual în temeiul articolului 5 şi posibilitatea de a transmite informaţii referitoare la prezenţa în statele membre a unor membri de familie, rude, sau a unor persoane aflate în relaţii de natură familială cu solicitantul, inclusiv mijloacele prin care solicitantul poate transmite informaţiile respective;
d)posibilitatea de a contesta o decizie de transfer şi, după caz, de a depune o cerere de suspendare a transferului;
e)faptul că autorităţile competente ale statelor membre pot face schimb de date referitoare la solicitant numai în scopul punerii în aplicare a obligaţiilor acestora care decurg din prezentul regulament;
f)dreptul de acces la datele care îl privesc şi dreptul de a solicita rectificarea datelor inexacte referitoare la persoana sa sau ştergerea acestora dacă au fost prelucrate în mod ilegal, precum şi procedurile de urmat pentru exercitarea acestor drepturi, inclusiv datele de contact ale autorităţilor menţionate la articolul 35 şi ale autorităţilor naţionale pentru protecţia datelor care tratează plângerile referitoare la protecţia datelor cu caracter personal.
(2)Informaţiile menţionate la alineatul (1) sunt furnizate în scris, într-o limbă pe care solicitantul o înţelege sau pe care se presupune, în mod rezonabil, că o înţelege. Statele membre folosesc broşura comună elaborată în acest scop în temeiul alineatului (3).
Dacă este cazul, pentru o înţelegere adecvată din partea solicitantului, informaţiile îi sunt comunicate, de asemenea, şi oral, de exemplu cu ocazia interviului individual astfel cum se menţionează la articolul 5.
(3)Comisia, prin acte de punere în aplicare, elaborează o broşură comună, precum şi o broşură specială destinată minorilor neînsoţiţi, care să conţină cel puţin informaţiile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol. Această broşură comună include, de asemenea, informaţii referitoare la aplicarea Regulamentului (UE) nr. 603/2013 şi în special la scopul în care datele solicitantului în cauză pot fi prelucrate în cadrul Eurodac. Broşura comună se elaborează astfel încât să permită statelor membre să o completeze cu informaţii suplimentare specifice statelor membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 44 alineatul (2) din prezentul regulament.
Art. 5: Interviul individual
(1)Pentru a facilita procesul de determinare a statului membru responsabil, statul membru care îndeplineşte procedura de determinare a statului membru responsabil organizează un interviu individual cu solicitantul. Interviul permite, de asemenea, înţelegerea corespunzătoare a informaţiilor oferite solicitantului în conformitate cu articolul 4.
(2)Se poate renunţa la interviul individual dacă:
a)solicitantul s-a sustras de la procedură; sau
b)după primirea informaţiilor menţionate la articolul 4, solicitantul a oferit deja, prin orice mijloace, informaţiile relevante pentru determinarea statului membru responsabil. Statul membru care a renunţat la interviu îi dă solicitantului posibilitatea de a prezenta toate informaţiile suplimentare care sunt relevante pentru determinarea statului membru responsabil înainte de luarea unei decizii de transferare a solicitantului către statul membru responsabil în temeiul articolului 26 alineatul (1).
(3)Interviul individual se desfăşoară în timp util şi, în orice caz, înainte de luarea oricărei decizii de transferare a solicitantului spre statul membru responsabil în temeiul articolului 26 alineatul (1).
(4)Interviul individual se desfăşoară într-o limbă pe care solicitantul o înţelege sau pe care se presupune, în mod rezonabil, că o înţelege şi în care acesta este capabil să comunice. Dacă este cazul, statele membre recurg la un interpret capabil să asigure o comunicare adecvată între solicitant şi persoana care realizează interviul individual.
(5)Interviul individual are loc în condiţii care asigură o confidenţialitate corespunzătoare. Interviul este efectuat de o persoană calificată în temeiul dreptului naţional.
(6)Statul membru care realizează interviul individual elaborează un rezumat scris al acestuia care conţine cel puţin principalele informaţii furnizate de către solicitant în cadrul interviului. Acest rezumat se poate prezenta fie sub formă de raport, fie ca formular standard. Statul membru se asigură că solicitantul şi/sau consilierul juridic sau alt tip de consilier care îl reprezintă pe solicitant au acces la rezumat în timp util.
Art. 6: Garanţii acordate minorilor
(1)Interesul superior al copilului reprezintă elementul fundamental pentru statele membre în ceea ce priveşte toate procedurile prevăzute de prezentul regulament.
(2)Statele membre se asigură că un reprezentant reprezintă şi/sau asistă un minor neînsoţit pe parcursul tuturor procedurilor prevăzute de prezentul regulament. Reprezentantul are calificările şi expertiza necesare asigurării faptului că interesul superior al copilului este luat în considerare pe parcursul procedurilor desfăşurate în temeiul prezentului regulament. Reprezentantul are acces la conţinutul documentelor relevante din dosarul solicitantului, inclusiv la broşura specială destinată minorilor neînsoţiţi.
Prezentul alineat nu aduce atingere dispoziţiilor relevante ale articolului 25 din Directiva 2013/32/UE.
(3)Pentru evaluarea interesului superior al copilului, statele membre cooperează strâns între ele şi ţin cont, în special, de următorii factori:
a)posibilităţile de reîntregire a familiei;
b)bunăstarea şi dezvoltarea socială a minorului, luând în considerare în mod particular istoricul minorului;
c)considerente privind siguranţa şi securitatea, în special când există riscul ca respectivul minor să fie o victimă a traficului de fiinţe umane;
d)opinia minorului, în conformitate cu vârsta şi maturitatea sa.
(4)În scopul aplicării articolului 8, statul membru în care minorul neînsoţit a depus cererea de protecţie internaţională întreprinde, cât mai curând posibil, acţiunile corespunzătoare pentru a identifica membrii de familie, fraţii, surorile sau rudele minorului neînsoţit aflaţi pe teritoriul statelor membre, protejând, în acelaşi timp, interesul superior al copilului.
În acest scop, statul membru respectiv poate solicita asistenţă din partea organizaţiilor internaţionale sau a altor organizaţii relevante şi poate facilita accesul minorului la serviciile de urmărire ale organizaţiilor respective.
Personalul autorităţilor competente menţionate la articolul 35 care tratează cererile referitoare la minorii neînsoţiţi trebuie să fi beneficiat şi să continue să beneficieze de formarea corespunzătoare cu privire la nevoile specifice minorilor.
(5)În vederea facilitării acţiunii adecvate de identificare a membrilor de familie, a fraţilor, a surorilor sau a rudelor minorului neînsoţit care se află pe teritoriul unui alt stat membru în temeiul alineatului (4) din prezentul articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare, inclusiv un formular standard pentru schimbul de informaţii relevante între statele membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 44 alineatul (2).
Art. 7: Ierarhizarea criteriilor
(1)Criteriile pentru determinarea statului membru responsabil sunt aplicate în ordinea în care acestea sunt prezentate în acest capitol.
(2)Statul membru responsabil în conformitate cu criteriile stabilite în acest capitol este determinat pe baza situaţiei existente în momentul în care solicitantul a prezentat prima oară cererea sa de protecţie internaţională unui stat membru.
(3)În vederea aplicării criteriilor menţionate la articolele 8, 10 şi 16, statele membre iau în considerare orice probă disponibilă referitoare la prezenţa pe teritoriul unui stat membru a unor membri de familie, a unor rude sau a oricăror alte persoane aflate în relaţii de natură familială cu solicitantul, cu condiţia ca aceste probe să fie prezentate înainte de acceptarea de către alt stat membru a cererii de preluare sau de reprimire a persoanei în cauză în temeiul articolelor 22 şi, respectiv, 25 şi ca cererile anterioare de protecţie internaţională ale solicitantului să nu fi făcut obiectul unei prime decizii pe fond.
Art. 8: Minorii
(1)În cazul în care solicitantul este un minor neînsoţit, statul membru responsabil este acela unde un membru de familie sau un frate sau o soră a minorului neînsoţit se află în mod legal, cu condiţia ca acest lucru să fie în interesul superior al minorului. În cazul în care solicitantul este un minor căsătorit al cărui soţ/a cărui soţie nu este prezent(ă) în mod legal pe teritoriul statelor membre, statul membru responsabil este acela unde tatăl, mama sau un alt adult responsabil de minor fie în temeiul legii, fie in temeiul practicii din acel stat membru, sau sora sau fratele acestuia sunt prezenţi în mod legal.
(2)În cazul în care solicitantul este un minor neînsoţit care are o rudă prezentă în mod legal în alt stat membru şi dacă se stabileşte, pe baza unei examinări individuale, că ruda poate avea grijă de el, respectivul stat membru reuneşte minorul cu ruda sa şi este statul membru responsabil, cu condiţia ca acest lucru să fie în interesul superior al minorului.
(3)Când membrii de familie, fraţii, surorile sau rudele, astfel cum sunt menţionaţi la alineatele (1) şi (2), locuiesc în mai multe state membre, statul membru responsabil este stabilit în funcţie de ceea ce este în interesul superior al minorului neînsoţit.
(4)În absenţa unui membru de familie, a unui frate, unei surori sau a unei rude, astfel cum sunt menţionaţi la alineatele (1) şi (2), statul membru responsabil este acela în care minorul neînsoţit şi-a prezentat cererea de protecţie internaţională, cu condiţia ca acest lucru să fie în interesul superior al minorului.
(5)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 45, privind identificarea membrilor de familie, a fraţilor, surorilor sau a rudelor minorului neînsoţit; criteriile de stabilire a existenţei unor legături de familie dovedite; criteriile pentru evaluarea capacităţii unei rude de a avea grijă de un minor neînsoţit, inclusiv în cazul în care membri de familie, fraţi, surori sau rude ale minorului neînsoţit se află în mai multe state membre. În exercitarea competenţelor sale de adoptare a actelor delegate, Comisia nu depăşeşte sfera principiului interesului superior al copilului astfel cum este prevăzut la articolul 6 alineatul (3).
(6)Comisia, prin acte de punere în aplicare, stabileşte condiţii uniforme pentru consultarea şi schimbul de informaţii între statele membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 44 alineatul (2).
Art. 9: Membrii de familie care beneficiază de protecţie internaţională
În cazul în care solicitantul are un membru de familie, indiferent dacă familia s-a format anterior în ţara de origine, căruia i-a fost permis să îşi aibă reşedinţa în calitate de beneficiar de protecţie internaţională într-un stat membru, acel stat membru este responsabil de examinarea cererii de protecţie internaţională, cu condiţia ca persoanele în cauză să îşi fi exprimat în scris dorinţa în acest sens.
Art. 10: Membri de familie care solicită protecţie internaţională
În cazul în care solicitantul are un membru de familie într-un stat membru a cărui cerere de protecţie internaţională în respectivul stat membru nu a făcut încă obiectul unei prime decizii pe fond, statul membru în cauză este responsabil de examinarea cererii de protecţie internaţională, cu condiţia ca persoanele în cauză să-şi fi exprimat în scris dorinţa în acest sens.
Art. 11: Procedura familială
Atunci când mai mulţi membri de familie şi/sau fraţi sau surori minori necăsătoriţi prezintă cereri de protecţie internaţională în acelaşi stat membru simultan sau la date destul de apropiate pentru ca procedurile de determinare a statului membru responsabil să se desfăşoare împreună şi când aplicarea criteriilor menţionate de prezentul regulament ar duce la separarea lor, statul membru responsabil este determinat pe baza următoarelor dispoziţii:
(a)responsabilitatea pentru examinarea cererilor de protecţie internaţională ale tuturor membrilor de familie şi/sau ale fraţilor sau surorilor minori necăsătoriţi aparţine statului membru pe care criteriile îl indică ca fiind responsabil de a îi prelua pe cei mai mulţi dintre aceştia;
(b)în cazul în care litera (a) nu se aplică, responsabilitatea aparţine statului membru pe care criteriile îl indică ca fiind responsabil de examinarea cererii celui mai în vârstă dintre aceştia.
Art. 12: Eliberarea permiselor de şedere sau a vizelor
(1)În cazul în care solicitantul se află în posesia unui permis de şedere valabil, statul membru care a eliberat documentul este responsabil de examinarea cererii de protecţie internaţională.
(2)În cazul în care solicitantul deţine o viză valabilă, statul membru care a eliberat viza este responsabil de examinarea cererii de protecţie internaţională, cu excepţia cazului în care viza a fost eliberată în numele altui stat membru în temeiul unei înţelegeri de reprezentare, astfel cum este prevăzută la articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (1). În acest caz, statul membru reprezentat este responsabil de examinarea cererii de protecţie internaţională.
(1)JO L 243, 15.9.2009, p. 1.
(3)În cazul în care solicitantul este titularul unuia sau a mai multor permise de şedere sau vize valabile eliberate de diferite state membre, responsabilitatea examinării cererii de protecţie internaţională este asumată de statele membre în următoarea ordine:
a)statul membru care a eliberat permisul de şedere care conferă dreptul la cea mai lungă şedere sau, atunci când perioadele de valabilitate sunt identice, statul membru care a eliberat permisul de şedere cu data de expirare cea mai îndepărtată;
b)statul membru care a eliberat viza cu cea mai îndepărtată dată de expirare atunci când vizele sunt de acelaşi tip;
c)atunci când vizele sunt de tip diferit, statul membru care a eliberat viza cu cea mai lungă perioadă de valabilitate sau, atunci când perioadele de valabilitate sunt identice, statul membru care a eliberat viza cu data de expirare cea mai îndepărtată.
(4)Atunci când solicitantul este titularul numai al unuia sau al mai multor permise de şedere care au expirat cu mai puţin de doi ani înainte sau al uneia sau mai multor vize care au expirat cu mai puţin de şase luni înainte şi care i-au permis acestuia să intre pe teritoriul statului membru, alineatele (1), (2) şi (3) se aplică atât timp cât solicitantul nu a părăsit teritoriile statelor membre.
Atunci când solicitantul este titularul unuia sau a mai multor permise de şedere care au expirat de mai mult de doi ani sau al uneia sau mai multor vize care au expirat de mai mult de şase luni şi care i-au permis acestuia să intre pe teritoriul unui stat membru şi când acesta nu a părăsit teritoriile statelor membre, statul membru în care este depusă cererea de protecţie internaţională este responsabil.
(5)Faptul că permisul de şedere sau viza a fost eliberat pe baza unei identităţi false sau uzurpate sau prin prezentarea unor documente falsificate, contrafăcute sau care nu sunt valabile, nu împiedică atribuirea responsabilităţii statului membru care a eliberat permisul de şedere sau viza. Cu toate acestea, respectivul stat membru nu este responsabil dacă poate stabili că s-a comis o fraudă după ce permisul sau viza au fost eliberate.
Art. 13: Intrarea şi/sau şederea
(1)Atunci când se stabileşte, pe baza probelor sau a dovezilor circumstanţiale astfel cum sunt descrise în cele două liste menţionate la articolul 22 alineatul (3) din prezentul regulament, inclusiv datele la care face referire Regulamentul (UE) nr. 603/2013 că un solicitant a trecut ilegal frontiera într-un stat membru pe uscat, pe mare sau pe calea aerului venind dintr-o ţară terţă, statul membru în care s-a intrat astfel este responsabil de examinarea cererii de protecţie internaţională. Această responsabilitate încetează la douăsprezece luni de la data la care a avut loc trecerea ilegală a frontierei.
(2)Atunci când un stat membru nu poate sau nu mai poate fi responsabil în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, şi atunci când se stabileşte, pe baza probelor sau a dovezilor circumstanţiale astfel cum sunt descrise în cele două liste menţionate la articolul 22 alineatul (3), că solicitantul - care a intrat ilegal pe teritoriile statelor membre sau în împrejurări de intrare care nu pot fi stabilite - a locuit pentru o perioada continuă de cel puţin cinci luni înainte de a depune cererea de protecţie internaţională într-un stat membru, acel stat membru este responsabil de examinarea cererii de protecţie internaţională.
În cazul în care solicitantul a locuit pentru perioade de timp de cel puţin cinci luni în mai multe state membre, statul membru al ultimei şederi este responsabil de examinarea cererii de protecţie internaţională.
Art. 14: Intrare fără obligaţia de a deţine viză
(1)Atunci când un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid intră pe teritoriul unui stat membru în care este exonerat de obligaţia de a deţine viză, acel stat membru este responsabil de examinarea cererii sale de protecţie internaţională.
(2)Principiul menţionat la alineatul (1) nu se aplică în cazul în care resortisantul unei ţări terţe sau apatridul prezintă cererea sa de protecţie internaţională în alt stat membru, în care de asemenea este exonerat de obligaţia de a deţine viză. În acest caz, celălalt stat membru este responsabil de examinarea cererii de protecţie internaţională.
Art. 15: Cerere formulată într-o zonă de tranzit internaţional a unui aeroport
Atunci când cererea de protecţie internaţională este formulată într-o zonă de tranzit internaţional a unui aeroport al unui stat membru de către un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid, acel stat membru este responsabil de examinarea cererii.
Art. 16: Persoanele aflate în îngrijire
(1)Atunci când un solicitant se află în îngrijirea copilului, fratelui, surorii sau a părintelui său cu reşedinţa legală pe teritoriul unui stat membru, pe motive de graviditate, nou-născut, boală gravă, handicap sever sau vârstă înaintată, sau atunci când copilul, sora, fratele sau părintele solicitantului se află în îngrijirea solicitantului, statele membre, în mod normal, menţin împreună sau reunesc solicitantul şi copilul, fratele, sora sau părintele în cauză, cu condiţia ca în ţara de origine să fi existat legături de familie, ca copilul, fratele, sora, părintele sau solicitantul să fie capabili să asigure asistenţă persoanei aflate în îngrijire şi ca persoanele în cauză să îşi fi exprimat dorinţa în scris.
(2)Atunci când copilul, sora, fratele sau părintele menţionaţi la alineatul (1) îşi au reşedinţa legală într-un stat membru diferit de cel în care în care este prezent solicitantul, statul membru responsabil este cel în care copilul, sora, fratele sau părintele îşi au reşedinţa legală, cu excepţia cazului în care starea de sănătate a solicitantului în cauză îl împiedică pe acesta, pe o perioadă de timp semnificativă, să se deplaseze către acel stat membru. În acest caz, statul membru responsabil este cel în care este prezent solicitantul. Respectivul stat membru nu are obligaţia de a aduce copilul, sora/fratele sau aparţinătorul solicitantului pe teritoriul său.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 45 privind elementele care trebuie luate în considerare pentru evaluarea relaţiei de dependenţă; criteriile de stabilire a existenţei unor legături de familie dovedite; criteriile pentru evaluarea capacităţii unei persoane de a se ocupa de o persoană aflată în îngrijire şi elementele care trebuie luate în considerare pentru a evalua incapacitatea de a călători pentru o perioadă importantă de timp.
(4)Comisia, prin acte de punere în aplicare, stabileşte condiţii uniforme pentru consultarea şi schimbul de informaţii între statele membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 44 alineatul (2).
Art. 17: Clauze discreţionare
(1)Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1), fiecare stat membru poate decide să examineze o cerere de protecţie internaţională care îi este prezentată de un resortisant al unei ţări terţe sau de un apatrid, chiar dacă această examinare nu este responsabilitatea sa în temeiul criteriilor stabilite în prezentul regulament.
Statul membru care a decis să examineze o cerere de protecţie internaţională în temeiul prezentului alineat devine statul membru responsabil şi îşi asumă obligaţiile asociate acestei responsabilităţi. După caz, acesta informează, prin utilizarea reţelei electronice de comunicaţii "DubliNet", instituită în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 1560/2003, statul membru anterior responsabil, statul membru care desfăşoară o procedură pentru determinarea statului membru responsabil sau statul membru căruia i-a fost solicitat să preia sau să reprimească solicitantul.
Statul membru care devine responsabil în temeiul prezentului alineat indică acest lucru, de îndată, în Eurodac, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 603/2013 prin adăugarea datei de adoptare a deciziei de examinare a cererii.
(2)Statul membru în care este prezentată cererea de protecţie internaţională şi care desfăşoară procesul de determinare a statului membru responsabil sau statul membru responsabil poate cere, în orice moment înainte de adoptarea unei prime decizii pe fond, unui alt stat membru să primească un solicitant pentru a reuni orice persoane aflate în relaţii de natură familială din motive umanitare bazate în special pe considerente familiale sau culturale, chiar dacă celălalt stat membru nu este responsabil în temeiul criteriilor prevăzute la articolele 8-11 şi 16. Persoanele în cauză trebuie să îşi dea consimţământul în scris.
Cererea de preluare conţine toate elementele de care dispune statul membru solicitant pentru a permite statului membru solicitat să evalueze situaţia.
Statul membru solicitat face toate verificările necesare pentru a examina motivele umanitare invocate şi răspunde statului membru solicitant în termen de două luni de la primirea cererii prin utilizarea reţelei electronice de comunicaţii "DubliNet", instituită în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 1560/2003. Un răspuns prin care se refuză cererea menţionează motivele pe care se întemeiază refuzul.
În cazul în care statul membru solicitat acceptă cererea, responsabilitatea pentru examinarea cererii îi este transferată.
Art. 18: Obligaţiile statului membru responsabil
(1)Statul membru responsabil în conformitate cu prezentul regulament este obligat să:
a)preia, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute la articolele 21, 22 şi 29, un solicitant care a prezentat o cerere într-un stat membru diferit;
b)reprimească, în condiţiile prevăzute la articolele 23, 24, 25 şi 29, un solicitant a cărui cerere se află în curs de examinare şi care a depus cererea într-un alt stat membru sau care se află pe teritoriul altui stat membru fără permis de şedere;
c)reprimească, în condiţiile prevăzute la articolele 23, 24, 25 şi 29, un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid care şi-a retras cererea aflată în curs de examinare şi care a depus o cerere în alt stat membru un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid;
d)reprimească, în condiţiile prevăzute la articolele 23, 24, 25 şi 29, un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid a cărui cerere a respinsă şi care a depus o cerere în al stat membru sau care se află pe teritoriul altui stat membru fără permis de şedere.
(2)În cazurile care intră în domeniul de aplicare al alineatului (1) literele (a) şi (b), statul membru responsabil examinează sau finalizează examinarea cererii de protecţie internaţională prezentată de solicitant.
În cazurile care intră în domeniul de aplicare al alineatului (1) litera (c), atunci când statul membru responsabil a întrerupt examinarea unei cereri în urma retragerii acesteia de către solicitant înainte de adoptarea unei decizii pe fond în primă instanţă, acel stat membru asigură dreptul solicitantului de a solicita ca examinarea cererii sale să fie finalizată, sau de a prezenta o nouă cerere de protecţie internaţională, care să nu fie tratată ca o cerere ulterioară astfel cum este prevăzută în Directiva 2013/32/UE. În aceste cazuri, statele membre se asigură că examinarea cererii este finalizată.
În cazurile care intră în domeniul de aplicare al alineatului (1) litera (d), atunci când o cerere a fost respinsă doar în primă instanţă, statul membru responsabil se asigură că persoana în cauză are sau a avut posibilitatea de a recurge la o cale de atac eficientă în temeiul articolului 46 din Directiva 2013/32/UE.
Art. 19: Încetarea responsabilităţilor
(1)Atunci când un stat membru eliberează un permis de şedere unui solicitant, obligaţiile specificate la articolul 18 alineatul (1), sunt transferate acelui stat membru.
(2)Obligaţiile specificate la articolul 18 alineatul (1), încetează atunci când statul membru responsabil poate stabili, atunci când i se solicită preluarea sau reprimirea unui solicitant sau a unei alte persoane, astfel cum se prevede la articolul 18 alineatul (1) litera (c) sau (d), că persoana în cauză a părăsit teritoriul statelor membre pentru o perioadă de cel puţin trei luni, cu excepţia cazului în care persoana în cauză este titularul unui permis de şedere valabil eliberat de statul membru responsabil.
O cerere depusă după perioada de absenţă menţionată în primul paragraf va fi considerată o cerere nouă care dă naştere unei noi proceduri de stabilire a statului membru responsabil.
(3)Obligaţiile prevăzute la articolul 18 alineatul (1) literele (c) şi (d) încetează când statul membru responsabil poate stabili, când i se solicită reprimirea unui solicitant sau a unei alte persoane, astfel cum se prevede la articolul 18 alineatul (1) litera (c) sau (d), că persoana în cauză a părăsit teritoriul statului membru ca urmare a respectării unei decizii de returnare sau a unui ordin de expulzare emise în urma retragerii sau respingerii cererii.
O cerere depusă după o expulzare efectivă este considerată o cerere nouă care dă naştere unei noi proceduri de determinare a statului membru responsabil.
Art. 20: Începutul procedurii
(1)Procesul de determinare a statului membru responsabil începe imediat ce cererea de protecţie internaţională este prezentată pentru prima oară într-un stat membru.
(2)O cerere de protecţie internaţională se prezumă că a fost prezentată odată ce un formular depus de solicitant sau un proces-verbal întocmit de autorităţi a ajuns la autorităţile competente ale statului membru în cauză. Atunci când o cerere nu este făcută în scris, perioada dintre declaraţia de intenţie şi întocmirea procesului-verbal ar trebui să fie cât mai scurtă cu putinţă.
(3)În sensul prezentului regulament, situaţia unui minor care însoţeşte solicitantul şi corespunde definiţiei unui membru de familie nu poate fi disociată de aceea a membrului familiei şi este de competenţa statului membru responsabil de examinarea cererii de protecţie internaţională a membrului de familie, chiar dacă minorul nu este solicitant individual, cu condiţia ca acest lucru să fie în interesul superior al minorului. Acelaşi tratament se aplică copiilor născuţi după sosirea solicitantului pe teritoriul statelor membre, fără a fi nevoie să se iniţieze o nouă procedură de preluare a acestora.
(4)Atunci când cererea de protecţie internaţională este prezentată autorităţilor competente ale unui stat membru de către un solicitant care se află pe teritoriul altui stat membru, determinarea statului membru responsabil se face de către statul membru pe al cărui teritoriu se află solicitantul de azil. Acest din urmă stat membru este informat, fără întârziere, de către statul membru care a primit cererea şi apoi, în sensul prezentului regulament, este considerat statul membru în care s-a prezentat cererea de protecţie internaţională.
Solicitantul este informat în scris despre această schimbare privind statul membru care determină statul membru responsabil şi despre data la care aceasta a avut loc.
(5)Un solicitant care se află în alt stat membru fără permis de şedere sau care prezintă în acel stat membru o cerere de protecţie internaţională, după retragerea primei sale cereri prezentate într-un alt stat membru în timpul procedurii de determinare a statului membru responsabil, este reprimit, în condiţiile prevăzute la articolele 23, 24, 25 şi 29, de către statul membru în care a prezentat prima dată cererea de protecţie internaţională, în vederea finalizării procedurii de determinare a statului membru responsabil.
Această obligaţie încetează în cazul în care statul membru căruia i s-a solicitat finalizarea procesului de determinare a statului membru responsabil stabileşte că solicitantul a părăsit între timp teritoriul statelor membre pentru o perioada de cel puţin trei luni sau a obţinut un permis de şedere din partea unui alt stat membru.
O cerere depusă după o astfel de perioadă de absenţă menţionată la paragraful al doilea este considerată o cerere nouă, care dă naştere unei noi proceduri de determinare a statului membru responsabil.
Art. 21: Prezentarea unei cereri de preluare
(1)Atunci când un stat membru în care s-a prezentat o cerere de protecţie internaţională consideră că alt stat membru este responsabil de examinarea cererii, acesta poate, pe cât de repede posibil şi în orice caz în termen de trei luni de la data la care a fost prezentată cererea în sensul articolului 20 alineatul (2), cere celuilalt stat membru să preia solicitantul.
Fără a aduce atingere primului paragraf, în cazul în care există un rezultat pozitiv transmis de Eurodac referitor la datele înregistrate în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) nr. 603/2013, cererea se trimite în termen de două luni de la primirea rezultatului pozitiv, în temeiul articolului 15 alineatul (2) din regulamentul respectiv.
Atunci când cererea de preluare a unui solicitant nu este prezentată în termenele prevăzute la primul şi al doilea paragraf, responsabilitatea pentru examinarea cererii de protecţie internaţională aparţine statului membru în care s-a prezentat cererea.
(2)Statul membru solicitant poate cere un răspuns urgent în cazurile în care cererea de protecţie internaţională s-a prezentat după refuzul permisiunii de a intra sau de şedere, după o arestare pentru şedere ilegală sau după comunicarea sau executarea unui ordin de expulzare.
Cererea menţionează motivele care justifică un răspuns urgent şi termenul în care este aşteptat un răspuns. Acest termen este de cel puţin o săptămână.
(3)În cazurile menţionate la alineatele (1) şi (2), cererea de preluare de către alt stat membru este prezentată folosindu-se un formular standard şi include probele sau dovezile circumstanţiale astfel cum sunt descrise în cele două liste menţionate la articolul 22 alineatul (3) şi/sau elemente relevante din declaraţia solicitantului care permit autorităţilor statului membru solicitat să verifice dacă acesta este responsabil în temeiul criteriilor prevăzute de prezentul regulament.
Comisia, prin acte de punere în aplicare, adoptă condiţii uniforme privind pregătirea şi depunerea de cereri de preluare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 44 alineatul (2).
Art. 22: Răspunsul la o cerere de preluare
(1)Statul membru solicitat face cercetările necesare şi hotărăşte asupra cererii de preluare a solicitantului de azil în termen de două luni de la data la care cererea a fost primită.
(2)În procedura de determinare a statului membru responsabil, se folosesc probe şi dovezi circumstanţiale.
(3)Comisia, prin acte de punere în aplicare, întocmeşte şi reexaminează periodic două liste în care se specifică probele relevante şi dovezile circumstanţiale relevante în conformitate cu criteriile prevăzute la literele (a) şi (b) din prezentul alineat. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 44 alineatul (2).
a)Probe:
(i)se referă la probele formale care determină responsabilitatea în temeiul prezentului regulament, atâta timp cât nu sunt respinse prin proba contrară;
(ii)statele membre pun la dispoziţie comitetului prevăzut la articolul 44 modele ale diferitelor tipuri de documente administrative, în conformitate cu tipologia stabilită în lista cu probele formale.
b)Dovezi circumstanţiale:
(i)se referă la elemente indicative care deşi refutabile, pot fi suficiente, în anumite cazuri, în funcţie de valoarea probatorie atribuită acestora;
(ii)valoarea lor probatorie, în ceea ce priveşte responsabilitatea pentru examinarea cererii de protecţie internaţională este evaluată de la caz la caz.
(4)Cerinţa privind probele nu ar trebui să depăşească ceea ce este necesar pentru o bună aplicare a prezentului regulament.
(5)În absenţa unor probe formale, statul membru solicitat îşi recunoaşte responsabilitatea dacă dovezile circumstanţiale sunt coerente, verificabile şi suficient de detaliate pentru a stabili responsabilitatea.
(6)Atunci când statul membru solicitant a invocat urgenţa, în conformitate cu dispoziţiile articolului 21 alineatul (2), statul membru solicitat depune toate eforturile pentru a se conforma termenului cerut. În cazuri excepţionale, când se poate demonstra că examinarea cererii de preluare a unui solicitant este complexă, statul membru solicitat poate răspunde după termenul cerut, dar în orice caz în termen de o lună. În astfel de situaţii, statul membru solicitat trebuie să comunice decizia sa de amânare a răspunsului statului membru solicitant în termenul cerut iniţial.
(7)Absenţa răspunsului la expirarea termenului de două luni menţionat la alineatul (1) şi a termenului de o lună menţionat la alineatul (6) echivalează cu acceptarea cererii şi determină obligaţia de a prelua persoana în cauză, inclusiv obligaţia de a asigura buna organizare a sosirii acesteia.
Art. 23: Prezentarea unei cereri de reprimire în cazul în care a fost depusă o nouă cerere în statul membru solicitant
(1)În cazul în care statul membru în care o persoană menţionată la articolul 18 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) a prezentat o nouă cerere de protecţie internaţională consideră că este responsabil un alt stat membru, în conformitate cu articolul 20 alineatul (5) şi articolul 18 alineatul (1) literele (b), (c) sau (d), poate cere ca acest alt stat membru să reprimească persoana respectivă.
(2)Cererea de reprimire se depune cât mai rapid posibil şi în orice caz în termen de două luni de la primirea rezultatului pozitiv transmis de unitatea centrală Eurodac, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 603/2013.
În cazul în care cererea de reprimire se bazează pe alte dovezi decât cele provenite din sistemul Eurodac, acestea se trimit statului membru solicitat în termen de trei luni de la data depunerii cererii de protecţie internaţională în sensul articolului 20 alineatul (2).
(3)În cazul în care cererea de reprimire nu este depusă în termenul stabilit la alineatul (2), responsabilitatea pentru examinarea cererii de protecţie internaţională revine statului membru în care a fost prezentată noua cerere.
(4)Cererea de reprimire se face utilizând un formular standard şi incluzând probe sau dovezi circumstanţiale, astfel cum sunt descrise în cele două liste menţionate la articolul 22 alineatul (3) şi/sau elemente relevante din declaraţiile persoanei în cauză, care să permită autorităţilor din statul membru solicitat să verifice dacă este responsabil pe baza criteriilor stabilite în prezentul regulament.
Comisia, prin acte de punere în aplicare, adoptă condiţii uniforme privind pregătirea şi depunerea de cereri de reprimire. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 44 alineatul (2).
Art. 24: Prezentarea unei cereri de reprimire în cazul în care nu a fost depusă nicio cerere nouă în statul membru solicitant
(1)În cazul în care un stat membru pe teritoriul căruia se află o persoană, astfel cum este menţionată la articolul 18 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), fără permis de şedere şi pentru care nu s-a depus nicio cerere nouă de protecţie internaţională, consideră că alt stat membru este responsabil în conformitate cu articolul 20 alineatul (5) şi cu articolul 18 alineatul (1) literele (b), (c) sau (d), poate cere acelui alt stat membru să reprimească persoana în cauză.
(2)Prin derogare de la articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală (1), în cazul în care un stat membru pe teritoriul căruia se află o persoană fără permis de şedere decide să caute în sistemul Eurodac, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 603/2013, cererea de reprimire a unei persoane, astfel cum este definită la articolul 18 alineatul (1) litera (b) sau (c) din prezentul regulament, sau a unei persoane, astfel cum este definită la articolul 18 alineatul (1) litera (d), a cărei cerere de protecţie internaţională nu a fost respinsă printr-o hotărâre definitivă, se depune cât mai rapid posibil şi, în orice caz, în termen de două luni de la primirea rezultatului pozitiv transmis de unitatea centrală Eurodac, în temeiul articolului 17 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 603/2013.
(1)JO L 348, 24.12.2008, p. 98.
În cazul în care cererea de reprimire se bazează pe alte dovezi decât cele provenite din sistemul Eurodac, acestea se trimit statului membru solicitat în termen de trei luni de la data la care statul solicitant ia cunoştinţă de faptul că alt stat membru poate fi responsabil pentru persoana în cauză.
(3)În cazul în care cererea de reprimire nu este făcută în termenele prevăzute la alineatul (2), statul membru pe al cărui teritoriu se află persoana în cauză fără permis de şedere acordă acestei persoane posibilitatea de a prezenta o nouă cerere.
(4)În cazul în care o persoană, astfel cum este definită la articolul 18 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament, a cărei cerere de protecţie internaţională a fost respinsă printr-o hotărâre definitivă într-un stat membru, se află pe teritoriul altui stat membru, fără permis de şedere, statul membru din urmă poate fie să solicite primului stat membru să reprimească persoana în cauză, fie să desfăşoare o procedură de returnare în conformitate cu Directiva 2008/115/CE.
În cazul în care statul membru din urmă a decis să ceară primului stat membru să reprimească persoana în cauză, normele prevăzute în Directiva 2008/115/CE nu se aplică.
(5)Cererea de reprimire a persoanei menţionate la articolul 18 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) se face utilizând un formular standard şi incluzând probe sau dovezi circumstanţiale, astfel cum sunt descrise în cele două liste menţionate la articolul 22 alineatul (3) şi/sau elemente relevante din declaraţiile persoanei, care să permită autorităţilor din statul membru solicitat să verifice dacă este responsabil pe baza criteriilor stabilite în prezentul regulament.
Comisia, prin acte de punere în aplicare, întocmeşte şi reexaminează periodic două liste în care se specifică probele relevante şi dovezile circumstanţiale relevante în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 22 alineatul (3) literele (a) şi (b) şi adoptă condiţii uniforme privind pregătirea şi depunerea cererilor de reprimire. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 44 alineatul (2).
Art. 25: Răspunsul la o cerere de reprimire
(1)Statul membru solicitat efectuează verificările necesare şi emite o decizie privind cererea de reprimire a persoanei în cauză cât de curând posibil şi în orice cel târziu în termen de o lună de la data primirii cererii. Atunci când cererea se bazează pe date obţinute din sistemul Eurodac, acest termen se reduce la două săptămâni.
(2)Absenţa unui răspuns în termenul de o lună sau de două săptămâni menţionat la alineatul (1) înseamnă acceptarea cererii şi implică obligaţia de a reprimi persoana în cauză, inclusiv obligaţia de a se asigura buna organizare a sosirii acesteia.
Art. 26: Notificarea unei decizii de transfer
(1)Atunci când statul membru solicitat acceptă să preia sau să reprimească solicitantul sau altă persoană menţionată la articolul 18 alineatul (1) litera (c) sau (d) statul membru solicitant notifică persoanei în cauză decizia de a o transfera către statul membru responsabil şi, după caz, decizia de a nu examina cererea acesteia de protecţie internaţională. În cazul în care un consilier juridic sau un consilier de alt tip reprezintă persoana în cauză, statele membre pot opta ca decizia să fie notificată consilierului respectiv în locul persoanei în cauză şi, după caz, să comunice decizia persoanei în cauză.
(2)Decizia menţionată la alineatul (1) conţine informaţii privind căile de atac disponibile, inclusiv cu privire la dreptul de solicitare a unui efect suspensiv, acolo unde este cazul, cu privire la termenele aplicabile pentru introducerea acestor căi de atac şi pentru efectuarea transferului, şi conţine, dacă este necesar, informaţii privind locul şi data la care persoana în cauză ar trebui să se prezinte, în cazul în care respectiva persoană se deplasează către statul membru responsabil prin mijloace proprii.
Statele membre se asigură, de asemenea, că persoanei în cauză îi sunt comunicate informaţiile referitoare la persoane sau organisme care i-ar putea oferi asistenţă juridică, împreună cu decizia menţionată la alineatul (1), atunci când respectivele informaţii nu au fost deja comunicate.
(3)În cazul în care persoana în cauză nu este asistată sau reprezentată de un consilier juridic sau de un consilier de alt tip, statele membre o informează asupra principalelor elemente ale deciziei, care includ întotdeauna informaţii cu privire la căile de atac disponibile şi la termenele aplicabile căilor de atac, într-o limbă pe care persoana în cauză o înţelege sau pe care se presupune în mod rezonabil că o înţelege.
Art. 27: Căi de atac
(1)Solicitantul sau altă persoană menţionată la articolul 18 alineatul (1) litera (c) sau (d) are dreptul la o cale eficientă de atac, sub forma unui apel sau unei revizuiri, în fapt şi în drept, împotriva unei decizii de transfer în faţa unei instanţe naţionale.
(2)Statele membre prevăd un termen rezonabil în care persoana în cauză să îşi poată exercita dreptul de a recurge la o cale eficientă de atac în temeiul alineatului (1).
(3)În scopul exercitării unui apel sau a unei revizuiri a deciziei de transfer, statele membre prevăd următoarele în dreptul lor intern:
a)apelul sau revizuirea conferă persoanei în cauză dreptul de a rămâne pe teritoriul statului membru în cauză în aşteptarea pronunţării unei hotărâri privind apelul sau revizuirea; sau
b)transferul se suspendă automat, iar această suspendare expiră după o perioadă rezonabilă de timp în cursul căreia o instanţă naţională, în urma examinării atente şi riguroase a cererii, să fi decis cu privire la efectul suspensiv al apelului sau al revizuirii; sau
c)persoana în cauză are posibilitatea de a solicita, într-un termen rezonabil, unei instanţe naţionale suspendarea punerii în aplicare a deciziei de transfer până la pronunţarea unei hotărâri privind apelul sau revizuirea. Statele membre asigură existenţa unei căi de atac eficiente prin suspendarea transferului până la pronunţarea hotărârii privind prima cerere de suspendare. Orice decizie cu privire la suspendarea punerii în aplicare a deciziei de transfer este luată într-un termen rezonabil, permiţând totodată analiza atentă şi riguroasă a cererii de suspendare. O decizie de a nu suspenda punerea în aplicare a deciziei de transfer trebuie să conţină motivele pe care se întemeiază.
(4)Statele membre pot prevedea faptul că autorităţile competente pot decide din oficiu să suspende punerea în aplicare a deciziei de transfer până la pronunţarea unei hotărâri privind apelul sau revizuirea.
(5)Statele membre asigură persoanei în cauză accesul la asistenţă juridică şi, dacă este necesar, asistenţă lingvistică.
(6)Statele membre se asigură că asistenţa juridică este oferită la cerere, în mod gratuit, dacă persoana în cauză nu îşi permite cheltuielile aferente. Statele membre pot prevedea ca, în ceea ce priveşte onorariile şi alte costuri, tratamentul aplicat solicitanţilor să nu fie mai favorabil decât cel acordat în general propriilor resortisanţi în materie de asistenţă juridică.
Fără a restrânge în mod arbitrar dreptul la asistenţă juridică, statele membre pot prevedea ca asistenţa juridică gratuită să nu se acorde în cazurile în care apelul sau revizuirea sunt considerate de către autoritatea competentă sau de către o instanţă ca neavând şanse reale de succes.
În cazul în care decizia de a nu acorda asistenţă juridică şi reprezentare gratuite în temeiul prezentului alineat este luată de către o autoritate alta decât o instanţă, statele membre prevăd dreptul la o cale de atac eficientă în faţa unei instanţe împotriva respectivei decizii.
În vederea respectării cerinţelor din prezentul alineat, statele membre se asigură că asistenţa juridică şi reprezentarea nu sunt restricţionate în mod arbitrar şi că accesul solicitantului la justiţie nu este împiedicat.
Asistenţa juridică include cel puţin pregătirea documentelor procedurale necesare şi reprezentarea în instanţă şi poate fi limitată la consilieri juridici sau la alt tip de consilieri prevăzuţi în mod expres în dreptul naţional pentru a le asigura asistenţa şi reprezentarea.
Procedurile de acces la asistenţă juridică sunt stabilite în dreptul naţional.
Art. 28: Detenţia
(1)Statele membre nu ţin în detenţie o persoană numai pentru motivul că aceasta face obiectul procedurii stabilite de prezentul regulament.
(2)În cazul existenţei unui risc ridicat de sustragere, statele membre pot ţine în detenţie persoana în cauză pentru a garanta că procedurile de transfer se desfăşoară în conformitate cu prezentul regulament pe baza unei analize individuale şi numai în cazul în care măsura detenţiei are un caracter proporţional, şi dacă nu se pot aplica în mod efectiv măsuri alternative mai puţin coercitive.
(3)Detenţia trebuie să fie pe o perioadă cât mai scurtă şi nu poate fi mai lungă decât perioada necesară, în mod rezonabil, pentru îndeplinirea cu profesionalism, a procedurilor administrative necesare până la efectuarea transferului în temeiul prezentului regulament.
Atunci când o persoană este deţinută în temeiul prezentului articol, termenul de depunere a unei cereri de preluare sau de reprimire nu poate depăşi o lună de la data prezentării cererii de protecţie internaţională. Statul membru care derulează procedura în conformitate cu prezentul regulament solicită un răspuns urgent în astfel de cazuri. Răspunsul trebuie dat în cel mult două săptămâni de la data primirii cererii. Absenţa unui răspuns în termenul de două săptămâni echivalează cu acceptarea cererii de preluare sau de reprimire şi implică obligaţia de a prelua sau reprimi persoana, inclusiv obligaţia de a asigura buna organizare a sosirii acesteia.
Atunci când o persoană este deţinută în temeiul prezentului articol, transferul persoanei în cauză din statul membru solicitant către statul membru responsabil are loc cât mai curând posibil din punct de vedere practic şi cel târziu în termen de şase săptămâni de la acceptarea implicită sau explicită a cererii de către un alt stat membru de a prelua sau reprimi persoana în cauză, sau din momentul în care apelul sau revizuirea nu mai au un efect suspensiv în conformitate cu articolul 27 alineatul (3).
Atunci când statul membru solicitant nu respectă termenele de prezentare a cererii de preluare sau de reprimire, sau când transferul nu are loc în termenul de şase săptămâni menţionat în al treilea paragraf, persoana nu mai este ţinută în detenţie. Articolele 21, 23, 24 şi 29 continuă să se aplice în consecinţă.
(4)În ceea ce priveşte condiţiile de detenţie şi garanţiile aplicabile persoanelor aflate în detenţie, pentru a garanta desfăşurarea procedurilor de transfer către statul membru responsabil se aplică articolele 9, 10 şi 11 din Directiva 2013/33/UE.
Art. 29: Modalităţi şi termene
(1)Transferul solicitantului sau a altei persoane menţionate la articolul 18 alineatul (1) litera (c) sau (d) din statul membru solicitant către statul membru responsabil se face în conformitate cu dreptul intern al statului membru solicitant, după consultări între cele două state membre în cauză, cât de repede posibil, şi în cel mult şase luni de la acceptarea cererii de a prelua sau reprimi persoana în cauză sau de la hotărârea definitivă privind apelul sau revizuirea atunci când efectul suspensiv există în conformitate cu articolul 27 alineatul (3).
Dacă transferurile către statul membru responsabil se efectuează prin plecare controlată sau sub escortă, statele membre se asigură că acestea se desfăşoară în condiţii umane, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale şi a demnităţii umane.
Dacă este necesar, solicitantului i se va furniza de către statul membru solicitant un permis de liberă trecere. Comisia, prin acte de punere în aplicare, stabileşte modelul permisului de liberă trecere. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 44 alineatul (2).
Statul membru responsabil informează statul membru solicitant, după caz, asupra sosirii în siguranţă a persoanei în cauză sau asupra faptului că acesta nu s-a prezentat în termenul stabilit.
(2)Atunci când transferul nu se efectuează în termenul de şase luni, statul membru responsabil este exonerat de obligaţia de a prelua sau reprimi persoana în cauză şi responsabilitatea se transferă statului membru solicitant. Acest termen poate fi prelungit până la maxim un an în cazul în care transferul nu a putut fi efectuat datorită detenţiei în închisoare a persoanei în cauză sau până la maximum optsprezece luni în cazul în care persoana în cauză se sustrage procedurii.
(3)În cazul în care o persoană a fost transferată în mod eronat sau o decizie de transfer este anulată în urma unui apel sau a unei revizuiri după ce a avut loc transferul, statul membru care a efectuat transferul acceptă înapoi, imediat, persoana în cauză.
(4)Comisia, prin acte de punere în aplicare, stabileşte condiţii uniforme pentru consultarea de date şi schimbul de date între statele membre, în special pentru cazurile de transferuri amânate sau întârziate, transferuri ca urmare a acceptării din oficiu, transferuri de minori sau de persoane aflate în îngrijire şi de transferuri supravegheate. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 44 alineatul (2).
Art. 30: Cheltuieli de transfer
(1)Costurile necesare transferului unui solicitant sau al unei alte persoane, menţionate la articolul 18 alineatul (1) litera (c) sau (d), către statul membru responsabil sunt suportate de statul membru care efectuează transferul.
(2)Atunci când persoana în cauză trebuie transferată înapoi într-un stat membru ca urmare a unui transfer eronat sau a unei decizii de transfer care a fost anulată în urma unui apel sau a unei revizuiri, după efectuarea transferului, statul membru care a efectuat transferul iniţial este responsabil pentru costurile de transferare a persoanei înapoi pe teritoriul său.
(3)Persoanele transferate în temeiul prezentului regulament nu suportă costurile unor astfel de transferuri.
Art. 31: Schimbul de informaţii relevante înaintea efectuării unui transfer
(1)Statul membru care efectuează transferul unui solicitant sau al unei alte persoane, menţionate la articolul 18 alineatul (1) litera (c) sau (d), comunică statului membru responsabil datele cu caracter personal referitoare la persoana care va fi transferată, date care sunt adecvate, relevante şi neexcesive cu unicul scop de se asigura că autorităţile competente, în conformitate cu dreptul naţional din statul membru responsabil, au posibilitatea de a oferi persoanei în cauză asistenţa adecvată, inclusiv asistenţa medicală imediată necesară în vederea protejării intereselor sale vitale, precum şi de a asigura continuitatea protecţiei şi drepturilor conferite de prezentul regulament şi de alte instrumente juridice relevante în materie de azil. Aceste date sunt comunicate statului membru responsabil într-un termen rezonabil înainte de efectuarea transferului, pentru a garanta faptul că autorităţile sale competente, în conformitate cu dreptul naţional, dispun de suficient timp pentru a lua măsurile necesare.
(2)Statul membru care efectuează transferul transmite statului membru responsabil, în măsura în care informaţiile respective se află la dispoziţia autorităţii competente, în conformitate cu dreptul naţional al statului membru responsabil, toate informaţiile esenţiale în vederea conservării drepturilor şi nevoilor speciale imediate ale persoanei supuse transferului, mai ales:
a)orice măsuri imediate pe care statul membru repsonsabil trebuie să le ia pentru a asigura respectarea corespunzătoare a nevoilor speciale ale persoanei care urmează să fie transferată, inclusiv orice formă de asistenţă medicală imediată care ar putea fi necesară;
b)datele de contact ale membrilor de familie, ale rudelor sau ale oricăror alte persoane aflate în relaţii de natură familială cu acesta din statul membru de destinaţie, după caz;
c)în cazul minorilor, informaţii privind educaţia acestora;
d)o evaluare a vârstei solicitantului.
(3)Schimbul de informaţii în temeiul prezentului articol are loc numai între autorităţile notificate Comisiei, în conformitate cu articolul 35 din prezentul regulament, prin intermediul reţelei de comunicare electronică "DubliNet" instituită prin articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 1560/2003. Informaţiile care fac obiectul schimbului sunt utilizate numai în scopul indicat la alineatul (1) al prezentului articol şi nu sunt prelucrate suplimentar.
(4)În vederea facilitării schimbului de informaţii între statele membre, Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, un formular standard pentru transferul datelor cerute în temeiul prezentului articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 44 alineatul (2).
(5)Dispoziţiile prevăzute la articolul 34 alineatele (8)-(12) se aplică schimbului de informaţii în temeiul prezentului articol.
Art. 32: Schimbul de date medicale înaintea efectuării unui transfer
(1)În scopul unic de administrare a unor îngrijiri sau tratamente medicale, în special privind persoanele cu handicap, persoanele vârstnice, femeile însărcinate, minorii şi persoanele care au fost victime ale unor acte de tortură, viol sau altor forme grave de violenţă psihologică, fizică sau sexuală, statul membru care efectuează transferul transmite statului membru responsabil, în măsura în care respectivele informaţii se află la dispoziţia autorităţii competente în conformitate cu dreptul naţional, informaţii cu privire la orice nevoi speciale ale persoanei care va fi transferată, care, în cazuri specifice, pot include informaţii privind starea fizică şi mentală a persoanei în cauză. Informaţiile respective sunt transferate printr-un certificat medical comun, cu documentele necesare anexate. Statul membru responsabil se asigură că aceste nevoi speciale sunt tratate corespunzător, inclusiv, în special, orice îngrijiri medicale esenţiale care ar putea fi cerute.
Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, un certificat medical comun. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 44 alineatul (2).
(2)Statul membru care efectuează transferul transmite informaţiile menţionate la alineatul (1) statului membru responsabil numai după obţinerea consimţământului explicit al solicitantului şi/sau al persoanei care îl reprezintă sau, în cazul în care solicitantul nu este apt din punct de vedere fizic sau juridic să îşi exprime consimţământul, atunci când această transmitere este esenţială protecţiei intereselor vitale ale solicitantului sau ale altei persoane. Absenţa consimţământului, inclusiv refuzul acestuia, nu reprezintă un obstacol în calea desfăşurării transferului.
(3)Prelucrarea datelor cu caracter personal privind sănătatea menţionate la alineatul (1) este efectuată numai de un cadru medical care, în conformitate cu dreptul naţional ori cu normele stabilite de autorităţile naţionale competente, are obligaţia păstrării secretului medical sau de altă persoană supusă, de asemenea, unei obligaţii echivalente în ceea ce priveşte confidenţialitatea profesională.
(4)Schimbul de informaţii în temeiul prezentului articol are loc numai între cadre medicale sau alte persoane menţionate la alineatul (3). Informaţiile schimbate pot fi folosite numai în scopurile prevăzute la alineatul (1) şi nu sunt prelucrate suplimentar.
(5)Comisia, prin acte de punere în aplicare, stabileşte condiţii uniforme şi modalităţi practice pentru schimbul informaţiilor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 44 alineatul (2).
(6)Normele prevăzute la articolul 34 alineatele (8)-(12) se aplică schimbului de informaţii în temeiul prezentului articol.
Art. 33: Un mecanism de alertă timpurie, pregătire şi gestionare a crizelor
(1)În cazul în care Comisia stabileşte, în special pe baza informaţiilor colectate de EASO în temeiul Regulamentului (UE) nr. 439/2010, că aplicarea prezentului regulament poate fi periclitată de un risc acut de presiune deosebit de mare asupra sistemului de azil al unui stat membru şi/sau ca urmare a problemelor survenite în funcţionarea sistemului de azil al unui stat membru, aceasta, în cooperare cu EASO, adresează recomandări statului membru vizat invitându-l să întocmească un plan de acţiune preventivă.
Statul membru vizat informează Consiliul şi Comisia cu privire la intenţia sa de a prezenta un plan de acţiune preventivă cu scopul de a elimina presiunea şi/sau problemele în funcţionarea sistemului său de azil, asigurând totodată protejarea drepturilor fundamentale ale solicitanţilor de protecţie internaţională.
Un stat membru poate elabora, în măsura în care doreşte acest lucru şi din proprie iniţiativă, un plan de acţiune preventivă şi revizuiri ulterioare ale acestuia. La elaborarea unui plan de acţiune preventivă, statul membru poate solicita asistenţă din partea Comisiei, a altor state membre, a EASO şi a altor agenţii competente ale Uniunii.
(2)Atunci când este elaborat un plan de acţiune preventivă, statul membru vizat îl înaintează Consiliului şi Comisiei şi înaintează acestora, de asemenea, periodic rapoarte privind punerea sa în aplicare. Comisia informează de asemenea Parlamentul European asupra elementelor-cheie ale planului de acţiune preventivă. Comisia transmite Consiliului şi Parlamentului European rapoarte cu privire la punerea în aplicare a acestuia.
Statul membru vizat ia toate măsurile adecvate pentru a rezolva situaţia de presiune deosebit de mare asupra sistemului său de azil sau pentru a se asigura că deficienţele identificate sunt abordate înainte ca situaţia să se deterioreze. Atunci când un plan de acţiune preventivă include măsuri menite să răspundă presiunii deosebit de mari exercitate asupra sistemului de azil al unui stat membru, care poate periclita aplicarea prezentului regulament, Comisia solicită avizul EASO înainte de a raporta Parlamentului European şi Consiliului.
(3)Atunci când Comisia stabileşte, pe baza avizului EASO, că punerea în aplicare a planului de acţiune preventivă nu a remediat deficienţele identificate, sau în eventualitatea unui risc considerabil de declanşare a unei crize în sistemul de azil din statul membru respectiv, care cel mai probabil nu poate fi rezolvată printr-un plan de acţiune preventivă, Comisia, în colaborare cu EASO, după caz, poate solicita statului membru vizat să elaboreze un plan de acţiune în vederea gestionării crizei şi, dacă este necesar, revizuiri ale acestuia. Planul de acţiune în vederea gestionării crizei asigură, pe parcursul întregului proces de alertă timpurie, pregătire şi gestionare a crizelor, respectarea acquis-ului Uniunii în domeniul azilului, în special a drepturilor fundamentale ale solicitanţilor de protecţie internaţională.
În urma solicitării de a elabora un plan de acţiune în vederea gestionării crizei, statul membru în cauză elaborează cu promptitudine planul respectiv, în colaborare cu Comisia şi cu EASO, cel târziu în termen de trei luni de la data cererii.
Statul membru vizat prezintă planul de acţiune în vederea gestionării crizei şi, cel puţin o dată la trei luni, raportează Comisiei şi altor părţi interesate, precum EASO, după caz, cu privire la punerea în aplicare a acestuia.
Comisia informează Parlamentul European şi Consiliul cu privire la planul de acţiune în vederea gestionării crizei, la posibilele sale revizuiri şi la punerea sa în aplicare. În aceste rapoarte, statul membru vizat prezintă datele pentru monitorizarea respectării planului de acţiune în vederea gestionării crizei, precum durata procedurii, condiţiile de detenţie şi capacitatea de primire în raport cu fluxul de solicitanţi.
(4)Pe parcursul întregului proces de alertă timpurie, pregătire şi gestionare a crizelor, Consiliul monitorizează atent situaţia şi poate solicita informaţii suplimentare şi furniza orientări politice, în special cu privire la urgenţa şi gravitatea situaţiei şi, prin urmare, la necesitatea ca un stat membru să elaboreze fie un plan de acţiune preventivă, fie un plan de acţiune în vederea gestionării crizei. Pe parcursul întregului proces, Parlamentul European şi Consiliul pot discuta şi oferi orientări cu privire la orice măsură de solidaritate pe care o consideră adecvată.
Art. 34: Schimbul de informaţii
(1)Fiecare stat membru comunică oricărui alt stat membru care cere aceasta date cu caracter personal referitoare la solicitant care sunt adecvate, relevante şi neexcesive, pentru:
a)determinarea statului membru responsabil;
b)examinarea cererii de protecţie internaţională;
c)punerea în aplicare a oricărei obligaţii în temeiul prezentului regulament.
(2)Informaţiile prevăzute la alineatul (1) pot acoperi numai:
a)datele de identificare ale solicitantului şi, după caz, ale membrilor săi de familie, ale rudelor sale sau ale oricăror alte persoane aflate în relaţii de natură familială cu acesta (nume complet şi, după caz, numele anterior, porecle sau pseudonime, cetăţenia actuală şi anterioară, data şi locul naşterii);
b)documentele de identitate şi de călătorie (referinţe, durata de valabilitate, data eliberării, autoritatea emitentă, locul eliberării etc.);
c)alte informaţii necesare pentru stabilirea identităţii solicitantului, inclusiv amprente digitale prelucrate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 603/2013;
d)locurile de şedere şi itinerarele de călătorie;
e)permisele de şedere sau vizele eliberate de un stat membru;
f)locul în care a fost prezentată cererea;
g)data depunerii oricărei cereri anterioare de protecţie internaţională, data prezentării actualei cereri, stadiul la care s-a ajuns cu procedura şi decizia luată, dacă există.
(3)De asemenea şi în măsura în care este necesar pentru examinarea cererii de protecţie internaţională, statul membru responsabil poate cere altui stat membru să îl informeze asupra motivelor pe care şi-a întemeiat solicitantul cererea şi, după caz, asupra motivelor oricărei decizii luate în ceea ce priveşte solicitantul. Acest din urmă stat membru poate refuza să răspundă cererii primite, în cazul în care comunicarea acestor informaţii este de natură să aducă atingere intereselor sale esenţiale sau protecţiei libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale persoanei în cauză sau ale altora. În orice caz, comunicarea informaţiilor solicitate este subordonată consimţământului scris din partea solicitantului de protecţie internaţională, obţinută de statul membru solicitant. În acest caz, solicitantul trebuie să ştie pentru ce informaţii îşi dă consimţământul.
(4)Orice cerere de informaţii se trimite numai în contextul unei cereri individuale de protecţie internaţională. Aceasta prezintă motivele pe care se întemeiază şi, atunci când scopul ei este să verifice dacă există un criteriu care poate determina responsabilitatea statului membru solicitat, menţionează pe ce dovezi, inclusiv informaţii relevante din surse de încredere referitoare la metodele şi mijloacele prin care solicitanţii intră pe teritoriul statelor membre sau pe ce element specific şi verificabil din declaraţia solicitantului de azil se întemeiază. Se înţelege că astfel de informaţii relevante din surse de încredere nu sunt suficiente prin ele însele pentru a determina responsabilitatea şi competenţa unui stat membru în temeiul prezentului regulament, dar acestea pot contribui la evaluarea altor indicaţii referitoare la un solicitant.
(5)Statul membru solicitat este obligat să răspundă în termen de cinci săptămâni. Orice întârziere a răspunsului este justificată în mod corespunzător. Nerespectarea termenului de cinci săptămâni nu exonerează statul membru solicitat de obligaţia de a răspunde. În cazul în care cercetarea efectuată de statul membru solicitat, care nu a respectat termenul limită maxim, prezintă informaţii conform cărora acesta este responsabil, acest stat membru nu poate invoca expirarea termenului limită prevăzut la articolele 21, 23 şi 24 ca motiv pentru refuzul de a se conforma cererii de preluare sau reprimire. În acest caz, termenele-limită prevăzute la articolele 21, 23 şi 24 pentru depunerea unei cereri de preluare sau de reprimire se prelungesc cu o perioadă echivalentă cu durata întârzierii în comunicarea răspunsului de către statul membru solicitat.
(6)Schimbul de informaţii se efectuează la cererea unui stat membru şi are loc numai între autorităţile a căror desemnare de către fiecare stat membru a fost comunicată Comisiei, în conformitate cu articolul 35 alineatul (1).
(7)Informaţiile schimbate pot fi folosite numai în scopurile prevăzute la alineatul (1). În fiecare stat membru, aceste informaţii nu pot fi comunicate, în funcţie de tipurile lor şi de competenţele autorităţilor destinatare, decât autorităţilor şi instanţelor judecătoreşti însărcinate cu:
a)determinarea statului membru responsabil;
b)examinarea cererii de protecţie internaţională;
c)punerea în aplicare a oricărei obligaţii în temeiul prezentului regulament.
(8)Statul membru care transmite informaţia se asigură că este corectă şi actualizată. În cazul în care se constată că acesta a transmis informaţii care nu sunt corecte sau care nu ar fi trebuit transmise, statul membru destinatar este informat imediat despre aceasta. Acestea sunt obligate să corecteze astfel de informaţii sau să le şteargă.
(9)Solicitantul are dreptul de a fi informat, la cerere, asupra oricăror date prelucrate care îl privesc.
În cazul în care acesta constată că datele au fost prelucrate cu încălcarea prezentului regulament sau a Directivei 95/46/CE, în special deoarece sunt incomplete sau inexacte, el are dreptul să obţină rectificarea sau ştergerea acestora.
Autoritatea care corectează sau şterge datele informează, după caz, statul membru care transmite sau primeşte informaţia.
Solicitantului are dreptul de a introduce o acţiune sau de a depune o plângere în faţa autorităţilor competente sau a instanţelor din statul membru care i-au refuzat dreptul de acces la datele care îl privesc sau dreptul de rectificare sau ştergere a acestor date.
(10)În fiecare stat membru în cauză se ţine o evidenţă, în dosarul individual al persoanei în cauza sau/şi într-un registru, a transmiterii sau primirii informaţiilor schimbate.
(11)Informaţiile schimbate sunt păstrate pe o perioadă care să nu depăşească pe aceea în scopul căreia sunt schimbate.
(12)Atunci când datele nu sunt prelucrate automat sau nu sunt conţinute, sau nu se intenţionează a fi înregistrate într-un dosar, fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea prezentului articol prin verificări eficiente.
Art. 35: Autorităţile competente şi resursele
(1)Comisiei îi sunt notificate de către fiecare stat membru, de îndată, autorităţile specifice responsabile pentru îndeplinirea obligaţiilor care decurg din prezentul regulament şi a oricăror modificări privind aceste autorităţi. Statele membre se asigură că aceste autorităţi au resursele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor şi în special pentru a răspunde în termenul prevăzut la cererile de informaţii, cererile de preluare şi a cererilor de reprimire a solicitanţilor.
(2)Comisia publică o listă consolidată a autorităţilor menţionate la alineatul (1) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În cazul în care există modificări ale listei, Comisia publică o dată pe an o listă consolidată actualizată.
(3)Autorităţile menţionate la alineatul (1) primesc pregătirea necesară în ceea ce priveşte aplicarea prezentului regulament.
(4)Comisia, prin acte de punere în aplicare, instituie mijloace de transmisie electronică sigură între autorităţile menţionate la alineatul (1) pentru transmiterea cererilor, răspunsurilor şi întregii corespondenţe scrise şi asigurarea că expeditorii primesc în mod automat o dovadă electronică a recepţiei. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 44 alineatul (2).
Art. 36: Înţelegeri administrative
(1)Statele membre pot stabili între ele, pe baze bilaterale, înţelegeri administrative cu privire la detaliile practice de punere în aplicare a prezentului regulament pentru a facilita aplicarea şi a mări eficienţa acestuia. Astfel de înţelegeri se pot referi la:
a)schimbul de ofiţeri de legătură;
b)simplificarea procedurilor şi scurtarea termenelor referitoare la transmiterea şi examinarea cererilor de preluare sau reprimire a solicitanţilor.
(2)De asemenea, statele membre pot menţine înţelegerile administrative încheiate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003. În măsura în care respectivele înţelegeri nu sunt compatibile cu prezentul regulament, statele membre vizate le modifică astfel încât să elimine incompatibilităţile observate.
(3)Înainte de încheierea sau modificarea oricărei înţelegeri menţionat la alineatul (1) litera (b), statele membre vizate consultă Comisia cu privire la compatibilitatea acestuia cu prezentul regulament.
(4)În cazul în care Comisia consideră că înţelegerile menţionate la alineatul (1) litera (b) sunt incompatibile cu prezentul regulament, aceasta notifică într-un termen rezonabil statul membru vizat. Statul membru ia toate măsurile necesare pentru a modifica măsurile respective într-un termen rezonabil, astfel încât să elimine orice incompatibilităţi observate.
(5)Statele membre notifică Comisiei toate înţelegerile menţionate la alineatul (1), precum şi orice denunţare sau modificare a acestora.
Art. 37: Concilierea
(1)Atunci când statele membre nu pot soluţiona un litigiu privind orice alt aspect legat de aplicarea prezentului regulament, acestea pot recurge la procedura de conciliere prevăzută la alineatul (2).
(2)Procedura de conciliere este iniţiată la cererea unuia dintre statele membre aflate în litigiu înaintată preşedintelui comitetului prevăzut la articolul 44. Prin acceptarea de a recurge la procedura de conciliere, statele membre respective se angajează să ia în considerare cât mai mult soluţia propusă.
Preşedintele comitetului desemnează trei membri ai comitetului reprezentând trei state membre neimplicate în litigiu. Aceştia primesc argumentele celor două părţi fie în scris, fie oral şi, după deliberări, propun o soluţie în termen de o lună, dacă este necesar în urma supunerii la vot.
Preşedintele comitetului sau supleantul acestuia, prezidează deliberările. Acesta îşi poate exprima opinia, dar nu are drept de vot.
Indiferent dacă este adoptată sau respinsă de către părţi, soluţia propusă este finală şi irevocabilă.
Art. 38: Securitatea datelor şi protecţia datelor
Statele membre iau toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura securitatea datelor personale transmise şi, în special, pentru a evita accesul sau publicarea ilegale sau neautorizate, modificarea sau pierderea datelor personale prelucrate.
Fiecare stat membru prevede că autoritatea sau autorităţile sale naţionale de supraveghere, desemnate în temeiul articolului 28 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE, monitorizează în mod independent, în conformitate cu dreptul intern, legalitatea prelucrării, în conformitate cu prezentul regulament, a datelor cu caracter personal de către statul membru respectiv.
Art. 39: Confidenţialitatea
Statele membre se asigură că autorităţile menţionate la articolul 35 au obligaţia de a respecta normele de confidenţialitate prevăzute în dreptul intern, cu privire la orice informaţie obţinută în cursul desfăşurării activităţii lor.
Art. 40: Sancţiuni
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că orice utilizare abuzivă a datelor prelucrate în conformitate cu prezentul regulament se pedepseşte prin sancţiuni, inclusiv sancţiuni de natură administrativă şi/sau penală în conformitate cu legislaţia naţională, care sunt eficace, proporţionale şi disuasive.
Art. 41: Măsuri tranzitorii
Atunci când o cerere de azil a fost prezentată după data menţionată la articolul 49 al doilea paragraf, evenimentele care pot atrage responsabilitatea unui stat membru în temeiul prezentului regulament sunt luate în considerare, chiar dacă ele preced acea dată, cu excepţia evenimentelor menţionate la articolul 13 alineatul (2).
Art. 42: Calcularea termenelor
Toate termenele prevăzute de prezentul regulament se calculează după cum urmează:
(a)atunci când termenul este exprimat în zile, săptămâni sau luni se calculează de la momentul la care apare un eveniment sau este efectuat un act, ziua în care evenimentul apare sau în care este efectuat actul nu este calculată în termenul în cauză;
(b)un termen exprimat în săptămâni sau luni se încheie la expirarea zilei din ultima săptămână sau lună care reprezintă aceeaşi zi a săptămânii sau aceeaşi dată ca ziua în care actul sau evenimentul de la care s-a calculat termenul a avut loc. În cazul în care, într-un termen exprimat în luni, ziua în care ar trebui să expire termenul nu apare în ultima lună, termenul se încheie la expirarea ultimei zile din acea lună;
(c)termenele includ sâmbete, duminici şi sărbătorile oficiale în oricare din statele membre în cauză.
Art. 43: Domeniul de aplicare teritorial
În ceea ce priveşte Republica Franceză, prezentul regulament se aplică numai pe teritoriul său european.
Art. 44: Comitetul
(1)Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare şi se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Art. 45: Exercitarea delegării de competenţe
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute în prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 8 alineatul (5) şi la articolul 16 alineatul (3) se conferă Comisiei pe o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competenţe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de 5 ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 8 alineatul (5) şi la articolul 16 alineatul (3) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(5)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 8 alineatul (5) şi al articolului 16 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de patru luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Art. 46: Monitorizare şi evaluare
Până la 21 iulie 2013, Comisia raportează Parlamentului European şi Consiliului cu privire la aplicarea prezentului regulament şi, după caz, propune modificările necesare. Statele membre transmit Comisiei toate informaţiile necesare pentru pregătirea acestui raport, cel târziu cu şase luni înainte de expirarea termenului respectiv.
După prezentarea respectivului raport, Comisia raportează Parlamentului European şi Consiliului cu privire la aplicarea prezentului regulament în acelaşi timp cu prezentarea rapoartelor cu privire la punerea în aplicare a sistemului Eurodac prevăzut la articolul 40 din Regulamentul (UE) nr. 603/2013.
Art. 47: Statisticile
În conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European şi Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migraţiei şi protecţiei internaţionale (1), statele membre comunică Comisiei (Eurostat) statisticile privind aplicarea prezentului regulament şi a Regulamentului (CE) nr. 1560/2003.
(1)JO L 199, 31.7.2007, p. 23.
Art. 48: Abrogare
Regulamentul (CE) nr. 343/2003 se abrogă.
- Articolul 11 alineatul (1), articolul 13, articolul 14 şi articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 se abrogă.
Trimiterile la regulamentul abrogat sau la articolele abrogate se înţeleg ca trimiteri la prezentul regulament şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa II.
Art. 49: Intrare în vigoare şi aplicabilitate
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică cererilor de protecţie internaţională prezentate începând din prima zi din a şasea lună următoare intrării sale în vigoare şi, de la acea dată, se aplică oricărei cereri de preluare sau de reprimire a solicitanţilor, indiferent de data la care cererea a fost prezentată. Statul membru responsabil cu examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate înainte de acea dată este determinat în conformitate cu criteriile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 343/2003.
Trimiterile din prezentul regulament la Regulamentul (UE) nr. 603/2013, Directiva 2013/32/UE şi Directiva 2013/33/UE se interpretează, până la datele de aplicare ale acestora, ca trimiteri la Regulamentul (CE) nr. 2725/2000 (2), Directiva 2003/9/CE (3) şi respectiv Directiva 2005/85/CE (4).
(2)Regulamentul (CE) nr. 2725/2000 al Consiliului din 11 decembrie 2000 privind instituirea sistemului "Eurodac" pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Convenţiei de la Dublin (JO L 316, 15.12.2000, p. 1).
(3)Directiva 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanţilor de azil în statele membre (JO L 31, 6.2.2003, p. 18).
(4)Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare şi retragere a statutului de refugiat (JO L 326, 13.12.2005, p. 13).
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 26 iunie 2013.
Pentru Parlamentul European Preşedintele M. SCHULZ Pentru Consiliu Preşedintele A. SHATTER |
ANEXA I:Regulamente abrogate (menţionate la articolul 48)
Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului
(JO L 50, 25.2.2003, p. 1)
Numai articolul 11 alineatul (1), articolul 13, articolul 14 şi articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 al Comisiei
(JO L 222, 5.9.2003, p. 3)
ANEXA II:Tabel de corespondenţă
Regulamentul (CE) nr. 343/2003 | Prezentul regulament |
Articolul 1 | Articolul 1 |
Articolul 2 litera (a) | Articolul 2 litera (a) |
Articolul 2 litera (b) | - |
Articolul 2 litera (c) | Articolul 2 litera (b) |
Articolul 2 litera (d) | Articolul 2 litera (c) |
Articolul 2 litera (e) | Articolul 2 litera (d) |
Articolul 2 litera (f) | Articolul 2 litera (e) |
Articolul 2 litera (g) | Articolul 2 litera (f) |
- | Articolul 2 litera (h) |
- | Articolul 2 litera (i) |
Articolul 2 litera (h) | Articolul 2 litera (j) |
Articolul 2 litera (i) | Articolul 2 litera (g) |
- | Articolul 2 litera (k) |
Articolul 2 literele (j) şi (k) | Articolul 2 literele (l) şi (m) |
- | Articolul 2 litera (n) |
Articolul 3 alineatul (1) | Articolul 3 alineatul (1) |
Articolul 3 alineatul (2) | Articolul 17 alineatul (1) |
Articolul 3 alineatul (3) | Articolul 3 alineatul (3) |
Articolul 3 alineatul (4) | Articolul 4 alineatul (1) partea introductivă |
- | Articolul 4 alineatul (1) literele (a)-(f) |
- | Articolul 4 alineatele (2) şi (3) |
Articolul 4 alineatele (1)-(5) | Articolul 20 alineatele (1)-(5) |
- | Articolul 20 alineatul (5) al treilea paragraf |
- | Articolul 5 |
- | Articolul 6 |
Articolul 5 alineatul (1) | Articolul 7 alineatul (1) |
Articolul 5 alineatul (2) | Articolul 7 alineatul (2) |
- | Articolul 7 alineatul (3) |
Articolul 6 primul paragraf | Articolul 8 alineatul (1) |
- | Articolul 8 alineatul (3) |
Articolul 6 al doilea paragraf | Articolul 8 alineatul (4) |
Articolul 7 | Articolul 9 |
Articolul 8 | Articolul 10 |
Articolul 9 | Articolul 12 |
Articolul 10 | Articolul 13 |
Articolul 11 | Articolul 14 |
Articolul 12 | Articolul 15 |
- | Articolul 16 |
Articolul 13 | Articolul 3 alineatul (2) |
Articolul 14 | Articolul 11 |
Articolul 15 alineatul (1) | Articolul 17 alineatul (2) primul paragraf |
Articolul 15 alineatul (2) | Articolul 16 alineatul (1) |
Articolul 15 alineatul (3) | Articolul 8 alineatul (2) |
Articolul 15 alineatul (4) | Articolul 17 alineatul (2) al patrulea paragraf |
Articolul 15 alineatul (5) | Articolul 8 alineatele (5)-(6) şi articolul 16 alineatul (2) |
Articolul 16 alineatul (1) litera (a) | Articolul 18 alineatul (1) litera (a) |
Articolul 16 alineatul (1) litera (b) | Articolul 18 alineatul (2) |
Articolul 16 alineatul (1) litera (c) | Articolul 18 alineatul (1) litera (b) |
Articolul 16 alineatul (1) litera (d) | Articolul 18 alineatul (1) litera (c) |
Articolul 16 alineatul (1) litera (e) | Articolul 18 alineatul (1) litera (d) |
Articolul 16 alineatul (2) | Articolul 19 alineatul (1) |
Articolul 16 alineatul (3) | Articolul 19 alineatul (2) primul paragraf |
- | Articolul 19 alineatul (2) al doilea paragraf |
Articolul 16 alineatul (4) | Articolul 19 alineatul (3) |
- | Articolul 19 alineatul (3) al doilea paragraf |
Articolul 17 | Articolul 21 |
Articolul 18 | Articolul 22 |
Articolul 19 alineatul (1) | Articolul 26 alineatul (1) |
Articolul 19 alineatul (2) | Articolele 26 alineatul (2) şi 27 alineatul (1) |
- | Articolul 27 alineatele (2)-(6) |
Articolul 19 alineatul (3) | Articolul 29 alineatul (1) |
Articolul 19 alineatul (4) | Articolul 29 alineatul (2) |
- | Articolul 29 alineatul (3) |
Articolul 19 alineatul (5) | Articolul 29 alineatul (4) |
Articolul 20 alineatul (1) partea introductivă | Articolul 23 alineatul (1) |
- | Articolul 23 alineatul (2) |
- | Articolul 23 alineatul (3) |
- | Articolul 23 alineatul (4) |
Articolul 20 alineatul (1) litera (a) | Articolul 23 alineatul (5) primul paragraf |
- | Articolul 24 |
Articolul 20 alineatul (1) litera (b) | Articolul 25 alineatul (1) |
Articolul 20 alineatul (1) litera (c) | Articolul 25 alineatul (2) |
Articolul 20 alineatul (1) litera (d) | Articolul 29 alineatul (1) primul paragraf |
Articolul 20 alineatul (1) litera (e) | Articolul 26 alineatele (1), (2), articolul 27 alineatul (1), articolul 29 alineatul (1) al doilea şi al treilea paragraf |
Articolul 20 alineatul (2) | Articolul 29 alineatul (2) |
Articolul 20 alineatul (3) | Articolul 23 alineatul (5) al doilea paragraf |
Articolul 20 alineatul (4) | Articolul 29 alineatul (4) |
- | Articolul 28 |
- | Articolul 30 |
- | Articolul 31 |
- | Articolul 32 |
- | Articolul 33 |
Articolul 21 alineatele (1)-(9) | Articolul 34 alineatul (1) de la primul la al treilea paragraf |
- | Articolul 34 alineatul (9) al patrulea paragraf |
Articolul 21 alineatele (10)-(12) | Articolul 34 alineatele (10)-(12) |
Articolul 22 alineatul (1) | Articolul 33 alineatul (1) |
- | Articolul 35 alineatul (2) |
- | Articolul 35 alineatul (3) |
Articolul 22 alineatul (2) | Articolul 35 alineatul (4) |
Articolul 23 | Articolul 36 |
- | Articolul 37 |
- | Articolul 40 |
Articolul 24 alineatul (1) | - |
Articolul 24 alineatul (2) | Articolul 41 |
Articolul 24 alineatul (3) | - |
Articolul 25 alineatul (1) | Articolul 42 |
Articolul 25 alineatul (2) | - |
Articolul 26 | Articolul 43 |
Articolul 27 alineatele (1) şi (2) | Articolul 44 alineatele (1) şi (2) |
Articolul 27 alineatul (3) | - |
- | Articolul 45 |
Articolul 28 | Articolul 46 |
- | Articolul 47 |
- | Articolul 48 |
Articolul 29 | Articolul 49 |
Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 | Prezentul regulament |
Articolul 11 alineatul (1) | - |
Articolul 13 alineatul (1) | Articolul 17 alineatul (2) primul paragraf |
Articolul 13 alineatul (2) | Articolul 17 alineatul (2) al doilea paragraf |
Articolul 13 alineatul (3) | Articolul 17 alineatul (2) al treilea paragraf |
Articolul 13 alineatul (4) | Articolul 17 alineatul (2) primul paragraf |
Articolul 14 | Articolul 37 |
Articolul 17 alineatul (1) | Articolele 9, 10, articolul 17 alineatul (2) primul paragraf |
Articolul 17 alineatul (2) | Articolul 34 alineatul (3) |
ANEXA III:DECLARAŢIA CONSILIULUI, A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A COMISIEI
Consiliul şi Parlamentul European invită Comisia să analizeze, fără a se aduce atingere dreptului său de iniţiativă, posibilitatea unei revizuiri a articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul Dublin reformat de îndată ce Curtea de Justiţie va pronunţa o hotărâre în cauza C-648/11 MA şi alţii/Secretary of State for the Home Department şi cel mai târziu până la termenul prevăzut la articolul 46 din Regulamentul Dublin. Atât Parlamentul European, cât şi Consiliul îşi vor exercita în acel moment competenţele legislative, ţinând seama de interesul superior al copilului.
În virtutea spiritului de compromis şi pentru a asigura adoptarea imediată a propunerii, Comisia acceptă să analizeze această solicitare, pe care o înţelege ca fiind limitată la prezentele circumstanţe specifice, fără a crea un precedent.
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 180L din data de 29 iunie 2013