Capitolul iii - CRITERIILE DE DETERMINARE A STATULUI MEMBRU RESPONSABIL - Regulamentul 604/26-iun-2013 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid

Acte UE

Jurnalul Oficial 180L

În vigoare
Versiune de la: 29 Iunie 2013
CAPITOLUL III:CRITERIILE DE DETERMINARE A STATULUI MEMBRU RESPONSABIL
Art. 7: Ierarhizarea criteriilor
(1)Criteriile pentru determinarea statului membru responsabil sunt aplicate în ordinea în care acestea sunt prezentate în acest capitol.
(2)Statul membru responsabil în conformitate cu criteriile stabilite în acest capitol este determinat pe baza situaţiei existente în momentul în care solicitantul a prezentat prima oară cererea sa de protecţie internaţională unui stat membru.
(3)În vederea aplicării criteriilor menţionate la articolele 8, 10 şi 16, statele membre iau în considerare orice probă disponibilă referitoare la prezenţa pe teritoriul unui stat membru a unor membri de familie, a unor rude sau a oricăror alte persoane aflate în relaţii de natură familială cu solicitantul, cu condiţia ca aceste probe să fie prezentate înainte de acceptarea de către alt stat membru a cererii de preluare sau de reprimire a persoanei în cauză în temeiul articolelor 22 şi, respectiv, 25 şi ca cererile anterioare de protecţie internaţională ale solicitantului să nu fi făcut obiectul unei prime decizii pe fond.
Art. 8: Minorii
(1)În cazul în care solicitantul este un minor neînsoţit, statul membru responsabil este acela unde un membru de familie sau un frate sau o soră a minorului neînsoţit se află în mod legal, cu condiţia ca acest lucru să fie în interesul superior al minorului. În cazul în care solicitantul este un minor căsătorit al cărui soţ/a cărui soţie nu este prezent(ă) în mod legal pe teritoriul statelor membre, statul membru responsabil este acela unde tatăl, mama sau un alt adult responsabil de minor fie în temeiul legii, fie in temeiul practicii din acel stat membru, sau sora sau fratele acestuia sunt prezenţi în mod legal.
(2)În cazul în care solicitantul este un minor neînsoţit care are o rudă prezentă în mod legal în alt stat membru şi dacă se stabileşte, pe baza unei examinări individuale, că ruda poate avea grijă de el, respectivul stat membru reuneşte minorul cu ruda sa şi este statul membru responsabil, cu condiţia ca acest lucru să fie în interesul superior al minorului.
(3)Când membrii de familie, fraţii, surorile sau rudele, astfel cum sunt menţionaţi la alineatele (1) şi (2), locuiesc în mai multe state membre, statul membru responsabil este stabilit în funcţie de ceea ce este în interesul superior al minorului neînsoţit.
(4)În absenţa unui membru de familie, a unui frate, unei surori sau a unei rude, astfel cum sunt menţionaţi la alineatele (1) şi (2), statul membru responsabil este acela în care minorul neînsoţit şi-a prezentat cererea de protecţie internaţională, cu condiţia ca acest lucru să fie în interesul superior al minorului.
(5)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 45, privind identificarea membrilor de familie, a fraţilor, surorilor sau a rudelor minorului neînsoţit; criteriile de stabilire a existenţei unor legături de familie dovedite; criteriile pentru evaluarea capacităţii unei rude de a avea grijă de un minor neînsoţit, inclusiv în cazul în care membri de familie, fraţi, surori sau rude ale minorului neînsoţit se află în mai multe state membre. În exercitarea competenţelor sale de adoptare a actelor delegate, Comisia nu depăşeşte sfera principiului interesului superior al copilului astfel cum este prevăzut la articolul 6 alineatul (3).
(6)Comisia, prin acte de punere în aplicare, stabileşte condiţii uniforme pentru consultarea şi schimbul de informaţii între statele membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 44 alineatul (2).
Art. 9: Membrii de familie care beneficiază de protecţie internaţională
În cazul în care solicitantul are un membru de familie, indiferent dacă familia s-a format anterior în ţara de origine, căruia i-a fost permis să îşi aibă reşedinţa în calitate de beneficiar de protecţie internaţională într-un stat membru, acel stat membru este responsabil de examinarea cererii de protecţie internaţională, cu condiţia ca persoanele în cauză să îşi fi exprimat în scris dorinţa în acest sens.
Art. 10: Membri de familie care solicită protecţie internaţională
În cazul în care solicitantul are un membru de familie într-un stat membru a cărui cerere de protecţie internaţională în respectivul stat membru nu a făcut încă obiectul unei prime decizii pe fond, statul membru în cauză este responsabil de examinarea cererii de protecţie internaţională, cu condiţia ca persoanele în cauză să-şi fi exprimat în scris dorinţa în acest sens.
Art. 11: Procedura familială
Atunci când mai mulţi membri de familie şi/sau fraţi sau surori minori necăsătoriţi prezintă cereri de protecţie internaţională în acelaşi stat membru simultan sau la date destul de apropiate pentru ca procedurile de determinare a statului membru responsabil să se desfăşoare împreună şi când aplicarea criteriilor menţionate de prezentul regulament ar duce la separarea lor, statul membru responsabil este determinat pe baza următoarelor dispoziţii:
(a)responsabilitatea pentru examinarea cererilor de protecţie internaţională ale tuturor membrilor de familie şi/sau ale fraţilor sau surorilor minori necăsătoriţi aparţine statului membru pe care criteriile îl indică ca fiind responsabil de a îi prelua pe cei mai mulţi dintre aceştia;
(b)în cazul în care litera (a) nu se aplică, responsabilitatea aparţine statului membru pe care criteriile îl indică ca fiind responsabil de examinarea cererii celui mai în vârstă dintre aceştia.
Art. 12: Eliberarea permiselor de şedere sau a vizelor
(1)În cazul în care solicitantul se află în posesia unui permis de şedere valabil, statul membru care a eliberat documentul este responsabil de examinarea cererii de protecţie internaţională.
(2)În cazul în care solicitantul deţine o viză valabilă, statul membru care a eliberat viza este responsabil de examinarea cererii de protecţie internaţională, cu excepţia cazului în care viza a fost eliberată în numele altui stat membru în temeiul unei înţelegeri de reprezentare, astfel cum este prevăzută la articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (1). În acest caz, statul membru reprezentat este responsabil de examinarea cererii de protecţie internaţională.
(1)JO L 243, 15.9.2009, p. 1.
(3)În cazul în care solicitantul este titularul unuia sau a mai multor permise de şedere sau vize valabile eliberate de diferite state membre, responsabilitatea examinării cererii de protecţie internaţională este asumată de statele membre în următoarea ordine:
a)statul membru care a eliberat permisul de şedere care conferă dreptul la cea mai lungă şedere sau, atunci când perioadele de valabilitate sunt identice, statul membru care a eliberat permisul de şedere cu data de expirare cea mai îndepărtată;
b)statul membru care a eliberat viza cu cea mai îndepărtată dată de expirare atunci când vizele sunt de acelaşi tip;
c)atunci când vizele sunt de tip diferit, statul membru care a eliberat viza cu cea mai lungă perioadă de valabilitate sau, atunci când perioadele de valabilitate sunt identice, statul membru care a eliberat viza cu data de expirare cea mai îndepărtată.
(4)Atunci când solicitantul este titularul numai al unuia sau al mai multor permise de şedere care au expirat cu mai puţin de doi ani înainte sau al uneia sau mai multor vize care au expirat cu mai puţin de şase luni înainte şi care i-au permis acestuia să intre pe teritoriul statului membru, alineatele (1), (2) şi (3) se aplică atât timp cât solicitantul nu a părăsit teritoriile statelor membre.
Atunci când solicitantul este titularul unuia sau a mai multor permise de şedere care au expirat de mai mult de doi ani sau al uneia sau mai multor vize care au expirat de mai mult de şase luni şi care i-au permis acestuia să intre pe teritoriul unui stat membru şi când acesta nu a părăsit teritoriile statelor membre, statul membru în care este depusă cererea de protecţie internaţională este responsabil.
(5)Faptul că permisul de şedere sau viza a fost eliberat pe baza unei identităţi false sau uzurpate sau prin prezentarea unor documente falsificate, contrafăcute sau care nu sunt valabile, nu împiedică atribuirea responsabilităţii statului membru care a eliberat permisul de şedere sau viza. Cu toate acestea, respectivul stat membru nu este responsabil dacă poate stabili că s-a comis o fraudă după ce permisul sau viza au fost eliberate.
Art. 13: Intrarea şi/sau şederea
(1)Atunci când se stabileşte, pe baza probelor sau a dovezilor circumstanţiale astfel cum sunt descrise în cele două liste menţionate la articolul 22 alineatul (3) din prezentul regulament, inclusiv datele la care face referire Regulamentul (UE) nr. 603/2013 că un solicitant a trecut ilegal frontiera într-un stat membru pe uscat, pe mare sau pe calea aerului venind dintr-o ţară terţă, statul membru în care s-a intrat astfel este responsabil de examinarea cererii de protecţie internaţională. Această responsabilitate încetează la douăsprezece luni de la data la care a avut loc trecerea ilegală a frontierei.
(2)Atunci când un stat membru nu poate sau nu mai poate fi responsabil în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, şi atunci când se stabileşte, pe baza probelor sau a dovezilor circumstanţiale astfel cum sunt descrise în cele două liste menţionate la articolul 22 alineatul (3), că solicitantul - care a intrat ilegal pe teritoriile statelor membre sau în împrejurări de intrare care nu pot fi stabilite - a locuit pentru o perioada continuă de cel puţin cinci luni înainte de a depune cererea de protecţie internaţională într-un stat membru, acel stat membru este responsabil de examinarea cererii de protecţie internaţională.
În cazul în care solicitantul a locuit pentru perioade de timp de cel puţin cinci luni în mai multe state membre, statul membru al ultimei şederi este responsabil de examinarea cererii de protecţie internaţională.
Art. 14: Intrare fără obligaţia de a deţine viză
(1)Atunci când un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid intră pe teritoriul unui stat membru în care este exonerat de obligaţia de a deţine viză, acel stat membru este responsabil de examinarea cererii sale de protecţie internaţională.
(2)Principiul menţionat la alineatul (1) nu se aplică în cazul în care resortisantul unei ţări terţe sau apatridul prezintă cererea sa de protecţie internaţională în alt stat membru, în care de asemenea este exonerat de obligaţia de a deţine viză. În acest caz, celălalt stat membru este responsabil de examinarea cererii de protecţie internaţională.
Art. 15: Cerere formulată într-o zonă de tranzit internaţional a unui aeroport
Atunci când cererea de protecţie internaţională este formulată într-o zonă de tranzit internaţional a unui aeroport al unui stat membru de către un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid, acel stat membru este responsabil de examinarea cererii.