Secţiunea iv - Garanţii procedurale - Regulamentul 604/26-iun-2013 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid
Acte UE
Jurnalul Oficial 180L
În vigoare Versiune de la: 29 Iunie 2013
SECŢIUNEA IV:Garanţii procedurale
Art. 26: Notificarea unei decizii de transfer
(1)Atunci când statul membru solicitat acceptă să preia sau să reprimească solicitantul sau altă persoană menţionată la articolul 18 alineatul (1) litera (c) sau (d) statul membru solicitant notifică persoanei în cauză decizia de a o transfera către statul membru responsabil şi, după caz, decizia de a nu examina cererea acesteia de protecţie internaţională. În cazul în care un consilier juridic sau un consilier de alt tip reprezintă persoana în cauză, statele membre pot opta ca decizia să fie notificată consilierului respectiv în locul persoanei în cauză şi, după caz, să comunice decizia persoanei în cauză.
(2)Decizia menţionată la alineatul (1) conţine informaţii privind căile de atac disponibile, inclusiv cu privire la dreptul de solicitare a unui efect suspensiv, acolo unde este cazul, cu privire la termenele aplicabile pentru introducerea acestor căi de atac şi pentru efectuarea transferului, şi conţine, dacă este necesar, informaţii privind locul şi data la care persoana în cauză ar trebui să se prezinte, în cazul în care respectiva persoană se deplasează către statul membru responsabil prin mijloace proprii.
Statele membre se asigură, de asemenea, că persoanei în cauză îi sunt comunicate informaţiile referitoare la persoane sau organisme care i-ar putea oferi asistenţă juridică, împreună cu decizia menţionată la alineatul (1), atunci când respectivele informaţii nu au fost deja comunicate.
(3)În cazul în care persoana în cauză nu este asistată sau reprezentată de un consilier juridic sau de un consilier de alt tip, statele membre o informează asupra principalelor elemente ale deciziei, care includ întotdeauna informaţii cu privire la căile de atac disponibile şi la termenele aplicabile căilor de atac, într-o limbă pe care persoana în cauză o înţelege sau pe care se presupune în mod rezonabil că o înţelege.
Art. 27: Căi de atac
(1)Solicitantul sau altă persoană menţionată la articolul 18 alineatul (1) litera (c) sau (d) are dreptul la o cale eficientă de atac, sub forma unui apel sau unei revizuiri, în fapt şi în drept, împotriva unei decizii de transfer în faţa unei instanţe naţionale.
(2)Statele membre prevăd un termen rezonabil în care persoana în cauză să îşi poată exercita dreptul de a recurge la o cale eficientă de atac în temeiul alineatului (1).
(3)În scopul exercitării unui apel sau a unei revizuiri a deciziei de transfer, statele membre prevăd următoarele în dreptul lor intern:
a)apelul sau revizuirea conferă persoanei în cauză dreptul de a rămâne pe teritoriul statului membru în cauză în aşteptarea pronunţării unei hotărâri privind apelul sau revizuirea; sau
b)transferul se suspendă automat, iar această suspendare expiră după o perioadă rezonabilă de timp în cursul căreia o instanţă naţională, în urma examinării atente şi riguroase a cererii, să fi decis cu privire la efectul suspensiv al apelului sau al revizuirii; sau
c)persoana în cauză are posibilitatea de a solicita, într-un termen rezonabil, unei instanţe naţionale suspendarea punerii în aplicare a deciziei de transfer până la pronunţarea unei hotărâri privind apelul sau revizuirea. Statele membre asigură existenţa unei căi de atac eficiente prin suspendarea transferului până la pronunţarea hotărârii privind prima cerere de suspendare. Orice decizie cu privire la suspendarea punerii în aplicare a deciziei de transfer este luată într-un termen rezonabil, permiţând totodată analiza atentă şi riguroasă a cererii de suspendare. O decizie de a nu suspenda punerea în aplicare a deciziei de transfer trebuie să conţină motivele pe care se întemeiază.
(4)Statele membre pot prevedea faptul că autorităţile competente pot decide din oficiu să suspende punerea în aplicare a deciziei de transfer până la pronunţarea unei hotărâri privind apelul sau revizuirea.
(5)Statele membre asigură persoanei în cauză accesul la asistenţă juridică şi, dacă este necesar, asistenţă lingvistică.
(6)Statele membre se asigură că asistenţa juridică este oferită la cerere, în mod gratuit, dacă persoana în cauză nu îşi permite cheltuielile aferente. Statele membre pot prevedea ca, în ceea ce priveşte onorariile şi alte costuri, tratamentul aplicat solicitanţilor să nu fie mai favorabil decât cel acordat în general propriilor resortisanţi în materie de asistenţă juridică.
Fără a restrânge în mod arbitrar dreptul la asistenţă juridică, statele membre pot prevedea ca asistenţa juridică gratuită să nu se acorde în cazurile în care apelul sau revizuirea sunt considerate de către autoritatea competentă sau de către o instanţă ca neavând şanse reale de succes.
În cazul în care decizia de a nu acorda asistenţă juridică şi reprezentare gratuite în temeiul prezentului alineat este luată de către o autoritate alta decât o instanţă, statele membre prevăd dreptul la o cale de atac eficientă în faţa unei instanţe împotriva respectivei decizii.
În vederea respectării cerinţelor din prezentul alineat, statele membre se asigură că asistenţa juridică şi reprezentarea nu sunt restricţionate în mod arbitrar şi că accesul solicitantului la justiţie nu este împiedicat.
Asistenţa juridică include cel puţin pregătirea documentelor procedurale necesare şi reprezentarea în instanţă şi poate fi limitată la consilieri juridici sau la alt tip de consilieri prevăzuţi în mod expres în dreptul naţional pentru a le asigura asistenţa şi reprezentarea.
Procedurile de acces la asistenţă juridică sunt stabilite în dreptul naţional.