Art. 26. - Art. 26: Notificarea unei decizii de transfer - Regulamentul 604/26-iun-2013 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid

Acte UE

Jurnalul Oficial 180L

În vigoare
Versiune de la: 29 Iunie 2013
Art. 26: Notificarea unei decizii de transfer
(1)Atunci când statul membru solicitat acceptă să preia sau să reprimească solicitantul sau altă persoană menţionată la articolul 18 alineatul (1) litera (c) sau (d) statul membru solicitant notifică persoanei în cauză decizia de a o transfera către statul membru responsabil şi, după caz, decizia de a nu examina cererea acesteia de protecţie internaţională. În cazul în care un consilier juridic sau un consilier de alt tip reprezintă persoana în cauză, statele membre pot opta ca decizia să fie notificată consilierului respectiv în locul persoanei în cauză şi, după caz, să comunice decizia persoanei în cauză.
(2)Decizia menţionată la alineatul (1) conţine informaţii privind căile de atac disponibile, inclusiv cu privire la dreptul de solicitare a unui efect suspensiv, acolo unde este cazul, cu privire la termenele aplicabile pentru introducerea acestor căi de atac şi pentru efectuarea transferului, şi conţine, dacă este necesar, informaţii privind locul şi data la care persoana în cauză ar trebui să se prezinte, în cazul în care respectiva persoană se deplasează către statul membru responsabil prin mijloace proprii.
Statele membre se asigură, de asemenea, că persoanei în cauză îi sunt comunicate informaţiile referitoare la persoane sau organisme care i-ar putea oferi asistenţă juridică, împreună cu decizia menţionată la alineatul (1), atunci când respectivele informaţii nu au fost deja comunicate.
(3)În cazul în care persoana în cauză nu este asistată sau reprezentată de un consilier juridic sau de un consilier de alt tip, statele membre o informează asupra principalelor elemente ale deciziei, care includ întotdeauna informaţii cu privire la căile de atac disponibile şi la termenele aplicabile căilor de atac, într-o limbă pe care persoana în cauză o înţelege sau pe care se presupune în mod rezonabil că o înţelege.