Art. 24. - Art. 24: Prezentarea unei cereri de reprimire în cazul în care nu a fost depusă nicio cerere nouă în statul membru solicitant - Regulamentul 604/26-iun-2013 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid
Acte UE
Jurnalul Oficial 180L
În vigoare Versiune de la: 29 Iunie 2013
Art. 24: Prezentarea unei cereri de reprimire în cazul în care nu a fost depusă nicio cerere nouă în statul membru solicitant
(1)În cazul în care un stat membru pe teritoriul căruia se află o persoană, astfel cum este menţionată la articolul 18 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), fără permis de şedere şi pentru care nu s-a depus nicio cerere nouă de protecţie internaţională, consideră că alt stat membru este responsabil în conformitate cu articolul 20 alineatul (5) şi cu articolul 18 alineatul (1) literele (b), (c) sau (d), poate cere acelui alt stat membru să reprimească persoana în cauză.
(2)Prin derogare de la articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală (1), în cazul în care un stat membru pe teritoriul căruia se află o persoană fără permis de şedere decide să caute în sistemul Eurodac, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 603/2013, cererea de reprimire a unei persoane, astfel cum este definită la articolul 18 alineatul (1) litera (b) sau (c) din prezentul regulament, sau a unei persoane, astfel cum este definită la articolul 18 alineatul (1) litera (d), a cărei cerere de protecţie internaţională nu a fost respinsă printr-o hotărâre definitivă, se depune cât mai rapid posibil şi, în orice caz, în termen de două luni de la primirea rezultatului pozitiv transmis de unitatea centrală Eurodac, în temeiul articolului 17 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 603/2013.
(1)JO L 348, 24.12.2008, p. 98.
În cazul în care cererea de reprimire se bazează pe alte dovezi decât cele provenite din sistemul Eurodac, acestea se trimit statului membru solicitat în termen de trei luni de la data la care statul solicitant ia cunoştinţă de faptul că alt stat membru poate fi responsabil pentru persoana în cauză.
(3)În cazul în care cererea de reprimire nu este făcută în termenele prevăzute la alineatul (2), statul membru pe al cărui teritoriu se află persoana în cauză fără permis de şedere acordă acestei persoane posibilitatea de a prezenta o nouă cerere.
(4)În cazul în care o persoană, astfel cum este definită la articolul 18 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament, a cărei cerere de protecţie internaţională a fost respinsă printr-o hotărâre definitivă într-un stat membru, se află pe teritoriul altui stat membru, fără permis de şedere, statul membru din urmă poate fie să solicite primului stat membru să reprimească persoana în cauză, fie să desfăşoare o procedură de returnare în conformitate cu Directiva 2008/115/CE.
În cazul în care statul membru din urmă a decis să ceară primului stat membru să reprimească persoana în cauză, normele prevăzute în Directiva 2008/115/CE nu se aplică.
(5)Cererea de reprimire a persoanei menţionate la articolul 18 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) se face utilizând un formular standard şi incluzând probe sau dovezi circumstanţiale, astfel cum sunt descrise în cele două liste menţionate la articolul 22 alineatul (3) şi/sau elemente relevante din declaraţiile persoanei, care să permită autorităţilor din statul membru solicitat să verifice dacă este responsabil pe baza criteriilor stabilite în prezentul regulament.
Comisia, prin acte de punere în aplicare, întocmeşte şi reexaminează periodic două liste în care se specifică probele relevante şi dovezile circumstanţiale relevante în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 22 alineatul (3) literele (a) şi (b) şi adoptă condiţii uniforme privind pregătirea şi depunerea cererilor de reprimire. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 44 alineatul (2).