Capitolul ii - PRINCIPII GENERALE ŞI GARANŢII - Regulamentul 604/26-iun-2013 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid

Acte UE

Jurnalul Oficial 180L

În vigoare
Versiune de la: 29 Iunie 2013
CAPITOLUL II:PRINCIPII GENERALE ŞI GARANŢII
Art. 3: Accesul la procedura de examinare a unei cereri de protecţie internaţională
(1)Statele membre examinează orice cerere de protecţie internaţională prezentată de un resortisant al unei ţări terţe sau de un apatrid pe teritoriul oricăruia dintre ele, inclusiv la frontieră sau în zonele de tranzit. Cererea este examinată de un singur stat membru şi anume acela pe care criteriile stabilite de capitolul III îl desemnează responsabil.
(2)Atunci când niciun stat membru responsabil nu poate fi desemnat pe baza criteriilor menţionate în prezentul regulament, primul stat membru în care a fost prezentată cererea de protecţie internaţională este responsabil de examinarea acesteia.
Atunci când este imposibilă transferarea solicitantului către statul membru desemnat iniţial drept responsabil, pentru că există temeiuri substanţiale de a crede că în acel stat membru există deficienţe sistemice ale procedurii de azil şi ale condiţiilor de primire a solicitanţilor care duc la un risc de tratament inuman sau degradant în sensul articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, statul membru care îndeplineşte procedura de determinare a statului membru responsabil continuă examinarea criteriilor stabilite la capitolul III, pentru a determina dacă alt stat membru poate fi desemnat drept responsabil.
Atunci când transferul nu poate fi efectuat în temeiul prezentului alineat, către unul dintre statele membre desemnate pe baza criteriilor stabilite la capitolul III şi nici către primul stat membru în care a fost prezentată cererea, statul membru care îndeplineşte procedura de determinare a statului membru responsabil devine statul membru responsabil.
(3)Orice stat membru îşi rezervă dreptul de a trimite un solicitant către o ţară terţă sigură, sub rezerva normelor şi garanţiilor prevăzute în Directiva 2013/32/UE.
Art. 4: Dreptul la informare
(1)De îndată ce o cerere de protecţie internaţională este prezentată, în sensul articolului 20 alineatul (2) într-un stat membru, autorităţile sale competente informează solicitantul în ceea ce priveşte aplicarea prezentului regulament şi, în special, referitor la:
a)obiectivele prezentului regulament şi consecinţele depunerii unei alte cereri într-un alt stat membru, precum şi consecinţele mutării dintr-un stat membru în altul pe durata procesului de determinare a statului membru responsabil în temeiul prezentului regulament şi pe durata examinării cererii de protecţie internaţională;
b)criteriile de determinare a statului membru responsabil,ierarhizarea acestora pe parcursul diferitelor etape ale procedurii şi durata lor, inclusiv faptul că o cerere de protecţie internaţională depusă într-un stat membru poate avea drept consecinţă ca acel stat membru să devină responsabil în temeiul prezentului regulament, chiar dacă această responsabilitate nu decurge din respectivele criterii;
c)interviul individual în temeiul articolului 5 şi posibilitatea de a transmite informaţii referitoare la prezenţa în statele membre a unor membri de familie, rude, sau a unor persoane aflate în relaţii de natură familială cu solicitantul, inclusiv mijloacele prin care solicitantul poate transmite informaţiile respective;
d)posibilitatea de a contesta o decizie de transfer şi, după caz, de a depune o cerere de suspendare a transferului;
e)faptul că autorităţile competente ale statelor membre pot face schimb de date referitoare la solicitant numai în scopul punerii în aplicare a obligaţiilor acestora care decurg din prezentul regulament;
f)dreptul de acces la datele care îl privesc şi dreptul de a solicita rectificarea datelor inexacte referitoare la persoana sa sau ştergerea acestora dacă au fost prelucrate în mod ilegal, precum şi procedurile de urmat pentru exercitarea acestor drepturi, inclusiv datele de contact ale autorităţilor menţionate la articolul 35 şi ale autorităţilor naţionale pentru protecţia datelor care tratează plângerile referitoare la protecţia datelor cu caracter personal.
(2)Informaţiile menţionate la alineatul (1) sunt furnizate în scris, într-o limbă pe care solicitantul o înţelege sau pe care se presupune, în mod rezonabil, că o înţelege. Statele membre folosesc broşura comună elaborată în acest scop în temeiul alineatului (3).
Dacă este cazul, pentru o înţelegere adecvată din partea solicitantului, informaţiile îi sunt comunicate, de asemenea, şi oral, de exemplu cu ocazia interviului individual astfel cum se menţionează la articolul 5.
(3)Comisia, prin acte de punere în aplicare, elaborează o broşură comună, precum şi o broşură specială destinată minorilor neînsoţiţi, care să conţină cel puţin informaţiile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol. Această broşură comună include, de asemenea, informaţii referitoare la aplicarea Regulamentului (UE) nr. 603/2013 şi în special la scopul în care datele solicitantului în cauză pot fi prelucrate în cadrul Eurodac. Broşura comună se elaborează astfel încât să permită statelor membre să o completeze cu informaţii suplimentare specifice statelor membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 44 alineatul (2) din prezentul regulament.
Art. 5: Interviul individual
(1)Pentru a facilita procesul de determinare a statului membru responsabil, statul membru care îndeplineşte procedura de determinare a statului membru responsabil organizează un interviu individual cu solicitantul. Interviul permite, de asemenea, înţelegerea corespunzătoare a informaţiilor oferite solicitantului în conformitate cu articolul 4.
(2)Se poate renunţa la interviul individual dacă:
a)solicitantul s-a sustras de la procedură; sau
b)după primirea informaţiilor menţionate la articolul 4, solicitantul a oferit deja, prin orice mijloace, informaţiile relevante pentru determinarea statului membru responsabil. Statul membru care a renunţat la interviu îi dă solicitantului posibilitatea de a prezenta toate informaţiile suplimentare care sunt relevante pentru determinarea statului membru responsabil înainte de luarea unei decizii de transferare a solicitantului către statul membru responsabil în temeiul articolului 26 alineatul (1).
(3)Interviul individual se desfăşoară în timp util şi, în orice caz, înainte de luarea oricărei decizii de transferare a solicitantului spre statul membru responsabil în temeiul articolului 26 alineatul (1).
(4)Interviul individual se desfăşoară într-o limbă pe care solicitantul o înţelege sau pe care se presupune, în mod rezonabil, că o înţelege şi în care acesta este capabil să comunice. Dacă este cazul, statele membre recurg la un interpret capabil să asigure o comunicare adecvată între solicitant şi persoana care realizează interviul individual.
(5)Interviul individual are loc în condiţii care asigură o confidenţialitate corespunzătoare. Interviul este efectuat de o persoană calificată în temeiul dreptului naţional.
(6)Statul membru care realizează interviul individual elaborează un rezumat scris al acestuia care conţine cel puţin principalele informaţii furnizate de către solicitant în cadrul interviului. Acest rezumat se poate prezenta fie sub formă de raport, fie ca formular standard. Statul membru se asigură că solicitantul şi/sau consilierul juridic sau alt tip de consilier care îl reprezintă pe solicitant au acces la rezumat în timp util.
Art. 6: Garanţii acordate minorilor
(1)Interesul superior al copilului reprezintă elementul fundamental pentru statele membre în ceea ce priveşte toate procedurile prevăzute de prezentul regulament.
(2)Statele membre se asigură că un reprezentant reprezintă şi/sau asistă un minor neînsoţit pe parcursul tuturor procedurilor prevăzute de prezentul regulament. Reprezentantul are calificările şi expertiza necesare asigurării faptului că interesul superior al copilului este luat în considerare pe parcursul procedurilor desfăşurate în temeiul prezentului regulament. Reprezentantul are acces la conţinutul documentelor relevante din dosarul solicitantului, inclusiv la broşura specială destinată minorilor neînsoţiţi.
Prezentul alineat nu aduce atingere dispoziţiilor relevante ale articolului 25 din Directiva 2013/32/UE.
(3)Pentru evaluarea interesului superior al copilului, statele membre cooperează strâns între ele şi ţin cont, în special, de următorii factori:
a)posibilităţile de reîntregire a familiei;
b)bunăstarea şi dezvoltarea socială a minorului, luând în considerare în mod particular istoricul minorului;
c)considerente privind siguranţa şi securitatea, în special când există riscul ca respectivul minor să fie o victimă a traficului de fiinţe umane;
d)opinia minorului, în conformitate cu vârsta şi maturitatea sa.
(4)În scopul aplicării articolului 8, statul membru în care minorul neînsoţit a depus cererea de protecţie internaţională întreprinde, cât mai curând posibil, acţiunile corespunzătoare pentru a identifica membrii de familie, fraţii, surorile sau rudele minorului neînsoţit aflaţi pe teritoriul statelor membre, protejând, în acelaşi timp, interesul superior al copilului.
În acest scop, statul membru respectiv poate solicita asistenţă din partea organizaţiilor internaţionale sau a altor organizaţii relevante şi poate facilita accesul minorului la serviciile de urmărire ale organizaţiilor respective.
Personalul autorităţilor competente menţionate la articolul 35 care tratează cererile referitoare la minorii neînsoţiţi trebuie să fi beneficiat şi să continue să beneficieze de formarea corespunzătoare cu privire la nevoile specifice minorilor.
(5)În vederea facilitării acţiunii adecvate de identificare a membrilor de familie, a fraţilor, a surorilor sau a rudelor minorului neînsoţit care se află pe teritoriul unui alt stat membru în temeiul alineatului (4) din prezentul articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare, inclusiv un formular standard pentru schimbul de informaţii relevante între statele membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 44 alineatul (2).