Regulamentul 1069/21-oct-2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală)

Acte UE

Jurnalul Oficial 300L

În vigoare

Versiune de la: 28 August 2023

Dată act: 21-oct-2009

Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene

(1)Subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman constituie o sursă potenţială de riscuri pentru sănătatea publică şi cea animală. Situaţiile de criză din trecut, legate de epidemiile de febră aftoasă, de răspândirea encefalopatiilor spongiforme transmisibile, precum encefalopatia spongiformă bovină (ESB), şi apariţia dioxinelor în produsele furajere, au arătat consecinţele utilizării improprii a anumitor subproduse de origine animală asupra sănătăţii publice şi animale, asupra siguranţei lanţului alimentar şi furajer şi asupra încrederii consumatorilor. În plus, astfel de crize pot avea şi un impact negativ mai larg, asupra societăţii în ansamblu, prin impactul lor asupra situaţiei socioeconomice a fermierilor şi a sectoarelor industriale interesate, şi asupra încrederii consumatorilor în siguranţa produselor de origine animală. Epizootiile ar putea avea şi consecinţe negative pentru mediu, nu numai din cauza problemei eliminării cadavrelor, dar şi din punctul de vedere al biodiversităţii.

(2)Subprodusele de origine animală apar mai ales cu ocazia sacrificării animalelor pentru consumul uman, în cursul producţiei de produse de origine animală, ca de exemplu produse lactate, şi în cursul eliminării animalelor moarte şi în cadrul măsurilor de control al bolilor. Indiferent de originea lor, ele constituie un risc potenţial pentru sănătatea publică şi animală şi pentru mediu. Acest risc trebuie să fie controlat în mod adecvat, fie prin direcţionarea acestor produse către mijloace de eliminare sigure sau prin utilizarea lor în scopuri diferite, cu condiţia aplicării unor măsuri stricte care să minimalizeze riscurile sanitare în cauză.

(3)Eliminarea tuturor subproduselor de origine animală nu constituie o opţiune realistă, dat fiind că ar duce la costuri care nu pot fi susţinute şi la riscuri pentru mediu. Dimpotrivă, este în interesul clar al tuturor cetăţenilor - cu condiţia minimalizării riscurilor sanitare - ca o gamă largă de subproduse de origine animală să fie folosite în siguranţă pentru diferite aplicaţii, într-un mod durabil. O gamă largă de subproduse de origine animală este într-adevăr utilizată în mod curent în sectoare de producţie importante, cum sunt industria farmaceutică, industria furajeră şi cea a pielăriei.

(6)Aceste norme generale trebuie să fie proporţionale cu riscul pentru sănătatea publică şi animală pe care-l reprezintă subprodusele de origine animală atunci când acestea sunt manipulate de către operatori, în cursul diferitelor etape ale procesului ce duce de la colectare la utilizarea sau eliminarea lor. Normele ar trebui să ţină seama, de asemenea, de riscurile pentru mediu apărute în timpul acestor operaţiuni. Cadrul comunitar trebuie să includă, după caz, norme sanitare legate de introducerea pe piaţă, inclusiv de schimburile comerciale intracomunitare şi importul de subproduse de origine animală.

(7)În Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 (¹), Parlamentul European şi Consiliul au stabilit norme comunitare în materie de sănătate privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman. Bazat pe un aviz ştiinţific şi ca măsură în temeiul Cărţii albe a Comisiei din 12 ianuarie 2000 privind siguranţa alimentară, respectivul regulament a introdus o serie de norme vizând să protejeze siguranţa lanţului alimentar şi furajer, care sunt complementare legislaţiei comunitare privind alimentele şi hrana animalelor. Respectivele norme au îmbunătăţit în mod semnificativ nivelul comunitar de protecţie împotriva riscurilor reprezentate de subprodusele de origine animală.

(8)Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 a introdus clasificarea subproduselor de origine animală în trei categorii, în funcţie de gradul de risc implicat. Acesta impune operatorilor să păstreze subprodusele de origine animală aparţinând unor categorii diferite în mod separat unele de altele, dacă doresc să utilizeze subproduse de origine animală care să nu prezinte riscuri importante pentru sănătatea publică sau animală, în special dacă astfel de produse sunt derivate din materiale destinate consumului uman. Respectivul regulament a introdus, de asemenea, principiul de a nu hrăni animalele de fermă cu materiale care prezintă un risc important şi acela conform căruia materialele ce provin de la animale nu trebuie să constituie hrană pentru animale aparţinând aceleiaşi specii cu cea din care produsele respective au fost obţinute. Conform respectivului regulament, numai materialele provenind de la animale care au fost supuse unei inspecţii veterinare pot intra în lanţul furajer. În plus, acesta stabileşte norme pentru standardele de prelucrare care să garanteze diminuarea riscurilor.

(9)Conform articolului 35 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, Comisia trebuie să prezinte Parlamentului European şi Consiliului un raport privind măsurile adoptate de către statele membre pentru a asigura conformitatea cu respectivul regulament. Raportul trebuie să fie însoţit, atunci când este cazul, de propuneri legislative. Raportul a fost prezentat pe data de 21 octombrie 2005 şi a subliniat necesitatea menţinerii principiilor Regulamentului (CE) nr. 1774/2002. Mai mult, acesta a pus în evidenţă domeniile în care se considerau necesare modificări ale respectivului regulament, în special clarificări cu privire la aplicabilitatea normelor la produsele finite, relaţia cu alte dispoziţii legale comunitare şi clasificarea anumitor materiale. Rezultatele unor serii de misiuni de informare, desfăşurate în statele membre în 2004 şi 2005 de către Oficiul Alimentar şi Veterinar al Comisiei (OAV), vin în sprijinul acestor concluzii. Potrivit OAV, sunt necesare îmbunătăţiri referitoare la trasabilitatea fluxului de subproduse de origine animală, precum şi la eficacitatea şi la armonizarea controalelor oficiale.

(10)Comitetul de coordonare ştiinţifică, înlocuit, în 2002, de Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA), a adoptat un număr de avize cu privire la subprodusele de origine animală. Respectivele avize atestă nevoia menţinerii principalelor principii ale Regulamentului (CE) nr. 1774/2002; în special cel potrivit căruia subprodusele de origine animală obţinute de la animale demonstrate a fi improprii consumului uman în urma unei inspecţii sanitare nu trebuie să pătrundă în lanţul furajer. Cu toate acestea, respectivele subproduse de origine animală pot fi recuperate şi utilizate pentru fabricarea unor produse tehnice sau industriale, în cadrul unor condiţii sanitare specifice.

(11)Concluziile Preşedinţiei Consiliului asupra raportului Comisiei din 21 octombrie 2005, care au fost adoptate în decembrie 2005, precum şi consultările ulterioare realizate de Comisie au evidenţiat faptul că normele stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 ar trebui să fie îmbunătăţite. Principalele obiective ale normelor privind subprodusele de origine animală, şi anume controlul riscurilor pentru sănătatea publică şi cea animală şi protecţia siguranţei lanţului alimentar şi furajer, ar trebui stabilite în mod clar. Prevederile prezentului regulament ar trebui să permită atingerea acestor obiective.

(12)Normele stabilite de prezentul regulament cu privire la subprodusele de origine animală ar trebui să se aplice produselor care nu pot fi utilizate pentru consumul uman, potrivit legislaţiei comunitare, în special atunci când nu sunt conforme legislaţiei referitoare la igiena alimentară sau când nu pot fi introduse pe piaţă ca produse alimentare deoarece nu prezintă siguranţă fie pentru că dăunează sănătăţii, fie pentru că sunt improprii consumului uman (subproduse de origine animală "prin lege"). Cu toate acestea, respectivele norme trebuie să se aplice, de asemenea, şi produselor de origine animală care respectă anumite norme cu privire la posibila lor utilizare pentru consumul uman sau care reprezintă materie primă pentru produse destinate consumului uman, chiar dacă acestea sunt în cele din urmă destinate unor altor scopuri (subproduse de origine animală "prin alegere").

(13)În plus, pentru a preveni riscurile reprezentate de animalele sălbatice, cadavrele sau părţi ale cadavrelor unor astfel de animale suspectate de a fi afectate de o maladie contagioasă ar trebui să facă obiectul unor norme stabilite prin prezentul regulament. Această includere nu ar trebui să implice o obligaţie de a colecta şi a elimina corpurile animalelor sălbatice moarte sau vânate în habitatul lor natural. Dacă se respectă bunele practici de vânătoare, intestinele şi alte părţi corporale ale vânatului pot fi eliminate în condiţii de siguranţă la faţa locului. Astfel de practici care vizează atenuarea riscurilor sunt bine stabilite în statele membre şi în unele cazuri se bazează pe tradiţii culturale sau pe dreptul intern care reglementează activitatea vânătorilor. Legislaţia comunitară, în special Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (²), stabileşte norme privind manipularea cărnii şi a subproduselor de origine animală provenite de la animale sălbatice vânate. De asemenea, aceste norme atribuie responsabilitatea pentru prevenirea riscurilor persoanelor calificate, cum ar fi vânătorii. Având în vedere riscurile potenţiale pentru lanţul alimentar, subprodusele de origine animală provenind din vânat sălbatic ucis ar trebui să facă obiectul prezentului regulament doar în măsura în care legislaţia referitoare la igiena alimentelor se aplică introducerii pe piaţă a respectivului vânat şi implică operaţii efectuate de unităţi care manipulează vânatul. De asemenea, subprodusele de origine animală folosite la prepararea trofeelor vânătoreşti ar trebui să facă obiectul prezentului regulament pentru a preveni riscurile pentru sănătatea animală care decurg din astfel de subproduse.

(14)Normele stabilite prin prezentul regulament ar trebui să se aplice subproduselor de origine animală derivate din animale acvatice, cu excepţia materialelor provenind de pe navele care operează conform legislaţiei comunitare referitoare la igiena alimentelor. Cu toate acestea, ar trebui adoptate măsuri proporţionale cu riscurile, referitoare la manipularea şi eliminarea materialelor care sunt generate la bordul navelor de pescuit în urma eviscerării peştilor şi care prezintă semne de boală. Aceste măsuri de punere în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate pe baza unei evaluări a riscurilor efectuate de instituţia ştiinţifică corespunzătoare avându-se în vedere probele disponibile referitoare la eficacitatea anumitor măsuri în combaterea răspândirii bolilor transmisibile la om, în special a anumitor paraziţi.

(17)În scopul coerenţei legislaţiei comunitare, în prezentul regulament ar trebui utilizate anumite definiţii formulate în Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (¹) şi în Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile (²). Ar trebui clarificată şi referinţa la Directiva 86/609/CEE a Consiliului din 24 noiembrie 1986 privind apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre referitoare la protecţia animalelor utilizate în scopuri experimentale şi în alte scopuri ştiinţifice (³).

(18)În scopul coerenţei legislaţiei comunitare, în prezentul regulament ar trebui utilizată definiţia unui animal acvatic astfel cum este stabilită în Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerinţele de sănătate animală pentru animale şi produse de acvacultură şi privind prevenirea şi controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (⁴). În acelaşi timp, animalele acvatice nevertebrate care nu intră în sfera respectivei definiţii şi care nu prezintă riscuri de transmitere a bolilor ar trebui să facă obiectul aceloraşi cerinţe ca şi animalele acvatice.

(20)Responsabilitatea primordială pentru a desfăşura operaţii în acord cu prezentul regulament ar trebui să revină operatorilor. În acelaşi timp, interesul public de a preveni riscurile pentru sănătatea publică şi cea animală impune instalarea unui sistem de colectare şi de eliminare care să asigure utilizarea în siguranţă sau eliminarea în siguranţă a subproduselor de origine animală care nu pot fi utilizate sau care nu sunt utilizate din motive economice. Capacitatea sistemului de colectare şi eliminare ar trebui să ţină seama de volumul efectiv de subproduse de origine animală care se acumulează în anumite state membre. Pe baza principiului precauţiei, acesta trebuie să reflecte, de asemenea, nevoia de capacităţi mărite de eliminare în cazul izbucnirii unor epizootii majore sau în cazul unor defecţiuni tehnice temporare ale instalaţiilor de eliminare existente. În condiţiile îndeplinirii cerinţelor prezentului regulament, ţările membre ar trebui să aibă permisiunea de a coopera între ele şi cu ţări terţe.

(21)Este importantă stabilirea punctului de început din ciclul de viaţă al subproduselor de origine animală începând cu care ar trebui aplicate cerinţele din prezentul regulament. Din momentul în care un produs devine un subprodus de origine animală nu ar trebui să reintre în lanţul alimentar. Sunt de aplicare circumstanţe speciale în cazul manipulării anumitor materii prime, cum ar fi pieile manipulate în cadrul unităţilor sau instalaţiilor integrate în acelaşi timp în lanţul alimentar şi în lanţul subproduselor de origine animală. În aceste cazuri, măsurile necesare ar trebui luate prin intermediul segregării, pentru a atenua riscurile potenţiale pentru lanţul alimentar care pot fi generate prin contaminare încrucişată. În cazul altor unităţi, ar trebui stabilite condiţii care se bazează pe riscuri, pentru a preveni contaminarea încrucişată în special prin separarea dintre lanţul subproduselor de origine animală şi lanţul alimentar.

(22)Din motive legate de securitatea juridică şi controlul adecvat al riscurilor potenţiale, ar trebui stabilit un punct final al lanţului de prelucrare în cazul produselor care nu mai prezintă relevanţă directă pentru siguranţa lanţului furajer. În cazul anumitor produse reglementate în temeiul altor acte legislative comunitare, un astfel de punct final ar trebui stabilit în etapa de fabricare. Produsele care au ajuns la acest punct final ar trebui exceptate de la controale în temeiul prezentului regulament. În special, produsele care au depăşit punctul final ar trebui să poată fi introduse pe piaţă fără restricţii în temeiul prezentului regulament şi să poată fi manipulate şi transportate de către operatorii care nu sunt autorizaţi sau înregistraţi în conformitate cu prezentul regulament.

(23)Cu toate acestea, ar trebui să fie posibilă modificarea acestui punct final, în special în cazul unor riscuri nou apărute. Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 prevede exceptarea de la cerinţele sale a anumitor produse, mai ales guano, anumite piei cărora li s-au aplicat anumite metode de tratament cum ar fi tăbăcirea, precum şi anumite trofee de vânătoare. Excepţii similare ar trebui prevăzute în măsurile de punere în aplicare care urmează a fi adoptate în temeiul prezentului regulament în cazul unor produse cum ar fi cele oleochimice şi produsele finale provenite din producerea biodieselului, în condiţii corespunzătoare.

(24)Pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii publice şi animale, statele membre ar trebui să adopte măsurile necesare pentru a preveni dispersarea subproduselor de origine animală din zonele sau unităţile supuse restricţiilor, în special în eventualitatea declanşării unei epidemii a unei boli enumerate în Directiva 92/119/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare generale de combatere a unor boli la animale, precum şi a măsurilor specifice împotriva bolii veziculoase a porcului (¹)

(25)Operaţiunile cu subproduse de origine animală care generează un risc considerabil pentru sănătatea publică şi animală ar trebui să se desfăşoare doar în cadrul unor unităţi sau instalaţii autorizate în prealabil pentru astfel de operaţiuni de către autoritatea competentă. Această condiţie trebuie aplicată în special unităţilor sau instalaţiilor de prelucrare şi altor unităţi sau instalaţii unde se manipulează sau se prelucrează subproduse de origine animală care au relevanţă directă pentru siguranţa lanţului alimentar. Cu condiţia prevenirii contaminării încrucişate, ar trebui să se permită manipularea mai multor categorii de subproduse de origine animală în cadrul aceleiaşi unităţi sau aceleiaşi instalaţii. În plus, ar trebui să se permită şi modificarea acestor condiţii în cazul când volumul materialului de eliminat şi de prelucrat ar creşte datorită izbucnirii unei epizootii majore, cu condiţia ca utilizarea temporară în astfel de condiţii modificate să nu ducă la propagarea riscurilor de îmbolnăvire.

(26)Cu toate acestea, astfel de autorizări nu ar trebui să fie necesare pentru unităţi sau instalaţii care prelucrează sau manipulează anumite materiale sigure, cum ar fi produsele prelucrate până la limita la care nu mai reprezintă un risc pentru sănătatea publică şi animală. Astfel de unităţi sau instalaţii ar trebui să fie înregistrate astfel încât să permită controlul oficial asupra fluxului de material şi să asigure trasabilitatea acestuia. Această cerinţă de înregistrare ar trebui să se aplice, de asemenea, operatorilor care transportă subproduse de origine animală sau produse derivate, în cazul în care aceştia nu fac obiectul niciunui control din momentul stabilirii punctului final al lanţului.

(27)Unităţile sau instalaţiile ar trebui să fie autorizate în urma comunicării unor informaţii către autoritatea competentă şi în urma unei vizite la faţa locului, care să demonstreze că vor fi îndeplinite cerinţele prezentului regulament privind infrastructura şi echipamentul unităţii sau instalaţiei, astfel încât să se poată limita în mod corespunzător orice riscuri pentru sănătatea publică şi animală care ar putea fi generate de procesele de prelucrare utilizate. Ar trebui să fie posibilă acordarea autorizaţiilor în mod condiţionat pentru a li se permite operatorilor să remedieze deficienţele înainte ca unitatea sau instalaţia să obţină autorizaţia definitivă.

(28)Unităţile sau instalaţiile a căror funcţionare a fost deja autorizată în conformitate cu legislaţia comunitară privind igiena alimentară nu vor avea obligaţia de fi autorizate sau înregistrate în temeiul prezentului regulament, dat fiind că autorizaţiile sau înregistrările acordate în temeiul legislaţiei comunitare ţin deja seama de obiectivele prezentului regulament. Cu toate acestea, unităţile sau instalaţiile care au fost autorizate sau înregistrate în temeiul legislaţiei privind igiena ar trebui să fie obligate să respecte cerinţele prezentului regulament şi să facă obiectul controalelor oficiale efectuate în scopul verificării respectării cerinţelor prezentului regulament.

(29)Pe baza evaluărilor de risc, subprodusele de origine animală şi produsele derivate ar trebui să fie clasificate în trei categorii care reflectă gradul de risc reprezentat de acestea pentru sănătatea publică şi animală. În timp ce subprodusele de origine animală şi produsele derivate care prezintă un risc important ar trebui să fie utilizate doar în afara lanţului furajer, utilizarea acestora care prezintă un risc mai redus ar trebui să fie permisă în condiţii de siguranţă.

(30)Progresele ştiinţei şi tehnologiei pot duce la dezvoltarea unor procedee care să elimine sau să minimalizeze riscurile pentru sănătatea publică şi animală. Pentru a lua în considerare aceste progrese, ar trebui să existe posibilitatea modificării listelor cu subproduse de origine animală stabilite prin prezentul regulament. Înaintea oricăror astfel de modificări şi în conformitate cu principiile generale ale legislaţiei comunitare destinate asigurării unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii publice şi animale, ar trebui efectuată o evaluare a riscului de către o instituţie ştiinţifică adecvată, cum ar fi EFSA, Agenţia Europeană pentru Medicamente sau Comitetul Ştiinţific pentru Bunuri de Consum, în funcţie de tipul de subproduse de origine animală pentru care trebuie evaluate riscurile. Totuşi, trebuie să fie clar că, în cazul în care se amestecă subproduse de origine animală de diferite categorii, amestecul trebuie manipulat conform normelor stabilite pentru proporţia de amestec aparţinând categoriei corespunzătoare celui mai mare risc.

(31)Datorită riscului important pentru sănătatea publică, subprodusele de origine animală care prezintă riscul de a transmite encefalopatia spongiformă contagioasă (ESC) nu ar trebui, în mod special, utilizate în hrana pentru animale. Această restricţie ar trebui să se aplice de asemenea animalelor sălbatice susceptibile de a transmite o maladie contagioasă. Restricţia privind hrănirea animalelor cu subproduse de origine animală prezentând un risc de ESC nu trebuie să aducă atingere prevederilor privind hrănirea animalelor stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 999/2001.

(32)Subprodusele de origine animală provenind de la animale utilizate în experimente, astfel cum sunt definite în Directiva 86/609/CEE, ar trebui, de asemenea, să fie excluse de la utilizarea în hrană pentru animale, din cauza riscurilor potenţiale generate de respectivele subproduse de origine animală. Cu toate acestea, statele membre pot permite utilizarea subproduselor de origine animală provenite de la animale care au fost utilizate în experimente pentru a testa noi aditivi furajeri, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (¹).

(33)Utilizarea anumitor substanţe şi produse este ilegală în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 de stabilire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri de produse medicinale veterinare în alimentele de origine animală (²) şi al Directivei 96/22/CE din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanţe cu efect hormonal sau tireostatic şi a substanţelor ß-agoniste în creşterea animalelor (³). În plus, Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de monitorizare a anumitor substanţe şi a reziduurilor acestora în animalele vii şi în produsele de origine animală (⁴) stabileşte norme suplimentare de monitorizare a anumitor substanţe şi a reziduurilor acestora în animalele vii şi în produsele de origine animală. Directiva 96/23/CE stabileşte, de asemenea, norme care se aplică acolo unde s-a constatat că prezenţa reziduurilor de substanţe autorizate sau de contaminanţi depăşeşte anumite limite autorizate. Pentru a asigura coerenţa legislaţiei comunitare, produsele de origine animală în care se detectează prezenţa de substanţe care încalcă dispoziţiile Regulamentului (CEE) nr. 2377/90 şi ale Directivelor 96/22/CE şi 96/23/CE trebuie clasificate în categoria de materiale 1 sau 2, după caz, având în vedere riscul reprezentat de acestea pentru lanţul alimentar şi furajer.

(34)Nu ar trebui să fie necesară eliminarea gunoiului de grajd şi a conţinutului tractului digestiv, dacă un tratament adecvat garantează că nu se transmit boli în timpul răspândirii acestora pe sol. Subprodusele de origine animală provenind de la animale care mor în fermă sau care sunt ucise pentru a eradica maladii nu ar trebui utilizate în lanţul furajer. Această restricţie ar trebui aplicată, de asemenea, subproduselor de origine animală importate, autorizate să pătrundă în Comunitate, atunci când acestea nu respectă legislaţia comunitară la inspecţia la punctul de frontieră al Comunităţii, precum şi produselor care, în cursul verificărilor efectuate în interiorul Comunităţii, nu respectă cerinţele în vigoare. Nerespectarea Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la etichetarea şi prezentarea produselor alimentare, precum şi la publicitatea acestora (⁵), precum şi nerespectarea Regulamentului (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piaţă şi utilizarea furajelor (⁶) nu ar trebui să aibă ca efect excluderea din lanţul furajer a produselor prezentate pentru inspecţie la frontieră.

(35)De la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002, clasificarea automată a anumitor subproduse de origine animală ca materiale de categoria 2 limitează drastic utilizarea acestora, chiar dacă nu este în mod necesar proporţională cu riscurile implicate. În mod corespunzător, respectivele subproduse animale ar trebui reclasificate în categoria 3 de materiale, astfel încât să se permită utilizarea lor pentru anumite întrebuinţări furajere. Pentru orice alte subproduse de origine animală care nu sunt cuprinse în una din cele trei categorii, clasificarea automată în categoria 2 ar trebui menţinută din considerente preventive, în special pentru a întări excluderea generală a unor astfel de materiale din lanţul furajer al animalelor de fermă, altele decât animalele pentru blană.

(36)Alte acte legislative intrate în vigoare după adoptarea Regulamentului (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare (⁷), şi anume Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (⁸), Regulamentul (CE) nr. 853/2004 şi Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerinţelor privind igiena furajelor (⁹), dispoziţii la care Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 este complementar, situează responsabilitatea primordială de a se conforma legislaţiei comunitare, destinată protecţiei sănătăţii publice şi animale, în sarcina operatorilor din industria alimentară şi furajeră. În acord cu respectiva legislaţie, operatorii care îşi desfăşoară activitatea în temeiul prezentului regulament ar trebui, de asemenea, să fie principalii responsabili de asigurarea conformităţii cu prezentul regulament. Obligaţia respectivă ar trebui să fie clarificată mai detaliat şi ar trebui specificate mijloacele de asigurare a trasabilităţii, cum ar fi colectarea şi direcţionarea în mod separat a subproduselor de origine animală. Sistemele în vigoare care asigură trasabilitatea produselor care circulă în mod exclusiv la nivel naţional prin alte mijloace ar trebui să funcţioneze în continuare dacă furnizează informaţii echivalente. Ar trebui să se depună toate eforturile pentru promovarea documentaţiei electronice şi a altor forme de documentaţie care nu implică registre pe suport de hârtie, atât timp cât acestea asigură trasabilitatea deplină.

(37)Pentru a asigura îndeplinirea cerinţelor prezentului regulament într-o unitate sau instalaţie, este necesar un sistem de controale proprii. În timpul controalelor oficiale, autorităţile competente ar trebui să ţină cont de performanţa controalelor proprii. În anumite unităţi sau instalaţii, controalele proprii ar trebui efectuate prin intermediul unui sistem bazat pe principiile metodei "analiza de risc şi punctelor critice de control" (HACCP). Principiile HACCP ar trebui să se bazeze pe experienţa dobândită în urma punerii lor în aplicare în temeiul legislaţiei comunitare referitoare la igiena alimentară şi furajeră. În această privinţă, ghidurile naţionale de bună practică ar putea reprezenta un instrument util pentru facilitarea punerii efective în practică a principiilor HACCP şi a altor aspecte ale prezentului regulament.

(38)Subprodusele de origine animală ar trebui folosite doar dacă riscurile afectării sănătăţii publice sau animale sunt minimizate în cursul prelucrării lor şi în cursul introducerii pe piaţă a produselor derivate fabricate pe bază de subproduse de origine animală. Dacă această opţiune nu este disponibilă, subprodusele de origine animală ar trebui eliminate în condiţii de siguranţă. Opţiunile disponibile pentru utilizarea subproduselor de origine animală de diferite categorii ar trebui clarificate astfel încât să fie coerente cu legislaţia comunitară. În general, opţiunile pentru o categorie de risc mai ridicat ar trebui să fie disponibile şi pentru categoriile de risc mai scăzut, cu excepţia cazului în care se aplică criterii speciale având în vedere riscurile aferente anumitor subproduse de origine animală.

(39)Eliminarea subproduselor de origine animală şi a produselor derivate ar trebui să se efectueze în conformitate cu legislaţia de mediu referitoare la depozitările în gropi de gunoi şi la incinerarea deşeurilor. Pentru a asigura coerenţa, incinerarea ar trebui efectuată în conformitate cu Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deşeurilor (¹) Coincinerarea deşeurilor - fie că e vorba de o operaţiune de recuperare sau de eliminare - face obiectul unor condiţii similare de autorizare şi prelucrare cu a celor privind incinerarea deşeurilor, în special în ceea priveşte valorile limită de emisie în aer, evacuarea apei reziduale şi a reziduurilor, precum şi cerinţele referitoare la control, monitorizare şi măsurare. Prin urmare, coincinerarea directă, fără prelucrare prealabilă, a tuturor celor trei categorii ar trebui permisă. În plus, ar trebui adoptate dispoziţii specifice pentru aprobarea instalaţiilor de incinerare cu o capacitate redusă şi ridicată.

(42)Învelişul crustaceelor din care ţesuturile moi sau carnea au fost înlăturate ar trebui excluse din domeniul de aplicare a prezentului regulament. Datorită existenţei în comunitate a unor practici diferite de înlăturare a acestor ţesuturi moi sau a cărnii, ar trebui să fie posibil a se utiliza învelişul din care nu s-au înlăturat toate ţesuturile moi sau toată carnea, cu condiţia ca această utilizare să nu genereze un risc pentru sănătatea publică şi animală. Ghiduri naţionale de bună practică ar putea asista la răspândirea cunoştinţelor referitoare la condiţiile corespunzătoare în care o asemenea utilizare ar fi posibilă.

(44)Noile tehnologii care sunt în curs de dezvoltare oferă modalităţi avantajoase de generare a energiei pe baza subproduselor de origine animală sau de eliminare în condiţii de siguranţă a unor asemenea produse. Eliminarea în condiţii de siguranţă poate avea loc printr-o combinaţie de metode de izolare în siguranţă a subproduselor de origine animală la faţa locului cu metode de eliminare instituite, precum şi printr-o combinaţie de parametri de prelucrare autorizaţi şi standarde noi care au fost evaluaţi favorabil. Pentru a ţine seama de progresul ştiinţific şi tehnologic în domeniu, astfel de tehnologii ar trebui autorizate în întreaga comunitate ca metode alternative de eliminare sau de utilizare a subproduselor de origine animală. Dacă un proces tehnologic a fost elaborat de o persoană, solicitarea autorizării, verificată în prealabil de autoritatea competentă, ar trebui examinată de EFSA înainte ca autorizarea să fie acordată, pentru a se asigura că se face o evaluare a potenţialului de reducere a riscului de către procesul respectiv şi că se respectă drepturile persoanelor, inclusiv dreptul la confidenţialitatea informaţiilor comerciale. Pentru a oferi consultanţă solicitanţilor, ar trebui adoptat un format standard pentru cerere. Întrucât documentul respectiv are doar scop orientativ, ar trebui adoptat în conformitate cu procedura de consultare, în colaborare cu EFSA.

(45)Este indicat ca cerinţele aplicabile introducerii pe piaţă a subproduselor de origine animală şi a produselor derivate care se intenţionează a fi utilizate în scop de hrănire, a fertilizatorilor organici şi a amelioratorilor solului să fie clarificate, astfel încât să se asigure protecţia lanţului alimentar şi furajer. În scopul hrănirii animalelor de fermă altele decât animalele pentru blană ar trebui utilizat doar material din categoria 3. Fertilizatorii produşi pe baza subproduselor de origine animală pot afecta siguranţa lanţului alimentar şi furajer. Atunci când au fost fabricaţi din făină de carne şi oase derivată din material de categoria 2 sau din proteine animale prelucrate, ar trebui adăugată o componentă, cum ar fi o substanţă neorganică sau nedigestibilă, pentru a preveni utilizarea directă în scop de hrănire. O astfel de adăugare nu ar trebui impusă dacă compoziţia sau ambalajul produselor, în special al produselor destinate utilizării de către consumatorul final, împiedică utilizarea greşită a produsului ca hrană. Atunci când sunt determinate componentele, ar trebui să se ţină seama de circumstanţele diferite în ceea ce priveşte clima şi solul, precum şi de obiectivul utilizării anumitor îngrăşăminte.

(46)Regulamentul (CE) nr. 1523/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2007 de interzicere a introducerii pe piaţă şi a importului în Comunitate sau a exportului din Comunitate de blănuri de pisică şi de câine şi de produse care conţin asemenea blănuri (¹) prevede o interdicţie generală a introducerii pe piaţă, a importului şi a exportului de blănuri de pisică şi câine, precum şi a produselor care conţin astfel de blănuri. Totuşi, interdicţia respectivă nu ar trebui să afecteze obligaţia care decurge din prezentul regulament de a elimina subprodusele de origine animală provenite de la pisici sau câini, incluzând blana.

(47)Promovarea ştiinţei şi cercetării şi activităţile artistice pot presupune utilizarea subproduselor de origine animală sau produselor derivate de toate categoriile, uneori în cantităţi sub nivelul schimburilor comerciale. Pentru a facilita importarea şi utilizarea unor asemenea subproduse de origine animală sau produse derivate, ar trebui ca autoritatea competentă să poată să stabilească condiţiile referitoare la astfel de operaţiuni pentru fiecare caz în parte. Acolo unde acţiunea la nivel comunitar este necesară ar trebui stabilite condiţii armonizate.

(49)Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 permite utilizarea materialului din categoria 1 ca hrană pentru speciile ameninţate cu dispariţia sau protejate reprezentate de păsările necrofage şi alte specii care trăiesc în habitatul lor natural, în scopul promovării biodiversităţii. Pentru a se oferi posibilitatea conservării speciilor respective, practica de hrănire respectivă ar trebui în continuare permisă în condiţiile prezentului regulament, în conformitate cu condiţiile stabilite referitoare la prevenirea răspândirii bolilor. În acelaşi timp, ar trebui stabilite condiţii de sănătate în cadrul măsurilor de punere în aplicare, care să permită utilizarea unor astfel de materiale de categoria 1 în scopul hrănirii în cadrul sistemelor de păşunat extensiv şi ca hrană pentru alte specii carnivore, cum ar fi urşii şi lupii. Este important ca aceste condiţii de sănătate să ţină seama de obiceiurile naturale de consum ale speciilor în cauză, precum şi de obiectivele comunitare de promovare a biodiversităţii, astfel cum sunt menţionate în Comunicarea Comisiei din 22 mai 2006 intitulată "Stoparea pierderii biodiversităţii până în 2010 şi ulterior".

(50)Îngroparea şi arderea subproduselor de origine animală, în special în cazul animalelor moarte, pot fi justificate în situaţii specifice, în special în zone îndepărtate sau în situaţiile în care se impune controlul răspândirii bolilor şi în care este necesară eliminarea de urgenţă a animalelor ucise ca măsură de prevenire a apariţiei unui focar de epidemie al unei boli transmisibile grave. În special, eliminarea la faţa locului ar trebui permisă în circumstanţe speciale, întrucât capacitatea disponibilă de ecarisare sau de incinerare dintr-o regiune sau dintr-un stat membru ar putea, altfel, reprezenta un factor limitant pentru controlul răspândirii unei boli.

(51)Derogarea referitoare la îngroparea şi arderea subproduselor de origine animală ar trebui extinsă la zonele unde accesul este practic imposibil sau prezintă un risc pentru sănătatea şi siguranţa personalului de colectare. Experienţa câştigată prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 şi în urma catastrofelor naturale, cum ar fi incendiile forestiere şi inundaţiile din anumite state membre, a arătat că, în astfel de circumstanţe excepţionale, eliminarea prin îngropare sau ardere la faţa locului poate fi justificată, pentru a asigura eliminarea fără probleme a animalelor şi evitarea propagării riscului de boală. Întinderea globală a zonelor îndepărtate din statele membre ar trebui să fie limitată, pe baza experienţei acumulate prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 999/2001, astfel încât să se asigure că obligaţiile generale de a avea la faţa locului un sistem de eliminare adecvat, care să fie corespunzător normelor stabilite prin prezentul regulament, sunt respectate.

(52)Anumitor unităţi sau instalaţii care manipulează doar cantităţi mici de subproduse de origine animală care nu reprezintă un risc pentru sănătatea publică sau animală ar trebui să li se permită să elimine astfel de subproduse prin alte mijloace de eliminare decât cele prevăzute de prezentul regulament, sub supraveghere oficială. Cu toate acestea, criteriile pentru astfel de circumstanţe excepţionale ar trebui stabilite la nivel comunitar, astfel încât să se asigure aplicarea lor uniformă, pe baza situaţiei reale a anumitor sectoare şi pe baza existenţei altor sisteme de eliminare în anumite state membre.

(53)Pentru a asigura securitatea juridică, posibilele acţiuni pe care autoritatea competentă le poate întreprinde atunci când efectuează controalele oficiale ar trebui specificate, în special în cazul suspendării sau interzicerii permanente a operaţiunilor sau al impunerii unor condiţii pentru asigurarea aplicării corespunzătoare a prezentului regulament. Aceste controale oficiale ar trebui efectuate în cadrul planurilor de control multianuale în temeiul Regulamentului (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor (¹).

(55)Sterilizarea prin presiune şi condiţiile de transport auxiliare pot fi impuse astfel încât să se asigure controlul unor riscuri posibile. Pentru a asigura stabilirea provenienţei materialului şi cooperarea dintre autorităţile competente din statele membre care controlează expedierea de subproduse de origine animală sau produse derivate, ar trebui utilizat sistemul TRACES, introdus prin Decizia 2004/292/CE a Comisiei (²), în scopul de a oferi informaţii referitoare la expedierea materialelor de categoria 1 şi categoria 2 şi a făinii de carne şi oase sau a grăsimii animale derivate din materiale de categoria 1 şi 2, precum şi a proteinelor de origine animală obţinute din material de categoria 3. Ar trebui stabilite condiţii speciale pentru materialele trimise în mod obişnuit în cantităţi mici, pentru utilizări în scopul cercetării, în scop educativ, artistic sau pentru diagnosticare, pentru a facilita circulaţia acestor materiale în cadrul Comunităţii. În condiţii speciale, ar trebui permise acorduri bilaterale care să faciliteze controlul materialelor care circulă între statele membre care au frontieră comună.

(56)Pentru a facilita transportul loturilor prin ţări terţe care se învecinează cu mai mult de un stat membru ar trebui introdus un regim special de expediere a loturilor dinspre teritoriul unui stat membru către un altul prin teritoriul unei ţări terţe, în scopul asigurării că mai ales loturile care reintră pe teritoriul comunităţii fac obiectul verificărilor veterinare în conformitate cu Directiva 89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind controlul veterinar în cadrul schimburilor intracomunitare în vederea realizării pieţei interne (³).

(57)În interesul coerenţei legislaţiei comunitare, este necesar a se clarifica relaţia dintre normele stabilite prin prezentul regulament şi legislaţia comunitară referitoare la deşeuri. Coerenţa ar trebui asigurată în special în cazul interdicţiei de a exporta deşeuri, prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deşeuri (⁴). Pentru a preveni efecte potenţial dăunătoare asupra mediului, exportul de subproduse de origine animală şi de produse derivate destinate eliminării prin incinerare şi prin îngropare ar trebui interzis. De asemenea, ar trebui împiedicat exportul de subproduse de origine animală şi produse derivate atunci când scopul este acela de a le folosi în instalaţii de fabricare a biogazului sau a compostului, în ţări terţe care nu sunt membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, pentru a preveni potenţiale consecinţe nedorite asupra mediului şi riscurile de afectare a sănătăţii publice şi animale. Atunci când aplică prevederile de exceptare de la interdicţia de export, Comisia este obligată să respecte întocmai, în deciziile pe care le ia, Convenţia de la Basel privind controlul transportului transfrontalier al deşeurilor periculoase şi eliminarea lor, astfel cum a fost încheiată în numele Comunităţii prin Decizia 93/98/CEE a Consiliului (⁵), precum şi amendamentele la această convenţie stabilite în Decizia III/1 a Conferinţei părţilor, astfel cum a fost aprobată în numele Comunităţii prin Decizia 97/640/CE a Consiliului (⁶), şi puse în aplicare conform Regulamentului (CE) nr. 1013/2006.

(58)În plus, ar trebui asigurat ca subprodusele de origine animală amestecate sau contaminate cu deşeuri periculoase, enumerate în Decizia 2000/532/CE a Comisiei din 3 mai 2000 de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deşeuri în temeiul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deşeurile şi a Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deşeuri periculoase în temeiul articolului 1 alineatul(4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deşeurile periculoase (⁷), sunt importate, exportate sau expediate între state membre numai în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1013/2006. De asemenea, este necesară stabilirea de norme referitoare la expedierea de astfel de material în interiorul unui stat membru.

(60)Importul de subproduse de origine animală şi produse derivate în comunitate şi tranzitul acestora ar trebui să se desfăşoare în conformitate cu norme care să fie cel puţin la fel de stricte ca şi cele aplicabile în Comunitate. Ca alternativă, normele aplicabile subproduselor de origine animală şi produselor derivate în ţări terţe pot fi recunoscute a fi echivalente cu normele stabilite în legislaţia comunitară. Datorită potenţialelor riscuri care pot apărea, în cazul produselor destinate utilizării în afara lanţului furajer ar trebui aplicat un set de norme simplificat.

(61)Legislaţia comunitară referitoare la fabricarea produselor derivate care se intenţionează a fi folosite ca produse cosmetice, produse medicinale sau dispozitive medicale conţine un cadru cuprinzător cu privire la introducerea pe piaţă a unor asemenea produse: Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice (¹), Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (²), Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare (³), Directiva 90/385/CEE Consiliului din 20 iunie 1990 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la dispozitivele medicale active implantabile (⁴), Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale (⁵) şi Directiva 98/79/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 octombrie 1998 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro (⁶) ("directivele specifice"). Cu toate acestea, directivele specifice referitoare la produse cosmetice şi la dispozitive medicale nu se referă la riscurile de afectare a sănătăţii animalelor. În asemenea cazuri, prezentul regulament ar trebui aplicat acestor riscuri, iar recurgerea la măsuri de salvgardare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 ar trebui să fie posibilă.

(62)De asemenea, subprodusele de origine animală sau produsele derivate care sunt livrate ca materie primă sau ca ingredient pentru fabricarea unor astfel de produse derivate ar trebui să facă obiectul cerinţelor directivelor specifice, cu atât mai mult cu cât acestea stabilesc norme destinate controlului riscului de afectare a sănătăţii publice şi animale. Respectivele directive specifice reglementează deja materiile prime de origine animală care ar putea fi folosite la fabricarea produselor derivate respective şi impun anumite condiţii pentru a asigura protecţie sănătăţii publice şi animale. În mod particular, Directiva 76/768/CEE exclude materialele de categoria 1 şi de categoria 2 ca parte componentă a unui produs cosmetic şi obligă fabricanţii să aplice practici de bună fabricare. Directiva 2003/32/CE a Comisiei (⁷) introduce specificaţii detaliate referitoare la dispozitivele medicale fabricate prin utilizarea de ţesuturi de origine animală.

(64)Anumite produse derivate nu intră în lanţul furajer sau nu se aplică pe pământul pe care pasc animalele de fermă sau de pe care se recoltează plante sau furaje. Astfel de produse derivate includ produse de uz tehnic, cum ar fi pieile uscate destinate fabricării produselor din piele, lâna prelucrată pentru industria textilă, produse din oase pentru adezivi şi material prelucrat destinat hranei animalelor de companie. Ar trebui ca operatorilor să le fie permis să introducă pe piaţă astfel de produse în cazul în care acestea fie derivă dintr-un material brut care nu necesită niciun fel de tratament, fie tratamentul aplicat sau destinaţia finală a materialului tratat asigură un control adecvat al riscului.

(66)Având în vedere faptul că obiectivul prezentului regulament, şi anume stabilirea de norme de sănătate publică şi animală pentru subprodusele de origine animală şi produsele derivate pentru a preveni şi a minimiza riscurile pentru sănătatea publică şi animală generate de aceste produse şi în special pentru a proteja siguranţa lanţului alimentar şi furajer, nu pot fi îndeplinite în mod suficient de statele membre şi că acestea pot fi mai bine îndeplinite la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum se prevede la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, prevăzut la articolul menţionat, prezentul regulament nu se extinde dincolo de ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

(67)Pentru a ridica nivelul de securitate juridică şi având în vedere obiectivul general al Comisiei de a simplifica legislaţia comunitară, prin prezentul regulament ar trebui stabilit un cadru de norme coerent, ţinând cont de normele stabilite de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, precum şi de experienţa câştigată şi de progresul realizat de la data intrării în vigoare a respectivului regulament. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 ar trebui abrogat şi înlocuit cu prezentul regulament.

(69)Pentru a îmbunătăţi coerenţa şi claritatea legislaţiei comunitare, normele tehnice referitoare la operaţiunile implicând subproduse de origine animală, care sunt în prezent stabilite prin anexa la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, precum şi prin măsurile de punere în aplicare adoptate de Comisie pe baza respectivului regulament (¹) ar trebui stabilite prin două acte de punere în aplicare separate. Consultarea şi informarea consumatorilor şi a cercurilor socioprofesionale implicate în chestiuni legate de prezentul regulament ar trebui efectuată în conformitate cu Decizia 2004/613/CE a Comisiei din 6 august 2004 privind crearea grupului consultativ pentru lanţul alimentar, sănătatea animală şi sănătatea plantelor (²).

(¹)Regulamentul (CE) nr. 811/2003 privind interzicerea reutilizării peştelui în interiorul speciei, îngroparea şi incinerarea subproduselor animaliere (JO L 117, 13.5.2003, p. 14); Decizia 2003/322/CE privind hrănirea anumitor păsări necrofage cu anumite materii din categoria 1 (JO L 117, 13.5.2003, p. 32); Decizia 2003/324/CE privind derogarea de la interzicerea reutilizării în interiorul speciei în ceea ce priveşte animalele pentru blană (JO L 117, 13.5.2003, p. 37); Regulamentul (CE) nr. 92/2005 privind modul de eliminare sau utilizare a subproduselor de origine animală (JO L 19, 21.1.2005, p. 27); Regulamentul (CE) nr. 181/2006 privind îngrăşămintele organice şi amelioratorii de soluri, alţii decât gunoiul de grajd (JO L 29, 2.2.2006, p. 31); Regulamentul (CE) nr. 1192/2006 privind listele cu unităţile aprobate din statele membre (JO L 215, 5.8.2006, p. 10); Regulamentul (CE) nr. 2007/2006 privind importul şi tranzitul anumitor produse intermediare derivate din materiale de categoria 3 (JO L 379, 28.12.2006, p. 98).

(70)În mod special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte norme de modificare a punctului final al lanţului de prelucrare a anumitor produse derivate şi de stabilire a unui astfel de punct final pentru alte produse derivate, norme referitoare la bolile contagioase grave, în prezenţa cărora ar trebui să nu se permită expedierea subproduselor de origine animală şi a produselor derivate şi/sau condiţiile care permit astfel de expedieri, măsuri de modificare a clasificării subproduselor de origine animală şi a produselor derivate, măsuri referitoare la restricţiile privind folosirea şi eliminarea subproduselor de origine animală şi a produselor derivate, măsuri de stabilire a condiţiilor de aplicare a anumitor derogări referitoare la utilizarea, colectarea şi eliminarea subproduselor de origine animală şi a produselor derivate, precum şi măsuri de autorizare sau respingere a unei anumite metode alternative de utilizare şi eliminare a subproduselor de origine animală şi a produselor derivate.

(71)În plus, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte norme mai specifice referitoare la colectarea şi transportul subproduselor de origine animală şi produselor derivate, la infrastructură, la cerinţele privind echipamentul şi igiena pentru instalaţiile şi unităţile care manipulează subproduse de origine animală şi produse derivate, la condiţiile şi cerinţele de ordin tehnic privind manipularea subproduselor de origine animală şi a produselor derivate, inclusiv probele care trebuie prezentate în scopul validării tratamentului respectiv, la condiţiile de introducere pe piaţă a subproduselor de origine animală şi a produselor derivate, la cerinţele privind aprovizionarea, tratarea şi utilizările finale în condiţii de siguranţă, la condiţiile de import, tranzit şi export pentru subprodusele de origine animală şi produsele derivate, la măsurile detaliate de punere în aplicare a controalelor oficiale, inclusiv norme privind metodele de referinţă pentru analizele microbiologice, precum şi condiţiile pentru controlul expedierii anumitor subproduse de origine animală şi produse derivate între statele membre. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia cu noi elemente neesenţiale, ele trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5^a din Decizia 1999/468/CE.

(72)Din motive de eficienţă, termenele care se aplică în mod normal în cadrul procedurii de reglementare cu control ar trebui scurtate în vederea adoptării măsurilor care specifică condiţiile de expediere a subproduselor de origine animală din exploataţii, instalaţii sau zone cu acces restricţionat. Din motive de urgenţă, este necesară aplicarea procedurii de urgenţă prevăzute la articolul 5^a alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE pentru adoptarea unor măsuri de modificare a punctului final al lanţului de prelucrare în cazul anumitor produse,

TITLUL I:DISPOZIŢII GENERALE

CAPITOLUL 1:Dispoziţii comune

Secţiunea 1:Obiectul, domeniul de aplicare şi definiţii

Art. 2: Domeniul de aplicare

(1)Prezentul regulament se aplică la:

(2)Prezentul regulament nu se aplică la următoarele subproduse de origine animală:

Art. 3: Definiţii

10.«autorităţi competente» înseamnă autorităţile competente astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European şi al Consiliului (*);

(*)Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale şi alte activităţi oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislaţiei privind alimentele şi furajele, a normelor privind sănătatea şi bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor şi produsele de protecţie a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 şi (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 şi (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului şi a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE şi 2008/120/CE ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 şi (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE şi 97/78/CE ale Consiliului şi a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L 95, 7.4.2017, p. 1).

Secţiunea 2:Obligaţii

Art. 4: Punctul de început în lanţul de prelucrare şi obligaţii

Art. 5: Punctul final al lanţului de prelucrare

(1)Se consideră că produsele derivate menţionate la articolul 33, care au ajuns în etapa de prelucrare, reglementate de legislaţia comunitară menţionată la articolul respectiv, au ajuns în punctul final al lanţului de prelucrare, moment din care nu mai fac obiectul prezentului regulament.

(2)În cazul produselor derivate menţionate la articolele 32, 35 şi 36 care nu mai prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea oamenilor sau a animalelor, se poate stabili un punct final al lanţului de prelucrare dincolo de care produsele respective nu mai fac obiectul cerinţelor prevăzute de prezentul regulament.

(4)În termen de şase luni de la 15 iulie 2019, Comisia iniţiază o primă evaluare a produselor derivate menţionate la articolul 32 care sunt deja utilizate pe scară largă în Uniune ca îngrăşăminte organice şi amelioratori de sol. Această evaluare vizează cel puţin următoarele produse: făina de carne, făina de oase, făina de carne şi oase, sângele animal, proteinele hidrolizate ale materiilor din categoria 3, gunoiul de grajd prelucrat, compostul, reziduurile de digestie a biogazului, făina de pene, glicerina şi alte produse ale materiilor din categoria 2 sau 3 derivate din producţia de biodiesel şi de combustibili din surse regenerabile, precum şi hrana pentru animale (de companie) şi produsele de ros pentru câini care au fost refuzate din motive comerciale sau defecţiuni tehnice şi produsele derivate din sânge animal, piei, copite şi coarne, guano de la lilieci şi păsări, lână şi păr, pene şi puf şi păr de porc. În cazul în care din evaluare rezultă că respectivele produse derivate nu mai prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea oamenilor sau a animalelor, Comisia stabileşte un punct final în lanţul de prelucrare în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol fără întârzieri nejustificate şi în orice caz nu mai târziu de şase luni de la încheierea evaluării.

Secţiunea 3:Restricţii referitoare la sănătatea animală

Art. 6: Restricţii generale referitoare la sănătatea animală

(1)Subprodusele de origine animală şi produsele derivate provenite de la specii sensibile nu se expediază din exploataţii, unităţi, instalaţii sau zone care fac obiectul unor restricţii:

Secţiunea 4:Clasificare

Art. 7: Clasificarea subproduselor de origine animală şi a produselor derivate

Art. 8: Materialul de categoria 1

(a)cadavre întregi şi toate părţile corpului, inclusiv piei, aparţinând următoarelor animale:

(iv)animale folosite în una sau mai multe proceduri definite la articolul 3 din Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 septembrie 2010 privind protecţia animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice (^*), în cazul în care autoritatea competentă decide că animalele respective sau orice parte a corpului acestora prezintă un risc posibil de a provoca probleme grave de sănătate oamenilor sau altor animale ca rezultat al procedurii sau procedurilor respective, fără a se aduce atingere articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003;

Art. 9: Materialul de categoria 2

(e)produse de origine animală, altele decât materialul de categoria 1, care sunt:

Art. 10: Materialul de categoria 3

(b)carcase şi părţile următoare care provin de la animale care au fost sacrificate într-un abator şi au fost considerate adecvate pentru a fi sacrificate în vederea consumului uman în urma unei inspecţii antemortem sau cadavre şi părţile următoare care provin de la vânat ucis în vederea consumului uman în conformitate cu legislaţia comunitară:

(d)sânge de la animale care nu au prezentat niciun semn al unei boli transmisibile oamenilor sau animalelor prin intermediul sângelui obţinut de la următoarele animale care au fost sacrificate într-un abator după ce au fost considerate adecvate pentru a fi sacrificate în vederea consumului uman în urma unei inspecţii antemortem în conformitate cu legislaţia comunitară:

CAPITOLUL II:Eliminarea şi utilizarea subproduselor de origine animală şi a produselor derivate

Secţiunea 1:Restricţii de utilizare

Art. 11: Restricţii de utilizare

(1)Se interzice folosirea subproduselor de origine animală şi a produselor derivate în următoarele scopuri:

(2)Pot fi stabilite măsuri privind:

Secţiunea 2:Eliminarea şi utilizarea

Art. 12: Eliminarea şi utilizarea materialului de categoria 1

Art. 13: Eliminarea şi utilizarea materialului de categoria 2

(e)transformat în compost sau biogaz:

Art. 14: Eliminarea şi utilizarea materialului de categoria 3

(d)prelucrat, cu excepţia cazului în care materialul de categoria 3 s-a schimbat prin descompunere sau deteriorare astfel încât să prezinte un risc inacceptabil pentru sănătatea publică sau animală, prin intermediul produsului în cauză, şi utilizat:

Art. 15: Măsuri de punere în aplicare

(1)Măsuri pentru punerea în aplicare a acestei secţiuni pot fi stabilite, privind:

(2)Până la adoptarea normelor menţionate:

Secţiunea 3:Derogări

Art. 16: Derogări

Art. 17: Cercetarea şi alte scopuri specifice

(1)Autoritatea competentă poate, prin derogare de la articolele 12, 13 şi 14, să autorizeze utilizarea subproduselor de origine animală şi a produselor derivate pentru expoziţii, activităţi artistice şi în scopuri de diagnosticare, educaţionale sau de cercetare în condiţii care asigură controlul riscurilor pentru sănătatea publică şi animală.

(2)În cazul în care există riscuri pentru sănătatea publică şi animală care necesită adoptarea de măsuri pentru întreg teritoriul Comunităţii, în special în cazul riscurilor nou apărute, condiţii armonizate pentru importul şi utilizarea subproduselor de origine animală şi a produselor derivate menţionate la alineatul (1) pot fi stabilite. Aceste condiţii pot include cerinţe privind depozitarea, ambalajul, identificarea, transportul şi eliminarea.

Art. 18: Scopuri furajere speciale

(1)Autoritatea competentă poate autoriza, prin derogare de la articolele 13 şi 14, în condiţii care asigură controlul riscurilor pentru sănătatea publică şi animală, colectarea şi utilizarea de material de categoria 2, cu condiţia ca acesta să provină de la animale care nu au fost sacrificate sau nu au decedat din cauza apariţiei sau a suspiciunii privind apariţia unei boli transmisibile omului sau animalelor, şi de material de categoria 3 pentru hrana:

(2)Autoritatea competentă poate autoriza, prin derogare de la articolul 12 şi în conformitate cu condiţiile stabilite în temeiul alineatului (3) al prezentului articol:

(3)Măsuri pentru punerea în aplicare a acestui articol pot fi stabilite cu privire la:

b)condiţiile în care, în anumite cazuri, prin derogare de la obligaţia stabilită la articolul 21 alineatul (1), hrănirea cu material de categoria 1 astfel cum este menţionat la alineatul (2) din prezentul articol poate fi autorizată, incluzând:

Art. 19: Colectarea, transportul şi eliminarea

(1)Autoritatea competentă poate, prin derogare de la articolele 12, 13, 14 şi 21, să autorizeze eliminarea:

c)prin incinerare sau îngropare la faţa locului sau prin alte mijloace sub supraveghere oficială prin care se previne transmiterea de riscuri pentru sănătatea publică şi animală, de material de categoria 1 menţionat la articolul 8 litera (b) punctul (ii), materiale de categoria 2 şi categoria 3 în zone în care accesul este practic imposibil sau în care accesul ar putea fi posibil doar în anumite condiţii care, din raţiuni geografice sau climatice sau din cauza unui dezastru natural, ar prezenta riscuri pentru sănătatea şi siguranţa personalului care realizează colectarea sau în care accesul ar necesita folosirea unor mijloace disproporţionate de colectare;

e)prin incinerare sau îngropare la faţa locului, în condiţii prin care se previne transmiterea de riscuri pentru sănătatea publică sau animală, de subproduse de origine animală altele decât materialul de categoria 1 menţionat la articolul 8 litera (a) punctul (i) în cazul unei epidemii care implică o boală cu declarare obligatorie, dacă transportul până la cea mai apropiată instalaţie autorizată pentru procesarea sau eliminarea subproduselor de origine animală ar spori pericolul propagării de riscuri pentru sănătate sau ar însemna că, în cazul unei epidemii semnificative care implică o boală epizootică, capacităţile de eliminare a unor astfel de instalaţii ar fi depăşite; şi

(4)Măsuri pentru punerea în aplicare a acestui articol pot fi stabilite cu privire la:

Secţiunea 4:Metode alternative

Art. 20: Autorizarea de metode alternative

(5)AESA stabileşte, în termen de şase luni de la primirea unei cereri complete, dacă metoda prezentată oferă asigurări că riscurile pentru sănătatea publică sau animală sunt:

(11)În urma primirii opiniei AESA, se adoptă următoarele măsuri:

TITLUL II:OBLIGAŢIILE OPERATORILOR

CAPITOLUL I:Obligaţii generale

Secţiunea 1:Colectarea, transportul şi trasabilitatea

Art. 21: Colectarea şi identificarea categoriei şi transportul

(2)Operatorii se asigură că subprodusele de origine animală şi produsele derivate sunt însoţite pe timpul transportului de un document comercial sau, atunci când prezentul regulament sau o măsură adoptată în conformitate cu alineatul (6) o cer, de un certificat de sănătate.

(3)Documentele comerciale şi certificatele de sănătate care însoţesc în timpul transportului subproduse de origine animală sau produse derivate conţin cel puţin informaţii privind originea, destinaţia şi cantitatea acestor produse şi o descriere a subproduselor de origine animală sau a produselor derivate şi a marcajului acestora, în cazul în care prezentul regulament cere acest marcaj.

(6)Măsurile pentru punerea în aplicare a acestui articol pot fi stabilite cu privire la:

d)condiţii pentru prevenirea riscurilor pentru sănătatea publică şi animală care apar în timpul colectării sau transportului subproduselor de origine animală, inclusiv condiţii pentru transportul în siguranţă a acestor produse în ceea ce priveşte containerele, vehiculele şi materialul de ambalaj.

Art. 22: Trasabilitate

(1)Operatorii care expediază, transportă sau primesc subproduse de origine animală sau produse derivate trebuie să ţină un registru al expedierilor şi al documentelor comerciale sau al certificatelor de sănătate conexe.

Secţiunea 2:Autorizarea şi înregistrarea

Art. 23: Înregistrarea operatorilor, a unităţilor sau a instalaţiilor

(1)În vederea înregistrării, operatorii:

(4)Prin derogare de la alineatul (1), nicio notificare în vederea înregistrării nu este necesară pentru activităţile în cadrul cărora unităţile care generează subproduse de origine animală au fost deja autorizate sau înregistrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004 sau Regulamentul (CE) nr. 853/2004 şi pentru activităţile în cadrul cărora unităţile sau instalaţiile au fost deja autorizate în conformitate cu articolul 24 din prezentul regulament.

Art. 24: Autorizarea unităţilor sau instalaţiilor

(1)Operatorii se asigură că unităţile sau instalaţiile subordonate sunt autorizate de autoritatea competentă, în cazul în care aceste unităţi sau instalaţii efectuează una sau mai multe din următoarele activităţi:

j)depozitarea produselor derivate destinate a fi:

(2)Autorizarea menţionată la alineatul (1) specifică dacă unitatea sau instalaţia este autorizată pentru operaţiuni cu subproduse de origine animală şi/sau produse derivate din:

Art. 25: Cerinţe generale de igienă

(1)Operatorii se asigură că unităţile sau instalaţiile subordonate care efectuează activităţile menţionate la articolul 24 alineatul (1) literele (a) şi (h):

(2)Orice persoană care lucrează în unitatea sau în instalaţia menţionată la alineatul (1) poartă îmbrăcăminte adecvată, curată şi, după caz, de protecţie.

(3)În unităţile sau instalaţiile care efectuează activităţile menţionate la articolul 24 alineatul (1) litera (a):

Art. 26: Manipularea subproduselor de origine animală în cadrul sectorului alimentar

Art. 27: Măsuri de punere în aplicare

Secţiunea 3:Verificările proprii şi analiza riscurilor şi punctele critice de control

Art. 29: Analiza riscurilor şi punctele critice de control

(1)Operatorii care efectuează una dintre următoarele activităţi creează, implementează şi întreţin o procedură scrisă permanentă sau proceduri bazate pe principiile corespunzătoare metodei "analiza riscurilor şi punctele critice de control" (HACCP) referitoare la:

(2)Operatorii, astfel cum sunt menţionaţi la alineatul (1), trebuie:

Art. 30: Ghiduri naţionale de bună practică

CAPITOLUL II:Introducerea pe piaţă

Secţiunea 1:Subproduse de origine animală şi produse derivate pentru hrana animalelor de fermă, cu excepţia animalelor pentru blană

Art. 31: Introducerea pe piaţă

(1)Subprodusele de origine animală şi produsele derivate destinate hranei animalelor de fermă, cu excepţia animalelor pentru blană, pot fi introduse pe piaţă doar cu condiţia:

(2)Măsuri pentru punerea în aplicare a prezentului articol pot fi stabilite cu privire la condiţiile de sănătate publică şi animală pentru colectarea, prelucrarea şi tratarea subproduselor de origine animală şi a produselor derivate menţionate la alineatul (1).

Secţiunea 2:Îngrăşămintele organice şi amelioratorii de sol

Art. 32: Introducerea pe piaţă şi utilizarea

(1)Îngrăşămintele organice şi amelioratorii de sol pot fi introduşi pe piaţă şi utilizaţi în condiţiile în care:

d)în cazul făinii de carne şi oase provenite din material de categoria 2 şi al proteinelor animale prelucrate destinate utilizării în calitate de sau în îngrăşămintele organice şi amelioratorii de sol, au fost amestecate cu o componentă pentru a exclude utilizarea ulterioară a amestecului pentru scopuri alimentare şi marcate atunci când măsurile adoptate în conformitate cu alineatul (3) o cer.

(3)Măsuri pentru punerea în aplicare a prezentului articol pot fi stabilite cu privire la:

Secţiunea 3:Produse derivate reglementate prin alte elemente de legislaţie comunitară

Art. 33: Introducerea pe piaţă

Art. 34: Fabricarea

Secţiunea 4:Alte produse derivate

Art. 35: Introducerea pe piaţă a hranei pentru animale de companie

(a)produsele provin:

Art. 36: Introducerea pe piaţă a altor produse derivate

Art. 37: Siguranţa aprovizionării

(1)Siguranţa aprovizionării include folosirea de materiale:

(2)Pentru siguranţa aprovizionării, operatorii furnizează documentaţia pentru cerinţele din alineatul (1), incluzând, atunci când este necesar, dovezi cu privire la siguranţa măsurilor de biosecuritate adoptate pentru a exclude apariţia de riscuri pentru sănătatea publică şi animală din cauza materiei prime.

Art. 40: Măsuri de punere în aplicare

CAPITOLUL III:Importul, tranzitarea şi exportul

Art. 41: Importul şi tranzitarea

(1)Subprodusele de origine animală şi produsele derivate sunt importate în Comunitate sau sunt trimise în tranzit prin Comunitate în conformitate cu:

(2)Prin derogare de la alineatul (1), importul şi tranzitarea de:

(3)În cazul importului şi tranzitării de material de categoria 3 şi produse derivate din acestea, se stabilesc normele relevante menţionate la litera (a) a primului paragraf al alineatului (1).

c)trebuie să fie însoţite la punctul de intrare în Comunitate, unde au loc verificările veterinare, de documente cum ar fi un act comercial sau un certificat de sănătate şi, după caz, o declaraţie, care corespunde unui model stabilit în temeiul articolului 42 alineatul (2) primul paragraf litera (d).

(4)Liste de ţări terţe sau părţi de ţări terţe din care subproduse de origine animală sau produse derivate pot fi importate sau tranzitate pe teritoriul Comunităţii se alcătuiesc în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 52 alineatul (3), ţinând cont mai ales de:

Art. 42: Măsuri de punere în aplicare

(2)Alte măsuri pentru punerea în aplicare a articolului 41 sunt stabilite cu privire la:

c)condiţii pentru prelucrarea de subproduse de origine animală sau produse derivate în unităţi sau instalaţii din ţări terţe; astfel de condiţii pot să includă modalităţile de control al unor astfel de unităţi sau instalaţii de către autoritatea competentă în cauză şi pot exclude unele tipuri de unităţi sau instalaţii care manipulează subproduse de origine animală sau produse derivate de la autorizarea sau înregistrarea menţionată la litera (b) a celui de-al doilea paragraf al articolului 41 alineatul (3); şi

d)modele pentru certificatele de sănătate, documentele comerciale şi declaraţiile care urmează să însoţească transporturile, specificând condiţiile în care poate fi indicat că subprodusele de origine animală sau produsele derivate în cauză au fost colectate sau fabricate în conformitate cu normele prezentului regulament.

Art. 43: Exportul

TITLUL III:INSPECŢII OFICIALE ŞI DISPOZIŢII FINALE

CAPITOLUL I:Inspecţii oficiale

Art. 44: Procedura de autorizare

(2)Autoritatea competentă poate acorda o autorizaţie condiţionată, în cazul în care constată, în cadrul controlului pe teren, că unitatea sau instalaţia respectă toate cerinţele privind infrastructura şi echipamentul în vederea aplicării procedurilor operaţionale în conformitate cu prezentul regulament. Ea nu acordă o autorizaţie definitivă decât după ce un alt control pe teren, efectuat în termen de trei luni de la data acordării autorizaţiei provizorii, arată că unitatea sau instalaţia respectă celelalte cerinţe menţionate la alineatul (1). În cazul în care a avut loc un progres evident, dar unitatea sau instalaţia nu respectă încă toate aceste cerinţe, autoritatea competentă poate prelungi autorizaţia condiţionată. Cu toate acestea, durata unei autorizaţii condiţionate nu poate fi mai mare de şase luni în total.

Art. 46: Suspendări, retrageri şi interdicţii ale operaţiunilor

(1)În cazul în care inspecţiile şi supravegherea oficială efectuate arată că una sau mai multe cerinţe prevăzute în prezentul regulament nu sunt respectate, autoritatea competentă acţionează în consecinţă.

b)retrage autorizările pentru unităţi şi instalaţii acordate în conformitate cu prezentul regulament dacă:

(2)În funcţie de natura şi de gravitatea deficienţelor şi de riscurile potenţiale pentru sănătatea publică şi animală, autoritatea competentă interzice temporar sau permanent, după caz, exercitarea de activităţi în condiţiile prezentului regulament operatorilor menţionaţi la articolul 23 alineatele (1) şi (3) şi la articolul 24 alineatul (1), după caz, în urma primirii de informaţii care arată:

Art. 47: Liste

(1)Fiecare stat membru alcătuieşte o listă de instalaţii, unităţi şi operatori care au fost autorizaţi sau înregistraţi în conformitate cu prezentul regulament pe teritoriul său.

Art. 48: Controlul expedierii către alte state membre

(1)Dacă un operator intenţionează să expedieze material de categoria 1, material de categoria 2 sau făină de carne şi oase sau grăsime animală provenită din materiale de categoria 1 sau de categoria 2 către un alt stat membru, operatorul în cauză informează autoritatea competentă a statului membru de origine şi autoritatea competentă a statului membru de destinaţie.

c)să primească transportul în următoarele condiţii:

(3)Autoritatea competentă din statul membru de origine informează autoritatea competentă din statul membru de destinaţie, prin intermediul sistemului TRACES, în conformitate cu Decizia 2004/292/CE, cu privire la expedierea fiecărui transport trimis către statul membru de destinaţie de

(7)Măsuri pentru punerea în aplicare a prezentului articol pot fi adoptate cu privire la:

d)condiţiile în care subprodusele de origine animală sau produsele derivate destinate utilizării în târguri comerciale, activităţi artistice şi în scopuri de diagnosticare, educaţionale sau de cercetare pot fi trimise altor state membre, prin derogare de la alineatele (1)-(5) ale prezentului articol.

(8)Măsurile pentru punerea în aplicare a prezentului articol pot menţiona condiţiile în care, prin derogare de la alineatele (1)-(4), autorităţile competente pot permite:

CAPITOLUL II:Dispoziţii finale

Art. 51^a: Exercitarea competenţelor delegate

(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 5 alineatul (2) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 15 iulie 2019. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea competenţelor se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 52: Procedura comitetului

Art. 56: Intrarea în vigoare

ANEXĂ:TABEL DE CORESPONDENŢĂ

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002	Prezentul regulament
Articolul 1	Articolele 1 şi 2
Articolul 2	Articolul 3
Articolul 3 alineatul (1)	Articolul 4 alineatele (1) şi (2)
Articolul 3 alineatul (2)	Articolul 41 alineatul (3) al patrulea paragraf
Articolul 3 alineatul (3)	Articolul 4 alineatele (3), (4) şi (5)
Articolul 4 alineatul (1)	Articolul 8
Articolul 4 alineatul (2)	Articolele 12, 15 şi 16
Articolul 4 alineatul (3)	Articolul 24 literele (h), (i) şi (j)
Articolul 4 alineatul (4)	Articolul 41 alineatul (2) litera (c), articolul 43 alineatul (3) şi articolul 43 alineatul (5) litera (a)
Articolul 5 alineatul (1)	Articolul 9
Articolul 5 alineatul (2)	Articolele 13, 15 şi 16
Articolul 5 alineatul (3)	Articolul 24 literele (h), (i) şi (j)
Articolul 5 alineatul (4)	Articolul 41 alineatul (2) litera (c) şi articolul 43 alineatul (3)
Articolul 6 alineatul (1)	Articolul 10
Articolul 6 alineatul (2)	Articolele 14, 15 şi 16
Articolul 6 alineatul (3)	Articolul 24 literele (h), (i) şi (j)
Articolul 7	Articolul 21
Articolul 8	Articolul 48
Articolul 9	Articolul 22
Articolele 10-15, 17 şi 18	Articolele 23, 24, 27 şi 44
Articolul 16	Articolul 6
Articolul 19	Articolul 31
Articolul 20 alineatul (1)	Articolele 35 şi 36
Articolul 20 alineatul (2)	Articolul 32
Articolul 20 alineatul (3)	Articolul 36
Articolul 21	-
Articolul 22	Articolul 11
Articolul 23	Articolele 17 şi 18
Articolul 24	Articolul 19
Articolul 25	Articolele 28 şi 29
Articolul 26	Articolele 45, 46 şi 47
Articolul 27	Articolul 49
Articolul 28	Articolul 35 litera (a) punctul (ii) şi articolul 41 alineatul (1)
Articolul 29	Articolele 41 şi 42
Articolul 30	Articolul 41 alineatul (1) litera (b)
Articolul 31	Articolul 50 alineatul (1)
Articolul 32	-
Articolul 33	Articolul 52
Articolul 34	-
Articolul 35	Articolul 15 alineatul (2) şi articolul 51
Articolul 36	-
Articolul 37	Articolul 54
Articolul 38	Articolul 56